Anul IV Nr. 52 - Iunie 2009
INTERNET:
www.ianosel.com
Ziua de 26 iunie a fost proclamată „Ziua Drapelului Naţional” prin Legea nr. 96 din 20 mai 1998. Conform legii, această zi va fi marcată de către autorităţile publice şi de celelalte instituţii ale statului, prin organizarea unor programe şi manifestări cultural educative, cu caracter evocator. În 1834, când Ţările Române au început să se dezvolte din punct de vedere economic, domnitorul Ţării Româneşti - Alexandru Ghica Vodă - a obţinut de la otomani „învoirea de a pune steag românesc corăbiilor negustoreşti şi oştirii". Steagul destinat corăbiilor avea două culori (galben şi roşu), cel atribuit armatei era compus din trei (roşu, galben şi albastru) şi un vultur la mijloc. Acesta este socotit drept începutul adoptării drapelului nostru. Ziua Drapelului Naţional a fost instituită pentru a marca ziua de 26 iunie 1848, când Guvernul revoluţionar a decretat ca Tricolorul - roşu, galben şi albastru - să reprezinte steagul naţional. Ca militar de carieră, pentru mine noţiunile de „patrie”, „imn naţional” şi „drapel naţional” au o semnificaţie, rezonanţă şi simbol, aparte. Fiindu-mi sădite în suflet de-a lungul timpului, nu mi le mai poate scoate de acolo nimeni, niciodată. Cu câţiva ani în urmă, una din fiicele mele împreună cu soţul, emigrau peste Ocean. La despărţire i-am înmânat o cutie, rugând-o să nu o deschidă până la sosire. În ea am pus un drapel românesc din mătase şi o poezie înrămată, scrisă de mine în pragul plecării. O redau mai jos, cu menţiunea că pentru prima dată mi-a fost publicată în numărul din luna iunie 2002 al revistei „PRELUDII” - editată de Liceul din Ciacova.
- Mihai Aurel Ianoşel STRÂNGEŢI LA PIEPT TRICOLORUL ATUNCI CÂND VI-E DOR DE ACASĂ, CÂND SUFLETUL GREU VĂ APASĂ ŞI-N TRUP VĂ PĂTRUNDE FIORUL, SĂ STRÂNGEŢI LA PIEPT TRICOLORUL. VEŢI MERGE DRUM LUNG, VEŢI FI OBOSIŢI ŞI SETEA VEŢI VREA SĂ O POTOLIŢI. DE VREŢI PE-APROAPE SĂ VĂ FIE IZVORUL, SĂ STRÂNGEŢI LA PIEPT TRICOLORUL. CÂND LACRIMI VĂ DAU, DUREREA FIIND MARE ŞI NIMIC SALVATOR NU SE VEDE ÎN ZARE, CÂND ORICE VEŢI FACE, NU AVEŢI SPOR, SĂ STRÂNGEŢI LA PIEPT AL NOST ` TRICOLOR. VĂ DORIM SĂ AVEŢI NUMAI ZILE SENINE, SĂNĂTATE, BUCURII ŞI SATISFACŢII DEPLINE. AL VOSTRU FI-VA DE-ACUM VIITORUL, DAR NICICÂND SĂ NU UITAŢI TRICOLORUL !
Coordonator: Mihai Aurel Ianoşel
Se povesteşte, că un tânăr se lăuda cândva în mulţime, că el are cea mai perfectă inimă. Oamenii i-o admirau, afirmând că era cea mai perfectă din câte văzuseră vreodată. De cei adunaţi, s-a apropiat un bătrân. Cu glas domol, el a rostit ca pentru sine: - Şi totuşi, perfecţiunea inimii lui nu se compară cu frumuseţea inimii mele! Oamenii şi-au întors privirile spre bătrân. Au văzut o inimă puternică, dar sângerândă şi plină de cicatrice. Purta urmele unor bucăţi înlocuite cândva. - Cred că glumeşti, răspunse tânărul zâmbind ironic. - Da, a răspus cu blândeţe bătrânul. Inima ta arată perfect, dar vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezintă un om salvat, căruia i-am dăruit cu dragoste o bucată din ea. Mai târziu, la rândul lor, mi-au înapoiat bucăţi din inima lor, atunci când inima mea sângera. Înţelegi aşadar dragul meu, care este adevărata frumuseţe a inimii? Tânărul s-a apropiat apoi timid de bătrân, a rupt o bucată din inima lui şi i-a întins-o cu mâinile tremurânde. Batrânul şi-a pus-o la inima lui, care nu mai sângera.Tânărul şi-a privit apoi inima, care i se părea acum, mai frumoasă ca niciodată ... . Am făcut această introducere pentru că, printre noi se află o tânără de 27 de ani, cu inima sângerândă. Numele ei: Meseşan Cosmina. Continuare în pag. 2 Ä