Învierea Domnului Hristos să vă aducă în suflet pace, bucurii, dragoste şi împlinirea bunelor dorinţe! Consiliul parohial împreună cu preoţii slujitori ai Parohiei Sf. Ier. Nicolae şi Sf. Ier. Nectarie vă urează tuturor bucurii pascale şi din toată inima Hristos a înviat!
”
Femeia, Înger pe pământ!
Nu ascund bucuria ce mă cuprinde când am prilejul să scriu despre Femeie! Am mai scris despre această fiinţă dumnezeiască! Femeia, ca dar a lui Dumnezeu! Era trecut de miezul nopţii, atunci ca şi acum, când scriu despre minunea numită femeie. Atunci am scris printre lacrimi! Nici nu se putea altfel! Erau de faţă: Maica Domnului, mama mea, toate mamele şi toate fetele din lume! Atunci am scris despre întreita lucrare a Femeii: de Soţie, Mamă şi Gospodină! Iar acum voi încerca să scriu despre o altă minune, cea a răsplăţii întreite făcută de Dumnezeu Femeii prin aceea că: Au aflat cele dintâi despre Învierea lui Iisus Hristos; au văzut cele dintâi pe Iisus Cel înviat din mormânt şi au dus cele dintâi vestea cea mare a Învierii lui Iisus, chiar ucenicilor Săi!
Cum să nu rămâi fermecat de aşa curaj, credinţă şi dragoste manifestată pentru Iisus Învăţătorul şi Părintele iubitor? Femeile purtătoare de mir au rămas în istoria lumii ca cele mai curajoase şi devotate fiinţe ca şi mamele noastre, ca şi soţiile devotate chemării speciale şi gospodinele care ţin în mâini şi pe umerele lor destinele omenirii! Dacă Eva în Paradis a auzit osânda rostită de Dumnezeu – după căderea în păcat tot femeia va auzi cea dintâi vestea cea mare a izbăvirii din morţi, prin Iisus Hristos Cel înviat! Astfel, Femeia este reabilitată pentru totdeauna şi nu ne este îngăduit s-o considerăm obiect de batjocură. Cuvine-se cu adevărat ca bărbaţii să ocrotească Femeia pentru că este egală – de drept divin - cu Bărbatul! Sfântul Apostol Pavel, spulberă pentru totdeauna mentalitatea din bătrâne veacuri, că femeia ar fi inegală bărbatului! Iată textul: Nu mai este iudeu, nici elen, nici rob, nici liber, nici parte bărbătească sau parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus! (Galateni 3, 28). Sfintele Evanghelii ne arată un anumit 2
număr de femei mironosiţe: Maria din Magdala, Maria lui Cleopa, Ioana lui Huza, Maria mama lui Iacob, Salomeea, mama fiilor lui Zevedei, Suzana şi multe altele care nu au fost numite. Ele, cu un curaj nestăvilit, înfruntând primejdiile nopţii au mers la mormântul unde era Iisus ca să-i facă ritualul ungerii cu mir de nard, cel mai preţios dintre toate aromatele Orientului. Ele au auzit de la Iisus cel mai frumos cuvânt şi îndemn: Bucuraţi-vă! Cu acest cuvânt a dorit Iisus să le întâmpine după Învierea Sa din mormânt! Ele aveau să fie de pildă pentru viitorul omenirii, tuturor femeilor devotate slujirii lor, în ascultarea Divinului Mântuitor! Nu vom uita niciodată mamele celebre pe care le-au avut Sfinţi Părinţi şi Dascăli ai lumii din veacul de aur al Bisericii! Cine nu-şi aduce aminte de celebra Antuza, mama Sfântului Ioan Gură de Aur, care a rămas văduvă la numai 20 de ani şi nu s-a mai căsătorit pentru a-şi creşte pruncuţul în bucuria credinţei şi a păcii în familie? Cine va uita de Monica, mama Fericitului Augustin, care 18 ani s-a rugat întru nădejdea întoarcerii la Dumnezeu a fiului său? Dar
de Nona, mama Sfântului Grigore de Nazianz? Oare, de Emilia, mama Sfântului Vasile cel Mare, cine nu-şi va aduce aminte? Cine va putea vreodată, să nu-şi aducă aminte de Împărăteasa Elena, mamă sfântă, care a sfătuit pe fiul ei Constantin cel Mare să dea libertate de credinţă întregului Imperiu roman? Cine ar putea cu adevărat să cuprindă cu mintea ce a însemnat în cei două mii de ani, ziditorul exemplu al femeilor mironosiţe, al mamelor celebre şi al tuturor mamelor din lume? Toate au zidit la temelia lumii! Toate au zidit viaţa de familie şi creşterea pruncilor în duhul Evangheliei lui Hristos! Toate au zidit şi au întărit dragostea între oamenii din toate timpurile! Toate au schimbat, ca şi azi, de altfel, climatul spiritual al vremii! Sfaturile gingaşe, ale Sfântului Apostol Petru, ne merg la inimă şi azi, fiind pline de mireasmă duhovnicească, din care trebuie să învăţăm: Asemenea şi voi, femeilor, supuneţi-vă bărbaţilor voştri, aşa încât chiar dacă unii care nu se supun Cuvântului Evangheliei, să fie câştigaţi fără propo-
Nr. 5, aprilie 2015
văduire, prin purtarea femeilor lor… Podoaba noastră să fie nu cea din afară: împletiri ale părului, cununiţe de aur sau purtare de haine scumpe; ci să fie omul cel tainic al inimii, întru nestricăcioasă podoabă a duhului blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu… Voi, bărbaţilor, de asemenea, duceţi-vă căsnicia cu înţelegere, ca pe lângă o fiinţă mai slabă, femeia, căreia să-i daţi partea ei de cinstire, ca unei împreună-moştenitoare a harului Vieţii; în felul acesta, rugăciunile voastre nu vor cunoaşte piedică. În sfârşit, fiţi toţi într-un gând, împreună-pătimitori, iubitori de fraţi, mărinimoşi, nerăsplătind rău cu rău, sau ocara cu ocară, ci, dimpotrivă, binecuvântând, căci pentru aceasta aţi fost chemaţi: ca să moşteniţi binecuvântarea! (I Petru 3, 1-3 şi 7-9). Aşadar, Femeia: prin muncă cinstită, prin viaţă aleasă, prin dragoste deplină, prin devotament conjugal, prin osârdie de a naşte şi creşte prunci buni, devine astfel, primul dascăl şi preot al copilului ei, aşa cum pe drept cuvânt scrie în Predicile sale, Părintele Mircea Păcurariu.
Aşadar, în alcătuirea acestei lumi, Femeia este un Înger purtător de mir!
3
Reflecții și maxime
n Pagini realizate de Pr. Ionuț - Codruț SOVEJA
Nemurirea sufletului sau „Cu moartea pe moarte calcând”
l Știm, că de se va strica casa noastră cea pământească a cortului acestuia, zidire de la Dumnezeu avem, casă nefăcută de mână, veșnică în Ceruri. Că deaceea suspinăm, dorind să ne îmbrăcăm întru lacașul nostru cel din Cer. IICorinteniV.1-2 l Cea mai frumoasă parte din om este sufletul; el este viața care tresare și vibrează în noi. (Goethe) l Pe mine gândul morții nu mă neliniștește de loc, căci am convingerea nestrămutată că sufletul nostru e ceva indestructibil. El trăiește din veci în veci și se aseamănă cu soa-
L
rele, care numai pentru ochiul nostru pământesc pare că apune, dar de fapt nu apune niciodată, ci luminează neîntrerupt. (Goethe) l Nu, Dumnezeu n-a îndreptat pe om către un scop așa de maret pentru a-l îndeparta de la ajungerea lui. Dumnezeu nu l-a făcut așa de mare pentru a-l reduce la nimic. Dacă Dumnezeu n-ar fi voit să ne creeze pentru totdeauna, nu ne-ar mai fi creat. Aceeași Voință care ne-a dat existența, aceeași Voință ne garantează că existența noastr este veșnica. (Jules Claraz)
Biserica Ortodoxă Română - astăzi scurtă prezentare
a ceas aniversar cand anul acesta se implinesc 130 de ani de la recunoasterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Romane(BOR)-aprilie 1885, precum și 90 de ani de la ridicarea BOR la rangul de Patriarhie,misiunea Bisericii trebuie sa tina cont de realitatile concrete ale contextului social și cultural prezent. M-am gandit ca în numarul acesta luminat de lumina Invierii lui Hristos sa prezint pe scurt organizarea canonica și administrativa a Bisericii noastre. 4
Nr. 5, aprilie 2015
Activitatea misionară a ierarhilor, a preoților, a monahilor din țară și din străinatate a fost și este în continuare susținută și întărită de credincioșii români fideli crezului străbun, îngrijindu-se în permanență de creșterea duhovnicească personală și a comunității bisericești, cultivată prin ascultarea Sf. Evanghelii, prin primirea Sf. Taine, prin pocăință, prin milostenie și ajutorarea celor aflați în nevoie. Așadar, BOR este una dintre Bisericile autocefale (se ghidează după propriul conducător) ale creștinismului ortodox și este organizată ca Patriarhie cu titulatura: Patriarhia Română. În interiorul granițelor țării, în cuprinsul Patriarhiei Române funcționează un numar de 14.809 unități bisericești organizate astfel: Centru Patriarhal, 6 mitropolii, 10 arhiepiscopii, 13 episcopii, 1 vicariat, 177 de protopopiate, 11.409 parohii, 2.444 filii, 541 mânăstiri, 192 schituri, 15 metocuri. Pentru românii din dias-
pora există: 3 mitropolii, 3 arhiepiscopii, 6 episcopii, în Europa; 1 arhiepiscopie pe continentul american și o episcopie pentru Australia și Noua Zeelanda. În unitățile parohiale au fost oficiate: 109.214 botezuri cu 3.000 mai multe față de 2013; 56.343 cununii cu 1.000 mai mult ca în 2013; 156.626 înmormântări cu 650 mai multe față de 2013. În BOR se află ca instituții sociale sub directa îndrumare: 121 centre pentru copii; 35 de centre pentru vârstnici; 106 cantine sociale și brutării; 52 de centre de diagnostic și tratament, cabinete medicale și farmacii sociale; 23 de centre de consiliere și asistență a familiilor în dificultate; 2 centre pentru traficul de persoane umane. BOR asigură asistență socială permanentă pentru aproximativ 270.000 de persoane. Evenimentele din Decembrie 1989 au adus o seamă de schimbări nu numai în viața politică și socială a țării, ci și în sfera vieții religioase. Imediat după derularea acelui eveniment, Biserica noastra a fost pusă în fața unor provocări. Ierarhii, monahii, preoții își desfășoară activitatea lor pastoral-misionară, socială și culturală pentru a fi vrednici de înaintașii lor, cărora doresc să le cinstească memoria printr-o activitate tot mai rodnică.
Astăzi, când vom spune cu toții: Hristos a Înviat!, să nu uităm că implicit spunem: „Noi toți vom Învia"!. 5
Pilde creștine
Într-o zi,un tânăr sărac care vindea diferite mărfuri din poartă în poartă, ca să-și plătească studiile la Universitate, găsi în buzunar doar o monedă de zece cenți și îi era foame. Decise sa ceară ceva de mâncare, la următoarea casă. Dar nervii l-au trădat când îi deschise ușa o femeie superbă. În loc să ceară ceva de mâncare, ceru un pahar cu apă. Ea se gândi că tânărul părea înfometat, așa că îi aduse un pahar mare cu lapte. El îl bău încet și după aceea întrebă: - Cît vă datorez? - Nu-mi datorezi nimic, răspunse ea. Mama mea ne-a învățat că trebuie să fim mereu buni cu cei care au nevoie de noi… Tânărul răspunse: - Vă mulțumesc din suflet…! Când Howard Kelly plecă de la casa aceea, nu numai că se simți mai ușurat, dar și încrederea în Dumnezeu și în oameni deveni mai puternică. Fusese pe punctul de a abandona studiile, din cauza sărăciei. După câțiva ani, femeia se îmbolnăvi grav. Medicii din satul ei erau îngrijorați. După puțin timp au trimis-o în oraș. Îl căutară pe doctorul Howard Kelly pentru o consultație. Când el auzi numele satului din care provenea pacienta, simți în ochi o lumină specială și o senzație plăcută. Doctorul Kelly urca din holul spitalu6
lui, în camera ei. Îmbrăcat în halat, doctorul intră să o vadă. Capriciile destinului – era ea, o recunoscu imediat… Se întoarse în sala de vizite, hotarat să facă tot posibilul să-i salveze viața. Din ziua aceea, urmări cazul femeii cu cea mai mare atenție. Ea a fost operată pe cord deschis și se recupera foarte încet… Dupa o lungă luptă, aînvins boala…! Era, în sfârșit, sănătoasă…! Dat fiind că pacienta era în afara oricărui pericol, Dr.Kelly ii ceru biroului administrativ să-i trimită factura cu totalul cheltuielilor, ca s-o aprobe. O verifică și o semnă. Mai mult, scrise ceva pe marginea facturii și o trimise în camera pacientei. Factura a ajuns în camera pacientei, dar ei îi era teamă să o deschidă, pentru că știa că ar fi lucrat pentru tot restul zilelor sale, ca să plătească costul unei intervenții atât de complicate… În sfârșit o deschise și ceva îi atrase imediat atenția: pe marginea facturii citi aceste cuvinte… “Platită integral acum mulți ani, cu un pahar cu lapte.” Ochii ei se umplură de lacrimi de bucurie și, fericită, îl binecuvântă pe doctor, pentru că-i salvase viața… Să nu te îndoiești că vei culege ceea ce semeni… Nu există întâmplarea… există o invizibilă mână a destinului, care ii redă fiecăruia ceea ce a dat… după o poveste reală referitoare la dr. Howard Kelly
Un om înțelept:
Personalităti
Nr. 5, aprilie 2015
MIRCEA VULCĂNESCU
n Mioara M.
Sfântul Apostol Pavel spunea: „Omul înțelept este omul credincios, adică un om care înțelege că lumea este de la Dumnezeu, că omul nu se reduce numai la el, că este legat de ceilalți. Dacă nu vede valoarea celorlalți nu vede minunea Universului.” „Știința puțină îndepărtează de Dumnezeu și știința adevărată apropie de Dumnezeu” (Francis Bacon) Este cazul lui Mircea Vulcănescu născut în 3 martie 1904, la București; a murit în 28 octombrie 1952, în închisoarea de la Aiud; avea 48 de ani. El a fost economist, filozof, scriitor, teolog, pedagog. A urmat la București Facultatea de Litere și Filozofie și Facultatea de Drept. S-a format sub înrâurirea profesorilor Dimitrie Gusti și Nae ionescu. În 1925 pleacă la Paris pentru desăvârșirea studiilor și pregătirea doctoratului. Reîntors în țară este profesor, director la Direcția Vămilor, apoi director al Datoriei Publice. Este foarte activ în publicațiile vremii și are un rol important în Ministerul
de Finanțe în timpul regimului ion Antonescu. Mircea Eliade spune că Mircea Vulcănescu fusese dăruit cu toate darurile: „era frumos, sănătos, nu fusese niciodată sărac, era înconjurat de prieteni și admiratori.” El privea toate aceste însușiri ca pe niște daruri ale Vieții pe care le îngăduise Dumezeu. În această credință se afla inepuizabilul său optimism în ceea ce privește puterea poporului român de a trece prin greutăți și a se regenera. Victimă a istoriei, Mircea Vulcănescu a fost arestat în 1946 de regimul comunis și condamnat la opt ani de închisoare la Aiud. „În câteva zile a pierdut tot: avere, glorie, situație socială și academică, familie, libertate, dar marea lui credință nu s-a clătinat.” El spunea că darurile și încercările vin tot de la Dumnezeu. În închisoare omul Mircea Vulcănescu rămâne demn în fața călăilor și a morții. Salvează cu proria-i viață, viața unui tânăr de 20 de ani. Ultimul său mesaj din temniță a fost: „Să nu ne răzbunați!” Ca un adevărat creștin, el a știut că a ierta înseamnă să fii iertat. Mircea Vulcănescu rămâne un model de trăitor în Hristos. Poate astfel de modele pot fi călăuze pentru o umanitate mai cumpătată, mai atentă la Cuvântul și lucrarea lui Dumnezeu. Este o iluzie să credem în binele pe care-l face istoria. Binele vine numai de la Dumnezeu. Lucrarea Sa esențială rămâne pururea Crucea și Învierea lui Hristos. Este o acțiune care trece prin inima omului și istoria umanității. Surse: - Mircea Vulcănescu, „Ultimul cuvânt” - Mircea Eliade, „Trepte pentru Mircea Vulcănescu” - Dimineți cu părintele Stăniloae (convorbiri cu Sorin Dumitrescu)
7
Serbăm cum se cuvine Învierea lui Hristos?
Î
n Pr. Octavian Duminică
n Sfânta Scriptură, ni se atrage atenţia că întotdeauna în mijlocul unei sărbători ar trebui să fie Dumnezeu. Când El nu mai este centrul sărbătorii, nu facem altceva decât să ne sărbătorim pe noi înşine. Că majoritatea face asta de ani buni de zile, nu mai e un secret. Importanţa evenimentului de acum două mii de ani, însă, a început să fie tot mai secretizată. Puţini mai ştiu astăzi ce ne-a adus Învierea Domnului. Puţini ştiu să explice de ce Mântuitorul a biruit moartea prin moarte, cu moartea pe moarte călcând. Şi mai puţini ştiu ce s-a întâmplat cu adevărat după moartea Mântuitorului, aşa cum explică Sfintele Scripturi, şi de ce a fost necesară Învierea Lui.
Marile noastre sărbători îmbracă o serie de haine tradiționale, diferite de la o zonă la alta. Atunci când vorbim despre Învierea Domnului, ne gândim, involuntar, la ouăle roşii. De câţiva ani, de dragul de a face cadouri, am adăugat şi un iepuraș (pe care l-am împrumutat de la mai „avansații” occidentali). În sine, ouăle roşii nu sunt ceva rău. Ele pot înfrumuseța sărbătoarea, colorând-o. În realitatea, însă, ele devin, din păcate, pentru mulţi dintre noi, esenţa sărbătorii. Nu poţi sărbători Paştele fără ouă roşii, cum nu poţi sărbători Crăciunul fără brad. A nu se înţelege că susţin eliminarea acestor tradiții, câtă vreme ele rămân accesorii. De Paști, însă, nu sărbătorim ouăle, indiferent cât sunt ele de roşii, ci Învierea Domnului. Atunci când vorbim despre Învierea Domnului sau despre Paşti, rafturile cu ouă par să ia foc, iar vopselele aferente te întâmpină de unde nici nu 8
te-aştepţi. Casele de marcat sunt, ca niciodată, toate deschise, coşurile pentru cumpărături nu se mai găsesc, parcările devin neîncăpătoare, iar oamenii sunt teribil de preocupaţi. Sărbătoarea Învierii este, ca şi celelalte mari sărbători religioase (sau nu), motiv de cheltuire a salariului sau, în cel mai fericit caz, a primei. Faptul acesta, în sine, nu e lucru rău. Căci o sărbătoare este făcută să aducă bucurie, să dea odihnă, să oprească timpul în loc. Dar, de cele mai multe ori, uităm esența sărbătorilor noastre religioase, uităm ce sau pe cine ar trebui să sărbătorim. Învierea Domnului sau sărbătoarea Paştilor este praznicul care se naşte odată cu creştinismul. Împreună cu duminica, sărbătoarea săptămânală a creştinilor, Paştile a fost sărbătorit încă din epoca apostolică. Duminica Învierii, aşa cum se înfăţişează ea astăzi, este expresia firească a evoluţiei misterului pascal trăit
Nr. 5, aprilie 2015
de vechea Biserică creştină, păstrat şi desăvârşit, de-a lungul veacurilor, de Biserica Ortodoxă. „Sărbătoarea Paştilor constituie misterul central şi dominant al cultului ortodox, care îşi aruncă razele peste întregul an liturgic şi cult ortodox“, spunea părintele profesor Ene Branişte. Să aducem și câteva lămuriri despre ouăle roșii de paști. Prezenţa în creştinism a ouălor roşii este una simbolică. În multe dintre mormintele vechi ale creştinilor au fost descoperite şi coji de ouă. Se pare că acest aliment nu lipsea de la agapele ce se făceau în acele vremuri. În antichitate, în special la egipteni, oul era simbol al lumii şi al eternităţii din moment ce forma lui pare a fi una perfectă şi fără început. Pentru iudei, dar şi pentru păgâni, ouăle erau simboluri
ale creaţiei şi ale învierii. Creştinii, încă de la început, au legat de ouăle roşii simbolismul învierii neamului omenesc prin Mântuitorul nostru Iisus Hristos, dar şi pe cel al creării din nou a lumii, culoarea roşie însemnând Sângele Domnului cel curs pe Cruce pentru noi şi pentru a noastră mântuire. Oul pascal reprezintă, pe de altă parte, simbolul văzut al învierii morţilor, a cărei garanţie este însăşi Învierea cea din morţi a Domnului, Biruitorul morţii şi al iadului. Din tradiţia creştină mai ştim că Maria Magdalena s-ar fi înfăţişat împăratului Tiberiu cu un ou roşu şi i-ar fi spus: „Hristos a înviat!“. Există păreri potrivit cărora acest fapt ar fi generat introducerea ouălor roşii în cadrul sărbătorii Paştilor. Pentru Fericitul Augustin, oul este expresie şi icoană a învierii morţilor: „Rămâne speranţa, care, după cum mi se pare, se aseamănă oului; căci după cum oul nu are sfârşit, aşa şi speranţa (în înviere) nu se termină niciodată“. Înroșitul sau încondeiatul ouălor, specifice tradiței noastre populare, au farmecul lor, au frumusețea lor, atâta timp cât nu uităm esența sărbătorii care este Hristos cel înviat din morți. Întrebuinţarea ouălor roşii în Biserică, la sărbătoarea Paştilor, reprezintă o practică nesigură, afirmă pr. prof. Ene Branişte. Cu toate acestea, ea a fost asimilată de Biserică; drept dovadă, avem în Molitfelnic chiar şi o rânduială specială în „Sfânta şi marea Duminică a Paştilor“, în cadrul căreia se citeşte rugăciunea de binecuvântare a ouălor şi a brânzei (Molitfelnic, Bucureşti, EIBMBOR, 2006, p. 418).
“Şi dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică este şi credinţa voastră. [...] Iar dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credinţa voastră, sunteţi încă în păcatele voastre.” (1 Cor. 15, 14; 17) 9
Știri
la Penitenciarul Colibași
Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Argeșului și Muscelului, a avut loc la Penitenciarul Colibași, luni, 30 martie 2015 activitatea „Mărturisire și memorie în penitenciarele românești”. Acțiunea s-a desfășurat în incinta Bisericii Penitenciarului, sub coordonarea preotului capelan Dinu Cosmin, în colaborare cu reprezentanții Fundației Sfinții Închisorilor. La această activitate a luat parte și un fost deținut politic, care a vorbit despre
10
viața din Penitenciarul Pitești. Prin Sectorul Social, Filantropic și de Misiune, au fost prezenți: Părintele Miloiu Cosmin și Părintele Dumitrescu Alexandru, care au ținut un cuvânt de întărire, despre eliberarea sufletului din jugul păcatului. Obiectivele acestei activități au fost construirea unei imagini corecte și veridice cu privire la evenimente și locuri din istoria noastră recentă, precum și consolidarea unui sentiment de respect pentru jertfa celor care și-au mărturisit credința și crezurile naționale în fața prigonirilor vremii.
eparhiale
Nr. 5, aprilie 2015
Cateheză interdisciplinară:
Cu binecuvântarea Înaltprea-sfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic, în cadrul parteneriatului educațional dintre Biroul de Catehizare și Activități cu Tineretul și Liceul Tehnologic „Contantin Brâncuși” – Pitești, a fost susținută o cateheză interdisciplinară intitulată: Matematica și Teologia. Obiectivul principal al acestei întâlniri cu tinerii a fost acela de a le arăta că Teologia nu se împotrivește Științei, așa cum susțin militanții ateismului, ci chiar încearcă, cu ajutorul acesteia, să demonstreze că Dumnezeu este Creatorul universului și a lumii în care trăim. Dumnezeu este Cel care a lăsat deschis „codul sursă” al creației la care oamenii au acces, atât prin Știință, cât și prin Teologie. Dacă Dumnezeu a adus la existență lucrurile și pentru cunoașterea acestora l-a înzestrat pe om cu rațiune, atunci efortul științific al omului este voit de Dumnezeu. „El a dat oamenilor știință, ca să fie slăvit în faptele Sale minunate.” (Int. Sir. 38, 6). Încă din antichitate s-a vorbit de către marii matematicieni despre raportul sau „numărul de aur” 1,6180. Acest raport se regăsește și în șirul de numere al lui Fibonacci (sec XII), cel care a evidențiat și mai mult importanța și prezența lui în întreaga
creație. Aranjamentul petalelor unui trandafir, dispunerea semințelor într-o floare a soarelui, formarea cochiliei unui melc, dispunerea solzilor de pește sau a solzilor pe aripile fluturilor, formarea valurilor mărilor și oceanelor, ADN-ul uman au la bază acest „raport de aur” sau numărul 1,6180. De asemenea, dacă am analiza cu atenție, întregul corp omenesc vom descoperi că se află sub acest raport. Nu doar Fibonacci a observat prezența acestui raport al perfecțiunii imprimat în întreaga creație, ci și matematicieni ai lumii moderne. Mario Livio, un matematician contemporan, născut în România și refugiat cu familia încă de la cinci ani, chiar se întreabă „Este Dumnezeu matematician?”.
„
Rostul omului este acela de a descoperi și valorifica raționalitatea lumii în toată diversitatea ei, pentru a descifra în lume noi și noi sensuri ale rațiunilor lucrurilor și deci ale lucrurilor înseși.
Mulțumim conducerii unității de învățământ și doamnei profesor Anne Marie Prunaru pentru toate întâlnirile și activitățile cu tinerii desfășurate în acest liceu. 11
Rugăciunile
Imn al
Învierii
Valeriu Gafencu
Vă cheamă Domnul slavei la lumină, Vă cheamă mucenicii-n veșnicii, Fortificați Biserica creștină Cu pietre vii zidite-n temelii.
Să crească-n inimile voastre Un om născut din nou armonios, Pe sufletele voastre să se-mplante Pecetea Domnului Iisus Hristos.
Un clopot tainic miezul nopții bate Și Iisus coboară pe pământ; Din piepturile noastre-nsângerate Răsună Imnul Învierii sfânt.
Veniți creștini, luați lumină Cu sufletul smerit, purificat; Veniți flămânzi, gustați din Cină, E nunta Fiului de Împărat.
12
La Pasti ,
George Coșbuc
Prin pomi e ciripit și cânt, Văzduhu-i plin de-un roșu soare Și salciile-n alba floareE pace-n cer și pe pământ. Răsuflul cald al primăverii Adus-a zilele-nvierii.
Și căt e de frumos în sat! Creștinii vin tăcuți în vale Și doi de se-ntâlnesc în cale Își zic: Hristos a inviat! Și râde-atâta sărbătoare Din chipul lor cel ars de soare. Pe deal se suie-ncetișor Nevaste tinere și fete, Bătrâni cu iarna vieții-n plete; Și-ncet, în urma tuturor, Vezi șovăind câte-o bătrână Cu micul ei nepot de mână.
poetilor ,
Nr. 5, aprilie 2015
Îngerul si , mironositele ,
Alexe Mateevici
Vestind cereasca bucurie Mironosițelor mâhnite:
„Hristos a inviat! și nu vă mai mâhniți Și nu-L mai plângeți ca pe un mort Căutându-L între cei muriți! A iadului putere-i biruită,
Pe cine-L caut'acuma'n gradină Cu vasele de mir umplute? De lacrimi inima li-i plină... Zorește ziua nouă. Îi răcoare,
Dar cerul se înseninează În ciripituri cântătoare. De ce Îl caută aicea pe Hristos? De ce-a venit aicea ca să-l plângă? Pe piătr'un înger luminos... El șade-n haine albe, strălucite...
Zadarnică îi răutatea: De-acuma lumea-i izbăvită. Întunecimea în lumină piere, Mărirea ei i s-a surpat
Și fug vrăjmașii de durere. Grăbiți-vă cu vești de veselie Și spuneți veștile-n Sion: „Hristos e viu și'n veci învie!”
Dorm florile. Grădina moartă tace, Iar primprejur-albastre umbre, Nisip, zori aurii - și pace. 13
Sfatul
P
interviu
n Pr. Octavian Duminică
ublicăm în acest număr un interviu cu dl. doctor Dragoș Predescu, asistent universitar în cadrul Diviziei de Cardiologie Pediatrică de la Universitatea McMaster din Hamilton, Canada. Originar din comuna Milcoiu, Jud. Vâlcea, Dragoș Predescu studiază medicina în cadrul Universității de Medicină și Farmacie Carol Davila din București unde a și predat ca asistent universitar până în anul 2005 când obține o bursă de studii în Canada. Pe domnul doctor l-am cunoscut pe vremea când slujeam la Parohia Vărzaru. În drumul lui spre casa părintească nu ezita niciodată să oprească și la biserica Vărzaru unde participa cu multă evlavie la Sfânta Liturghie. Perioada Sărbătorilor Pascale este o perioadă a bucuriei... în primul rând a bucuriei duhovnicești. Totuși, unii creștini confundă bucuria Învierii Domnului nostru Iisus Hristos cu falsa bucurie pe care le-o oferă îmbuibarea... mai ales cu alcool. De aceea am ales ca în acest număr, la rubrica Sfatul medicului, să publicăm un material despre consumul de alcool. Care este amploarea problemei? Alcoolismul este o problemă socială, economică și medicală majoră în toată lumea. În SUA, 1 din 13 americani abuzează de alcool sau sunt alcoolici și 53% au rude care au probleme cu alcoolul. În termeni pur economici, problemele determinate de consumul de alcool costă societatea americană, anual, aproximativ 185 miliarde de dolari. Costurile în vieți omenești nu pot fi însă apreciate… Care sunt consecințele consumului exagerat de alcool? Consecințele consumului de alcool sunt nenumărate, de multe ori chiar vitale. Alcoolul, mai ales în cantitate mare, alterează un circuit al impulsurilor în creier, numit circuitul lui Papez, care este implicat în memoria de scurtă durată, afectând astfel capacitatea de învățare a persoanei. De asemenea, produce ciroza hepatică, cancerul hepatic, esofagian și laringian, deprimă imunitatea (capacitatea organismului de a se apăra împotriva infecțiilor). În plus, consumul de alcool crește mortalitatea prin accidente rutiere, de muncă sau de vacanță, precum și riscul de omucidere sau sinucidere. O problemă specială o constituie alcoolul consumat de femeile însărcinate. Acesta poate afecta creșterea copilului în pântecele mamei și 14
determină malformații grave ale creierului, inimii și ale altor organe interne. Riscul acestor afecțiuni este cu atât mai mare și acestea sunt cu atât mai grave, cu cât cantitatea de alcool consumată de mamă este mai mare și cu cât sarcina este mai la început, adică atunci când mama nici nu știe de micuțul din pântece. Pe de altă parte, nu există o cantitate minimă de alcool, care să poată fi considerată sigură. În consecință, se recomandă tinerelor femei, viitoare mame, să nu consume nici un fel de băutură alcoolică, spre binele micuților lor.
Alcoolul este doar dăunător? S-a demonstrat că alcoolul în cantități moderate, consumat zilnic, scade riscul de cardiopatie ischemică. Aceasta înseamnă pentru bărbați – două doze pe zi, iar pentru femei – o doză pe zi. O doză înseamnă: 360 ml bere sau vin slab alcoolic, sau150 ml vin, sau 45 ml alcool tare (80 grade). Totuși, nu se poate recomanda consumul regulat de alcool, chiar în cantități mici, deoarece există persoane care au o predispoziție genetică spre alcoolism și la care acestea pot declanșa boala. Ce este alcoolismul? Cunoscut și ca „dependența de alcool”, alcoolismul este o BOALĂ care presupune exis-
medicului
tența a trei simptome: w dorința: nevoia imperioasă, stringentă de a bea; w pierderea controlului: imposibilitatea de a se opri din băut; w dependența fizică: apariția semnelor de sevraj (de întrerupere) după o lungă perioadă de consum susținut de alcool. Dintre acestea fac parte: greața, transpirațiile, anxietatea și tremurăturile; w toleranța: nevoia de a bea cantități din ce în ce mai mari de alcool, pentru a se simți bine. Persoanele care nu sunt alcoolice nu înțeleg uneori de ce alcoolicii nu reușesc să se lase de băutură, „cu puțină voință”. Alcoolismul, însă, are puțin de a face cu voința. Alcoolicii sunt stăpâniți de o dorință necontrolabilă de a bea, care este mai presus de voința lor. Această nevoie este uneori la fel de mare ca nevoia de a mânca sau a bea apă. Deși anumite persoane reușesc să se vindece singure de această boală, marea majoritate a alcoolicilor au nevoie de ajutor. Cu tratament special și suport psihologic, mulți reușesc să nu mai bea și să-și refacă viețile. Ce înseamnă abuzul de alcool? Abuzul de alcool se deosebește de alcoolism prin faptul că nu presupune o dorință de neînvins de a bea, pierderea controlului asupra consumului de alcool sau dependența fizică. Abuzul de alcool se definește ca un tip anume de a bea, care se soldează cu una sau mai multe con-
Nr. 5, aprilie 2015 secințe din cele enumerate mai jos, într-o perioadă de 12 luni: w Imposibilitatea de a îndeplini responsabilitățile de la serviciu, școală, casă. w Consumul de alcool în timpul unor activități care presupun pericol fizic, de exemplu, băutul în timpul condusului automobilului sau lucrului la un utilaj; w Probleme cu legea, repetate, datorită consumului de alcool, cum ar fi să fii arestat pentru condus sub influența alcoolului sau pentru rănirea cuiva datorită băutului; w Continuarea consumului de alcool, în ciuda problemelor pe care le are individul cu partenerul de viață, care sunt produse sau înrăutățite de consumul de alcool.
Ce în seam nă să ai pro ble me cu bău tu ra? Cum poți să știi dacă ai o problemă legată de consumul de alcool? Răspunzând la întrebările de mai jos, te poți lămuri în acest sens: - Ai simțit vreodată că ar trebui să te oprești din băut? - Persoanele din jurul tău te-au plictisit, criticând mereu în legătură cu consumul tău de alcool? - Te-ai simțit vreodată rău sau vinovat din cauza consumului tău de alcool? - S-a întâmplat vreodată ca primul lucru pe care îl faci dimineața să fie consumul de alcool, ca să te mai liniștești sau să scapi de o îngrijorare? Un singur răspuns afirmativ la vreuna din aceste întrebări sugerează o posibilă problemă cu alcoolul. Dacă răspunzi afirmativ la mai mult de una din întrebări, este foarte probabil ca această problemă să existe deja. În oricare din situații te-ai găsi, este bine să mergi imediat la doctor sau la o altă persoană care te poate ajuta. Chiar dacă răspunzi negativ la toate întrebările de mai sus, dacă se întâmplă să ai probleme din cauza alcoolului la serviciu, cu soțul sau soția, probleme de sănătate, juridice, caută ajutor de specialitate. Efectele abuzului de alcool pot fi foarte importante atât asupra ta, cât și asupra persoanelor din jurul tău. Decizia de a cere ajutor Acceptarea faptului că ai nevoie de ajutor din cauza unei probleme cu băutura poate să nu fie simplă deloc. Ține minte însă că cu cît mai repede găsești ajutorul, cu atât mai mari sunt șansele de vindecare cu succes. 15
PASCALIA 2015 - 2040
Pascalia e st e list a oficială b ise rice ască care anunță data serbării Paștilor, pe mai mulți ani. St ab ilire a d at e i se rb ării Sfint e lor Pașt i se st ab ile a d up ă o se rie d e calcule ast ronom ice , înt ocm it e d e căt re B ise rica d in Ale x and ria, și se c o m u n i c a t u t u r o r B i s e r i c i l o r, p r i n „ e p i s t o l e p ascale ” . Ace st e d at e e rau conse m nat e în act e num it e „ Pascalii” . Pascalia Bisericii Ortodoxe combină ciclurile c a l e n d a r i s t i c e l u n a r ș i s o l a r p e n t r u a d e t e rmina data Sfintelor Paști pentru un anumit an.
2015 - 12 aprilie 2024 - 05 mai 2016 - 01 mai 2025 - 20 aprilie 2017 - 16 aprilie 2026 - 12 aprilie 2018 - 08 aprilie 2027 - 02 mai 2019 - 28 aprilie 2028 - 16 aprilie 2020 - 19 aprilie 2029 - 08 aprilie 2030 - 28 aprilie 2021 - 02 mai 2022 - 24 aprilie 2031 - 13 aprilie 2023 - 16 aprilie 2032 - 02 mai
2033 - 24 aprilie 2034 - 09 aprilie
2035 - 29 aprilie 2036 - 20 aprilie 2037 - 05 aprilie 2038 - 25 aprilie
2039 - 17 aprilie 2040 - 06 mai
Periodic de informare și educație creștin-ortodoxă editat de
n ISSN 1641 - 9682
Serie nouă - Anul II, Nr. 5 - aprilie 2015 16
PAROHIA SF. IER. NICOLAE ȘI SF. IER. NECTARIE Pitești, Str. Depozitelor, Canton CFR, Km 110