Liliana lazar pamantul oamenilor liberi

COLECÞIE COORDONATÃ DE

Magdalena Mãrculescu

Liliana Lazar

Pãmântul oamenilor liberi

Traducere din francezã de Doru Mareº

Editori: Silviu Dragomir Vasile Dem. Zamfirescu Director editorial: Magdalena Mãrculescu Coperta colecþiei: Faber Studio (Ioan Olteanu) Foto copertã: © Guliver/Getty Images/Russell Cobb Director producþie: Cristian Claudiu Coban Redactor: Adina Diniþoiu Dtp: Eugenia Ursu Corecturã: Eugenia Þarãlungã Elena Biþu Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României LAZÃR, LILIANA Pãmântul oamenilor liberi / Liliana Lazar ; trad.: Doru Mareº.

- Bucureºti : Editura Trei, 2012 ISBN 978-973-707-507-9 I. Mareº, Doru (trad.)

821.133.1-31=135.1 Titlul: Terre des affranchis Autor: Liliana Lazar Copyright © Gaïa Éditions, 2009 Copyright © Editura Trei, 2012 pentru prezenta ediþie C. P. 27-0490, Bucureºti Tel. /Fax: +4 021 300 60 90 e-mail: comenzi@edituratrei.ro www.edituratrei.ro

ISBN: 978-973-707-507-9

SLOBOZIA (nume de localitate), de la verbul a slobozi, a elibera, a dezrobi

Fiicei mele, Paula

Prolog Regele a dat poruncã sã fie aruncat Daniel în groapa cu lei. Regele a zis lui Daniel: „Dumnezeul tãu (...) Acela te va scãpa!“ Daniel a rãmas în groapã ºase zile.

Erau acolo ºapte lei cãrora zi de zi li se dãdeau de mâncare câte douã leºuri omeneºti (...), dar în zilele acelea nu mai fuseserã hrãniþi, ca sã-l sfâºie pe Daniel.

Apoi regele l-a strigat pe Daniel cu glas mâhnit: „ (...) te-a putut scãpa de lei Dumnezeul tãu?“ Daniel a rãspuns regelui: „(...) Dumnezeu a trimis pe îngerul Sãu ºi a astupat gura leilor, ºi ei nu mi-au fãcut niciun rãu, pentru cã am fost gãsit nevinovat înaintea Lui“.

Daniel 6:17–18, 21–23; Istoria omorârii balaurului ºi a sfãrâmãrii lui Bel 1:39

E nevoie de o jumãtate de ceas de mers sãnãtos prin pãdure pentru a ajunge la lac. Mai întâi trebuie sã treci pe lângã dealurile din jurul Sloboziei ºi sã te-afunzi de-a 9

Liliana Lazar

binelea în crângurile de fag ºi de stejar. Când eºti pe-aproape, poteca devine tot mai sinuoasã ºi stejarii tot mai deºi. ªi-apoi, când drumeþul, convins cã s-a rãtãcit, îºi zice cã e momentul pentru a face cale-ntoarsã, dintr-odatã, de dupã un lãstãriº, în sfârºit îl zãreºte: lacul! Se varsã în el ºi un pârâu care ºerpuieºte printre coline. Umflat la sfârºitul iernii de topirea zãpezii, în anotimpul cald nu mai rãmâne din el decât un firiºor de apã. Cu toate acestea, nivelul lacului nu pare a scãdea vreodatã, aºa cã fundul nici cã i se poate vedea.

Groapa cu lei se întinde ca un ecou al tenebrelor în mijlocul imensei pãduri moldave. Însuºi numele lui sunã ca un mister. Cele mai aiuritoare legende circulã pe seama lui. Numai cã Groapa cu lei este o denumire de datã recentã. Cei mai bãtrâni ºtiu cã, multã vreme, locul acela se chemase Groapa cu turci. La poalele Carpaþilor, veacuri de-a rândul, mai multe generaþii de români au þinut piept cotropitorului turc. Istoria ne spune cã prin secolul al XV-lea, ªtefan cel Mare, voievodul Moldovei, dãduse nu departe de locurile acestea o bãtãlie grea. Retrãgându-se, turcii încercaserã o ultimã repliere în codrul acela des de la marginea lacului. Încolþiþi la mal, au fost cu toþii împinºi în apã ºi înecaþi de soldaþii lui ªtefan. De atunci, locul este ca ºi blestemat. De altfel, rari sunt locuitorii Sloboziei care îndrãznesc sã se apropie. Un vechi obicei face ca fiecare loc sã fie botezat cu un nume biblic. Astfel, Groapa cu turci a devenit Groapa cu lei, trimiþând la înfiorãtoarea încercare la care a fost supus profetul Daniel în Vechiul Testament. Rebotezând lacul, locuitorii au ºters amintirea groaznicã pe care o genera vechiul toponim. În ºoaptã, însã, bãtrânele încã mai mãrturisesc: 10 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

— Noaptea, oasele soldaþilor turci care zac de sute de ani pe fundul lacului urcã la suprafaþã.

Ba unele chiar se jurã cã, pe timp frumos, le-au vãzut sufletele bântuite plutind pe deasupra undelor. Li s-a spus moroi, „morþii vii“. Aceºti strigoi sunt spirite rele care vin din lumea cealaltã, cea a morþilor. Iar moroii umblã fãrã þintã prin locurile pãrãsite de Dumnezeu, cum e, fãrã îndoialã, ºi Groapa cu lei. Omul care, spre nenorocul lui, întâlneºte asemenea fãcãtori de farmece e pe loc deocheat. Atins de o lingoare adâncã, se topeºte din picioare, vede cum îi slãbesc puterile, uneori pânã nu se mai poate miºca. Posedatul, care cu adevãrat nu mai este stãpân pe el, ajunge sã facã lucruri ciudate. Dacã unii rãmân þintuiþi la pat, alþii, atinºi de licantropie, umblã prin pãduri urlând ca lupii. Fiecare îºi reprezintã moroiul dupã mintea lui. Dacã pentru multã lume aceºtia au formã omeneascã, pentru unii sunt ca niºte nãluciri ce se pot vedea verile pe la marginea heleºteielor.

Or, obligatoriu pe lângã Groapa cu lei trebuie sã fie ºi moroi. Toþi sãtenii o cred. De asta nici nu existã vreo casã pe lângã lac. O ºtiu ºi vânãtorii. Dacã prada se apropie prea mult de apele lui, este lãsatã în pace. Nimeni nu ar îndrãzni sã urmãreascã un animal prin locurile astea blestemate. Cu toate acestea, apele liniºtite ºi umbrite gem de atâta peºte pe care nimeni nu vine sã-l pescuiascã. Din toatã Slobozia, doar un bãtrân nebun îndrãznea sã se avânte în aºa primejdie. Îl chema Vasile ºi se întorcea de fiecare datã cu coºul dând pe-afarã de crapi frumoºi, ba chiar, uneori, de ºtiuci grase. Fie iarnã, fie varã, nu venea nicicând înapoi cu mâna goalã. Deºi nimeni nu-i mânca peºtele.

11

Liliana Lazar

— Peºti blestemaþi! Hrãniþi cu oasele soldaþilor turci, se zicea prin sat.

Putea moº Vasile sã se laude cã a pescuit orice, ceilalþi ºtiau ei bine cã, într-o zi, Dumnezeu tot îl va pedepsi pentru trufie. Chiar ºi preotul o spunea. ªi, într-adevãr, Vasile a fost pedepsit.

Doar tinerii amatori de senzaþii tari se mai duceau pe la lac, în special nopþile. Sãtenii îºi închipuiau cã îndrãgostiþii se ascundeau pe acolo, la adãpost de privirile reprobatoare, ca sã nu le tulbure nimeni îmbrãþiºãrile interzise. În realitate, pentru altceva veneau ei pe aici. O mãrturiseau toþi cei care încercaserã experienþa: Groapa cu lei era un loc magic care transmitea o anumitã energie celor care se apropiau. Mulþi tineri erau convinºi cã apropierea lacului înzecea plãcerea sexualã. Cei mai îndrãzneþi se aruncau chiar în apele lui. Chiar dacã recunoºteau cã nu au zãrit nici vreun turc ºi nici lei, cei ce o fãcuserã erau cu toþii de acord cã emoþia resimþitã era unicã. Pentru tinerii pierde-varã ai Sloboziei, Groapa cu lei reprezenta un soi de ritual iniþiatic.

Cam asta aveau în gând Vlad Bran ºi Ioana Bogatu în seara aceea de august 1989, când se duseserã la lac.

Deºi nu era întâia oarã când veneau sã facã dragoste la malul Gropii, de data asta ceva nu era în ordine. Sã fi fost de vinã þipetele ascuþite ale huhurezilor? Suflul greu al mistreþilor din lãstãriº? Trupurile goale, tremurânde, le fuseserã cucerite de spaimã.

— Ioana..., murmurase Vlad Bran, întinde-te lângã mine...

— N-ar fi trebuit sã venim pe-aici, rãspunsese fata, încheindu-ºi la loc cãmaºa.

12 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

— Din contrã, mie mi se pare foarte excitant, adãugase tânãrul, care încerca sã se liniºteascã.

— Hai sã ne-ntoarcem, s-a fãcut târziu.

— Ba nu, mai bine sã facem o baie!

— Ai înnebunit?! Nici nu se pune problema sã mã bag în apa asta.

— Chiar þi-e fricã? râsese Vlad. Aºadar, crezi în toate prostiile astea bãbeºti?

Aranjându-ºi fusta din câteva miºcãri, Ioana îi fãcuse un semn de la revedere zicând: — N-ai decât sã rãmâi. Eu am plecat!

Vlad izbucnise în hohote de râs: — Ai de gând sã treci singurã prin pãdure acuma, noaptea?

Chiar se dã mare cu încrederea asta a lui cã o mai poate face sã rãmânã! Oricum, nu va accepta sã facã baie la miez de noapte doar fiindcã îi e fricã sã se întoarcã fãrã el. Ioana îºi strânsese lucrurile ºi se îndepãrtase. Intrase în pãdure ºi o luase pe cãrarea care ducea la Slobozia. Deºi nu era o noapte întunecoasã, tot distingea cu greutate formele care se miºcau în jur. Se întorsese ºi întrezãrise reflexele argintii ale apelor lacului, însã pe Vlad nu îl mai vãzuse.

Bãiatul intrase în apã pânã la brâu. Privise suprafaþa ca de sticlã ºi, fãrã nicio ezitare, se aruncase cu capul înainte. Înaintase câteva lungimi de braþ, apoi o mai strigase o datã pe Ioana: — Nu fi proastã! Hai-napoi!

Fata îl auzise ºi se oprise o clipã. Avea dreptate. Ar fi fost o adevãratã nebunie sã treacã singurã prin pãdure.

Era mai bine sã îºi lase orgoliul la o parte ºi sã se întoarcã. Ceea ce chiar fãcuse, luând-o la deal, spre Groapa cu 13

Liliana Lazar

lei. Vlad urla în întuneric cât îl þineau plãmânii. Surâsese zicându-ºi cã, probabil, nici el nu era mai liniºtit decât ea ºtiindu-se singur în locul acela izolat. Urca poteca abruptã croitã prin frunziº. Crengile pe care le dãdea la o parte, în trecere, þâºneau înapoi, biciuindu-i chipul. Vocea lui Vlad se auzea tot mai tare. Oare fiindcã era tot mai aproape sau, cum i se pãruse dintr-odatã, fiindcã, într-adevãr, striga el mai puternic? Ioana grãbise pasul. Acum îi înþelegea perfect cuvintele. Ciulise urechile ºi o cuprinsese groaza. Un urlet teribil se ridicase în noapte: — Dã-mi drumul, moroiuleee! Doamne-Dumnezeule, ajutooor!

Ioana o luase la fugã în direcþia glasului ºi îºi surprinsese prietenul în braþele unui bãrbat. Vlad se zbãtea în toate pãrþile pentru a scãpa de atacator, dar nimic nu pãrea sã-l poatã îndepãrta pe acesta. Cele douã trupuri se luptau în apã ºi silueta ciudatã pãrea cã vrea sã-l tragã pe tânãr la fund. Regãsindu-ºi dintr-odatã puterile, Vlad îºi aruncase agresorul înapoi ºi ieºise în grabã din Groapã.

Corpul necunoscutului se rãsucise de câteva ori, apoi ieºise aproape imediat la suprafaþã. Rãmaºi amândoi ca împietriþi pe malul râpos, cei doi tineri se uitau la cadavrul care plutea în faþa lor.

— Doamne! Ce mai e ºi asta? întrebase, înnebunitã, Ioana.

Vlad tremura tot.

— E... e un moroi. Cam aºa cred...

— Atunci e adevãrat cã bântuie strigoii pe-aici, pe la Groapa cu lei.

— Trebuie sã ne lãmurim. Mã duc sã-l caut.

— Nu face aºa ceva! Poate cã n-a murit!

— Nu te miºca de-aici!

14 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

Vlad se înarmase cu un ciomag ºi intrase în apã. Înaintase pânã lângã corpul care plutea ºi strigase: — Dacã eºti viu, fã o miºcare!

Niciun rãspuns. Niciun gest. Bãiatul se mai apropiase puþin, cu lemnul ridicat deasupra capului, gata sã izbeascã. Prinsese omul de hainã ºi, hotãrât, îl întorsese.

— E Vasile, nebunu’!

Bãtrânul zãcea sub ochii lor, cu faþa buhãitã, greu de recunoscut, de parcã ar fi stat vreme îndelungatã în apã.

— S-a înecat, nu-i aºa? întrebase Ioana.

— Nu ºtiu. Uitã-te ºi tu la el. Parcã ar fi rãmas zile-ntregi în apã.

— Pãi..., dacã era mort când am sosit noi, atunci cum a putut sã te atace?

— ªi totuºi, am simþit cum se agãþa de mine. Mai întâi am crezut cã e vreo cracã. Era ceva care mã prinsese de braþ ºi mã trãgea la fund. Nu înþeleg ce s-a putut întâmpla. Mãcar tu mã crezi, nu-i aºa?

— Cu siguranþã, era mort când am ajuns noi. Nu a încercat nimeni sã te înece. Cadavrul plutea pe întuneric, l-ai atins ºi ai intrat în panicã. Asta-i tot.

— ªi totuºi, nu aºa s-a întâmplat..., mormãise bãiatul, intrând înapoi în apã.

— Sã anunþãm miliþia, propusese Ioana.

Vlad nu o mai asculta, trãgând cadavrul spre mal.

— O sã dãm alerta mâine dimineaþã, îi rãspunsese.

— De ce sã mai aºteptãm?

— Chiar vrei sã ºtie tot satul ce facem noi pe-aici, la malul lacului? Nu suntem cãsãtoriþi. O sã mã omoare taicã-tu dacã aflã!

Fata îl aprobase din cap ºi cei doi pãrãsiserã locul fãrã sã mai aºtepte. A doua zi, Vlad anunþase la miliþie, având 15

Liliana Lazar

grijã sã nu explice împrejurãrile în care descoperise cadavrul bãtrânului. Nu spusese nimic nici despre Ioana, nici despre baia de la miezul nopþii, ci inventase o partidã de vânãtoare care îl adusese, în zori, aproape de Groapa cu lei. Chiar dacã destulã lume sesizase doza de minciunã din poveste, nimeni nu cãutase sã descopere întreg adevãrul într-o astfel de întâmplare înfiorãtoare. Miliþia conchisese cã era vorba despre o moarte accidentalã ºi desemnase câþiva þãrani care sã ducã trupul ºi sã îl înmormânteze discret în fundul cimitirului. Duminica urmãtoare, la bisericã, preotul nu pierduse ocazia de a aminti, în predicã, faptul cã încãlcarea legilor duce la pãcat ºi pãcatul direct la moarte. Demonstraþia fiind fãcutã, Ioana înþelesese cã sentinþa fusese pronunþatã atât la adresa ei, cât ºi a lui Vasile. Toþi încãlcaserã o lege de bazã în Slobozia: nimeni sã nu se apropie de Groapa cu lei. ªi, din acea zi, escapadele nocturne în apropierea lacului încetaserã.

16 fiction connection

Partea întâi

Pentru a supravieþui trebuie... da, trebuie sã fii obligat s-o faci. Viaþa aceasta trebuie sã fie ultima ºansã, cea din urmã dintre cele din urmã.

James Dickey, Eliberarea

Capitolul 1

Giuvaierul Sloboziei era, fãrã îndoialã, mãnãstirea bizantinã care trona în fundul vãii. Încã de la intrarea în sat, i se putea zãri în depãrtare turnul imens, a cãrui siluetã zveltã domina întreg edificiul. Acesta, asemenea unui donjon medieval, era, în acelaºi timp, ºi clopotniþã. Zi ºi noapte, implacabilul sunet al clopotelor anunþa scurgerea orelor cu timbrul lui metalic. Era ºi unicul zgomot care venea dinspre clãdire, amintind clipã de clipã cã privirea ei inchizitorialã urmãrea faptele ºi gesturile fiecãruia. Pentru a pãtrunde, trebuia sã mergi de-a lungul zidurilor întãrite, unde o reþea de balcoane suspendate le permitea cãlugãrilor sã treacã dintr-un capãt în celãlalt fãrã a fi observaþi din afarã, pânã sub arcadele porþii celei mari, construite din scândurã groasã. Ca un golem bizar, forma alungitã impresiona rarii vizitatori care se aventurau pânã sub metereze. Mãnãstirea Sfântului Duh veghea asupra Sloboziei de mai bine de cinci veacuri, respingând, ca întreaga biatã þarã a Moldovei, toate asalturile la care fusese supusã în istoria ei zbuciumatã. Sanctuarul rezistase atacurilor turcilor 21

Liliana Lazar

musulmani, le þinuse piept cu mândrie catolicilor polonezi ºi suportase îndelung ofensele din partea comuniºtilor atei. Biserica mãnãstirii, de un alb ca al opalului, strãlucea în mijlocul chiliilor. Cu acoperiºul în formã de corabie rãsturnatã, lãsa impresia stranie cã pluteºte pe deasupra pãmântului. Umbrele fugare ale cãlugãrilor apãreau ºi dispãreau aproape imediat în spatele capelei. Înfofoliþi în sutanele negre ºi largi, cu capetele acoperite de voaluri lungi care le ascundeau o parte din chip, aceºtia te duceau cu gândul la fantomele tãcute cãrora le place sã umble fãrã þintã printre ruine fãrã vârstã. Nimeni nu le ºtia cu certitudine numãrul. De altfel, circulau tot soiul de zvonuri despre comunitatea mãnãstireascã. Se zicea cã nu arareori mai dispãrea pe furiº câte un tânãr care lãsase grea vreo fatã din sat. Dacã refuza sã o ia de nevastã, era obligat sã intre la mãnãstire ºi sã îmbrace haina de cãlugãr. Nu puþini erau sãtenii care se apropiau de lãcaº cu spaimã. Mulþi dintre ei erau gata sã facã ocoluri lungi mai degrabã decât sã îi treacã pe sub ziduri. Deseori, experienþa sfinþeniei mai degrabã sperie decât atrage.

Prin mijlocul aºezãrii curgea un râu numit Izvorul Sfânt. Mai toate casele fuseserã ridicate de-a lungul lui.

La Slobozia, distincþia nord-sud nu avea niciun sens. Fiecare om îºi localiza locuinþa în raport cu Izvorul Sfânt: cei mai de aproape, de prin viroagele sãpate de afluenþi, spuneau cã locuiau „în vale“. Ceilalþi, care îºi aveau casele mai sus, erau „din deal“. Mai mult decât oricare alt element al realului, distincþia vale-deal clãdea imaginarul þãrãnesc. Aºadar, satul era format din cei din vale ºi din cei de la deal.

22 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

Tudor ºi Ana Luca stãteau la deal. Luca muncise într-o minã din Valea Jiului, din sudul României pânã în 1955, când explozia unei acumulãri de gaze îi smulsese un picior. Aºa cã se retrãsese la Slobozia cu ai lui. De zece ani trãia în casa pititã în pãdure, din pensia amãrâtã de infirm. Cei din familia Luca nu prea aveau legãturi cu restul satului. La drept vorbind, fuseserã întotdeauna consideraþi venetici. Toatã lumea ºtia cã bãtrânul miner, pur ºi simplu, îºi teroriza familia, însã victima preferatã a batjocurii era fiul lui, Victor. ªi cea mai micã greºealã îi dãdea ocazia sã îl batã. Deseori nevasta, Ana, se bãga între ei primind ea loviturile destinate copilului. Numai mica Eugenia pãrea sã scape furiei bãrbatului aceluia violent.

Ca sã-ºi mai omoare timpul, Tudor Luca se ducea la vale, în sat, ºi se îmbãta în singurul birt din Slobozia. Trebuie spus cã nu se împãcase niciodatã cu handicapul ºi refuza sã admitã cã era infirm. Dupã câteva pahare bãute la tejghea, începeau certurile ºi chiar bãtãile. Fiindcã Tudor Luca pãstrase din anii trãiþi prin strãfundurile minelor de cãrbuni o putere ieºitã din comun. Cu tot piciorul de lemn, putea sãlta de la pãmânt cu o singurã mânã un om, pe care apoi îl trântea de pãmânt de-i rupea oasele.

Temut ºi detestat de toþi þãranii, ajunsese, pânã la urmã, oaia neagrã a satului. Miliþia îl arestase dupã mai multe scandaluri, dar îi dãduse drumul de fiecare datã. În România comunistã, foºtii mineri se bucurau de mare consideraþie. Pentru regimul care ridica în slãvi proletariatul, erau un fel de elitã muncitoreascã ºi, în consecinþã, nimeni nu îndrãznea sã se lege de ei. Deºi toatã lumea ºtia cã îºi snopeºte familia în bãtãi, nimeni nu spunea nimic.

Doar o datã fusese Tudor Luca neliniºtit cu adevãrat, în momentul în care învãþãtoarea descoperise braþele lui 23

Liliana Lazar

Victor pline de vânãtãi. Aceasta îi reclamase tatãl la miliþie, iar Luca stãtuse trei zile în arest. Numai cã, la ieºire, lucrurile o luaserã de la capãt exact ca înainte. Nici mãcar cei care, duminicile, la bisericã, la Sfântul Nicolae, o vedeau pe biata Ana abia mai þinându-se pe picioare, nu fãceau nimic, chiar dacã le era ruºine. Uneori femeia apãrea ºchiopãtând, nereuºind sã rãmânã în picioare toatã slujba. Însã niciodatã nimeni nu o întreba nimic ºi nici nu îi venea în ajutor. În Slobozia, anul 1965 fusese marcat de douã evenimente dramatice. Cel dintâi fusese moartea preºedintelui Gheorghiu-Dej, care cãzuse pradã unui cancer. În pofida represiunii feroce la care supusese România, Gheorghiu-Dej era regretat de întregul popor. Pentru mulþi români, liderul comunist simboliza independenþa faþã de incomodul mare frate sovietic. Îi urmase un necunoscut pentru cei mai mulþi, tovarãºul Nicolae Ceauºescu.

Cel de-al doilea eveniment fusese moartea lui Tudor Luca. Într-o dimineaþã, niºte vânãtori rãtãciþi prin jurul Gropii cu lei îi descoperiserã trupul plutind pe apa lacului. Sã fi fost accident sau sinucidere? Nimeni nu avea cum ºti. Sigur e cã Tudor Luca fusese beat în momentul în care cãzuse în apã. Dacã te luai dupã urmele de pe faþã, se lovise probabil cu capul de un bolovan înainte de a se îneca. Pe mâini avea rãni adânci care duceau cu gândul la o agonie lentã. Cu certitudine încercase sã se apuce de vreun buºtean din apã. Degeaba însã, fiindcã nu reuºise sã se ridice la suprafaþã ºi nimeni nu îi venise în ajutor, cãci nimeni nu se apropia de lac. În orice caz, toatã lumea îºi zicea cã, în fine, Dumnezeu dusese 24 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

lucrurile la bun sfârºit. Un sentiment de mare uºurare învãluise satul chiar dacã, în tãcere, numai la pomenirea numelui lui Tudor Luca, unele femei îºi mai fãcuserã multã vreme cruce. Din ziua aceea, Ana Luca începuse sã poarte veºminte de doliu dupã soþul ei, aºa cã nu a mai fost vãzutã decât îmbrãcatã în negru din cap pânã-n picioare.

25

Capitolul 2

Uºoare ca niºte mingi, pietricelele ricoºau pe suprafaþa apei în salturi mari.

— Uraaa! striga Victor înveselit.

Copilului îi plãceau clipele acelea în care, singur la malul lacului, se juca ore în ºir. Pentru el, timpul parcã se oprea în loc. Pãrãsea astfel marginalizarea în care tatãl lui îºi închisese familia. Aproape de lac, departe de þãranii clevetitori, bãiatul simþea cã trãieºte cu adevãrat. Nu mai era fiul lui Tudor Luca, era pur ºi simplu Victor.

Groapa cu lei nu îl speriase nicicând. Din contrã, i se pãrea un loc mai liniºtitor decât altele. Parfumul de pãducel amestecat cu efluviile socului în floare îi ajunsese familiare. Cunoºtea fiecare copac, fiecare piatrã din jurul lacului. Oglinda sclipitoare a apei, pe care nu o miºcau decât liºiþele, în trecere, inspira copilului o pace absolutã. Animalele venite sã se adape din undele limpezi ale izvorului erau prietenii sãi de joacã. ªtia pe unde îºi aveau nutriile vizuinile: acolo, chiar în spatele stejarilor înverziþi. Aflase ascunziºurile dihorilor ºi ale vidrelor. Pe alocuri, frunzele sãlciilor se aplecau atât de mult deasupra apei, încât ai fi zis cã aceasta se strecura printr-un tunel 26 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

vegetal. Lui Victor îi plãcea sã se ascundã acolo, la umbra crengilor. Mai încolo, niºte stânci mari se ridicau din apã în aºa fel încât, sãrind de pe una pe alta, se putea înainta spre centrul Gropii cum o fãceau pãsãrile acelea, picioroangele, care colonizau în fiecare toamnã lacul. Totuºi, trebuia sã fie deosebit de atent, fiindcã era periculos.

La cel mai mic pas greºit, cãderea îi putea fi fatalã, întrucât, ca mai toþi locuitorii Sloboziei, Victor nu ºtia sã înoate. Aºa cã sãrea de pe o stâncã pe alta cu mare grijã. Le cunoºtea perfect pe fiecare dintre ele ºi ºtia exact unde sã punã piciorul pentru a nu cãdea. Ajuns la capãtul pontonului improvizat, obiºnuia sã se îndrepte, cu faþa spre apã, ºi sã strige: — Hop! Hop! Hop! Sunt stãpânul pãdurii! ªi nu mi-e fricã de nimeni!

Aºa ºi era: cu lacul alãturi, lui Victor nu îi era fricã.

Se simþea plin de curaj. Cu toate acestea, ºtia foarte bine cã se minþea pe sine însuºi. Când avea sã se întoarcã pe deal, avea sã dea iarãºi de cel care îl îngrozea: tatãl sãu.

Aici însã, în mijlocul codrului, era convins cã putea þine piept oricui, chiar ºi bãtrânului Tudor. Fiindcã îl apãra Groapa cu lei. Fãrã sã-ºi fi putut explica în ce fel, Victor simþea cum lacul vegheazã asupra lui. Departe, clopotele mãnãstirii vestiserã ora trei. Groapa cu lei pãrea sã se întunece. O palã puternicã de vânt sufla printre copaci agitându-le frunziºul. Apa îºi pierduse limpezimea de cristal ºi se înnegrise dintr-odatã, de parcã o mare neagrã fusese turnatã peste unde. Stuful dansa neliniºtitor. Ca niºte monºtri acvatici, crapii începuserã la suprafaþã un balet cu clipoceli ameþitoare. Un stol de gaiþe se ridicase când vacarmul ajunsese pânã la ele. Un „iiiiiiiiiiiiiiiuuuuuuuu!“ teribil îºi luase zborul învârtejind aerul. Codrul se luminase 27

Liliana Lazar

ca de la un jeratic incandescent, învãluind tufiºurile într-o mantie de foc. Groapa cu lei revenea la viaþã dupã o îndelungatã lenevire. Auzise plângerea bãiatului ºi pãrea hotãrâtã sã-i sarã-n ajutor. Între ei se clãdise o complicitate stranie. Bãiatul habar nu avea încã în ce mãsurã putea conta pe Groapã spre a fi ajutat, dar aceasta ºtia deja cã putea conta pe Victor pentru a-i oferi ceea ce aºtepta de la el. Copilul se pregãtea sã plece acasã, când recunoscuse silueta tatãlui sãu iþindu-se de dupã niºte copaci bãtrâni. Nu-i venea sã-ºi creadã ochilor. Bãtrânul Tudor Luca ajunsese ºi pânã aici. Dupã obicei, bãrbatul era beat ºi umbla clãtinându-se. Ce-o fi fãcând atât de departe de casã? Dintr-odatã, Victor înþelesese. Dumnezeu i-l trimisese pentru a scãpa de el. Lucru care îi amintise de toate poveºtile auzite la bisericã. Biblia era plinã de sacrificii familiale. Victor se gândise apoi la mama ºi sora lui ºi la cât rãu le fãcea bãrbatul acesta. Nu se mai putea continua aºa. ªi atunci, bãiatul hotãrâse sã termine cu el. Tudor Luca înainta pe dibuite, agãþându-se de crãci pentru a nu cãdea. În mânã þinea o sticlã pe care o ducea, din când în când, la gurã. Era nevoie ca Victor sã îl tragã spre Groapã. Era singura ieºire. Zãrindu-ºi fiul, Tudor se pusese pe înjurat. În mod normal, puºtiul ar fi rupt-o la fugã ºtiind cã, dacã bãtrânul ar fi pus mâna pe el, ar fi încasat o cotonogealã de s-o þinã minte. Aici însã, nici cã s-a clintit din loc. Victor simþea cã urma sã câºtige, cã lacul era de partea lui. Drept care luase un ciomag de pe jos ºi înaintase cãtre tatãl lui.

— Tai-o imediat acasã! urlase Tudor, ridicând pumnul.

Victor nu îi rãspunsese. Altul era gândul lui. Cu un gest scurt, lovise cu bãþul sticla care se fãcuse þãndãri.

— Derbedeule, þi-arãt eu þie!

28 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

Bãiatul o rupsese la fugã spre Groapa cu lei. Bãtrânul se luase imediat dupã el, tropãind cu piciorul de lemn pe pietriº. Victor ar fi putut fi deja departe, dar nu acesta era planul. Din contrã, încetinise ca sã-i lase urmãritorului timp sã se apropie. Ajunºi pe stânci, puºtiul se apucase sã sarã de pe una pe alta. Bãtrânul îl urmãrea cu greutate, þipând din ce în ce mai tare: — Stai cã te omor!

Bãiatul þopãia din nou din stâncã în stâncã. Hop! Încã una. Pe mãsurã ce se îndepãrta de mal, pietrele erau tot mai alunecoase. Ultimul bloc de piatrã rãsãrise în faþa lui Victor. Dacã nici acum nu cade bãtrânul, puºtiul era pierdut. Or, exact în acel moment, Groapa intrase în acþiune. Dintr-odatã, nivelul lacului începuse sã creascã, acoperind stâncile cu totul. Lui Tudor Luca apa îi venea pânã la glezne ºi lui Victor pânã la genunchi. Încã puþin ºi acesta din urmã nu s-ar mai fi putut þine în picioare. ªi-atunci, pe neanunþate, se întâmplase lucrul la care spera. Ca o marionetã dezarticulatã, tatãl lui începuse sã se clatine, proteza alunecând pe piatra udã ca pe sãpun.

Pierzându-ºi echilibrul, cãzuse cu totul în lac. Capul îi ajunsese în apã, apoi ieºise iarãºi la suprafaþã în cãutare de aer. κi întinsese mâinile lungi ca sã se agaþe de un trunchi care plutea pe aproape. Dacã bãiatul nu reacþiona rapid, bãtrânul cu siguranþã avea sã reuºeascã sã se þinã afarã din apã, la cât de puternic era. Pentru întâia oarã în viaþã, Victor avea posibilitatea de a schimba cursul existenþei. Pentru el. Pentru mama ºi sora lui era nevoie s-o facã ºi încã s-o facã repede. Tudor se agãþase de trunchiul cãzut în lac ºi începuse sã se ridice. În acelaºi moment, copilul îl lovise cu ciomagul. Cu toatã forþa. Prima datã, în ceafã. Sunetul surd rãsunase la suprafaþa apei.

29

Liliana Lazar

Capul bãtrânului dispãruse pentru a reapãrea imediat. ªocul loviturii abia dacã îl ameþise puþin. Ba chiar, aparent, regãsise o tresãrire de vitalitate. Poate aceea sã fi fost energia disperãrii. Bãrbatul înþelesese cã alunecase în cursã ºi cã fiul lui nu avea sã-l lase sã scape. Urmãtoarea loviturã îi zdrobise mâinile. Un altul ar fi dat drumul lucrului de care se þinea, însã el nu. Nu! Fiindcã era dârz. Iar atacurile pãreau sã-i sporeascã hotãrârea de a supravieþui. Se agãþase de buºtean cu toate puterile.

— Dã-i drumul, lua-te-ar dracu’! urla Victor lovind. Încã o loviturã în cap. Sângele curgea pe faþa tumefiatã a tatãlui, care, cu ultimele puteri, mai încercase o datã sã iasã din apã. Acum, Victor chiar nu mai avea voie sã rateze. A tras bâta înapoi, într-o parte ºi, cu o miºcare zdravãnã din ºolduri, îndreptase arma improvizatã cãtre o tâmplã. Lovitura fusese atât de aprigã, încât ciomagul, pur ºi simplu, sãrise înapoi, dupã ce se izbise de capul bãtrânului. Tudor închisese ochii ºi scãpase lemnul de care era agãþat. Când trupul i se scufundase, un fel de clocot inexplicabil agitase suprafaþa lacului, ca un gâlgâit de satisfacþie. În ciuda zbaterilor lui disperate, nimic nu îl mai putea salva de la înec. Groapa cu lei nici cã l-ar mai fi lãsat sã plece. Odatã corpul învelit în giulgiul lichid, nivelul lacului începuse sã scadã pentru a ajunge la cel obiºnuit. În doar câteva minute, locul îºi regãsise liniºtea dintotdeauna, de parcã nimic nu s-ar fi întâmplat. Nãucit de cele petrecute, Victor privea cadavrul tatãlui sãu, care ieºise la suprafaþã. Înþelesese cã aici, lângã Groapã, nimic rãu nu i s-ar fi putut întâmpla.

30 fiction connection

Capitolul 3

Dupã moartea bãrbatului, Ana Luca trãise apatic alãturi de copiii ei. Se simþea vinovatã, sentiment pe care nici privirile sãtenilor nu îl alungau. Cei trei ieºeau rar în lume ºi nimeni nu trecea pe la ei. Anii se scurseserã, Victor renunþase la ºcoalã ºi se fãcuse tãietor de lemne. Moºtenise de la tatãl lui o forþã fizicã puþin obiºnuitã, care îi permitea, în pofida vârstei, sã îndeplineascã munca grea a oricãrui adult. Cât era ziua de lungã, se folosea cu mare pricepere de topor ºi de joagãr. Era însã vestit mai ales pentru rapiditatea cu care despica buºteni enormi cu securea. Palmele imense i se strângeau pe coada acesteia ca niºte cleºti de oþel, iar apoi, dintr-o singurã loviturã, cu puterea braþelor înfigea tãiºul în inima lemnului, care se spãrgea cu un trosnet rãsunãtor.

Ca ºi bãtrânul Tudor Luca, avea ceva mai bine de un metru optzeci. Gâtul gros lãsa impresia cã þeasta îi era aºezatã direct pe umeri. Dacã suta de kilograme îl fãcea sã se deplaseze greoi, obligându-l deseori sã respire zgomotos pe nãri, în schimb lãrgimea umerilor inspira teamã ºi neîncredere. De altfel, sãtenii îi puseserã o poreclã deloc mãgulitoare: „Boul mut“. Fiindcã Victor mai cã nu vorbea, 31

Liliana Lazar

motiv pentru care mulþi îl considerau retardat. În realitate, era un bãiat sensibil ºi timid, care suferea din cauza izolãrii impuse de mama sa. Nu avea niciun prieten ºi singura confidentã era sora lui, Eugenia, cu doi ani mai micã decât el. Locuind într-o margine a satului, familia Luca trãia într-o aproape permanentã izolare. Singura ieºire în lume cu care Ana era de acord era aceea la bisericã.

Acoperitã cu tablã argintie, clopotniþa Bisericii Sfântul Nicolae sclipea în soare. În Slobozia, viaþa curgea urmând ritmul lent al schimbãrii anotimpurilor, punctate de sãrbãtorile Bisericii ortodoxe. Sfinþind timpul, Biserica îi era stãpânã, iar trecerea lui nu o afecta. Era, în definitiv, demonstraþia în cotidian a Învierii, dupã chipul ºi asemãnarea imaginii teribile din fresca de pe timpanul Bisericii Sfântul Nicolae, în care putea fi vãzut un Christ glorios dominând cu sabia lui forþele mortale ale Naturii. În fiecare dimineaþã de duminicã ºi la fiecare sãrbãtoare, Ana, Eugenia ºi Victor se duceau la bisericã luând parte la interminabile liturghii. Cei trei soseau foarte devreme, mult înainte de începerea slujbei, pentru a se putea spovedi: mai întâi Ana, apoi Victor ºi la urmã Eugenia, ca fiind cea mai micã. La terminarea ceremoniei, micul trib dispãrea fãrã a sta de vorbã cu cineva.

Ilie Mitran era preot în Slobozia de mai bine de douãzeci de ani. Pioºenia îi era cunoscutã de toatã lumea, aºa cã mulþi oameni din satele vecine veneau la el pentru sfat. Conform tradiþiei ortodoxe, pãrintele Ilie era cãsãtorit sau, mai bine zis, vãduv. Nevasta îi fusese rãpusã de un cancer încã de tânãrã. Avea un fiu, seminarist acum la Iaºi. Cândva ºi el se va preoþi, ducând astfel mai departe 32 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

vechea tradiþie moldoveneascã, potrivit cãreia slujirea Domnului se face din tatã-n fiu, într-un soi de ereditar sacerdoþiu. În România lui Ceauºescu, pãrintele Ilie aducea în prezent imaginea unei biserici din alte vremuri. Îi plãcea sã le reaminteascã celor apropiaþi cã fusese hirotonisit în 1947, în ultimul an de domnie al regelui Mihai, ultimul monarh al României. Pentru el, anul acela simboliza preluarea definitivã a puterii de cãtre comuniºti, marcând începutul unei îndelungi subordonãri totalitare a þãrii. Pãrintele Ilie ºtia cã preoþii nu mai erau aleºi dupã criterii spirituale, ci dupã legãturile pe care le aveau cu noul regim. Era cel mai bun mijloc descoperit de partidul comunist pentru a controla Biserica: infiltrarea în interiorul ei. În sufletul lui Ilie, însã, strãlucea cinstea. Cu toate acestea, ca om pãrea de nebãgat în seamã, îmbrãcat aºa, în sutana neagrã, cam prea mare pentru el.

Scund ºi slab, lãsa impresia unei mari fragilitãþi. Gesturile lente ºi precise ale mâinilor fine îi dãdea o alurã aproape femininã în acea societate þãrãneascã în care virilitatea fãcea legea. Totuºi, ceea ce pentru alt bãrbat ar fi devenit motiv de batjocurã, pentru el era o calitate. Figura emaciatã, obrajii scobiþi de ascezã, tenul palid ºi barba lungã îl fãceau sã semene cu chipurile din icoanele bisericii. Vocea îi era blândã, însã puterea cuvintelor pe care le spunea îi dovedea incontestabila autoritate. Pãrintele Ilie þinea la toþi credincioºii lui, dar, dintre toþi, manifesta o duioºie anume pentru familia Luca, ºtiind ce calvar înduraserã cu toþii atâta vreme.

Se scurseserã cinci ani de la moartea lui Tudor Luca. În vara lui 1970, România cunoscuse o caniculã neobiºnuitã chiar ºi pentru acele locuri destul de obiºnuite cu excesele 33

Liliana Lazar

climatului continental. Pe câmp, ºtiuleþii se crãpau la cea mai micã atingere. Recolta se anunþa slabã ºi iarna grea.

Cu aºa de puþin porumb, mãmãliga avea sã fie o raritate pe mese în anul acela. Numai umbra pãdurii, transformatã în mic port rãcoros, mai scãpa oamenii de dogoarea soarelui. Lumea se refugia acolo pentru a-ºi termina treburile, greu de fãcut între pereþii încinºi ai caselor.

Ca de obicei, Victor era la tãiat lemne. Ca sã se simtã mai în largul lui, îºi scosese cãmaºa. Picãturi mari de sudoare îi alunecau pe piept ºi pe spate. Dupã cinci ceasuri de muncã istovitoare, simþea oboseala punând stãpânire pe trupul epuizat. Respira parcã mai greu decât oricând. Pe la prânz, se întinsese sub un frasin ca sã se mai odihneascã. Culcat în iarbã, se distra numãrând frunzele copacilor care sclipeau în soare. Cu siguranþã l-ar fi prins somnul dacã nu i-ar fi atras atenþia un zgomot. Se ridicase, îndreptându-se fãrã grabã cãtre tufiºurile de unde pãrea a veni un soi de lovituri seci. Rãmãsese apoi cu gura cãscatã uitându-se printre ramuri la spectacolul pe care îl descoperise. Cu picioarele strânse sub ea, o fatã era aºezatã la umbra unui dud alb ºi spãrgea nuci. Cu ajutorul unui ciocan mai mic, lovea din toate puterile nucile, pe care le punea pe o lespede mare. Crezându-se singurã, îºi desfãcuse nasturii cãmãºii, dezgolindu-ºi pieptul. Pletele blonde îi acopereau chipul, aºa cã Victor nu o recunoscuse de la început. Dar când fata, cu un gest al mâinii, îºi dãduse pãrul pe spate, pentru a-ºi ºterge fruntea de transpiraþie, bãiatul fãcuse ochii mari. Era Aniþa Vulpescu. O cunoºtea foarte bine, fiindcã erau de o vârstã. La ºcoalã, în tainã, Victor fusese multã vreme îndrãgostit de ea. Bineînþeles, fata nu aflase nimic, fiindcã nu avusese curajul de a i-o spune. Dar nu cumva acum, aici, în pãdure, 34 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

o fi venit momentul? În definitiv, abia aºa Victor era în elementul lui. Prin locurile acestea nimeni nu îºi bãtea joc de el. Nimeni nu-i zicea „Boul mut“. ªi dãduse rãmuriºul la o parte, pentru a-ºi croi drum. Când fata îl vãzuse ivindu-se din tufiºuri, tresãrise de spaimã ºi rãsturnase coºul cu nuci, care se împrãºtiaserã pe jos. Nu îl recunoscuse imediat. Însã când ajunsese la câþiva metri de ea, exclamase: — Doamne, ce m-ai speriat! Din cauza ta am dat toate nucile pe jos.

— Iartã-mã, Aniþo, voiam doar sã stau de vorbã cu tine.

— N-am ce sã-þi spun! þipase fata, încheindu-ºi cãmaºa.

— ªtii... curând..., continuase stângaci bãiatul.

— Ce e curând?

— Pãi duminicã e sãrbãtoarea satului.

Fata nu îl mai asculta, pregãtindu-se sã plece.

— ªi mi-ar plãcea... Mi-ar plãcea sã te invit la bal, murmurase Victor, ruºinat.

Se întorsese spre el râzând: — Cã doar n-o sã merg la bal cu Boul mut!

Rãspunsul brutal al Aniþei îi sfâºiase inima lui Victor.

O apucase scurt de braþ ºi o trãsese spre el.

— Nu-mi mai zice aºa! Te rog, nu face ºi tu ca ãilalþi!

Mâna lui Victor strângea ºi mai tare.

— Mã doare! Dã-mi drumul! urlase fata.

Durerea ajunsese insuportabilã.

— Zi-mi cã vii! þipa bãiatul. Zi-mi cã vii ºi-þi dau drumul.

Aniþa încercase sã scape zgâriindu-i pieptul cu unghiile, dar tãietorul de lemne rezistase. Cu mâna rãmasã liberã, fata apucase ciocanul cu care spãrsese nuci ºi-i trãsese o loviturã zdravãnã în faþã, peste maxilar. Un firiºor 35

Liliana Lazar

de sânge ºi de salivã începuse sã se scurgã din gura lui Victor, care se clãtinase, dar tot nu-i dãduse drumul. Aniþa ridicase încã o datã ciocanul când, din instinct, bãiatul o prinsese cu mâinile de gât ºi începuse sã strângã.

Nu voia sã-l mai loveascã, ci doar sã accepte sã meargã la bal cu el. Doar ca sã le demonstreze celorlalþi cã nu este idiotul pe care-l credeau. O datã, doar o singurã datã sã meargã împreunã la bal. Mâinile lui Victor strângeau ca un cleºte gâtul bietei fete. Coºul îi cãzuse pe jos. ªi ciocanul. Aniþa nu mai putea lupta. Aºa cum orice logodnic îºi strânge în braþe iubita, ºi Victor o strânsese tot mai tare, pânã când oasele îi trosniserã ca ale unui pui cãruia i-ai suci gâtul. Trupul fetei se prãbuºise pe loc, când Victor slãbise strânsoarea. Aniþa Vulpescu murise gâtuitã de mâinile bãiatului pe care-l ºtia din copilãrie, dar la care, probabil, nici cã se uitase vreodatã.

Lui Victor îi trebuiserã câteva minute pentru a-ºi da seama de gravitatea situaþiei. Tocmai omorâse pe cineva, iar actul era ireparabil. Ca un animal hãituit, o luase la fugã, coborând dealul. Când ajunsese acasã, se închisese în grajd unde rãmãsese mai multe ore. Acolo dãduse peste el sora lui, ascuns într-un ungher, cu privirile rãtãcite, cu capul între genunchi. Eugenia înþelesese cã se petrecuse ceva deosebit de grav. Ca strãin de tot ce se întâmplase, Victor îi povestise în amãnunt întreaga grozãvie a scenei. Dupã care a venit ºi rândul mamei sã asculte mãrturisirea. Pe când Eugenia plângea înspãimântatã, Ana Luca rãmãsese ciudat de stãpânã pe sine.

— N-am vrut sã-i fac rãu..., spunea Victor.

— Bãiete, rãspunsese mama, ai fãcut un mare pãcat.

— Iartã-mã, mamã! Apãrã-mã! se ruga Victor.

36 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

— De iertat nu pot sã te iert, fiindcã numai Dumnezeu iartã. Pot, în schimb, sã te apãr, fiindcã o mamã nu îºi pãrãseºte niciodatã copilul. N-o sã ajungi la închisoare.

— Nu ºtie nimeni cã am ucis.

— Te-ai întors acasã cu pieptul gol, plin de zgârieturi adânci. Cãmaºa þi-a rãmas în pãdure, chiar lângã fata aia, de parcã þi-ai fi semnat crima. ªtii bine cã pe pulpanele hainelor pe care le porþi am obiceiul sã cos câte o bucatã de panglicã roºie cu numele tãu brodat pe ea. Uitã-te ºi tu!

Luase o cãmaºã care se afla la uscat pe o sfoarã, atingându-i tandru cãpãtâiul de panglicã fixat pe interior, pentru a fi cât mai discret. Prin asta, Ana ducea mai departe vechea tradiþie româneascã constând în prinderea în ace a unei panglici roºii pe veºmintele copiilor, pentru a þine departe duhurile rele ºi moroii. Obiceiul se pierdea în adolescenþã, însã Ana nu înceta sã coasã pe hainele copiilor ei panglica roºie, ca pe un talisman care ar fi trebuit sã îi apere întreaga viaþã. Astfel, pe cele ale lui Victor se putea citi, brodat cu fir negru: Victor Luca, robul lui Dumnezeu.

— În câteva ceasuri, miliþia va fi aici ca sã te aresteze, murmurase Ana. Trebuie sã te ascunzi.

— Unde? suspinase Eugenia neliniºtitã. Toatã lumea-l ºtie.

— Fratele tãu are sã se ascundã ceva vreme în pãdure.

O ºtie mai bine decât oricine, aºa cã nimeni nu-l va gãsi.

O sã scape ºi, la venirea iernii, cãutãrile se vor opri.

Atunci se va întoarce acasã ºi va rãmâne lângã noi.

Victor pusese într-un sac douã pâini mari ºi un cuþit.

Se închinase în faþa mamei ºi îi sãrutase mâna pentru a 37

Liliana Lazar

primi binecuvântarea. Apoi se întorsese cãtre Eugenia ºi o sãrutase pe frunte zicând: — Surioarã, îþi aduci aminte de stejarul scorburos? Acolo sã ascunzi pâinea.

— Aºa voi face, rãspunsese Eugenia.

Victor o luase cãtre pãdure, dispãrând dincolo de lizierã. Abia în clipa aceea începuse Ana Luca sã plângã.

38 fiction connection

Capitolul 4

Simion Pop era unicul miliþian al satului. Bãrbatul abia dacã trecuse de douãzeci ºi cinci de ani, iar satul moldovenesc în care se afla era primul lui loc de muncã.

Uneori se ºi plângea de asta fiindcã, dupã cum se zicea, „în Slobozia nu se întâmpla niciodatã nimic“. Plutonierul purta întotdeauna o uniformã impecabilã, care îi conferea un anumit prestigiu, fãrã vreo legãturã cu gradul sãu modest. Cu toate acestea, dupã primar ºi preot era, fãrã îndoialã, una dintre personalitãþile cele mai bine vãzute. Eleganþa lui discretã era reversul neglijãrii propriului aspect fizic. Deºi foarte tânãr, avea deja un pântece bine rotunjit. Dacã nu ar fi fost miliþian, statura mãruntã ºi chipul rotund ca un pepene l-ar fi fãcut de râsul lumii. Simion se cãsãtorise de curând cu o femeie cu patru ani mai tânãrã decât el. Cuplul ducea existenþa liniºtitã a micilor funcþionari de la þarã, locuind în apartamentul mobilat de deasupra postului de miliþie. În ziua asasinãrii Aniþei Vulpescu, Simion se odihnea acasã, rãpus de caniculã. Þipetele din stradã ajunseserã pânã în casã. Nevasta se uitase pe geam ºi zãrise grãmada de oameni care se forma în faþa primãriei. Unii þãrani gesticulau, alþii 39

Liliana Lazar

pãreau sã-ºi fi luat capetele în mâini. κi trezise imediat bãrbatul care, fãrã sã mai aºtepte, îºi pusese cãmaºa ºi coborâse în birou. Grupul de oameni se îndrepta, de acum, spre postul de miliþie, strigând: — To’arãºu’ plutoner! Copiii au gãsit o femeie moartã în pãdure!

Auzindu-i, Simion îºi pusese revolverul la centurã, ºapca pe cap ºi ieºise în fugã din încãpere. Ajunºi la faþa locului, o identificaserã fãrã greutate pe Aniþa Vulpescu.

Trupul acesteia era întins cu faþa la pãmânt, gâtul fiindu-i acoperit de echimoze. Când omorul a fost anunþat oficial, întreg satul a fost impresionat. Dupã câte þineau minte cei mai bãtrâni, în Slobozia nu mai fuseserã crime de cel puþin un sfert de veac, adicã din timpul rãzboiului. În momentul în care fusese pronunþat numele lui Victor Luca, pe sãteni îi cuprinsese groaza. Cãmaºa îi fusese descoperitã în apropierea cadavrului, iar lui Simion nu-i trebuise prea mult timp pentru a identifica proprietarul ei. Umbra maleficã a bãtrânului Tudor Luca pãrea sã-ºi fi fãcut iarãºi apariþia, ca o fantomã care nu îºi încheiase socotelile cu trecutul. Dacã asasinul ar fi fost unul dintre acei comis-voiajori care merg din sat în sat pentru a-ºi vinde mãrunþiºurile, ar mai fi fost cum ar mai fi fost.

Pentru locuitorii din Slobozia însã, a afla cã ucigaºul era unul dintre ei era, pur ºi simplu, de nesuportat. Furia vuia în comunitatea de obicei extrem de paºnicã. Singurul mijloc de a spãla satul de ruºinea crimei odioase era pedepsirea cât mai rapidã a vinovatului, înainte ca blestemul sã cadã asupra întregii colectivitãþi. Micul alai se pusese în miºcare, în spatele lui Simion. ªi alþi bãrbaþi, care lucrau prin împrejurimile mãnãstirii în clipa în care se dãduse alarma, puseserã mâna pe ciomege ºi pe furci, 40 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

luându-se dupã poliþist. Tânãrul plutonier îi conducea cu pas hotãrât, îndreptându-se grãbit spre casa familiei Luca.

Ajuns în apropiere, Simion o zãrise pe Ana Luca stând în picioare, în faþa porþii. Femeia pãrea cã-i aºteaptã. Fata ei, Eugenia, era aºezatã alãturi, pe bancã.

— Tovarãºã Ana Luca, unde þi-e bãiatul? întrebase poliþistul, fãrã a o mai saluta.

— A plecat ºi n-o sã se mai întoarcã niciodatã. ªtiu ce-a fãcut. Aº fi vrut sã se predea, dar mai degrabã moare decât sã fie prins.

— Tot o sã-l gãsim! strigase unul dintre þãrani.

— ªi-o sã-l spânzurãm! adãugase altul.

— Gura! ridicase tonul Simion. Îl vom prinde ºi nimeni nu îi va face niciun rãu, fiindcã noi respectãm legea. Îl vom prezenta în faþa tribunalului, unde va fi judecat.

— N-aveþi nicio ºansã sã-l prindeþi, îºi continuase Ana gândul. La ora asta trebuie sã fie departe. Într-o zi sau douã iese din þarã.

— N-o asculta, tovarãºu’ plutoner! exclamase unul dintre bãrbaþi. Încearcã sã-l apere. Sigur se-ascunde pe-aici, prin pãdure.

— Asta cred ºi eu, rãspunsese Simion. Vom scotoci locuinþa, apoi vom organiza urmãrirea cu toþi bãrbaþii din sat. Dacã s-a ascuns în pãdure, o sã-l gãsim înainte de a apãrea întãririle de la Iaºi.

Pentru tânãrul subofiþer ambiþios, apãruse astfel ocazia nesperatã de a rezolva un caz de crimã fãrã ajutorul superiorilor ierarhici. Dacã îl prindea pe Victor Luca în urmãtoarele patruzeci ºi opt de ore, avea asiguratã o minunatã promovare. Cum noaptea începuse sã se lase, dupã o percheziþie rapidã a casei, grupul coborâse înapoi, în sat. Pe drumul de întoarcere trecuserã pe lângã cimitir, 41

Liliana Lazar

unde se sãpa mormântul pentru fata ucisã. κi întorseserã privirile, însã, de la groapa cãscatã pentru a primi, peste puþin timp, trupul Aniþei Vulpescu.

A doua zi, la cinci dimineaþa, Simion pusese sã se tragã clopotul de alarmã pentru a aduna sãtenii. Ordonase deja ca la urmãrirea din pãdurea comunalã sã ia parte toþi bãrbaþii trecuþi de ºaisprezece ani. Pentru aceasta, fiecare era obligat sã se înarmeze dupã posibilitãþi, fiindcã fugarul putea fi periculos. În consecinþã, unii dintre þãrani apãruserã cu cuþitele la brâu, alþii cu topoare sau furci.

Cei mai bine echipaþi sosiserã cu puºtile de vânãtoare în bandulierã. Ca un general în fruntea micii sale armate, Simion stabilise zonele de cãutare pentru fiecare dintre hãitaºi, precizând cã aceia care l-ar fi prins pe Victor aveau sã primeascã o recompensã. Dupã care, la semnalul lui, adunarea se risipise cu mare zarvã. Timp de douã zile, improvizata legiune periase codrul în toate direcþiile, fãrã a da de nicio urmã. De parcã bãiatul s-ar fi evaporat.

La trei zile dupã crimã, pe la unsprezece dimineaþa, în valea adâncã rãsunaserã clopotele de la bisericã, anunþând încheierea vânãtorii. Mai sus, pe deal, lumea se înghesuia în micul cimitir pentru a fi de faþã la înmormântarea Aniþei Vulpescu. Toþi sãtenii se gândeau la fatã ºi la groaznica ei ucidere, fiecare fiind împãrþit între durere ºi furie. Participanþii aºteptau sosirea convoiului mortuar într-o impresionantã liniºte. Numai Simion Pop stãtea ceva mai la o parte. Când dricul intrase în cimitir, sicriul începuse sã se clatine din cauza hârtoapelor de pe drum.

O fanfarã de þigani urma cortegiul în ritmul lent al unui 42 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

marº funebru. La trecerea dricului, oamenii îºi scoteau pãlãriile. Simion ezitase, apoi se descoperise ºi el cu un gest stângaci. Þãrãncile îºi fãceau cruci peste cruci. Repede, trompetele ºi tobele încetaserã melodia monotonã. Începuserã sã se audã bocetele.

Puþin mai departe, ascuns dupã copaci, un bãrbat spiona întreaga scenã.

Când sicriul a fost coborât de pe dric, plânsetele au devenit mai puternice. Bocitoarele nu erau profesioniste, ci niºte femei credincioase care, fiindu-le fãcutã o pomanã, ofereau funeraliilor o dimensiune încã ºi mai dramaticã. Dupã câteva minute, lamentaþiile au slãbit în intensitate. Preotul Ilie s-a apropiat de corpul moartei ºi a început sã spunã rugãciunile cuvenite. Sicriul rãmãsese deschis, pentru ca defuncta sã fie alãturi de cei vii pânã la aºezarea ei în pãmânt. Ilie se uita la chipul Aniþei zicându-ºi cã niciodatã nu fusese atât de frumoasã. O basma cenuºie îi acoperea pletele blonde, iar în jurul gâtului fusese înfãºuratã o bucatã de þesãturã neagrã, pentru a ascunde urmele strangulãrii. Ilie închisese ochii.

Prin minte îi treceau tot felul de imagini, închipuindu-ºi cum, peste doar câþiva ani, i-ar fi putut face slujba de nuntã ºi, ceva mai târziu, i-ar fi botezat copiii. O înlãnþuire fireascã a lucrurilor, întreruptã brusc... Acum nu mai putea decât sã constate tulburarea produsã de sfârºitul ei înainte de vreme. Ridicase crucea, binecuvântând: — În numele Tatãlui, ºi-al Fiului, ºi-al Sfântului Duh...

Dascãlul intonase un cântec religios, reluat în cor de mulþime: — Miluieºte, Doamne, pe roaba ta...!

43

Liliana Lazar

Bocete lungi se ridicau spre coama dealului, rugãciunile amestecându-se cu plânsul familiei.

Cel de dincolo de tufiºuri nu voia sã scape nicio clipã a ceremoniei. Trecea pe nevãzute de la un copac la altul, strecurându-se prin desiº.

Aniþa odihnea sub un linþoliu alb. Flori mari fuseserã presãrate în jurul corpului. Dascãlul se auzea de acum mai tare: — Cu adevãrat totul nu e decât deºertãciune, ca visul, ca umbra trece viaþa...

Bãtrânele care avuseserã dificila sarcinã de a îmbrãca moarta pentru odihna veºnicã respectaserã datina cu scrupulozitate. O icoanã a Fecioarei Maria îi era aºezatã pe piept, fixatã între braþele aduse în cruce. Deasupra capului, o oglinjoarã menitã sã alunge demonii care ar fi încercat sã se apropie de cadavru. Diavolul, se zicea, s-ar fi îngrozit la vederea grozãviei propriului chip. Împotriva moroilor fuseserã strecuraþi sub flori câþiva cãþei de usturoi, spre a nu fi vãzuþi de preot, care nu era de acord cu asemenea superstiþii. Câþiva bãnuþi urmau sã permitã defunctei sã îºi plãteascã trecerea prin vãmile Raiului. Un toiag pãstoresc era ºi el aºezat pe fundul sicriului pentru a o ajuta sã treacã Iordanul mistic, pentru a ajunge în Ierusalimul ceresc. În sfârºit, câþiva colaci ºi o sticlã de vin dulce îi mai fuseserã aºezate la picioare. Pentru un drum atât de lung, câteva provizii nu puteau strica.

Ascuns în hãþiº, observatorul continua sã nu piardã niciun amãnunt din tot ceea ce vedea.

Ilie cânta acum, tãmâind mormântul: — Odihneºte, Christoase, sufletul adormitei roabei Tale unde nu este nici durere, nici întristare, nici suspin...

Iar credincioºii rãspundeau: 44 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

— Sunt oaia Ta rãtãcitã, fã-mã sã ajung în casa cereascã ºi sã pãtrund pe porþile Raiului... Înainte ca giulgiul sã fie tras peste chipul fetei, pãrinþii Aniþei se strânseserã unul în altul. Plânsul lor fãcea ºi mai sfâºietoare bocetele. Pentru ultimul adio, dascãlul spusese: — Ce despãrþire, ce durere! Veniþi, deci, sã mai sãrutaþi o datã pe cea care atât de puþin va mai rãmâne cu noi.

Familia se apropiase ºi sãruta pentru ultima oarã fruntea fetei.

Bãrbatul din pãdure care, acum, trecuse în spatele altui desiº, observa totul fãrã a face o miºcare.

Pentru a închide sicriul înainte de a-l coborî în groapã, fusese bãtutã deasupra o scândurã groasã de brad. Pãrintele Ilie cânta cu voce tare: — Veºnica ta amintire, sorã de neuitat!

Iar adunarea repeta iar ºi iar: — Veºnica ei pomenire... Veºnica ei pomenire...

Sicriul fusese lãsat încet pânã în fundul gropii. Ilie luase o mânã de pãmânt ºi o aruncase deasupra. Sãtenii, unul dupã altul, fãcuserã la fel. Dupã care mulþimea se risipise în tãcere. În mai puþin de o orã, groparii acoperiserã groapa cu pãmânt umed ºi greu, dupã care plecaserã ºi ei.

Silueta masculinã ieºise, în sfârºit, din ascunzãtoare ºi se apropia de mormânt. În tãcerea cimitirului, doar umbra morþii mai plutea printre cruci. Victor luase un pumn de pãmânt ºi îl aruncase peste mormânt, ºoptind: — Nu am vrut sã-þi fac niciun rãu...

Ziua urmãtoare, prefectura decisese, în sfârºit, sã trimitã o trupã de militari cu câini pentru a-l aresta pe 45

Liliana Lazar

Victor Luca. Cãutarea era condusã de Simion Pop. Li s-a dat animalelor sã miroasã cãmaºa fugarului, iar acestea au luat-o la fugã în urmãrirea lui. Grupul urcase pânã la casa Anei Luca, dovadã cã acesta trecuse pe acolo, înainte de a-ºi urma cursa prin pãdure. Fãrã vreo ezitare, mirosul fin îndreptase câinii direct spre Groapa cu lei. Ajunºi lângã lac, începuserã sã latre agitându-se cu sãlbãticie.

Simþeau prezenþa lui Victor, cãci fugarul acolo era, lângã mal, lungit sub crãci. Câinii o luaserã spre el. Victor se simþea ca prins. Era prea târziu ca sã mai fugã. Dacã, însã, ar fi ieºit din ascunzãtoare, ar fi fost împuºcat pe loc de soldaþi. Aºa cã nu se miºcase. Rãmãsese acolo, ghemuit, rugându-se la Dumnezeu sã-l salveze de la pedeapsa care îl aºtepta. Vedea deja colþii câinilor înfigându-i-se în carne ºi începuse sã plângã. El, colosul de care toþi se temeau, suspina ca un copil gata sã ia o bãtaie. Încã puþin ºi buldogii aveau sã sarã pe el ºi sã-l sfâºie. Numai cã haita se oprise dintr-odatã, ca împietritã. Ceva o împiedica sã meargã mai departe. Câinii mârâiau, dând înapoi. Lacul îi respinsese. De neînvins, Groapa cu lei îl apãra pe Victor de urmãritori. Agitaþia animalelor era tot mai de nestãpânit. Când i-au ajuns, soldaþii, care îºi lãsaserã câinii sã le-o ia înainte, nu au mai putut decât sã fie martorii modului în care aceºtia o luaserã la fugã. Bãrbaþii înarmaþi îºi continuaserã cursa prin pãdure, trecând pe lângã lac fãrã a ºti cã fuseserã chiar lângã Victor, care se afla ascuns, stând nemiºcat sub ramuri. La fel ca profetul Daniel care, aruncat în Groapa cu lei, fusese salvat miraculos de furia animalelor prin voinþa Domnului, ºi criminalul Victor Luca fusese nu mai puþin miraculos salvat prin intervenþia lacului misterios. O zi întreagã le trebuise apoi militarilor pentru a-ºi recupera câinii. Cãutãrile 46 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

continuaserã ºi în zilele urmãtoare, însã niciodatã câinii nu se mai apropiaserã de Groapa cu lei. Iar Victor rãmãsese ascuns acolo, unde se ºtia în siguranþã. Nu se îndepãrta de lac decât noaptea, pentru a lua mâncarea pe care Eugenia i-o lãsa în scorbura stejarului. Dupã vreo zece zile, cercetãrile luaserã sfârºit. Victor nu mai auzise niciun lãtrat prin pãdure ºi nu mai observase nicio patrulã.

Dupã douã zile de liniºte, potrivit obiceiului se dusese sã ia cele douã pâini ascunse în copac numai cã, de data aceasta, nu gãsise decât o bucatã de hârtie de ziar. Victor citise, uluit, articolul: Presupusul asasin al unei tinere din Moldova s-a înecat pe când încerca sã fugã Cãutat intens de miliþie pentru uciderea Aniþei Vulpescu, de ºaisprezece ani, Victor Luca, de ºaptesprezece ani, din satul Slobozia, a fost urmãrit ieri de soldaþii trupelor de securitate din sudul þãrii, din apropiere de Porþile de Fier.

Fugarul a fost identificat de grãniceri, corespunzând ca semnalmente criminalului care dispãruse de mai multe zile. Bãrbatul s-a înecat în Dunãre când încerca sã treacã înot în Iugoslavia. Militarii au deschis focul fãrã a-l rãni. Conform declaraþiei comandantului garnizoanei, fugarul nu putea lupta cu puterea curentului, aºa cã s-a dus la fundul apei. În pofida cãutãrilor, corpul lui Victor Luca nu a mai putut fi scos la suprafaþã dispãrând, probabil, undeva, prin vreun cot al fluviului.

Scânteia Organul de presã al Partidului Comunist Român 21 august 1970 47

Liliana Lazar

Aºadar, miliþia îl confundase pe Victor cu un biet om care încercase sã fugã din þarã. Ce noroc! Înþelegea cã perioada în care trebuia sã stea ascuns urma sã se încheie mai repede decât ar fi sperat. De acum, putea sã se întoarcã la ai lui. Astfel încât, la cãderea nopþii, intrând în casã, Ana ºi Eugenia i se putuserã arunca bucuroase în braþe.

— De douã zile m-a anunþat miliþia cã ai murit, dar sigur cã nu i-am crezut, îi spusese Ana uºuratã.

— Cãutarea s-a încheiat, adãugase Eugenia. O sã rãmâi cu noi ºi viaþa va fi la fel ca înainte.

— Da, la fel ca înainte, repetase Ana. Bãiatul meu n-o sã meargã la închisoare. Din clipa asta, însã, nu mai pleci de-aici. În urmãtoarele minute îl îmbrãþiºaserã din nou, ca pe cineva vindecat ca prin minune. Victor plângea de bucurie, fiindcã alãturi de Ana ºi de Eugenia se simþea în siguranþã. Nimic nu i se mai putea întâmpla acum, cã ajunsese acasã. Pe masã farfuria de supã aburindã ºi ardeii umpluþi înmiresmau încãperea cu mirosul lor îmbietor. Îl aºtepta ºi o carafã cu vin, special umplutã pentru el. Se aºezaserã cu toþii la masã, dar de mâncat numai Victor mâncase. Cu lacrimile în ochi, cele douã femei nu puteau face altceva decât sã se uite cum Victor se bucura de binemeritatul festin. Alte cuvinte nu mai schimbaserã. Pur ºi simplu, erau fericiþi cã sunt împreunã. Le era de ajuns. Viaþa îºi putea urma din nou cursul ca mai înainte.

48 fiction connection

Capitolul 5

Cãsuþa abia de se zãrea din pãdure. Locuinþa semãna cu cele mai multe dintre clãdirile Sloboziei. Pe aici, mai totul se ridica din cãrãmizi de chirpici, pe care oamenii ºi le fabricau singuri pe malul râului. Acestea erau puse rânduri-rânduri, unele peste altele, între grinzi de lemn care constituiau scheletul construcþiei. Un strat gros de fân era întins între acoperiº ºi tavan pentru a asigura izolarea în lungile luni de iarnã. Dacã acoperiºurile caselor celor mai sãraci erau din ºindrilã, cele ale familiilor mai înstãrite erau împodobite cu forme vegetale din tablã zincatã. În zilele senine, li se puteau admira ornamentele sclipind în razele soarelui. Pentru protectie pereþii erau vãruiþi. Alþii îi acopereau cu lemn pe care îl vopseau în culori þipãtoare. Aºa era ºi casa Anei Luca. Alãturi de locuinþa propriu-zisã, strâmtã, dar curatã, se afla un grajd încãpãtor. Cum se întâmpla adesea la þarã, animalele pãreau mai în largul lor decât oamenii. În casã se intra printr-un pridvor închis cu geamlâc. Veranda improvizatã era presãratã cu seminþe, pe care Ana le lãsa la uscat înainte de însãmânþare. Interiorul, deºi modest, era întotdeauna îngrijit, împãrþit fiind în douã încãperi identice 49

Liliana Lazar

ca dimensiuni: o bucãtãrie ºi un dormitor. În mijlocul celei dintâi, trona o sobã enormã. Îmbrãcatã în cahle faianþate, era obiectul cel mai important ºi mai decorativ al casei. O parte a sobei trecea prin peretele subþire care separa încãperile, permiþând ca ºi dormitorul sã fie încãlzit în timpul iernii. Vatra era atât de încãpãtoare, încât putea primi fãrã greutate doi butuci zdraveni, care pãstrau jãratecul aprins toatã noaptea. Soba se prelungea cu o parte mai joasã, acoperitã de douã plãci mari de fontã, care foloseau drept plitã pe care se gãtea. O oalã mare de ciorbã era mereu pusã pe foc. În prelungire, o niºã permitea utilizarea sobei ºi drept cuptor. Totul era de dimensiuni atât de mari încã nu rareori, în anotimpul rece, se punea aici o saltea, iar soba cãpãta o nouã funcþie, aceea de pat încãlzit! Cum casa nu era electrificatã, Ana lãsa toatã noaptea întredeschisã uºa sobei, pentru ca încãperea sã fie luminatã de pâlpâirea flãcãrilor. În bucãtãrie, mobilierul era redus la strictul necesar, de minimã utilitate: o masã, patru scaune, o micã etajerã ºi un pat ocupau spaþiul ºi aºa restrâns. Deasupra sobei, o icoanã a Sfântului Nicolae cântãrea din priviri pe cei care intrau.

Dormitorul era încãperea cea mai spaþioasã a casei. Mai luminoasã decât bucãtãria, era totodatã ºi locul împodobit cu cea mai mare grijã. Douã paturi ºi un ºifonier erau aºezate de-a lungul pereþilor. În mijloc, o mãsuþã avea rol de birou. Spre deosebire de bucãtãrie, aici podeaua era acoperitã cu covoare de lânã, aºa cã se intra doar descãlþat. Pereþii erau ºi ei acoperiþi în întregime de covoare cu motive câmpeneºti. Pe paturi se îngrãmãdeau în cantitãþi impresionante cuverturi de lânã ºi perne brodate. Pe la þarã, nu rareori lenjeria devenea ºi zestre, la mãritiº. Prin urmare, în speranþa de a o vedea într-o bunã zi mireasã 50 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

pe Eugenia, Ana îºi fãcuse rezerve. În fiecare colþ al camerei era câte o icoanã deasupra cãreia era prins un prosop brodat. La est, o icoanã a lui Hristos îºi dãdea binecuvântarea ca semn al Învierii. La vest, un crucifix amintea de patimile Mântuitorului, pe când la nord, Sfânta Fecioarã liniºtea din privirile-i materne credincioºii. Din colþul de la sud, icoana Sfântului prooroc Ioan Botezãtorul anunþa venirea lui Mesia. Asemenea unei biserici sfinþite, cãminul familiei scãpa dimensiunii profane pentru a se deschide cãtre una cereascã. La Slobozia, trecerea de la spaþiul privat la cel sfinþit, al bisericii, se fãcea dintr-o singurã miºcare, cel dintâi prelungindu-se firesc în cel de-al doilea.

Ziua, Victor nu ieºea din casã, de teamã sã nu fie recunoscut. Întins în patul din bucãtãrie, îºi asculta ore în ºir mama ºi sora spunând vechi poveºti populare în care se amestecau legendele ºi folclorul. Victor fusese întotdeauna un însingurat. Nici vorbã sã-i lipseascã oamenii.

Ana ºi Eugenia îi erau de ajuns. Doar lipsa de activitate îi era uneori greu de suportat. Uneori se închidea în grajd pentru a mai sparge câþiva butuci. Tot mai des, Victor dormea în timpul zilei, aºteptând cãderea nopþii pentru a reîncepe sã trãiascã cu adevãrat. Întunericul îi devenise aliat, doar aºa putând exista pe lumea aceasta. În nopþile de varã, se întindea pe jos, în curte, ºi se uita la stele. În sfârºit, putea respira ºi el, cel obiºnuit cu spaþiile deschise. Totuºi, de casã nu se îndepãrta niciodatã.

Ana îi interzisese sã treacã dincolo de gard. Pentru a înlãtura orice risc, Victor îºi pregãtise o ascunzãtoare sub acoperiº. O trapã ascunsã în tavan îi permitea sã intre acolo rapid, în cazul în care ar fi apãrut vreun musafir 51

Liliana Lazar

neaºteptat. Numai cã rareori apãrea cineva pe la poarta familiei Luca. Timpul pãrea sã fi încremenit deja în eternitate. Numai un biet calendar tipãrit de Biserica ortodoxã mai dãdea un ritm anume anului, dupã numeroasele sãrbãtori ºi lungile perioade de post. Duminicile ºi în zilele de mare sãrbãtoare, Ana ºi Eugenia se duceau singure la Biserica Sfântul Nicolae. Dupã ce se spovedeau, cele douã rãmâneau la slujbã, apoi, dupã ce se împãrtãºeau, lãsau valea ºi bârfele ei pentru a o lua pe drum la deal. Anei Luca nu-i pãsa de ce ziceau sãtenii, fiindcã singurul lucru care conta pentru ea era familia. Era o femeie micuþã ºi autoritarã, ce mergea cu pas hotãrât. Îmbrãcatã de sus pânã jos în negru, faldurile rochiei, care-i dansau în ritmul paºilor grãbiþi, lãsau sã se ghiceascã dedesubtul þinutei austere niºte picioare musculoase, obiºnuite cu munca grea de zi cu zi. Întrucât Victor nu putea ieºi din casã, Ana avea grijã ºi de lucrarea pãmântului. Ea curãþa câmpul de pietre înainte de arat, ea semãna la Paºti ºi tot ea aduna la Sfânta Maria recolta. Tot ea plivea cu spatele aplecat, fie soare, fie burniþã, apoi aduna fânul pentru animale ºi recolta cele câteva pogoane de vie pentru fiul ei. Aºa cã e de înþeles de ce, în pofida aparenþei unei siluete fragile, Ana ascundea, în realitate, un trup robust. Pãrul lung, negru cum e cãrbunele, purtat mereu în coc, era acoperit de o nãframã mare, neagrã, înnodatã la ceafã. Ana îºi modelase caracterul în încercãrile la care o supusese viaþa, tot aºa cum un fierar îºi modeleazã cu mare greutate metalul pentru a-l aduce la forma doritã. Femeia aceasta, pur ºi simplu, era o încarnare a curajului. Ca toþi cei de pe acolo, era convinsã cã soarta ei se afla în mâinile Providenþei. Pe lângã ea, Eugenia pãrea mai plãpândã. Mai înaltã ºi mai 52 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

slabã decât mama ei, era o fatã închisã în sine, care nu semãna cu tinerii de vârsta ei. Nu era vãzutã nicicând plimbându-se de una singurã pe uliþele satului. Tãcutã, mereu în umbra Anei, nu vorbea niciodatã de faþã cu alþii. Ca ºi mama ei, se îmbrãca doar în haine închise la culoare ºi cu nãframã cenuºie pe cap. ªuviþe negre de pãr îi cãdeau pe frunte, ascunzându-i privirea timidã. Totuºi, Eugenia era o fatã atrãgãtoare ºi sobrietatea ei stârnea curiozitatea bãieþilor. Numai cã, de când se lãsase de ºcoalã, niciunul dintre ei nu mai îndrãznise sã-i vorbeascã. Fiindcã Ana veghea neîncetat asupra ei, uitându-se urât la cei mai îndrãzneþi, care ar fi dat sã se apropie de fatã. Pe de altã parte, Eugenia era pãtrunsã de o pioºenie naivã, dar sincerã. Credea ºi ea cã soarta ei nu depindea de voinþa proprie, deci acceptase cu un oarecare fatalism viaþa pe care Dumnezeu i-o dãruise aºa cum i-o dãruise.

Se apropia Paºtele. Slobozia se pregãtea sã sãrbãtoreascã în felul ei Învierea Domnului. Dupã obicei, în Sãptãmâna Mare, Ana ºi Eugenia participaserã la toate slujbele. În Vinerea Seacã au coborât din nou în sat. Cu toatã ora matinalã, preotul începuse deja spoveditul de vreun ceas. Credincioºii se înghesuiau la intrarea în bisericã. Cele douã stãteau tãcute în tinda bisericii, aºteptându-ºi rândul. Aºezate una lângã alta pe niºte bãncuþe, celelalte femei se uitau stãruitor la ele. Eugenia îºi coborâse fruntea, pentru a nu trebui sã le înfrunte privirile grele de subînþelesuri. Pânã la urmã, pãrintele Ilie deschisese uºa ºi le fãcuse semn sã intre în pronaos. Ana se spovedise cea dintâi ºi ieºise dupã câteva minute cu ochii roºii de lacrimi, ascunzându-ºi faþa în nãframã.

53

Liliana Lazar

— Te aºteaptã pãrintele, îi ºoptise fetei, care rãmãsese la intrare.

Eugenia împinsese uºa care dãdea spre naos. Biserica era încã întunecatã, fiindcã la ora aceea a dimineþii ardeau încã prea puþine lumânãri. Doar iconostasul era bine luminat de câteva candele. Eugenia putea distinge vag chipurile sfinþilor, din frescele de pe pereþi, care se uitau la ea cu priviri inchizitoriale. „Chiar îþi mãrturiseºti cu adevãrat pãcatele?“ pãreau a-i murmura la ureche.

Peste tot plutea mirosul de tãmâie, al cãrei fum urca pânã în înaltul turlelor. Eugenia îl recunoscuse pe pãrintele Ilie, care stãtea în faþa altarului. Îmbrãcat în stiharul larg, aurit, bãrbatul degaja o energie cu totul specialã. În pofida semiîntunericului, preotul iradia o luminã albã care, ca un câmp magnetic, atrãgea credincioºii spre el. Eugenia se apropiase în tãcere ºi îngenunchease la picioarele lui. Ilie nu se întorsese. Þinea ochii închiºi ºi se ruga.

Amândoi stãteau cu faþa cãtre altar. Ridicând ochii, preotul fãcuse semnul crucii ºi începuse dupã tipic: — Doamne Dumnezeule, miluieºte-ne pre noi... În locul acela sfânt, Eugenia se simþea cuprinsã de o profundã cãinþã. Dorea sã se elibereze de teribilul secret.

Ilie continuase: — Sora mea, nu-þi fie ruºine sã te mãrturiseºti, cãci lui Dumnezeu te mãrturiseºti... În tãcerea care urmase, Eugenia murmurase abia miºcându-ºi buzele: — Pãrinte, e deplin secretul spovedaniei?

— E sfânt ºi nu poate fi rupt sub niciun motiv, rãspunsese preotul. Nu sunt decât un intermediar cãtre Cel de Sus. Vorbeºte fãrã teamã, nimic din ceea ce vei spune nu pleacã de aici.

54 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

— Pãrinte, mã chinuie un pãcat greu, spusese Eugenia cu voce tremurãtoare. Fratele meu, Victor, nu este mort.

Trãieºte ºi l-am ascuns la noi în casã.

Ilie închisese ochii ºi strânsese crucifixul pe care îl þinea în mânã.

— ªtiu cã este un mare pãcat, continuase Eugenia, fiindcã a omorât-o pe biata Aniþa. Dar i-am jurat mamei cã nu îl voi denunþa niciodatã. Aºa cã numai lui Dumnezeu i-o pot spune.

Preotul deschisese ochii ºi privise la icoane.

— Eugenia, jurãmântul trebuie sã þi-l respecþi ºi, dupã spovedanie, sã nu mai vorbeºti despre asta cu nimeni.

Fratele tãu a fãcut o greºealã gravã, dar încã mai poate fi salvat. Dumnezeu nu vrea moartea pãcãtosului, ci vrea ca acesta sã se cãiascã, sã se schimbe ºi sã trãiascã!

— Mai poate fi salvat dupã ce a fãcut?

— Ceea ce oamenilor nu li se pare cu putinþã, Dumnezeu poate face. Dupã Paºti, voi sta eu de vorbã cu el.

Eugenia aprobase din priviri. Ilie o acoperise iarãºi cu patrafirul, pronunþase cuvintele de iertare a pãcatelor ºi fãcuse asupra ei semnul crucii: — Dumnezeu sã-þi ierte toate greºelile prin pãcãtosul de mine.

Eugenia se ridicase, îi sãrutase mâna preotului.

— Du-te ºi nu mai pãcãtui, îi spusese acesta blând.

Fata plecase din bisericã cu inima uºoarã. Pe drum, cele douã nu schimbaserã niciun cuvânt. Doar o datã, pe deal, Eugenia spusese: — Mamã, i-am spus totul pãrintelui. A fost prea greu de purtat pentru mine.

— Þi-ai luat de pe suflet, îi rãspunsese Ana. — Nu eºti supãratã pe mine?

55

Liliana Lazar

— Cum sã fiu supãratã, fata mea, din moment ce ºi eu m-am mãrturisit în dimineaþa asta?!

— Vai!..., strigase Eugenia. Victor se va simþi trãdat.

— ªtie de-acum, rãspunsese Ana cu o voce tãioasã. La drept vorbind, chiar îºi dorea sã mãrturisim odatã adevãrul. ªi el avea nevoie sã se elibereze. O sã ne întoarcem acasã ºi o sã-l aºteptãm pe pãrintele Ilie.

Mama ºi fiica mai fãcuserã câteva sute de metri pe drumul întortocheat care mergea pe la marginea pãdurii. De la liziera acesteia, zãriserã acoperiºul argintiu al casei, care se ridica deasupra copacilor. La fereastrã, ascuns în spatele perdelelor, Victor le urmãrea înfricoºat întoarcerea.

56 fiction connection

Capitolul 6

Omul pãºea ca o fantomã pe potecã. Vântul care se iscase îi flutura sutana. Din depãrtare pãrea cã se clatinã, cã e gata sã cadã. Preotul purta pe cap o pãlãrie micã, neagrã, fãrã boruri, împodobitã doar cu o bandã purpurie îngustã. Deseori, ridica ochii spre cer. Dacã nu urca mai repede dealul, risca sã fie prins de ploaie. Vântul împingea nori negri ºi grei spre Slobozia. Orizontul începea sã se înnegreascã ºi pãdurea sã se întunece. Stãtea sã înceapã o furtunã, o vijelie chiar. Sãtenii se întorseserã cu toþii acasã ºi bãgau animalele ºi fânul la adãpost. Prin pãdure, nu mai era nici picior de om. Preotul, care nu dorea sã fie vãzut, alesese anume ziua aceasta de vreme rea, care se anunþa îngrozitoare, pentru a se duce la Victor Luca.

Grãbea deja pasul, strângând la piept o geantã de piele.

Ieºind la luminã din pãdure, palele de vânt care suflau în rafale aproape cã-l obligaserã sã dea înapoi. Se oprise sã-ºi tragã rãsuflarea, apoi îºi continuase drumul. Îi luase apoi destul pânã intrase printre tufiºuri, ca sã se punã la adãpost. Prin ploaie, preotul zãrise, în sfârºit, casa. Un fulger despicase cerul, urmat imediat de un tunet rãsunãtor. Împinsese poarta fãrã sã mai sune clopoþelul. Nu mai avea 57

Liliana Lazar

timp. Bãtuse la uºã spunând cu voce tare tradiþionalul salut de Paºti: — Christos a înviat!

Ana îi deschisese rãspunzând: — Adevãrat a-nviat!

Intrând în cãsuþa familiei Luca, Ilie o binecuvântase pe Eugenia ºi se oprise în bucãtãrie. Victor stãtea drept în faþa lui. Tânãrul se schimbase mult în cei doi ani de când trãia închis în casã. Nu mai avea nimic din uriaºul înspãimântãtor care-i adusese porecla „Boul mut“. Pierduse atâtea kilograme, încât acum apãrea drept un deºirat care înota în propriile-i veºminte. Recluziunea prelungitã în interior, combinatã cu lipsa de activitate, îl încovoiase. O barbã scurtã ºi prost tunsã îi mânjea faþa suptã, iar pletele îi erau date peste cap. Tânãrul se apropiase de Ilie ºi îngenunchease pentru a-i sãruta mâna. Preotul fãcuse semnul crucii deasupra lui, dupã care îl apucase de braþ ca sã-l ajute sã se ridice.

— Nu am vrut sã-i fac rãu..., zisese Victor.

— Ce e fãcut e fãcut, îi rãspunsese preotul.

— Pãrinte, am sã ard în iad?

— Numai Dumnezeu ºtie. Sunt însã aici pentru a te cãlãuzi pe drumul care duce în rai.

Ilie îºi scosese pãlãria ºi toþi patru se aºezaserã în jurul mesei. Preotul îºi pusese pe genunchi geanta cea grea ºi scosese niºte caiete. Gazdele se uitaserã întrebãtor spre ele. Ana luase unul ºi începuse sã-l rãsfoiascã. Nimic.

Doar niºte blocuri de hârtie goalã.

— Sunt caiete de ºcoalã, seamãnã cu cele de la ºcoalã! exclamase Victor. Þi-aduci aminte, surioarã?

— Da, rãspunsese Ilie în locul fetei. Caiete de ºcoalã sunt.

58 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

— Ce aºteptaþi de la mine, pãrinte? întrebase Victor.

— Fiilor, nici nu vã închipuiþi cât este de grea viaþa Bisericii. De când a venit Ceauºescu, România a ajuns o naþie fãrã Dumnezeu. La aceste cuvinte, Ana s-a tras înapoi ºi ºi-a fãcut semnul crucii ca pentru a alunga un blestem.

— Totuºi, Biserica n-au interzis-o! aproape cã strigase.

— Conducãtorii de azi sunt niºte oameni perverºi. ªtiu cã interzicerea Bisericii nu e o soluþie. Persecuþiile nasc martiri. Or, martirii întãresc credinþa. Regimul cautã mai degrabã sã ne discrediteze din interior.

— Sã murdãreascã Biserica? Cum s-ar putea? intervenise iarãºi Ana. — Partidul face în aºa fel încât doar cei mai rãi seminariºti sã fie preoþiþi. Din cauza aceasta, fiul meu nu va putea ajunge niciodatã preot. E prea cinstit. Cu siguranþã, va fi trimis într-o uzinã, pe post de maistru.

— ªi dumneavoastrã, pãrinte, ce vi se va întâmpla? întrebase Victor, neliniºtit.

— La vârsta mea, nu mã mai pot trimite în altã parte. Dar trebuie sã fiu mereu atent.

Afarã izbucnise furtuna. Trombe de apã se repezeau cãtre arbori. Pe cei din jurul mesei începea sã-i cuprindã îngrijorarea, când Eugenia se hotãrâse sã spunã ºi ea ceva: — Totuºi, în fiecare duminicã, biserica e plinã.

— Da, însã eu sunt urmãrit tot timpul. Poate cã aþi observat cã tot vine un strãin care noteazã ceea ce spun.

Dupã care pleacã.

— Aºa e! L-am vãzut! confirmase Eugenia cea de obicei atât de retrasã.

— E de la Securitate. Vine de la Iaºi ca sã facã rapoarte despre mine. La cea mai micã spusã criticã la adresa 59

Liliana Lazar

regimului, aº fi arestat ºi deportat. Toþi preoþii sunt controlaþi de partid.

— Pãi nu se tot spune cã nu ºtiu câþi preoþi au fugit în strãinãtate dupã bani? adãugase Ana. — Sã nu credeþi asta, dragii mei, oftase Ilie. Cea mai mare parte dintre ei sunt în lagãre.

Ana, Victor ºi Eugenia încremeniserã aflând toate acele lucruri. Asupra Bisericii se abãtuse un val de persecuþii, iar ei rãmãseserã liniºtiþi în casã, catastrofa lãsându-i nepãsãtori?... Ana se ridicase ºi se îndreptase cãtre fereastrã ca sã vadã cum mai e cu furtuna de afarã. În doar câteva minute, curtea ajunsese o baltã plinã de noroi.

— Sunt gata sã lupt! spusese Victor hotãrât.

Preotul îl privise adânc în ochi ºi bãgase mâna în geantã, de unde scosese o carte de cult pe care o aºezase alãturi de caiete, pe masã.

Victor ºi Eugenia fãcuserã ochii mari, curioºi sã ºtie despre ce carte era vorba.

— Cãrþile de la seminarul din Iaºi au fost toate strânse ºi arse, continuase Ilie. Aveam acolo o micã tipografie clandestinã, care ne permite sã difuzãm cãrþile interzise de cenzurã. Altfel, Securitatea ne-a distrus totul. De acum, nu mai avem decât o singurã modalitate de a comunica.

Preotul împinsese un caiet în faþa lui Victor ºi adãugase: — Trebuie sã recopiem lucrãrile una câte una, de mânã, pentru a le putea da credincioºilor. Unii fac rost de hârtie, alþii de cernealã. Dispunem ºi de copiºti ºi de voluntari pentru distribuþie. Ãsta e felul nostru de a rezista. Iatã, frate, penitenþa pe care þi-o cer. Îþi respect alegerea de a nu te preda puterii fãrã Dumnezeu. Însã în 60 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

recluziunea ta de bunãvoie, îþi cer sã ne ajuþi întru aceastã lucrare. Aºadar, Victor, vei scrie. Vei scrie zi ºi noapte, pânã când þi se vor strâmba degetele de durere. Vei scrie ºi iar vei scrie. Pentru mântuirea ta...

— Puteþi avea toatã încrederea în mine, rãspunsese Victor, aºa voi face.

Apoi, preotul se întorsese cãtre Ana ºi Eugenia: — Dacã vom fi descoperiþi, vom pieri cu toþii. Înþelegeþi în ce sunteþi gata sã intraþi?

— Facã-se voia Domnului, ºoptise Ana, fãrã a se întoarce de la fereastrã.

— ªi tu, fata mea?

— Viaþa noastrã nici nu ar avea preþ fãrã credinþã, zisese Eugenia. Sunt de acord.

— Cãrþile originale pe care le mai avem sunt de mare preþ. Cel mai adesea, este vorba despre vieþi ale sfinþilor sau despre lucrãri interzise ale unor disidenþi. De ajuns, ajung pânã la noi cu chiu cu vai. Nu am cum ºti când ºi cum, dar sã stabilim urmãtoarele.

Cei trei îi sorbeau cuvintele de pe buze.

— În fiecare duminicã, la spovedanie, îmi aduceþi caietele copiate, pe care le ascundeþi în haine, iar eu o sã vã dau alte caiete ºi cernealã pentru sãptãmâna urmãtoare. Când vor fi destule cópii, vã voi da o altã carte.

Se ridicaserã cu toþii, întorcându-se cãtre icoana Mântuitorului. Preotul intonase un psalm, apoi o binecuvântare ca pentru a pecetlui înþelegerea. Afarã, ploaia lovea în ferestre. Ilie îºi pusese pãlãria ºi ieºise.

— Mai rãmâneþi, pãrinte, o sã plecaþi dupã ce trece furtuna, îl invitase Eugenia.

— Ar fi prea riscant. E cel mai bun moment fiindcã, cu tot cu furtuna asta, n-o sã dau de nimeni pe drum.

61

Liliana Lazar

Ieºise din casã, traversase curtea înfundându-se în noroi ºi, fãrã a mai întoarce capul, dispãruse în pãdure. Ploaia nu îl lãsa sã vadã la mai mult de zece metri. Altfel, cu siguranþã ar fi observat silueta ascunsã dupã un stejar uriaº. Mascat de vegetaþie, un bãrbat îl urmãrea din priviri pe preotul care se îndepãrta. Necunoscutul se rãsucise pe cãlcâie, dãduse tufiºurile la o parte ºi dispãruse printre copaci. Urmase poteca încã vreo câteva minute.

Furtuna nu pãrea sã-l atingã. Pasul lui uºor grãbea pe cãrarea pe care ºi-o croia singur, cu gesturi hotãrâte. La liziera unui hãþiº se oprise ºi întorsese din instinct capul la stânga ºi la dreapta ca sã verifice dacã nu cumva fusese vãzut de cineva. Trãsese de o sfoarã care deschidea o trapã ºi, fãrã ezitare, dispãruse în groapa care se deschisese înaintea lui.

Departe de zgomotele satului, bãrbatul trãia aici, în adãpostul improvizat ce semãna mai degrabã cu un muºuroi de cârtiþã decât cu o casã. Era doar un bordei, una dintre acele vechi locuinþe moldoveneºti care astãzi au dispãrut aproape cu totul. Tradiþia colibelor îngropate venea de departe, încã de pe vremea invaziilor turceºti. Pentru a se apãra de incursiunile celor din urmã, þãranii sãpau o groapã mare pe care o izolau cu cãrãmizi din argilã ºi o acopereau cu o ºarpantã platã, întãritã cu pãmânt bãtãtorit. Dupã câteva luni, acoperiºul improvizat era plin de o vegetaþie compactã care ascundea cu totul tainiþa.

O trapã pe post de uºã ºi un coº în tavan pentru a avea pe unde sã iasã fumul din sobã erau singurele deschideri ale grotei. Sigur cã astfel de vizuini erau lipsite de orice confort. Umiditatea permanentã fãcea viaþa în ele extrem de grea. Iarna, bârlogul se umplea deseori de fum, încât cei dinãuntru mai cã se sufocau. Însã eficienþa lui era de 62 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

netãgãduit. Cei de afarã puteau trece de multe ori pe lângã un asemenea refugiu fãrã a-l observa. Doar fumul ar fi putut trezi ceva bãnuieli. În timpul marilor invazii otomane, þãranii Moldovei ºi-au datorat salvarea exact acestei stratageme. Ghemuiþi în ascunzãtorile lor, aºteptau plecarea turcilor care, negãsind nimic de jefuit, sfârºeau prin a-ºi vedea de drum. Bãrbatul la care ne referim era ultimul din Slobozia care trãia aºa. Era cunoscut sub numele de Ismail Þiganul. Scund ºi îndesat, avea braþele noduroase, acoperite de zgârieturi ºi de cicatrici adânci. Tenul mat, ochii întunecaþi ºi obrajii dãltuiþi parcã îi ofereau alura unui brahman. Pletele negre, date pe spate, erau întotdeauna acoperite, vara cu o pãlãrie de pai, iarna cu o cãciulã de blanã. Ca haine nu purta decât o cãmaºã groasã de dimie, care-i venea pânã la genunchi, strânsã cu un brâu lat, din piele. Într-o parte atârna o teacã de lemn, în care era vârât un cosor lung ºi ascuþit ca un brici. În zilele geroase, bãrbatul era încotoºmãnat cu o blanã miþoasã de oaie, care îl fãcea sã parã înfiorãtor. În semiîntunericul din pãdure, în ºubã ºi cu cãciula trasã pe ochi, pãrea mai degrabã un moroi decât o fiinþã omeneascã. Se spunea cã e vrãjitor. ªtia cum sã meargã prin pãdure fãrã cel mai mic zgomot ºi fãrã a putea fi observat de cineva. Dar i se întâmpla ºi sã scoatã strigãte de neexplicat, care semãnau cu acelea ale ciobanilor când vor sã strângã turma. Câteodatã, cei care se plimbau prin codru ºi pierdeau cãrarea, auzeau urcând în înalt un puternic „iiiiiiiiiiiiuuuuuuu“ care le îngheþa sângele-n vine.

Pentru unii, aºa alunga Ismail duhurile rele. Pentru alþii, din contrã, aºa lua legãtura cu diavolul. Dacã fiecare avea versiunea lui, un lucru era sigur: tot satul era îngrozit doar auzindu-i numele. Nimeni nu ºtia nici de unde 63

Liliana Lazar

venise, nici când ajunsese prin locurile acestea. Babele povesteau cã fusese dintotdeauna acolo. ªi bunicile lor vorbeau despre el. Bãrbatul fãcea vrãji, iatã de ce era ºi temut, dar ºi respectat. Nimeni nu avusese vreodatã curajul de a-l deranja: nici Biserica, instituþie care, oficial, condamna vrãjitoria ca pe o manifestare pãgânã, nici partidul, care, în numele ateismului, respingea superstiþiile. Fiecare ºtia cã într-o zi sau alta putea sã aiba nevoie de leacurile Þiganului. Fiindcã vrãjitorul vindeca toate relele. Alunga deochiul lipind de fruntea victimei o sticlã cu ulei. Mamele îi aduceau pe ascuns copiii bolnavi.

Bãrbatul punea apã la fiert într-un vas de aramã, dupã care fãcea o infuzie din sovârf amestecat cu oþet. Lua apoi copilul ºi-l þinea deasupra aburului spunând descântece.

Uneori, anumiþi sãteni îi lãsau teancuri de bani drept mulþumire pentru serviciile aduse, întrucât, chiar dacã nimeni nu o recunoºtea, Ismail era conºtiinþa secretã a Sloboziei. Poate chiar mai mult decât preotul care îºi spovedea enoriaºii, Þiganul cunoºtea tainele pe care fiecare le dorea bine ascunse. ªtia totul ºi vedea totul, aºa cum îl vãzuse ºi pe pãrintele Ilie pãrãsind pe furiº casa familiei Luca. Atâta doar cã, Ismail trãia în pãdure precum un cãlugãr la mânãstire. Niciodatã nu dezvãluia ceea ce misterios trebuia sã rãmânã. În acel univers, în care totul pãrea cã îl condamnã, îi era, totuºi, rezervat un loc numai al lui. ªi în aceasta consta întregul paradox al României oficial lipsite de Dumnezeu, dar în care cultura creºtinã era prezentã peste tot, pãtrunsã de profunde reminiscenþe pãgâne.

64 fiction connection

Capitolul 7

Victor deschisese un caiet ºi luase tocul. Mâna îi tremurase în clipa în care scrisese cel dintâi cuvânt al textului pe care atunci îl descoperea. Fãrã grabã, metodic, trasa pe foaie literele mari ºi groase. Manuscrisul era dactilografiat în româneºte pe o hârtie de proastã calitate.

Paginile erau legate între ele cum reuºise ºi cel ce le adunase sã o facã. Nu era menþionat numele niciunui editor, lucrare care confirma caracterul clandestin al publicaþiei.

Lucrarea era tradusã din rusã de cãtre un anonim, un disident politic, probabil. Victor copia textul cu mare atenþie. Nu dorea sã comitã nici cea mai micã greºealã care ar fi putut deforma sensul mãrturiei. ªi nici nu se punea problema sã-ºi batã joc de hârtie luând o foaie nouã. Ana ºi Eugenia aveau ºi ele grijã, aruncând câte o privire discretã peste umãrul bãiatului. Munca înainta încet, însã rezultatul era de bunã calitate. Victor desena literele într-un mod inimitabil, care-i fãcea scrisul, altfel cu totul lizibil, de recunoscut dintr-o mie. Într-o sãptãmânã, fusese încheiat un prim caiet. Era prea încet, însã pãrintele Ilie era convins cã lucrurile aveau sã se îmbunãtãþeascã cu timpul. Asemenea unui copist în scriptorium-ul sãu, 65

Liliana Lazar

Victor scria cu consecvenþa unui ascet. Dupã vreo cincizeci de opuscule, ºtia atât de bine textul, încât aproape cã îl putea spune pe dinafarã. Dupã un an de muncã, Ilie reluase lucrarea ºi îi trimisese alta lui Victor care, astfel, gãsise, în sfârºit, un sens existenþei lui. Avea nobilul sentiment de a sluji Biserica, la fel ca un anahoret în deºert.

La rândul sãu, Ilie bãtea în lung ºi-n lat locurile, oferind în tainã cópiile pe care i le aduceau cele douã femei. Preotul considera cã mântuirea lui Victor putea veni, cu siguranþã, din asceza scriiturii, dar, mai ales, din meditaþia asiduã asupra textelor copiate. Dacã, scriind, avea sã realizeze gravitatea crimei comise, atunci, poate, cu ajutorul lui Dumnezeu, Victor avea sã îºi salveze sufletul.

Viaþa în cãsuþã mergea înainte, sub semnul fericirii regãsite. Anii trecuserã ºi fiecare sfârºise prin a-ºi gãsi locul lui în universul ei închis. Ana se ocupa de muncile agricole, iar Eugenia vedea de gospodãrie. Cât despre Victor, timpul acestuia era dedicat recopierii manuscriselor.

Eugenia cosea chiar ea hainele fratelui sãu, pentru a nu trezi bãnuielile croitorului din sat. Sigur, tiparelor cãmãºilor le lipseau detaliile, iar pantalonii erau, cel mai adesea, stângaci croiþi.

Frigul muºcãtor din ianuarie 1989 obligase Slobozia la interminabile sãptãmâni de singurãtate. Câteodatã, foarte devreme, când zorii abia mijeau ºi sãtenii încã dormeau, Victor ieºea în curte ca sã respire aerul proaspãt al dimineþii. Înfãºurat într-o pãturã groasã, fãcea câþiva paºi, înaintând pânã la gard, unde se uita la copacii acoperiþi de ninsori. Abia dupã trecerea unor clipe lungi se hotãra sã se întoarcã în casã. Nu era prudent sã rãmânã ºi ziua afarã, gata sã fie privit de cine ºtie ce trecãtor. κi 66 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

trecea repede marginea pãturii peste cap ºi þopãia prin zãpadã pânã la uºã, apoi intra în casã, de unde nu mai ieºea.

Avea norocul unei sãnãtãþi de fier, fiindcã niciodatã nu fusese atât de bolnav încât sã fi fost necesar sã fie chemat medicul. Ana prepara amestecuri complicate de plante sãlbatice, din care îi fãcea infuzii. Se pãrea cã lucrurile vor merge tot aºa zeci ºi zeci de ani. Numai cã, în iarna aceea, Victor chiar s-a îmbolnãvit rãu. El, cel atât de rezistent, slãbise în câteva zile din cauza unei febre care nu mai trecea. În timp ce scria, câte un acces violent de tuse îl obliga sã se opreascã din copierea cãrþilor. Ana se odihnea lângã foc, uitându-se cum Eugenia pregãtea un vin fiert cu scorþiºoarã. Sã fi sunat oare clopoþelul de la poartã? Nimeni nu-l auzise. Nici paºii din curte, estompaþi de plapuma groasã de zãpadã. Dintr-odatã, un zgomot surd rãsunase în vestibul. Eugenia tresãrise ºi vãrsase puþin vin pe masã. Ana se ridicase pe loc ºi se îndreptase cãtre intrare. În spatele geamlâcului aburit îl recunoscuse pe plutonierul Simion Pop. Cu figura descompusã, ºuierase: — Eugenia! Miliþia!

Tânãra ieºise în fugã din bucãtãrie ºi intrase în dormitor. Miliþianul salutase militãreºte.

— Pot sã intru, tovarãºa Luca? Am sã-þi pun câteva întrebãri.

— Intrã, domnu’ plutonier, rãspunsese femeia, deschizând uºa.

Simion pãtrunsese în bucãtãrie cu o teamã nedesluºitã. Nu mai dãduse pe aici de mai bine de optsprezece ani, din vara aceea groaznicã în care îl vânaserã mai multe zile pe Victor Luca. Pentru a-ºi ascunde stânjeneala, bãrbatul stãtea drept în uniforma lui frumoasã. Încãlþãmintea plinã de zãpadã lãsa mici bãltoace de apã pe 67

Liliana Lazar

duºumea. κi scosese cãciula de blanã neagrã, pe care strãlucea o insignã argintie.

— Ce bine miroase!..., exclamase Simon, trãgând pe nãri aroma de vin fiert.

— Vrei un pahar? îl întrebase Ana. — Sunt în timpul serviciului, îºi revenise pe loc miliþianul. Sã nu mai pierdem vremea. Preotul Ilie Mitran a fost arestat.

— Trãdare?! Nu se poate aºa ceva!

— E un spion plãtit din bani strãini. Avem dovezi cã difuza material de propagandã împotriva þãrii noastre.

Auzind acele cuvinte, Ana înþelesese cã pãrintele Ilie fusese cel trãdat. Securitatea descoperise manuscrisele ºi, cu siguranþã, încerca sã identifice autorii. Chipul îi împietrise dintr-odatã. Totuºi, se strãduia sã nu lase sã i se citeascã emoþia. Miliþianul scosese un caiet gros din servieta de piele.

— Scrie textul ãsta în caiet. Cei de la Securitate au cerut sã o facã toþi locuitorii satului.

Deschisese caietul, rãsfoindu-i paginile. Deja câteva zeci de sãteni copiaserã acelaºi text. Ana se aºezase la masa din bucãtãrie ºi luase stiloul întins de Simion.

— Mai întâi, scrie numele ºi prenumele, pe urmã rândurile de aici. Îi arãtase o paginã dactilografiatã, pe care se putea citi un fragment din propaganda de partid: Nu existã om pe pãmântul României care sã nu asculte cuvintele iubitului nostru preºedinte, tovarãºul Nicolae Ceauºescu, nici fluviu, nici arbore, nici piatrã care sã nu-i ºtie pasul hotãrât, cãci din zori de zi ºi pânã seara, fãrã odihnã, El e neobositul arhitect al Socialismului.

68 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

Ana scria fãcând eforturi. Nu mai scrisese de ani de zile ºi se cãznea sã rotunjeascã literele. Când încheiase, rãsunase o tuse involuntarã ca venind de sub acoperiº.

Simion ridicase ochii ºi se încruntase.

— Fata mea e bolnavã, o luase Ana, înaintea posibilelor întrebãri.

— ªi ea trebuie sã completeze registrul, rãspunsese Simion, fãrã a-ºi lua ochii din tavan.

Dupã care o luase spre dormitor ºi deschisese uºa fãrã a mai bate ºi o recunoscuse pe Eugenia, în pat, cu spatele la el. Tânãra pãrea sã þinã ceva în mânã, dar de întors nu se întorsese. Tocmai dãduse sã o întrebe ceva, când fata se pusese din nou pe tuºit. Miliþianul schiþase dorinþa de a înainta. Încã un pas ºi ar fi ajuns în dormitor. Ana intervenise: — Domnu’ plutonier, dacã vrei sã intri, te rog sã te descalþi!

Pe faþa lui Simion se putuse citi dintr-odatã ruºinea. ªtia cã ceea ce se pregãtea sã facã nu era cum se cuvenea.

Nimeni nu ar fi îndrãznit sã intre într-o camerã aºternutã cu covoare cu ghetele murdare. Ezitase. Miliþianul nu avea voie sã renunþe la þinuta obligatorie în timpul misiunii. Or, bocancii din picioarele lui, fie ei ºi murdari, fãceau parte integrantã din uniformã. Pe de altã parte, educaþia îi interzicea sã le aducã celor douã femei o asemenea jignire. Aºa cã rãmãsese în prag, adresându-i-se Eugeniei: — Tovarãºã, am nevoie de o probã de scris din partea ta. Te rog sã vii pânã la masa din bucãtãrie...

Fata se executase fãrã un cuvânt, închizând uºa dormitorului în urma ei, lãsând pe pat manuscrisele pe care Victor nu mai avusese timp sã le ia, în clipa în care fugise.

69

Liliana Lazar

Dacã Simion ar fi pãtruns în dormitor, cu siguranþã le-ar fi observat. Deasupra lor, ghemuit în ascunzãtoare, Victor îºi þinea rãsuflarea, rugându-se la Dumnezeu sã nu îl mai apuce tusea. Cât timp Eugenia copiase textul, la masã, miliþianul nu încetase sã ridice ochii spre tavan.

Ana simþise curiozitatea bãrbatului sporind. Drept care, imediat ce fata sfârºise de scris, intervenise: — Tovarãºu’ plutonier, e ora rugãciunii de searã. Nu rãmâi ºi dumneata cu noi?

Simion se roºise tot. Ca toþi miliþienii, ºi el era membru al Partidului Comunist, aºa cã îi era interzis sã dea dovadã de cea mai micã sensibilitate religioasã. Dacã s-ar fi aflat cã a participat la vreo manifestare de acest fel, lucrul ar fi putut avea consecinþe serioase.

— Nu... Doar cã am avut impresia cã aud ceva zgomote sub acoperiº..., murmurase încurcat. Aº fi vrut sã verific...

Ana nu îl lãsase sã-ºi termine fraza. Se întorsese cãtre icoana agãþatã deasupra sobei ºi începuse sã psalmodieze: — Milostive pãrinte ceresc, duh al adevãrului, care eºti peste tot ºi în toate...

Simion transpirase tot. Instinctiv, se uitase în jur pentru a verifica dacã nu cumva îl vedea cineva. Ana se înclinase pânã la pãmânt, atingând podeaua cu arãtãtorul, dupã care se ridicase încet ºi îºi fãcuse cruce. Brusc, miliþianul bãgase caietul în servietã, îºi pusese cãciula pe cap ºi, luând stângaci poziþia de drepþi, salutase femeile care îºi vedeau de rugãciunile lor. Ieºise grãbit din încãpere, traversase curtea fãrã a mai întoarce capul ºi îºi zisese cã spera sã nu mai calce vreodatã prin casa asta. Înãuntru, Ana încã nu îºi încheiase rugãciunea, mulþumindu-i din 70 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

inimã Domnului cã îi salvase încã o datã bãiatul. Chepengul din tavan se deschisese ºi Victor coborâse tuºind.

Se alãturase ºi el mamei ºi surorii, intonând imnurile de slavã. Copiii zâmbeau amintindu-ºi de viclenia mamei lor. Aceasta se întorsese spre ei ºi le spusese fãrã a trãda vreo emoþie: — Dragii mei, cu ajutorul rugãciunilor alungi demonii!

Un hohot de râs umpluse cãsuþa.

71

Capitolul 8

Zoltek, spitalul de psihiatrie din Iaºi Vãzut din exterior, penitenciarul semãna mai degrabã cu o uzinã decât cu un spaþiu al Gulagului: pereþi albi strãpunºi de mici lucarne, o mare curte interioarã, care se putea ghici printre clãdiri ºi un culoar lung, mãrginit de un simplu grilaj. Nimic nu ar fi indicat cã se pãtrundea într-un centru de interogatoriu al Securitãþii. Pe poartã nu era nicio firmã, doar un panou pe care se putea citi: Azil psihiatric. Nici vorbã de sârmã ghimpatã ºi electrificatã ori de câini lãtrând pe sub turnuri de pazã. Doar câþiva soldaþi de jur-împrejur aminteau trecãtorilor cã era mai indicat sã nu se apropie prea mult. Aºadar, în aparenþã, nimic înfricoºãtor. Îngenuncheat în celulã, bãrbatul se rãsucea în toate pãrþile pentru a scãpa de durere. Simþea cã braþul stãtea sã i se rupã.

— Ajutã-mã, Doamne..., se ruga preotul, cu ultimele puteri.

— Gura! urlase cãlãul. Ce faci, chemi o fantomã?

Dumnezeu nu existã!

72 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

ªi îi sucise braþul lui Ilie cu toate puterile. Pielea torturatului era deja vânãtã de atâtea lovituri. Efortul îi umpluse fruntea torþionarului de picãturi de sudoare. În privirea de brutã a acestuia, goalã de orice sentiment, nu se putea citi nici cea mai micã emoþie. Bãrbatul se numea Tarkan ºi fãcea parte din acele scursuri umane pe care Securitatea le recruta la ieºirea din puºcãrie. Cea mai mare parte dintre aceºtia erau delincvenþi de drept comun.

Pentru a da dovadã de bunã purtare, unii dintre aceºtia se angajau în miliþia lui Ceauºescu. ªi cel de faþã? Ce o fi comis? Furturi? Cu siguranþã. ªi ceva scandaluri. Poate ºi un viol. În orice caz, pedeapsa îi fusese uºuratã în schimbul serviciilor aduse în acest centru pentru reeducarea prizonierilor politici. Iar Tarkan îºi îndeplinea obligaþiile cu exces de zel. Tortura cu o conºtiinþã profesionalã ireproºabilã. Chipul pãrintelui Ilie era deformat de suferinþã. De cât urlase de durere, sfârºise prin a-ºi distruge corzile vocale. Abia dacã îi mai scãpa câte un geamãt surd din fundul gâtului.

— Tot o sã vorbeºti tu, pânã la urmã. Pe toþi i-am fãcut sã-ºi dea drumul la gurã. Pânã ºi pe ãi mai duri, mârâise gardianul.

Vãzând cã nu se lasã cu vreo mãrturisire, Tarkan dãduse drumul braþului preotului. Camera de torturã semãna cu un cabinet medical al unui dispensar de la þarã. Pereþii cenuºii erau stropiþi de sânge uscat. Pe post de pat de examinare, în podea era prins zdravãn un banc de lucru metalic. În cele patru colþuri ale improvizatei mese de operaþii, benzi groase de piele lãsau sã se ghiceascã scopul înfiorãtorului instrument. Încãperea avea ºi o lucarnã care dãdea spre curtea interioarã. Altfel, era luminatã zi ºi noapte de un bec pâlpâitor. Tarkan se îndreptase spre un 73

Liliana Lazar

dulap de fier, a cãrui uºã o deschisese larg, uitându-se cu atenþie la diferitele obiecte aranjate acolo. Ilie ridicase fruntea ºi se uitase ºi el la conþinutul dulapului. Erau închise acolo toate uneltele unui cãlãu perfect: bâte, frânghii, cuþite, un ciocan, menghine de tâmplãrie ºi multe alte obiecte a cãror utilizare preotul nici mãcar nu ºi-ar fi putut-o închipui. Cu mâinile-n ºolduri, torþionarul calcula ºansele de reuºitã ale fiecãruia dintre ele. Dupã care pãruse a-ºi schimba pãrerea ºi se îndreptase cãtre o cadã plinã cu apã ºi sânge. Apoi se întorsese cãtre Ilie, spunându-i zâmbitor: — Va sã zicã, popo, tot nu vrei sã-mi zici care-þi sunt complicii?

Un rictus sadic deformase figura lui Tarkan. Ilie închisese ochii ºi începuse sã se roage. Cãlãul îi bãgase capul în apã, apãsându-l cu braþele lui groase pe ceafã, pentru a-l împiedica sã respire. Numãrase câteva secunde, scosese capul torturatului afarã din apã, apoi îl bãgase din nou în lichidul rece ca gheaþa.

— Vorbeºte! Vorbeºte odatã, cã te omor! urlase securistul.

Dupã a cincea scufundare, pãrintele Ilie nu mai miºca. Tarkan îl prinsese de încheietura mâinii pentru a-i lua pulsul.

— Drace! Eram sigur. Acuma totul trebuie luat de la capãt! oftase.

Ticãlosul întredeschisese uºa ºi-i chemase pe cei doi gardieni care fumau pe coridor: — Veniþi sã-l luaþi! Duceþi-l în celulã ºi anunþaþi-mã când îºi recapãtã cunoºtinþa. O sã mã ocup eu... altfel de el.

Bãrbaþii îl aruncaserã pe preot pe o targã ºi îl transportaserã aºa printr-un labirint de culoare înguste.

74 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

Infirmieri în bluze albe umblau prin toate corpurile de clãdire, dintr-o salã de torturã în alta, pentru a se asigura cã deþinuþii nu mureau prea repede din cauza loviturilor primite, cel puþin nu înainte de a-ºi fi mãrturisit secretele. Când micul convoi trecea prin faþa anumitor încãperi, urlete de durere scãpau de dincolo de gratii. Trecuserã prin mijlocul penitenciarului, de-a lungul unui spaþiu larg, descoperit, un fel de patio al cãrui sol era curãþat de niºte bãrbaþi îngenuncheaþi, cu propriile haine.

Niºte gardieni stãteau lângã ei cu bastoane lungi în mânã.

Dacã vreun prizonier încetinea ritmul sau cãdea de epuizare cu faþa la pãmânt, paznicii se aruncau asupra lui lovindu-l pânã când nu mai miºca deloc. Îl priveau apoi, întins aºa, în balta de sânge, pe urmã îºi aprindeau þigãrile pe deplin satisfãcuþi de ei înºiºi. Cei care îl cãrau pe pãrintele Ilie Mitran ajunseserã de cealaltã parte a curþii interioare. În faþa unei celule, un medic ºi un preot aºteptau plimbându-se încolo ºi încoace. Trupul lui Ilie fusese lãsat direct pe jos, pe niºte paie. Doctorul îºi aranjase cu un deget ochelarii rotunzi pe nas ºi, examinând prizonierul, spusese: — Bun... Bun... Va supravieþui.

Preotul care era cu el intrase în celulã ºi se aºezase alãturi de pãrintele Ilie.

— Acum sã fiu lãsat singur cu el, dãduse ordin gardienilor, care închiseserã uºa grea în spatele lor.

Mângâiase fruntea lui Ilie ºi îi ºoptise la ureche cu voce mieroasã: — Treziþi-vã, pãrinte...

Pãrintele Ilie ridicase o pleoapã, apoi pe cealaltã. Observase figura radioasã a bãrbatului din faþa lui, dar, din cauza semiîntunericului din celulã, nu îi putea distinge 75

Liliana Lazar

contururile. Razele soarelui, care pãtrundeau în camerã prin niºte ferestruici, luminau ceafa preotului lãsând impresia aºa, în contre-jour, cã în jurul capului purta un nimb de flãcãri.

— Cum te simþi, pãrinte?

— Nu-mi mai simt spatele, rãspunsese Ilie.

— O sã vã ajut sã vã ridicaþi. Þineþi-vã de braþul meu.

Cu o miºcare lentã, prevenitoare, îl ajutase pe Ilie sã se aºeze pe marginea patului sau, mai degrabã, a saltelei inconfortabile de paie, care folosea drept culcuº pentru prizonieri.

— Mã cheamã Ion Fãtu. Sunt preot.

— Eu sunt... Eu sunt..., încercase sã rãspundã pãrintele Ilie cu o strâmbãturã de durere, fiindcã avea maxilarul zdrobit, ºi abia de mai reuºea sã pronunþe cuvintele.

— ªtiu cine sunteþi! exclamase Fãtu. Pe aici, pe la Zoltek, se vorbeºte mult despre dumneavoastrã. Ceilalþi prizonieri ºtiu cã aþi organizat o reþea a rezistenþei.

Ilie rãmãsese tãcut. Gerul iernii intrase în celula lipsitã de încãlzire. Umezeala urca pe pereþii soioºi, iar gratiile groase de la ferestre pãreau a fi fost acolo pentru a distruge orice vis de evadare al celor mai îndrãzneþi.

Fiindcã de la Zoltek nu se scãpa.

— Pãrinte Ilie, aþi supravieþuit dincolo de limitele pe care un om le poate suporta. Vor duce chinurile pânã la capãt. Când se va întoarce cãlãul, cine ºtie ce vã va aºtepta?...

— Dumnezeu mã ajutã în încercarea asta.

— Nu ar trebui sã vã supraestimaþi puterile. La drept vorbind, pãrinte, dacã stau acum de vorbã cu dumneavoastrã este fiindcã mi-a fost încredinþatã o misiune.

— O misiune? întrebase Ilie, curios sã afle mai multe.

76 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

— Episcopul Ilarion este ºi el închis aici, ºoptise preotul închisorii cu ton de confidenþã.

— Ilarion de la Braºov?

— Da. — ªi ce vrea?

— Se teme sã nu vorbiþi sub torturã. Cã veþi da Securitãþii numele complicilor.

— N-am spus nimic.

— Pânã la urmã, toþi vorbesc, îl avertizase Fãtu.

— Nu eu.

— Uite, de pildã, Tarkan i-a fãcut pe toþi sã vorbeascã. ªtiþi care e metoda lui favoritã?

Ilie nu era atent. Ghemuit pe salteaua de paie, privea cerul prin ferestruicã. Fãtu continuase: — Când Tarkan vrea sã facã pe cineva sã vorbeascã, îi leagã mâinile la spate ºi îl pune în genunchi. Dupã care îl loveºte cu o duritate nemaipomenitã peste gurã cu piciorul. Amãrâtul supus tratamentului îºi scuipã dinþii unul câte unul. Câteodatã, maxilarul se rupe din cauza ºocurilor. În lipsa îngrijirilor, prizonierii mor din cauza rãnilor, în chinuri cumplite. Pãrinte, nimeni nu poate rezista la asta!

Preotul închisorii scosese o micã fiolã din mânecã ºi i-o arãtase.

— Otravã! exclamase Ilie. Doamne Dumnezeule!

— În situaþii extreme, Biserica tolereazã remedii pe care, de obicei, le condamnã. Pentru salvarea altor vieþi...

— Nici nu mã voi sinucide, nici nu voi denunþa pe cineva.

— Atunci, pãrinte, spuneþi-mi, cel puþin, numele credincioºilor care v-au ajutat. Pentru a-i pune la adãpost.

Dacã totuºi veþi ceda...

77

Liliana Lazar

— La care credincioºi vã referiþi? Nu am avut niciodatã complici. Am fãcut totul de unul singur...

Fãtu clãtinase din cap. Paznicii se auzeau întorcându-se. Pe coridoarele lungi ale închisorii, strigãtele gardienilor se amestecau cu zgomotele surde ale bastoanelor care loveau în gratiile celulelor. Uºa celulei sale se întredeschisese, iar Ilie recunoscuse figura unuia dintre medicii închisorii. Paznicii zâmbeau lovindu-ºi uºor cu palmele ciomegele. Cei doi bãrbaþi îl apucaserã pe preot ºi îl ridicaserã cu o miºcare hotãrâtã.

— Rugaþi-vã pentru mine, strigase Ilie când îl luaserã.

Ne vom revedea în rai!

Fãtu nu îi rãspunsese. Se uita dupã preotul târât pe coridor. Aranjându-ºi ochelarii, doctorul îl întrebase: — A scãpat ceva nume?

— Nu. Cred cã nu va spune nimic.

— Bine, bine... Mai vedem noi, mormãise omul în alb.

Sã i-l lãsãm lui Tarkan.

— E ultima ºansã, adãugase Fãtu.

78 fiction connection

Capitolul 9

În Slobozia, sãptãmânile treceau fãrã ca ancheta sã fi ajuns la vreun rezultat. Pânã la urmã, autoritãþile lãsaserã sã se înþeleagã cã pãrintele Ilie fugise în strãinãtate, ceea ce permitea, pe de o parte, acreditarea tezei actului de spionaj ºi, pe de alta, ca sãtenii sã se obiºnuiascã cu gândul cã nu se va mai întoarce niciodatã la ei. Pentru Ana Luca, mesajul era limpede. Preotul fusese arestat ºi poate chiar ucis de Securitate. Lucru care mai însemna ºi cã nu îºi trãdase camarazii, întrucât nicio altã arestare nu urmase dupã dispariþia lui. ªi mai înþelesese Ana Luca faptul cã opera pãrintelui Ilie trebuia dusã în tainã mai departe ºi manuscrisele stocate în pod, în aºteptarea de zile mai bune, pentru a putea relua difuzarea lor. Au decis, prin urmare, ca Victor sã continue sã copieze ultima carte care ajunsese la el. Era vorba despre o Viaþã a sfinþilor.

Lucrarea aduna laolaltã note despre cei mai mari ierarhi ai Bisericii. Pentru fiecare zi a anului figurau mai multe nume. Viaþa le era rezumatã în câteva rânduri, într-un stil adesea înflãcãrat, destinat sã întãreascã credinþa cititorilor. Bineînþeles, respectivele cãrþi erau interzise de autoritãþi. Volumul foarte gros lua multã vreme pentru a fi 79

Liliana Lazar

transcris. Îi lua mai bine de o lunã lui Victor pentru o copie completã. Nu peste multã vreme, caietele au început sã îi lipseascã, aºa cã trebuiau procurate urgent altele. Eugenia luase obiceiul de a se duce o datã pe lunã la oraº, pentru a cumpãra hârtie. Dupã câteva astfel de drumuri, filele se adunaserã în stivã sub acoperiº, în ascunzãtoarea lui Victor.

Abia în iunie a fost trimis Ion Fãtu la Slobozia. Securitatea îi încredinþase misiunea delicatã de a-l înlocui pe pãrintele Ilie Mitran, pentru a rezolva ancheta privitoare la caietele interzise. Fãtu era hotãrât sã descopere cine erau disidenþii ºi, ca recompensã, sã obþinã o promovare de toatã frumuseþea. Sosise în sat pe o vreme ploioasã, aºa cã nimeni nu îl aºtepta în faþa casei parohiale. Când coborâse din maºinã, picioarele i se înfundaserã în noroiul din curte.

— Îhhh! îi scuipase nevasta, ieºind ºi ea din maºinã. Parcã-mi promiseseºi un post în oraº. ªi ia uitã-te prin ce smârcuri m-ai bãgat!

Fãtu se uitase la Marieta fãrã sã-i rãspundã. Apoi la casa parohialã, pufnind decepþionat. Era o clãdire modestã, din chirpici, care semãna mai degrabã cu o anexã de la grajduri decât cu o reºedinþã preoþeascã. Lipite de casã, mai erau un grajd înconjurat cu gard ºi o magazie pentru fân. Nu era chiar ceea ce se aºteptaserã, însã Fãtu nãdãjduia ca trecerea prin Slobozia sã le fie de scurtã duratã. Începuse sã descarce sacii îngrãmãdiþi pe acoperiºul Daciei vechi.

— Pe toate ni le-a udat ploaia! þipase Marieta. Te previn cã n-am de gând sã fac prea mulþi purici în fundãtura asta.

80 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

— ªi eu îþi promit cã pânã la Crãciun am plecat de-aici.

Fãtu crescuse la þarã, aºa cã nu îºi fãcea probleme. Se vor descurca ei cumva. Ar putea sã mai dreagã lucrurile crescând câteva animale. ªi-apoi, chiar ºi cei mai sãraci dintre þãrani tot sunt generoºi cu Biserica. Îi era mai fricã pentru nevastã, care venea de la oraº ºi care, evident, nu era fãcutã pentru Slobozia.

A doua zi, noul preot traversase satul pe jos, binecuvântându-i pe toþi cei cu care se întâlnea. Bãrbatul era mic ºi îndesat, însã mergea repede, cu paºi mici, deranjat de poalele sutanei, care se frecau zgomotos. Gesturile, scurte ºi reci în acelaºi timp, aveau în ele ceva mecanic care, încã de la prima vedere, trezea neîncrederea.

Ajungând în dreptul postului de miliþie, îl zãrise pe Simion Pop care se odihnea pe balcon.

— Dumnezeu sã te binecuvânteze, tovarãºe plutonier! strigase Fãtu. Eu sunt înlocuitorul pãrintelui Ilie Mitran.

— Bine-ai venit, tovarãºe preot, rãspunsese miliþianul, sprijinindu-se de balustradã.

Fãtu deja se îndepãrta, când Simion adãugase: — Mare tristeþe sã vezi cum fug toþi popii în strãinãtate!

— Pãi... da. E scandalos.

— Sper cã nu faci parte ºi tu dintre ãia...

— Ce vrei sã spui, tovarãºe plutonier?

— Mi s-a vorbit despre tine, precizase Simion. Nu ai reputaþia vreunui fanatic. Vreau sã zic, nu ca a lui Ilie Mitran.

Fãtu se apropiase de marginea balconului, ca pentru a face o mãrturisire.

— Nu a spus Iisus: „Dã Cezarului ce e al Cezarului ºi lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu“?

81

Liliana Lazar

— Nu prea mã pricep la Biblie...

— Ei bine, într-un cuvânt, asta înseamnã cã Biserica nu trebuie sã se amestece în politicã! adãugase Fãtu, dezvelindu-ºi dinþii ascuþiþi ca niºte cuþite.

— Bine zis, pãrinte! rãspunsese miliþianul. Cred cã o sã ne înþelegem bine. M-aº bucura sã pot conta pe tine.

— Cu ce te-aº putea ajuta? întrebase Fãtu.

— Întreprind o anchetã despre caietele lui Ilie Mitran.

Se spune cã încã i se mai ascund complicii pe aici, prin pãdure. Unde, însã...

— Cunoºti pãdurea mai bine decât mine, rãspunsese preotul.

— Aºa e, dar oamenii la tine vin la spovedanie. Aºa cã, poate...

— Hmmm, mormãise Fãtu, întorcând capul pentru a vedea dacã nu cumva îi asculta cineva. La revedere, tovarãºe plutonier.

— Dumnezeu sã te binecuvânteze, tovarãºe preot! îl ironizase Simion Pop, schiþând gestul crucii. Întors acasã, Fãtu îi povestise soþiei întâlnirea cu miliþianul.

— Plutonierul a înþeles. Putem conta pe el, ne va fi de ajutor.

— Da, dar trebuie sã jucãm strâns, oftase Marieta. Nimeni altcineva nu trebuie sã ºtie pentru ce am venit aici.

— Nu-þi face griji. Rezolvãm problema pânã la venirea iernii.

— Ioane, promite-mi douã lucruri, îl rugase nevasta.

— Spune...

— Mai întâi cã o sã ne întoarcem repede în oraº.

— Jur. Altceva.

— Vreau un copil.

82 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

— Eeei! Iar o luãm de la cap!...

— Suntem cãsãtoriþi de zece ani ºi tot nimic. Am ajuns de râsul credincioºilor. Le botezi þâncii de ani de zile ºi nu eºti în stare sã-mi dãruieºti ºi mie unul.

Fãtu bãgase capul între umeri, zicându-ºi cã nu exista mai mare blestem pentru un preot decât sã fie steril.

Dacã lucrurile aveau sã continue tot aºa, chiar cã se va discredita în faþa celor din parohie. La þarã, se considerã, în general, cã lipsa de copii este semnul limpede al lipsei de charismã. De parcã te-ar fi pãrãsit Dumnezeu. Or, dupã cum se spunea, dacã Dumnezeu ºi-a luat Duhul sãu de deasupra preotului, practic acesta nu mai exista. Se ajungea pânã acolo încât, uneori, preotul se despãrþea de comun acord de soþie, intrând amândoi la mãnãstire, pentru a-ºi termina viaþa în cinste. Numai cã Ion Fãtu nu dorea aºa ceva. Era gata sã facã orice numai sã treacã peste subiectul impotenþei. Iatã de ce declara cu convingere: — Marieta, îþi promit cã îþi voi dãrui un copil.

83

Capitolul 10

Un nor de þânþari dansa deasupra lacului. O gaiþã îºi luase zborul. Dintr-o singurã bãtaie de aripi trecuse prin stufãriº, atingând cu aripile suprafaþa apei. În cãldura dupã-amiezii, Groapa cu lei pãrea aþipitã într-o profundã siestã estivalã. Aromele subtile ale arborilor se amestecau cu parfumul suav al scoarþei lor. Pe alocuri, roiuri mari de albine se învârteau în jurul ramurilor pline de flori, pentru a le culege polenul. Lacul aºtepta ceva. Ca liniºtea dinaintea furtunii, aºteptarea aceasta neliniºtea. Ceva mai departe, pe deal, cãldura înãbuºitoare pãtrundea în cãsuþa familiei Luca. Ca ºi vara dramaticã a lui 1970, ºi vara lui 1989 se anunþa canicularã. Profitând de rãcoarea din pãdure, Ana ºi Eugenia plecaserã de vreun ceas dupã agriºe.

Ca în fiecare zi din ultimii ani, Victor lucra la pupitrul sãu, recopiind Vieþile sfinþilor când, dintr-odatã, avusese o revelaþie. Îi scãpase un pasaj anume. Cu toate acestea, trebuie sã-l mai fi copiat, dar nu îºi amintea. Cartea era deschisã la o paginã cu colþul îndoit, pe care avea impresia cã o vedea pentru întâia oarã. Mâna i se oprise din scris ºi începuse sã-i tremure. Îi era atât de greu sã creadã ceea ce descoperise, încât reluase de mai multe ori lectura. Lui 84 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

Victor i se pãrea cã Dumnezeu i se adreseazã direct prin intermediul acelor rânduri. Textul povestea viaþa unui anume Iacob din Afula, care trãise în Palestina, în cele dintâi secole de dupã naºterea lui Iisus. Cãlugãrul era renumit acolo pentru limpezimea lui spiritualã ºi pentru darul de vindecãtor. Erau nenumãraþi credincioºii care veneau sã-i cearã sfatul, aºteptând o minune. Supãrat de necontenitele solicitãri, Iacob se hotãrâse sã se retragã într-o sihãstrie, departe de oameni. Pãtruns de orgoliu, anahoretul ajunsese în tainã mândru de calitãþile lui, sfârºind prin a se considera singur un sfânt. Prin aceastã slãbiciune îºi alesese ºi diavolul sã-l atace. Într-o bunã zi, un negustor îºi adusese fata pustnicului, pentru a o dezlega de un spirit necurat. Fecioara pãrea posedatã de o influenþã exterioarã, iar trupul îi slãbea pe zi ce trecea. Cu puterea rugãciunilor, cãlugãrul alungase demonii care puseserã stãpânire pe fatã ºi îi redase sãnãtatea. Cu toate acestea, temându-se ca duhurile rele sã nu se întoarcã, tatãl hotãrâse sã lase adolescenta pe lângã schimnic încã o vreme.

Tot vãzând-o în fiecare zi, Iacob nu se putuse împotrivi sã nu se îndrãgosteascã de ea. Într-o noapte, ispitit de chemãrile cãrnii, abuzase de nevinovãþia ei. Înspãimântat de faptul cã ar fi putut fi descoperit, comisese apoi ireparabilul, ucigând fata ºi scufundându-i trupul într-un lac din apropiere. A doua zi, dându-ºi seama de gravitatea faptei, Iacob îºi pãrãsise sihãstria, refugiindu-se într-un cimitir.

Acolo, gãsind o groapã pãrãsitã, coborâse în ea pentru a se gândi la moarte. Cuprins de cãinþã, se hotãrâse sã nu mai pãrãseascã locul niciodatã. Rãmãsese în groapa aceea zece ani, timp în care nu mai ieºea decât noaptea pentru a se hrãni cu buruieni ºi murise în locul în care singur se surghiunise, la mai bine de ºaptezeci de ani. Dupã 85

Liliana Lazar

moartea lui, creºtinii din regiune ridicaserã o bisericã pe chiar locul de penitenþã. Hagiografia preciza cã, multã vreme, Iacob fusese venerat ca sfânt. Pentru Victor, mesajul postum al pãrintelui Ilie era, prin urmare, ascuns în aceastã carte. Prin izbãvirea exemplarã a lui Iacob din Afula, bãtrânul preot al Sloboziei dorise sã-i arate cã, în pofida crimei, ºi el putea fi mântuit. Un zâmbet larg îi luminase faþa. Ca ºi Iacob, Victor ucisese, ca ºi Iacob, optase pentru felul lui de recluziune. Ermitul palestinian stãtuse zece ani în groapa aceea înainte de a ajunge sfânt. Victor Luca rãbda de douãzeci de ani aici, în casã. Simþea mila lui Dumnezeu coborând asupra lui. Crezându-se iertat, lãsase sã-i scape un strigãt de bucurie: — Liber! Sunt liber!

Traversase casa în fugã ºi ieºise în curte. Cerul albastru pãrea sã-l cheme spre aventurã. Razele soarelui îi încãlzeau chipul palid. În sfârºit, putea iarãºi trãi cu adevãrat. Victor împinsese poarta ºi o luase pe cãrarea care se pierdea în pãdure. O rãcoare plãcutã îl învãluia într-o senzaþie de bine. Ca ameþit, înainta mângâind frunzele copacilor. Pierduse obiºnuinþa de a pãºi pe drumurile pietroase, care-i înþepau tãlpile pantofilor, rãsucindu-i gleznele. Din instinct, fãrã a-ºi fi dat prea bine seama ce fãcea, o luase cãtre Groapa cu lei. κi dorea sã revadã buna prietenã care nu îl pãrãsise niciodatã. Pentru el înghiþise Groapa corpul bãtrânului Tudor Luca, aºa cum amintirile noastre cele mai îngrozitoare se scufundã în abisul memoriei. Pentru el alungase buldogii poliþiei, care-l urmãreau, aºa cum o mamã face zid din trupul ei pentru a-ºi apãra copiii. Groapa era, pentru Victor, o prezenþã misterioasã ºi binefãcãtoare. κi dorea sã simtã iarãºi aromele vrãjite care îi erau atât de familiare. Nu mai putea aºtepta.

86 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

O luase la fugã spre lac, poticnindu-se, cãzând, ridicându-se ºi pornind ºi mai avântat. Inima îi bãtea de sã-i sarã din piept.

— Ce bucuros sunt sã te regãsesc! strigase Victor, zãrind malul.

Trãgând cu putere aer în piept, încremenise în faþa oglinzii apei. Lacul cãzuse într-o letargie pe care niciun zgomot, nicio miºcare, niciun animal nu veneau sã o perturbe. Victor se aºezase la marginea apei ºi începuse sã plângã. Suspina ca un copil care, dupã ce se rãtãcise în ceaþã, într-o zi ploioasã, îºi regãsise, în sfârºit, casa. Aruncase ºi câteva pietre, în speranþa de a le face sã sarã la atingerea suprafeþei lichide, numai cã, dupã atât de multã vreme, îºi ieºise din mânã. Altfel, rãmãsese un copil într-un impresionant trup de adult. Tocmai se pregãtea sã plece când îºi fãcuse apariþia un þãran bãtrân, înaintând cu aer sfârºit. Victor se ridicase ºi îl privise ca paralizat.

Urca în el o spaimã de necontrolat. Era întâia oarã de la moartea Aniþei Vulpescu când se întâlnea cu un om din sat. Urma, oare, sã fie recunoscut? Mai avea timp sã fugã.

Totuºi, nu se miºcase din loc. În definitiv, voia sã se lãmureascã. Atunci când individul ajunsese lângã el, Victor îl recunoscuse fãrã greutate. Era Vasile, bãtrânul nebun care pescuia de obicei în lac. Mergea clãtinându-se, cu beþele de pescuit pe un umãr, cu un coº de rãchitã pe celãlalt. Abia de se putea þine pe picioare pe drumul accidentat. Trecând pe lângã Victor, bãrbatul dusese mâna la pãlãrie spunându-i un cu totul aproximativ „Salut, tovarãºe!“, dupã care, târâº-grãpiº, mai fãcuse câþiva metri, lãsând în urmã damf de alcool. Victor rãsuflase uºurat.

Numai cã Vasile se oprise aproape imediat ºi se întorsese, fãcând ochii mari.

87

Liliana Lazar

— Sfântã Fecioarã! Eu te cunosc pe tine!

Victor amuþise. Fusese prins pe picior greºit ºi nu ºtia cum sã reacþioneze în faþa situaþiei neprevãzute.

— Pãi da. Eºti... bãiatul lui Luca, adãugase. Cel care a dispãrut acum nu mai ºtiu câþi ani.

— Tot beat eºti, bãtrân nebun. Mã confunzi. Nu mã cheamã Victor Luca. Nici mãcar din sat nu sunt.

— Zici cã nu eºti din Slobozia, dar ºtii cum îl cheamã pe bãiatul Anei Luca. ªi zi aºa, mãi Victor! Trãieºti. Pe aici toþi te credeau mort.

— Dacã-þi spun cã nu sunt cel despre care vorbeºti!...

Victor începuse sã tremure din toate mãdularele. Se dãduse câþiva paºi înapoi ºi o luase la fugã. Bãtrânul Vasile se uitase dupã el cum o ºtersese, uluit de ceea ce tocmai descoperise. „Ce mai întâmplare! îºi zicea bãtrânul. Când o sã le povestesc în sat, n-o sã mã creadã nimeni. Mãi, sã fie! Bãiatul lui Luca trãieºte ºi nimeni din Slobozia nu ºtie.“ Vasile înaintase cãtre lac, privindu-i cu atenþie luciul.

Ici-colo, mici bibani sãreau cu un clipocit uºor.

— Ha, haaa! exclamase bãtrânul, frecându-ºi mâinile. Pe unde eºti, peºtiºorule? De tine trebuie sã am eu grijã mai întâi. Doar n-am urcat pân-aici degeaba.

Intrase în apã pânã la genunchi, cizmele afundându-i-se în mâl. κi pregãtise undiþa ºi, cu o miºcare puternicã din încheieturã, o aruncase cât mai departe de mal.

Peºtii se vânzoleau la suprafaþã.

— Gataaa! Te-am prins!

Un biban muºcase momeala. Dacã trãgea prea iute, risca sã-l piardã. Aºa cã mai lãsase niºte fir, înaintând în nãmol. Apa îi venea acum pânã la brâu, dar, de data asta, îºi þinea bine prada. Picioarele i se înglodaserã, dar de scãpat, 88 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

nu scãpa undiþa. Doar al lui era peºtele ãsta. Picioarele se mai afundaserã un pic. Încercase sã-ºi scuture cumva tãlpile pentru a ieºi din capcana de mâl, însã eforturile se dovediserã inutile. De parcã ar fi ajuns în niºte nisipuri miºcãtoare, cu fiecare miºcare, se ducea ºi mai adânc în smârcuri. Deºi era mai mult decât obiºnuit cu lacul, începuse sã intre în panicã. Înnebunit, lãsase cât colo undiþa. Alunecând implacabil în unde, Vasile gesticula ca un suflet damnat. „Drace! Ce se-ntâmplã?!“ Era prima oarã când pãþea aºa ceva. Acum apa îi ajungea pânã la piept. Încã puþin ºi avea sã-l înghitã cu totul. Îl cuprinsese o panicã de nedescris. Groapa cu lei se trezise ºi nu pãrea dispusã sã-l lase sã mai plece. Lacul era pe cale de a-l devora. Un þipãt scurt, înãbuºit aproape, urcase la suprafaþã. Dupã încã vreo câteva miºcãri, Vasile dispãruse într-un vârtej uriaº. Dupã douã zile, în Slobozia încã nu neliniºtise pe nimeni dispariþia moºului nebun.

Când cei doi tineri se lungiserã în iarba rãcoroasã, lacul era liniºtit ca de obicei, o adiere de vânt trecând peste undele lui.

— Ioana..., ºoptise Vlad Bran, vino ºi-ntinde-te lângã mine...

89

Capitolul 11

Victor o luase din nou la fugã prin pãdure. Þinea neapãrat sã ajungã acasã înainte de întoarcerea Anei ºi a Eugeniei. Goana dezlãnþuitã însã îl fãcuse sã gâfâie. Se simþea lipsa de exerciþiu. Se oprise sã-ºi mai tragã sufletul, dupã niºte tufiºuri. În acel moment, zãrise o umbrã neagrã înaintând cãtre el.

— Un preot aici?! murmurase Victor.

Ion Fãtu urca dealul în plin soare. Deranjat de propriile-i veºminte, picãturi mari de sudoare îi strãluceau pe frunte. Când îl zãrise pe Victor încremenit în mijlocul drumului, îl strigase: — Hei, frate!

— Binecuvânteazã, pãrinte..., spuse Victor, înclinând fruntea.

— Sunt pãrintele Ion, zisese acesta, fãcând semnul crucii deasupra capului tânãrului. Sunt noul preot din Slobozia.

— Aha...

— Credeam cã m-am rãtãcit, adãugase Fãtu. Mare mai e ºi codrul ãsta!...

— Asta, da! Sunteþi departe de sat, pãrinte.

90 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

— Ia spune-mi, omule: am înþeles cã ar fi ceva creºtini ascunºi pe-aici, prin pãdure. Vreau sã zic, niºte ortodocºi adevãraþi, dacã înþelegi ce vreau sã zic?...

— Nu chiar, pãrinte. Fiindcã, la drept vorbind, nimeni nu locuieºte pe-aici.

— Totuºi, dupã câte se pare, existã niºte credincioºi care scriu cãrþi pentru Bisericã. Pe caiete de ºcoalã. Poate cã ai vãzut aºa ceva.

— Pãrinte, eu nu prea ºtiu sã citesc. Mã iertaþi.

— Hmmm..., mormãise Fãtu. Nu e grav... Aratã-mi pe ce drum s-o iau ca sã ajung în sat.

— Pe-acolo, se bâlbâise Victor, arãtând cu degetul o cãrare care ºerpuia printre copaci.

Preotul se întorsese ºi începuse sã se îndepãrteze. Pe urmã, se întorsese încã o datã ºi se încruntase, uitându-se bine la Victor, care încã nu îndrãznise sã se miºte.

— Dar tu ce faci, frate, pe-aici? îl întrebase.

— Tai lemne-n pãdure.

— Unde-þi sunt uneltele?

— Sus, lângã Groapa cu lei.

— Ce e aia?

— Un lac.

— Locuieºti acolo?

— Da, acolo mi-e casa.

— Nu te-am vãzut pe la bisericã. Cum te cheamã?

— Pãi... Iacob sunt.

— Iacob ºi mai cum?

— Iacob Dafula, rãspunsese Victor, aducându-ºi aminte de cronica pe care tocmai o citise. „Ce nume ciudat“, îºi zisese preotul, de data aceasta chiar luând-o pe potecã ºi lãsându-l pe Victor ca plouat.

Ce noroc cã preotul ãsta nu prea cunoºtea oamenii din 91

Liliana Lazar

Slobozia! Fiindcã, dacã bãtrânul Vasile îl recunoscuse, atunci s-ar fi gãsit þãrani care sã-l demaºte. Se grãbise sã se întoarcã acasã. Din fericire, mama ºi sora lui încã nu reveniserã. Se aºezase la masã ca ºi cum nimic nu s-ar fi petrecut ºi începuse sã copieze din nou, gâfâind, Vieþile sfinþilor. Când cele douã se întorseserã, Victor se ferise sã le povesteascã despre mica sa escapadã.

Câteva zile mai târziu, Victor surprinsese o discuþie între mama ºi sora sa. Ana ºi Eugenia vorbeau despre descoperirea cadavrului de la Groapa cu lei.

— Era al lui Vasile, nebunul bãtrân care pescuia la lac, ºoptise Eugenia.

— Pãrintele Ion a þinut o predicã înflãcãratã la bisericã, rãspunsese Ana. Vasile a pãcãtuit ducându-se acolo.

Lacul e blestemat. ªi-aºa a fost mereu. Chiar dinainte sã se înece taicã-tãu acolo, Groapa era a celui Rãu. ªi e-aºa de pe vremea turcilor. Poate ºi mai de demult...

Ana împinsese uºa bucãtãriei pentru a nu-l deranja pe Victor, care scria în încãperea alãturatã ºi care ar fi dorit sã le explice cã Groapa nu era maleficã. Din contrã, lacul îl apãrase dintotdeauna. Numai cã, fãrã îndoialã, nu l-ar fi înþeles. Lasã cã ar fi trebuit sã le mãrturiseascã totul ºi despre tatãl sãu, ºi despre moº Vasile, ºi chiar ºi despre popa acela pe care spera sã nu îl mai vadã vreodatã. În consecinþã, preferase sã tacã. Aplecat asupra manuscrisului, se pusese iarãºi pe copiat. Tainele cuvintelor care-i alergau pe sub degete erau singurii sãi tovarãºi de nenorocire, singurii confidenþi. Uneori rãmânea la masã pânã când se crãpa de ziuã. Din când în când, lãsa tocul jos, îºi freca ochii, ridica braþele deasupra capului împingându-le spre spate, dupã care trecea iarãºi la treabã. Dar 92 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

când oboseala ajungea prea apãsãtoare ºi simþea cã urma sã adoarmã cu capul pe masã, Victor se ridica, trecea prin curte ºi se închidea în grajd. Rãmânea un ceas ori douã acolo, tãind lemne pe întuneric. Zgomotul toporului spãrgând butucii rãsuna în codrul tãcut. Abia când primele raze ale soarelui luminau curtea se hotãra Victor sã se întoarcã în casã, de unde nu mai ieºea pânã în noaptea urmãtoare.

Pe platourile care dominau satul pãºtea turma un ciobãnaº, pe numele lui Milan. Odatã animalele duse pe la casele lor, bãiatul se întorcea la ai lui peste dealul pe care se afla ºi casa familiei Luca. De mai multe ori auzise loviturile acelea de topor în noapte, lucru care îl pusese pe gânduri ºi, o datã, se dãduse mai aproape de grajdul familiei Luca, pentru a vedea despre ce era vorba. În semiîntuneric zãrise o siluetã pe care o luase drept a Anei Luca. Mai auzise ºi icnelile groase, care punctau fiecare loviturã. Lui Milan i se pãruse ciudat ºi îºi zisese: „Femeia asta e tare ca un bãrbat!“ A doua zi, Simion Pop întorsese vizita lui Ion Fãtu, pentru a-i vorbi despre caietele pãrintelui Ilie. Când miliþianul intrase în curtea casei parohiale, preotul tocmai pregãtea fânul pentru iarnã, dupã ce îºi lãsase sutana pe gard, ca sã lucreze mai uºor. Cu mânecile suflecate, mânuia furca atât de energic încât reamintea faptul cã, la sat, un preot, ca sã aibã de toate, trebuia sã fie în primul rând un þãran în toatã puterea cuvântului. Simion îºi scosese chipiul ºi salutase: — Bunã ziua, tovarãºe!

— Bunã ziua, tovarãºe plutonier, rãspunsese Fãtu.

93

Liliana Lazar

— Vãd cã ai strâns fân, nu glumã. De ce, o sã avem iarnã grea?

— S-ar putea..., rãspunsese popa, continuând sã întoarcã fânul.

— Ceva nou cu caietele lui Ilie Mitran?

— Nimic, deocamdatã...

Simion Pop se pregãtea sã plece, când Fãtu zisese: — Cu siguranþã nu are legãturã, însã ieri, în pãdure, am avut o întâlnire ciudatã.

— Da? — Am dat de un bãrbat care mi s-a pãrut sãlbatic. Zicea cã e tãietor de lemne, dar nu avea toporul la el.

— Un tãietor de lemne...

— Când l-am întrebat pe unde stã, mi-a zis cã pe lângã lacul numit Groapa cu lei. M-am interesat ºi am aflat cã nu are nimeni casã pe acolo.

— Aºa e. Mai zi-mi ceva de omul ãla.

— Era înalt cât un copac ºi respira puternic ca un bou în jug.

— Ca un bou?

— Dar cel mai ciudat lucru a fost când l-am întrebat cum îl cheamã. Ar fi putut inventa ce nume ar fi vrut, dar, în loc de asta, rãspunsul lui m-a pus pe gânduri.

— Chiar aºa?

— Mi-a spus cã îl cheamã Iacob Dafula.

— Nimeni din Slobozia nu se numeºte aºa, îl asigurase poliþistul.

— Am verificat ºi eu în registrul parohial. Dar ºtii cine a fost Iacob de Afula?

— N-am idee, rãspunsese Simion.

— Nici eu nu ºtiam. Cãutând însã într-o carte a Bisericii, am descoperit rãspunsul. Închipuie-þi cã Iacob ãsta 94 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

a fost un sfânt din primele secole. Nici vorbã despre un personaj prea popular, ci un sfânt oarecare, de prin Palestina. ªi totuºi, tãietorul de lemne ºtia despre el.

— Crezi cã e un complice de-al lui Mitran?

— M-am gândit ºi la asta, dar nu se prea leagã.

— De ce?

— Fiindcã, probabil, tãietorul de lemne nu ºtie nici sã citeascã, nici sã scrie.

Conversaþia le fusese întreruptã de un grup de femei sosite la poartã. Fãtu înfipsese furca în fân ºi îºi pusese sutana. Simion se îndepãrtase de casa parohialã, intrigat de cele aflate. Cine ar fi putut fi bãrbatul care trãia astfel, ascuns în pãdure, fãrã ºtirea þãranilor?

De atunci, Simion Pop îºi luase obiceiul de a strãbate-n lung ºi-n lat pãdurea, în speranþa de a-l întâlni ºi el pe necunoscutul acela. În zilele senine, pleca din Slobozia dupã-amiaza târziu, urca dealurile pânã la Groapa cu lei, dãdea ocol lacului, având grijã sã nu se apropie prea tare de mal, prelungindu-ºi plimbarea pânã la marginea pãdurii, acolo unde potecile dispãreau în vegetaþia deasã. În zilele ploioase, pleca devreme ºi îºi limita rondul la cãrãrile albicioase de deasupra satului. Umblase aºa întreaga varã, periind codrii dintr-o parte-ntr-alta. Întrebase pãdurarii, vânãtorii, ba chiar ºi copiii ieºiþi la cules floare de tei pentru gospodãria colectivã. Fãrã vreun rezultat.

Nimeni nu pãrea a-l cunoaºte pe misteriosul personaj întâlnit de Ion Fãtu. Într-o zi cu ploaie, când abia de mai mergea prin noroi, Simion dãduse peste o casã din chirpici din capãtul unei fundãturi. Auzise zicându-se cã locuia acolo o vãduvã, 95

Liliana Lazar

de una singurã ºi într-o sãrãcie lucie. Miliþianul se gândea cã poate vãzuse ea ceva. Ciocãnise la uºã ºi fusese surprins sã constate cã vãduva cu pricina era o femeie încã atrãgãtoare, abia cu puþin mai în vârstã decât el. Îi dãduse drumul sã intre ºi îl servise cu un pahar de suc. O chema Dana ºi îºi pierduse bãrbatul la o nefericitã partidã de vânãtoare. De la acel „accident“, se temea de þãrani ºi trãia ruptã de Slobozia. Simion îºi luase obiceiul de a o vizita de câte ori ieºea în pãdure. Aºteptaserã pânã în toamnã ca sã devinã amanþi, însã din acel moment, Simion acordase mai puþin timp cãutãrii necunoscutului din pãdure.

96 fiction connection

Capitolul 12

Revoluþia din decembrie 1989 se abãtuse peste România ca o furtunã în plinã iarnã. Pentru a simboliza renaºterea þãrii, chiar în ziua de Crãciun, soþii Ceauºescu fuseserã executaþi la repezealã de cãtre vechii lor acoliþi.

Sângele cursese pe zãpadã. Cu toate acestea, la Slobozia nimic nu pãrea sã se fi schimbat. Fireºte, þãranii încetaserã sã se salute cu acel „tovarãºe“ cam prea convenþional ºi, semnificativ, Simion Pop îºi scosese insigna comunistã de la chipiu pentru a-ºi demonstra loialitatea faþã de noua putere. Primarul fusese destituit ºi înlocuit cu altcineva, la fel de corupt ca ºi cel de dinaintea lui. Þãranii dãduserã cu var peste inscripþia care trona pe frontonul primãriei care, în acest fel, se schimbase din Republica Socialistã România în România. Drapelul tricolor, albastru, galben ºi roºu, suportase ºi el consecinþele avântului revoluþionar. Stema din centrul lui fusese decupatã în grabã fiindcã, într-adevãr, amintea prea tare de modul în care partidul comunist pusese mâna pe societatea româneascã. Pânã ºi Ion Fãtu, credinciosul pãstor al statului totalitar, se bucurase public pentru cãderea „acelui regim ateu care persecuta Biserica“. Cum vânãtoarea de 97

Liliana Lazar

disidenþi încetase de pe o zi pe alta, preotul înþelesese cã prea repede nu avea sã pãrãseascã Slobozia. Drept care, Fãtu se strãduia sã atragã populaþia de partea lui. De acum, ipocrizia rivaliza cu minciuna. Dãdea bine sã te prezinþi drept vechi disident. Cel mai neînsemnat gest de sfidare a vechiului sistem era prezentat drept act eroic de rezistenþã. A te fi îmbogãþit datoritã pieþei negre nu mai fãcea din tine un biºniþar, ci aproape un patriot. Aceia, încã ºi mai merituoºi, care puteau scoate de prin dulapuri câteva manuscrise religioase din cele distribuite de pãrintele Ilie deveniserã dintr-odatã mãrturisitori ai credinþei, un fel de apostoli dezgropaþi de vii din catacombe.

Dupã revoluþie, prea puþin se schimbase viaþa în Slobozia. Sãrãcia zvâcnitoare a acestui sat moldovenesc apãsa ca un capac de plumb, pe care nu ar fi fost îndeajuns zeci de ani de acum încolo pentru a-l ridica. Oamenii continuau sã trãiascã din agriculturã, din creºterea animalelor ºi din tãiatul lemnului. Odatã cu trecerea la economia de piaþã, unica firmã creatã în sat fusese, de altfel, un gater care angajase din nou cei cincizeci de tãietori de lemne ai fostei întreprinderi socialiste. Localitatea pãrea ca pierdutã între întinsele pãduri ale Carpaþilor. Nu exista decât un singur drum de acces. Dupã vreo douãzeci de kilometri de asfalt, un drum de pãmânt mai ducea încã vreo cincisprezece. Vara, vehiculele dispãreau în nori de praf, ridicaþi la trecerea lor. Toamna, dupã primele ploi, drumul se transforma într-o mocirlã în care se afundau roþile camioanelor. An de an, accidente spectaculoase îl aduceau iarãºi în atenþia tuturor. Din cauza vitezei, maºinile supraîncãrcate ratau drumul îngust ºi se rãsturnau la câte o curbã. Mai mulþi ºoferi îºi pierduserã viaþa, dar ºi sãteni, precum acea familie strivitã în propriul 98 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

automobil de buºtenii aruncaþi dintr-o astfel de maºinã condusã nebuneºte. Cu toate acestea, acest du-te-vino al camioanelor cu remorcã nu mai contenea. Era vorba despre supravieþuirea satului. Doar iarna mai oferea rãgaz.

Când zãpada acoperea drumul, traficul se întrerupea timp de mai multe sãptãmâni, rupând Slobozia de restul lumii. Sãnii rare, trase de catâri, le permiteau locuitorilor sã mai þinã legãtura cu cei din satele apropiate. Altfel spus, în letargia postrevoluþionarã, nici cel mai mic eveniment nu putea trece neobservat.

Necunoscutul sosise în sat într-o dimineaþã rece de aprilie 1990, cu primul autobuz. Bãrbatul, care nu putea avea mai mult de treizeci de ani, purta un palton mare, cenuºiu, strâns în talie cu o curea latã. Pletele strânse în coadã ºi ciocul ascuþit îi dãdeau o înfãþiºare de ascet. Cu þinuta deloc îngrijitã, cãlãtorea având drept unic bagaj o boccea. Abia coborât din autobuz, strãinul trecuse pe lângã panoul mare, metalic, care întâmpina rarii musafiri cu tradiþionala formulã: Bine aþi venit! Slobozia, 1100 de locuitori. Fuseserã pictaþi ºi doi copaci uriaºi, pentru a reaminti cã aici toatã lumea trãia de pe urma pãdurii. Pancarta nu mai avea nicio acoperire, fiindcã, dupã revoluþia din decembrie, populaþia se diminuase drastic prin plecarea multor tineri în Occident. Recensãmântul locuitorilor ºi înscrierea numãrului lor exact oricum nu ar fi avut rost decât într-un regim autoritar, care îºi lega de glie propriul popor. României democrate nu-i mai stãtea gândul la asta.

Misteriosul cãlãtor se instalase într-o camerã din centrul satului, pe care o închiriase pentru o sãptãmânã. Într-o searã, coborâse la birt pentru a bea un pahar.

— Hei, tu de colo! strigase cineva.

99

Liliana Lazar

Stând prãvãlit în scaun, la masa lui, strãinul ridicase capul fãrã sã rãspundã. Cu spatele sprijinit de tejghea, þãranul continuase sã se rãsteascã: — P-aci ne place sã ºtim cam cine-ºi bagã nasu-n oala noastrã. De când cu revoluþia, am ajuns sã vedem tot felul de golani plimbându-se pe la noi.

Necunoscutul se îndreptase în scaun ºi privise la clienþii barului. Cinci bãrbaþi îºi goleau paharele de vodcã privindu-l fix. Cel care þipase la el semãna cu un porc gras, bun de vândut în târgul de Crãciun. Lângã el, un altul, cu ceafa groasã ºi obrajii strãlucitori, sufla ca o broascã râioasã gata sã plesneascã.

— Daniel mã cheamã.

— Asta nu ne spune ºi ce cauþi pe-aici, rãspunsese bãrbatul, cu coatele sprijinite de tejghea.

— Vreau sã trãiesc în singurãtate.

— În singurãtate?... Pãi, n-oi fi ºi tu vreun pustnic.

— Într-un fel, da.

— Nu cumva ai venit sã te-ascunzi pe la noi? zisese un altul.

— Nu mã ascund deloc, îl contrazisese Daniel. Îmi doresc doar un loc mai liniºtit.

— Atunci, intervenise iarãºi cel dintâi, nu ai decât sã intri la mãnãstire. Sigur e cã treaba asta n-o sã-i placã popii. Lui Fãtu nu-i merg deloc la suflet ãºtia din marginea societãþii ca tine.

— Nu ºtiþi vreun ungher mai retras unde sã nu mai deranjez pe nimeni? întrebase Daniel.

Bãrbaþii se priviserã între ei ºi izbucniserã în hohote de râs.

— Singurul loc unde chiar nu ai deranja pe nimeni e Groapa cu lei!

100 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

— Groapa cu lei?

— Un lac mai sus de sat, în fundul pãdurii, lãsase sã-i scape un altul. Ultimul care a fost gãsit acolo a fost moº Vasile. Corpul îi plutea la suprafaþã, umflat ca o bãºicã.

— Poate-o sã sfârºeºti ºi tu ca el! îl avertizase obezul de la tejghea, golindu-ºi paharul.

— Mulþumesc pentru sfat, încheiase calm Daniel. Acolo o sã-mi fac adãpost. Dar cum gãsesc drumul?

— N-ai decât sã rogi un cioban sã þi-l arate, râsese patronul.

Daniel se ridicase ºi pãrãsise barul, sub privirile batjocoritoare ale þãranilor. Vocile coborâserã imediat dupã ce ieºise.

— Sigur ãsta o sã ne facã necazuri, comentase unul dintre cei rãmaºi în bar.

— Are tot interesul sã se poarte cumsecade, altfel îi arãtãm noi cine face legea pe-aici.

— Mdaa... Doar e democraþie! ªi democraþia e puterea poporului. Aici, noi suntem poporul!

Daniel se instalase aproape de Groapa cu lei, la marginea pãdurii, într-o colibã pe care ºi-o ridicase singur.

Locul izolat, departe de orice altã locuinþã, i se pãrea perfect pentru o existenþã contemplativã. Desiºul pe care îl alesese pentru a-ºi dura sihãstria se deschidea cãtre întinderea nemiºcatã a lacului. Aºezat cu picioarele sub el, lângã apã, medita ceasuri în ºir. Îl distra sã priveascã peºtii care þâºneau clipocind pentru a înghiþi insectele care zburau peste oglinda lichidã. Daniel îºi zicea cã ar fi fost pãcat sã nu profite de acest dar al cerului. κi putea chiar asigura hrana zilnicã dacã ar fi pescuit. Numai cã stratul gros de mâl care înconjura 101

Liliana Lazar

lacul fãcea apropierea dificilã. Daniel auzise vorbindu-se despre acel Vasile care se înecase aici. Îi era absolut necesarã o barcã, fiindcã nu avea de gând sã moarã de foame. În anotimpurile cãlduroase, natura era bogatã în fructe sãlbatice, în agriºe, coacãze ºi afine. ªtia însã cã, odatã iarna sositã, nu mai putea conta decât pe el însuºi. Nu avea de ales: trebuia sã gãseascã o barcã. Doar pescuind îºi putea permite sã-ºi ducã mai departe schimnicia. κi adunase puþinele economii ºi se hotãrâse sã coboare în Slobozia pentru a gãsi o ambarcaþiune. Dupã ce întrebase mai mulþi oameni, ajunsese la concluzia cã exista o singurã barcã în întreg satul, la casa parohialã, deºi nimeni nu îl vãzuse pe Ion Fãtu utilizându-o. Prin urmare, Daniel se decisese sã-i facã preotului o vizitã.

Când popa deschisese uºa, Daniel se înclinase pentru a-i sãruta mâna. Ion Fãtu fãcuse semnul crucii pentru a-l binecuvânta: — Aºadar, tu eºti strãinul despre care se vorbeºte.

— Nu fac nimic rãu, pãrinte. Doar trãiesc singur în pãdure.

— Te ascunzi?

— Nu, mã rog.

— Ai grijã! Dacã vrei cumva sã te dai nu ºtiu ce înþelept, ce pustnic, bagã bine la cap cã aici eu sunt reprezentantul lui Dumnezeu pe pãmânt!

— Nu aº îndrãzni sã mã pun pe picior de egalitate cu dumneavoastrã, se scuzase Daniel. Pur ºi simplu, am venit sã vã cer o favoare.

— Chiar ai tupeu!

— Aº vrea sã iau barca dumneavoastrã pentru a putea pescui în Groapa cu lei.

— De ce te-aº ajuta?

102 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

— — — —

Din dragoste de Christos, rãspunsese Daniel.

Nu huli! strigase Fãtu.

Pot sã plãtesc.

Hmmm... Cât?

Daniel scosese un teanc de bani din buzunar.

— Asta e tot ce am.

Fãtu cântãrise din priviri suma.

— Barca nu e de vânzare. ªi-apoi, nu ai fost atenþionat cã este un lac blestemat? Nu e bine sã mãnânci peºte din el.

— Pãrinte, astea nu sunt decât superstiþii...

Rãsunase clopoþelul de la poartã. Fãtu întorsese capul pentru a vedea cine sunase. Recunoscând vizitatorul, fãcuse un semn scurt din mânã pentru a invita musafirul sã se apropie. Poarta grea, de lemn, se întredeschisese ºi Ismail Þiganul intrase în curte. În timp ce se apropia, Fãtu începuse iarãºi sã-i zicã lui Daniel: — Nu mai insista. În locul tãu, repede-aº ºterge-o de pe-aici.

Daniel plecase fruntea, se mai închinase o datã ºi ieºise din curte. Ismail, care auzise discuþia, se apropiase de preot ºi îl întrebase: — Cine e?

— Derbedeul care s-a aºezat la lacul blestemat.

— ªi ce vrea?

— Barca mea! Ca sã pescuiascã.

— ªi i-o dai?

— Ba mai bine-ar crãpa, diavolul!

Ismail se încruntase, uitându-se dupã Daniel, care se îndepãrta.

— Cu treaba noastrã cum stãm? schimbase popa discuþia.

— Totu’ e pregãtit pentru la noapte...

103

Liliana Lazar

Fãtu aprobase din cap, verificase dacã nu cumva îi vãzuse cineva ºi apoi se îndreptase cãtre bisericã. Intrând, îl zãrise pe Daniel, care ajunsese înaintea lui.

Bãrbatul se ruga în faþa iconostasului. Preotul spiona scena de dupã un stâlp. Daniel fãcea din când în când mãtãnii ample. Îngenunchea, se apleca în faþã pânã când fruntea îi atingea dalele ºi se ridica hotãrât, fãcându-ºi cruce. Fãtu încerca sã descopere greºeala, erezia care s-ar fi putut strecura în comportamentul celuilalt.

Numai cã nu gãsea nimic care i-ar fi putut fi reproºat.

Daniel se comporta ca un credincios ortodox plin de pioºenie. Se pregãtea sã iasã, când observase cum pustnicul scosese teancul de bani din buzunar. Fãtu nu mai fãcuse nicio miºcare, uitându-se cum Daniel îi punea în cutia milei. Dupã care, tãcut, plecase. Ieºind din ascunzãtoare, Fãtu trecuse grãbit pe lângã altar ºi deschisese cutia. Numãrase banii ºi înfundase în buzunarul sutanei mica avere. Daniel era deja departe, întorcându-se în coliba lui, întristat de refuzul preotului, dar pãtruns de bucurie. Nu mai avea bani, nu ºtia cum avea sã supravieþuiascã peste iarnã ºi, pe deasupra, mai era ºi urât de o parte dintre þãrani. Prin urmare, nu îi mai rãmãsese nimic cu excepþia credinþei. Ceea ce, pentru el, era esenþial. Eliberat de grijile lumeºti, îºi putea încredinþa soarta în mâinile Domnului. Viaþa lui nu îi mai aparþinea.

Coliba lui Daniel era lipsitã de confort. Scânduri prost îmbinate lãsau sã treacã printre ele aerul ºi lumina. O grãmadã de crengi puse una peste alta juca rol de acoperiº. Interiorul spartan dãdea bordeiului un aer monahal. Douã bârne acoperite cu paie drept pat ºi un 104 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

butuc mare pe post de masã constituiau singurul mobilier. Pe un perete al cocioabei, Daniel prinsese o icoanã. În faþã, la intrare, bãtuse în cuie o cruce simplã, de lemn. Pe un pupitru improvizat era aºezatã o Biblie ºi, alãturi, un caiet gros. În mijloc, o vatrã urma sã serveascã încãlzirii pe timp de iarnã. Daniel stãtea pe o margine a culcuºului, cu fruntea înclinatã, cu bãrbia în piept, privindu-ºi parcã inima. Repeta încet, iar ºi iar, aceeaºi propoziþie: — Doamne, Iisuse Christoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieºte-mã pe mine, pãcãtosul.

Formula este cunoscutã în ritul ortodox drept Rugãciunea lui Iisus. Cei ce o psalmodiazã ceasuri în ºir considerã cã ea permite minþii sã coboare în inimã pentru a alunga imaginaþia, fiindcã, pentru ei, aceasta constituie principalul obstacol ce împiedicã revelaþia. Misticii cred cã, oprind valul necontenit al gândurilor, cel ce se roagã poate pãtrunde în plenitudinea de foc a Sfântului Duh. Daniel respira liniºtit, fãcând câte o pauzã scurtã între fiecare reluare, dupã care litania continua: — Doamne, Iisuse Christoase... În mânã þinea un lung ºir de mãtãnii de lânã, pe care le depãna cu fiecare invocaþie. ªirul era alcãtuit dintr-o sutã de noduri. Rugãciunea lui Daniel era lentã, luându-i aproape o jumãtate de orã pentru a duce pânã la capãt ºiragul de mãtãnii. Odatã încheiatã meditaþia, deschidea Biblia din care scotea o bucatã de hârtie împãturitã. Era un articol pe care þinea sã-l reciteascã dupã fiecare set de rugãciuni. Zilnic, textul îi reamintea ceea ce dãduse curs vocaþiei sale religioase.

Uneori, neºtiut de nimeni, Daniel plângea în singurãtatea colibei sale din apropierea lacului. Cãci nimãnui 105

Liliana Lazar

nu i-ar fi dat prin cap cã pe Daniel îl chema, în realitate, Constantin Ica. Pentru asta, ar fi trebuit sã citeascã fragmentul de ziar ºi, astfel, ar fi descoperit adevãratul motiv al prezenþei sale în inima acestei pãduri neprimitoare.

106 fiction connection

Capitolul 13

Ajungând în Slobozia, Ion Fãtu îi promisese douã lucruri nevestei: cã vor pleca la o parohie din oraº ºi cã îi va dãrui un copil. La cãderea regimului care îl adusese prin locurile acestea uitate de lume, preotul înþelesese cã avea sã fie blocat multã vreme aici ºi cã, de acum, promisiunea plecãrii urma sã fie încã ºi mai greu de þinut decât cea privitoare la copil.

Lacul pãrea cã aþipise. De mult se lãsase noaptea ºi totuºi Daniel nu-ºi gãsea somnul. Se ridicase ºi se plimbase puþin pe malul Gropii cu lei. Întinderea uleioasã îl liniºtea. În clipele în care luna se reflecta în unde, simþea un fel de forþã iradiatã de locurile acelea. În semiîntuneric, putea distinge diferite forme de animale. Colo, o nutrie îºi croia drum prin hãþiº, dincolo, o vulpe îºi potolea setea la izvor... Pe o creangã de frasin, un huhurez domnea asupra universului nocturn. Imediat ce noaptea învãluia pãdurea, o altã viaþã, imperceptibilã ziua, se nãºtea în întuneric. Stuful se însufleþea ca într-un teatru de marionete, umbra proiectându-i-se pe suprafaþa lacului ºi desenând figuri neliniºtitoare. Uite, nu cumva acolo se vede o palmã 107

Liliana Lazar

care se tot închide ºi deschide? Iar sforãitul surd pe care-l auzea în spate sã fi fost suflul unui mistreþ ori respiraþia sacadatã a unui moroi? Toate aceste zgomote erau acoperite de orãcãitul neîncetat al broaºtelor. Dintr-odatã, lacul parcã se iluminase. Un nor de licurici se aºezase pe marginile lui, de la un capãt la celãlalt. Spectacolul era feeric, iar lui Daniel i se pãrea cã descifreazã în el geniul Creaþiei. Ar fi putut rãmâne astfel, la marginea apei, ceasuri în ºir, numai cã somnul începuse sã punã stãpânire pe el.

Tocmai se pregãtea sã plece, când zãrise o siluetã ieºind din tufiºuri ºi înlemnind lângã Groapã. Daniel se lãsase jos, ascuns de vegetaþie, pentru a nu fi observat. Bãrbatul de lângã mal nu miºca. Se uita doar, automat, la încheietura mâinii, pentru a vedea ce orã este, de parcã ar fi aºteptat pe cineva. Dupã zece minute, mai apãruse un om.

Din locul în care era ascuns, Daniel nu reuºea sã audã ce-ºi spuneau. Pus pe gânduri, se apropiase puþin, cu paºi de pisicã, pentru a nu se da de gol. În sfârºit, ajunsese lângã o salcie groasã, dupã care ºi rãmãsese ascuns. De aici, se auzeau ºi cuvintele. Aruncând o privire pe deasupra crengilor, fãcuse ochii mari recunoscând chipurile. Erau Ion Fãtu ºi Ismail. Preotul era îmbrãcat în haine civile. Aºa, fãrã sutanã, Daniel nu-l recunoscuse. Þiganul purta înfundatã pe cap o pãlãrie de paie. Preotul pãrea nervos, vorbea repede ºi gesticula.

— ªtii ce problemã am, aºa cã hai repede. Dacã mã vede cineva pe aici, sunt terminat.

Ismail avea la el o trãistuþã din care scosese un sac de hârtie. Îl privise pe popã drept în ochi ºi zâmbise.

— Acum, pãrinte, jos chiloþii!

Ruºinat, Fãtu îºi desfãcuse cureaua ºi-ºi lãsase pantalonii în vine. Cu siguranþã, dacã situaþia ar fi fost mai 108 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

puþin dubioasã, Daniel, care era spectatorul scenei, ar fi izbucnit în râs. Numai cã tot ceea ce vedea îi întorcea stomacul pe dos. Þiganul deschisese sacul ºi luase un pumn din amestecul pregãtit, cu care se apucase sã frece zdravãn organele sexuale ale lui Fãtu.

— Ce faci, dai cu sare? Mã arde! gemuse popa.

— Gura! ordonase celãlalt. Dacã vrei sã fii iarãºi potent, lasã-mã sã-mi fac treaba!

Tortura mai continuase câteva secunde. Dupã care Ismail deschisese cu mare precauþie, încã o datã, sacoºa, de unde scosese rapid o lianã lungã, neînsufleþitã. Preotul încã se mai plângea de tratamentul la care îl supusese vraciul, când vãzuse ºarpele.

— Vrei sã mã omori?! urlase.

Daniel se ridicase dintr-odatã, pentru a nu pierde nimic din spectacol.

— I-am scos punga cu venin. Nu te teme. Dã-mi braþul drept, spusese autoritar Þiganul.

— Nu, asta nu!

— Dacã vrei sã ai copii, trebuie sã fii muºcat. Face parte din ritual.

— Tot n-o sã reuºesc!

Numai cã, în clipa în care bãrbatul se lãsase în jos pentru a-ºi trage pantalonii, Ismail îl prinsese de gât. Fãtu încercase sã scape, dar Þiganul îl þinea cu atâta putere încât, pânã la urmã, cãzuse în genunchi.

— De-acum, nu mai poþi da înapoi, mergem pânã la cap.

Fãtu îl ruga, întinzând braþul. Vipera dansa în mâna vrãjitorului. Când i-o apropiase de antebraþ, aceasta deschisese larg gura ºi îºi înfipsese adânc colþii în carne. Bietul popã scosese un þipãt înfundat, care trãda, în egalã 109

Liliana Lazar

mãsurã, suferinþa ºi groaza. Þiganul dãduse drumul ºarpelui, care dispãruse în iarba înaltã. Cu toatã rãcoarea nopþii, Fãtu era ud leoarcã de sudoare.

— Acum du-te ºi te scaldã, ordonase Ismail.

Bãrbatul executase comanda fãrã a mai pune întrebãri. Apa era rece ca gheaþa ºi, cu toate acestea, se dovedea cu adevãrat binefãcãtoare. Rãmãsese destul timp în Groapã, ameþit parcã dupã încercarea prin care trecuse.

Când se întorsese, îl zãrise pe Ismail stând pe malul lacului ºi mestecând tutun.

— Ia banii din hainã, îi zisese.

— Nu vreau banii tãi furaþi, rãspunsese Þiganul.

Popa îl privise speriat, fiindcã, într-adevãr, era vorba despre dania lãsatã de Daniel în bisericã. Cum de ghicise?

— De ce spui „furaþi“?

— Fiindcã banii popilor sunt mereu furaþi de la câte cineva!

— Bine, atunci, ce vrei pentru farmece?

— Barca.

Ascuns în tufiºuri, lui Daniel nu-i venea sã-ºi creadã urechilor. Ismail râvnea ºi el la mica ambarcaþiune.

— Vino mâine dimineaþã s-o iei, zisese Fãtu, care se bãlãcea prin apã.

Ismail se îndepãrtase fãrã a mai rãspunde ºi dispãruse în întuneric.

Preotul ieºise cu foarte mare greutate din nãmol. Daniel, care se ascundea în continuare, începuse sã se dea înapoi, pentru a se întoarce la coliba lui. Mergea pe bâjbâite, când piciorul îi alunecase într-o cioatã. Cãzuse pe spate, þipând. Fãtu, care tocmai se îmbrãca, o luase la fugã spre el.

— Cine e-acolo? Tu eºti, Þigane?

110 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

Apropiindu-se, îl recunoscuse pe Daniel, întins la pãmânt. Dintr-un salt, preotul îl apucase de gât urlând: — Spion împuþit, ai vãzut totul, da?!

— Pãrinte, n-am sã spun nimic, jur!

— ªi eu îþi jur cã te omor dacã aflã cineva ce s-a întâmplat în noaptea asta aici!

Fãtu slãbise strânsoarea, apoi se întorsese bodogãnind. Peste câteva ore, primele luciri ale zilei nu vor întârzia sã aparã. Trebuia sã ajungã în sat înainte de a-i fi fost remarcatã absenþa. Cât despre Daniel, acesta reintrase în coliba lui de pustnic. Se aºezase pe pat ºi îºi reluase litania: — Doamne, Iisuse Christoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieºte-mã pe mine, pãcãtosul. ªi se rugase neîncetat pânã în zori.

A doua zi dimineaþã, vraciul adusese faimoasa barcã pânã la lac cu ajutorul unui sãtean. Cei doi o ascunseserã la marginea apei, într-o scobiturã formatã de rãdãcinile unui copac. Pe urmã o acoperiserã cu crãci ºi frunze, dupã care plecaserã. Daniel urmãrise scena ghemuit în spatele unei stânci. Nu înþelegea la ce îi trebuia lui Ismail barca, dar vãzuse în lucrul acesta un semn al destinului.

Va putea pescui de-acum, mulþumitã ambarcaþiunii providenþiale! În aceeaºi noapte, Victor nu prea izbutea sã se lase prins de somn. Se tot rãsucea în pat. De la o orã la alta, îl cuprindea o neliniºte tot mai mare. În încãperea de alãturi, tusea mamei sale nu lãsa pe nimeni din casã sã adoarmã. Era bolnavã de mai multe zile ºi nimic nu reuºea sã punã capãt febrei, nici ceaiurile din ierburi 111

Liliana Lazar

sãlbatice, nici rugãciunile. Eugenia veghea zi ºi noapte la cãpãtâiul ei. Se gândise sã-l cheme pe doctorul Bogdan, însã Ana nu fusese de acord. Era mult prea riscant, îºi zicea. Un medic observã, scotoceºte peste tot din priviri. Dacã descoperã prezenþa lui Victor, ce-o sã se întâmple cu el? Aºa cã preferase sã respingã orice fel de ajutor omenesc. Sã se fi ºtiut deja pierdutã? ªi atunci, la ce bun?... Când, spre dimineaþã, Ana îºi încredinþase sufletul Domnului, Victor ºi Eugenia tocmai aþipiserã. La trezire, ochii mamei îi fixau cu o privire venitã din veºnicie. Bãtrâna pãrea a-i spune fetei: „De-acum, e rândul tãu sã ai grijã de Victor. Ai grijã de fratele tãu, e atât de slab...“ Dupã o viaþã de suferinþe ºi sacrificii, Ana Luca îºi gãsise, în sfârºit, liniºtea. Pe la prânz, rãmãºiþele ei fuseserã transportate la bisericã ºi, lucru foarte rar, înmormântate în aceeaºi zi. Tradiþia cerea ca mortul sã fie privegheat timp de trei zile. Înainte de a fi îngropat, trupul este îngrijit în chip deosebit: spãlat, îmbrãcat în hainele cele mai bune, pregãtit pentru sosirea celor apropiaþi.

Vecini ºi prieteni sunt chemaþi la priveghere cu schimbul în camera în care este aºezat mortul, citind rugãciuni. Numai cã Eugenia dorea sã evite orice vizitã inoportunã. Iatã de ce pregãtise de una singurã trupul mamei: îi tãiase unghiile, o pieptãnase, apoi îi petrecuse peste frunte o fâºie de þesãturã roºie. Îl rugase pe preot sã oficieze cât mai repede slujba, lucru cu care acesta fusese de acord. Oricum, nu participase nicio rudã, niciun prieten, nici mãcar un singur sãtean. Eugenia îºi însoþise doar ea mama pânã la locul de veci. Victor rãmãsese ascuns în casã. Fuseserã chemaþi, totuºi, doi þãrani ca sã sape groapa ºi sã coboare sicriul în ea. Slujba fusese 112 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

scurtã ºi sobrã. Nici vorbã de cântãri de slavã ori de bocete. Ana Luca pãrãsise lumea celor vii înconjuratã de cea mai mare nepãsare. În seara înmormântãrii, clopotele mãnãstirii bãtuserã la miezul nopþii, rãsunând tot mai departe, în valea adormitã. În micul cimitir, pãmântul care acoperise mormântul Anei era încã proaspãt. Atraºi de mirosul de cadavru, câini sãlbãticiþi scurmau pãmântul cu ghearele.

Dintr-odatã, un zgomot îi fãcuse sã o ia la fugã. Un om se apropia de mormânt, alunecând printre cruci. Bãrbatul se oprise în faþa gropii Anei Luca. Era Ismail. Fãcuse apoi trei mãtãnii ºi pronunþase niºte cuvinte într-o limbã de neînþeles. Silabele urmau una alteia fãrã vreo coerenþã, la prima vedere.

— Za he ah me za he ala wa za...

Din când în când se întrerupea, apoi continua. Þiganul vorbea cu moarta. Momentele de tãcere erau acelea în care femeia îi rãspundea. Pe neaºteptate, lãsase sã-i scape un râs straniu, apoi þipãtul lui care-þi îngheþa sângele în vine: — Iiiiiiiiiiiiiuuuuuuuuuuu!

Amuþise apoi, îngenunchease ºi începuse sã sape în pãmânt cu palmele goale. Acesta era greu, umed însã, aºa cã uºor de dat la o parte. Ajunsese, aºadar, rapid la sicriu. Instinctiv, întorsese privirile la stânga ºi la dreapta, uitându-se cu atenþie de jur-împrejur, dar nu observase nimic deosebit în întuneric. Din buzunar, scosese o cârpã strânsã ca o minge, pe care o aºezase pe sicriu.

Picãturi mari de sânge treceau prin þesãturã. Ismail se înclinase pânã când fruntea i se lipise de lemnul coºciugului. Murmurase încã vreo câteva cuvinte, cu buzele lipite ºi ele de capac, apoi, ridicându-se încet, desfãcuse 113

Liliana Lazar

braþele în cruce ºi mai lãsase o datã sã se audã strigãtul groaznic: — Iiiiiiiiiiiiiuuuuuuuuuuu!

Mai multe minute respirase cu ochii închiºi, apoi hotãrâse sã acopere groapa la loc. ªtersese cu grijã orice urmã a trecerii lui pe acolo, dupã care dispãruse în pãdure.

114 fiction connection

Partea a doua

Existã suflete asemenea racului, care dau mereu înapoi, cãtre tenebre, degenerând mai degrabã decât mergând înainte, folosindu-ºi experienþa pentru a-ºi spori diformitatea, degradându-se neîncetat ºi impregnându-se necontenit de o întunecare tot mai mare.

Victor Hugo, Mizerabilii

Capitolul 1

Conform tradiþiei ortodoxe, sufletul are nevoie de trei zile de la moarte pentru a se despãrþi de corp, timp în care – spun credincioºii – rãmâne pe pãmânt, plimbându-se pe unde doreºte. Nu rareori se întoarce în locurile la care a þinut sau îi viziteazã pe cei dragi, pentru a le alina durerea. În acest gol, liber de orice constrângere, sufletul defunctului este mereu chemat de forþele binelui ºi de cele ale rãului. Pe când îngerii încearcã sã-l ridice, demonii îi deschid porþile cãderii. Toatã lumea ºtie cã, în aceste trei zile, corpul nu este supus încã descompunerii, putând fi recunoscut fãrã nicio greutate. Iatã de ce mulþi cred cã sufletul poate decide sã se întoarcã în trupul lui ºi sã revinã la viaþã. Acesta este ºi motivul pentru care Biserica ezitã sã înhumeze defunctul în perioada respectivã. În a treia zi dupã moarte, sufletul pãrãseºte pãmântul. Tradiþia cere ca pentru acest lucru sã se oficieze o slujbã anume, prin care sã fie însoþit în lunga cãlãtorie pe care o are de dus la capãt, întrucât, din ziua a treia pânã într-a noua, sufletul, urcând cãtre Dumnezeu, este ispitit de mai mulþi demoni pe care îi întâlneºte în drum. „Vãmile cereºti“ îl obligã sã dea seama pentru tot 119

Liliana Lazar

ce a fãcut rãu în timpul existenþei pãmânteºti. Pentru mort acestea sunt niºte lucruri înfricoºãtoare, care solicitã sprijin din partea celor vii. Prin rugãciunile lor pentru odihna sufletului celui plecat, cei din urmã îi pot ajuta sufletul. Iatã de ce Biserica recomandã rugãciuni în special în zilele a treia ºi a noua dupã deces.

A treia zi dupã moartea mamei sale, Victor se hotãrâse sã se ducã la cimitir, pentru a respecta tradiþia. Cu toate protestele surorii sale, plecase înainte de cãderea nopþii. La sosire, locul era deja aproape întunecat. Cum, exact din acest motiv, se orienta cu greutate, aprinsese o lumânare pentru a putea citi numele de pe cruci. Eugenia îi spusese doar cã mormântul era lângã pãdure, în fundul cimitirului, acesta din urmã aflându-se pe deal, în afara zonei locuite. Pentru þãrani, Slobozia simboliza lumea civilizatã, deci un spaþiu supus regulilor ºi creºtinat. În schimb, pãdurea era un loc sãlbatic, rezervat animalitãþii ºi puterilor pãgâne. Cimitirul marca trecerea dintre cele douã dimensiuni: raþiunea ºi instinctul, sacrul ºi magicul, viaþa ºi moartea. Victor cãuta pe bâjbâite printre morminte. Pânã la urmã, îl gãsise pe al Anei. Îngenunchease ºi începuse sã plângã. Înfipsese lumânarea în pãmânt, aºa cã locul de veci se luminase.

Apoi desfãcuse traista ºi scosese doi colaci, pe care îi pusese pe un ºtergar alb desfãcut pe mormânt ca pe o masã. Scosese ºi o sticlã de vin cu care udase groapa de jur-împrejur. Festinul simbolic era un fel de a rãmâne permanent în legãturã cu mama sa, chiar ºi dincolo de moartea ei fizicã. Exact când începuse sã mãnânce, auzise o voce ºoptind: — Ai iubit-o mult, nu-i aºa?

120 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

Victor tresãrise. Vrând sã se ridice cât mai repede cu putinþã, îºi pierduse echilibrul ºi cãzuse. Privise apoi în jur, însã nu vãzuse pe nimeni. Vocea se auzise iarãºi: — Sunt aici, lângã paraclis. Nu te teme. Apropie-te...

Victor se ridicase ºi înaintase pânã când putuse distinge o umbrã sprijinitã de zid.

— Ce vrei de la mine? întrebase Victor.

— Nimic, rãspunsese celãlalt. Am venit doar sã mã rog.

— Noaptea? Ciudatã idee...

— Aºa mi-am zis ºi eu vãzându-te.

— Mama a murit acum trei zile, aºa cã am venit sã-i fac pomanã.

— Masa morþilor...

Victor era surprins de personajul misterios, pe care nu îl mai vãzuse pânã atunci. Ce sã fi fãcut aºa, de unul singur, pe aici ºi pe întuneric? Bãrbatul adãugase: — Sã împãrþim merindele în amintirea mamei tale.

Victor rupsese pâinea în douã ºi dãduse jumãtate necunoscutului, spunând formula ritualã: — Veºnica ei pomenire...

— Mã numesc Daniel, îi explicase strãinul. Locuiesc lângã lac.

— Lângã Groapa cu lei?! exclamase Victor.

— Tu cine eºti?

— Victor...

Ezitase o clipã, apoi continuase: — Victor Luca.

Nu mai voia sã mintã. Daniel îl salutase înclinând capul ºi ieºise din cimitir. Mersese de-a lungul crângului, dupã care dispãruse printre copaci. Victor respirase uºurat ºi o luase ºi el cãtre casã. Aici, lãmpile cu gaz rãmãseserã aprinse toatã noaptea. Eugenia îºi aºteptase rãbdãtoare fratele.

121

Liliana Lazar

— — — —

Ai fãcut praznicul pentru mama? îl întrebase.

Am respectat obiceiul.

Nu te-a vãzut nimeni?

Cu cine sã mã fi întâlnit la ora asta?

Un zâmbet de mulþumire apãruse pe chipul blând al surorii lui. Se duseserã la culcare însã, în noaptea aceea, pe niciunul dintre ei nu îl cuprinsese somnul. De acum, începea o viaþã nouã, o existenþã fãcutã din spaime, lipsitã de umbra protectoare a mamei lor. Ghemuiþi în paturile lor, cu toate cã erau în plinã varã, ºi fratele, ºi sora dârdâiau din tot trupul.

Dupã câteva sãptãmâni, seara, Victor plecase iar de acasã, deºi Eugenia îl implorase sã nu o facã. Numai Ana ar fi avut autoritatea necesarã pentru a-l face sã fie raþional.

Victor dorea sã se vadã cu pustnicul, cu bãrbatul acela care nici nu-l judecase, nici nu-l denunþase, fiindcã simþea nevoia sã-i vorbeascã. O luase pe cãrare cu pas grãbit. Ajuns la Groapa cu lei, îl vãzuse pe Daniel în barcã, pescuind. Întunericul nu pãrea sã-l fi deranjat. Arunca undiþa dintr-o miºcare a încheieturii mâinii, pluta dispãrea în apã, dupã care apãrea din nou la suprafaþã cu un clipocit sonor. Bãþul flexibil se îndoise sub greutate. Daniel se dãduse pe spate, trãsese ºi o minune de crap þâºnise din unde. Lumina lunii se reflecta în solzii care scânteiau în noapte.

— Daniel! Eu sunt..., se anunþase Victor.

Recunoscându-i vocea, pescarul vâslise pânã la mal.

Victor exclamase: — Ce de peºte! Mare noroc ai cu barca asta!

— E un dar al cerului, explicase Daniel.

Victor prinsese de barcã ºi o trãsese afarã din apã.

Apoi, amândoi o ridicaserã ºi o împinseserã în gaura 122 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

care-i servea drept ascunziº, dupã care o acoperiserã cu ramuri ºi frunze, pânã când, practic, dispãruse complet în vegetaþie.

— Nu e greu sã trãieºti aici? întrebase Victor.

— ªi viaþa pe care am dus-o înainte tot grea era.

— De ce spui asta?

— Fiindcã aveam eu, poate, confort, nu însã ºi speranþã.

Cei doi se aºezaserã, unul lângã altul, pe malul apei.

— Am bãut mult, continuase Daniel. Ajunsesem violent, scandalagiu. Viaþa nu mai avea rost.

— ªi ce s-a întâmplat?

— Un eveniment mi-a schimbat existenþa. Am dat sã intru la mãnãstire, dar, pânã la urmã, am preferat schimnicia.

— Aha... Dar de ce aici?

— Mi s-a vorbit despre Slobozia ºi despre codrii ei întinºi. Când am sosit, am înþeles cã acesta era locul pe care îl cãutam.

— Odatã, intervenise Victor, am citit despre viaþa unui sfânt. Fãcuse ceva deosebit de rãu. Numai cã, îngropându-se de viu într-o groapã, Dumnezeu l-a salvat. Prin urmare, ºi tu crezi cã te poþi mântui dacã te îngropi undeva?

— Hmmm... Pãrinþii Bisericii spun cã recluziunea nu este suficientã pentru salvarea sufletului. ªi inima trebuie sã þi-o preschimbi. Pricepi? Trebuie sã-þi schimbi inima.

— Sã-þi schimbi inima? întrebase Victor, care nu vedea unde vrea ermitul sã ajungã.

— Mã refer la dãruirea de sine...

— Ce înseamnã asta?

— A te lãsa cu totul în voia Providenþei, rãspunsese Daniel, care sã-ºi exprime prin tine propria-i voinþã.

123

Liliana Lazar

— Nu înþeleg...

— Totala dãruire de sine. Acesta este sacrificiul cel mare!

Victor era dezamãgit, zicându-ºi cã, poate, nu era nicidecum mântuit. Dacã nu era îndeajuns recluziunea?

Dacã Dumnezeu îi cerea încã mai mult? Însã ce anume, oare?... Se ridicase, îºi luase rãmas-bun de la pustnic ºi plecase întristat.

Victor se depãrtase gânditor de Groapa cu lei. Tot drumul nu fãcuse altceva decât sã rãsuceascã problema pe toate pãrþile. Fusese ori nu iertat pentru crima comisã?

Dupã douãzeci de ani de stat ascuns în casã, ce-ar mai fi putut face?

Lângã lac, Daniel îºi reluase litania: — Doamne, Iisuse Christoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieºte-mã pe mine, pãcãtosul.

Se ruga pentru el, dar ºi pentru Victor. Ca de obicei, þinea în mânã mica bucatã de ziar îngãlbenitã de vreme.

Când încheiase rugãciunea, privise îndelung hârtia mototolitã, apoi o strecurase la loc între paginile Bibliei. Lacrimile i se scurgeau pe obraji. În inima pãdurii, vântul cald flutura pletele tinerei femei. În apropierea lacului, simþea încã ºi mai bine boarea de varã venind de peste apã. În mânã þinea o lanternã pentru a lumina cãrarea. Maria Tene era învãþãtoare în Slobozia de trei ani, dar, la drept vorbind, nu prea avea legãturi cu cei de pe aici. Pãstrase acea distanþã specificã pentru cadrele didactice venite de la oraº, al cãror prim serviciu era la þarã. Pentru ea, Slobozia încarna tot ce ura mai tare: þãrani lipsiþi de educaþie, care îþi fac propuneri pe ºleau, duhnind a alcool contrafãcut. Ca sã nu mai vorbim 124 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

despre duhoarea de transpiraþie când te iau în braþe. Maria detesta Slobozia, care-i rãspundea cu aceeaºi monedã.

Nu avea prieteni în sat. De altfel, toatã lumea îºi bãtea joc, pe aici, de felul ei de a fi lipsit de naturaleþe. Fiindcã visul ei secret, de fatã frumoasã, era sã cunoascã un bãrbat de la oraº. În consecinþã, la fiecare sfârºit de sãptãmânã, pleca la Iaºi în speranþa cã visul avea sã i se împlineascã. κi petrecea toate serile în cafenelele la modã, frecventate de studenþi. Însã degeaba se fãcea cât mai seducãtoare cu putinþã, tot nimic nu apãruse. Aºa cã rãmãsese disperat de singurã. La aproape treizeci de ani, se convinsese cã se impunea o soluþie radicalã. Aºa cã, în momentul în care auzise vorbindu-se despre Ismail Þiganul ºi despre vrãjile acestuia, îºi spusese cã, poate, acesta era rãspunsul la propriile-i întrebãri. Pãi nu-ºi gãsiserã multe fete sufletul pereche prin farmece? De ce nu ºi ea?

Când Maria Tene sosise la Groapa cu lei, Ismail deja o aºtepta. În întunericul nopþii de varã, nu-l zãrise de la început. Bãrbatul se apropiase clãtinându-se.

— Aici e? îl întrebase cam neliniºtitã.

— Nu. Trebuie sã trecem de cealaltã parte a lacului. Uite colo...

Ismail o luase ºontâc-ºontâc, uneori direct prin apã, de-a lungul malului. Maria cãlca pe urmele lui. Se opriserã sã-ºi mai tragã sufletul lângã un copac bãtrân.

— Am ajuns, mormãise Þiganul.

— Unde e, cã n-o vãd?

— Apleacã-te ºi uitã-te peste buruienile alea înalte.

Pe-aici pe undeva se-ascunde...

Maria mai înaintase puþin, se aplecase ºi îndreptase lumina lanternei peste hãþiºurile din faþa ei.

— O vãd! Mandragora!

125

Liliana Lazar

— Iarba iubirii, explicase Ismail. Doar eu ºtiu locul ãsta.

La prima vedere, planta semãna cu o lãptucã mare, cu frunzele deschise în evantai, dintre care rãsãreau fructele roºii, rotunde. Maria ar fi putut trece uºor pe lângã ele fãrã sã le zãreascã. Totuºi, când Ismail ridicase frunzele, descoperise rãdãcinile plantei. De aici ºi venea întreaga încãrcãturã magicã a „ierbii vrãjitoarelor“, din faimoasele ei rãdãcini ale cãror forme ºerpuite amintesc de coapsele unei femei. Mii de legende se învârteau în jurul misterioasei plante. Toatã lumea ºtia cã seva ei putea fi utilizatã ca o otravã redutabilã. Însã femeile o cãutau mai ales pentru puterea ei afrodisiacã. Fiindcã mandragora doar în folosul lor lucra. „Planta iubirii“, dupã cum mai era numitã, declanºa în cele care se apropiau de ea o puternicã atracþie sexualã. Mirosul fetid al ierbii vrãjitoarelor, în schimb, nu avea nicio legãturã cu efluviile senzuale pe care le genera în femei. Mulþumitã acestora, fetele singure se presupunea cã îºi vor descoperi alesul în urmãtoarele patruzeci de zile. Planta era utilizatã ºi de cãtre soþiile geloase care sperau ca, astfel, sã aducã bãrbatul infidel înapoi acasã.

— Dezbracã-te, acum, îi poruncise Ismail.

Maria îºi încruciºase braþele peste piept, ruºinatã.

— Nu face pe mironosiþa, c-am mai vãzut ºi altele înaintea ta!

Femeia îºi desfãcuse nasturii hainei ºi lãsase fusta sã îi alunece pânã la cãlcâie. Când realizase cã se gãsea goalã din creºtet pânã-n tãlpi, în plinã noapte, în mijlocul pãdurii, împreunã cu cel mai temut bãrbat din Slobozia, începuse sã tremure din toate mãdularele. Frisoane de nestãpânit îi parcurgeau întreg trupul. Ismail începuse sã 126 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

rânjeascã observând cât de îngrozitã era tânãra. κi desfãcuse sacoºa ºi îi întinsese o sticlã.

— Ia ºi bea un pic!

Maria trãsese o duºcã ºi se pusese pe tuºit.

— Pãi e þuicã! exclamase.

— Face parte din ritual.

— Ce trebuie sã fac? Vreau sã terminãm cât mai repede.

Se zice cã „pentru a gãsi un bãrbat, tânãra femeie trebuie sã danseze goalã în jurul unei mandragore repetând formula magicã de patruzeci de ori. La fiecare incantaþie, va înghiþi câteva picãturi de tãrie. La sfârºit, îºi va freca trupul cu planta, apoi se va înmuia în apã pentru a alunga duhurile rele“.

— Haide odatã! Care e formula?

— Repetã dupã mine: Mamã Naturã, te laud iarã, slavã þie!

Spune-i, te rog, celui sortit Cã-l tot aºtept ºi-n anul ce-a venit În plete vreau sã-mi punã cununã.

Maria începuse sã þopãie în jurul plantei, psalmodiind versurile acestea. În mânã þinea sticla de þuicã, pe care o ducea la buze la încheierea fiecãrei strofe. Când terminase ceremonialul, dãduse drumul jos sticlei goale. Se clãtina din cauza alcoolului, nefiind obiºnuitã cu bãutura.

Dãduse apoi, pe piele, cu rãdãcinile de mandragorã, dupã care coborâse la lac împleticindu-se ºi intrase cu totul în apã. Într-o clipã, rãceala acesteia o fãcuse sã-ºi vinã în fire. Când se întorsese cãtre mal, observase cã Ismail dispãruse. Se simþea atât de ridicolã, încât o apucase un râs nervos. Ieºise din lac, se îmbrãcase în grabã, dupã care 127

Liliana Lazar

strânsese în mânã lanterna pentru a lumina drumul. Coborând cãrarea ce ducea în sat, nu înceta sã-ºi repete cã farmecele acelea nu puteau folosi la nimic. Cã toate poveºtile acelea despre mandragorã nu erau decât leacuri de þãrani, bune doar ca sã-l îmbogãþeascã pe blestematul de vraci. Deja îi pãrea rãu cã urcase pânã la Groapa cu lei.

Drept care cobora cât mai repede cu putinþã. În câteva minute, avea sã ajungã acasã. Deodatã, zgomotul unei crãci rupte o fãcuse sã tresarã. Cum, însã, gâfâia, era greu sã-ºi dea seama prea limpede de natura sunetelor din jur.

Stinsese lanterna ºi se oprise pentru a asculta mai bine.

Cine sã mai fi mers prin pãdure acum, în miez de noapte? Se ascunsese, din instinct, dupã un copac. Sã se fi întors Ismail pentru a-ºi lua plata cuvenitã pentru farmece? Ori sã fi fost vreun animal sãlbatic? Maria nu mai miºca. Împietrise, parcã, lipitã de trunchiul arborelui.

Mormãitul acela se apropia. Privise pe furiº ºi zãrise o siluetã uriaºã apropiindu-se.

— Ismail, tu eºti? ºoptise.

Bãrbatul se oprise ºi întorsese capul în toate pãrþile.

Pãrea atras irezistibil cãtre Maria cãreia, realizând cã nu era Þiganul, panica îi pusese un nod în gât. Cel de aici era mai înalt decât vrãjitorul ºi respira puternic pe nas.

Femeia ieºise din ascunzãtoare ºi o luase la fugã prin pãdure. Necunoscutul închisese pleoapele pe jumãtate, pentru a vedea mai bine în întuneric. Era Victor Luca ºi cobora de la lac, dupã vizita nocturnã la Daniel. La început, un miros vag îi atrãsese atenþia. Apoi efluviile de mandragorã deveniserã tot mai puternice, îmbãtãtoare aproape. Pe mãsurã ce se apropia, buchetul de arome amestecat cu acela al transpiraþiei tinerei femei exala un parfum de ispitã cãruia nimic nu i se mai putea împotrivi. Un 128 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

violent impuls sexual îl cuprinsese, pânã la a-l abate din drum. Simþea cum o febrã de nestãpânit punea stãpânire pe el. Vrãjit, parcã, sufletul îl pãrãsise, iar trupul, împins de instinctul animalic, nu mai rãspundea în faþa propriei sale voinþe. Esenþele de sevã, de mosc ºi de sudoare îi pãtrundeau în nãri ºi urcau pânã în creier ca o teribilã descãrcare electricã. Victor nu mai simþise asta niciodatã cu asemenea intensitate. Parcã înnebunise. Plecase în urmãrirea prãzii ca o fiarã înfometatã. Cum alerga mai iute decât ea, nu-i fusese greu sã o prindã ºi sã o lipeascã de trunchiul unui arbore. Sãrmana Maria încercase sã se zbatã, însã ghearele lui Victor o prinseserã cu atâta putere încât nu-i mai putuse rezista. Un þipãt ascuþit se ridicase deasupra pãdurii. Victor smulsese cãmaºa tinerei ºi începuse sã-i sãrute sânii. Degeaba încerca Maria sã-l muºte, capul enorm al atacatorului rãmânea lipit de pieptul ei. Îi simþea pe piele frecarea asprã a bãrbii. Adunându-ºi ultimele puteri, înfipsese dinþii în urechea lui Victor ºi strânse pânã când îi rupsese o bucatã. Cartilajul trosnise, lãsând sã þâºneascã un ºuvoi de sânge. Victor sãrise înapoi, urlând de durere ºi lãsând pentru o clipã prada. Maria profitase pentru a încerca sã o rupã la fugã, însã bãrbatul, cu un reflex, o prinsese de gleznã atât de puternic încât o fãcuse sã cadã. Dintr-un salt, se aruncase peste ea.

Mâinile lui puternice o strângeau tot mai tare. Maria se sufoca. Ar fi vrut sã-l implore sã se opreascã, dar niciun cuvânt nu îi mai putea ieºi din gurã, ci doar puþinã salivã, ce i se scurgea pe la colþurile buzelor. Mai scuturase puþin din mâini ºi din picioare, apoi membrele i se întãriserã ºi, dintr-odatã, i se înmuiaserã, ca ale unei pãpuºi dezarticulate. Nu mai miºca. Victor gâfâia mai-mai sã-ºi piardã suflul ºi un firiºor de sânge i se scurgea din urechea 129

Liliana Lazar

ruptã. Omorâse pentru a treia oarã în viaþã. Smulsese restul de haine de pe trupul Mariei, îºi dãduse jos pantalonii ºi pãtrunsese în copul inert. Când se retrãsese, un horcãit de satisfacþie îi scãpase din fundul gâtlejului. Se aºezase apoi lângã cadavru ºi îi privise timp de câteva minute pielea albã, lucind sub razele lunii. Lui Victor i se pãrea foarte frumoasã. Strecurase hainele femeii sub cãmaºã, iar trupul gol ºi-l sãltase pe umeri. Trebuia sã ºteargã rapid urmele crimei groaznice. Dacã femeia ucisã ar fi fost descoperitã, s-ar fi putut face o legãturã cu omorârea Aniþei Vulpescu, ºi exista riscul ca poliþia sã vinã sã percheziþioneze iarãºi casa familiei Luca. Or, Victor nu dorea sã-i facã greutãþi Eugeniei. Dacã Mama Luca ar mai fi fost pe lumea aceasta, nu s-ar fi bucurat sã-ºi bage alþii nasul în treburile lor. Nu trebuia riscat nimic. Trebuia ca Maria Tene sã disparã ºi nimeni sã n-o mai poatã gãsi vreodatã.

Când Victor ajunsese la Groapa cu lei, cu cadavrul pe umeri, noaptea începea sã se risipeascã. O ceaþã groasã acoperea întinderea adormitã. Un cârd de lopãtari trecea peste apã atât de uºor, încât abia dacã i se încreþea suprafaþa. Victor Luca ºtia cã apariþia acestui soi de raþe sãlbatice anunþa zorii. Trebuia sã acþioneze repede, fiindcã, în cel mult un ceas, s-ar fi putut sã fie prea târziu. κi amintise de barca ascunsã de Daniel sub crãci. Era de ajuns sã vâsleascã pânã în mijlocul Gropii ºi sã o arunce acolo pe nefericita aceea. Victor scosese ambarcaþiunea din ascunzãtoare. Pe fundul ei erau aruncate niºte sfori. Le folosise pentru a lega de cadavru o piatrã uriaºã, dupã care îl sãltase în barcã ºi începuse sã vâsleascã spre larg. Ajuns la o distanþã suficientã de mal, verificase dacã frânghia 130 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

era strânsã cum trebuia ºi nodurile fãcute bine. Mângâiase pielea Mariei, sfâºiatã de sfoara intratã în carne. O ridicase apoi ºi o aruncase peste bord. Corpul plutise câteva secunde, apoi se dusese la fund într-un vârtej. Groapa cu lei se trezea. Sclipiri colorate îi luminau adâncurile, de parcã întreg locul s-ar fi încãrcat de electricitate. Ca ºi cum din afund ar fi urcat niºte fulgere, scânteieri apãreau pe oglinda apei, fãcând-o sã clocoteascã. Victor admirase pentru o clipã scena, fermecat de spectacol. Chiar dacã barca se clãtina sub greutatea lui, nu-i era fricã. ªtia cã Groapa nu avea sã-i facã niciun rãu, cãci avea nevoie de el, dupã cum ºi el putea avea încredere cã ea îi va ºterge greºelile. Dupã câteva minute de agitaþie, lacul îºi recãpãtase aspectul obiºnuit. Dupã ce terminase, Victor revenise la mal ca sã ducã înapoi, înainte ca Daniel sã-ºi fi dat seama cã se apropiase de locul lui de schimnicie. Odatã ascunsã ºi ambarcaþiunea, se întorsese acasã, luând cu el ºi hainele Mariei.

131

Capitolul 2

Storurile întredeschise ale camerei lãsau sã treacã raze subþiri, transformând trupurile îndrãgostiþilor în niºte stranii umbre chinezeºti. Haina de piele a plutonierului zãcea la picioarele patului. Pe mãsuþa de noapte, centura groasã, cu teaca de pistol cu arma în ea, cu cele douã încãrcãtoare ºi perechea de cãtuºe atârnau pânã aproape de duºumea. Probabil cã poliþistul se dezbrãcase în grabã, aruncând tot echipamentul de pe el. Dacã nu cumva chiar iubita lui îi smulsese uniforma, înainte de a-l fi împins pe pat. Pe covor se mai puteau vedea, alãturi de chipiu, bastonul ºi o staþie de emisie-recepþie. Cele douã trupuri se frecau goale, unul de altul, înlãnþuite cu pasiune.

Poliþistul se balansa într-un du-te-vino viguros, accelerat de ritmul respiraþiei sacadate. Femeia îl încleºtase cu picioarele ei musculoase. Strângea pleoapele ºi, când îl simþise rãspândindu-se-n ea, lãsase sã-i scape un þipãt de plãcere. Era trecut de ora trei, iar cei doi îºi petrecuserã o bunã parte a dupã-amiezii fãcând dragoste. Simion venea din ce în ce mai des pe la Dana. Legãtura lor dura de mai bine de un an ºi erau convinºi cã nimeni în Slobozia nu ºtia nimic.

132 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

Pe la patru s-au auzit zgomote înãbuºite la poartã.

— Aºtepþi pe cineva? întrebase Simion, neliniºtit.

— Nu. Mai nimeni nu mã viziteazã în afarã de tine.

Dana deblocase zãvorul ºi întredeschisese uºa joasã.

Ismail stãtea în prag cu ochi sclipitori, îngustaþi de pleoapele întredeschise, privirile lui trecând parcã prin ea.

Zâmbetul larg îi fãcea chipul încã ºi mai neliniºtitor.

— Ce vrei, vraciule?

— Trebuie sã vorbesc cu Simion Pop. Femeia ezitase o clipã.

— Cu plutonierul?

— ªtiu cã e aici. Zi-i cã a dispãrut o femeie.

La acele cuvinte, Simion sãrise din pat ºi ieºise din camerã cu þinuta încã nepusã bine în ordine.

— O femeie? Despre cine e vorba?

— Despre Maria Tene, învãþãtoarea, precizase Ismail.

— Poate c-o fi furat-o, în sfârºit, Fãt-Frumos, rãspunsese Dana batjocoritor.

— De când nu a mai fost vãzutã? întrebase, iarãºi, Simion.

— De asearã, din sat. Pe urmã, nimic...

Simion luase pe datã cazul în serios. Dacã nu erau rare ocaziile în care se mai gãseau beþivi prin pãdure la douã zile dupã chef, nu asta s-ar fi putut spune despre tânãra învãþãtoare. Nu-ºi dãduse niciodatã în petec, nu i se ºtia niciun pãcat. Pentru plutonier, situaþia era, într-adevãr, îngrijorãtoare. Când ajunsese în mijlocul satului, o mulþime de þãrani se strânseserã în jurul lui, comentând care mai de care.

— Cumnatã-meu mi-a zis c-a vãzut asearã o maºinã neagrã trecând prin sat, zicea un bãrbat. A mers ce-a mers pe niºte drumuri ºi, pe urmã, a plecat.

133

Liliana Lazar

— Las’ cã-l ºtim noi pe cumnatã-tãu! rãspunsese altul.

Nici acuma nu s-a trezit din beþie...

— Se pare cã învãþãtoarea mergea la braþ cu un bãrbat, pe la marginea pãdurii, adãugase o femeie. Unul pe care nu-l ºtie nimeni! Oricum e ciudat, ce sã caute un strãin în Slobozia?...

Altã femeie, grãbitã sã ofere ºi versiunea ei, exclamase: — Cred cã s-a sinucis!

— Doamne! Ce nenorocire! oftase o þãrancã bãtrânã, fãcându-ºi cruce.

— Da, s-a SI-NU-CIS! Pãi vi se pare normal cã era singurã, la vârsta ei?! Pesemne cã s-a spânzurat în vreun copac. Uite-aºa! adãugase, mimând gestul.

— Dacã se spânzura i s-ar fi gãsit trupul...

— La câþi copaci sunt în pãdure?!...

Discuþia devenise tot mai aprinsã, când, alertat de hãrmãlaie, Ion Fãtu ieºise din bisericã. Pus la curent cu situaþia, comentariul sãu nu mai lãsase loc de dubii: — Orbi ce sunteþi! Derbedeul ãla a fãcut-o! Daniel ãla...

O tãcere de moarte se aºternuse asupra adunãrii.

— Am auzit ºi eu vorbindu-se despre el, adãugase Simion. Deºi, dupã câte am înþeles, pare un ins liniºtit.

— Nu e decât un impostor! strigase Fãtu. Sunt convins cã e amestecat în dispariþia învãþãtoarei.

— Cum aºa? întrebase poliþistul.

— Am eu sursele mele. Nu pot însã dezvãlui secretul spovedaniei.

Nimeni nu îndrãznise sã-l contrazicã. Femeile îºi fãcuserã cruce, ca pentru a alunga rãul anunþat de preot.

— Pãi atunci, sã nu mai pierdem vremea, intervenise unul dintre sãteni. Haideþi toþi la Groapa cu lei!

134 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

Þãranii se puseserã în miºcare cu mare zarvã. Simion nu era deloc convins de implicarea lui Daniel în dispariþia învãþãtoarei, dar trebuia sã se ducã cu ceilalþi, cel puþin pentru a evita ca acesta sã fie linºat.

Daniel stãtea aºezat pe un butuc, aplecat, cu coatele sprijinite pe masa improvizatã. În faþã avea deschis un caiet. Mâna pãrea cã-i alunecã pe hârtia îngãlbenitã. Scria fãrã întrerupere, înnegrind paginile una dupã alta. Se oprea, medita o clipã ºi continua iarãºi. Ochii îi erau roºii de lacrimile prea multã vreme reþinute, lãsând sã iasã la suprafaþã, în rândurile aºternute pe hârtie, o parte din sine însuºi. Fiindcã Daniel trãia pentru a scrie, dorind sã lase o mãrturie. Numai scrisul îl împingea sã ducã mai departe o viaþã de chin. Dacã alesese recluziunea voluntarã, o fãcuse în speranþa mântuirii. Zi de zi, Daniel îºi ispãºea pãcatele cu trupul ºi cu sufletul. Întreg corpul suferea chinul privaþiunilor, sufletul suporta clocotul conºtiinþei. Îi era foame. Foame de pâine ºi sete de Dumnezeu. Pielea îi era roasã de înþepãturile norilor de þânþari. ªtia totuºi cã era nimic faþã de ceea ce îl aºtepta la iarnã. Gerul ºi lipsa de hranã. Cum avea sã reziste unui asemenea calvar? Se ruga Cerului sã-l ajute. Însã Providenþa nu îi rãspundea rugilor.

Or, pentru el, absenþa lui Dumnezeu era mai rea decât izolarea. Alãturi de Cel de Sus, Daniel putea accepta sã aibã pântecele gol. Însã fãrã prezenþa Lui odihnitoare, existenþa de ermit îºi pierdea sensul. O zicalã spunea cã Dumnezeu, atunci când rãspunde celor ce i se roagã, o face întotdeauna cu cinci minute întârziere. ªi asta, cu siguranþã, pentru a le pune la încercare credinþa. Din perspectiva eternitãþii divine, cinci minute, însã, puteau dura cinci zile, cinci sãptãmâni sau cinci ani... Prin urmare, Daniel trebuia 135

Liliana Lazar

sã se înarmeze cu multã rãbdare. ªi sã înveþe umilinþa. Fãrã de care ºtia cã nu putea rezista prea multã vreme, sfârºind chiar prin a uita motivul exilului sãu în fundul acestei pãduri jilave, lângã lacul în acelaºi timp frumos ºi înfricoºãtor. L-ar fi cuprins disperarea ºi, într-o zi, s-ar fi aruncat în apã cu o piatrã legatã de gât. Destin al asceþilor rataþi. Uitaþi ºi de oameni, ºi de Dumnezeu. Un adevãrat blestem.

Daniel îºi luase capul în mâini strigând: — Doamne Dumnezeule, dã-mi un semn! Spune-mi dacã trebuie sã trãiesc sau sã mor!

Zarva fãcutã de þãranii care se apropiau îl trezise din meditaþie. Se ridicase ºi vãzuse înaintând cãtre el mulþimea care vocifera.

— Uite-l acolo! Chiar lângã lac!

Zãrindu-l, bãrbaþii ridicaserã pumnii ameninþând.

Când ajunseserã lângã el, Daniel îi privise fãrã sã se miºte. Unul dintre oameni se ºi apucase sã-l întrebe: — Ticãlosule, unde e fata?

Daniel nu ºtia ce sã rãspundã, fiindcã nu înþelegea ce voiau de la el. Un al doilea bãrbat îi înfipsese mâna în gât ºi îi trãsese un pumn puternic în maxilar. Daniel lãsase sã-i scape un mârâit de durere. Tuºise scuipând un firiºor de sânge, când primise încã o loviturã în faþã, urmatã de altele peste picioare. Sãtenii îl înconjuraserã ca niºte fiare scãpate din cuºcã. Daniel cãzuse în genunchi.

Nu avea cum rezista prea mult unei asemenea dezlãnþuiri a urii. Acesta sã fi fost semnul pe care i-l trimitea Dumnezeu? Mãcar o datã sosise ºi rãspunsul în cinci minute!

Un pocnet sec rãsunase în plin tumult. Atacurile încetaserã. Daniel ridicase fruntea ºi îl zãrise pe Simion Pop cu braþul ridicat, fiindcã tocmai trãsese un foc în aer pentru a pune capãt izbucnirii de furie.

136 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

— Gata! Liniºte! urlase poliþistul. Existã legi în þara asta.

Dacã e vinovat, va fi judecat.

— Ia ascultã, plutonier, nu mai suntem pe timpul lui Ceauºescu! îi rãspunsese unul dintre þãrani. Acuma e democraþie!

— Daaa! ªi-n democraþie fiecare îºi face legea lui, continuase un altul. Aºa cã o sã-l judecãm noi.

— Pânã una-alta, eu sunt legea! îi avertizase Simion.

Dacã miºcã vreunul, îl împuºc pe loc!

Sãtenii se dãduserã un pas înapoi, privindu-se între ei. Înþeleseserã toþi cã poliþistul nu glumea. ªi astfel, calmul se reinstaurase.

— Duceþi-vã ºi scotociþi bordeiul pânã îmi rãspunde la întrebãri, comandase plutonierul.

Pe când gloata executa ordinul, Simion îl ajutase pe Daniel sã se ridice.

— Ai vãzut-o pe Maria Tene?

— Nu o cunosc.

— Învãþãtoarea din sat. A dispãrut de ieri.

— Nu am vãzut nicio femeie.

Simion luase Biblia de pe masã ºi i-o dãduse.

— ªtiu cât eºti de credincios. Jurã ºi te cred.

Daniel îºi lipise palma de coperta Cãrþii Sfinte ºi jurase: — Doamne, sã-mi ardã sufletul în flãcãrile iadului dacã mint...

— Cine ne dovedeºte cã spune adevãrul? obiectase un þãran.

— Pur ºi simplu, spune adevãrul, rãspunsese tãios poliþistul. Ce-aþi gãsit?

— Nimic. Nicio urmã.

Simion aruncase ºi el un ochi prin colibã ºi fusese surprins de sãrãcia în care trãia acest însingurat.

137

Liliana Lazar

— Mâine voi cere sã mi se dea câinii poliþiºti ºi vom pleca în cãutare de urme în pãdure.

Grupul plecase de lângã lac bombãnind ºi lãsându-l pe Daniel plin de vânãtãi. „Din întâmplare, îºi spunea el, poliþistul nu a deschis Biblia pe care am jurat. Altfel, ar fi observat tãietura din ziar ascunsã între pagini.“ ªi atunci, Daniel ºtia cã Simion nu ar mai fi putut face nimic pentru a potoli furia sãtenilor. În seara aceea, ciobanul Milan dusese oile ceva mai devreme decât în mod obiºnuit ºi apoi o luase peste dealuri, în fugã, pentru a ajunge cât mai repede acasã. Când trecuse prin faþa casei Anei Luca, bãiatul fusese pus pe gânduri dintr-odatã de trosnetele care se auzeau din magazie. Fãcându-se þãndãri sub forþa securii, butucii pârâiau ca niºte focuri de armã trase în plinã noapte. „Doamne! îºi zisese. S-a-ntors vãduva acasã ºi sparge lemne!“ Ciobanului i se fãcuse atât de fricã, încât þâºnise în pãdure, fãrã a mai întoarce capul. Închis în grajd, neobosit, Victor ridica toporul deasupra capului, apoi îl lãsa sã cadã cu un gest violent. Avea nevoie de un astfel de efort pentru a se goli de tot ºi de toate. Ceasurile treceau, iar bucãþile de lemn se îngrãmãdeau în penumbrã. Când mormanul crescuse mult prea mult, se oprise ºi se uitase afarã printr-o lucarnã a acoperiºului la luna plinã. κi trãsese cãmaºa ce i se lipea de pielea sclipind de sudoare, dupã care ieºise sã ia aer. Se întinsese în curte, contemplând stelele de pe bolta cereascã. ªi-ar fi dorit sã viseze, însã imaginile din ziua precedentã îi defilau prin faþa ochilor ca niºte scene de groazã. Victor 138 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

nu înþelegea ce îl apucase. El, de obicei atât de calm, se simþise ca posedat de un demon interior. Nu dorise sã-i facã niciun rãu femeii aceleia ºi, totuºi, un impuls irezistibil îl împinsese sã o ucidã. De ce? Nu-ºi putea rãspunde.

Singura nãdejde era cã urmele nu aveau sã ducã niciodatã pânã la el. Corpul dispãruse ºi Victor ºtia cã nu-i va veni nimãnui ideea de a cerceta Groapa cu lei. Oricum, ºi dacã, într-o zi, ar fi fost gãsit cadavrul, nimãnui nu îi va da prin cap sã-l acuze pe Victor Luca, întrucât Victor Luca era mort de douãzeci de ani. Un murmur abia perceptibil aluneca în întuneric: — Câinii...

Victor þâºni în picioare, venindu-ºi pe loc în fire. Din adâncurile nopþii, o voce îi ºoptea ceva. Clipise mai des, încercând sã-l distingã pe cel care i se adresa din întuneric.

— Cine e acolo? întrebase.

— La câini nu te-ai gândit...

— Care câini?

— Mâine vor aduce câini ca sã ia urma fetei, explicase vocea. Cu siguranþã, îi vor gãsi corpul. Ba poate cã bestiile alea împuþite îi vor aduce chiar pânã la ucigaº. Cu condiþia ca ãsta sã fi fãcut prostia de a lua hainele fetei cu el...

— Hainele!... ºoptise Victor.

— Ce pãcat! ªi când tocmai uitaserã de tine...

Victor înainta pe pipãite în întuneric, încercând sã-ºi zãreascã interlocutorul.

— Totuºi, n-ar fi greu sã-i îndrepþi în altã parte, sugerase vocea.

— Cum aºa?

— Torni puþin alcool pe drumul pe care-ai venit. Câinii or sã-ºi piardã capul.

139

Liliana Lazar

Sigur cã da! Odatã lichidul intrat în pãmânt, omul nu-i mai simte mirosul. În schimb, animalele vor fi complet dezorientate. Victor dãduse fuga pânã în grajd, de unde se întorsese aproape imediat cu un bidon vechi de spirt contrafãcut. Din fericire, toatã lumea avea, prin pãrþile acestea, câte un alambic ascuns cine mai ºtie pe unde.

— Mulþumesc, prietene! strigase în întuneric.

Nimeni însã nu rãspunsese. Vocea se evaporase. Victor o luase la fugã, afundându-se în pãdure. Trebuia sã acþioneze rapid, ºtiind cã poliþia avea sã înceapã cãutarea în zori. Ascuns în spatele gardului, Ismail zâmbea.

Zilele trecuserã una dupã alta, însã trupul Mariei Tene nu fusese descoperit. Misterioasa ºi apãsãtoarea dispariþie otrãvise viaþa satului. Fiecare începuse sã-ºi bãnuiascã vecinii, iar populaþia, de obicei deschisã, cedase unei paranoia colective. Cele mai fanteziste zvonuri se întretãiau în Slobozia. Unii vorbeau despre liturghii negre, oficiate de niºte tineri la miez de noapte prin desiºurile pãdurii. Alþii ziceau cã ar cunoaºte un martor al acelor ritualuri macabre. În cursul orgiilor sataniste, respectivii executau fete. Toatã lumea pãrea extrem de bine informatã, mai ales babele. În doar câteva zile, Simion Pop primise vreo douãzeci de scrisori anonime, în care erau denunþaþi la grãmadã primarul, popa, vecinii ºi, fireºte, vagabondul Daniel. Cu toate acestea, ancheta nu avansa nicidecum, drept care poliþia fusese nevoitã sã claseze dosarul la capitolul „dispariþii inexplicabile“.

Trecuserã deja patruzeci de zile de când Ana Luca pãrãsise pãmântul celor vii pentru regatul morþilor. Conform tradiþiei ortodoxe, în a patruzecea zi dupã deces, 140 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

plimbarea fãrã þintã a sufletului se încheie ºi defunctul se prezintã în faþa tronului lui Dumnezeu pentru a fi judecat. Acesta din urmã hotãrãºte ce se va întâmpla cu sufletul, în aºteptarea Judecãþii de Apoi care, dupã cum bine se ºtie, va avea loc la sfârºitul vremurilor. Tot atât de bine se ºtie ºi cã sufletele celor drepþi urcã direct la ceruri, pe când cele ale pãcãtoºilor se duc de-a dreptul în iad. Ceea ce nu cunoaºte multã lume este cã se mai întâmplã ca vreunul dintre suflete sã rãtãceascã drumul ºi, înainte de a se prezenta în faþa redutabilului tribunal al lui Hristos, sã se întoarcã pe pãmânt sub formã de moroi. Moroii sunt rãspunzãtori pentru tot felul de calamitãþi. Or, în atmosfera apãsãtoare care învãluise Slobozia ºi în lipsã de altã explicaþie logicã, numeroºi locuitori nu stãtuserã mult pe gânduri pânã când declaraserã cã rãpirea învãþãtoarei se datora unui moroi. O coincidenþã stranie fãcea ca ultimul trup înmormântat sã fi fost cel al Anei Luca, exact cu patruzeci de zile înainte de dispariþia Mariei Tene. A fost chemat ciobanul Milan, care povestise ce auzise trecând prin faþa casei Anei Luca. Toatã lumea se înfricoºase auzind povestea fantomei care taie lemne în miez de noapte. O delegaþie alcãtuitã din trei bãrbaþi fusese desemnatã pentru a se duce la casa parohialã spre a convinge preotul sã autorizeze deshumarea rãmãºiþelor bãtrânei, cãci doar el putea autoriza deschiderea unui mormânt. Þãranii doreau sã se asigure cã moarta odihnea în pace ºi nu se transformase într-un moroi înfiorãtor.

Ion Fãtu cãzuse pe gânduri, cântãrind motivele pro ºi contra deshumãrii. Pânã la urmã, propusese ca, mai întâi, sã se facã proba copitei. Numai apoi ºi-ar fi dat consimþãmântul pentru dezgroparea cadavrului. Micul grup de þãrani se dusese, prin urmare, la cimitir cu o iapã.

141

Liliana Lazar

Toatã lumea ºtia cã un cal putea cãlca pe un mort, dar niciodatã pe o fiinþã vie, fie ea ºi adormitã. Animalele acestea au un fel de al ºaselea simþ, care le permite, în prezenþa unui corp inert, sã discearnã prezenþa vieþii ori a morþii. Aºadar, ar fi fost de ajuns sã se aducã un cal lângã mormânt ºi sã fie pus sã calce pe el. Dacã ar fi fãcut-o fãrã nicio ezitare, atunci defunctul cu siguranþã însemna cã a pãrãsit viaþa aceasta, sufletul abandonând definitiv trupul. Dacã însã iapa s-ar fi cabrat ºi ar fi refuzat sã înainteze, atunci mortul nu era chiar mort. Sufletul s-ar mai fi aflat pe aici pe undeva, ceea ce, dupã patruzeci de zile, ar fi însemnat cã se întorsese în propria carne sub formã de moroi. În acest caz, trebuie deschis sicriul.

142 fiction connection

Capitolul 3

Bãrbatul îºi umpluse paharul cu vodcã ºi-l dãduse peste cap dintr-o singurã înghiþiturã. Aºezaþi în semicerc, în jurul tejghelei, clienþii beau bere la halbã. Dupã fiecare înghiþiturã, omul scutura din cap, scoþând un soi de gâlgâit puternic ºi apoi lovea în masã cu paharul.

— Încã unul, patroane! zbiera el între douã pahare.

Un þãran se apropiase de el certându-l: — Auzi, Sandule, cã doar ºtii bine sã o faci, ia povesteºte-ne tu cum aþi dezgropat moarta, înainte sã te îmbeþi de tot.

Cel aºezat la masã mai rãmãsese tãcut o clipã, pe urmã ridicase ochii spre ascultãtorii nerãbdãtori ºi bolborosise: — Popa ne-a rugat pe noi s-o dezgropãm pe vãduva Luca, pe noi, pe Gheorghe ºi pe mine, fiindcã suntem veniþi de la oraº. Nu voia sã încredinþeze mizeria asta de treabã vreunuia de pe-aici. Ne-a zis doar c-o sã mergem cu Þiganul, cã ºtie el ce e de fãcut. Noi trebuia doar sã sãpãm.

— Adicã Fãtu era convins cã Ana Luca se fãcuse moroi? mormãiserã þãranii, sprijiniþi de tejghea.

143

Liliana Lazar

— Pãi dacã aºa era?! Sã fi vãzut cum se zbãtea calul în faþa mormântului!... Abia am reuºit, Gheorghe ºi cu mine, sã-l þinem de frâu. Parcã înnebunise încã de la intrarea în cimitir.

— Vrei sã zici cã simþise cã baba mai trãia?! îngãimase cel mai tânãr dintre ei.

— Cu siguranþã era viaþã acolo, sub pãmânt, continuase Sandu.

— ªi ce s-a-ntâmplat?

— Ismail conducea treaba. N-o fãcea pentru întâia oarã.

— Era ºi Fãtu cu voi?

— Ce tot vorbeºti? Nu-l ºtii pe popã? A fost el de acord s-o dezgropãm, dar de venit, n-a venit. Doar noi trei am fost: Þiganul, Gheorghe ºi cu mine.

— Cine-a sãpat?

— Gheorghe ºi cu mine. Ismail se uita le noi, zâmbind cum zâmbeºte el de obicei. Înainte sã începem, am bãut o juma’ de þuicã sã ne mai facem coraj. Pe uscat n-am fi putut-o face.

— Da’ zi odatã ce dracu’ ai vãzut în groapã!

Sandu se întrerupsese o clipã. Se frecase la ochi cu degetele, apoi mormãise: — Patroane, dai odatã vodca aia?

Cârciumarul, curios sã afle continuarea poveºtii, turnase în pahar fãrã întârziere. Instinctiv, oamenii se apropiaserã de Sandu. O tãcere impresionantã invadase încãperea.

— Ce-am vãzut eu acolo aº vrea sã pot uita...

Fãcuse o pauzã scurtã, pentru a-ºi sorbi bãutura, dupã care urmase: — Când am ridicat capacul coºciugului, Ana Luca pãrea vie. Moarta avea ochii deschiºi ºi ne privea fix.

— Vrei sã zici cã nu se schimbase?

144 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

— Nu. Nu asta vreau sã zic. Era de nerecunoscut. Era buhãitã toatã. ªi pielea! Roºie ca sângele. Sã-i fi vãzut pãrul ºi unghiile! Crescuserã de parcã nu i-ar fi venit moartea.

Mi s-a pãrut cã-l vãd pe Satana-n persoanã!

Bãrbaþii se opriserã din bãut, pentru a nu pierde ceva din descriere.

— Dar cel mai groaznic lucru au fost urmele de zgârieturi de pe lemnul coºciugului. Ana Luca trebuie cã se tot zbãtuse. Cu siguranþã încercase sã iasã.

— Doamne! ªi-atunci?

— Ismail ne-a zis s-o ducem în afara cimitirului. Vãduva a fost o femeie micã, doar aþi cunoscut-o cu toþii. Cu toate astea, când am cãrat-o, parcã avea o sutã de kile.

Ceva de neînþeles... Trebuia s-o tot lãsãm jos din zece-n zece metri. De fiecare datã când o ridicam, un puroi gãlbui i se scurgea din burtã. ªi ce duhoare!... Þãranii lãsaserã paharele deoparte de silã.

— ªi ce-aþi fãcut cu cadavrul?

— Þiganul ne-a dat ordin sã culcãm baba sub un copac ºi sã ne uitãm bine la ce urma sã facã, fiindcã, dupã pãrerea lui, n-o sã prea mai vedem aºa ceva.

— Adicã ce? întrebase cârciumarul.

— Ismail ºi-a scos cuþitul din teacã ºi i-a lãsat lama sã alunece sub þâþa stângã. Pe urmã, scurt, i l-a înfipt în piept, dupã care l-a miºcat de la dreapta la stânga. Doamne! Acuma n-aveþi decât sã nu mã credeþi, dar cât ai zice „of“ a ºi deschis-o!

Auzind cuvintele lui Sandu, þãranii se cruciserã.

— Ismail ºi-a bãgat mâna printre coaste ºi i-a prins inima, a scos-o ºi i-a tãiat toate venele ºi arterele. Cam ca un chirurg. Se vedea cã nu o fãcea pentru prima oarã.

Pe mãsurã ce ducea povestea înainte, pe obrajii omului curgeau lacrimi ºi mâinile îi tremurau tot mai tare.

145

Liliana Lazar

— Pe urmã, ne-a pus sã o bãgãm la loc, în mormânt, ºi sã o acoperim cu var nestins. Dupã care am împins pãmântul înapoi, în groapã. În timp ce dãdeam la lopatã, Þiganul a aprins un foc din niºte vreascuri. Când flãcãrile s-au ridicat îndeajuns, a aruncat în ele inima bãtrânei Luca.

Sandu îºi mai turnase ceva vodcã în pahar, apoi reluase povestirea: — Tot nu era gata. Pe când inima ardea în foc, iar noi aproape terminaserãm de umplut groapa, s-au auzit niºte zgomote. Cadavrul încerca sã iasã din mormânt! Pãmântul proaspãt ni se miºca sub tãlpi. Înþelegeþi? Moroiul împingea în scândurile coºciugului.

— Mãi, sã fie-al dracului! ªi pe urmã?

— Ismail a venit în fugã lângã noi. A strigat la noi sã ne culcãm pe jos ca sã nu-l lãsãm sã iasã. „Trebuie þinut bine cât îi arde inima“, zicea Þiganul.

Sandu transpira din greu ºi îºi ºtergea picãturile mari de sudoare de pe frunte cu mâneca de la cãmaºã.

— Dupã câteva minute, loviturile au mai slãbit. Pe urmã s-au oprit de tot. Ismail a scos strigãtul ãla al lui – l-aþi auzit vreodatã? – ºi a plecat.

Spectatorii rãsuflaserã uºuraþi. De data aceasta, moroiul fusese dat gata. Sandu apucase sticla de vodcã ºi-o dusese la gurã. Gata. Locuitorii din Slobozia nu mai aveau de ce sã se teamã. Puteau dormi liniºtiþi. De acum nu avea sã mai disparã nimeni. Cel puþin aºa sperau.

146 fiction connection

Capitolul 4

Plutonierul Simion Pop alerga de-a lungul potecii abrupte. Grãbise pasul, fiindcã cerul începea deja sã se întunece de nori mari, negri. Furtuna nu mai avea mult pânã sã izbucneascã, iar poliþistul îºi dorea sã ajungã la Groapa cu lei înainte de începerea ploii. Nu ºtia prea bine ce îl împingea sã-l revadã pe Daniel – cu siguranþã un sentiment de vinovãþie, dar ºi curiozitatea –, însã trebuia sã se întoarcã acolo. Poliþistului îi era ruºine de comportamentul violent al sãtenilor. Era convins de nevinovãþia pustnicului ºi dorea sã-ºi cearã scuze pentru bãtaia luatã de la hoarda dezlãnþuitã. În sine, îl considera pe Daniel un om inofensiv. Un vagabond care nu trebuia neapãrat sã fie ºi vinovat de ceva anume. În orice caz, nu exista nicio dovadã împotriva lui. Sosind, îl vãzuse pe Daniel rugându-se la malul lacului. Stãtea pe un bolovan, cu spatele încovoiat, cu bãrbia în piept. Simion rãmãsese o vreme la distanþã, urmãrind scena în tãcere. Daniel respira uºor ºi pãrea cã psalmodiazã fãrã încetare, în ºoaptã, aceleaºi cuvinte. Din când în când, puncta litania cu câte o cruce largã. Cum ploaia începuse sã cadã, Simion se hotãrâse sã-l întrerupã.

147

Liliana Lazar

— Putem sta puþin de vorbã?

Daniel tresãrise.

— Ce e, domnule plutonier, ai venit sã termini treaba începutã ieri?

— Îmi pare rãu pentru ce s-a întâmplat, rãspunsese Simion.

— Sper cã o veþi gãsi pe învãþãtoare.

Simion aprobase din cap.

— Vine furtuna. Haideþi la mine în colibã, propusese Daniel. Vom fi la adãpost acolo. ªi, astfel, Simion intrase pentru a doua oarã în chilie. Aceasta era foarte micã ºi incomodã. Vãzând încã o datã sãrãcia de acolo, poliþistul se simþise ºi mai jenat din cauza modului în care þãranii se purtaserã cu pustnicul.

O ducea ºi aºa extraordinar de greu, pentru a mai fi fost supus ºi la calomnii ºi bãtaie.

— Cum poþi trãi în asemenea condiþii? întrebase plutonierul.

— Nu confortul este ceea ce îmi lipseºte. ªi-apoi am aici prezenþa lui Dumnezeu.

— Doar nu crezi cã Dumnezeu trãieºte aici, în pãdure?!

— Dumnezeu este peste tot acasã. Sã spunem cã, aici, legãtura cu El este mai directã.

— Nu e vorbã, prea multe distracþii nu sunt prin codru, recunoscuse Simion.

— Aici mã pot ruga fãrã încetare.

— Fãrã încetare? Imposibil!

— Dacã repeþi continuu aceeaºi rugãciune, se poate.

— Aºadar, eºti un sfânt! glumise Simion.

— Nu, rãmân un pãcãtos. În fiecare zi, mã lupt cu diavolul.

— Fiindcã, una peste alta, ºi pe diavol îl vezi!

148 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

— Da, vine deseori sã mã provoace pânã aici, înãuntru.

— ªi cu ce seamãnã?

— Uneori, cu un animal sãlbatic, ca lupul sau ºarpele.

Alteori, mã mai bântuie câte un moroi.

— Moroi? Îþi râzi de mine?

— Nu glumesc, rãspunsese Daniel. Vine deseori ºi-mi bate la uºã cu un chip înspãimântãtor.

— ªi ce faci atunci?

— Rãmân ghemuit aici, înãuntru, ºi mã rog fãrã încetare.

Simion nu mai vorbea. Se simþea tot mai neliniºtit.

Timpul trecuse atât de repede încât, deja, seara se lãsa peste pãdure. Ploaia biciuia pereþii cocioabei.

— Sper cã nu te-am speriat, îºi ceruse Daniel iertare.

— Toate astea nu sunt decât produsul imaginaþiei..., i-o întorsese scurt Simion, scrutând cerul. Sper sã se opreascã ploaia. Aº vrea sã mã întorc în sat înainte de miezul nopþii.

— Furtuna abia a început. Mai avem destul timp...

La drept vorbind, plutonierul nu prea avea chef sã plece. Se întorsese spre Daniel ºi îi aruncase provocator: — Aºadar, crezi cã poþi alunga demonii fãrã a face nimic?

— Nu am spus asta. Cred cã atunci când eºti supus unor astfel de încercãri, trebuie sã ºtii sã renunþi la voinþa proprie ºi sã te laºi în voia Providenþei.

— Mi-e greu sã-þi înþeleg filosofia.

— Ascultã, domnule plutonier: într-o zi, un cãlugãr de la muntele Athos s-a sãturat sã tot lupte împotriva Satanei ºi a cerut ajutor Cerului. ªtii ce i-a rãspuns Dumnezeu?

Simion aºtepta nerãbdãtor rãspunsul.

149

Liliana Lazar

— Înþeleptul a auzit o voce ºoptindu-i: „Þine-þi mintea în iad ºi nu deznãdãjdui!“ — Ce mesaj ciudat...

Simion cãzuse pe gânduri.

— S-a fãcut târziu, spusese Daniel. Furtuna a inundat pãdurea. Rãmâi aici la noapte. N-o sã afle nimeni. Poþi sã pleci în zori.

Simion se lungise pe salteaua de paie, iar Daniel întinsese peste el o pãturã. Niciunul dintre ei nu închisese un ochi toatã noaptea. Simion tresãrea la fiecare fulger, repetându-ºi cuvintele cãlugãrului: „Þine-þi mintea în iad ºi nu deznãdãjdui!“ Aºezat pe jos, Daniel se ruga, murmurând neobosit aceleaºi cuvinte. Poliþistul se simþea liniºtit ca un copil de prezenþa ascetului. Încã un trãsnet.

Avusese dreptate sã rãmânã în acel adãpost. De altfel, cine ar fi îndrãznit sã se aventureze în pãdure noaptea ºi pe o asemenea vijelie?

Noroiul îi acoperea deja picioarele când Victor traversa codrul. Înainta cu mare greutate prin hãþiºul de mãrãcini ºi de crengi. În unele momente, ploaia îl biciuia cu atâta putere, încât îl obliga sã se adãposteascã pe sub un arbore. Apa i se scurgea prin barbã ºi, deºi îngheþat de frig, continua sã înainteze. O luase pe lângã Groapa cu lei, ascultând clipocitul aversei pe suprafaþa lacului. Vuietul surd al furtunii pusese pe fugã animalele, departe de marginea apei. Dãdea stufãriºul la o parte cu braþele lui puternice, îndepãrtând astfel crengile care-l încurcau în mers. Ducea cu el o cazma pe care o rotea mecanic de jur-împrejur, dând astfel la o parte crãcile care îi încurcau deplasarea. Cel care i-ar fi vãzut miºcãrile ºi-ar fi zis cã-ºi pierduse minþile. Aflase ce fãcuserã cei trei bãrbaþi 150 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

cu rãmãºiþele pãmânteºti ale Anei: exhumarea corpului ei fãrã nicio grijã ºi profanarea cadavrului. Lucruri care-i erau de nesuportat. Se îndrepta spre cimitir sã-ºi dezgroape mama, pentru a o aduce mai aproape de casã. Acolo, în spatele locuinþei lor, Mama Luca va putea, în sfârºit, sã doarmã în pace, departe de þãranii aceia rãufãcãtori. ªi dacã, din nefericire, paºii i se vor încruciºa cu ai lui Ismail, nimeni nu-l va putea împiedica sã-i crape capul blestematului de vrãjitor. Urlase în furtunã: — Mamã! De ce þi-au fãcut aºa ceva? Tu, care-ai fost mereu aºa de bunã...

Victor umbla prin pãdure ca beat de durere. Cu pas dezlânat, urcase cãtre cimitir pentru a-ºi pune în aplicare planul teribil. Spatele îi era încãrcat de frânghii, luate din prevedere, pentru a putea transporta sicriul. În mâna stângã ducea bidonul de alcool, pentru a-ºi ºterge urmele. Chiar dacã se va descoperi cã mormântul fusese profanat, tot nu ar fi ajuns ca oamenii sã facã legãtura cu el.

Oricum, ploaia dezlãnþuitã împrãºtia mirosul. Dupã uciderea Mariei Tene, povestea cu câinii poliþiºti îi servise drept lecþie. Victor mergea deosebit de repede, pânã când, în sfârºit, se zãrise cimitirul. Hãþiºul se deschidea cãtre niºte cruci, care se puteau distinge la lumina fulgerelor.

O neîncetatã aversã se abãtea peste morminte. Victor observase un fel de nimb luminos strãlucind în întuneric. Încremenise pentru o clipã, apoi se hotãrâse sã se apropie. Din spatele unui tufiº, scrutase pâlpâirea de luminã.

O Dacie veche era trasã la câþiva metri de morminte. Roþile maºinii pãreau înfundate fãrã scãpare în noroiul adânc. Doar plafoniera era aprinsã. Din boxe se auzea muzicã popularã. Victor înaintase ºi mai mult ºi îºi lipise faþa de geam.

151

Liliana Lazar

— O, Doamne! exclamase. Înãuntru, doi adolescenþi goi se îmbrãþiºau pasional.

Victor se dãduse un pas înapoi, dar înþelesese imediat cã ocupanþii maºinii nici vorbã sã-l fi remarcat. Mult prea prinºi de propriile îmbrãþiºãri, ameþiþi de ritmul muzicii de la radio, nu mai vedeau ºi figura hirsutã a lui Victor, care se apropiase iarãºi, delectându-se cu scena pe care i-o ofereau. Cei doi se aventuraserã, probabil, pânã acolo pentru mai multã liniºte, dupã care, surprinºi de furtunã, cãzuserã în capcana noroiului ºi nu mai putuserã pleca. Pe faþa lui Victor se desenase un zâmbet larg.

Aproape cã uitase motivul pentru care venise aici în plinã noapte. Îl fascina frumuseþea trupurilor tinere ºi senzuale. Întins pe spate, bãiatul þinea ochii închiºi. Aºezatã peste el, fata se miºca ondulându-se ca o reptilã, pe vibraþiile sacadate ale melodiei. Pletele blonde îi dansau ºi ele pe spate, pânã peste ºolduri. Adolescenta îºi rãsucea bazinul într-un lent ºi savant balans, dupã care strânsese cu putere coapsele când simþise cã iubitul ei este gata sã termine. Victor simþea plãcerea urcând ºi în el. κi adusese aminte de învãþãtoare ºi de mirosul acela irezistibil, care îl îmbãtase în inima pãdurii. Sângele îi zvâcnea în tâmple, iar sexul dur care-i deformase pantalonii îi devenise aproape dureros între picioare. κi amintea de senzaþiile reci ale îmbrãþiºãrilor corpului lipsit de viaþã al Mariei Tene. Îi revedea pielea atât de albã, de purã sub razele lunii. În maºinã, adolescenta, urcatã cãlare peste bãiat, îºi cãpãta porþia de plãcere. Cu ochii închiºi, cu capul dat pe spate, tânãrul lãsa sã-i scape câte un suspin de satisfacþie la fiecare miºcare a fetei. Victor nu mai putea. Trebuia sã o atingã ºi el, doar sã o mângâie, nici atât, doar s-o atingã cu vârful degetelor, dar sã atingã, totuºi, pielea 152 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

aceea atât de senzualã. Întinsese mâna, deschisese foarte puþin portiera ºi strecurase palma înãuntru. Aparatul de radio îºi scuipa încontinuu hãrmãlaia, cu parcã o ºi mai mare putere. Degetele i se plimbaserã o clipã pe pletele aurii. Pentru Victor, momentul era magic, ireal aproape.

Pãrea sã þinã o eternitate. Tocmai dãdea sã-ºi retragã mâna, când bãiatul deschisese ochii.

153

Capitolul 5

Lungit în pat, Victor asculta ropotele de ploaie ce cãdeau în curte. Noaptea acoperise totul ca o dârã de funingine: pãdurea, satul, cãsuþa lor ºi pe cei adãpostiþi de ea. Victor încerca sã rememoreze seara tragediei. În minte însã, gândurile nu îi erau tocmai limpezi. I-a mai vãzut o datã pe cei doi adolescenþi din maºinã. Nu voise sã le facã niciun rãu, dar totul se întâmplase foarte repede.

Imaginile îi defilau prin faþa ochilor în dezordine, lovindu-se unele de altele ca niºte bile de plumb. Se strãduia sã-ºi punã amintirile în ordine, pentru a înþelege cum se înlãnþuiserã faptele. κi amintea de þipãtul îngrozit al fetei în momentul în care îi zãrise faþa trãgându-se înapoi de lângã parbriz. Victor ar fi putut s-o ia la fugã, fiindcã încã mai avea timp. Numai cã, ciudat, rãmãsese încremenit în faþa Daciei, fãrã sã se mai fi putut miºca. Bãiatul þâºnise afarã din maºinã, pe jumãtate gol, poate pentru a sãri pe el. Cum adicã, avortonul ãsta spera sã-l impresioneze pe „Boul mut“? Victor reacþionase rapid. Adolescenþii îl vãzuserã ºi, chiar dacã erau prea tineri pentru a-l fi putut recunoaºte, mãrturia lor ar fi alertat, cu siguranþã, autoritãþile. În Slobozia, toatã lumea se cunoºtea cu 154 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

toatã lumea, aºa cã un necunoscut cu înfãþiºare sãlbaticã, umblând noaptea fãrã þintã prin cimitir, ar fi trezit bãnuieli. Cãcãciosul devenise agresiv. Fata îl aþâþa, urlând tot felul de chestii fãrã sens: — Ia-nvaþã-l minte! Sparge-i botu’!

Puºtiul n-ar fi trebuit sã se apropie de el. Acela a fost momentul în care totul a luat-o razna. Victor îºi mai amintea de urletele din cimitir, de lacrimi, de rugãminþi... Apoi, nimic. O clipã, tânãrul se zbãtuse pe jos, cuprins de convulsii. Victor îl lovise cu putere în cap, dar nu era de ajuns pentru a-l reduce la tãcere. Tot mai scheuna, vomând. Totuºi, când Victor înaintase spre el agitând hârleþul ca pe un iatagan, ar fi putut pricepe cã trebuia sã tacã.

— Gura!

Apãsând capul bãiatului cu talpa cizmei, Victor ridicase unealta mai sus de umãr, apoi, cu o miºcare scurtã, o lãsase sã cadã. Metalul cazmalei, plat ºi tãios, pãtrunsese prin fruntea bãiatului, despicându-i cutia cranianã.

Ghemuitã la piciorul unui copac, fata îºi înghiþise înjurãturile. Acum se ruga sã-i vinã cineva în ajutor. De parcã ar mai fi putut-o salva cineva... Victor nu mai suportase toate acele jeluiri. Îi zisese sã tacã, dar fata se pusese pe urlat încã ºi mai tare. Dacã mãcar ar fi încercat sã o ia la fugã, poate cã nu s-ar fi luat dupã ea s-o prindã.

Idioata însã nici vorbã sã se fi miºcat din loc. Când se îndreptase spre ea, adolescenta, pur ºi simplu, se uitase la el paralizatã, terorizatã de hârleþul stropit de sânge.

Victor îºi zisese cã ºi puºtoaica aceea, ca toþi copiii rãzgâiaþi, nu ºtia decât sã se tot vãicãreascã. Aºa cã rotise iarãºi unealta deasupra capului, iar aceasta scosese un ºuierat strident. Victor era convins cã fata din faþa lui era rea ca, de altfel, toþi sãtenii. O ura chiar fãrã a o cunoaºte.

155

Liliana Lazar

Latul cazmalei lovise þeasta fetei o datã, apoi Victor mai lovise a doua ºi a treia oarã. Dupã a patra loviturã, corpul era înecat în propriul sânge. Victor se uºurase, întrucât cea din faþa lui, în sfârºit, nu mai gemea. Stãtuse sã se gândeascã, spunându-ºi cã ea o cãutase. La drept vorbind, chiar îl provocase prin comportamentul obscen.

Cum adicã: sã se împerecheze ca animalele, în maºinã, chiar lângã mormântul mamei sale?! Lui Victor îi era ruºine pentru ea. ªi regreta cã locuitorii Sloboziei erau atât de rãi. De ce îi dezgropaserã mama ºi îi deschiseserã pieptul în felul acela abject? Victor se tot rãsucea în pat, fãrã a putea gãsi poziþia bunã pentru a adormi. Simþea sub saltea dâmbul format de sacul în care înghesuise hainele însângerate ale victimelor. În camera de alãturi, auzise un zgomot. Era Eugenia, care se întorsese în patul ei din bucãtãrie. ªi ea cãuta somnul. Ascultase o clipã zgomotul fãcut de ploaia care cãdea pe acoperiºul de tablã ondulatã de la intrare, distingând undeva, departe, sunetul difuz al clopotelor de la mãnãstire, care bãteau ora unu din noapte. Apoi adormise.

Timp de trei zile, Victor nu mai ieºise din casã. Rãmãsese ca golit de putere în camera lui, înnegrind paginile albe ale caietelor de ºcoalã. Nici noaptea nu mai îndrãznea sã iasã din ascunzãtoare. Eugenia simþise cã ceva nu era în regulã, însã era departe de a-ºi fi imaginat ce se întâmpla în cursul plimbãrilor nocturne ale fratelui ei.

— Cobor pânã în sat, îi spusese fãrã alte explicaþii.

— Nu te duce. Cei din sat ne urãsc.

— Suntem în 15 august. E Adormirea Maicii Domnului. Mamei nu i-ar fi plãcut sã ne ºtie altundeva decât la bisericã.

156 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

— Mãcar întoarce-te repede, o implorase Victor. Nu vreau sã rãmân de unul singur.

Eugenia îºi mângâiase fratele pe frunte ºi îl întrebase cu blândeþe: — De ce þi-e fricã?

— De mine.

Chipul Eugeniei încremenise într-un zâmbet forþat.

Rãspunsul îi îngheþase sângele în vine. De ce sã fi fost Victor atât de îngrozit? ªi ce s-o fi întâmplat cu învãþãtoarea aceea, pe care nu a mai vãzut-o nimeni de atâtea zile? Cel puþin, sã nu fi fost implicat ºi Victor... Eugenia ieºise din casã fãrã a mai arunca vreo privire în urmã. Victor se întinsese în pat, cu braþele desfãcute. Privea fix în tavan, gândindu-se încã o datã la seara aceea atât de agitatã. Turna cu gãleata la suprafaþa lacului când sosise cu cel dintâi trup în spate. Ca o grãmadã de jãratec, Groapa cu lei iradia o energie magicã, rãspândindu-i de jur împrejur magnetismul. Pãreau sã se fi adunat în acest loc toate forþele obscure ale naturii. Victor revedea evenimentele cu o precizie extremã, reluându-le iar ºi iar, pentru a fi sigur cã nu comisese vreo greºealã. Aruncase întâi trupul bãiatului, mai greu, însã foarte bine legat. Cu un bolovan mare fixat de el, se dusese încet la fundul apei ca în gura unui ºarpe boa care îºi înghite prada cu totul, pentru a o digera în voie mai apoi. Fata era uºoarã ca un fulg. O joacã de copil. Ajunsese o piatrã ceva mai mare pentru ca ea sã disparã în unde. Pentru totdeauna. Bidonul de alcool denaturat fãcuse restul, ºtergând orice urmã. Nu, cu adevãrat Victor nu risca nimic. Se ridicase ºi se aºezase pe marginea patului. Scosese sacul de iutã de sub saltea ºi îl deschisese. Scosese lenjeria intimã ºi îºi afundase nasul în ea. Zâmbise simþind parfumul fetei, care 157

Liliana Lazar

încã o înmiresma. Victor nu ºtia de ce îi plãcea atât de mult sã pãstreze lângã el amintirile acelea. Dupã care bãgase sacul la loc, sub saltea, ºi ieºise din casã. În pofida orei matinale, strada principalã din Slobozia era plinã ochi de lume. La sosirea preotului, o tãcere de moarte pusese stãpânire pe credincioºii adunaþi în faþa bisericii.

Ion Fãtu îi binecuvântase, apoi începuse sã psalmodieze: — În fiece searã mi se-ntoarce duºmanul, mârâind ca un câine, dând târcoale printre noi!

Declama cuvintele agitând o cruce mare, de lemn, deasupra capului. Credincioºii reluau în cor: — Umbra morþii ne-nconjoarã. Ne-aduce pânã la porþile iadului...

Procesiunea plecase de la Biserica Sfântul Nicolae ºi înainta prin sat. Sute de persoane mergeau în urma preotului. Fãtu transpira puternic, din cauza miºcãrilor pe care era obligat sã le facã. ªi cânta tot mai tare: — Doamne, fãrâmã-le dinþii din gurã! Zdrobeºte, Doamne, colþii leilor! În transã, corul repeta: — Mântuieºte, Doamne, poporul tãu ºi nu ne lãsa sã pierim cu toþii...

Mulþimea compactã înainta în rânduri strânse, copiii þinând în braþe icoanele ca pe niºte scuturi. Înaintea procesiunii, doi credincioºi purtau steaguri cu chipul Sfintei Fecioare, pe care le miºcau pentru a le face sã fluture. De sub stindardele improvizate, preotul binecuvânta credincioºii, care se închinau la trecerea lui.

— Pradã marilor noastre pãcate, ne închinãm în faþa Ta, Fecioarã neprihãnitã, ºi ne adunãm sub puterea ta tãmãduitoare...

158 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

Femeile ridicau braþele spre cer, rugându-l pe Dumnezeu sã le cruþe. Altele, ca posedate, îºi sfâºiau veºmintele aducând osanale. Sãtenii pãreau cuprinºi de o isterie colectivã, pe care nimic nu ar mai fi putut-o potoli. Când Eugenia ajunsese ºi ea în mijlocul mulþimii delirante, fusese surprinsã, în primul rând, de numãrul mare al pelerinilor. Fireºte. În fiecare an, avea loc procesiunea dedicatã Sfintei Fecioare, dar niciodatã nu cunoscuse o asemenea fervoare. Eugenia se strecurase în cortegiu ºi ºoptise unei þãrãnci: — Ce bucurie sã vezi atâþia oameni adunaþi la sãrbãtoare!

Faþa bãtrânei se crispase de indignare.

— Cum poþi sã te mai bucuri dupã tot ce s-a întâmplat?

— Ce adicã?

— Nu ºtii? Au mai dispãrut douã persoane!

— Doamne! exclamase Eugenia. Cine?

— Doi tineri de aici, din sat. Le-a fost gãsitã maºina în cimitir, plinã de sânge.

Eugenia îºi fãcuse cruce, începând sã înþeleagã.

— N-au mai fost gãsiþi, sãracii de ei, continuase bãtrâna. Exact cum a fost ºi cu învãþãtoarea.

Pe Eugenia o înlemniserã cele auzite. „Îþi vine sã verºi, nu alta, îºi zisese. Mãcar de nu ar fi ºi Victor bãgat în treaba asta. Nu el, care e aºa de bun! Dar de ce o fi zis cã îi este atât de fricã? Atât de fricã de el însuºi?“ Fãtu reluase litania: — Îndepãrteazã, Doamne, ameninþarea de deasupra noastrã, potoleºte-Þi mânia, opreºte sabia ameninþãtoare care, pe nevãzute, ne reteazã înainte de vreme.

Eugenia îºi scuturase capul ca pentru a alunga gândurile negre care-i inundau sufletul. Pãrãsise procesiunea 159

Liliana Lazar

ºi fugise spre casã repetând: „Victor, spune-mi cã nu ai fost tu! Jurã-mi cã nu eºti cu nimic amestecat!“ Când împinsese uºa de la intrare ºi simþise cã nu e nimeni acasã, se repezise în dormitor strigând: — Victor, eºti aici?

Niciun rãspuns. Ieºise din casã în ziua mare. Ce nebunie!

Un sac de iutã ieºea de sub salteaua patului lui Victor. Eugenia îl scosese ºi îi dezlegase gura. Bãgase mâinile înãuntru ºi scosese lenjeria intimã, pãtatã de sânge. Þipãtul de durere rãsunase cãtre pãdure: — Nuuuuu!!! Nuuu tuuu!...

Procesiunea era aproape încheiatã, când Ion Fãtu se hotãrâse sã ia cuvântul. Se urcase pe un scaun întrucât, scund fiind, nu ar fi avut cum sã fie vãzut de toatã lumea. Mulþimea se strânsese în jur ca pentru o predicã.

Pentru a da momentului cât mai multã solemnitate, preotul binecuvântase adunarea cu un larg semn al crucii: — Fraþi ºi surori, o mare nenorocire s-a abãtut asupra comunitãþii noastre. Suntem înfricoºaþi de niºte dispariþii stranii. Rãul e aici! L-am lãsat sã intre ºi acum se ascunde printre noi.

Fiecare ghicea unde dorea preotul sã ajungã.

— Prieteni, continuase acesta, demonul trãieºte în adâncul codrului, pitit la umbra copacilor. La adãpost de alte priviri, poate comite actele criminale fãrã a-ºi primi pedeapsa. Numai o creaturã inspiratã de diavol poate face aºa ceva. Cine din Slobozia ar fi putut da dovadã de atâta cruzime, încât sã ia viaþa copiilor de aici? Doar un strãin! Iatã vinovatul!

Sãtenii îl aprobaserã zgomotos.

160 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

— Da, vagabondul acela de lângã Groapa cu lei e vinovatul! strigase unul. Cel pe care-l cheamã Daniel.

— Numai el poate fi! adãugase un altul.

— Pãi da! Aici ne cunoaºtem toþi între noi. Dar pe el cine-l ºtie de unde o veni? subliniase un al treilea.

— Fiþi siguri, fraþii mei, conchisese Fãtu, cã atâta vreme cât nu-l vom fi alungat pe Satana din Slobozia, dispariþiile vor continua.

Cei prezenþi începuserã sã strige care mai de care, când, dintr-odatã, amuþiserã cu toþii. O tãcere de moarte cuprinsese adunarea.

— Ia uitaþi-vã! strigase unul dintre cei prezenþi. E Ismail! Þiganul se apropia cu pas mãsurat de mulþimea compactã, lãsând în urmã o dârã prin noroi. Ochii îngustaþi priveau atent pelerinii. Un zâmbet larg îi strâmba chipul într-un rictus neliniºtitor. Bãrbatul pãrea sã târascã ceva dupã el. Un sac? Greu de zis. Dar ce altceva?...

Fiecare încerca sã ghiceascã a ce semãna forma târâtã prin glod.

— Un câine mort! strigase un bãiat.

— Un câine vagabond! adãugase altcineva. Trage-a rãu...

Ismail trecea prin faþa sãtenilor cu animalul legat de-o labã. Câinele murise, probabil, de vreo douã zile, în asemenea hal rãspândea duhoarea insuportabilã. Sosind în faþa lui Fãtu, dezlegase animalul ºi i-l aruncase la picioare.

— Auzi, popo! Carcasa asta împuþitã e sufletul tãu.

O rumoare dezaprobatoare se ridicase din mulþime, în urma jignirii. Toatã lumea ºtia cã Fãtu nu era un sfânt, dar chiar sã-l compari cu un hoit!...

— Nu huli, îl ameninþase preotul. Dacã nu...

— Dacã nu, ce? rãspunsese Þiganul. Vrei sã le spun de trebuºoara noastrã?

161

Liliana Lazar

Fãtu privise adunarea, uluit de o asemenea îndrãznealã, dar preferase sã nu rãspundã.

— Procesiunea s-a încheiat! strigase cãtre credincioºi.

Duceþi-vã acasã!

162 fiction connection

Capitolul 6

Eugenia Luca se hotãrâse sã moarã. Cum nu mai voia sã trãiascã, decisese ca momentul morþii sã fie la ora trei dupã-amiazã. Nu era vorba despre o sinucidere. Nu, doar despre o trecere. Nici nu avea sã fie nevoie sã-ºi provoace moartea, fiindcã aceasta urma sã vinã singurã sã o caute. Eugenia nu trebuia decât sã i se lase în voie. Doar atât: sã i se lase în voie. Nimic mai mult. Ce bucurie pentru o credincioasã sã se poatã pregãti cu demnitate pentru marea cãlãtorie! Mulþi îºi închipuie cã a muri în somn, luat prin surprindere, fãrã a vedea cum soseºte clipa, e o binecuvântare. Ba, din contrã, e un blestem. Ca o servitoare credincioasã a Celui de Sus, Eugenia dorea sã se pregãteascã pentru întâlnirea cu Dumnezeul ei. Rugându-se, se împãcase, pentru început, cu propria conºtiinþã. Cuvintele slujbei pentru morþi îi rãsunau în minte: „Cum am sã vãd ceea ce e de nevãzut? Cum am sã-ndur înfricoºãtoarea vedere?“ Dupã care îi vorbise mamei, explicându-i de ce venise vremea sã o reîntâlneascã. Îi promisese cã va avea grijã de fratele ei ºi o fãcuse cum ºtiuse mai bine. „Mamã, iartã-mã!“ De acum, ºtia cât de rãu putea sã fie Victor.

163

Liliana Lazar

Dacã nu pleca imediat, avea sã-i fie pãrtaºã la pãcat. Iar el trebuia sã ºi le ispãºeascã pe ale lui. κi iubea fratele. În definitiv, ºtia cã era un om fãrã noroc. Faptul cã îºi petrecuse viaþa îngropat de viu nu era o soartã de invidiat.

Poate ar fi fost mai bine sã se fi dus la puºcãrie. Aºa, cel puþin, s-ar fi putut împãca ºi el cu propria conºtiinþã. Nu mai ºtia ce sã creadã. Mama dorise atât de mult sã-l apere!... De toate ºi împotriva tuturor. Numai cã, astãzi, Eugenia îºi dorea sã moarã. Nu era o fugã, nu abandona. Nu era nici urmã de laºitate în gestul ei. Era doar ceva în firea lucrurilor. Trebuie sã ºtii când sã pleci. „Cum voi îndrãzni, oare, sã deschid ochii? Voi fi oare în stare sã contemplu Stãpânul pe care nu am încetat sã-l supãr încã din copilãrie?“ Întinsã în patul din bucãtãrie, cu faþa spre icoane, simþea cum o pãtrunde un fel de moleºealã. Somnul sosea de parcã nu ar mai fi dormit de zile întregi. Cu toate acestea, rãmânea treazã, absolut conºtientã de ceea ce i se întâmpla. Puþin câte puþin, pierdea legãtura cu propriul trup. Absentã din ea însãºi, nu-ºi mai simþea greutatea cãrnii. Îi era peste poate sã-ºi miºte vreo mânã ori vreun picior. Sunete stranii traversau încãperea, de parcã un cutremur ar fi scuturat uºile ºi ferestrele. Mormãieli înfundate se auzeau din dulap. Se pare cã astfel îºi anunþã Moartea prezenþa celor care o cautã, poate pentru a înfricoºa, în ultima clipã, pe acela care încã mai are ezitãri. Numai cã Eugenia dorea sã meargã pânã la capãt. „Vreau sã Te vãd, Doamne, faþã cãtre faþã, acolo, la Tine, ºi sã mã închin þie.“ Încetul cu încetul, vacarmul se stinsese. Eugenia se vedea aºa, întinsã în pat. Sufletul nu-i mai era în corp, ci zbura prin camerã. În mod straniu, observa scena cumva 164 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

strãinã de ceea ce se întâmpla. Palidã, dar încã necâºtigatã de rigiditatea morþii, pielea îi cãpãtase culoarea purã a lumii de dincolo. Se gãsea frumoasã. Pitulaþi într-un colþ, doi pitici diformi o priveau distrându-se. Se apropiaserã apoi ºi începuserã sã danseze. Loveau cu picioarele în scânduri într-un vârtej îndrãcit. Eugenia se speriase atât de tare de ei, încât se simþea cam ridicolã. Fiindcã piticii erau inofensivi. κi prelungiserã straniul ritual pânã când un tânãr intrase în încãpere ºi-i alungase strigând la ei.

Câþi ani sã fi avut? Eugenia i-ar fi dat cel mult cincisprezece. Un înger? Aºa credea. În sfârºit liber, sufletul se ridicase mai sus ºi, deºi era ziua în amiaza mare, se mirase sã vadã cã se fãcuse noapte. Un întuneric apãsãtor îi învãluise trupul inert. Îi era frig ºi se ruga. „Doamne, condu-ne Tu paºii, ca Rãul sã nu ne ia în stãpânire.“ Eugenia mergea înainte, prin vãzduh, fãrã a-ºi zãri calea. Un mãnunchi de raze o atrãgea irezistibil. Aºa cã urmase drumul spre înalt. Puterea aceea o liniºtea, fiindcã scânteierea lucea în întuneric fãrã a o orbi. Eugenia nu îºi mai dorea altceva decât sã o atingã. În strãlucirea aceea, zãrise chipul lui Iisus care stãtea, în aura lui de luminã, în picioare, cu spatele aproape, ca pentru a-i arãta drumul. Întorsese capul spre ea ºi îi zâmbise. Iar ea nimic altceva nu îºi dorea decât sã meargã spre El. În suflet, imaginile îºi urmau una alteia într-un ritm dezlãnþuit. Clipe din viaþã, uitate uneori, urcau la suprafaþa memoriei. Copilãria alãturi de Victor. Mama, întotdeauna apãrându-i. ªi umbra înfricoºãtoare a bãtrânului Tudor Luca. „Aºteaptã-mã!“, strigase cãtre Hristos, care se îndepãrta într-un val de luminã.

165

Liliana Lazar

Acesta îi întinsese mâna, pentru ca sã-l poatã însoþi.

Dintr-o miºcare, înaintase spre El, iar amintirile i se ºterseserã. Încã un pas ºi gândurile care o mai legau de cei vii aveau sã disparã cu totul. „Iatã-mã, Doamne!“, strigase. ªi Eugenia începuse sã alerge cãtre aureola auritã ce sclipea în întuneric. Scânteierea orbitoare a haloului o cuprinsese cu totul. Atracþia exercitatã de acea putere îi cufundase sufletul într-o stare de bine absolut. Eugenia abia de mai auzea clopotele mãnãstirii, care anunþau ora trei. Nu mai ezitase. Alesese sã treacã de partea cealaltã. În sfârºit, avea sã-ºi gãseascã Mirele pentru vecie.

166 fiction connection

Capitolul 7

— Ajutã-mã, Daniel! se ruga Victor, care urcase în goanã poteca abruptã, strângând în mânã sacul de iutã.

— Ce þi s-a-ntâmplat? întrebase pustnicul.

— A murit! rãspunsese Victor, înnebunit.

— Cine?

— Surioara mea. E deja întãritã, acolo, pe patul de la bucãtãrie!

— Haide repede în sat, sã anunþãm preotul, spusese Daniel, fãcându-ºi cruce.

— În Slobozia?! Nici nu-þi dai seama ce spui! Fiindcã ºi eu sunt mort!

Schimnicul se aºezase în faþa lui ºi îl privise lung cum i se liniºtea respiraþia.

— Cred cã nu mi-ai spus chiar totul, ºoptise Daniel.

— N-am vrut sã-i fac rãu..., murmurase ºi Victor.

Daniel închisese ochii ºi îºi sprijinise capul într-un pumn. Victor vorbea sacadat, scoþând câte ceva la luminã, trecând apoi la altceva, fãrã vreo legãturã. În nesfârºitul monolog, pletele blonde ale Aniþei Vulpescu se amestecau cu parfumul vrãjit al învãþãtoarei. În talmeº-balmeºul de cuvinte, Victor asocia corpurile celor doi 167

Liliana Lazar

adolescenþi din maºinã cu umbra înspãimântãtoare a tatãlui, de la Groapa cu lei. Fiindcã lacul jucase un rol hotãrâtor în acea coborâre în infern. Dacã Daniel nu înþelegea toate amãnuntele, realiza, în schimb, în ce vârtej al crimei se aruncase Victor, care continua sã-ºi spunã mai departe povestea. Dupã câteva minute, deschisese sacul roºu ºi scosese hainele victimelor.

— De-acum, ºtii toatã povestea. Peste o zi sau douã, cei din sat se vor întreba unde este Eugenia. ªi-atunci voi fi ca ºi prins, înþelegi?

— Ce aºtepþi de la mine? întrebase Daniel.

— Sã-mi spui cã încã îmi mai pot mântui sufletul.

— Odihneºte-te puþin aici, în colibã.

Victor se întinsese pe patul de paie, dar nu reuºise sã se liniºteascã. Daniel se retrãsese la malul lacului, într-una dintre lungile sale meditaþii. Stãtea ca de obicei ºi îºi spunea fãrã încetare rugãciunea: — Doamne, Iisuse Christoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieºte-mã pe mine, pãcãtosul...

Dupã o orã, se ridicase ºi se întorsese la Victor.

— Am rãspunsul la întrebãrile noastre.

Victor se întrebase de ce pustnicul vorbea despre „întrebãrile noastre“.

— Ascultã bine ce am sã-þi spun, continuase Daniel. Nu ceri nicio lãmurire ºi faci tot ce-þi voi ordona.

Victor aprobase din cap.

— Îþi voi da acest manuscris.

Victor luase în mâini caietul de ºcoalã.

— Am scris jurnalul acesta de la sosirea mea aici. Îl vei copia, aºa cum ai fãcut ºi cu cãrþile pãrintelui Ilie. Dupã care vei arde originalul.

— De ce sã-l pun pe foc? exclamase Victor.

168 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

— Te-am rugat sã nu comentezi nimic! Aºtepþi acasã venirea sãtenilor. Spune-le cã scriai ºi te vor lãsa în pace.

Nu vorbi niciodatã nimic despre mine ºi totul se va aranja.

Daniel se apropiase ºi îi ºoptise la ureche: — O poþi lua din nou de la zero! E ºansa pe care nu ai avut-o acum douãzeci de ani.

— Nu prea înþeleg...

Se îmbrãþiºarã ºi Daniel zise solemn: — Aºa, sub privirile lui Dumnezeu, ne vom schimba destinele. Te salvez ºi astfel mã salvez ºi pe mine. Numai cã trebuie sã îmi promiþi...

— Ce? — Jurã cã îþi vei schimba viaþa. Cã vei alege Binele ºi vei respinge Rãul.

— Îþi promit, fiindcã, în adâncul meu, întotdeauna aceasta mi-a fost dorinþa.

— ªi-acum, du-te repede acasã ºi uitã de mine.

Cum Victor se pregãtea sã plece luând cu el sacul de iutã, Daniel îl oprise: — Lasã-l aici. Din momentul acesta e-al meu.

— Cum aºa?

— Viaþa ta devine a mea ºi viaþa mea e de acum a ta.

Victor nu-i înþelesese cuvintele, însã lãsase sacul.

Aºezat la malul lacului, Daniel îºi amintise cuvintele psalmistului: Dacã Dumnezeu mã ia sub mila Lui, mã pot culca ºi în mijlocul leilor care îi sfâºie pe fiii lui Adam...

Nu mai avea altceva de fãcut decât sã aºtepte. De acum, soarta lui nu mai þinea de el, ci doar de Providenþã.

169

Capitolul 8

Extras din cotidianul România liberã, din 18 august 1990: Dispariþii misterioase la Slobozia: „Asasinul din inima pãdurii“ se ascundea lângã sat

De mai bine de douã sãptãmâni, micul sat Slobozia a fost teatrul unor stranii dispariþii. Dupã tânãra învãþãtoare al cãrei corp încã nu a fost descoperit, a venit rândul cuplului de adolescenþi Irina Danu ºi Gigi Popescu sã trezeascã cele mai vii neliniºti. Cei doi tineri au dispãrut în timpul furtunii din 12 august, nelãsând altceva decât urme de sânge în apropierea maºinii. De câteva zile, bãnuielile se îndreptaserã cãtre un vagabond de treizeci ºi doi de ani, cunoscut sub numele de Daniel. Numindu-se, în realitate, Constantin Ica, acesta trãia retras într-o colibã improvizatã, în fundul pãdurii, lângã un lac cãruia localnicii îi spun Groapa cu lei. Individul nu era la prima fãrãdelege, fiind cãutat de ani de zile din cauza unei crime comise în 1984. La vremea 170 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

respectivã, într-o searã când bãuse peste mãsurã, Ica l-a bãtut pânã l-a omorât pe un tânãr, pe o stradã rãu famatã din Bucureºti. Fugarul se ascundea încã de atunci. Celui supranumit „Asasinul din inima pãdurii“ i s-au pus în faþã hainele victimelor, gãsite în coliba lui. Din pãcate, bãrbatul a murit înecat în timp ce încerca sã scape de sãtenii care veniserã sã-l aresteze. Aºadar, cursa criminalã a lui Constantin Ica s-a încheiat fãrã ca acesta sã fi dezvãluit mobilul crimelor, nici locul în care a ascuns cadavrele. Lacul a fost sondat de poliþie fãrã vreun rezultat.

De la trimisul nostru special la Slobozia, Corneliu Apostolache

171

Capitolul 9

În apartamentul de deasupra postului de poliþie, Simion reflecta întins în pat. Îi era foarte greu sã admitã vinovãþia lui Daniel. Cum sã fi fost cu putinþã? Petrecuserã împreunã noaptea de 12 august. Pustnicul nu îi putuse rãpi pe cei doi tineri. Totuºi, faptele o dovedeau. Hainele celor trei victime fuseserã gãsite în coliba lui. Iar articolul de ziar pe care Daniel îl þinea ascuns în Biblie stãtea mãrturie cã omul mai ucisese. De altfel, ºi numai faptul cã utilizase un nume fals era suficient pentru a-l face suspect. Lui Simion îi era ciudã pe el însuºi. Tocmai el, care se considera un poliþist bun, sã nu fi mirosit întreaga dramã? ªi sã mai fi fost ºi atât de naiv încât sã fi avut încredere în Daniel? Dar ºi nenorocitul acela de popã, care aranjase totul pe la spatele lui. Fiindcã el aþâþase mulþimea cu procesiunile lui isterice. ªi el îºi dãduse binecuvântarea pentru tot ceea ce urmase. Simion ºtia foarte bine cã faptele nu se întâmplaserã aºa cum scrisese presa. Îi spuseserã niºte þãrani cum se desfãºuraserã lucrurile, în realitate. Daniel fusese bãtut minute în ºir pentru a mãrturisi unde fuseserã ascunse corpurile victimelor. Însã schimnicul suportase totul fãrã a scoate un cuvânt.

172 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

Nu încercase nicio clipã sã fugã, de parcã ºi-ar fi aºteptat moartea. Conform martorilor, faþa lui Daniel ajunsese de nerecunoscut. Toþi dinþii îi fuseserã zdrobiþi de lovituri.

Vãzând cã nu scot nimic de la el, trei bãrbaþi se hotãrâserã sã-l înece în lac. Drept care doi dintre ei îl imobilizaserã de braþe, ca sã nu se zbatã, pe când al treilea îi þinuse capul în apã. Dupã câte se înþelegea, cei trei nenorociþi trebuiserã sã o ia de mai multe ori de la cap pânã când omul se sufocase. Asta se întâmplase, în realitate, la Groapa cu lei. În concluzie, fusese pedepsit un vinovat ori sacrificat un inocent? Simion nu ºtia. Simþea cã-i vine sã vomite. Se repezise la baie. I se pãrea cã dã afarã din el toatã mizeria care inundase Slobozia. Sprijinit, apoi, cu coatele de marginea chiuvetei, auzise hãrmãlaia de afarã. Abia scoþând capul pe geam, înþelesese cã nimic nu se încheiase încã.

— A mai dispãrut cineva! urla o femeie, ridicând braþele spre cer.

Gesticula strigând, vorbind despre un eveniment la care nimeni nu se mai aºtepta. Prin urmare, Daniel mai fãcuse o victimã, înainte de a dispãrea în apele lacului.

— A dispãrut fata Anei Luca! precizase femeia. Nimeni nu a mai vãzut-o de la sãrbãtoarea satului!

— Sigur ºi pe ea a omorât-o, adãugase o alta. În câteva minute, lumea se adunase în faþa primãriei. Plutonierul ieºise în fugã din postul de poliþie.

— Ce ziceaþi? întrebase Simion.

— Cã a mai dispãrut cineva! Fata lui Luca.

— S-a dus cineva la ea acasã?

— Nu. N-a-ndrãznit nimeni sã intre.

— Atunci, hai sã-ncepem de-acolo! zisese Simion, decis ca, de data aceasta, sã conducã aºa cum trebuia ancheta.

173

Capitolul 10

Când grupul de oameni ajunsese la casa familiei Luca, Simion Pop observase, în primul rând, cã perdelele erau lãsate, la ferestre, deºi uºa de la intrare rãmãsese întredeschisã, de parcã ar fi plecat cineva în grabã, uitând sã o închidã aºa cum trebuia. Lucrul îl pusese pe gânduri atât de tare, încât scosese pistolul din toc. Înþelegând cã era vorba despre ceva grav, cei de lângã el se dãduserã doi paºi înapoi, lãsându-l sã înainteze singur. Simion ajunsese pânã la uºã ºi îºi strecurase capul prin deschiderea acesteia. Ordonase celorlalþi sã rãmânã afarã, de parcã s-ar fi aºteptat sã descopere ceva deosebit de periculos. Dupã câteva minute, care pãruserã a dura ore întregi, dãduse la o parte perdelele ºi deschisese ferestrele, fãcându-le semn celor din curte sã se apropie. Ca atare, sãtenii intraserã ºi ei în casã. Un nor de muºte ºi o duhoare îngrozitoare îi primiserã încã din prag. Cadavrul Eugeniei începuse sã se descompunã din cauza cãldurii. Unii îºi duseserã batistele la nas, pentru a putea suporta mirosul greþos al cãrnii intrate în putrefacþie. Tânãra femeie era culcatã pe patul din bucãtãrie, cu mâinile încruciºate pe piept. Ochii 174 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

îi erau larg deschiºi, ceea ce impresionase pe toþi cei prezenþi. Rãmãºiþele îi fuseserã mutate pe o pãturã, pentru a putea fi scoase din casã. Apoi, câteva scânduri fuseserã aruncate în curte una lângã alta, iar trupul aºezat pe ele.

Simion pusese sã fie cãutatã o cãruþã pentru a duce moarta în sat ºi a o înmormânta cum se cuvenea. Peste o jumãtate de ceas, doctorul Bogdan ºi Ion Fãtu sosiserã amândoi, cu cãruþa. Doctorul dezbrãcase corpul Eugeniei, tãindu-i hainele cu o foarfecã. Examinase sumar torsul ºi braþele, conchizând cã moartea survenise în urma unui stop cardiac. Dorind sã anuleze orice altã versiune, Simion mâzgãlise în raportul sãu, drept titlu, cu litere mari, îngroºate, cuvintele MOARTE DIN CAUZE NATURALE. Moarta fusese acoperita cu un cearºaf, iar preotul începuse sã psalmodieze o rugãciune pentru morþi. Þãranii îºi scoseserã pãlãriile ºi se închinaserã. Doar Simion îºi pãstrase chipiul pe cap. Se întorsese în casã ºi scotocise prin toate colþurile pentru a se asigura cã nu îi scãpase niciun indiciu. Abia la plecare, auzise un zgomot sub acoperiº.

Plutonierul se urcase pe masa din camerã ºi împinsese capacul din tavan. Se uitase ºi zãrise o formã omeneascã întunecatã, ghemuitã în paie.

— Cine-i acolo? întrebase.

— Eu, rãspunsese o voce rãguºitã.

Poliþistul îndreptase lanterna ºi luminase figura hirsutã a lui Victor Luca. Simion se speriase atât de tare, încât alunecase de pe masã ºi cãzuse pe duºumea. Þãranii alergaserã sã-l ajute sã se ridice. Unul dintre ei întrebase: — Ce e sus dom’ plutonier?

— Cred c-am vãzut o fantomã.

— Doamne! Sã chemãm preotul!

175

Liliana Lazar

— Nu e nevoie, rãspunsese poliþistul, urcându-se iarãºi pe masã. Nu cred în fantome. Vino mai aproape sã te vãd mai bine, strigase apoi cãtre bãrbatul ascuns în pod.

Victor se târâse pânã lângã chepeng, îºi trecuse picioarele prin deschiderea acestuia ºi se lãsase sã cadã pe duºumea, fãcându-i pe toþi sã strige de mirare.

— Îl recunosc, spusese Fãtu, care se alãturase ºi el grupului din casã. E necunoscutul din pãdure. Cel care zicea cã îl cheamã Iacob Dafula.

— Cum te numeºti? întrebase Simion.

— Sunt Victor Luca.

— Minþi! strigase unul dintre þãrani. Bãiatul lui Luca a murit acum douãzeci de ani.

— Ia stai aºa, spusese un altul. Sã ºtii cã seamãnã.

— Poate-o fi un moroi! sugerase un al treilea.

— Asta, cu siguranþã, nu. Moroii nu ies decât noaptea.

— Ajunge! ordonase Simion, punându-i cãtuºele ºi urcându-l în cãruþã, alãturi de sora lui.

Convoiul se pusese în miºcare, coborând dealul, urmat de o droaie de copii atraºi de strigãtele lor: — A fost gãsit Victor Luca!

O bãtrânã îºi fãcuse cruce la trecerea alaiului.

— De ce tot strigã cã e o minune? N-au gãsit decât un mort viu. Ce blestem!...

Victor fusese închis în arestul poliþiei pentru interogatoriu, dar nu se dovedise prea vorbãreþ. Repeta doar: — N-am vrut sã-i fac niciun rãu...

A doua zi, venise duba de la Iaºi. Aceasta parcase în piaþa satului, unde aºteptau niºte oameni înarmaþi. Þãranii, cãrora le era teamã de poliþie, se speriaserã atât de 176 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

tare, încât, în pofida curiozitãþii, se ascunseserã toþi prin case. Victor fusese transferat la un spital psihiatric, pentru îngrijiri medicale. Seara, fusese informatã ºi presa despre descoperirea bãrbatului respectiv. ªi, din acel moment, începuse sã se vorbeascã despre cineva vindecat printr-o minune, la Slobozia.

177

Capitolul 11

Zoltek, spitalul de psihiatrie din Iaºi

Razele soarelui, care treceau prin fereastrã, aureolau figura emaciatã a lui Victor. Nimbul auriu care i se desena în jurul capului îl fãcea sã semene cumva cu sfinþii pictaþi în icoanele din biserici. O infirmierã îi tunsese pãrul ºi barba, pentru a-l face mai prezentabil. Totuºi, în momentul în care vorbea, se fãceau simþite privaþiunile la care fusese supus în lungii ani de recluziune, dupã gura lipsitã de dinþi. Victor se uita, prin fereastrã, la pereþii albi ai spitalului. Auzise cã, înainte de revoluþie, în locul acela fusese un centru în care Securitatea interoga ºi tortura pe cei arestaþi. Îi venea, însã, greu sã creadã, cãci, acum, locul era calm ºi odihnitor. Sã fi fost, oare, bãrbaþii în bluze albe care umblau pe coridoare vechii cãlãi? Sã fi folosit, oare, cãzile de baie din fiecare încãpere ºi altor scopuri decât spãlatului? Un medic intrase în salon ºi se aºezase în faþa lui Victor. Bãrbatul purta, pe vârful nasului, niºte ochelari mici ºi rotunzi pe care, din când în 178 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

când, îi împingea în sus cu degetul mare. În acest timp, întorcea nervos paginile unui dosar, fãrã a scoate un cuvânt. Apoi, începuse sã-i punã întrebãri: — De ce nu v-aþi arãtat mai de mult?

Victor urma neabãtut sfaturile lui Daniel. Vorbea puþin ºi se strãduia sã ofere, de fiecare datã, aceeaºi explicaþie.

— Mama nu mi-a dat voie sã ies din casã. Aºa cã am ascultat-o.

— Bine, bine... murmurase medicul. Dar cu ce vã ocupaþi toatã ziua?

— Am copiat cãrþile de la pãrintele Ilie.

— Douãzeci de ani?!

— Altceva nu aveam de fãcut.

De parcã ar fi dorit sã-l împingã pe Victor sã comitã o greºealã, bãrbatul înlãnþuia întrebãrile fãrã a-i lãsa cu adevãrat timp sã ºi rãspundã.

— Aºadar, v-aþi petrecut timpul recopiind manuscrisele?

— Pãi... da.

— ªi unde se aflã? N-am gãsit prea multe în pod.

— Pãrintele Ilie a distribuit sute dintre ele.

— Dupã dispariþia pãrintelui Ilie, a mai avut viaþa vreun sens pentru dumneavoastrã? Doar nu vi se mai dãdea nicio carte pe care sã o copiaþi. De ce nu aþi ieºit la luminã dupã revoluþie? Aþi fi fost amnistiat.

— Amnistiat? ºoptise Victor în barbã. Nu m-am priceput niciodatã la politicã.

— De acum, pur ºi simplu, sunteþi liber, nu mai existã nicio plângere împotriva dumneavoastrã.

— Liber? Adicã pot sã plec?

— Nu chiar imediat. Dorim sã vã mai þinem aici câteva zile. Când vã veþi fi refãcut complet, vã veþi putea întoarce acasã.

179

Liliana Lazar

κi amintise ce îl sfãtuise Daniel: „Spune-le cã scriai, ºi te vor lãsa în pace.“ Trãsese adânc aer în plãmâni ºi spusese, în clipa în care omul în alb începuse sã-ºi piardã rãbdarea: — Când nu am mai avut nimic de copiat, am început sã scriu ceea ce îmi trecea prin cap.

— Cum aºa?

— Scriam în fiecare zi câte ceva.

— Vreþi sã spuneþi, un fel de jurnal intim?

— Da, cam aºa ceva.

— ªi ce aþi fãcut cu el? M-aº bucura sã-l pot citi.

Victor deschisese sacoºa pe care o adusese cu el. Bãgase mâna înãuntru ºi scosese jurnalul lui Daniel, pe care îl aºezase înaintea psihiatrului. Doctorul fãcuse ochii mari, uluit de caietul de ºcoalã care apãrea în faþa lui. Îl desfãcuse ºi citise primele fraze.

— Caietul acesta mã intereseazã în mod deosebit. Sunteþi de acord sã-l citesc ºi eu?

— Dacã vreþi...

Fãrã a mai pierde o clipã, doctorul se adâncise în lectura manuscrisului. Victor se uita la el cum dãdea paginile febril, pãtruns de curiozitate. Psihiatrul devora textul în vitezã, de parcã s-ar fi temut ca nu cumva sã se ºteargã acele cuvinte, pe mãsurã ce înainta cu lectura. Surescitat de descoperire, puncta frazele citite cu câte un „Bine, bine...“. Uitase complet de interogarea lui Victor.

Doar „jurnalul“ mai conta. Victor îºi zicea cã, dacã totul avea sã decurgã dupã cum îi promisese Daniel, aveau sã-l lase în pace.

180 fiction connection

Capitolul 12

Evenimentele se precipitaserã cu o asemenea vitezã, încât pânã ºi Victor pãrea depãºit de miºcarea pe care o declanºase. De la revoluþia din 1989, România semãna cu una dintre acele insule îndepãrtate, devastate cu regularitate de furtunile tropicale. Întreaga þarã trebuia reconstruitã, iar românii nu prea ºtiau de unde sã înceapã. Noii conducãtori, care nu erau alþii decât vechii tovarãºi ai lui Ceauºescu, confiscaserã munþi de bogãþie în propriul lor folos. Când se sãturaserã, examinaserã situaþia, zicându-ºi: „Dacã tot nu mai e Partidul, care sã þinã în frâu societatea, mai bine sã gãsim altceva...“. Trecuserã toate instituþiile în revistã, unele dupã altele, ºi nu putuserã constata decât cã toate erau discreditate. Degeaba întorseserã problema pe toate feþele, evidenþa tot se impunea: în lipsa unei puteri bine definite, þara risca sã alunece în anarhie. Întrucât zi de zi poporul îºi striga tot mai apãsat setea de dreptate, unii dintre conducãtori ajunseserã sã se teamã cã ar putea pierde tot ce acumulaserã. Aºa cã deciseserã sã înlocuiascã Partidul. Dat fiind cã Biserica rãmânea instituþia cea mai puþin contestatã, se impusese de la sine, fiindcã românii aveau o încredere oarbã în ea.

181

Liliana Lazar

Dupã ce fusese persecutatã atâta vreme, constituia acum inima noii societãþi democratice. România redevenise, oficial, o naþiune creºtinã. Din acel moment, Bisericii nu i-a mai lipsit nimic. Într-o þarã marcatã încã de penurie, când era vorba de a construi ceva, nu numai cã banii nu lipseau, dar chiar curgeau în valuri. De la cei mai amãrâþi la cei mai bogaþi, fiecare îºi dãdea obolul, þãranul ºi funcþionarul, poliþistul ºi omul de afaceri. Toþi îºi rãscumpãrau conºtiinþa cu câþiva pumni de bancnote. Câtã sinceritate sã fi fost în acel elan? Greu de zis. O vorbã de duh spunea cã, înainte de revoluþie, toatã lumea se dãdea atee ºi dupã aceea, credincioasã. Cert era cã, puþin câte puþin, Biserica ºi Statul ajunseserã la o relaþie incestuoasã, de care pãrea cã nu se ruºineazã nici o parte, nici cealaltã. Întreaga þarã începuse un îndelungat catharsis, în al cãrui lanþ Victor Luca nu era decât una dintre zale. Þara cãuta un erou pe care fugarul de la Slobozia era pe cale sã-l încarneze. Cu toate acestea, omul era departe de a fi fost un sfânt. Numai cã îºi ispãºise crima, dupã chipul ºi asemãnarea poporului român care, dupã ce fusese corupt de comunism, cãuta o cale de ispãºire, în felul lui. În context, cum ar fi putut fi gãsit un simbol mai bun decât acel criminal care, cu preþul unui îndelungat purgatoriu, gãsise calea spre luminã? Laºul Victor Luca ajunsese erou naþional. Gata, fuseserã uitate privilegiile, amnistiaþi vechii cãlãi ai securitãþii, albiþi profitorii pieþei negre, reabilitaþi funcþionarii, spãlaþi de pãcate profesorii care îndoctrinaserã generaþii. Totul fusese ºters. O adevãratã epurare a conºtiinþelor, pentru a o evita pe aceea a oamenilor. Liberi! Cu toþii îºi rãscumpãraserã greºelile, ticãloºiþi, dar scãpaþi de greutatea acelui jug, rãmaºi sub aceleaºi influenþe, dar fãrã lanþuri, lipsiþi de motive serioase 182 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

de a spera la un viitor mai bun, dar, cel puþin, izbãviþi astfel. Liberi! Exact ca niºte sclavi care, abia dezrobiþi, îºi cautã un alt stãpân. De altfel, ca sub semnul unei ironice predestinãri, nu-ºi ispãºise Victor Luca pãcatul într-un sat cu numele profetic de Slobozia, ceea ce nu înseamnã altceva decât pãmântul dezrobiþilor?

183

Capitolul 13

Jurnalul lui Daniel fusese publicat în toamnã, sub titlul de Mântuirea lui Victor Luca. Editorul, Traian Zaharia, orchestrase cu mânã de maestru campania de promovare a cãrþii. În octombrie 1990, o ºedinþã de autografe avusese loc în saloanele prestigioasei librãrii de stat din Iaºi. Încã de la începutul dupã-amiezii, o mulþime de lume se strânsese la uºa de sticlã a Librãriei Poporului.

— Ia uitaþi-vã la ei! spunea amuzat Zaharia. Românii sunt atât de obiºnuiþi cu statul la rând, încât ar face câteva ceasuri de coadã chiar ºi pentru citit! Oamenilor acestora le e foame de speranþã, spusese cu solemnitate episcopul Teofil.

— Dacã aºteaptã vremuri mai bune, astea nu de mâine vor începe..., adãugase Zaharia — Tot e mult ºi dacã Mântuirea lui Victor Luca îi va ajuta sã aibã rãbdare, oftase episcopul.

Editorul jubila. Omuleþul rotofei calcula deja profitul pe care avea sã i-l aducã vânzarea cãrþii. Zâmbea lãsându-ºi dantura la vedere. Genialã idee sã-l cheme pe episcop la lansare! Întreaga presã localã se deplasase pentru a 184 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

fi de faþã la eveniment. Fiecare dorea sã-l vadã pe Victor, sã-i vorbeascã ºi, cei mai norocoºi, chiar sã primeascã un sfat spiritual. Zaharia prevãzuse totul ca un maestru. Fãrã discursuri. Victor nu era un bun orator. Doar dedicaþia scurtã de pe pagina de gardã – o cruce urmatã de iniþialele V.L. – urma sã fie de ajuns. Erau cel puþin opt sute de persoane care aºteptau afarã, aºa cã trebuia procedat repede. Foºti agenþi ai Securitãþii fuseserã angajaþi ca bodyguarzi. În fundul încãperii, Victor stãtea la un birou mare.

Alãturi, fusese pus pe perete un afiº imens ce reproducea coperta cãrþii: imaginea lui Victor rugându-se în pod. Deasupra se putea citi cu majuscule: MÂNTUIREA LUI VICTOR LUCA. Unul câte unul, oamenii se înclinau în faþa lui, ruºinaþi aproape în clipa în care îi întindeau exemplarul pentru dedicaþie. O bãtrânã se apropiase ºchiopãtând, scoþând din sacoºã un caiet zdrenþuit. Descoperind scrisul de pe copertã, Victor exclamase surprins: — Pãi ãsta este unul dintre caietele mele!

— Da, sfinþite. Mi l-a dat pãrintele Ilie Mitran pe ascuns.

— Este unul dintre cele dintâi pe care le-am copiat.

— ªi astfel am rezistat în vremea dictaturii, spusese femeia cu ochii în lacrimi.

Victor rãmãsese fãrã grai. În faþa umilinþei acelei þãrãnci simple, îi era chiar cam ruºine de jocul la care se pretase. Editorul apãruse în grabã, împingând-o cu putere la o parte.

— Nu voia decât..., se bâlbâise Victor.

— Nu avem timp de pierdut. De altfel, e cineva care doreºte sã stea de vorbã cu tine.

— A, da? Vrea o dedicaþie?

— Nu spune prostii. E deputatul Cosmovici.

— Fostul prefect? Prietenul lui Ceauºescu?

185

Liliana Lazar

— Asta þine deja de trecut! Se teme, totuºi, ca legãturile cu vechiul regim sã nu-i dãuneze în carierã. Într-o zi, cu siguranþã va fi preºedinte. Aºa cã vrea, cum sã zic, sã-ºi... modernizeze imaginea.

— Nu fac politicã, spusese Victor hotãrât.

— Cosmovici þine doar sã se fotografieze cu tine.

Victor pãruse întristat deodatã de toatã agitaþia aceea.

— Haide, nu-þi mai face probleme, adãugase Zaharia.

Doar îþi vei primi obolul... Deputaþii plãtesc întotdeauna în dolari!

Cosmovici intrase în librãrie, însoþit de gãrzile de corp. Aºteptase, apoi, câteva clipe sosirea fotografului.

— E bine aºa? întrebase. Dau bine-n cadru?

Fotograful aprobase din cap.

— Haide!

Deputatul afiºase un zâmbet larg, îndreptându-se cãtre Victor. Apoi, scuturându-i mâna cu putere, exclamase: — Sunt onorat sã vã întâlnesc. Avem multe în comun.

Victor nu ºtiuse ce sã rãspundã. Deloc în largul lui, se mulþumise sã încline politicos din cap. Cosmovici îl privea lung, zâmbind cu dinþii la vedere, de parcã s-ar fi pregãtit sã-l muºte. Bãrbatul era înalt ºi voinic.

Cu începutul de chelie plecând de la frunte ºi cu mustaþa groasã, lui Victor i se pãrea cã semãna cu un turc.

Zaharia urmãrea neliniºtit scena. Cosmovici luase cuvântul: — Cuviosule Victor, sunteþi pentru noi toþi un model.

Aþi rezistat fiindcã, la fel ca mine, aþi ºtiut întotdeauna cã poporul român va putea sã-ºi recapete libertatea.

O salvã de aplauze rãsunase în salã. Cosmovici surâsese. Manipularea funcþiona. Asistenta lui, o femeie 186 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

scundã ºi negricioasã, îmbrãcatã într-un auster taior gri, îi ºoptise la ureche: — Vorbiþi despre Bisericã. Se uitã episcopul la dumneavoastrã...

Politicianul îºi revenise ºi se adresase, zâmbind mereu la fel de larg, în direcþia omului Bisericii, care îºi cam pierduse rãbdarea: — Jurnalul dumneavoastrã este un mesaj al speranþei, ce aratã poporului nostru cã reconstrucþia þãrii nu va putea fi fãcutã decât împreunã cu Biserica. Democraþia ºi Biserica: iatã cei doi stâlpi ai noii Românii!

Episcopul pãruse sã se mai relaxeze.

— Faceþi-vã semnul crucii ºi sã plecãm, adãugase, tot ºoptit, asistenta.

Deputatul dusese mâna la frunte, ezitând. Nu ºtia cum s-o facã. Încercase sã-ºi aminteascã frânturile de practici ortodoxe pe care bunica lui se strãduise sã-l înveþe, numai cã uitase absolut totul. Episcopul Theofil îl privise neîncrezãtor. Neputând rezolva dilema, Cosmovici se rãzgândise, desfãcând larg braþele ºi lansând un tunãtor: — Dumnezeu sã vã binecuvânteze! Dumnezeu sã binecuvânteze România!

Episcopul rãmãsese înmãrmurit de o asemenea îndrãznealã. În mod normal, el era acela care binecuvânta mulþimile! Deputatul pãrãsise librãria în aplauzele celor prezenþi. Intrase în limuzinã ºi pãrãsise locul în trombã.

Zaharia exulta. Mântuirea lui Victor Luca nu se mai anunþa doar un succes literar, ci dãdea semne cã avea sã devinã un adevãrat fenomen de societate.

187

Capitolul 14

Victor era copleºit de noua lui viaþã. Cu avansul din drepturile de autor îºi cumpãrase o cãsuþã în centrul satului, când trecea pe drum, toatã lumea îl saluta. Chiar ºi popa se înclina în faþa lui. Duminica, la bisericã, i se acorda locul cel mai bun, din faþa altarului, alãturi de scaunul episcopal. Ce sã mai vorbim de valul necontenit de musafiri. Nu rareori, iarna, puteau fi vãzuþi zeci de oameni aºteptând din zori pânã la prânz, rebegiþi de frig, în pragul uºii. Unii dintre aceºtia soseau de foarte departe, pentru a-i cere sfaturi de naturã spiritualã. Cu siguranþã, Victor nu ºi-ar fi dorit sã-i fi întâlnit vreodatã. În general, semenii îl oboseau. ªi apoi, nici nu avea ceva anume sã le spunã. Cu toate acestea, îi primea ºi, de fiecare datã, era ºi el surprins sã constate în ce mãsurã simple recomandãri de bun simþ deveneau, în gura lui, adevãrate profeþii. Unii chiar reveneau dupã o vreme, pentru a-i dovedi recunoºtinþa. Alþii se jurau cã, mulþumitã lui, viaþa le cãpãtase, în sfârºit, rost. Ba chiar, de douã sau trei ori, i se trimiseserã bani pentru niºte vindecãri miraculoase. Victor nu prea pricepea despre ce era vorba, întrucât nu fãcea nimic deosebit, însã realiza cã, în apropierea 188 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

lui, oamenii erau mai fericiþi, îi plãcea existenþa aceea, simþindu-se iarãºi util. Ceea ce îi reamintea de perioada în care copia cãrþi. I se pãrea cã trãieºte în serviciul Binelui. Nu mai era tulburat de acele impulsuri care îl dãduserã peste cap, împingându-l sã comitã mari pãcate. Daniel îi promisese cã îl va salva ºi se þinuse de cuvânt. Era de parcã se nãscuse încã o datã, de parcã începuse o viaþã nouã. Aproape împotriva propriei voinþe, era convins cã era pe cale sã devinã un sfânt. Uneori, amintirea lui Daniel îl întrista. Fãtu refuzase sã-l înmormânteze în Slobozia. Se spunea cã rãmãºiþele lui pãmânteºti fuseserã aruncate într-o groapã comunã, la Iaºi, cum se face cu câinii vagabonzi. Ce dureros, ce nedrept, îºi zicea Victor.

S-ar fi bucurat sã se poatã reculege la mormântul prietenului lui, când urca la cimitir sã-ºi vadã mama ºi sora.

Sunase telefonul. Blestematul acela de Zaharia îl tot hãrþuia pentru a-i da continuarea la Mântuire... Ce calamitate! Editorul nu-i înþelegea refuzul. Degeaba îi tot repeta Victor cã era vorba despre o lucrare unicat, cã nu ar mai putea scrie un alt jurnal. Bãrbatul tot nu voia sã înþeleagã ºi îl bãtea continuu la cap, pentru a-l convinge sã-ºi schimbe pãrerea. De fiecare datã, Zaharia îi spunea cã încãpãþânarea sa era o prostie, cã avea aur în buricele degetelor, cã nu avea dreptul sã facã totul praf. Victor nu-l mai asculta. Putea sta ceasuri în ºir uitându-se cum ninge peste sat. Se anunþa o iarnã lungã. Toatã agitaþia aceea îl obosea. În anumite zile, îºi spunea cã ar fi fost mai bine sã se întoarcã în casa de pe deal. Acolo doar fusese fericit, alãturi de mama ºi de Eugenia. Acum, de când gerul muºcãtor cotropise Slobozia, se simþea foarte singur. „Mamã, surioarã, de ce m-aþi pãrãsit?“ 189

Capitolul 15

În mijlocul pãdurii, casa Danei pãrea aþipitã sub stratul de zãpadã. Ca de obicei, cei doi îndrãgostiþi îºi petrecuserã seara împreunã. Numai cã, de data aceasta, nu era acelaºi lucru. Nu mai fusese nimic pasional, doar o îmbrãþiºare pe fugã, de parcã Simion s-ar fi grãbit sã se achite de o obligaþie. Întins în pat, poliþistul fuma privind în tavan. Alãturi, femeia adormise de mult. Simion era prea apãsat de gânduri ca sã mai simtã vreo plãcere.

Rememora neîncetat evenimentele din ultimele luni. κi tot amintea de noaptea aproape irealã petrecutã în coliba lui Daniel, vorbind despre mântuirea sufletului ºi despre ispitele diavolului. Simion nu înþelegea prea bine mesajul pe care i-l lãsase pustnicul ºi îºi repeta neîncetat cuvintele misterioase pronunþate de acela înainte de a muri, în care vedea un soi de avertisment profetic: „Þine-þi mintea în iad ºi nu deznãdãjdui!“ Cum sã fi putut comite o crimã atât de odioasã un om deosebit de credincios, de hotãrât asupra drumului pe care îl are de urmat în viaþã? În definitiv, nu fusese descoperit niciun cadavru. Hainele celor dispãruþi, ascunse, dacã s-ar fi putut spune aºa, în colibã, erau singura 190 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

dovadã a vinovãþiei lui Daniel. Ceva nu se potrivea, însã poliþistul nu reuºea sã-ºi explice lucrul care îl deranja. Pe noptierã, Simion observase o carte întredeschisã. Era Mântuirea lui Victor Luca. Fusese puþin mirat sã constate cã Dana era interesatã de genul acela de scrieri, ea care, de obicei, citea numai romane de dragoste. Bine, în definitiv, Victor Luca ajunsese o celebritate. Cu excepþia lui Simion, toatã lumea din sat îi citise jurnalul. De-acum, mulþumitã lui Victor, întreaga Românie aflase de Slobozia, micul sat moldovenesc. Se spunea chiar cã vor fi organizate pelerinaje! Pe Simion subiectul îl distra. Se întreba ce s-ar fi întâmplat dacã, acum douãzeci de ani, dupã uciderea Aniþei Vulpescu, ar fi reuºit sã-l prindã pe Victor Luca. Ar fi încurcat oare voinþa divinã, împiedicând un criminal sã ajungã erou naþional? Începuse sã rãsfoiascã volumul zicându-ºi cã, poate, lectura avea sã-l ajute sã adoarmã. Textul începea cu urmãtoarele cuvinte: Unii oameni pãrãsesc tumultul lumii din dragoste fãrã margini pentru Dumnezeu. Alþii se smulg din mizeria orgoliilor din dorinþa arzãtoare de a se îndrepta cãtre Împãrãþia Cerurilor. Unii însã fug de propria lor condiþie din cauza mulþimii pãcatelor pe care le-au sãvârºit. Este ºi cazul meu, care l-am fãcut pe cel mai rãu dintre toate. Ajuns ermit prin forþa împrejurãrilor, înþeleg cel mai bine misterioasele cuvinte ale lui Christos: „Din zilele lui Ioan Botezãtorul pânã acum, împãrãþia cerurilor se ia prin strãduinþã ºi cei care se silesc pun mâna pe ea“. Ceea ce înseamnã cã aceia care, închiºi încã în greutatea propriului trup, au urcat totuºi cãtre ceruri pe scara virtuþilor, aceia vor trebui, inevitabil, sã sufere acceptând chinurile Sfintelor Patimi.

191

Liliana Lazar

Or, recluziunea mea obligatorie mã împinge cãtre limitele suportabilului. În fiecare zi, mã atacã demoni tot mai înfricoºãtori. ªi totuºi, nu mã clatin, cãci, credincios jurãmântului pe care mi l-am fãcut, veghez ºi-mi aºtept mirele ceresc. Iar în clipele de îndoialã ºi de disperare, nu-mi mai gãsesc liniºtea decât în vorbele înþeleptului: „Þine-þi sufletul în iad ºi nu dispera!“ Cartea îi cãzuse din mânã. Cuvintele lui Daniel îi rãsunau în minte. „Þine-þi sufletul în iad ºi nu dispera!“ Dintr-odatã, totul se limpezise. Poliþistul înþelesese, în sfârºit, cine era Victor Luca, iar descoperirea îl îngrozise.

Dana se întorsese spre el ºi îl întrebase: — Ce-ai pãþit? Eºti alb ca varul!

192 fiction connection

Capitolul 16

O mantie groasã de nea acoperise uliþele Sloboziei. În seara liniºtitã de iarnã nu se auzea niciun zgomot în tot satul. Doar sunetul înfundat al clopotului de la mânãstire rãsuna prin vale. Se fãcuse unsprezece ºi Victor era pe punctul de a se culca, în clipa în care huruitul motorului unei maºini îl fãcuse sã tresarã. Se întrebase cine ar mai fi putut veni în vizitã la o orã atât de târzie ºi întredeschisese uºa de la intrare, înainte ca musafirul sã fi apucat sã batã la uºã. Un vânt de gheaþã se strecurase în hol. Victor îl recunoscuse pe Simion Pop ºi îl întâmpinase cu un: — Salut, domnule plutonier! Ce vânt te-aduce?

Simion era turbat de furie. Cu un gest violent îl împunsese cât colo pe Victor, care se clãtinase ºi cãzuse greoi la pãmânt.

— Þi-am înþeles tot jocul, Victor Luca! urlase poliþistul, scoþându-ºi pistolul.

— Despre ce vorbeºti?

Cu un ºut, plutonierul închisese uºa ºi îndreptase arma cãtre Victor, care se ridica greoi.

193

Liliana Lazar

— Când am citit asta am înþeles cine eºti, continuase Simion, fluturând exemplarul din Mântuirea lui Victor Luca.

— Aha, deci asta era..., ºoptise Victor, aºezându-se în fotoliu.

— Asta era ºi încã de la prima paginã: „Þine-þi mintea în iad ºi nu deznãdãjdui!“ Daniel a scris cartea, nu tu.

— Asta ai venit sã-mi spui?!

— ªtiu cã tu eºti „Asasinul din inima pãdurii“.

— A, da? oftase Victor, uitându-se la Simion care-ºi agita pistolul.

— Aºa cã vii cu mine, ordonase poliþistul. Gata cu impostura. Nu eºti altceva decât un laº. Toatã viaþa ai crezut c-o sã scapi de puºcãrie. Numai cã de azi eºti demascat. Nu ai reuºit decât sã mai amâni scadenþa...

— E adevãrat, nu eu am scris jurnalul, recunoscuse Victor. Însã de furat, nu am furat nimic.

— Minþi!

— Daniel mi-a dãruit viaþa lui.

— Þi-a dãruit viaþa lui?...

— Voia sã se sacrifice în locul meu. Ce-i rãu în asta?

— Încerci sã mã-mbrobodeºti...

— Nici eu nu am prea înþeles, la început. Însã, acum, ºtiu...

— Ce ºtii?

— De ce mi-a fãcut pustnicul un asemenea cadou.

— Daniel era un om cumsecade, se enervase Simion, pe când tu nu eºti decât un impostor.

— Sã-þi mântui sufletul e un lucru bun, dar sã salvezi un semen e un lucru ºi mai bun. Daniel dorea sã se mântuie, ºi pe el, ºi pe mine în acelaºi timp.

— Vrei sã mã faci sã cred cã a prevãzut totul?

194 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

— Acesta era secretul lui: sã moarã ca un martir ºi sã rãscumpere ºi pãcatele mele. Mi-a trebuit mult timp pânã am înþeles.

— Nu te cred.

— Eºti orbit de mândrie, îi rãspunsese Victor. Arestându-mã, speri sã ajungi celebru, nu?

— Vreau, pur ºi simplu, ca adevãrul sã iasã la luminã! strigase poliþistul, aruncând pe jos Mântuirea lui Victor Luca.

— ªi nu te gândeºti nicio clipã la toþi acei oameni care sunt fericiþi datoritã mie. Gândeºte-te la cât au suferit românii. Au ºi ei nevoie de o speranþã. Dacã mã bagi la puºcãrie, o sã le distrugi visul.

— Ajunge!

— Prin urmare, sacrificiul lui Daniel nu a folosit la nimic, oftase Victor când poliþistul îi punea cãtuºele. Or, cel mai trist lucru este cã încercam sincer sã devin mai bun.

Simion îl împinsese afarã din casã, ducându-l la maºina de poliþie. Picioarele celor doi bãrbaþi se înfundau adânc în zãpadã, când Victor sugerase: — Presupun cã vrei sã vezi ºi corpurile.

— Unde sunt?

— În pãdure. O sã þi le arãt.

— Acum?

— Nu e foarte departe.

— E însã prea multã zãpadã, spusese Simion, uitându-se împrejur. O sã mergem mâine.

— Mâine va fi prea târziu. Nu voi mai spune nimic, iar corpurile nu vor mai fi gãsite niciodatã. Fãrã cadavre, n-am nicio vinã, nici în privinþa învãþãtoarei, nici a celor doi puºti.

195

Liliana Lazar

Simion ezita. Victor avea dreptate. Nu exista nicio probã materialã împotriva lui. Doar niºte presupuneri legate de anumite pasaje din carte, ceea ce nu avea cum cântãri prea greu în faþa instanþei. La cât de celebru era, cu siguranþã avea sã fie scos basma curatã de Justiþie.

Dacã lãsa sã-i scape ocazia, poliþistul avea sã regrete toatã viaþa. Nu exista niciun pericolul ca Victor sã scape iarãºi. Deþinutul avea cãtuºele la mâini ºi ar fi fost imposibil sã o ia la fugã prin pãdure, din cauza grosimii stratului de zãpadã. Oricum, dacã ar fi încercat, Simion era hotãrât sã-l împuºte.

— Haide, atunci, spusese plutonierul, fãcându-i semn s-o ia înainte. O sã iau un hârleþ ºi o lopatã, sã dezgropãm cadavrele.

— Nu e nevoie de unelte, rãspunsese Victor. Doar de o frânghie. Acolo unde se aflã o sã-i poþi privi faþã-n faþã.

Simion nu prinsese subînþelesul, dar acceptase. Lãsaserã uliþa satului ºi pãtrunseserã în pãdure, urcând încet cãrarea care ducea spre Groapa cu lei. La fiecare pas, picioarele îngheþate dãdeau la o parte mormane de omãt.

Victor deschidea drumul, urmat de poliþist. Crivãþul li se strecura pe sub paltoane, obligându-i sã-ºi ridice gulerele de blanã pentru a se apãra. În noaptea geroasã din Carpaþi, razele lunii îmbrãcau pãdurea înzãpezitã, aducând pânã sub arbori o luminã vineþie. Cei doi bãrbaþi înaintau cu greutate, oprindu-se pentru mici pauze de recãpãtare a suflului, fãrã a le lungi prea tare, continuându-ºi, apoi, ciudata cãlãtorie. Avansau cu mari eforturi prin zãpada afânatã, conduºi de magnetismul locului. Când au ajuns, suprafaþa lacului era netedã ºi neagrã.

— Mi-ai promis ceva, zisese Simion. Unde sunt corpurile?

196 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

— Aici, rãspunsese Victor, indicând întinderea de apã cu mâinile încãtuºate.

— ªi cum facem? Apa începe deja sã îngheþe.

— E o barcã aici, precizase Victor, arãtând cãtre o grãmadã de lemne.

— Nu ne va folosi la nimic dacã nu vom putea scoate corpurile din mâl.

— Ai încredere în mine.

Poliþistul scotocise pe sub crãci ºi scosese ambarcaþiunea, împingând-o spre apã. Ordonase prizonierului sã se urce ºi, din câteva lovituri de vâslã, ajunseserã departe de mal. În mijlocul lacului, Simion se uitase la apa din jur ºi întrebase: — Unde sunt?

— Aici, dedesubt, murmurase Victor aplecându-se peste marginea bãrcii.

Plutonierul se aplecase ºi el, îndreptând lumina lanternei spre fundul apei ºi constatând cu surprindere cã, dacã suprafaþa lacului era netedã ºi întunecatã, profunzimile erau de culoarea sângelui, de parcã ar fi ars un foc în mãruntaiele Gropii. Un puternic miros de sulf îi ajungea în nãri, ameþindu-l. În mintea lui Victor, tot felul de imagini se loveau de-a valma, unele de altele. Se gândea la mama lui, care fãcuse atâtea sacrificii pentru el, ºi la surioara sa care renunþase sã-ºi trãiascã viaþa ei de femeie ca sã aibã grijã de fratele criminal. „Câtã nedreptate!“, îºi spunea. Se simþea sãtul de toatã mulþimea nesfârºitã de laºitãþi. Tot fugind de rãspundere, existenþa îºi pierduse orice rost. κi luase capul în mâini ºi începuse sã lãcrimeze.

— Cel puþin, îþi regreþi crimele? întrebase Simion.

— Blestemat..., ºoptise Victor printre dinþi.

197

Liliana Lazar

— Ce-ai zis?

— Toate eforturile meu au fost inutile! Dumnezeu nu mã va mântui, fiindcã sunt blestemat... În clipa aceea, se simþea cu disperare înlãnþuit de Rãu, dupã cum Daniel fusese de partea Binelui. Pãrintele Ilie încercase, totuºi, sã inverseze ordinea lucrurilor, însã nimic nu se putea opune blestemului. Nici cuviosul pãrinte, nici schimnicul Daniel nu l-ar fi putut trage dupã ei, pe drumul sfinþeniei, cãci amândoi drept-mãrturisitorii credinþei îºi acceptaserã fãrã ezitare martiriul, pe când el fugise întotdeauna de pedeapsã, ascunzându-se ca un laº. Victor se mai gândea ºi la nenorocitul acela de Þigan, care se fãcuse complice al crimelor sale, salvându-l de fiecare datã când ar fi putut fi prins. De ce oare procedase aºa Ismail? Victor îºi spunea cã vraciul trebuie sã fi fost Satana în persoanã, totdeauna acolo unde nu-l aºtepþi, sã sãvârºeascã Rãul. Privind în Groapã vãzuse, spre deosebire de Simion, o formã care se deplasa pe fundul acesteia.

Un fulger urcase din adâncuri, þâºnind la suprafaþã într-un halou luminiscent. Privind împrejur, cei doi bãrbaþi observaserã cã pãdurea luase parcã foc de la fulgerarea aceea. Copacii pãreau devoraþi de flãcãrile imateriale care þâºniserã din apã, ridicându-se pânã la coroanele lor, ca într-un cuptor uriaº. Ramurile laricilor se aplecau sub greutatea omãtului, ca ºi cum pãdurea i-ar fi salutat pentru ultima oarã, ca pe niºte actori care se retrãgeau de pe scenã. În depãrtare, spre vale, se ghicea mai mult decât se auzea sunetul înfundat al clopotelor mãnãstirii, anunþând miezul nopþii. Ora fatidicã la care moroii ies din morminte pentru a bântui visele celor vii. „Ora Judecãþii!“, îºi spusese Victor. Se prinsese bine, cu amândouã mâinile de marginea bãrcii. Asemeni unui ºnec, neobosit, 198 fiction connection

Pãmântul oamenilor liberi

înnodându-se ºi deznodându-se, un vârtej de spumã se desfãcea în spiralã sub ochii lui. Cu o forþã irezistibilã, Groapa îl atrãgea cãtre ea. În prãpastia fãrã fund, Victor vedea dimensiunea pe care o putea lua viaþa sa mizerabilã trecând în eternitate. Vaporii toxici de pucioasã îºi exhalau miasmele nãucitoare, chemându-l precum efluviile unor opiacee puternice. Nu mai era apa cea care se deschidea în faþa lui, ci un abis de eternitate. Agitaþia valurilor scutura barca într-un neliniºtitor du-te-vino, pãrând a-i ºopti la ureche: „Al meu eºti, mie-mi aparþii...“ Rãmãsese astfel nemiºcat câteva clipe, privind tenebrele luminoase într-un calm absolut. Victor îºi spunea cã nu mai avea cum da înapoi. Nu de data aceasta. Trecutul ºi viitorul aici îi erau, sub el, în prãpastia fãrã fund care înghiþea oamenii ºi le elibera sufletele. Nu-i mai era fricã, se simþea pregãtit. Avea sã-ºi revadã mama ºi sora, ºi totul putea începe de la capãt, ca mai-nainte.

— Iar m-ai minþit, oftase Simion, care începuse sã-ºi piardã rãbdarea. Nu e niciun cadavru aici.

Poliþistul se aplecase puþin cam mult înainte ºi, de parcã lacul l-ar fi apucat de hainã, capul i se dusese cel dintâi peste bord. Valurile mari îi striviserã parcã trupul într-un pleoscãit sec. Victor ar fi dorit sã-l prindã, dar era acum prea târziu. Apa începuse sã fiarbã, înghiþindu-ºi noua victimã. Incapabil sã lupte cu ceea ce îl depãºea, cel din barcã nu mai putuse face nimic spre a-l salva pe acela care se ducea la fund. În cãdere, Simion admirase scânteierea valurilor, care strãluceau, învelindu-l ca într-un giulgiu. Straniu, însã rãmãsese calm. Sigur cã murea, dar sufocarea produsã de înec nu îl deranja. Chiar dacã simþea senzaþia neplãcutã a lichidului umplându-i plãmânii, nu intrase nicidecum în panicã. Din contrã, se simþea 199

Liliana Lazar

uºor, ca liniºtit de faptul cã, în sfârºit, avea sã afle adevãrul. Pe mãsurã ce se apropia de sursa de luminã, apa, extrem de rece totuºi, îi dãdea impresia de cãldurã.

Abia atunci zãrise cadavrul învãþãtoarei ºi pe ale celor doi tineri zãcând pe fundul lacului, cu ochii larg deschiºi, privindu-l cum vine spre ei. Fusese surprins sã constate cã, în pofida lunilor petrecute în apã, corpurile erau perfect conservate. Dupã cum îi promisese Victor, le putea admira chipurile faþã în faþã. Închisese pleoapele ºi zâmbise. Cel din barcã, incapabil sã schimbe cursul evenimentelor, asista la spectacolul impresionant al trupului ce dispãrea în abis.

200 fiction connection

Capitolul 17

Sus, pe deal, cumva în afara satului, casa Anei Luca pãrea acum un loc lipsit de viaþã. Zãpada bloca uºa, iar pãtratele de sticlã ale ferestrelor, sparte, lãsau crivãþul sã pãtrundã în încãperi. Nu mai locuia nimeni acolo de luni ºi luni, mai exact din ziua aceea de august în care þãranii îl descoperiserã pe Victor Luca ascuns în pod.

Noaptea era geroasã. Victor traversase curtea alunecând prin zãpadã. Constatase cu tristeþe starea în care ajunsese casa, ale cãrei uºi ºi ferestre fuseserã toate baricadate cu scânduri fixate cruciº, în cuie, peste fiecare dintre ele. Le scosese dintr-un gest ºi împinsese uºa. Bucãtãria era goalã ºi rece. Mobilierul dispãruse ºi un strat subþire de gheaþã acoperise soba. Pânã ºi icoanele fuseserã luate de pe pereþi. Întorcându-se aici, Victor crezuse cã va putea recunoaºte mirosuri, senzaþii, cãldura cãminului, toate acele mici nimicuri care l-ar fi trimis cu ani de zile în urmã, pe vremea unei fericiri regãsite. Casa de acum, însã, era îngrozitor de lipsitã de viaþã, ca o grotã umedã, ca un puþ fãrã fund, ca un trup fãrã suflet. Victor coborâse scara din tavan ºi urcase în pod. Aici era ceva 201

Liliana Lazar

mai cald. Se lungise în paie ºi, ghemuindu-se, adormise ca un nou-nãscut.

Zgomotul maºinilor pentru deszãpezire îl fãcuse sã sarã din somn. Victor scosese capul printr-o deschidere din acoperiº ºi, la început, fusese orbit de razele soarelui.

Trebuie sã fi fost ora unu, dupã prânz. Dormise pentru a uita. Nu-ºi mai amintea decât expediþia din ajun, de la lac, iar în faþa ochilor îi revenea imaginea lui Simion înghiþit de ape. Încã o datã, Groapa cu lei îl apãrase. În vale, tractoarele împingeau cu lamele mormanele de zãpadã, pe care le ridicau pânã mai sus de cabine, în vârtejuri mari de praf alb. Victor se întreba din ce cauzã curãþau drumul cu atâta grabã. Când, însã, observase girofarurile maºinilor de poliþie în spatele tractoarelor, înþelesese cã întregul tãmbãlãu era din cauza lui. Simion Pop avusese, probabil, timp sã anunþe pe cineva ce descoperire fãcuse. La ora aceasta, probabil cã întreaga Slobozie era la curent. De data asta, ºtia cã avea sã fie prins. Se întorsese ºi se ghemuise la loc, în fân, cãzând într-un somn profund.

202 fiction connection

Epilog

Pereþii albi ai mãnãstirii abia de se puteau distinge prin ceaþa care învãluia valea, în clipa în care cãlugãrul începuse sã batã toaca pentru a deºtepta comunitatea. Sunetul loviturilor ciocanelor de lemn se rãspândea în clopotniþã apoi, ca un ecou, de-a lungul zidurilor de apãrare. Bãrbatul bãtea alternativ scândura de o parte ºi de cealaltã, pentru a schimba tonalitatea. Cadenþa se accelera pe mãsurã ce înainta chemarea la rugãciune. Utrenia trebuia începutã înainte de ivirea zorilor. Era foarte important ca monahii sã însoþeascã prin rugile lor trezirea sãtenilor. Cãlugãrul care bãtea toaca se oprise ºi începuse sã tragã clopotele. Glasul acestora rãsuna din deal în deal. În sfârºit, orice zgomot încetase. Bãrbaþii în rase negre ieºiserã din chilii în ºir indian ºi alunecaserã ca niºte umbre pânã în bisericã. Aerul era îngheþat ºi nori de aburi le ieºeau din gurã.

Un sunet înfundat rãsunase în tãcerea deplinã. Cineva bãtea la poartã. Stareþul fãcuse semn unui frate sã se ducã sã vadã cine este. Acesta deschisese lucarna de la intrare ºi îl întrebase pe vizitator: — Dumnezeu sã te binecuvânteze! Ce doreºti?

— Vã rog sã-mi daþi adãpost, rãspunsese cel întrebat.

203

Liliana Lazar

Cãlugãrul închisese lucarna ºi se repezise cãtre stareþ pentru a-i ºopti cele spuse de necunoscut. Superiorul aprobase din cap, dupã care intrase în bisericã pentru slujba de dimineaþã. Cãlugãrul se întorsese în fugã sub arcada porþii, unde cel sosit aºtepta nemiºcat, în ger. Întorsese zãvorul ºi deschisese larg poarta, fãrã a-l fi recunoscut pe Victor Luca.

— Fii bine-venit.

Când Victor trecuse pragul mãnãstirii, un sunet difuz se ridicase deasupra copacilor, plutind ca un vânt blestemat peste sat: „Iiiiiiiiiiiiiiiiiiuuuuuuuuuuuuuu!“ Înfricoºãtorul strigãt al lui Ismail. Încã o datã, Victor scãpase de judecata oamenilor. Diavolul putea sã se bucure. Deºi un tremur îi cutremurase pieptul, Victor nu se clãtinase. Intrase în mãnãstire, iar uºa se închisese în urma lui. ªtia cã, de acum încolo, pentru el începea o nouã viaþã ºi cã aici, în locul acesta tainic, nimeni nu va mai veni sã-l deranjeze.

Deasupra Sloboziei se ridica ziua. Victor asculta atent cântãrile care veneau din bisericã. Melismele pãreau a-ºi lua zborul pe aripile vântului. Se mai uitase o datã spre pãdure. În depãrtare, pe dealul ascuns sub zãpadã, zãrise acoperiºul casei pãrinteºti. Dacã supravieþuise douãzeci de ani în magherniþa aceea, o mai putea face încã douãzeci în mãnãstire. Cu toate acestea, simþea cã, mai devreme sau mai târziu, o irezistibilã dorinþã de a ieºi avea sã punã iarãºi stãpânire pe el. Va veni o noapte în care nevoia incontrolabilã de a scãpa urma sã-i cuprindã întreg corpul. Mãcar pentru a-ºi vizita mama ºi sora la cimitir. Se cunoºtea prea bine ºi ºtia cã nu ar fi putut rezista prea mult acelui impuls. Aºa cã, rugându-se lui Dumnezeu, îºi repeta încontinuu: „Dã, Doamne, ca în serile acelea, în inima pãdurii, sã nu cumva sã mã întâlnesc cu cineva...“ 204 fiction connection

Mulþumiri

Autoarea þine sã-i mulþumeascã prietenului ei, Daniel Roux, pentru lectura atentã ºi sfaturile avizate.

205

Înainte sã adorm S.J. Watson Titlul original: Before I Go to Sleep Traducere din englezã de Laurenþiu Dulman

Are 47 de ani ºi e scriitoare. Se trezeºte în fiecare dimineaþã neºtiind unde se aflã. O formã rarã de amnezie o împiedicã sã reþinã informaþii mai mult de 24 de ore. Crede cã are cu 20 de ani mai puþin, cã este singurã ºi cã are întreaga viaþã înainte. Dar descoperã cã locuieºte cu soþul ei, Ben, ºi cã majoritatea deciziilor importante din viaþa sa au fost deja luate. Doctorul ei o sfãtuieºte sã þinã un jurnal care o ajutã sã-ºi recompunã amintirile de la o zi la alta. Dar, într-o zi, deschide jurnalul ºi citeºte: „Sã nu ai niciodatã încredere în Ben“.

O cheamã Christine. Jurnalul vieþii ei se numeºte Înainte sã adorm.

Ai intrat deja în viaþa ei. În 2008, S.J. Watson era un medic orelist de 30 ºi ceva de ani, care lucra cu copiii hipoacuzici. El s-a înscris la un curs de ºase luni organizat de Faber Academy destinat celor care doresc sã înveþe sã scrie romane. Trei ani mai târziu, Watson face senzaþie pe scena literarã internaþionalã, având contracte în 40 de þãri, un proiect cinematografic la Hollywood ºi un thriller psihologic aclamat deopotrivã de public ºi de critici – Înainte sã adorm.

Watson a început ºi a abandonat, rând pe rând, alte 20 de romane înainte de a gãsi ideea acestui roman.