Anul IV Nr. 55 - Septembrie 2009
INTERNET:
www.ianosel.com
Coordonator: Mihai Aurel Ianoşel
Sârbii, ca populaţie componentă a localităţii Ciacova, îşi fac simţită prezenţa pe aceste meleaguri din a doua jumătate a secolului al XIV - lea, odată cu pătrunderea turcilor în Europa (în anul 1354) şi înaintarea lor în Peninsula Balcanică. Victimă expansiunii otomane a căzut şi biserica răsăriteană, din care făceau parte şi slavii. Singura posibilitate de a-şi salva existenţa naţională şi spirituală, a fost refugierea peste Dunăre, pe teritoriul ţărilor române. Exodul sârbilor în Banat, face ca o parte dintre aceştia să se stabilească în Ciacova. Au venit aici împreună cu conducătorii lor administrativi şi spirituali. Ciacovenii le-au asigurat noilor veniţi, securitatea, liniştea şi chiar progresul material. Din cronicele acelor vremuri, am reţinut o întâmplare care se cuvine a fi relatată mai jos. În timpul unei vizite efectuată de Episcopul sârb la şcoala din Ciacova, acesta s-a arătat nemulţumit că nu aude clopotele ce trebuiau să-i vestească sosirea. Înaltul ierarh i-a cerut explicaţii dascălului şcolii, care era şi preot. Acesta i-a răspuns că nu a putut face acest lucru, din o mie de motive. Ierarhul i-a cerut să-i precizeze măcar unul, la care preotul i-a răspuns: - Mai întâi că nu avem biserică! - Mulţumesc, de restul mă lipsesc! ... îi răspunse ierarhul. Poate că şi această întâmplare a făcut ca în perioada următoare, să fie puse bazele ridicării unui lăcaş de cult pentru credincioşii acestei comunităţi. Biserica Ortodoxă sârbă, a fost ridicată între anii 1769 -1771 şi are o înălţime de 49 de metri. Este cea mai veche (atestată documentar), dintre bisericile din Ciacova. A rezistat de-a lungul anilor, intemperiilor şi cutremurelor. Un incendiu însă (cauzat de instalaţia electrică învechită), a distrus în anul 2004 o parte importantă a iconostasului, care va trebui refăcut. Biserica a fost cuprinsă într-un program naţional de restaurare iniţiat de Ministerul Culturii şi Cultelor. În perioada anilor 2005 - 2006, a fost întocmit proiectul lucrării, au fost obţinute avizele şi finanţarea, iar termenul de execuţie a fost stabilit pe o perioadă de 36 de luni. Conform programului, lucrarea trebuie finalizată în luna martie 2011. Crucea Bisericii a fost dislocată din locaşul ei, în urma cutremurului din anul 1992. A fost coborâtă, recondiţionată şi poleită cu aur, în Serbia. Împreună cu suportul globular şi structura de susţinere şi rezistenţă, are o înălţime de peste 3 metri şi o greutate ce depăşeşte 400 kg. Numai crucea cântăreşte 90 kg. După o slujbă de sfinţire oficiată de preotul protopop Matici Liubomir în ziua de 29 iulie a anului mântuirii 2009, crucea a fost ridicată şi reaşezată pe turla bisericii. Era ora 17,00. Clopotele au început să bată într-un ritm aparte, vestind evenimentul. Într-o zi care se anunţa mohorâtă, cu o oră înainte s-a deschis cerul. Firesc este să menţionăm aici, numele celor care au dus lucrarea la bun sfârşit. Este vorba de o echipă de tineri curajoşi conduşi de dl. Simeunovici Zoran şi fiul său Dragan, ambii din Serbia, cu reşedinţa în prezent în Moraviţa. Ca ciacovean care mi-am petrecut copilăria în curtea şi în preajma bisericii (aflată în apropiarea casei mele), nu puteam lipsi de la ceremonia sfinţirii crucii şi ridicarea ei acolo unde va dăinui peste secole. Mi-a fost dat aşadar, să fiu martorul unui eveniment ce are loc odată la câteva generaţii. Un eveniment pe care l-am consemnat aici, în modestul nostru ziar şi care va rămâne mărturie peste veacuri pentru cei doritori să cunoască cândva un crâmpei din istoria acestei aşezări bănăţene.
- Mihai Aurel Ianoşel Foto 1: Alături de preotul protopop Matici Liubomir, cu câteva clipe înainte de ridicarea crucii. Foto 2: Ora 17,00. Crucea este aşezată pe turla Bisericii. Foto 3: Dăinuind peste secole deasupra lăcaşului de cult.