Ghid de arhitectură pentru încadrarea în specificul local din mediul rural. Zona Câmpia Olteniei

Page 4

C U VÂ N T- Î N A I N T E Elaborarea Ghidurilor de arhitectură pentru încadrarea în specificul local din mediul rural a fost realizată la inițiativa Grupului Rural al Ordinului Arhitecților din România (OAR). Prezentul ghid a fost elaborat pe baza structurii stabilite de membrii Grupului Rural și propuse prin proiectul-pilot inițiat de Asociația Monumentum: Ghidul de arhitectură pentru încadrarea în specificul local din mediul rural. Zona cu influență săsească, sudul Transilvaniei, autori arh. Eugen Vaida, arh. Veronica Vaida, arh. Klaus Birthler, arh. Dana Raicu, publicat la Editura Pro Editură și Tipografie în 2017. Deoarece satele și arhitectura rurală din zona de câmpie din sudul țării au anumite particularități în raport cu cele din Transilvania, am considerat necesară o adaptare a acestei structuri pentru ghidurile concepute pentru localitățile din Câmpia Română. Astfel, a fost introdus un capitol nou, care se referă la Elementele de alterare a peisajului rural (cap. 3), unde au fost incluse și câteva recomandări de ordin general și principii pentru încadrarea noilor investiții în specificul satelor din zona de câmpie din sudul țării. De asemenea, datorită caracteristicilor fondului construit din satele din Câmpia Română, care conține în cea mai mare parte clădiri de mici dimensiuni, capitolul dedicat Amenajării clădirilor existente din proiectul-pilot al ghidurilor a fost adaptat pentru a cuprinde Intervenții pe construcții existente, cu accentul pus pe posibilitățile de extindere a acestora. În aceeași măsură, deoarece în Muntenia și în Oltenia porțile nu reprezintă un element arhitectural ce poate fi asociat construcțiilor principale ale ansamblului gospodăriei, subcapitolul referitor la porți a fost tratat împreună cu împrejmuirile, în cadrul capitolului Amenajări exterioare. Acest capitol este, la rândul lui, puțin mai extins față de modelul oferit, deoarece aspectele urbanistice nu pot fi disociate de cele arhitecturale. Urmărind logica spațiului exterior clădirilor, care structurează cadrul în care sunt amplasate, am pornit de la componentele aflate în proximitatea acestora, începând cu spațiul privat al curții, până la elementele urbanistice și cele care țin de traiul actual. Am grupat în acest capitol toate construcțiile și amenajările care se află în exteriorul clădirilor, de la terase și scări de acces, pavimente, împrejmuiri și porți, amenajarea spațiului public adiacent proprietăților și a celui din localitate, inclusiv mobilierul urban și monumentele de for public, dar și vegetația și alte elemente proprii viețuirii contemporane: instalații și obiecte publicitare, iluminat exterior și echipare edilitară. Chiar dacă această din urmă categorie a fost tratată foarte sumar, am considerat că impactul său asupra înfățișării satului contemporan nu este deloc de neglijat, astfel că și o simplă punere în discuție într-un material precum ghidurile de arhitectură poate atrage atenția asupra importanței pe care o joacă în reprezentarea spațiului rural. Imaginea satului din Câmpia Română nu este evidențiată, de multe ori, de arhitectura clădirilor, care uneori nici nu pot fi percepute din spațiul public, în special în satele unde terenurile sunt de dimensiuni mai mari, iar clădirile sunt amplasate mai adânc pe parcelă, ascunse în vegetație. Ceea ce este perceput din șosea sau din uliță în aceste zone este, mai degrabă, structura rețelei stradale, vegetația și eventualele construcții ce țin de amenajarea și utilizarea spațiului public: fântâni, troițe, împrejmuirile și amenajările specifice spațiului rural din sudul țării pentru a înlesni interacțiunea cu ceilalți membri ai comunității (băncile de lângă porți). Am considerat, deci, necesară referirea și la aceste componente care conturează imaginea caracteristică a satelor de câmpie din Muntenia și Oltenia. Chiar dacă nu face obiectul Ghidurilor de arhitectură, vegetația joacă un rol important în definirea specificului satului din Câmpia Română. De aceea, am considerat necesară tratatea acesteia într-un subcapitol distinct, iar referirile la importanța vegetației în satul de câmpie se regăsesc și în capitolul 2. Specificul local.

Capitolul 2. Specificul local este împărțit în subcapitole care fac trecerea de la caracteristicile urbanistice ale satelor la elementele care definesc peisajul cultural rural din zonele de câmpie din sudul țării (construcțiile și amenajările din spațiul public, gospodăria, construcțiile reprezentative, inclusiv o trecere în revistă sumară a celor cu funcțiuni publice și agro-industriale) și se încheie cu detalii referitoare la arhitectura clădirilor din zonă. Acest capitol nu are rolul de a orienta arhitectura contemporană spre o imitare a celei tradiționale, deoarece sensul Ghidurilor de arhitectură nu este acela de a transforma satele în rezervații de arhitectură tradițională și ansambluri de replici ale acesteia, ci, așa cum se afirmă și în argumentul oferit la început, acela de a asigura o dezvoltare armonioasă a acestor zone, în concordanță cu cerințele contemporane de trai și de confort, dar în respect față de tradiția și valorile păstrate și în acord cu o dezvoltarea pe termen lung a acestor zone. Toate informațiile sintetizate în acest capitol au rolul de a contura imaginea satului din zona la care face referire ghidul, pentru ca trecerea la capitolele ce conțin recomandări să poată fi făcută firesc. Detalierea capitolului referitor la specificul local în ghidurile de arhitectură este esențială pentru a trasa reperele în vederea înțelegerii recomandărilor din ghid, care nu pot fi tratate în mod amănunțit din cauza considerentelor menționate mai jos. Prezentarea aceasta oferă, în același timp, un argument pentru necesitatea elaborării Ghidurilor de arhitectură pentru încadrarea în specificul local al satelor din zona de câmpie din sudul țării − mai puțin cunoscute și mai puțin înțelese de către cei ce nu le locuiesc − dar și pentru aplicarea recomandărilor din aceste ghiduri. Recomandările grupate în mai multe capitole și subcapitole organizate pe structura propusă pentru Ghidurile de arhitectură inițiate de Grupul Rural al OAR urmăresc aspectele considerate esențiale de respectat pentru ca noile investiții din zona la care se referă ghidul să fie în conformitate cu principiile enunțate în introducere, dar acordate la specificul local identificat în capitolele anterioare, însă fără a defini un cadru rigid în care creația arhitectului să fie îngrădită.

Deoarece zonele rurale din Câmpia Română au un caracter eterogen, este dificilă delimitarea unor arii cu un specific foarte bine reflectat și limitat la anumite caracteristici ușor de identificat și de prezentat. Astfel că recomandările pentru încadrarea în specificul local din zonele cuprinse în cele patru ghiduri care se referă la satele din Câmpia Română nu pot oferi prescrieri de detaliu pentru aceste intervenții. Am preferat, de aceea, menținerea recomandărilor din ghiduri într-un cadru general și mai degrabă în limitele unor principii ușor de aplicat și care sunt valabile pentru toate cele patru zone, considerând că este mai importantă respectarea unor recomandări prin care sunt definite direcțiile de urmat în conceperea și realizarea investițiilor și identificate excesele ce trebuie evitate. Acest lucru este și în avantajul investitorilor și al arhitecților, prin conturarea unui cadru generos de intervenție și de creație, ce este doar orientat înspre a respecta specificul satelor din zona de câmpie din sudul țării și principiile unei dezvoltări armonioase a acestora, pe termen lung. Un subcapitol nou, 6.6. Utilizarea unor materiale tradiționale în arhitectura contemporană, aduce argumente în plus pentru păstrarea tradiției locale de a construi, ce poate fi valorificată în arhitectura contemporană. Exemplele pozitive oferite aici se referă la mai multe componente ale construcțiilor sau la întreaga clădire și pot fi încadrate în categoria bunelor practici, nu doar a unor ilustrări. Exemplele oferite la rubricile „Așa da” și „Așa nu” din ghiduri se referă doar la încadrarea în specificul local al zonei la care face referire ghidul și la caracteristicile discutate în capitolul respectiv, și nu la un comentariu despre calitatea arhitecturii în ansamblu sau la încadrarea construcțiilor într-o altă zonă, rurală sau urbană. Comentariul cu litere cursive aferent imaginilor se referă la aspectele considerate pozitive sau negative din punctul de vedere al elementelor discutate, prin prisma încadrării arhitecturii în specificul zonei rurale din ghid. Ghidurile de arhitectură pentru încadrarea în specificul local din mediul rural pentru zonele de câmpie din sudul țării (care cuprind cea mai mare parte a Câmpiei Române) au fost tratate unitar deoarece, în ansamblu, acest teritoriu,

raportat la alte zone rurale cu caracteristici distincte din România, poate fi considerat ca fiind relativ omogen. Analizat în detaliu însă, acest teritoriu cuprinde mai multe zone ce pot fi diferențiate, în special la nivelul unui areal mai restrâns. Cu toate acestea, așa cum am menționat deja, spațiul rural din Câmpia Română este caracterizat prin eterogenitate, atât la nivelul localităților, cât și al fondului construit. Din acest motiv, împărțirea teritoriului vast al Câmpiei Române în zone cu caracter distinct se face cu oarecare dificultate, indiferent de criteriile utilizate: structura satelor, tipul de arhitectură tradițională, evoluția istorică sau recentă ori influențele primite din alte zone etnografice sau spații culturale, prin migrații sau colonizări succesive. Prin coroborarea acestor criterii și încercând păstrarea unui echilibru privind complexitatea materialului referitor la specific, fără a intra în detalii inutile unui ghid de intervenție, am stabilit patru mari zone pentru delimitarea teritoriilor aferente ghidurilor de intervenție: zona de câmpie din Oltenia, la vest de râul Olt (Zona Câmpia Olteniei), câmpiile din vestul Munteniei, cu teritoriul aproximativ cuprins între râul Olt și cursul inferior al Argeșului (Zona Câmpia Teleormanului); zona învecinată Bucureștiului și județului Ilfov, cu teritoriul cuprins între văile Argeșului și Mostiștei (Zona Câmpia Română, sectorul Argeș-Mostiștea) și, în sfârșit, partea de sud a Bărăganului (Zona Bărăganul de Sud). Delimitările acestora s-au raportat și la celelalte Ghiduri de arhitectură elaborate de echipe ale Grupului Rural pentru zonele adiacente, astfel că limita nordică a teritoriilor la care se referă ghidurile s-a făcut în funcție de acestea. Zonele etnografice din Câmpia Română nu sunt delimitate în mod distinct în raport cu caracteristicile arhitecturii. Din cauza dificultății de a identifica o zonă etnografică la care fiecare ghid să se raporteze (așa cum se întâmplă cel mai adesea în celelalte materiale pregătite de colegii din Grupul Rural), denumirile ghidurilor sunt raportate la coordonatele geografice care definesc cel mai bine teritoriul la care face referire ghidul, conform subunităților Câmpiei Române sau, atunci când acestea nu corespund teritoriului cuprins în ghid, în funcție de sectorul delimitat de principalele râuri. 


Turn static files into dynamic content formats.

Create a flipbook
Issuu converts static files into: digital portfolios, online yearbooks, online catalogs, digital photo albums and more. Sign up and create your flipbook.