Anul IV Nr. 53 - Iulie 2009
INTERNET:
De data aceasta nu mă voi referi la discursurile rostite de unii dintre elevi cu prilejul predării - preluării ştafetei, la discursul directorului Liceului, al profesorilor, ori la prezenţa asistenţei formată în general din părinţi ai elevilor. Mi-a distras atenţia un amănunt care se tot repetă an de an. Intonarea imnului naţional se face la staţia de amplificare de pe o bandă magnetică, în loc să răsune din pieptul câtorva sute de elevi care uneori fac doar act de prezenţă, preocupaţi în acest timp de cu totul alte probleme. Şi totuşi de ce insist asupra acestui aspect?! De ani buni încoace, asist la festivităţile prilejuite de deschiderea sau încheierea anului şcolar. O fac din simţ civic, dar şi pentru că aici ne-am format şi eu şi una din fiicele mele, ca oameni. La ultimul eveniment, mi-a fost dat să-i am alături de mine şi pe cei doi nepoţi veniţi tocmai din Statele Unite. Sunt elevi la o şcoală catolică din Cleveland - Ohio. Unul într-a şaptea iar cel mic într-a treia. În prima lui zi de elev, l-am însoţit pe cel mare la deschiderea anului şcolar. Am cerut permisiunea învăţătoarei, să asist la festivitatea prilejuită de eveniment. Cu amabilitatea specifică majorităţii americanilor, am fost invitat în clasă. Şi acum vine momentul care m-a marcat pentru tot restul vieţii. La un moment dat, învăţătoarea s-a adresat pe un ton calm, copiilor - gălăgioşi, în preocuparea de a se cunoaşte între ei - cu următoarele cuvinte: „Şi acum, să ne ridicăm în picioare şi să rostim jurământul!” Am avut senzaţia că nu înţeleg ce spune, dar în momentul următor, toţi copiii s-au ridicat, s-au întors cu faţa la drapelul naţional aflat într-un colţ al clasei, au dus mâna dreaptă la inimă şi au rostit jurământul. Le-am urmărit hotărârea şi tăria cu care rosteau fiecare cuvânt. Era de fapt un angajament că vor respecta constituţia, democraţia, că vor lupta pentru dreptate şi egalitate între oameni. Era un text pe care îl învaţă orice copil american încă din grădiniţă. Şi îmi pun din nou, fireasca întrebare: De ce sunt americanii atât de solidari între ei? Nu seamănă unul cu celălalt nici dacă îi vopseşti. Vorbesc toate limbile pământului şi alcătuiesc
www.ianosel.com
Coordonator: Mihai Aurel Ianoşel
un amalgam de civilizaţii. Unele sunt aproape dispărute, altele incompatibile între ele, iar în materie de credinţe religioase, nici Dumnezeu nu le mai ţine socoteala. Am fost printre ei la marea tragedie americană, care a făcut din trei sute de milioane de oameni o singură mână strânsă la inimă. Au dat fuga să doneze sânge şi s-au oferit ca voluntari. După primele momente de panică, au ridicat steagul pe ruinele fumegânde, punându-şi tricouri, şepci şi cravate în culorile drapelului naţional. Au pus steaguri pe clădiri şi pe autoturisme de ziceai că în fiecare loc şi în fiecare automobil trece un ministru sau preşedintele. Şi cu orice prilej au intonat imnul naţional şi cântecul lor tradiţional: „God Bless America!” Desigur ar fi încă foarte multe de spus. Mă opresc însă, aici. Sper şi îmi doresc să apuc ziua, când voi revedea ceva similar şi la noi acasă. Şi aceasta pentru că, atunci când eram elev, în Liceul ciacovean aşa a fost ! Â Şi dacă tot nu m-am putut abţine, făcând acest comentariu, nu pot să nu mai adaug încă câteva cuvinte despre mâhnirea personală şi poate şi a unora dintre semenii noştri, legată de tema abordată. În numărul trecut al ziarului, relatam câte ceva despre „Ziua Drapelului Naţional” ce urma să fie sărbătorită în toată ţara la 26 iunie, aşa cum de-altfel s-a şi întâmplat. Am sperat că voi sensibiliza şi conducerea administraţiei publice locale în organizarea unor activităţi specifice legate de eveniment. Ca în multe alte situaţii, am rămas însă, doar cu speranţa ... .
Mihai Aurel Ianoşel
07.06.2009. În Ciacova au răsunat din nou acordurile muzicii de fanfară, anunţând o zi plină de evenimente. După slujba religioasă, a urmat o masă oferită de comunitatea catolică la „Casa de cultură”, terminându-se cu balul ce a durat până aproape de zorii zilei următoare. Felicitări liderilor spirituali catolici, pentru modul exemplar de organizare în cele mai mici detalii şi de această dată, a sărbătorii Hramului Bisericii. - Redacţia -