Anul V Nr. 67 - Septembrie 2010
INTERNET:
www.ianosel.com Coordonator: Mihai
Aurel Ianoşel
ÎNVAŢĂ Purtând în suflete minunatele culori ale verii, în prag de toamnă curtea Liceului ciacovean va fi din nou plină de viaţă. Fiecare dintre noi, indiferent dacă suntem elevi, părinţi, bunici sau dascăli, sperăm ca acest an să fie mai bun decât precedenţii. Filele întoarse din calendarul ajuns în luna septembrie, ne fac să rememorăm primele zile de şcoală din viaţa fiecăruia dintre noi, cu emoţiile, sfiala şi optimismul pe care cu toţii le-am trăit an de an. Începutul unui nou an şcolar, dincolo de momentul festiv şi al bucuriei că o nouă generaţie de şcolari păşeşte pentru prima dată pragul şcolii, ne reaminteşte că urcăm cu toţii încă o treaptă spre maturitate. Întreaga perioadă de formare şi modelare începe în familie, se consolidează în şcoală şi se continuă toată viaţa în relaţiile interumane. Pentru aceste motive, cu toţii, de la copil la părinte, de la dascăl la educator şi mai departe la autorităţile locale cu responsabilităţi legate de activitatea şcolii, avem datoria ca în ciuda greutăţilor care se ivesc, să ne indeplinim misiunea. De multe ori în paginile ziarului îmi exprimam respectul şi recunoştinţa pentru munca dascălilor, o profesie deloc uşoară dar nobilă şi frumoasă, având sarcina de a lumina mintea şi de a sensibiliza sufletul tinerilor aflaţi pe băncile şcolii. Personal mi-am dorit cândva să îmbrăţişez această carieră. După primii ani de facultate mi-am dat seama că peste ani şi ani, nu voi avea satisfacţia deplină că sunt “produsul voinţei mele”, aşa cum ne-a dorit tuturor colegilor mei de promoţie, eminentul dascăl pe care l-am avut în toţi anii de şcoală, profesorul şi directorul Liceului Teoretic timp de 20 de ani, Trifu Petcu. O mare responsabilitate în “dăltuirea” caracterelor şi pregătirea fiecărui copil, le revine şi părinţilor, care trebuie să fie preocupaţi nu doar de grijile materiale care, e adevărat, ne copleşesc de multe ori, implicându-se în efortul de educaţie într-o strânsă relaţie cu şcoala. Fie ca începutul acestui nou an şcolar, să constitue moment de sărbătoare, cu speranţa şi încrederea că elevii vor găsi în şcoală un sprijin; că noul început le va da putere dascălilor să treacă peste erorile guvernanţilor legate de retribuirea lor, reuşind să-şi ducă la bun sfârşit misiunea asumată: de formare de oameni cinstiţi şi demni. Nu pot încheia fără să aduc un elogiu foştilor mei colegi de şcoală ciacoveană, care au îmbrăcat “haina” de dascăl, făcându - şi fiecare în parte datoria de formatori de oameni, cum nu se poate mai bine şi care din acestă toamnă s-au retras din activitate, intrând într-o lungă vacanţă pe care personal le-o doresc cât mai lipsită de griji. Numele lor: prof. Măgăran (n. Albu) Luminiţa, prof. Bosica Aurel, prof. Seculici Ivan şi prof. Medişan Viorica. Recunoştinţă din partea celor de mai sus cât şi din partea autorului acestor rânduri, celui ce ne-a fost tuturor dascăl la catedră şi în viaţă, dl. prof. Nicolae Stoica, rezident în Canada şi aflat în aceste zile din nou printre noi. - Mihai Aurel Ianoşel -
Învaţă de la apă să ai statornic drum, Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum. Învaţă de la umbră să treci şi să veghezi, Învaţă de la stâncă cum neclintit să şezi. Învaţă de la greier când singur eşti să cânţi, Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi. Învaţă de la vulturi când umerii ţi-s grei, Şi du-te la furnică să vezi povara ei. Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea, Învaţă de la miel să ai blândeţea sa. Învaţă de la păsări să fii mereu în zbor, Învaţă de la toate, că totu-i trecător. - Traian Dorz Aflat într-un turneu recent prin Europa, am dat curs şi invitaţiei primită din partea familiei Iakob şi Elisabeta Bieber - cândva locuitori ai satului Obad - în prezent rezidenţi în Germania. Se numără printre pasionaţii cititori ai ediţiei on-line ai ziarului „Cetatea Ciacovei”. Soţii Bieber au emigrat în Germania în anul 1988. Le-a fost grea despărţirea de locurile natale, dar s-au acomodat treptat cu noul mod de viaţă occidental, bazat pe „ordine şi disciplină”. Din banii agonisiţi şi-au cumpărat o casă pe care au reamenajat-o, încât acum le face plăcere să le-o prezinte celor ce le trec pragul. Le-am arătat mai multe fotografii din Ciacova şi satele noastre, aflate în memoria laptop-ului de care nu m-am despărţit nicio clipă şi pe care îmi redactam în clipele de răgaz, ediţia de faţă a ziarului. Văzându-le, au rămas oarecum descumpăniţi. Ştiau de la prietenii din zona Banatului că multe localităţi şi-au schimbat în bine, faţa. La noi însă, totul parcă a încremenit cu mulţi ani în urmă.
Am depănat împreună amintiri, bucurându-ne de revedere. La despărţire au ţinut să transmită prin intermediul ziarului, urări de bine tuturor de-acasă şi de pretutindeni care le-au fost prieteni ori colegi de serviciu. - Coordonatorul publicaţiei -
Ziarul “Cetatea Ciacovei” nu este aservit vreunei formaţiuni politice. Îşi rezervă însă dreptul de a prezenta şi faţa nevăzută a celor aflaţi în diferite structuri de conducere, care ne hotărăsc vremelnic destinele. Acesta este printre altele şi rolul unei prese libere şi independente.