LANŢURI Versuri de Gina Zaharia Grafică de Mihai Cătrună
Colecția online a site-ului NEGRU PE ALB Fondatori site: Elena Vornicescu și Gheorghe Mocanu Tehnoredactare: Mihai Cătrună Coperta: Mihai Cătrună
Prefaţă Omul şi arta formează o unitate indestructibilă, marcată de căutările, sensurile mesajelor estetice prin simboluri şi rafinamente ideatico-afective. Gina Zaharia şi Mihai Cătrună, două nume predispuse în dezvoltarea artei, a unui ţel sublim, pleacă de la un poem al poetei, ''Lanţuri'' şi conduce prin regenerare, puritate şi forţă, obţinând un maraton artistic tulburător al prezentului gnomic. Titlul, ca şi versurile, sunt predispuse la continuitate în explicarea fantasticului, în dezvoltarea artei ca un ultim adevăr. Mihai, împins de talent şi răbufnire artistică îşi crează imagine personală prin viziuni de intrepretare al frumosului în arta grafică. Crează chipuri, femei deosebite cu expresivitate şi graţie, înlănţuite în jocul lor. In mod indirect, acţiuni. Gina, cu suficientă subtilitate, vede zona de întrepătrundere şi completează cu versuri impresionante, acţiunea începută de grafician. Şi lanţul continuă, se ataşează zală după zală într-o simfonie vibrândă cu fiecare alternanţă dintre vers şi tablou grafic. In raport cu acest ţel nobil constatăm că arta plastică se poate dezvolta înfruptându-se din literatură şi viceversa. Cititorule, tu care treci peste aceste pagini, opreşte-te o clipă asupra tabloului, apoi citeşte versurile şi vei găsi o transfigurare a realităţii ce caută sensul adevărului existenţial. La final adu un omagiu, o reverenţă, în semn de neuitare pentru cei doi, Gina Zaharia şi Mihai Cătruna. Sofia Sincă
Chipul meu încape într-o medita]ie, surâsul t\u - în sfere de cear\, dealurile pasc ierburi nebune… Hei, pustnic gr\bit, împrumut\-mi lan]urile tale, în seara asta vor avea câteva gramelumin\ mai mult! Îmi por]i în ochi inima ca un descântec, leacuri vulcanice împletesc fulgere în pieptul t\u, ai l\sat ceasul pe bolta stâncilor…. {i nu regreta c\ ai împ\r]it cu mine un vis otr\vit, am pierdut un ocean, mai avem o p\dure, punctele cardinale nu par atât de negre, ai curaj s\ m\ strigi într-un zbor?
Cât plumb [i câte aripi s-au încumetat s\-]i deseneze t\cerea pe-o clip\? în tonuri de alb fereastra mi-e deschis\ spre desenul timpului, prin tâmple vuiesc ramuri de bine, zigzaguri de ploi îmi cristalizeaz\ {oaptele, surâsul mi-a înghe]at într-o îmbr\]i[are ruginie
Pânzele de p\ianjen au înv\]at rug\ciunea de luni, marea se destram\ într-un cor de sirene; cap sau pajur\? Între iluzii [i parabole statui veritabile inundate cu rou\, dincolo de zidul credin]ei din petece de nori au coborât iscoadele s\ înal]e un imn…
Plou\ cu patima frunzei de stejar; la picioarele timpului stâncile î]i scrijilesc tunete; n-am s\ las privirea în temni]a lor, îmi voi sem\na curcubeu între prima [i ultima mângâiere, îmi voi culege pelin pentru cascadele f\r\ viori
Talpa min]ii [uier\ viscole în oglinzi de cear\, o singur\ despletire e partitura cascadei, restul e crez îngr\dit în voci str\ine, r\d\cinile Eului sunt rugul temni]ei pe fereastra format\ de mâna `ntins\ cu s\ge]i bine definite.
Jum\tate din mine - umbre polare la apelul de sear\; nu-mi folosesc podurile pentru a num\ra spinii, un vis orb bate palma cu nedumerirea, pe t창mpla dreapt\ se odihnesc boabe de ger, actorul a ocupat lumea din ochiul st창ng.
Faguri de nesomn pe cor\bii împrumutate din scoar]a unui vis, tulpina luminii a înv\]at rug\ciunea cu ramuri pe cer; îngerii stau în palma nedumeririi; în tonuri de alb vâslesc ireal printre s\ge]i de lumin\…
Am adormit într-o legend\ tulbur\toare, valsul culorilor din ochii unei naiade cap\t\ contur, lini[tea înva]\ s\-[i sculpteze templu; un joc piramidal poart\ ini]ialele mele pe lacrima unui izvor…
Am coborât din mine pe frânghii de m\tase, copacii îmi înghit mângâierea într-un fo[net, deasupra mea danseaz\ ploaia ultimului vis\tor; sunt fo[net verde în tulpini de zbor…
Fotograf al st\rilor reu[e[ti s\ a[tep]i un peron pe tâmplele cerului, m\ fur\ infinitul în ochi nepereche {i-n în]elesuri str\ine! am f\cut pact cu stelele s\-mi sculpteze pasul `n linii paralele cu taina lumii tale...
Fracuri de spum\ purtate de un vis, vârtejul timpului îi împlete[te destine, un crez gol înva]\ s\ ghiceasc\ valul pe care a urcat zodie în [oaptele lunii; în litere sparte a[ez marea cutremur\tor de nobil\..
Lumân\ri de t\cere ard încrustat în negru [i alb, în]elep]ii pun întreb\ri vracilor despre otrava în care s-a cuib\rit un dor sfânt; legendele culeg aur din copitele misterului; {i ard temple `ntregi `ntrun gând r\stignit...
Î]i recunosc surâsul pe [evaletul vântului, nu-mi pas\ dac\ mii de s\ge]i îl fixeaz\ într-o uimire; sunt treaz\ în vegeta]ia ploilor , atât cât s\ te recunosc arbore de adev\r...
M\ odihnesc în ochi de vultur, grea a[teptare presat\ de mângâierea zborului în cerc... imita]ie fin\ de avânturi [I pr\bu[iri la zero grade.
O balan]\ î[i cânt\re[te cugetul: geometria st\rilor se vinde într-un târg, pe retin\; imagini paralele sparg tipare albastre, la grani]a cu misterul; o ghear\ timid\ pânde[te la temelia cet\]ii de p\p\die; un actor îmb\trâne[te într-o pies\ de gal\
Singur\tatea-[i plimb\ trena în barca de hârtie pe care nu s-a scris înc\ nimic; cadranul inimii are acele din flori de lotus în dans nepereche; au fl\mânzit valuri în blânde]ea dep\rt\rii...
Simfonii dezl\n]uite ĂŽntr-un ecou clandestin, contur de joc ĂŽntre punct [i virgul\; nesosirile au bilet de trecere prin r\d\cinile piramidelor...
Fotografia cu har a sfin]it impactul cu albumul de ast\zi; veacuri de lini[te ĂŽmpodobesc spicele discrete ale ĂŽmplinirilor; dinspre sud urc\ pulsul s\rii....
Întreb\ri pe versan]i de toamn\ despre care se tot poveste[te în c\r]ile de[ertului; lumin\ [i întunerc, rece [i cald, devreme [i târziu, simplu ca un susur de cle[tar înmugurit în tic-tacul misterului…
Prizonier\ pe nota de subsol a inimii pas\rea Phoenix {i-a pirogravat zborul pe tâmple; Între dimine]i [i luceferi se sparg ecouri de ghea]\ r\sucire pe umerii timpului...
Br\]ar\ de valuri pe insula nedumeririi! Polul Nord se închide în ochiul drept, Polul Sud are cheia curajului de-a deslu[i lumina! undeva, între anotimpuri, un ocean de s\ge]i î]i strig\ rev\rs\rile.
Trec cocori peste bolta cu arbori pustii; bra]e înc\tu[ate în viori strâng secunde în arcu[ul spre stele, la petrecera cupelor de rubin s-a spart un dans, singurul care [ia pe de rost to]i pa[ii...
Descântecele serii primeaz\ în catalogul t\cerilor, nimeni nu [tie de ce sabia lini[tii sparge pere]i de cle[tar, nimeni nu aminte[te despre prundi[ul mângâiat de furtun\ la margine de lume! întreb\ri [i r\sunsuri î]i bat palma într-un vers derutat.
Cerc de ploi în sunete cochete, adev\r singuratic în mrejele alfabetului de st\ri, izvoare întoarse s\-[i afle marea în r\d\cini, toate pe muchia unui fir de cenu[\...
Câte vârste are visul de ast\zi? O îmbr\]i[are de sticl\, una de cenu[\ {i alta, absent\! Al treilea peron e plin de rugin\ îns\ e rege printre sosiri!
Pânz\ de dor tr\dat\ de insula comorilor, potecile urc\ în alb [i negru, al\turi de magii vântului, spre... nic\ieri; între dune de piatr\ orizonturi vânate de zei.
Hei, pas\re spin, ai ratat invita]ia la gala florilor de col]! }i-a mai r\mas un gram de izbând\ În r\suciri, lumina s\lb\ticiei tale e fantastic\!
Arbori de cear\ se topesc În r\t\ciri, la poarta timpului, se s\rut\ crezul haotic [i fecioara nebun\, În p\duri iau foc oglinzile, pe tabla de [ah se dezmeticesc ve[minte mincinoase sfâ[iind o poveste de ieri...
Din flori de nuf\r împletesc coroana lebedei în care m-am ascuns când te-am aflat lacul meu; scriu pe luceaf\rul clipei cu cerneal\ verde s\-]i amintesc mereu dansul prin care mi-ai atins inima.
M\ înf\[or în mii de f\râme de parc\ a[ vrea s\ înv\] cum se sparge cerul cu s\ge]i de duminic\, în oceanul r\bd\rii au prins r\d\cini întreb\ri-caracati]\, un singur salt [i a[ez temelia infinitului..
Str\in mi-e seninul, îndep\rtat ogorul pe care ardeau macii în psalmi vr\ji]i, izvoarele au cinat de cealalt\ parte a timpului, curcubeul a închinat o singur\ cup\ [i s-a topit pe al]i umeri...
Pe linia cerului se vând iluzii dou\ câte dou\, șoaptele aceluia[i verb în acela[i puls, pe aceea[i instantanee clepsidr\ str\lucind a orbire.
Am dus câ]iva pa[i în de[ert, i-am l\sat s\ treac\ singuri prin iazuri de pelin când soarele tocmai î[i încheiase c\ma[a într-un nasture albastru; mi-a r\mas conturul fl\c\rii la marginea unui lac {I bra]ele care mi-au strâns, fir cu fir, vârstele iubirii...
Noaptea aceea avea ochii nim\nui cu gust de migdal\ {i un album de ieder\ [i mirodenii înv\]ase mersul pe stele {i secretul scânteierii dar nimeni nu i-a amintit c\ aproape de rev\rsare î[i va pierde, una câte una, m\t\niile...
Nu m\ l\sa în v\zduhul t\u s\ devin fluture, a[ putea popsi pe fila cea mai sfânt\ a visului {i m-a[ lipi de oglinda în care-]i înve]i inima s\ ghiceasc\ de ce te-ai trezit brusc într-o corabie de flori; în mâna mea, un glob de cristal a[teapt\ s\-]i închizi pa[ii în ruga t\cerii…
Fericirea se na[te în castele de ghea]\ {i moare în fl\c\ri, scria în palmele unui zeu care-[i pierduse ultimul diamnat sub talpa unui munte ... ast\zi s-au copt strugurii în viile p\gâne iar felinarul adâncurilor orbe[te un altar de flori ]esut din aripi stelare...
Nu-i nesomnul meu, e temni]a în care un prizonier de urcu[uri îmi preg\te[te patul de cetin\; într-un col], rug\ciunea se roag\ s\ n-o [terg [i s\-i aduc un râu pe sub stre[ini, s\-i întoarc ploile în scorburi [i s\ desenez, pe o lacrim\, cealalt\ culoare a fericirii...
Îi asculta cântecul şi-n ferestre se ciobea lini[tea. de ce nu-l oprea? de ce nu-i înf\şura inima în cear\ s\-i topeasc\ mersul prin sufletul ei? în ora[ul acela str\in sim]ea cum se-ntorc r\d\cinile dintr-un r\zboi al gândurilor, cercuri uriaşe se f\ceau hotare de foc, ea avea privirea pierdut\ dincolo de ele ca o reverbera]ie a luminii...
Într-un poem de m\tase, înmugurise instantaneu nesfârşita roman]\ a drume]ului; se ag\]ase de stele [i ape, avea glasul adâncurilor, al sinelui şi-al fiec\rei scântei cu str\lucire neobişnuit\; pe el – multe ierburi amare [i-un pas ruginit; catedrala culorilor se clatin\ în fulgerul mareelor…
S-a umplut marea de zodii, nicio umbr\ nu-mi mai recunoa[te chipul la lumina felinarelor, am îmb\trânit în aripile vulturilor r\t\ci]i în victoria mersului pe nori, setea mi-e rece, pustiul - prieten [I surâsul - pescar de iluzii...
Înecat în t\ceri, pianul murea în bra]ele serii; spera s\ nu doar\ secunda în care buzele lui atingea trena m\rii, singura care i-a str\lucit pe buze f\r\ s\ [tie c\ ducea, spre nord, un continent din p\p\die [i miere; în adâncuri, duminici perfecte înfloreau în s\ge]i otr\vite de dor; {i era secet\ alb\…
A r\mas conturul şoaptelor care-şi fac r\d\cini în s\lb\ticia pe care n-ai uitat s\ mi-o d\ruie[ti; ai auzit? cascadele inimii î]i strigau cu sete: ia-mi lacrimile toate şi zideşte-m\ temni]\ de tine! a r\mas fo[netul integru pân\ la înm\rmurire [i povestea unui lac, lacul ochilor …
Ştii c\ şi spinii înfloresc în culori târzii? ştii c\ parfumul lor e valsul t\u pe marginea nop]ii? mângâie-le t\cerea şi aşteapt\-i s\ devin\ regi; iar tu - simbol de odihn\ al fr\mânt\rilor mele, s\ nu strângi prea tare c\ma[a inimii…
Înv\]aser\ pe de rost linia drumului spre nop]i cu z\brele de lun\, purtau vise despletite pe umeri, unda izvoarelor f\r\ num\r şi credin]a d\ltuit\-n priviri; aveau un singur nume împrumutat din temelia sufletului, un nume de foc cu mult verde şi un gram de noroc; adormeau pe universuri secrete cu uşa spre zori şi îşi tot scriau o poveste povestea lor, numai a lor; acum literele ard într-o flac\r\ str\in\…
Era cea]\ ca o eclips\ de gând, ]\rmurile se sp\rseser\ în forma lunii, nu mai r\m\seser\ decât pesc\ruşii, fl\mânzi şi s\batici, rupându-şi zborul în stânci; înaintam, pe o corabie de lumin\, spre o insul\ de cret\, f\ceam inventarul valurilor şi ne ieşeau inegale ca setea vântului...
Nu-]i voi r\s\ri în amurgul r\scopt în plec\ri, a[ fi prea bogat\ [i prea st\pân\ pe e[arfa de sare prins\ pe umerii lumii tale; ast\zi sunt r\s\rit, mâine vulcan, sau, cine [tie, diamant într-o pe[ter\ ars\! nu voi îmbr\]i[a ]\rmuri pe care au murit p\s\ri, toate au râpi [i vâsle aruncate în deriv\… (între timp, marea a înv\]at s\ mint\ adânc… )
Explozie argintie … S.O.S.! garda luminii-[i arunc\ privirea spre cer, a mai p\strat un lac\t pe o u[\ secret\; prea mult zgomot pentru un ram putrezit, prea mult\ alchimie pentru parada rogvaivului dintre dou\ culmi obi[nuite! [I totu[i… pe bra]ul stâng alearg\ m\t\niile m\rii…
M\ uimesc trandafirii s\lbatici din scorburi simple, în parfumul lor se vor fi sc\ldat femei cu nume predestinat z\pezilor, într-un decor de ocazie al vis\torilor plicitsi]i; clipe dezorinetate ard în fulgerele ipotecate pe sufletul stâncilor amestec de magie [i cear\ ...
Trepte rege[ti. Întâmpl\tor sau nu, cet\]ile ard într-un amestec de miere [i otrav\; [i se face prea devreme pentru un popas într-o pies\ de teatru, [i se face adânc nu departe de promisiunea sigilat\ cu surâsul unui echilibru aproape perfect. St\vilarele au adormit în fericirea uitat\ pe zid…
Hei, ocna[ al nim\nui, ninge peste lan]urile tale cu bucuria înnoirii într-un alt cap\t de lume, în seara asta vor avea câteva grade-lumin\ mai pu]in dar str\lucesc în hohote de cear\; s-au adunat cor\bii în golful inimii iar cet\]ile prin care ai trecut î[i las\ cântecul departe de iarn\… ai curaj s\ aprinzi steaua polar\?
Spune-mi, juc\tor de glorie, a[ii din piept sunt to]i ai t\i? i-ai câ[tigat la loteria înving\torilor sau ai amanetat câteva s\ge]i despre care se tot vorbea c\ au ochi de m\rgean [i o mul]ime de orizonturi la nivelul inimii? Mai avem un crez, în el s-au ascuns fluturii, prizonieri versifica]i în ploi cardinale, mâine se vor ivi gr\dini sofisticate preg\tite de gal\ [i-]i vor fura culorile din palmele mele. M\ mai gândesc dac\-mi voi strânge pumnul înainte de ploi…