Poesis International nr. 8 by Poesis International

Martie 2012

int rnational

Anul II

Anul II Nr. 8 Martie 2012 magazin literar

Aurélia Lassaque V. Leac Aura Maru Vlad Moldovan Ion Mureșan O. Nimigean Dumitru Păcuraru Cosmin Perța Ioan Pintea Jo Shapcott Octavian Soviany Aleksandar Stoicovici Wisława Szymborska Chris Tanasescu Hans Thill Camelia Toma Mihai Traianu Tristan Tzara Radu Vancu Michaël Vandebril Richard Wagner Stephen Watts

Poesis interna\ional

Constantin Abăluță Cătălina Bălan Corina Bernic Dan-Liviu Boeriu Geo Bogza Ion Buzu Florin Caragiu Nicolae Coande Teodora Coman Silviu Dancu Pablo d’Ors Gellu Dorian Ioana Dunea Florin Hălălău Brian Henry Matei Hutopila Ghassan Kanafani Kemény István Claudiu Komartin Krasznahorkai László Valéry Larbaud

Nr. 8

< e o s s P

~n acest num[r<

ISSN 2068 – 7060

apare trimestrial `n lunile MARTIE - IUNIE - SEPTEMBRIE - DECEMBRIE

2012

Poesis interna\ional

Martie 2012

martie 2012

eDitorial

Poesis interna\ional

Poesis interna\ional Director Dumitru P[curaru

Bani ;i prestigiu

Redactor-;ef Claudiu Komartin Redactori Ion Mure;an Felix Nicolau Radu Vancu Balázs F. Attila

Dumitru P[curaru

Redactori coresponden\i Octavian Soviany Chris Tanasescu R[zvan |upa Rita Chirian Andrei Dósa Ilyes Ildikó

Prezentare artistic[ Oana Mirabela P[curar

romiteam `n num[rul trecut al PI c[ nu voi mai scrie editoriale, acestea fiind total inutile. Nu sunt nici primul, nici ultimul rom]n care nu se \ine de cuv]nt. Prin urmare r[m]n `n r]ndurile celor care, cu mai mult sau mai pu\in[ `ncr]ncenare, dup[ cum bate v]ntul, `;i dau cu p[rerea pe marginea celor mai n[stru;nice subiecte. A `ncerca s[ impui o minim[ rigoare ;i ordine `ntr-o \ar[ `n care numai ordine ;i rigoare nu exist[ pare o nebunie. Ce s[ facem dac[ asta ne face pl[cere s[ facem? E de observat aici ce ur]t sun[ `n limba rom]n[ cuv]ntul „facem”. („Ce s[ facem? Facem ;i noi ce putem.” Filozofia lui „asta e!, ce s[ facem?!” ne-a jalonat istoria. Fiecare genera\ie, dac[ nu cumva fiecare promo\ie, s-a sim\it obligat[ s[ depl]ng[ starea de lucruri prezent[ ;i s[ invoce necesitatea adopt[rii altei mentalit[\i ca s[ intr[m ;i noi `n r]ndul lumii bune. Dar asta-i alt[ poveste.) Acum, f[r[ niciun motiv, f[r[ o cauz[ imediat[, ca unul care am dat mai multe premii dec]t am primit, a; dori s[ aduc `n discu\ie o tem[ despre care nu-mi face nici o pl[cere s[ vorbesc< premiile literare. Premiile, de orice natur[ ar fi ele, aduc bani ;i prestigiu. Banii vin din partea finan\atorilor, iar prestigiul din partea juriului. C]nd lucrurile se amestec[ survin sup[r[rile, certurile, nemul\umirile, invidiile ;i tot ceea ce \ine de felul de a fi al scriitorului rom]n. C]rcota;, invidios, complexat, predispus la compromisuri greu de imaginat. Excep\iile, c]nd nu lipsesc cu des[v]r;ire, sunt rare. Scriitorului rom]n nici m[car premiul Nobel nu-i d[ prestigiu. Nu `nt]mpl[tor a ap[rut tocmai `n Rom]nia o carte polemic[ `n cel mai `nalt grad. Nobel contra Nobel. Nu i-a pl[cut fostului pre;edinte al Uniunii Scriitorilor Rom]ni cine a luat ;i cine n-a luat cel mai b[nos premiu literar din lume. Este asta `nc[ o dovad[ a faptului c[ nu au priceput ;i nu vor pricepe niciodat[ ce `nseamn[ institu\ia premiului literar. ~n general nu `n\elegem ce `nseamn[ institu\ia ca atare, fie ea institu\ia avocatului poporului sau institu\ia portarului de la prim[rie pe care nimeni nu vrea s[-l bage `n seam[. A;adar, ce am demonstrat `n r]ndurile de mai sus? ~n primul r]nd c[ nu ne \inem de cuv]nt, ;i asta ni se pare un lucru l[udabil ;i `n loc s[ ne b[g[m capul `n nisip de ru;ine continu[m s[ prolifer[m insulte la adresa confra\ilor ;i s[ blam[m institu\iile. Fiind vorba despre mine `nsumi, sper c[ voi fi crezut. Am `ncercat s[ demonstr[m – aici am reu;it mai pu\in – c[ nici dac[ literaturii rom]ne i s-ar acorda dintro dat[ zece premii Nobel, acest lucru nu i-ar mul\umi pe scriitorii no;tri, ar aduce `n via\a literar[ mai mult[ ne`ncredere ;i invidie dec]t prestigiu.

Secretar de redac\ie Maria Adriana Zaharia Tehnoredactor Alina Rodica Cre\ Fotografie Tadao Shibata Iuliu Ignat Alfredo Alcazar Colegiul director Dumitru P[curaru George Vulturescu Ilie S[lceanu Veres István Ioan Nistor Editor Centrul Multicultural Poesis Redac\ia ;i administra\ia Strada Mircea cel B[tr]n nr. 15 Satu Mare cod 440012 Telefon< 0261-767300 Fax< 0261-767301 Pe copert[ O. Nimigean fotografie< Mircea Stru\eanu

Revista Poesis Director George Vulturescu Tehnoredactare Tatiana Vaida Foto Ionic[ Moldovan Revista Poesis este membr[ a Asocia\iei Publica\iilor Literare ;i Editurilor din Rom]nia (APLER) ;i a Asocia\iei Revistelor ;i Publica\iilor din Europa (ARPE) Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din Rom]nia

e-mail< poesisinternational@yahoo.com Revista poate fi accesată `n pdf pe www.informatia-zilei.ro pe www.poesisinternational.blogspot.com ;i pe www.poesisinternational.com

Poesis interna\ional

eDitorial

martie 2012

Pielea este azi faima noastră de pe coperte

„Aproape perfect” sau `n ap[rarea editoriali;tilor ion Mure;an

n acest editorial, eu nu sunt de acord cu cele scrise de Dumitru Păcuraru în editorialul său din numărul precedent al revistei noastre. (Vezi< Moartea editorialiştilor în Poesis international, nr. 7 / Decembrie 2011). Pe scurt, directorul revistei noastre ne anunţa că nu va mai scrie editoriale pentru că nu le vede rostul, sunt chiar inutile, că editorialiştii nu cred nici ei că vor schimba ceva cu textele lor, că afişază o falsă răutate, când, de fapt, nu vor să supere pe nimeni etc. Iată că a venit momentul să-i propun domnului Păcuraru să scoatem un număr întreg din Poesis internațional în care să publicăm, de la prima la ultima pagină, numai şi numai editoriale. Nimic altceva. Sunt cât se poate de serios. Dovadă că scriu, imediat, formula „un grup de cercetători britanici”. Formula asta mobilizează fără greş atenţia< ne previne că urmează să se spună lucruri exotice. Eu cred că oamenii serioşi sunt singurii care fac lucruri exotice. Deci< „un grup de cercetători”, de preferinţă „britanici” au făcut următorul experiment< au selectat cetăţeni din țări din Occident şi din Europa răsăriteană, cărora li s-a spus că au misiunea de a veriﬁca cunoştinţele generale ale altor cetăţeni, după un test pus la dispoziţie de cercetători> li s-a spus că vor avea la dispoziţie un buton roşu la a cărui apăsare prin corpul celui testat va trece un curent slab, un impuls dureros dar suportabil> li s-a explicat că se urmăreşte să se stabilească dacă durerea sporeşte atenţia şi stimulează memoria> sigur că, în realitate, nu era vorba de nici un curent electric, iar cei testaţi, cu corpul încărcat de o mulţime de electrozi în toate culorile, erau nişte actori, a căror sarcină era să mimeze cât mai convingător o durere insuportabilă, să se lamenteze în fel şi chip. Ce s-a constatat? Subiecţii din Europa occidentală au apăsat pe butonul roşu de mult mai multe ori decât cei din Est, penalizând orice eroare de răspuns. Dintre occidentali, cei mai riguroşi, cei care au înregistrat cel mai mare număr de apăsări pe buton, penalizând chiar şi ezitările, au fost germanii. Cei din Est s-au dovedit extrem de toleranţi cu greşelile. Explicaţiile pe care le-au dat îngăduinţei cu care au judecat erorile au fost de genul „mi-a fost milă”, răspunsurile au conţinut „greşeli mici”, ori au fost „aproximativ corecte” şi uneori „aproape perfecte”. Eu cred că România râmâne mereu în urmă din cauza acestor minunate sentinţe oximoronice< „aproximativ corect”, „aproape perfect”. Spiritul critic, cel pe care se întemeiază o civilizaţie, moţăie dulce în mintea românului. Atitudinile noastre sunt pufoase. Toleranţa la greşeli este aproape generală, iar asta ne face, vorba Anei Blandiana „un popor vegetal”. Plantele nu polemizează. Polemica a dispărut din cultura română. Ca, de altfel, şi dezbateriler serioase. Justiţia noastră e sufocată de „circumstanţe atenuante”. „Cât dai, ca să nu apăs pe buton?” – e calea spre corupţie. În Franţa, în Italia, în Grecia, în Spania pentru cele mai mici încălcări ale drepturilor şi libertăţilor cetăţeanului ies în stradă milioane de oameni. În România abia se adună câteva mii. Editorialul e o atitudine asumată. Nu cred că sunt în greşeală dacă îi spun lui Dumitru Păcuraru că „francezii sunt un popor de editorialişti”, că „germanii sunt un popor de editorialişti”. Cred că ar trebui stabilită prin Constituţie obligaţia ﬁecărui cetăţean român de a scrie măcar o dată la zece ani un editorial. Dacă domnul director crede că am greşit, e simplu< să apese pe butonul roşu. Sau să scrie un editorial.

Nicolae Coande

“

… ca să dai de urma unui poet ai nevoie de ajutorul altui poet” (Roberto Bolaño). :i a unui cititor, l-aş completa pe poetul chilian. Fără să spun vorbă mare, mă consider doar un poet pe urmele altor poeţi< cu intuiţia, cu admiraţia şi, mai ales, cu simpatia mea pentru aceşti oameni, bărbaţi şi femei, pentru care poezia este într-adevăr ceea ce a spus cândva H.M. Enzensberger< „singura formă literară care este păstrată în minte, azi ca şi acum câteva mii de ani (…) cu gluma şi cu zvonul ea împarte capacitatea invidiată de-a circula fără mijlocire individuală”. Celor orgolioşi, poeţi sau versificatori, care cred că urma lor este chiar unică le spun că îi cred, însă le aduc aminte acest vers al unui poet american pentru care „câinii sunt shakespearieni”< „Noi poeţii, începem de tineri cu picioarele umflate / şi sfârşim cu capetele umflate…”. Poetul este pentru mine homo sacer al epocii moderne, excomunicatul, cel autodesemnat să arate şi provoace diferenţa, dincolo de lege şi totuşi înăuntrul ei< figura noastră în oglindă, aşa cum nu avem puterea de a o recunoaşte. Şi, totodată, cel care, cu versul epocal al lui Mazilescu, are necontenita grijă a „chiriei şi a morţii… aici sub septentrion”. Ne temem cumva că epoca noastră relativistă în grad absolut s-ar putea să nu producă un mare poet, să nu fie capabilă să dea o literatură de nivelul generaţiilor trecute. Păcatul ăsta originar ne apasă pe toţi cei care simţim că suntem neputincioşi în a ţine pasul cu strălucirea vremurilor trecute. Presimţind devitalizarea încrederii, ca şi a spiritului critic al modernilor, T.S. Eliot atrăgea atenţia asupra acestui tip de defetism într-un eseu de acum o jumătate de secol< „Ne place să simţim că şi epoca noastră poate produce artă mare – cu atât mai mult cu cât s-ar putea să avem bănuiala ascunsă că nu e în stare şi simţim vag că, de-am putea crede că avem un poet mare, lucrul acesta ne-ar linişti şi ne-ar da încredere în noi.” Însă tot poetul englez respingea această mitizare a trecutului care se produce instantaneu în minţile care nu găsesc un reazem solid în epoca lor. Nici măcar în ele însele. Eliot observa că nu trebuie să ne întrebăm cu obstinaţie dacă epoca noastră dă şi ea un mare poet ci, mai degrabă, dacă poezia pe care o scriu cei mai buni dintre noi este adevărată. Dacă va fi mare, cu adevărat, doar instanţa timpului o va confirma. Un păcat al criticii noastre actuale, dar şi al poeţilor înşişi, prea ahtiaţi după onoruri, doritori să afle din timpul vieţii dacă merită cununa lui Dante sau a lui Eminescu (dar cine ar vrea să fie în pielea lor?) este acela că forţează balanţa care poate măsura valoarea producând valuri de elogii acolo unde poate ar trebui moderaţie sau pur şi simplu să judece o privire lucidă. Nu teama de a arăta măreţia poetului, ci prudenţa de a nu nedreptăţi cumva poezia însăşi propunând ierarhizări valorice care au darul de a fi mai degrabă topuri ale epocii decât analize profunde trebuie să caracterizeze gândirea critică. Am auzit de câteva ori în cursul vieţii mele spunânduse despre un poet contemporan că este „mare”, dar modul în care era argumentat entuziasmul critic mă făcea să cred mai degrabă că un critic sau un grup anume avea nevoie să inventeze asta. Nu e rău ca un critic să fie promotorul unui poet bun, dar dacă o face în deplină cecitate faţă de cei care nu sunt în paşalâcul lui, atunci abandonăm onestitatea în favoarea subiectivismului interesat. Şi totuşi... Există printre noi poeţi care au atins un grad de acuitate care să-i facă să fie receptaţi cu încredere. Unii sunt chiar tineri şi nu au nevoie să împlinească 70 de ani ca să ia un premiu naţional la care se stă frumos la coadă. Toţi îl vor lua cândva, se pare. Mai ales dacă vor avea şi bunul simţ să trăiască destul. Mă întreb de ce un poet nu poate lua acel premiu la 39 de ani, vârsta la care Eminescu încheia socotelile cu lumea asta? Valoarea unui om nu stă în pielea lui – ca să i-o putem atinge... Filistinismul ierarhiei este filistinismul sistemului, spunea Adorno. Unii iubesc puterea în sistem, alţii scriu fără să le pese de sistem. Poate că acea critică ar trebui să se întrebe, de pildă, de ce Nichita Stănescu a dat cărţi din ce în ce mai slabe după 11 elegii, menţinând însă nivelul respectabil al cărţilor ulterioare şi afirmând o încredere în reinventarea poeziei care l-a situat permanent printre exploratorii cei mai îndrăzneţi ai veacului XX. Problema nu e cum o pun unii, dacă poetul luptă pentru Teritoriu în minţile contemporanilor săi, ci dacă a reuşit să avanseze destul de semnificativ în propriul limbaj poetic. Scrisul unui poet nu este doar poezia lui, la fel cum cuvintele nu sunt doar ale lui, deşi el le foloseşte ca nimeni altul. Dar cât de important este publicul pentru poezia contemporană lui? Unii, mai conservatori, citesc doar poeţi acreditaţi de critică şi de istoria literară. Alţii, mai intrepizi, citesc şi poezie nouă, ba chiar citesc cot la cot cu cei mai buni critici de poezie. Aceştia sunt, potrivit „constantei Enzensberger” (lăsaţi-l pe poet să numere cu umor!) printre cei 1354 de cititori fideli de poezie din fiecare epocă şi din fiecare ţară. Minus Rusia, dar nu se ştie de ce Rusia este excepţia şi aici. Poate pentru că Marina Ţvetaeva a spus cândva că poeţii sunt evreii tuturor vremurilor, adică străinii fără pământ sub picioare? Pe ei, pe aceşti cititori egali cu poeţii în forţa gândirii, te poţi baza; sunt puţini, însă redutabili, nu dau înapoi de la noutate, experimentează ei înşişi în actul lecturii, luptă pentru o nouă hartă poetică, pentru un nou gust poetic. Se ştie, pielea este azi faima noastră de pe coperte. Pe această piele întinsă vânează unii lei, iar alţii doar purici. 5

martie 2012

richard Wagner

Richard Wagner (n. 1952, Lovrin, jud. Timiș) a urmat cursurile liceale în Sânnicolau Mare și a absolvit Facultatea de Filologie a Universității Timișoara (germană-engleză) în 1975. Cofondator, în 1972, al Aktionsgruppe Banat, în care a activat alături de Rolf Bossert, Werner Kremm, Johann Lippet, Gerhard Ortinau, Ernest Wichner, William Totok. Supus, la fel ca prietenii și colegii săi, tinerii scriitori germani din România, la presiuni constante din partea regimului comunist, a emigrat în 1987 în Germania de Vest. A publicat peste 30 de volume de poezie, proză scurtă, eseuri și romane. Trăiește la Berlin.

iNVitat

Poesis interna\ional

Windgedicht

Poezie cu vânt

Und die Schlaghosen kamen wieder Und der Frühling hatte den dünnen Boden der Geschichte

Şi evazaţii iarăşi s-au întors Şi primăvara avea pământul îngust al istoriei

Das war letztes Jahr Und es war ein gutes Jahr Wir liefen durch Aluminium und Glas

Asta a fost anul trecut Şi a fost un an bun Alergam prin aluminiu şi sticlă

Und hielten uns an den Händen Als wir den Regenbogen sahen Den Regenbogen über unserem nackten Leben

Şi ne ţineam de mâini Când vedeam curcubeul Curcubeul peste viaţa noastră nudă

Wir gingen auf Friedhöfe Um uns zu küssen Wie junge Leute Gingen wir durch Feuer und Flamme

Mergeam în cimitire Să ne sărutăm La fel ca cei tineri Treceam prin foc şi pară

Durchs Gras Um uns war ein Wirbel Ein lautloser unerwarteter Wind

Prin iarbă În jurul nostru era un vârtej Un vânt mut neaşteptat

Brief

Scrisoare

Der Tag hat die Stadt aufgegeben. Der Mund ist stumm und das Telefon auch. Das Hirn wandert durch die Bücher aber jede Idee wird zur Nachricht.

Ziua a renunţat la oraş. Gura e mută şi telefonul la fel. Creierul hoinăreşte prin cărţi dar ﬁecare idee devine ştire.

Ich gehe von einem Zimmer ins andere und wieder zurück, als hätte ich Zimmerﬂuchten vor mir, in denen du dich verbergen könntest.

Merg dintr-o cameră în alta şi iarăşi mă întorc, de parcă aş avea în faţa mea vagoane de camere în care tu te-ai putea ascunde.

Ich beschließe, es ist ein Spiel, dem ich da nachgehe, in aller Stille und ohne die Stadt und ohne dich. Ich bin ein Wanderer, der mit etwas Glück den Wind berührt.

Hotărăsc că este un joc pe care îl exersez în toată liniştea fără oraş şi fără tine. Sunt un hoinar care, cu ceva noroc, atinge vântul.

Abschiesgedicht

Poezie de rămas-bun

Immer noch rasen die Züge mitten durchs Herz. Die Bahnsteige sind Teppiche fürs Gefühl, ausgerollt zum Entsetzen der Uhr, die über uns schwebt und am liebsten davonﬂiegen würde.

Încă mai şuieră trenuri direct prin inimă. Peroanele sunt covoarele sentimentelor, desfăşurate spre groaza ceasului care pluteşte peste noi şi care tare ar mai vrea să zboare departe.

Dorfgeschichte

Povestea satului

Die Augen der Sprichwörter haben keine Lider.

Ochii zicalelor nu au pleoape. 7

Poesis interna\ional

iNVitat

martie 2012

iNVitat

Poesis interna\ional

Der Mann, die Frau, das Kind

Bărbatul, femeia, copilul

auch das was wir meinten

era şi ceea ce voiam să zicem

Der Mann tritt das Pedal des Fahrrads. Die Frau sitzt auf den Händen des Kinds. Das Dorf reißt ein Loch in den Himmel.

Bărbatul apasă pedala bicicletei. Femeia şade pe mâinile copilului. Satul sfâşie o gaură în cer.

Wer die Welt als Scheibe erlebt hat wundert sich nicht darüber dass er sich gelegentlich reden hört reden und singen

Cine a trăit lumea ca pe o şaibă nu se miră dacă se aude din când în când vorbind vorbind şi cântând

So redeten wir damals wir redeten und sangen wir sangen die Lieder aus dem Radio und es war schön

Aşa vorbeam pe atunci vorbeam şi cântam cântam cântecele de la radio şi era frumos

Banater Abend

Seară bănăţeană

Die Murmel springt in die Wolke zurück.

Bila sare înapoi în nor.

Wir stellten uns jedes mal vor dass die Scheibe rund ist dass alles was wir zu sehen bekamen in Wirklichkeit rund ist

Ne imaginam de ﬁecare dată că şaiba e rotundă că tot ce puteam să vedem era în realitate rotund

wir sagten es zu den Leuten sie sahen uns an und dabei blieb es auch

spuneam asta oamenilor ei se uitau la noi şi la asta se oprea totul

wir liefen auf der Scheibe hin und her und riefen uns aufmunternde Worte zu wie die Fußballspieler in unseren Augen war alles rund rund wie der Kopf unwiderruﬂich

alergam încoace şi încolo pe şaibă şi ne strigam cuvinte încurajatoare ca fotbaliştii în ochii noştri era totul rotund rotund ca un cap de neschimbat

als „Eva“ Informantin war musste man sich alles was rund ist als rund vorstellen können wir stellten es uns vor und Allen Ginsberg sang dazu und alles war rund und wir liefen im Kreis und es war uns klar es ist nie anders gewesen

Pe când „Eva“ era informatoare trebuia să îţi imaginezi tot ce era rotund ca ﬁind rotund noi ne imaginam asta iar Allen Ginsberg cânta şi totul era rotund iar noi alergam în cerc şi ne era clar că niciodată nu a fost altfel

als „Eva“ Informantin war war die Vorstellung dass alles rund sein könnte ein Delikt und was wir sagten war bestenfalls eine Behauptung eine unbewiesene wie es hieß jedenfalls hätten wir das alles noch zu belegen gehabt zu belegen und zu gestehen

pe când „Eva“ era informatoare să-ţi imaginezi că totul poate ﬁ rotund era un delict iar ceea ce spuneam era în cel mai bun caz o presupunere una neprobată cum se zicea oricum ar ﬁ trebuit să mai dovedim totul să dovedim şi să recunoaştem

was aber frage ich mich jetzt wo alles rund ist und nirgends mehr eine Scheibe was ging das „Eva“ an

dar ce mă întreb acum când totul este rotund şi nu mai e nici o şaibă ce treabă avea „Eva“ cu asta

(din volumul Linienﬂug / Zbor de linie, 2010)

Stationen

Staţii

Das Meiste ist nichts als ein Aufenthaltsort

Mai totul nu e altceva decât un popas

Wir haben den Koﬀer im Blick wenn wir den Schneisen folgen

Avem geamantanul în ochi când urmărim şinele

Unser Programm ist das halbe Leben Der Rest bleibt oﬀen

Programul nostru este o jumătate de viaţă Restul rămâne deschis

Für die Aﬀären Für den Krieg

Pentru afaceri Pentru război

Als „Eva“ Informantin war

Pe când „Eva“ era informatoare

Als „Eva“ Informantin war war die Welt noch eine Scheibe auf der wir hin und her liefen einmal oben und einmal unten einmal mit dem Kopf in den Wolken und einmal mit den Füßen an der Decke

Pe când „Eva“ era informatoare lumea nu era decât o şaibă pe care noi alergam încoace şi încolo o dată desupra o dată dedesubt o dată cu capul în nori şi o dată cu picioarele pe tavan

Als „Eva“ Informantin war war das alles noch möglich wir redeten uns um Kopf und Kragen und hörten uns trotzdem nur reden als sei das was wir sagten

Pe când „Eva“ era informatoare totul încă mai era posibil ne vorbeam pe viaţă şi pe moarte dar ne auzeam doar vorbind de parcă ceea ce spuneam 8

Poesis interna\ional

iNVitat

martie 2012

„Numitul” Richard Wagner. Ce vrea s[ spun[ poetul? Namenregister

Registre de nume

Weißt du noch Kennst du sie noch Die Dörfer Die nächtlichen Dörfer In denen die Stimmen uns Rätsel aufgaben Die Stimmen Die überall waren Überall im Haus

Mai ştii Le mai cunoşti Pe satele Pe satele noptatice În care vocile ne spuneau ghicitori Vocile Care erau peste tot Peste tot în casă

Warnende Stimmen namenlose

Voci prevenitoare anonime

Sie lagen uns in den Ohren Bis weit in den Tag hinein

Ne zăceau în urechi Până târziu în zi

So dass die Leute damit anﬁngen Ihre Namen an die Hauswand zu schreiben Ihre Namen und die Hausnummer

Aşa încât oamenii începuseră Să-şi scrie numele pe pereţi Numele lor şi numărul casei

Als hätten sie die Dörfer Vor den Stimmen bewahren können Vor den nächtlichen Stimmen und Tschüß

De parcă ar ﬁ putut apăra satele de voci De vocile noptatice şi la revedere

(din volumul Mit Madonna in der Stadt / Cu Madonna prin oraş, 2000)

traducere în limba română de Corina Bernic

Corina Bernic

“

Aceste poezii nu poartă nici un mesaj cititorului de rând, decât confuzia, deruta şi sentimentul că el (cititorul) este un prost şi nu va ajunge niciodată la nivelul să priceapă potenţa unei literaturi moderne (...) Cui folosesc asemenea poezii? Fără doar şi poate numai celor iniţiaţi. Deci unui cerc f. restrâns de «înţelepţi» ai poeziilor moderne (...), celor care ştiu ce vrea să spună poetul”. Acest scurt fragment face parte dintr-un referat scris de o anume sursă „Virgil” în mai 1980, după ce în revista Neue Literatur apăruse un grupaj cu poezii „aparţinând numitului Richard Wagner din Timişoara”. Ca mulţi alţi informatori sau colaboratori din zona literară şi academică, „Virgil” a mai făcut un ban şi a avut ocazia să-şi verse şi năduful către „organele Statului”, amintind că revista aceea este prea bună pentru a găzdui asemenea literatură. La CNSAS, dacă este să analizezi chiar şi numai cele peste 40 de dosare din fondul documentar intitulat „Naţionalişti germani” (acest citat făcând parte din dosarul nr. 11228, vol. 19), realizezi cât de mulţi au fost cei care au ajuns, în paralel cu cei care semnau recenzii cu nume şi prenume în revistele vremii, să creeze un alt gen de critică literară. Cea din perspectiva Securităţii. De la începutul anilor ’70 şi până la plecarea lui şi a Hertei Müller în 1987, Richard Wagner a fost unul dintre puţinii autori din România despre care se poate spune că prin scrierile, aﬁrmaţiile, luările de poziţie, a dat chiar şi fără să vrea un sens şi a „hrănit” câteva zeci de colaboratori ai Securităţii care au avut grijă să transmită în note informative sau referate discuţiile purtate în cadrul lecturilor, care i-au tradus în limba română convorbirile telefonice, textele publicate în reviste sau chiar din corespondenţa privată şi au şi interpretat pe 11

limba „cadrelor” acest nou tip de literatură propagat de el şi Aktionsgruppe Banat (trad. Grupul de Acţiune Banat). Despre poezia de limbă germană din România anilor ’70-80 se ştie cel mai mult mulţumită antologiei Vânt potrivit până la tare. Zece poeţi germani din România, apărută în 1982 la editura Kriterion (editată de Peter Motzan, traduceri de Ioan Muşlea), antologie care îşi păstrează o aură de mister şi distanţă provenită din puţina cunoaştere a scrierilor acestor autori, a diferenţelor dintre ei, a inﬂuenţelor literare. La noi încă nu se face o diferenţă clară între saşi şi şvabi, istoriile lor diferite şi zonele geograﬁce diferite unde au trăit, se vorbeşte în continuare despre „nemţi”, în general. Richard Wagner a fost unul dintre nemţii mai nemţi decât nemţii. Despre Richard Wagner nu poţi vorbi doar din perspectiva literaturii lui, a zecilor de volume de proză, eseistică şi poezie publicate, a activităţii lui jurnalistice începută în România şi continuată în spaţiul de limbă germană după plecarea în RFG. Când spui Richard Wagner, inevitabil spui şi Aktionsgruppe Banat, dar şi nenumăratele şicane şi rezistenţa în faţa Securităţii în România anilor ’70-’80. Până acum din poezia lui Richard Wagner s-a tradus prea puţin, iar din proză doar romanele Catrafuse (Polirom, 2006, în traducerea lui Michael Astner) şi Miss Bucureşti (RAO, 2008, în traducerea lui Carmen Elisabeth Puchianu). Despre Richard Wagner oricine interesat de literatura de orice limbă din România şi de rolul social al ei, ştie că a fost, vorba lui Gerhardt Csejka, „mentorul nediscutat” al Aktionsgruppe Banat, un grup format la început din colegi de la liceul Lenau din Timişoara, tineri strânşi laolaltă de pasiunea pentru

Poesis interna\ional

iNVitat

martie 2012

îşi face un scop din a scrie o poezie pur socială (în sensul unei critici sociale). Găsesc că nici această latură nu trebuie neglijată, pentru că ne putem rezolva mai bine problemele dacă le cunoaştem şi le discutăm, însă nu trebuie să ne limităm la asemenea gen de poezie. Riscăm prin aceasta de a nu trece într-o bună zi pe „partea cealaltă”. Aici este însă, în opinia mea, punctul în care aceşti tineri poeţi greşesc, tratând în poeziile lor doar aspectele negative (în opinie şi concepţia lor) asupra societăţii.” (Fondul documentar „Naţionalişti germani”, dosar nr. 11228, vol. 13). Întâlnirile, publicaţiile comune sub formă de colaje de grup, lecturile Aktionsgruppe au fost încheiate în 1975, după ce Ernest Wichner şi Anton Sterbling plecaseră deja în RFG, Gerhard Ortinau, William Totok, Richard Wagner şi Gerhardt Csejka au fost ridicaţi de către Securitate, duşi la audieri prelungite, percheziţionaţi, iar William Totok şi-a pierdut 8 luni din viaţă în arest. Albert Bohn a plecat şi el, iar, în afară de Werner Kremm care a renunţat la literatură, ceilalţi rămaşi şi-au continuat ﬁecare destinul literar, dar pe cont propriu, autorul comun Aktionsgruppe Banat ﬁind „neutralizat” de către Securitate, conform zecilor de planuri de măsuri din acea vreme. Cei rămaşi în Timişoara, printre ei Johann Lippet, Herta Müller şi Richard Wagner au continuat să se întâlnească şi să se sprijine reciproc – nu doar literar – cu Rolf Bossert, autointitulat „membru corespondent” care vizita din când în când Timişoara, Helmuth Frauendorfer sau Roland Kirsch care mai târziu avea să moară în condiţii încă şi acum necunoscute.

cărţi, refuzul ideilor prefabricate şi livrate de „realismul socialist” propagat de la tribune. Căutarea de a-i înţelege pe Marx, Lenin la început de ’70, schimbul de lecturi şi apoi polemicile prelungite privind conceptele şi receptarea unui Walter Benjamin sau a tehnicilor literare utilizate de Grupul de la Viena (dintre care, mai cunoscuţi la noi, Gerhard Rühm, Oswald Wiener, Ernst Jandl, Friederike Mayröcker...), apoi de Beat Generation, polemicile privind scrierile unor autori de la Brecht la Celan şi de la Böll la Handke şi R.D. Brinkmann, accesul la muzica unor Janis Joplin, Hendrix, Rolling Stones, i-a făcut diferiţi şi oarecum exotici în România acelor vremi. Richard Wagner spunea la un moment dat< „Voiam să fim liberi şi credeam că putem să decidem singuri asupra modului de a fi liberi, iar toate acestea într-o dictatură! Poate părea un paradox, dar tocmai din acest paradox s-a născut o formulă literară unică până atunci. Iar noi eram suficient de nebuni, încât să o adoptăm.” În 1972, cu ocazia unei apariţii publice comune a acestor autori, Horst Weber, redactor la Die Woche, le-a dat şi un nume, „Aktionsgruppe Banat” şi aşa s-a născut „oficial” un mit care la scurt timp avea ori să schimbe traseul unor destine, ori chiar să le frângă pe altele. În primăvara lui ’73, Securitatea avea să înţeleagă şi mai clar rolul lui Richard Wagner din nota informativă dată de sursa „Walter”, poet şi traducător apropiat celor de la Timişoara< „Încetul cu încetul, un tânăr poet (născut în 1952), originar din Sînnicolaul Mare, Richard Wagner şi-a pus amprenta asupra acestui grup, devenind conducătorul lui spiritual. Acest grup de tineri

martie 2012

Anii ’80 i-au adus lui Richard Wagner demiterea de la Banater Zeitung, înnoite probleme cu Securitatea, dar şi o continuare acerbă a scrisului, a corespondenţei literare cu scriitori de limbă germană şi română. Ca în poezia lui intitulată Portretul unui scriitor român-german şi care conţine doar acest vers< „El scrie.” Richard Wagner a participat de multe ori la cenaclurile bucureştene ale acelor vremi, a fost întotdeauna curios să citească ce se scrie şi în jur, în literatura deopotrivă română şi germană. După plecarea lui şi a Hertei Müller în RFG din 1987, Wagner a continuat să trăiască şi să scrie aşa cum o făcuse şi într-un sistem dictatorial. Ca un om liber. Până la căderea lui Ceauşescu, şi el, şi Herta Müller au luat poziţie publică faţă de abuzurile petrecute în România. Şi, în poﬁda şicanelor păţite aproape o viaţă, nu şi-a pierdut entuziasmul şi solidaritatea faţă de prieteni, caracteristici esenţiale ale Aktionsgruppe şi atât de rare în cazul altor grupări literare din România. Richard Wagner scrie în continuare proză, poezie, eseistică. În 2010 a publicat un nou roman, Belüge mich (Minte-mă), un roman ca o declaraţie de dragoste pentru o iubită pe care încerci să o înţelegi – un roman despre revenirea într-un Bucureşti al anilor

iNVitat

Poesis interna\ional

Richard Wagner ;i Rolf Bossert. Din arhiva personal[ a lui R. Wagner 2000, din care muşcă întruna Bucureștiul romanţelor lui Cristian Vasile şi al Siguranţei, al crimelor politice şi al unui trecut recent nedezlegat. Volumul de eseistică publicat acum un an împreună cu ea Dorn şi intitulat Die deutsche Seele (Suﬂetul german) a fost deja retipărit în zeci de mii de exemplare, stând multă vreme în lista de bestsellers a Der Spiegel. Dacă până acum din Richard Wagner s-a publicat puţin în România, va ﬁ din ce

în ce mai mult de tradus. Richard Wagner are acea rutină germană a scrisului, rutină nu în sens rău sau al plictiselii, cum s-ar înţelege pe româneşte, ci rutina în sensul unei educaţii în timp. Cea a scrisului cu orice preţ, în orice zi, oricum te-ai simţi atunci, oricât de greu ţi-ar ﬁ, păstrarea lucidităţii şi transmiterea ei mai departe. O formă de ajutor şi pentru sine, şi pentru ceilalţi. Richard Wagner scrie. Şi, în continuare, nu este deloc comod.

„Voiam s[ fim liberi ;i credeam c[ putem s[ decidem singuri asupra modului de a fi liberi − toate acestea `ntr-o dictatur[! Poate p[rea un paradox, dar tocmai din acest paradox s-a n[scut o formul[ literar[ unic[ p]n[ atunci. Iar noi eram suficient de nebuni, `nc]t s[ o adopt[m”. (Richard Wagner) Herta Mü ller & Richard Wagner, Nü rnberg, 1987 12

martie 2012

PoeMul De ColeC|ie

Poesis interna\ional

Fochistul negru

Nicolae Coande

Ştii, oamenii sînt Moscove ruinate de votcă şi de nepăsare vîndute pe sub mînă, mesteceni găuriţi în care a suﬂat fochistul negru, siberianul cu lopata crescută din mădularul puterii sale, cenuşă de paradis şi zodie de ţări mici cărate în inimă de nemuritoarele benzi transportoare ale capitalului roşu. Azi cînd veneam spre casă golit de viaţă am auzit sîngele cum striga la mine – bătrîne, să ﬁe atît de greu să ţii omul pe picioare? Sînge înalt de doi metri şi tot mai vrea să crească. Cred că vorbesc de unul singur cu un clopoţel de catîr orb în tîmpla dreaptă, norii deasupra mea îmi spun ceva ce nu înţeleg (poeţii slabi sînt lacomi?), parcă mi-ar cere să mă opresc atunci cînd fac dragoste cu o femeie care nu e în faţa mea. Aşteapt-o să vină. Am deschis o uşă – nu era nimeni. Stau în cameră pe podea şi văd un bivol mare tolănit printre cărţile mele curate. Balega lui verde va face şi anul ăsta oameni fericiţi la Bursă. Fochistul negru ne va strînge într-o zi pe toţi cu lopata lui tare. Nu am fost vreodată în Siberia dar pot să jur că am pe cineva acolo.

Der schwarze Heizer

„(...) Vitriolanța lui Coande are întotdeauna un fond elegiac, iar carnagiile pe care el le organizează nu sunt decât o demonstrație acută a suferinței pe care nu vrea s-o vândă și s-o expună la paradă. (...) Dac-ar fi după el, ar lăsa inima să-și cânte cântecul în direct. Și o și lasă, numai că e o inimă lacerată și al cărei cântec se aude doar de sub ruinele ființei și de sub recitalul grotesc al scriiturii de vendetă> o «scriitură a dezastrului», un reportaj de agonie clinică, dar care deprimă prin partea nespusă a suferinței, nu atât prin spectacolul de diformități etalate. Și aici cred eu că e principala virtute a lui Coande< în felul în care folosește acest «autenticism» guraliv pentru o reală autenticitate a durerii existențiale, a durerii tăcute.” (Al. Cistelecan) 14

Wisst ihr, die Leute sind von Vodka und Gleichgültigkeit ruinierte unter der Hand verkaue Moskau-Städte hohle Birken, in die der schwarze Heizer geblasen hat, der Sibirier mit der Schaufel, die aus dem Glied seiner Kra gewachsen ist, Paradiesasche und aus kleinen Ländern im Herzen von den großen Transportbändern des roten Kapitals getragenes Schicksal. Heute, als ich heimging, hörte ich das Blut, das mich anschrie – du, Alter, wäre es so schwierig, den Menschen aufrecht zu halten? Zwei Meter großes Blut und es will noch größer werden. Ich denke, ich rede allein mit einem Glöckchen eines blinden Maultiers in meiner rechten Schläfe, die Wolken über mir sagen mir etwas, was ich nicht verstehe (sind die mageren Dichter gierig?) Es ist, als ob man mich fordere, aufzuhören, wenn ich Liebe mit einer Frau mache, die sich nicht vor mir beﬁndet. Warte auf sie. Ich habe eine Tür aufgemacht – es war niemand. Ich sitze im Zimmer auf dem Boden und sehe einen großen Büﬀel, der zwischen meinen sauberen Büchern liegt. Sein grüner Mist wird auch dieses Jahr die Menschen an der Börse noch glücklicher machen. Ich war nie in Sibirien, aber ich kann schwören, dass ich jemanden da habe.

Übersetzer, Cosmin Dragoste 15

martie 2012

Portret

Poesis interna\ional

“

(...) Ovidiu Nimigean e un neîncrezător jovial, cu euforiile tratate parodic și întinse, ca perdea, peste melancolii de zăcământ. (...) Histrionul combate, de fapt, un poet expresionist veritabil, atras tocmai de teroarea neantiﬁcării. Poezia aceasta gureșă, dezinvoltă și bășcălioasă vrea, de fapt, să coboare până la principiul neantului, acolo «unde Dumnezeu/ este cristalul unui gând mort» (...). Numai că această coborâre se face în spațiul unui circ literar, al unui bâlci intertextual, menit să iluzioneze în strictă ingeniozitate.”

o. Nimigean

(Al. Cistelecan)

“

(Auto)ironice, (auto)parodice, vulgare sau visătoare, umoristice sau afective, atinse de melancolii, disperări și angoase, fanteziste și năpădite de prieteni (...), poemele «emulează» maniera mai tuturor manieriștilor moderni sau postmoderni, de la Ion Barbu la Dimov și Mircea Cărtărescu, reciclează standarde «naive», improvizează argotic și prelucrează, virtuoz, cântece de lume (...). Autorul este un spirit goliardic, un artizan existențialist cu negre umori polemice, vizitat de nostalgii feerice sau «mistice» (...)”

(Paul Cernat)

“

(...) Avem în O. Nimigean pe unul dintre cei mai importanți poeți ai generației sale, alături de Ioan Es. Pop, Cristian Popescu și Iustin Panța. La fel de personală și de inconfundabilă ca și a acestora, poezia lui nu refuză însă literatura, nu e terorizată de convenție, ci lucrează cu datul de neocolit al acesteia, nespunând ceci n’est pas un poème nicicând. (...) În limitarea impusă de convenție se arată însă, cum spune celebra vorbă, maestrul și, pe osatura respectivei convenții, carnea poeziei s-a așezat, în cazul lui O. Nimigean, cu tot ﬁrescul și arată cât se poate de vie și de ademenitoare.”

(Radu Vancu)

foto< Mircea Stru\eanu

Ovidiu Nimigean (n. 1962, Năsăud) a absolvit în 1988 Facultatea de Filologie la Iași. Membru fondator și fost președinte al „Clubului 8” din Iași, a debutat cu volumul de poeme Scrieri alese (1992), căruia i-au urmat Week-end printre mutanți (1993), adio adio dragi poezii (1999), planeta 0 (2002) și nicolina blues (2007 – premiul pentru poezie al revistei Observator cultural). De asemenea, a publicat romanele Mortido (2003) și Rădăcina de bucsau (2010) și volumul de publicistică Inerții de tranziție, altruisme & bahluviuni literare (feat. Flori Stănescu) (2006). A coordonat cunoscuta antologie Ozone Friendly. Iași. Reconfigurări literare (2001), precum și două antologii ale Clubului 8 traduse în limba germană (2003, 2005). Coautor la Cartea roz a comunismului (2004). 16

“

(...) Plăcerea mimetismului și toate extazele livrescului l-ar putea așeza confortabil în rândurile optzecismului. Numai că lui O. Nimigean îi lipsește ironia, detașarea, ba chiar dezinvoltura iconoclastă. (...) Biografismul este expurgat de datele imediat-concrete. Memoria livrescă se convertește – aluziv și tangențial – în element diaristic. Într-un cuvânt, este vorba de asumare și însușire aristocratică a unui trecut de hârtie. Pe rând și cu aceeași îndemânare, Nimigean descinde într-un underworld homeric sau în propriul său oraș de flori ofilite< de la Arghezi pretinde verva Florilor de mucigai și ceva din erotica lui plurivalentă, epistolele către Emil sunt pastișe ale corespondenței Brumaru – Lucian Raicu, de la optzeciști (si nu numai) învață bunul exercițiu al intertextului, de la nouăzeciști – exhibarea erotismului. (...) De la prozaism și tranzitivitate clivajul spre metaforizare și o oarecare prețiozitate este firesc. De la inserturi eterate vizând zone ale misterului și ale subtilului, drumul spre directețea limbajului și erotologie show off via Brumaru dovedește cursivitate și naturalețe. Deși în aparență bricoleur, Nimigean se arată a fi un rafinat (...).

(Rita Chirian)

Portret

Poesis interna\ional

martie 2012

Portret

martie 2012

Pe care autorul l-au început, ci griji şi năpăşti, ce vei vedea, nu i-au îngăduit să-l sfârşească

au dat drumul la porci să scurme dealurile unduioase pînă departe sînt pline de turme

Făptura îi răzbate ca prin ape, Abia zărită, albă, tremurată. Cu ochii mari, încercănaţi, ea cată Să treacă prin unditele valtrape

prietenii mei şi părinţii s-au amestecat şi caută-n glod fără să bage de seamă că mîinile porcii ﬂămînzi li le rod

Ale-nserării. Pururi astrucată, Din văluri şi miresme-ar vrea să scape. Ci nici o cadră-n lume nu-i încape Frumseţea de fecioară preacurată.

ei caută cartoﬁ cu cioturile şiroind torţele-acelea fac semne vino mai repede apucă şi tu parc-ar vrea să mă-ndemne

O, mâna ei smaragde şi saﬁre Apucă, în cădere, să răsﬁre Şi-apoi se pierde ca un fum şi-un vis...

pe dealurile unduioase aplecaţi pe brînci scormonim în pămîntul gras – cu mîinile ca nişte rîturi – după cartoﬁi care-au mai rămas

Iar chipu-i, de sub aburi de marame, A şi-nceput cu ei să se destrame .........................................................

să nu te miri să nu te miri dacă ai să vezi papagali coloraţi pe umerii oamenilor politici să nu te miri dacă preşurile din faţa apartamentelor au imprimate pe ele inimi să nu te miri dacă berzele se vor năpusti asupra cărucioarelor şi vor zbura cine ştie unde cu pruncii în cioc să nu te miri dacă în aşternut dimineaţa vor luci unghii de yahoo să nu te miri dacă vei începe nu numai să vorbeşti dar să şi gîndeşti în limbi străine să nu te miri dacă te va urmări zi de zi un morcov

Poesis interna\ional

block la parter în camera goală pe parchetul gol un om stă întins pe spate şi priveşte-n tavan la etajul întîi în camera goală pe parchetul gol un om stă întins pe spate şi priveşte-n tavan la etajul doi în camera goală pe parchetul gol un om stă întins pe spate şi priveşte-n tavan la etajul trei în camera goală pe parchetul gol un om stă întins pe spate şi priveşte-n tavan la etajul patru în camera goală pe parchetul gol un om stă întins pe spate şi priveşte-n tavan (din Scrieri alese, 1992)

(cele trei furii din vremea cînd) ***

1. am fost cel mai bun m-am înfăşurat ca un bandaj în jurul capetelor însîngerate

teme-te ei pot justiﬁca totul chiar şi crima teme-te

am vrut să înţeleg am înţeles am umplut scuipătorile

vei ﬁ prelungirea uneltei cu care lucrezi sau chiar unealta însăşi

am fost mama răniţilor (i-am urît şi i-am iubit mi-am spus< să nu-i doară nu sînt ei în stare să merite această suferinţă atroce)

sîrmă ghimpată înfăşurată în staniol

unul va crede că sînt poet

microfoane

de fapt rostul meu este să pregătesc injecţiile cu morﬁnă să desăvîrşesc euthanasia

bastoane de cauciuc

uniforme uniforme uniforme uniforme uniforme gratii gratii gratii gratii gratii ura! ura! ura! ura! ura! teme-te ei pot justiﬁca totul chiar şi crima

şi va întoarce foaia

2. taci închide ochii rade-ţi creierul (verişorii din precambrian tîrîtorii micile batjocuri gelatinoase) un prieten strălucitor de neatins prin care trece şi glonţul şi verbul mă aşteaptă cu braţele deschise

dealuri în toamnă

din îmbrăţişarea noastră o aură fără trup incandescentă se va juca peste banchize cu aurorele nordului (fantoşa ovidiu nimigean îşi caută un loc în patrie – îmbrînceală

au cules cartoﬁi şi-acum 18

Portret

Poesis interna\ional

martie 2012

pe raurile raionului de jucării)

voi rîde pur şi simplu

Portret

Poesis interna\ional

Caut corespondenţele...

rămîi plin de viermi încă viu încă mort 3. voi rîde

martie 2012

în faţa peretelui negru

(nu te cred isteţule brasseur de cuvinte nu te cred nici pe tine popă cînd îmbrăcat în odăjdii faci gesturi mecanice în spatele uşilor împărăteşti şi nici pe tine femeie crăcănată în faţa ochilor mei însetaţi de absolut) poezia – un inventar de topoi o sintaxă perversă

Caut corespondenţele. În tăcere. După ce voi ﬁ răzuit palimpsestul. L-am răzuit pînă la ultimul strat? O reţea de corpusculi şi unde. Apăs la întîmplare pe taste. Veriﬁc circuitul metaforei. Ramura de vîsc de pe televizor străluceşte de electricitatea galben-verzuie a Nordului. Flautul prăfuit din cutie cîntă singur. Paharele se umplu de abur. Iconiţele au început să plîngă. În întuneric, ovarele tale ard ca doi ochi de pisică.

Nu, revolta nu a pierit... Nu, revolta nu a pierit. Mi-e la fel de silă de guşile unsuroase de la prezidii. De porcii care se cred Dumnezeu. De primarii care-ţi dau un cîrnat şi o bere. De băieţii ﬁnuţi care s-au futut în cur cu securitatea. De limbile puţind a căcat ale rezistenţilor prin cultură. De tîrlă. De ţaţe. De Patriarh. Dar nu vreau să plec nicăieri. Vreau să mă vindec de urticaria epifenomenelor. Cineva, mult umilul, trebuie să îi iubească.

(moartea regina tropilor vrea să scriu versuri frumoase nu le voi scrie)

13.04. ’98 cînd eşti terminat e foarte bine ai devenit în sfîrşit poet poet adevărat fără nici o legătură cu etimologia cuvîntului ai chiar dreptul să îţi deschizi un cont sau să nu-ţi deschizi un cont în bancă să ocupi sau să nu ocupi un fotoliu în parlament să faci sau să nu faci dragoste cu femei cu bărbaţi cu copii cu căţele-n călduri ori căţele moarte jupuite aruncate-n pubelă cu madam elefant şi cu domnul limbric ai dreptul – de care nu te vei folosi – par délicatesse? – să devorezi cu sexul o plantă carnivoră şi să imiţi – rămînînd cîteva secole nemişcat – ramurile cele mai contorsionate ale copacilor (bonsai baobabi bobăobi ş.a.m.d.) ai libertatea de a fi bun cu specia om (homo erectus homo faber homo sapiens sapiens homo ludens homo homini lupus etc.) afli că eşti terminat de pildă la Înviere la miezul nopţii cînd preotul dimitriu răcneşte ca un conducător de oşti Hristos a înviat şi tu îi răspunzi din milă Adevărat a înviat dar sînt nenumărate alte prilejuri mai puţin spectaculoase de-a dreptul banale nici n-are rost să le-nşir (cînd în oglinda înclinată din alimentara descoperi – să zicem – în creştetul capului un început de chelie) cînd eşti terminat e foarte bine ai devenit în sfîrşit poet poetul pohetul „un unic popor“ cum te vei fi exprimat într-o împrejurare nu vei mai scrie nimic deşi – cu aceeaşi milă cu care i-ai răspuns preotului dimitriu – vei mai umple nişte pagini

nu-ţi garantează nimeni nimic întîi treci prin foc focul nu e aşa cum îl ţii tu minte un caras auriu cu aripi lungi înotînd în sobă sau alintîndu-se în iarbă (ochii lui fără pleoape te-au urmărit o vreme te mai privesc şi acum) focul e altfel nu se vede nu îl vezi cînd arde curg de pe tine sudoare şi zgură arde cu tot cu cuvinte incendiază fantasmele provoacă metamorfoze groteşti vei trăi nopţi în care statuile se schimonosesc stelele ﬁxe se zbat în zig-zag-uri lumina însăşi se umple de pete hohotind ca o hienă vei trăi zile pline de fum şi de mucuri zilele mutului nu-ţi garantează nimeni că nu vei crăpa că nu te vei întoarce bîţîindu-te nu-ţi garantează nimeni nimic e pe bune

Nu cred că sînt mai vii cărţile decît oamenii... Nu cred că sînt mai vii cărţile decît oamenii. Dar ăştia nu prea sînt oameni. Unii seamănă mai mult a insecte. Alţii – a maşinuţe. Urîte. Cu care nu-ţi place să te joci. Purecii, păduchii, ploşniţele, drosoﬁlele par parcă mai simpatice. Tablele colorate, craniile cu chip-uri mă deprimă. Nici mila nu mai are putere. Nici vata îmbibată cu spirt.

(din planeta O, 2002)

mic nomenclator al meseriilor mele Foarte întortocheat, foarte greoi... Foarte întortocheat, foarte greoi, cu o grafie de elev de clasa I, abia trecut de liniuţe, cerculeţe şi bastonaşe. Un scris căzut pe gînduri, apoi scos din minţi, mîzgăleala neputincioasă a unuia care chiar vrea să spună ceva. Să-ţi spună ceva. (Uneori simt că aş putea, în smerenie, să îmi tai, neclintit, calea prin oniria fără sfîrşit a imaginarului, anihilînd locurile comune, ideile primite, fantasmele monstruos ridicate din viscere, odihna înşelătoare a falselor iluminări, fericirea stearpă a extazelor tributare ispitei.) Un spaţiu care dizolvă cuvintele. Care le încearcă. Mîncate de rugini şi acizi – carcasele cîtorva. „Dumnezeu”, de pildă, fumegînd ca într-o baie de otrăvuri. În unele nopţi aproape descompus, aproape duhnind. În altele – aproape strălucitor, ca o ramură de corali. Ca o eflorescenţă de cristale de stîncă. Sau ca o sferă fragilă de heliodor. Ce mai rămîne aici de scris? E poate normal să desenez, din reflex, liniuţe, cerculeţe, bastonaşe. Dar eu vreau să vorbesc astăzi cu tine. Ţie aş dori să-ţi întind ramura de corali. Grăunţele sîngerii de zirconiu. Steluţele de crisoberil. Dacă vor ajunge în mîna ta, intensificîndu-şi reflexele, ar însemna poate o confirmare. Înţeleptul îţi caută coapsele, îţi respiră căldura, te pătrunde şi se lasă pătruns. Însă în chiar acelaşi timp – oare „timp” se cuvine să numesc durata vidă a respiraţiei mele? – eu fac liniuţe, cerculeţe şi bastonaşe.

rostogolitor de harbuji designer de nasturi retuşator angrosist de sosii furnizor guvernamental de pedale cetăţian samsar de carcase matroz de rezervă anticorporatist şef bricozeur mezzociclist ţapinofor hermeneut spectator gradul I writer in residence agrimensor în exil bulinator ﬂohmarktmeister patalamalagiu stripograf poet coneţalnic căutător de unghiuri chirpiciolog büdos oláh cilibilier mustopitant antenă caisă

tu să scrii altceva departe de proştii care scriu poezie – culmea uneori le iese tu să scrii altceva tu să nu scrii nimic să te zvînţi în vîntul neauzit vîntul care nu mişcă frunzele (din Nicolina blues, 2007) 21

Portret

Poesis interna\ional

martie 2012

Stephen Watts (oamenii desfiguraţi) oamenii desﬁguraţi în cercurile lor gălăgioase hohote combinaţii cifre oamenii desﬁguraţi în uniformele de paradă discursuri demonstraţii profeţii bestiile micilor şi marilor aranjamente ecrane

aﬁşe

aceleaşi

ecrane

oamenii desﬁguraţi puterea oarbă care gîdilă şi omoară vie - uneori - răsuﬂarea muribundului şi lacrima ca o zoaie – şi totuşi adîncă - în ochii porcini, la spartul bairamului mut visînd strălucirea împerecherii falusul purpuriu pătrunzînd rana inimile ochii inima

…………………………

(din Păsările de la Stymphalos, volum inedit)

selecție de Radu Vancu

I am holding in my hand a book. In my hand I am holding a book.

ere are clusters and dense shards of repetition, of both word root and sound, in the text. roughout the text. It is a text I do not yet know the meanings of.

It is tall, but slim. e weight of its words is greater almost than its text.

Krasznahorkai’s previous book ‘Az utolsó farkas’ Magveto 2009 was also short & also the one before that. But before these three books he had written ……… .

* * It is a book of 31 pages hardcover. A short prose work in XIV sections by the Hungarian writer Laszlo Krasznahorkai published by Magveto in Budapest in 2010 and co-authored by the German artist Max Neumann who provides four-teen [screenprints], one each for every section of Krasznahorkai’s prose.

I am holding in my hand a book I do not yet know the meanings of. But I sense a dense web of senses, a ……… ………………………………….. . I do not have the feeling that I am going to be disappointed. *

* Much might be said of the screenprints by Max Neumann. Each one includes the ﬁgure of a dog, sometimes more than

It’s title is ‘Allatvanbent’.

NoteS

Poesis interna\ional

martie 2012

one. And other than in the ﬁrst drawing – where all four paws of the dog are shown – each dog is lacking its forepaws. ese dogs seem to me to resemble the drawing of a deer by Joseph Beuys.

jump (Ugrok). …. . Into your throat (A torkodat). Which is where the words are.

And then Ki akar torni(He wants to break free) becomes En vagyok az, aki ki fog torni(I am the one who shall break out). is is language ……………………… . Tearing at the throat of the world. What has happened to contained listening?

Krasznahorkai lászló

e back cover of the Hungarian edition has a long quotation in Hungarian by Colm Toibin. If I track down the original English I will see what he’s saying. *

I’ve met Krasznahorkai twice. Once in Finland where we shared a platform. And once in London, at the Hungarian Cultural Foundation, when he came to talk about his work and speciﬁcally his novel ‘Satantango’. What he said then prompted me to ask him if he felt close to the worlds of W. G. Sebald.

Shut tight your gates, plug up the cracks, put up the beams, bring out the barbed wire, protect yourselves from all sides, but know that you lock up in vain, you plug in vain, you raise beams in vain and you wrap wire in vain, for that chink, that groove, that crevice which should be an obstacle for me< does not exist.

Sebald wrote of Krasznahorkai< “e universality of Krasznahorkai’s vision rivals that of Gogol’s Dead Souls and far surpasses all the lesser concerns of contemporaray writing.” It is true that this was a back cover blurb.

at minute in which I shall go mad is here … I am howling into the inﬁnite. *

Kicsi gazdam. (My little master). Kicsi gazdam.

In my hand I am holding a book. Its size belies its weight. I like it. is holding.

Kicsi gazdam, csak viccelek (My little master, I’m only kidding)

So an artist in a cave ﬁeen thousand years ago may have held his or her shard before putting colour and shape onto the wall of the cave. Krasznahorkai also places his words onto the surface of the page with lucid deliberation.

is is where language enters us. is is where translation has us by our throats. is is ……………………………… …………………………………………….

Sometime, slowly, I will come to understand what he’s said & in just such a slow way I will come to his meanings. As of now, I understand but little.

And I have the translation now. e translation I never thought would have been published so soon. As soon almost before the text of the original. Animalinside.

Krasznahorkai who peers out from his photograph in a white halo of hair. Who ………………………………… …………………………………………………….

In my hand I am holding a book. It is not the same book. And yet it is the same. *

In one hand I hold a book and in my other hand a second book. ey are the same book and they are not the same book. I cannot grasp this.

Nem ertek el. he writes You can’t touch me. And yet, I can. And am holding his words. Nem ertek el soha. Ha kijutok innen. = You can’t touch me. If I get out of here. Is that the dog speaking ? Or the spirit of the man in the dog ? I am hold-ing his words in the teeth of my mind.

* But isn’t the translation as original as the original ? Who says not ? I say so. So also, so I reckon, would Krasznahorkai. I am holding an animal inside. e dog of poetry that has come to howl in my throat. It has translated me.

Tul nagy vagyok. Tul eros. at’s saying< I am too big. Too strong. *

László Krasznahorkai (n. 1954, Gyula) este unul dintre cei mai influenți scriitori maghiari contemporani și o personalitate a literaturii europene de la începutul secolului XXI. Cărțile sale, Satantango (1985), Melancolia rezistenței (1989), Război și război (1999), au fost traduse în numeroase limbi, în special în Germania bucurânduse de un succes și de un respect considerabile. Volumul Állatvanbent (Animalăuntric, 2011) e o raritate și o bijuterie, o carte-obiect de 40 de pagini apărută mai întâi în limba engleză, în colecția „The Cahiers Series”, și apoi în Ungaria, la Magvető, și cuprinde paisprezece texte semnate de Krasznahorkai ca răspuns la lucrările pline de forță și de mister ale lui Max Neumann. Poemele în proză ale lui L.K. (unele dintre ele preluate `n cel mai recent film al lui Béla Tarr, Calul din Torino) încapsulează toată revolta și sentimentul Apocalipsei interioare pe care o trăiește lumea noastră. Krasznahorkai e un beckettian care împinge cât mai departe refuzul limitărilor limbajului într-o carte extraordinară despre putere, violență și aservire. Un ritm obsedant, motive pătrunzătoare, umor negru – și lucrările, și textele continuă să te bântuie o bună bucată de vreme după ce ai terminat cartea (pe care am citit-o în mai multe reprize, ca și cum aș mai fi dat pe gât câte un pahar de absint). Ca o cangrenă astupată etanș de o placă metalică. Mi-am dorit să putem prezenta măcar o parte dintre aceste texte în românește, ceea ce Poesis internațional face posibil acum, în premieră. Claudiu Komartin

Every space is too tight for me(Minden ter szuk nekem). I

Poesis interna\ional

ProZ{

martie 2012

VII

martie 2012

ProZ{

Poesis interna\ional

VII

Te vagy a gazdám, benned vagyok, éppen benned, aki itt állsz, hátul összekulcsolod a kezedet, ﬁgyelmesen előrehajolsz, és nézel, de hát mit képzelsz te, hol vagy, állatkertben?, virágos réten?, gyümölcsösben?!, hát, nem, nem az állatkertben és nem a virágos réten és nem a gyümölcsösben, hanem egymagadban, egyesegyedül vagy, ahol közötted és közöttem semmiféle távolság nincs, mert nem ott vagyok kint, hanem itt vagyok bent, mert mindig is benned voltam, először csak, mint valami sejt, vagy inkább mint egy hiba a sejtben, de aztán megnőttem hirtelen, és most teljes erőmmel benned létezem, te hordasz mindenfelé magaddal, szép a tartásod, szép a ruhád, szép a kabátod, szép a cipőd, szép fényes, és nincs rajta egy szemcsényi piszok se, se egy csöpp sár, se egy koszos hólécsöppecske, semmi, elegáns vagy, mentél, sétáltál, és most megállított valami, vagy inkább úgy gondoltad, na, most megállok, hátrakulcsolom a kezemet, és megnézek valamit, megnézem, hogy mi is ez itt előttem, ezt gondoltad, és így is tettél, csakhogy én odabent vagyok, te hordozol saját magadban, és ezen nem segít semmi, se a szép tartás a szépen félrebillentett fejjel, se a szép ruha, se a szép kabát, se az a két szép tisztán ragyogó cipőcske, semmi, és most még szépeket gondolsz, hogy például, na, nézzük csak, mi is az ott, elég ijesztően néz ki, valljuk meg, mondod kedélyesen és gyanútlanul, hátrakulcsolod a kezedet, szép tiszta cipőidet szépen egymás mellé rakod, a balra ránehezedsz, és nézel rám, tévesen, mert nem engem látsz, ha azt hiszed is, mert én, ez, ami olyan ijesztően mutat, ez benned van, mert benned vagyok, és én nézem a te szép gondolataidat, ahogy azt gondolod, milyen kellemes itt a gyümölcsösben, milyen nagyszerű itt a virágos réten, milyen elragadó itt az állatkertben egy kicsit sétálgatni most, én nézem ezeket a szép gondolatokat, és én ﬁgyelem, milyen szépen nézel, és gondolkodol, de itt vagyok belül, és nyújtózom kifelé, itt vagyok bent, és feszülök egyre, és mindig előre, és mindig a külső irányba, és egyszer csak ki fogok törni, és akkor vége a szép gondolatoknak, vége a szép nézésnek, és vége a szép ruhának, és a szép kabátnak és annak, ahogy szépen tartod a fejedet, és nézel, mert akkor már nem fogsz nézni te sehová se, nem lesz neked még szemed se, mert azzal kezdem, hogy kimarom mind a kettőt, mert jövök erősen, már csak néhány pillanat, és kitörök belőled, és az leszel, aki én vagyok, és aki én is voltam mindig.

XII

Tu ești stăpânul meu, sunt în tine, chiar în tine, cel care stai aici cu mâinile la spate, te apleci atent și te uiți, dar ce-ți închipui, unde ești, la grădina zoologică?, pe câmpul înflorit? în livadă?!, ei, uite că nu, nu în grădina zoologică și nu pe câmpul înflorit și nici în livadă, ci ești doar tu cu tine, singur-singurel, unde nu există nicio distanță între mine și tine, pentru că nu sunt acolo afară, sunt aici înăuntru, pentru că întotdeauna am fost înăuntru, la început doar asemenea unei celule, sau mai degrabă ca o eroare în celulă, dar dintr-o dată m-am făcut mare, și acum exist în tine cu toată forța, mă porți cu tine pretutindeni, ai o ținută frumoasă, hainele frumoase, sacoul frumos, pantofii frumoși, lustruiți frumos, și nu e niciun fir de praf pe ei, nicio picătură de noroi, nici urmă de zloată murdară, nimic, ești elegant, te-ai dus, te-ai plimbat și acum te-a oprit ceva sau mai degrabă te-ai gândit, bun, acum mă opresc, îmi pun mâinile la spate, și mă uit la ceva, mă uit să văd ce este de fapt chestia asta din fața mea, așa te-ai gândit și așa ai și făcut, doar că eu sunt înăuntru, mă porți în tine și nimic nu poate să te ajute, nici ținuta frumoasă, capul înclinat frumos într-o parte, nici hainele frumoase, nici sacoul frumos, nici pantofiorii care strălucesc de curați ce sunt, nimic, și acum încă ai gânduri frumoase, ca de exemplu, ia, ia să vedem, ce este acolo, arată destul de înfricoșător, trebuie să recunoaștem, spui bine dispus, fără urmă de bănuială, îți pui mâinile la spate, pantofii curați și frumoși îi aduci unul lângă altul, te lași pe cel stâng și te uiți la mine indus în eroare, pentru că nu mă vezi pe mine, chiar dacă asta crezi, pentru că eu, lucrul acesta atât de înfricoșător, e în tine, pentru că sunt în tine și privesc gândurile tale frumoase, când te gândești ce plăcut e aici în livadă, cât de minunat e aici pe câmpul înflorit, ce fascinant e să te plimbi puțin prin grădina zoologică, eu privesc aceste gânduri frumoase și te pândesc, cât de frumos privești și gândești, dar sunt aici înăuntru și mă întind, sunt aici înăuntru și mă încordez întruna și înainte mereu și mereu spre exterior, și odată voi erupe, și atunci adio gânduri frumoase, adio privire frumoasă și adio haine frumoase și sacou frumos, s-a terminat cu felul frumos în care îți ții capul și te uiți, pentru că atunci tu n-o să te mai uiți nicăieri, cu asta o să încep, îți scot amândoi ochii, pentru că vin puternic, mai sunt câteva clipe și o să erup din tine și o să fii cel care sunt eu și care am și fost eu, dintotdeauna.

XII

Kicsi gazdám, merre vagy? Kereslek erre, kereslek arra, de nem talállak, pedig kereslek nagyon, mert te vagy a kicsi gazdám, és nem találom a tálacskámat, pedig itt van, itt van, itt van a vacsoraidő, és kéne már a tálacskám nagyon, mert kéne már benne a vacsorám nagyon, csak azért mondom, mert vacsoraidő van, különben nem szólnék, különben nem kéne annyira a tálacskám, és különben nem kéne annyira a vacsorám se, de hát vacsoraidő van, és vacsoraidőben vacsorázni kell, nem bóklászni a sötétben utánad, azt se tudom különben, hogy miért van itt ennyire sötet, ebben a sötétben hogy találom meg majd a tálacskámat, és hogy fogok így vacsorázni, én nem értek semmit, de hát hol vagy tényleg, kicsi gazdám, miért nem talállak, miért nem látok semmit, idelent teljes a sötét, és ebben a sötétben tényleg nem tudom, merre keresselek, kicsi gazdám, add ide a tálacskámat, add ide a vacsorámat, és szépen kérlek, ne csinálj ilyet velem többé, és minden este, amikor vacsoraidő van, add ide a tálacskámat, és tedd bele, szépen kérlek, a vacsorámat, mert vacsorálnom kell minden vacsoraidőben, és minden nap minden vacsoraidejében vacsorálnom kell, és ennek így kell lennie minden nap és minden héten és minden hónapban és minden évben, egészen addig, amíg fel nem növök, amikor már nem kell többé a tálacskád, mert akkor leszaggatom a füledet, kitépem az orrodat, kimarom a szemedet, és leszaggatom az álladat, szétmarcangolom én akkor a te egész fejedet, és minden évben megeszek egy szüzet Athénból, és akkortól nem kell többé a vacsorád. Kicsi gazdám.

Micul meu stăpân, unde ești? Te caut încolo și-ncoace, dar nu te găsesc, deși tare te mai caut, pentru că tu ești micul meu stăpân și nu-mi găsesc farfurioara, cu toate că e timpul, e timpul, e timpul pentru cină și tare mi-ar mai trebui farfurioara, pentru că tare mi-ar mai trebui cina, o spun doar pentru că e ora cinei, altfel n-aș scoate un sunet, altfel nu mi-ar trebui atât de mult farfurioara și altfel nu mi-ar trebui atât de mult nici cina, dar e ora cinei și la ora cinei trebuie să cinez, nu să cotrobăi în întuneric după tine, nici nu știu de altfel de ce este atât de întuneric aici, cum o să-mi găsesc farfurioara în întunericul ăsta și cum o să iau cina așa, eu nu înțeleg nimic, dar unde ești de fapt, micul meu stăpân, de ce nu te găsesc, de ce nu văd nimic, aici jos întunericul este complet și în întunericul ăsta chiar nu știu încotro să te caut, micul meu stăpân, dă-mi farfurioara, dă-mi cina și te rog frumos să nu-mi mai faci una ca asta, și în fiecare seară, când e ora cinei, dămi farfurioara, și pune în ea, te rog frumos, cina mea, căci de câte ori se face ora cinei eu trebuie să cinez și de fiecare dată, în fiecare zi când se face ora cinei eu trebuie să cinez, și așa trebuie să se întâmple în fiecare zi și în fiecare săptămână și în fiecare lună și în fiecare an, până când cresc mare, când nu-mi va mai trebui farfurioara ta, pentru că atunci îți voi sfâșia urechile, îți voi rupe nasul, îți voi scoate ochii și îți voi ciopârți bărbia, o să-ți sfârtec tot capul și în fiecare an voi mânca o virgină din Atena și atunci nu voi mai avea nevoie de cina ta. Micul meu stăpân.

Poesis interna\ional

ProZ{

martie 2012

XIII

martie 2012

ProZ{

Poesis interna\ional

XIII

Kicsi gazdám, merre vagy? Kereslek erre, kereslek arra, de nem talállak, pedig kereslek nagyon, mert te vagy a kicsi gazdám, és nem találom a tálacskámat, pedig itt van, itt van, itt van a vacsoraidő, és kéne már a tálacskám nagyon, mert kéne már benne a vacsorám nagyon, csak azért mondom, mert vacsoraidő van, különben nem szólnék, különben nem kéne annyira a tálacskám, és különben nem kéne annyira a vacsorám se, de hát vacsoraidő van, és vacsoraidőben vacsorázni kell, nem bóklászni fent a sötétben utánad, aztán meg bóklászni lent a világosban utánad, azt se tudom különben, hogy miért van fent ennyire sötét, és miért van lent annyira világos, ebben a sötétben és ebben a világosban hogy találom meg majd a tálacskámat, és hogy fogok így vacsorázni, én nem értek semmit, de hát hol vagy tényleg, kicsi gazdám, miért nem talállak, miért nem szólsz legalább, idefent teljes a sötét, odalent meg teljes a világos, és ebben a sötétben és ebben a világosban én tényleg nem tudom, merre keresselek, a sötéten és a világoson kívül aztán már igazán nincs semmi más, kicsi gazdám, ne csináld ezt velem, add ide a tálacskámat, add ide a vacsorámat, és szépen kérlek, ne csinálj ilyet velem többé, és minden este, amikor vacsoraidő van, add ide a tálacskámat, és tedd bele, szépen kérlek, a vacsorámat, mert vacsorálnom kell minden vacsoraidőben, és minden nap minden vacsoraidejében vacsorálnom kell, és ennek így kell lennie minden nap és minden héten és minden hónapban és minden évben, egészen addig, amíg fel nem növök, amikor már nem kell többé a tálacskád, mert akkor leszakítom a füledet, mert akkor kitépem az orrodat, mert akkor kimarom a szemedet, és leszaggatom az álladat, szétmarcangolom én akkor a te egész fejedet, és minden évben megeszek tíz szüzet Athénból, és akkortól nem kell többé a vacsorád se lent, se fent. Kicsi gazdám, csak viccelek.

XIV

Micul meu stăpân, unde ești? Te caut încolo și-ncoace, dar nu te găsesc, deși tare te mai caut, pentru că tu ești micul meu stăpân și nu-mi găsesc farfurioara, cu toate că e timpul, e timpul, e timpul pentru cină și tare mi-ar mai trebui farfurioara, pentru că tare mi-ar mai trebui cina, o spun doar pentru că e ora cinei, altfel n-aș scoate un sunet, altfel nu mi-ar trebui atât de mult farfurioara și altfel nu mi-ar trebui atât de mult nici cina, dar e ora cinei și la ora cinei trebuie să cinez, nu să cotrobăi sus în întuneric după tine, apoi să cotrobăi jos în lumină după tine, nici nu știu de altfel de ce este sus atât de întuneric și de ce este așa de luminat jos, cum o să-mi găsesc farfurioara în întunericul și în lumina asta, și cum o să iau cina așa, eu nu înțeleg nimic, dar unde ești de fapt, micul meu stăpân, de ce nu te găsesc, de ce nu spui măcar o vorbă, aici sus întunericul este complet, acolo jos lumina este orbitoare, și în acest întuneric și în această lumină eu chiar nu știu încotro să te caut, în afară de întuneric și de lumină chiar că nu mai există nimic, micul meu stăpân, nu fă asta cu mine, dă-mi farfurioara, dă-mi cina și te rog frumos să nu-mi mai faci una ca asta, și în fiecare seară, când e ora cinei, dă-mi farfurioara, și pune în ea, te rog frumos, cina mea, căci de câte ori se face ora cinei eu trebuie să cinez, și de fiecare dată, în fiecare zi când se face ora cinei, eu trebuie să cinez, și așa trebuie să se întâmple în fiecare zi și în fiecare săptămână și în fiecare lună și în fiecare an, până când cresc mare, când nu-mi va mai trebui farfurioara ta, pentru că atunci îți voi sfâșia urechile, îți voi rupe nasul, îți voi scoate ochii și îți voi ciopârți bărbia, o să-ți sfârtec tot capul și în fiecare an voi mânca zece virgine din Atena și nu voi mai avea nevoie de cina ta, nici jos, nici sus. Micul meu stăpân, glumeam doar.

traducere din limba maghiară de Andrei Dósa

XIV

Újra a miénk itt minden, újra a miénk, mert viszszanyertük a hatalmat a földön, és nem maradt semmi a harc után, mindent felemésztettünk, mindent elemésztettünk, mindent elpusztítottunk, csak a puszta föld, az van, nincs semmiféle virág, egy fűszál se maradt, semmiféle mező és rét és erdő és óceán és tenger és öböl és kontinens, csak vastag, halott hamu mindenen, ami volt, mert nincs többé hegy, és nincs többé folyó, és semmi nem emelkedik semmi fölé, és semmi nem folyik sehová, egy méhkaptárt, egy dárdahegyet, egy üres bélyeggyűjtőfüzetnek a hetedik lapján egy odaszáradt bélyeget, egy rohadt szamárfület a büntetőtörvénykönyvben, egyszerűen nem találtok semmit többé, semmit, mert nincsenek városok se, és nincsenek utak se, és nincsenek tornyok, és nincsenek bunkerek, és nincsenek jéghegyek, és nincsenek trópusok, és nincs többé, ami megolvadjon, és nincs többé, ami kiszáradjon, nem találtok ti egyetlen felhőt se az égen, és nem találtok ti egyetlen napot és egyetlen csillagot se, mert eget se találtok odafönt, mert nincs többé odafönt, és nincs többé odalent, csak a puszta kéreg, csak a puszta görbület, egy ív, ahol hely már csak a mi számunkra van, mert elszállt minden illat és zengés, és nem fúj többé semmiféle szél sehol, megszüntettünk és meg nem történtté tettünk mindent a gyűlöletben, még a mag se hasad az anyagban tovább, mert nincs többé erő, mely bármit hajtana, és nincs többé változás, inert nincs többé irány, amerre fordulna bármi is, nincs, kiapadt örökre, ami örökre feszített valamit fölfelé, na, most már nem feszít semmit soha többé, és enni sincs mit, és inni sincs mit, de se éhség, se szomjúság sehol, mert már nincs, aki éhezik, és nincs, aki szomjazik, és nem ég már semmi soha többé, és vérezni se vérzik már semmiféle seb, mert nincs mi égjen, és nincs mi vérezzen, így nincs mit eloltani, és nincs mit bekötni, hisz nincsen már seb sem, és nem hangzik el többé semmiféle ige, nincs emlék, nincs nyom, nincs ítélet, és nincs se bűn, se büntetés, rég elszállt az utolsó szó, és már az sincs, aki megmondja, melyik volt az, meg minket különben se érdekel, mert mi azt akartuk, hogy nyomotok se maradjon, hogy levonuljatok a színről, és most már nincs nyom, és üres a szín, mi elvégeztük ezt, és így van jól, nem maradt csak a puszta kéreg a földön, csak a vastag, fekete, halott, hideg hamu, abban állunk, egymással szemben, megfeszülve, csupa izom mind a két oldalon, és most már csak az a kérdés, kettőnk közül ki lesz a király.

Totul e din nou al nostru, din nou al nostru, pentru că ne-am redobândit puterea asupra pământului, și nimic nu rămâne după bătălie, am devorat totul, am ucis totul, am distrus totul, numai pământul sterp, asta e tot ce mai există, nu mai sunt flori, nu a rămas nici măcar un fir de iarbă, nu mai sunt pajiști sau păduri oceane sau mări golfuri sau continente, doar un strat gros, neînsuflețit de cenușă peste tot ce era> nu vor mai fi munți, nu vor mai fi râuri, nimic nu se va mai înălța spre nimic de acum, și nimic nu va mai curge nicăieri, un stup de albine, un vârf de săgeată, un timbru scorojit pe pagina șapte din albumul unui colecționar, un exemplar din codul penal în care e o pagină cu un colț îndoit, nu vei mai găsi nimic din toate astea, nimic, pentru că nici măcar nu mai există orașe, și nu mai sunt străzi, și nu mai sunt turnuri, și nu mai sunt buncăre, și nu mai sunt ghețari și nici tropice, și nu mai e nimic să se topească, și nimic care să se usuce, nu vei mai găsi nici un singur nor pe cer, și nu vei mai găsi nici un soare, nici măcar o stea, pentru că nu vei mai găsi nici un cer acolo sus, pentru că nu mai există un acolo sus, și nu mai există un aici jos, doar crusta stearpă, doar acel contur sterp, un arc, un loc ce există acum doar pentru cei ca noi, pentru că orice parfum și reverberație s-au dus și nici o briză nu va mai sufla nicăieri niciodată, noi am oprit totul și am nimicit totul în ura noastră, pentru că sămânța nu mai poate răsări din materie, pentru că nu mai există nici un fel de voință care ar putea împinge ceva înainte, și nu mai sunt transformări, pentru că nu mai sunt direcții în care lucrurile să o poată lua, nimic, ceea ce făcea ca lumea să se încordeze și să se înalțe pentru totdeauna a fost spulberat pentru totdeauna, vezi, și nimic nu va mai provoca nimic vreodată, nici măcar nu mai e nimic de mâncare, și nici de băut, dar nici măcar foame sau sete nu mai există, și nici cineva căruia să-i fie sete nu mai există, și nimic nu va mai arde vreodată, și din nici o rană nu va mai țâșni sânge, pentru că nu va mai fi nimic să ardă și nimic din care să țâșnească sânge, și deci nu va mai trebui să stingi nimic, și nu va mai trebui să legi nimic, pentru că nici măcar nu mai există răni, și nici un verb nu se va mai auzi în veci, nici o amintire, nici o urmă, nici o judecată și nici o crimă, nici o pedeapsă, ultimul cuvânt a murit cu multă vreme în urmă, ca și toți cei care l-ar fi putut repeta, și asta ne e egal, pentru că noi vrem să nu rămână nici cea mai mica urmă din voi, vrem să vă retrageți, și acum deja nu mai e nici o urmă, scena e goală, și am fost noi cei care au făcut-o, și este bine așa> pentru că doar crusta stearpă a pământului mai rămâne, doar stratul gros, negru, neînsuflețit de cenușă, pe care stăm față în față, încordați, de ambele părți nimic altceva decât forță și mușchi, și nu rămâne decât o singură întrebare< care dintre noi doi va fi rege.

traducere din limba engleză de Claudiu Komartin 28

martie 2012

Jo Shapcott

PoetrY

Of Mutability

Despre mutabilitate

Too many of the best cells in my body are itching, feeling jagged, turning raw in this spring chill. It’s two thousand and four and I don’t know a soul who doesn’t feel small among the numbers. Razor small. Look down these days to see your feet mistrust the pavement and your blood tests turn the doctor’s expression grave.

Prea multe din cele mai bune celule ale corpului meu mă zgârie, se simt zimţate, devin carne vie în această răcoare de primăvară. Este două mii patru şi nu cunosc nici un suﬂet care să nu se simtă mic printre cifre. Mic precum o lamă de ras. Coboară-ţi privirea spre aceste zile ca să vezi cum picioarele tale stau cu neîncredere pe podea şi cum testele tale de sânge fac expresia doctorului gravă.

Look up to catch eclipses, gold leaf, comets, angels, chandeliers, out of the corner of your eye, join them if you like, learn astrophysiscs, or learn folksong, human sacrifice, mortality, flying, fishing, sex without touching much. Don’t trouble, though, to head anywhere but the sky.

Jo Shapcott (n. 24 martie 1953, Londra) este una din cele mai importante poete britanice contemporane, editoare şi lector universitar. A absolvit universitatea Trinity College din Dublin. Pe lângă volumele de poezie publicate (Electroplating the Baby, 1988 – debut, Motherland, My Life Asleep, Her Book, Of Mutability) a editat antologia internaţională de poezie contemporană britanică alături de Matthew Sweeney Emergency Kit< Poems for Strange Times (1996), Tender Taxes, un volum de traduceri de limba engleză în mai multe versiuni ale poemelor de limba franceză semnate de Rainer Maria Rilke (2002), şi colecţia de eseuri Elizabeth Bishop< Poet of the Periphery co-editată împreună cu Linda Anderson (2002). A câştigat de două ori National Poetry Competition (1985 şi 1991), dar şi Commonwealth Poetry Award şi Forward Prize. Anul 2011 a marcat cel mai semnificativ moment de recunoaştere al poetei, decernându-i-se două dintre cele mai cunoscute premii de poezie din Marea Britanie< Costa Book of the Year (pentru volumul Of Mutability) şi Queen’s Gold Medal for Poetry (pentru întreaga activitate). 30

Poesis interna\ional

Ridică-ţi privirea să prinzi eclipsele, frunza aurie, cometele, îngerii, candelabrele din colţul ochiului tău alătură-te lor dacă ai chef, învaţă astroﬁzica sau învaţă un cîntec popular, sacriﬁciul uman, mortalitatea, zborul, pescuitul, sexul fără prea multe atingeri. Nu te chinui, totuşi, să porneşti în altă parte decât spre cer.

La Serenissima

I was on land, but the land didn’t belong to earth anymore, was allowed to rest in ﬂoating patches here and there. e pavement rippled under my shoes. Everything I could see belonged to water< liquid churches, theatres, monuments, houses, liquid sun and sky. My hands wandered into water, cupped water. My face turned

Eram în ţărână, dar ţărâna nu mai aparţinea pământului, i se permitea doar să se odihnească în petice plutitoare ici şi colo. Trotuarul vălurea sub pantoﬁi mei. Tot ce puteam vedea aparţinea apei< biserici lichide, teatre, monumente, case, soare şi cer lichide. Mâinile mele rătăceau prin apă, apa din cană. Faţa mea se îndrepta

towards rainclouds. I could feel the membranes in my body tremble with the ﬂuid they contain, and the stately ﬂow of lymph, the faster pulse of blood. A boat’s engine vibrated through land, through waves , through my feet into my torso. Slow - slowly moving, I stepped out.

către norii de ploaie. Puteam să îmi simt membranele trupului tremurând cu ﬂuidul pe care îl conţin, şi curgerea plină de măreţie a limfei pulsul din ce în ce mai rapid al sângelui. Motorul unei bărci a vibrat prin ţărână, prin valuri, prin picioarele mele până în bazinul meu. Încet, mişcându-mă foarte încet, am ieşit.

Riddle

Ghicitoare

I am always behind or on top of you. Full of dust, ash, and air I smell of every room you ever walked through. I rise when oﬀended, creak when wet. How easily we part, adieu, how oen I leave trails of myself in your wake.

Sunt mereu în spatele sau deasupra ta. Plină de praf, cenuşă şi aer miros ca ﬁecare cameră prin care ai trecut vreodată. Mă ridic când sunt insultată, scârţâi când sunt umedă. Cât de uşor ne separăm, adio, cât de des las urme din mine în veghea ta. 31

Poesis interna\ional

PoeZie

martie 2012

The Deaths

Morţile

I thought I knew my death. I though he would announce himself with all the little creaks and groans you hear of, that we’d get friendly and walk our walk of two drunkards with him chattering inside me about lumps and arteries and his gi of pain which would be too big to wrap properly, that some way into our courtship he’d give me the look and I’d implode like a ripe mango.

Am crezut că îmi cunosc moartea. Am crezut că îşi va anunţa prezenţa cu toate micile scârţâieli şi gemetele oânde pe care le auzi, şi că ne vom împrieteni şi ne vom plimba ca doi beţivani cu el trăncănind în mine despre umﬂături şi artere şi darul său de durere care ar ﬁ prea mare ca să îl împachetez cum trebuie, că, într-un anume fel, în curtoazia noastră îmi va arunca acea privire şi eu voi face implozie ca un fruct copt de mango.

I thought I knew my death. So when, aer a bee buzz of an aernoon, the rain started and the fine hairs rose on my neck and the long hairs tugged my scalp and my mouth stank of seaweed and a tingle ran round my wrists, I didn’t recognise her. She lit a green flame over my head and even then I didn’t get it. She threw me yards back, traced her filigree red cartoons on my palms until I was gone and still I didn’t know.

Am crezut că îmi cunosc moartea. Aşa că atunci când, după bâzâitul albinei dintr-o după-amiază, a început să plouă şi părul fin s-a ridicat pe gâtul meu şi părul lung stătea ca o remorcă pe scalpul meu şi gura mea puţea a alge şi o furnicătură îmi cuprindea talia eu nu am recunoscut-o. Ea a aprins o flacără verde deasupra capului meu şi nici măcar atunci eu nu m-am prins. Ea m-a aruncat vâţiva metri înapoi, şi-a lăsat desenele ei roşii în filigran pe palmele mele până ce am dispărut şi eu tot n-am cunoscut.

1. Plângi, plângi, c-o să-ţi cumpăr o inimă de plastic, un bypass argintiu şi curat, un aparat roentgen în miniatură, un aparat de iradiat cu cobalt în miniatură, un bisturiu neînceput.

Stargazer

Cel ce se uită la stele

Plângi, plângi, sub temelia casei ascund pentru tine grămezi de pastile de lemn, un delﬁn, o coadă de elefant, trei potârnichi şi o gâscă de diamant.

If I’m not looking at you, forgive; if I appear to be scanning the sky, head thrown back, curious, ecstatic, shy, strolling unevenly across the ﬂoor in front of you, my audience, forgive, and forget what’s happening in my cells. It’s you I’m thinking of And, voice thrown upwards, To you I’m speaking, you.

Dacă nu mă uit la tine, iartă; dacă ţi se pare că mă uit pe cer cu capul dat pe spate, curioasă, extatică, timidă, deplasându-mă haotic pe podea, în faţa ta, publicul meu, iartă, şi uită ce se întâmplă în celulele mele. La tine mă gândesc şi, cu vocea aruncată în sus, cu tine vorbesc, cu tine.

I’m trying to keep this simple n the time le to me< luckily, it’s a slow and selective degeneration. I’m hoping, mainly, to stay present and straight up despite the wrong urge that’s taken hold, to say anything, all at once, to everyone, which is what I’d like if only I could stay behind this moment.

Încerc să las totul cât mai simplu în timpul care mi-a mai rămas. Din fericire, este o degenerare înceată şi selectivă. Sper, în principiu, să ﬁu prezentă şi cu capul sus, în ciuda urgenţei întoarse pe dos cu care sunt apucată, să spun orice, dintr-o dată, tuturor, ceea ce chiar mi-ar plăcea numai dacă aş putea să mă aşez dinapoia acestui moment.

Traducere din limba engleză de Miruna Vlada 32

Cosmin Per\a

Răcoarea pietrişului la trecerea ta cântec de leagăn pentru generaţia mea

Plângi, plângi, c-am să-şi dau o mică mască de gaze, un coctail molotov, o piele ninsă de tigru peticită cu zibelină, un deget tăiat, o mitralieră, un fruct unsuros, o pijama purtată, o ceapă, un picior de maimuţă, o labă de rinocer, un Soutine mic pictat pe-un cercel, o primă nenorocire< exact. Plângi, plângi, o să mă împrumut peste tot şi o să îţi cumpăr o meșă frumoasă din păr de cămilă, un rinichi, un ﬁcat, trei doctori care să te opereze de polipi la colon. Plângi, plângi, te vei îmbolnăvi de cancer, vei mânca. cianură. vei bea. cianură. vei respira. cianură. vei vomita. cianură. voi cumpăra bilete la teatru, la rodeo, la balet. Vom merge la operă şi la cinema. Vei crăpa, inima ta va crăpa. Plângi, plângi, un milion de sicrie încap în exact 162 de pagini de carte, un milion de morţi încap în exact mintea mea, îi voi cumpăra, o voi cumpăra pentru tine. Plângi, plângi, o să-ţi cumpăr un preşedinte, un parlament, o şcoală, asfalt pe care să calci, o să îţi cumpăr şosete cu care să calci pe asfalt, cu care să te duci la doctor, în care să-ţi miroasă picioarele, o să îţi cumpăr o pajişte numai a ta în care să creşti avioane sălbatice, să îmblânzeşti moartea, plângi, plângi, o să îţi cumpăr moartea ca să te urci pe ea, să o călăreşti pe ea, să o numeşti pe ea, să îi spui< Mirabela. 33

Poesis interna\ional

PoeZie 2. Acesta e Superman, acesta este cuvântul desfătare, integru, perpendicular. Acesta este istoria, aceasta este memoria, acesta este falsul şi uzul de fals. Aceştia suntem noi, aceştia sunt ceilalţi, aceştia sunt cei care omoară. Aceasta e Franţa, acolo e marea Mediterană, acolo e Anglia, Germania, SUA şi Rusia, China şi Coreea de Nord. Acestea toate sunt legate, sunt identificate, interconectate, vorbim de irascibilitate. Uită-te cu atenţie şi vei vedea în spatele fiecăruia< moartea. Acesta este un ou fiert, o mănuşă, un chihlimbar, o limbă moartă, un manual de chimie, tendonul, clavicula, presa, presa liberă, presa ocupată, presa de carne, presa de struguri, presa. Uită-te cu atenţie şi vei vedea< moartea. Acestea sunt cimitirele, aceştia sunt cei ce plâng cimitirele, aceştia sunt cei ce ocupă cimitirele, aceştia sunt cei ce eliberează cimitirele. Stai! Nu te mişca. Am pus mâna pe umărul tău. Uită-te cu atenţie<  3. Aproape în fiecare zi citesc o ştire despre Apocalipsă, despre cutremure, uragane, războaie, criză, maltratări de copii. Însă toată această înscenare, toată această lume colcăitoare care-şi revarsă puroiul şi ura în mintea mea nu face altceva decât să mă convingă şi mai tare că a mânca un măr şi a învia sunt de fapt lucruri apropiate.

martie 2012

PoeZie În penumbră nimic nu e real, în penumbră cuţitul nu poate spinteca, sângele e doar pixeli. Ne jucăm în penumbră, facem orgii. În secret? E urât în penumbră, mi-e frică în penumbră, nu vă înţeleg în penumbră, nu vă cunosc, nu mă recunosc. Sunt la fel. Am amorţit. Am murit. Când penumbra îşi va deschide aripile răcoroase de-acvilă cine va decide cine pleacă şi cine rămâne? Cui i se va face teamă în penumbră la atingerea ei de metal? Deja cad, care este adevărate realitate? Deja am greşit şi voi greşi în continuare până când tot ceea ce văd se va usca. Nu înţelegeţi, în penumbră eşti pedepsit pentru ce e moral. Nu avem frumuseţe, libertate, onoare, vanitatea este o scârnă ce ni se scurge pe gât natural, trăim din surogate, din droguri cerebrale, virtuale interstiţiale, pestilenţiale, ieine şi colosale. Fericirea este reală, este posibilă şi poate depăşi ﬁrea noastră animală. Lumea trebuie abandonată pentru a ﬁ câştigată. Toţi alegem calea ciudată, toţi scriem mort, încă de vii. Mumii. Răutate, egoism, egocentrism, decadentism, avangardism. Absurdul este noua regulă în societate. Absurdul nu mai provoacă rupturi, nu sparge, nu înspăimântă, nu îndepărtează, realitatea nu îl disociază,

4. Odată cu inima şi iluminarea. E tot mai îngrijorător pentru mine faptul că nu mai pot naşte limbaj. Nu mă mai pot face înţeles

absurdul atrage, este mişto, tratăm absurdul cu îngăduinţă şi ironie. Cochetăm cu el ca şi cu o femeie, ca şi cu o târfuliţă plăcută şi zbanghie.

şi nici nu ţin la asta cu tot dinadinsul. M-aş putea lipsi, dar rămân cu spaima unei distrugeri a lumii care mă acaparează. E tot mai obositoare şi mai teriﬁantă Ascensiunea. Evoluţia demonului în literatură şi lume. Demonul apare acum peste tot.

Absurdul ne copleşeşte, ne ingurgitează, ne mestecă, ne zdrobeşte, Normalitate e un cuvânt fără referent, am luat-o razna. Totul este incert.

Demonul nu mai înşeală că nu există, diavolul are nevoie de marketing, de PR, de vizibilitate, de like-uri pe facebook. La librărie găseşti manuale de magie neagră şi ghiduri pentru crima perfectă.

Suntem soﬁsticaţi, ironici, superiori, suntem prea post-orice pentru orice este etic, pentru viaţă în general. Nimic nu ne poate ﬁ pe plac, nimic nu e bine, suntem un covor vegetal, putrezim, mirosim. Limbajul s-a spart. Poc! Urăsc ce nu înţeleg. Non-viziune. Lipsa de întuneric e vid. Non-viziune. Lipsa de întuneric e vid. Non-viziune. Vid.

Demonul. Nu voi mai spune acest cuvânt. Spunem< penumbră. În penumbră nu există bine şi rău, în penumbră locuim toţi într-o lume virtuală. În penumbră jucăm counter-strike fericiţi. Ucidem oameni în penumbră şi nu e de-ajuns. Pajişte albă. 34

Poesis interna\ional

martie 2012

ProZ{

Poesis interna\ional

Silviu Dancu

Lacrimi ;i sfin\i

i am fost în stradă şi la ieşirea din metrou, la Unirii, te învăluia deja o încordare ciudată, care plutea în aer, şi se agăţa de lumina felinarelor şi de cea din ochili oamenilor, şi tensiunea aia era aşa, ca mârâitul surd al unui câine care îţi simte piciorul prea aproape, şi am luat-o pe lângă Hanul lui Manuc, şi în piaţa din spate am observat maşinile Poliţiei locale, şi erau trei la număr, şi erau parcate tăcut, pânditoare, lângă o clădire aflată în renovare, şi nu departe de ele era amprenta, de curând reconstituită, a fostei biserici Sfântul Anton al Puşcăriei, demolată în vremea comunismului, şi am luat-o pe strada Şepcari, şi era pe-acolo şi poate mai e încă, un local care se numeşte Lacrimi şi sfinţi, şi da, mam gândit eu, pe străzi erau şi lacrimi, şi sigur erau şi sfinţi, şi asta, da, de ambele părţi, şi de partea fularelor ridicate peste nas, dar şi de partea căştilor lucioase, şi am ieşit în bulevardul Brătianu şi deodată, foarte deodată şi de imediat, neaşteptat ca un tunet fără vreun fulger care să-l anunţe, am auzit glasul mulţimii, şi am simţit freamătul ei, şi frisonul acela plin de surescitare, şi am văzut puhoi de oameni care fugeau înspre mine, şi m-am simţit deodată, foarte deodată, cuprins de nevoia de a fugi şi eu cu ei, şi asta deşi abia venisem, şi era o nevoie imperioasă, ca un ţipăt, şi era ca şi cum fuga lor era şi a mea, ca şi cum fugeam deja prin fuga lor, ca şi cum îmi fugeau cu toţii prin vene, şi n-am fugit, şi m-am lipit de un perete, fugind în nemişcarea mea, şi am stat acolo ţintuit de curiozitatea de a vedea, şi ce să văd? Şi am văzut jandarmii, cu căşti, cu scuturi şi cu genunchiere, şi păreau un zid negru care se prăvălea peste oameni coloraţi. Şi s-au oprit ceva mai încolo, fără a-i ajunge pe fugari, şi fără ca măcar să încerce să-i ajungă, şi s-au retras în ordine şi imediat au fost urmaţi de cei care mai înainte fugiseră şi care acum fluierau, huiduiau şi aruncau cu pietre cubice smulse din pavajul vechilor străzi abia renovate, şi am simţit deodată că-mi pare rău, căci îmi plăcea că, în sfârşit, se renovase, şi m-am simţit şi recunoscător că, totuşi, nu luaseră prea multe pietre din pavaj, şi că nu era nimic care să nu poată fi reparat în câteva ceasuri de lucru, şi mă miram de ce-mi trece prin cap, şi mă gândeam că eram ca fata aceea care, pe când făcea dragoste, încerca pe nevăzute să netezească cearşaful, fără să fie observată de iubitul ei care o avea, chiar atunci, între cutele vinovate, şi ştiam asta chiar de la ea, şi mi-am zis că-s idiot, şi că ce naiba am de mă gândesc la lucruri de genul ăsta, şi că ce au de-a face sexul şi dragostea cu strada şi cu pietrele, şi m-am gândit că poate au

de-a face, şi că, cine ştie, poate că nimerisem între cutele unei iubiri pasionale, violente, şi am înaintat spre Lipscani, şi atunci jandarmii au atacat din nou, şi de data asta au intrat şi pe trotuar, şi am văzut un jandarm alergând un tânăr, şi jandarmul era puternic şi înalt, şi avea şi scut şi cască şi baston şi platoşă neagră, şi tânărul era slab şi îmbrăcat destul de subţire şi l-am văzut pe băiat lovit cu bastonul de cauciuc, şi era doar la vreo cinci metri în faţa mea, şi l-am văzut prăbuşindu-se, şi am văzut bastonul cum cade asupra lui rapid, îndesat, în mişcări fără ezitare, antrenate în luni sau în ani de exerciţii, evitând zonele vitale, dar provocând dureri maxime, o dată, de două ori, de trei ori, de patru ori, şi asta extrem de repede, şi am crezut că băiatul nu se va mai ridica, şi că eu, de exemplu, nu m-aş mai fi ridicat, şi, uluitor, s-a ridicat şi, uluitor, vorbea, şi, uluitor, protesta în continuare, şi am văzut că pentru asta trebuia să-şi ridice privirea spre înălţimea căştii, şi am văzut ridicându-se, o dată cu privirea, şi piciorul masiv al jandarmului, şi acum erau acestea două, privirea băiatului şi piciorul bărbatului, într-o sincronizare de-o clipă, care ar fi putut fi chiar frumoasă, şi, iată, lumea dansa, şi am văzut cum piciorul a izbit puternic în trupul tânărului, şi am văzut că, totuşi, nu l-a lovit în faţa ridicată spre plasticul dur care acoperea chipul jandarmului şi în care se reflecta chipul tânărului, şi mă gândeam că, ce chestie, tânărul era lovit cu piciorul de cineva care-i întorcea chipul, şi de fapt nici nu mă gândeam la asta atunci, cum naiba să mă gândesc, nici nu puteam, eram doar încremenit cu totul, cu trup, cu privire şi cu gânduri, şi inima îmi bătea nebuneşte, şi abia acum stau şi mă gândesc la toate astea, dar ştiu că, totuşi, mă întrebam de ce, de ce nu l-a lovit în faţă, şi că m-am bucurat că nu a făcut-o, şi că aşteptam să-mi vină rândul să-mi ridic privirea, şi tot abia acum mă gândesc că era un fel de dans ciudat, şi că nici nu trebuia să mă tem că voi fi trecut cu vederea, şi asta doar pentru că nici eu nu treceam cu vederea, şi asta doar pentru că eram acolo, tăcut, şi fără vreo piatră în mână, la doar cinci metri, şi asta pentru că nu puteam fugi fără să stau, şi nici să stau fără să fug, şi în faţa mea cu un pas era cineva care filma şi asta a contat, se pare, şi uite-aşa, nu am mai dansat. Şi vedeam mulţimea, împinsă spre Piaţa Unirii, mulţimea din care tocmai făcusem parte, şi vedeam pietre şi sticle zburând spre jandarmi, şi, deci, şi înspre mine, şi îmi ziceam că, ce ciudat, eu nu sunt de partea nimănui şi că, în acelaşi timp, sunt de ambele părţi, şi că asta nu e normal, nu-i aşa?, dar şi că, la o adică, de ce nu ar fi normal? 36

spre noi, cei de pe stradă, prin ecranul vitrinelor, şi da, mă gândeam că aşa e bine, şi că aşa se şi cuvine să fie, şi că oraşul nu trebuie să se închidă vreodată în faţa vreunei revoluţii, şi că luminile lui trebuie să ardă, şi că berea lui trebuie să ne spele gâtlejurile de fum, şi că trebuie să fie întotdeauna mese disponibile, libere, pe care şi fulare şi căşti deopotrivă să poată fi aşezate, unele lângă altele, la final de revoluţie sau, cel puţin, în pauzele acesteia. Şi muzica din localuri se amesteca cu bubuitul petardelor, şi cu foşnetul ca de şarpe al fumigenelor şi al lacrimogenelor lansate, şi uneori era bizar de frumos, căci explodau în mii de scântei, şi chiar şi mulţimea râdea pe sub fulare şi aclama, şi unii ziceau că hei, revelionul a trecut!, şi cineva şi-a amintit că era chiar ziua lui Eminescu, şi eu încercam să nu mă pierd de prietenul meu care filma şi de soţia lui, mereu în faţa noastră, hotărâtă, micuţă şi puternică în pantalonii ei camuflaţi şi cu geanta camerei de filmat pe umăr, bodogănindu-ne că ne mişcăm prea încet şi că ne e prea frică, şi că parcă a ieşit la revoluţie cu mama şi cu tata, şi chiar aşa era, noi, adică el şi cu mine eram mai prevăzători, şi el mai avea şi grija aparatului de filmat, şi a soţiei lui îndrăzneţe, şi mai trebuia să şi filmeze, şi, în plus, poate că tocmai din cauza testosteronului, noi, adică el şi cu mine, câini cu colţi mai tociţi, ştiam durerea muşcăturilor de pe maidane, şi o ştiam cu înţelepciunea dulăului care, în timp, a înţeles cât de inutil e să încerci să muşti din roata unei maşini în mişcare, şi uite-aşa nu resimţeam prea tare ruşinea de a fi întrecuţi de pasul ei aproape felin. Şi am călcat peste cuvântul LIBERTATE, scris cu negru, pe asfalt, de un tânăr, şi mirosul de spray era altfel decât cel al gazelor lacrimogene şi al fumului de petarde, dar şi al tarabelor şi bancilor arse. Şi eram, laolaltă, şi ultraşi şi

Şi am văzut poliţia locală făcând cordon la intrare în Lipscani, şi aveai voie să intri pe stradă, şi nu mai aveai voie să te întorci în bulevard, şi a fost un moment de calm, şi m-am folosit de ea privind, peste drum, la biserica Sfântul Gheorghe cel Nou şi la tramvaiul care întorcea spre Calea Moşilor, ca şi cum nu se întâmpla nimic, lăsând nişte oameni şi luând nişte oameni, şi m-am gândit la prietenul meu care e preot acolo, la biserică, adică, şi nu la tramvai, şi mi-a trecut prin cap că tramvaiul acela, 21 pe numărul lui, e aşa, prins într-un fel de veşnică Vinerea Mare, înconjurând biserica Sfântul Gheorghe cel Nou, zi de zi, ca într-un fel de Prohod pentru fosta biserica Sfânta Vineri, demolată cu 25 de ani în urmă. Un tramvai bizar, care nu ajunge niciodată să prindă Învierea. Şi am început să plâng, şi nu numai eu, ci şi ceilalţi, toţi, şi cei cu pietre şi cei fără pietre, şi cei care scandau şi cei care tăceau, şi plângeam cu toţii, şi înjuram cu toţii, şi scuipam cu toţii şi era fum iute care ne intra în ochi, în nas, în gură, arzându-ne buzele şi gâtlejurile, şi, da, erau lacrimi adevărate, şi, da, erau sfinţi adevăraţi, erau sfinţii gheorghe, şi sfinţii vineri, şi sfinţii sâmbătă şi duminică, şi ne-am acoperit feţele cu fularele, şi deodată, ca printr-un miracol, am semănat cu toţii între noi, şi cei cu pietre şi cei fără pietre, şi cei care scandau şi cei care tăceau, şi eram toţi chipuri reduse la ochi înlăcrimaţi şi înroşiţi, şi numai jandarmii nu plângeau, şi atunci am ştiut de partea cui sunt. Şi n-am plecat. Şi am pornit în sens opus, spre Piaţa Universităţii, furişându-ne pe lângă ziduri, prim fum şi bubuituri şi strigăte, ca nişte câini comunitari pe sub privirile hingherilor, şi am văzut cu uimire, dar şi cu bucurie, că magazinele, restaurantele şi barurile erau încă deschise, ca şi cum nimic nu se întâmpla, şi am văzut oameni mâncând şi bând, şi privind 37

Poesis interna\ional

ProZ{

intelectuali, şi studenţi, şi şomeri, şi salariaţi, şi ţineri, şi oameni trecuţi de-a doua vârstă, şi băieţi şi fete, şi familişti şi nefamilişti, şi oameni care strigau şi oameni care filmau sau pozau, şi oameni care priveau, şi am văzut şi doi francezi, şi ea era îmbrăcată frumos şi avea o piatră în mână. Şi era şi bătrânul acela de pe trotuar, aflat mereu în acelaşi loc, peste drum de Sfântul Gheorghe Nou, şi sub privirile căruia fluxul şi refluxul tumultos şi nebunesc al străzii pendula ca pe buza unei plaje numai a lui, şi îi agasa pe toţi cei care filmau cu dorinţa sa de a da un interviu, şi pentru care interviu cerea la final bani de o bere, şi care-şi spunea, formalist şi corect, numele şi prenumele, şi având de fiecare dată aceeaşi opinie. Şi era aceeaşi opinie pe care, aşezat pe bordură, ca într-o doară, şi imun la orice fel de gaz, îl răcnea profetic şi sfânt, şi răguşit şi fără de mânie, tinerilor ultraşi, huligani, golani sau cum li s-a mai spus şi cum li se mai spune, şi cum poate că şi sunt, cine ştie, şi care smulgeau gardurile din mijlocul bulevardului pentru a construi baricade< „Sunteţi nişte proşti, băăăăăi, nu Băsescu trebuie să cadă, ci sistemul, băăăi! Că dacă pică Băsescu, vine Blaga! Şi mai stricaţi şi strada degeaba, proştii dracului!” Şi nimeni nu se lua de el. Şi mă gândeam la cum sună asta, că vine Blaga, de ziua lui Eminescu! Şi am plâns mult în seara aceea, şi ne repezeam deseori spre străduţe sau mai degrabă spre scările blocurilor, şi toate aveau interfon, şi numai câteva nu aveau, şi într-una dintre acestea un bărbat a intrat ca să vomite, şi mi s-a părut straniu, pentru că era acolo şi un cabinet stomatologic, şi în altă scară paznicul ne-a deschis uşa, apăsând butonul, şi ne-a tratat frumos, şi ne privea cu drag, şi mie mi s-a făcut oarecum ruşine, şi nu înţelegeam de ce m-ar privi astfel, căci nici nu strigam şi nici nu dădeam cu pietre, şi nici nu-mi venea s-o fac, şi mă tot întrebam că, de fapt, ce fac eu acolo, cu inima bubuind şi cu nasul, ochii şi buzele arse, şi că de ce ar conta simplul fapt că sunt acolo, chiar acolo, în scara aceea de bloc, şi cu nişte necunoscuţi şi cu soţia prietenului, de care ne pierduserăm deja, şi dacă tot nu dau cu pietre şi nici nu strig, şi nici nu dau foc, şi nici nu am uniformă, şi nici cască lucioasă. Şi nu mia venit nici un răspuns, şi mi-am zis că nici câinele ăla care alerga dezorientat, în cercuri, căutând aer sub fumul iute al lacrimogenelor, cu botul lipit de asfalt, că nici el nu ştia de ce este acolo, şi că asta nu-l făcea să fie mai puţin câine decât era înainte, când aerul era aer, şi că, totuşi, el tot mai căuta să respire, spre deosebire de porumbelul acela alb, care murise frumos, aproape cu blândeţe, pe undeva, pe lângă Biserica Rusă, strivit de cerul care coborâse prea mult. Şi mă gândeam că, ce chestie, se pare că nu poţi face revoluţii sau proteste în Bucureşti, fără să fii pe lângă vreo biserică sau pe lângă vreun câine, şi că treaba asta, cu porumbelul alb şi cu bisericile o avea un sens, şi că atunci, poate că şi faptul că eram eu acolo o avea un sens, şi chiar dacă nu avea, asta nu mă făcea să fiu mai puţin acolo decât alţii, ca şi câinele cu nasul în asfalt, şi aşa că am zâmbit şi eu paznicului care mă privea cu drag, deşi ştiam că nu-mi zâmbea mie, ci celui care credea el că sunt. Şi apoi ne-am regăsit cu prietenul meu şi soţul ei, şi am mers iarăşi spre Unirii, şi am luat-o pe străduţele oraşului vechi, şi lumea juca Darts în localuri, şi vedeam din mers vârfurile mici ale proiectilelor înfingându-se în ţintă şi m-am gândit că este o armă străveche, folosită încă dinainte de apariţia primelor cărămizi şi guverne ale lumii şi ale istoriei, şi că, iată, luptătorii sunt peste tot, şi că toţi suntem luptători, şi că

martie 2012

totul este doar joc şi luptă, şi asta se vede în fiecare joc şi flirt, şi noapte de dragoste, şi că doar se întâmpla că în seara aceea jocul nostru era mai mare şi mai tare, şi am ajuns în Piaţa Unirii atraşi de focurile aprinse de protestatari, şi ne-am apropiat de unul dintre rugurile aprinse, şi eram circumspecţi, şi animalul din noi şovăia fascinat, şi am avut impreasia că noi, cei mulţi şi împrăştiaţi şi iar adunaţi, şi diferiţi şi asemănători, suntem legaţi între noi prin fularele colorate, şi că toate fularele alea deseneau pe feţele noastre rânjete de animal. Şi eram hiene, şi eram zebre, şi eram bivoli, şi eram şacali, şi eram iepuri, şi eram antilope, şi eram căprioare, şi eram lemurieni. Şi piaţa se transformase într-o savană, şi parcul anemic din Piaţa Unirii se transformase într-o junglă neagră, şi din desişul ei străluceau înspre noi, în albastru şi în roşu, privirile leilor care îşi apărau teritoriul. Şi li se auzea gâfâitul. Şi noi urlam, şi răgeam, şi chiţăiam, şi mugeam, şi chelălăiam, şi încercam şi eu să fac ori asta, ori ailaltă, dar nu puteam, pur şi simplu nu puteam, şi nici acum nu ştiu de ce, şi poate de aceea, când leii cei negri au ieşit din desiş, şi au atacat în forţă, şi au împrăştiat mulţimea, şi eu am nimerit într-un zid, ei bine, poate de aceea, pentru că nu puteam face nimic, la mine au venit, şi Doamne Dumnezeule care, ha, erai chiar după colţ, ascuns în Biserica Sfântul Ioan Botezătorul, zisă şi Sfântul Ioan cel Nou, că ce spuneam mai devreme, peste tot era o biserică, şi era şi Domniţa Bălaşa la dreapta, şi era şi Patriarhia în faţă, şi, mai încolo şi mai la stânga, era şi Radu Vodă, şi era şi Sfântul Anton în spate, şi iată, până şi Tu erai după blocuri şi după clădiri, şi până şi Tu ai găsit o cale să scapi în spatele lor de furia leilor, şi numai eu mam lipit de un zid, şi, uite, o să cad între bisericile Tale, aşa că hai, fă ceva! Şi ce repede se apropiau, şi mai ales ăla din stânga, şi ce urât mă privea, şi chiar am avut timp să îmi fac impresii, şi ce ciudat e cât de repede şi de mult poate omul sau animalul gândi şi vedea într-un timp atât de scurt, şi am avut impresia că e beat sau drogat sau doar plin de furie, şi am avut timp să hotărăsc că, până la urmă, nu e nici o diferenţă între toate astea, şi în spatele lor era focul care ardea aşa de frumos şi de auriu, şi tot nu era la fel de frumos precum era căciula aia, cu urechi, din puf alb, strălucind ca o aură, plină de lumina macaralelor de la parcarea subterană aflată în construcţie, de la Universitate, căciula purtată de fata care râdea şi se iubea şi se rotea ca-ntr-un film rusesc cu iubitul ei, sub bubuituri şi în fum, şi mă gândeam că ar fi bine să am imaginea asta în capul peste care o să cadă bastonul. Şi leii alergau spre mine umăr la umăr, şi eu eram umăr la umăr cu un zid străin, şi ştiam că e prea târziu să mai încerc să fug, şi că m-ar fi lovit din spate, şi nu vroiam asta, şi privirea lor era ca o linie neclară sub geamuri aburite de respiraţie fierbinte şi de scuipat şi el, cel drogat, sau beat, sau furios, m-a întrebat cu o voce ca un geamăt dacă „asta e democraţia care o vreţi, băăăăă? asta e democraţia care o vrei?”, şi deşi îmi venea tâmpeşte să-l corectez, haha, da, oricât de improbabil sună, aş fi vrut săi spun că acuză fără să cunoască acuzativul, şi mi se părea chiar o glumă bună, şi n-am făcut-o, şi am ridicat braţele între biserici şi am zis Nu! NU! Nuuuu!, şi nu ştiu dacă iam răspuns întrebării sau doar intenţiei lui. Şi totul s-a întâmplat foarte repede, şi poate fularul meu rânjea mai inocent, şi poate Tu, Dumnezeule pitit după blocuri, ai făcut ceva, ai luat braţul colegului său şi i l-ai pus pe bastonul ridicat. Şi i-ai trimis în altă parte. Şi am rămas acolo câteva 38

martie 2012

ProZ{

secunde, şi apoi am fugit pe o străduţă, şi apoi mi-am dat seama că m-am pierdut de prietenul meu şi de soţia lui, şi că eram ca acel câine care mergea în cercuri, şi că nici el nu lătra şi nici nu chelălăia în vreun fel. Şi mi-am căutat prietenii ca pe nişte stăpâni, şi i-am găsit. Şi toată seara a fost cam la fel, oră după oră după oră, şi am văzut oameni bătuţi şi ambulanţe aplaudate... Şi au învins leii. Şi, iată, stăteau singuri, rămaşi stăpânii incontestabili ai savanei, şi pe căştile lor străluceau firmele luminoase ale oraşului şi pâlpâirile girofarelor, şi focurile stinse de pompieri, şi mă aşteptam să aud în noapte răgetul adânc al victoriei, şi nu s-a auzit, şi cred că şi ei, leii, ştiau că, deşi au învins, simplul fapt că a trebuit să lupte a fost un fel de înfrângere. Şi în mod ciudat, simţeam cum întrebările mele de până atunci capătă deodată un fel de răspuns. Şi fumul se împrăştia încet, şi noi, cei câţiva rămaşi ne-am dat fularele jos şi am redevenit oameni. Şi m-am dus în mijlocul bulevardului să privesc. Şi ce să văd? Şi am văzut asfaltul ud de la apa pompierilor şi a jandarmilor, ud de la lacrimi şi de la flegme. Şi am văzut maşinile curăţând centrul oraşului de bolovani şi de cioburile vitrinelor şi ale sticlelor sparte, şi de chioşcurile strivite, ca şi cum l-ar fi curăţat de fecalele animalelor. Şi dinspre un grup de jandarmi s-a desprins unul, doar unul, şi a venit spre noi, spre mine şi spre soţia prietenului meu, aflată lângă mine, şi arăta precum un cyborg din filme, şi nu-i vedeam faţa căci era cu spatele la lumină, şi îmi vedeam doar propriul chip în geamul căştii lui, şi am tras din ţigară suflând fumul spre imaginea mea aplicată pe trupul care nu era al meu, şi s-a oprit în stânga mea, şi după o secundă de şovăire şi-a ridicat viziera şi a redevenit om. Şi era un chip rotofei şi de treabă, şi care a clipit şovăitor, şi a murmurat cumva timid< „A fost o nebunie

Poesis interna\ional

azi, nu?” Şi mie mi-a venit să râd, un fel de râs dement, să râd cât n-am urlat toată seara, şi să-l lovesc în faţă cu râsul meu ca şi cum l-aş fi lovit cu o piatră. Şi, totuşi, avea dreptate, aşa că nu am râs, şi doar am zâmbit, şi i-am zis „A fost!” Şi apoi a mai venit un jandarm, înalt şi slab, şi şi-a ridicat viziera, şi am văzut un chip cu un zâmbet vesel şi tânăr. Şi nu-mi venea să cred ce se întâmplă, şi-mi venea să le zic, şi acum ce facem, bem o bere? Şi era ca şi cum toţi jucaserăm doar un rol, şi acum mergeam acasă, mulţumiţi de cum ne ieşise. Şi al treilea s-a apropiat şi era deja cam bizar, şi se purtau precum câinii de pe stradă care, dacă te văd că-l mângâi pe unul dintre ei, vin toţi şi dau din coadă, şi uite, şi ei erau câini ca şi mine, şi oameni ca şi mine. Şi cel de-al treilea le-a cerut celorlalţi doi o ţigară, şi nu aveau, şi i-am dat eu, şi mi-a zis mândru că nu vrea brichetă, că foc are şi el, şi eu ştiam asta, şi că ei toţi aveau foc. Şi au spus că au mari probleme cu ultraşii, şi eu le-am spus că nu au fost numai ultraşi, şi că au fost şi zebre, şi căprioare, şi tauri, şi ei au recunoscut şi au spus că nu pot face mereu diferenţa, şi că sunt la ordin, şi că poate unii erau plătiţi să fie violenţi, şi poate şi cu 50 de lei pe oră, şi că ei nu câştigă atâta şi că sigur nici noi, şi noi le-am spus că între animalele serii erau multe, multe de tot dintre cele care au zbierat şi chiţăit, şi mugit, şi chelălăit inclusiv pentru acest fapt. Şi au zâmbit încurcaţi. Şi îi priveam şi-mi plăcea să cred că, în sfârşit, şi ei, ca şi mine, se întreabă< eu de parte cui sunt? Şi nu i-am întrebat dacă se întreabă. Şi au fost chemaţi la camioane, şi am rămas câteva secunde să-mi termin ţigara. Şi apoi şi eu, şi prietenul meu, şi soţia lui am plecat spre casă. Şi nu am mai fugit, şi am mers, aşa, agale, ca şi cum am fi rămas.

PoeZie

martie 2012

Poesis interna\ional

Alma perdida

Valéry larbaud

À vous, aspirations vagues> enthousiasmes> Pensers d’après déjeuner> élans du cœur> Attendrissement qui suit la satisfaction Des besoins naturels> éclairs du génie> agitation De la digestion qui se fait> apaisement De la digestion bien faite> joies sans causes> Troubles de la circulation du sang> souvenirs d’amour> Parfum de benjoin du tub matinal> rêves d’amour> Mon énorme plaisanterie castillane, mon immense Tristesse puritaine, mes goûts spéciaux< Chocolat, bonbons sucrés jusqu’à brûler, boissons glacées> Cigare engourdisseurs> vous, endormeuses cigarettes> Joies de la vitesse> douceur d’être assis> bonté Du sommeil dans l’obscurité complète> Grande poésie des choses banales< faits divers> voyages> Tziganes> promenades en traîneau> pluie sur la mer> Folie de la nuit ﬁévreuse, seul avec quelques livres> Hauts et bas du temps et du tempérament> Instants reparus d’une autre vie> souvenirs, prophéties> Ô splendeur de la vie commune et du train-train ordinaire, À vous cette âme perdue.

Alma perdida

Ar fi putut fi unul dintre acei copii născuți în familii înstărite, ce trec prin viață călătorind doar la clasa-ntâi, mutându-se dintr-un hotel în altul, fără să le pese de lume, defilând prin hubloul unui vagon de lux. Însă poemele sale, atât cele „de copilărie”, cât și Jurnalul lui A.O. Barnabooth, autobiografice în cea mai mare măsură, scot la iveală cartografia interioară a unui om sensibil și solitar, în căutarea unui lucru pe care averea nu ți-l poate oferi< dragostea (pâinea sufletului). Curios în legătură cu tot și cu toate, Larbaud a fost, după cum îi plăcea să spună lui Jean-Pierre Rosnay, „agentul de legătură al Literelor”. A deschis calea către o poezie a călătoriei pe care Blaise Cendrars a ilustrat-o deplin și i-a adus în fața publicului francez pe cei mai mari scriitori americani (el fiind, alături de André Gide, inițiatorul primei ediții a Firelor de iarbă whitmaniene).

Vouă, aspiraţii vagi> entuziasme> Gânduri de după prânz> elanuri ale inimii> Înduioşare ce urmează după satisfacerea Nevoilor naturale> străluciri ale geniului> forfotă A proceselor digestive> uşurare A digestiei bine făcute> bucurii fără motiv> Tulburări în circulaţia sângelui> amintiri ale dragostei> Parfum de smirnă, în cadă, de dimineață> visări ale dragostei> Enorma mea poă castiliană de a glumi, imensa mea Tristeţe puritană, gusturile mele aparte< Ciocolată> bomboane aşa de dulci c-aproape ard> băuturi reci ca gheaţa> Trabucuri amorţitoare> voi, ţigări adormitoare> Bucurii ale vitezei> desfătare de a sta aşeazat> dulceaţă A somnului în întuneric deplin> Mare poezie a lucrurilor banale< fapte diverse> călătorii> Ţigani> plimbări cu sania> ploaia căzând peste mare> Nebunie a nopţii înfrigurate, singur cu doar câteva cărţi> Urcări şi căderi ale vremii şi ale temperamentului> Momente recurente din altă viaţă> amintiri, profeţii O splendori ale vieţii obişnuite şi ale du-te-vino-ului dintotdeauna, Vouă acest suﬂet pierdut.

după Piers Tenniel, Lord Sparkenbroke în românește de Claudiu Komartin 40

Traducere din limba franceză de Claudiu Komartin 41

Noul val. Patru poe\i tineri

Andrei Dósa

George Serediuc

(n. 1985) este absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Economice şi al masteratului de la Facultatea de Litere a Universităţii Transilvania din Braşov. Membru, din 2007, al atelierului „Lumina de Avarie", Dósa a citit în 2009 la Maratonul de Poezie de la Brașov, iar între 2010 și 2011 la trei ediții ale Institutului Blecher. A participat la tabăra de creație literară de la Săvârșin și la Festivalul Internațional Poesis. A debutat cu volumul Când va veni ceea ce este desăvârșit (Tracus Arte, 2011), pentru care a primit Premiul de debut „Iustin Panța” (Sibiu) și Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” Opera Prima (Botoșani).

(n. 1988) este membru fondator al grupului „Zidul de hârtie” din Suceava. Absolvent al Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava, a obținut numeroase premii la concursurile pentru tineri autori nedebutați. Laureat și apoi organizator al Festivalului Internațional „Primăvara poeților” (la Suceava și Rădăuți), Serediuc a câștigat, împreună cu Matei Hutopila, concursul de debut organizat de Casa de editură Max Blecher și Editura Herg Benet, debutând cu placheta Soarele mecanic (Herg Benet, 2011), definită de autor ca „un mic manual de întoarcere a timpului”. Prezent în mai multe antologii de literatură contemporană.

Matei Hutopila

Aleksandar Stoicovici

(n. 1987) a absolvit Facultatea de istorie și e masterand în Arheologie la Iași. A publicat în revistele Tomis și Hyperion, remarcânduse prin activitatea lui pe câteva site-uri de literatură contemporană (clubliterar.com, fdl.ro). A citit la edițiile 37 și 49 ale Institutului Blecher și a câștigat concursul de manuscrise organizat de Casa de editură Max Blecher și Editura Herg Benet, debutând cu volumul Copci (Casa de editură Max Blecher, 2011), una dintre cele mai bine primite cărți de poezie ale anului trecut, despre care Paul Cernat a scris că „(...) păstrează nostalgia locurilor aurorale (...), recuperînd patina limbajului regional”.

(n. 1988) a publicat în numeroase reviste literare din România și Serbia, printre care Vatra, Orizont, Tiuk! sau Književni život. Membru fondator al cenaclului „Virtualia” din Iași și al cenaclului „Pavel Dan” din Timișoara, pe care l-a relansat după o perioadă de îngheț. După o plachetă publicată în adolescență, a debutat cu volumul Vineri (Herg Benet, 2011) și este unul dintre cei mai activi și mai dedicați scriitori tineri din Banat. A coordonat antologia Ziua cea mai lungă (Herg Benet, 2011), reunind textele a 25 de poeți contemporani. Volumul său de debut va apărea în curând în limba sârbă. 42

Poesis interna\ional

CroNiC{

martie 2012

Când va veni ceea ce este desăvâr;it Florin Caragiu

ndrei Dósa debutează în poezie cu volumul intitulat când va veni ceea ce este desăvârşit (Tracus Arte, 2011). Titlul deja izbeşte cu forţa de impact a unei trimiteri la textul evanghelic, mai precis la cuvintele apostolului Pavel cu privire desăvârşirea care, atunci când va veni, „ceea ce este în parte se va desfiinţa”. Iar această desăvârşire are însuşi chipul dragostei, cea care „nu cade niciodată” (I Corinteni 13). Nu este vorba despre un volum de poezie religioasă, însă se vrea atinsă aici inima actului poetic, ca o tindere spre deplinătate, spre desăvârşirea care face să vieze posibilul, o dată cu libertatea spiritului. Poezia schimbă modul în care ne raportăm la lume, şi o dată cu aceasta, sensul participării noastre la existenţă devine dinamic... Arta realizează o critică a participării, o critică a sentimentului naiv şi, mai ales, a egoismului din om. De aceea, eul poetic apare mult lărgit faţă de eul psihologic, comun, care are, de regulă, un comportament impulsiv, neselectiv, fiind închis într-un cerc îngust de interese şi condiţionări. „Poetul e în inima tuturor lucrurilor”, spunea Hugo von Hofmannstahl. Mai mult, poezia acţionează ca şi cum posibilul ar fi actualizat, ca şi cum „ceea ce este desăvârşit” ar fi deja prezent (o intuiţie ce consună cu viziunea creştină a eshatologiei inaugurate prin Înviere). Din acest punct, orice transformare în existenţă, orice întâmplare şi orice accident sunt

proiectate într-o topologie spirituală, marcată de dinamismul viziunii< „eram cu mama când a căzut pe stradă/ fâşâitul rochiei s-a auzit ca într-un amﬁteatru grecesc/ îi vedeam trupul în aer/ îmi spuneam că pământul s-a înclinat/ şi mama o dată cu el/ mă voi obişnui numaidecât cu asta/ şi trupul meu va avea aceleaşi mişcări neﬁreşti/ pe noul pământ/ dar vom putea să ne ţinem de mână şi aşa/ şi vom putea merge şi aşa/ mamă/ cu membrele sucite/ cu umărul fugit înainte/ şi braţele aruncate în faţă” (eram cu mama când a căzut). Încadrându-se ca mod de abordare în liniile poeziei autenticiste şi experimentaliste, despre care au vorbit pe larg critici precum Marin Mincu şi Octavian Soviany, poetul de faţă survolează poetic lumea cu amestecul de eleganţă şi îndrăzneală al unui degustător de aventură. Desigur, pasiunea sa pentru imaginar şi expansiunea sa nelimitată nu poate 44

să nu dezvolte în el o doză de claustrofobie< „trupul meu e o panglică sângerie care leagă, / răsucită cu eleganţă, cutia în care mă sufoc încet” (Euforia sufocării). Degradeurile ce transmit senzaţia inadecvării la o lume a dominaţiei fragmentului asupra întregului, a necesităţii asupra libertăţii, a convenţiei asupra spontaneităţii dragostei, sunt contrapunctate de zvâcnetul minţii către imageria zborului< „interiorul restaurantului e trecut prin filtru sepia/ bucătăreasa cu ochi înăbuşiţi în pungi de seu rânced / se odihneşte în spatele unei stive de meniuri/ crossprocessing/ pe vitrină stă un suport pentru scobitori din plastic/ mausoleu în miniatură în vârful căruia/ tronează o pasăre roz cu aripile desfăcute” (dublă expunere). Aerul contemplativ nu are însă la bază o visare rătăcitoare, ca desprinsă de „prezenţa întrupată”, ci o conştiinţă ancorată în corp a fiinţei proprii, angajate într-o permanentă adunare de sine< „e un efort continuu/ să fiu împreună cu celulele mele” (celulele mele se simţeau părăsite). De aceea, chiar când capul poetului se preumblă prin nori, picioarele apasă cu obstinaţie ţărâna. Refuzul unui „dumnezeu atomizat” nu exprimă aici o poziţie antimetafizică, ci are loc în acelaşi registru al păstrării unui „orizont deschis” în căutarea dragostei. Chiar dacă modul de explorare întrebuinţează, pe alocuri, maniera unei insolenţe verbale folosite, de

martie 2012

regulă, în poetica postmodernă ca substanţă de contrast pentru delimitarea de sentimentalismul inflaţionar cu convenţiile sale (cu riscul de a nu scăpa de zona clişeului, a convenţiei verbale, fie ea şi „anticonvenţională”), Andrei Dósa poate să contureze cu fineţe şi prospeţime detalii, nuanţe şi acorduri sufleteşti ce ţin în viaţă poezia şi o îndreaptă spre „ceea ce este desăvârşit”. În privirea sa, „lumina se opreşte pe terasă/ ca un sediment al după-amiezii” (switch off), pe când „luna e o rotulă ciobită” (canon D40). Erosul surprinde şi el prin diseminarea sensului şi forţa eufemismului< „nu înţeleg de ce se ating aşa frunzele/ atunci când bate vântul/ încerc să dau o semnificaţie mişcării/ şi nu înţeleg refuzul neuronilor de a/ interacţiona în acest moment/ când ne uităm unul la altul/ cuprinşi de căldura sacilor de dormit/ închişi până la gât” (filtru vegetal). Balansul, rostogolirea fac sesizabilă substanţa sa ritualică, de respiraţie misterioasă a „fiinţei întru comuniune”< „îţi împing mâinile aşa cum împingi un leagăn/ îmi împingi mâinile aşa cum împingi un leagăn/ aş coborî dar mă tot dai peste cap” (@). În acelaşi sens, sunt înregistrate mici apariţii pendulatorii, ce străbat câmpul atenţiei, prin care se transmite sugestia unui continuum al existenţei< „învârt paleta în paharul gol, / un păianjen minuscul pluteşte/ dinspre încheietura mâinii stângi/ înspre încheietura mâinii drepte” (Cu mâinile legate). Dragostea poetului face din chipul iubitei o torţă vie, o flacără ce propulsează spiritul spre abis şi înalt, ca o putere de a îmbrăţişa necuprinsul< „iulia liul coboară cu o asemenea viteză încât părul ţi se ridică şi flutură în jurul capului precum flacăra unei rachete (...) stăm la masa din bucătărie eu cu o omletă făcută de tine în faţă tu cu cana de lapte termosensibilă în mână o şuviţă din părul tău este prinsă la geam jumătate din ea flutură afară în vânt ca flacăra unui balon cu aer cald şuviţa ta este propanul şi heliul kerosenul şi toţi combustibilii uşori care te fac să zbori” (când va veni ceea ce este desăvârşit, ceea ce este în parte va dispărea). Acesta şi este rostul poeziei< de a însufleţi prin scânteia cuvântului ceea ce se arată, adâncind taina.

CroNiC{

Poesis interna\ional

Soarele mecanic teodora Coman

âştigător al Concursului de debut organizat de Editura Herg Benet şi Casa de editură Max Blecher, volumul de poezie Soarele mecanic al lui George Serediuc propune o poezie de semnificaţie, de factură reflexivă, prin care subiectivitatea hipersenzitivă, aproape crudă, ajunge să se stabilizeze, să se circumscrie homeostatic în cadrul discursiv al poemelor. Fiecare dintre ele marchează un reper important în procesul de revigorare a eului poetic în faţa timpului – marea obsesie a volumului! – proiectat ca un traseu regresiv, invers evoluţiei biologice< „întoarce rotiţele zilei de azi/ să mai privim o dată/ cum femeile albastre mătură frunzele din Copou”> „nu pot întoarce timpul dar pentru tine/ mă voi întoarce în timp/ te aştept./cu drag,/ altul decât cel pe care l-ai lăsat acasă”. Nu întâmplător, cuvântul-cheie pentru tot demersul poetic este întoarcerea, cu cele două atuuri, al introversiei şi al reversibilităţii, observabil şi în titlurile unora 45

dintre cele şase cicluri< Întâmplări care se uită greu, Lebedele negre< Manual de întoarcere a timpului, Visele lui Erwin, Tăcerea din insectar, Dezvelirea soarelui mecanic, Întoarcere la dragoste< Matilda. George se inaugurează poematic într-o ipostază abulică, ce nu pare să promită decât variaţii pe tema disoluţiei unei memorii setate obsesiv pe consemnarea maniacală a timpului, cu secundele fatidice ale prizării ezitante la un real refractar< „22.46 şi nimic de pierdut/ am pornit prin oraş ca într-o cruciadă/ mâinile foşnesc în buzunar/ punga cea veche/ în vitrine chipurile albe, chipurile roşii/ unele se mişcă, viaţa parcă lipseşte/…/mă strecor, caut un reper/ la trecerea camionului oglinzile/ trepidează< nu ne mai auzim/ceva s-a pus între noi şi ne respingem/22.47 şi nimic de pierdut”. Senzaţia de saturaţie se asociază nu doar „efectului de seră” al dimensiunii exterioare, cu experienţa claustrării în tomograf sau în autobuz, ci şi

Poesis interna\ional

CroNiC{

limitelor grafice ale scripturalităţii, cu nihilul interstiţiilor albe< „Eu sunt George./ m-am închis aici de bunăvoie/ pentru că nu am ştiut cum altfel/ să mă apăr/ lupt cu o amorţeală/ ce vrea să pună stăpânire pe mine/ fiecare mişcare e o mică victorie/ un teren câştigat./ zgomotul alb se apropie./ mâinile, una de alta se frâng răbdătoare/ nu vor lăsa nimic să se piardă/ aici totul îmi este de folos/ chiar şi golul care s-a adunat între noi”. Surpriza celui ce citeşte va fi cu atât mai mare cu cât va asista la modul în care subiectul se regenerează şi îşi compensează vulnerabilitatea -asumată mai mult din teama de ostentaţie şi inautentic- cu o remarcabilă forţă vizionară, graţie căreia fiecare poem ajunge să valorifice o vocaţie a elementarului, coagulându-se în jurul unor versuri sintetice, revelatorii< „ai un dumnezeu al schimbării cu care/ te îmbraci fără să îl fi spălat/ vreodată.”> „au trecut trei zile iar somnul pare un drog pe care/ nu ştiu cum să-l prepar”> „întunericul nu se arată, e doar o cameră în care lumina/ nu mai ştie să ajungă”. Poetul se dezvăluie pe sine fără derapaje intimiste iar sensibilitatea lui mizează pe o transparenţă calitativă a privirii autoscopice< „a spus pentru prima oară dragoste/ inimile noastre au căzut iar la locul lor/ au crescut lingouri de aur”> „îţi strâng mâna şi nimic nu se vindecă/ atât de tare loveşte măduva/ atât de înghesuit stă cheagul în oase/ atât de fierbinte e lumea de dedesubt”. Dacă e să îl credem, el este bolnav, dar de poezie, căci poezia nu este altceva decât o dependenţă de real, cu toată încărcătura afectivă de dragoste, prietenie şi singurătate< „la masă e o linişte sterilă/ ni se aud tuturor inimile/ chiorăind de foame”> „granit să fii şi/ tot ei vor săpa în tine/ iar tu să te laşi furat/ să te laşi în mâinile celor/ ce vor să te miroasă./ tu eşti un bun comun din care/ seara la masă/ familia smulge miezul/ ca dintr-o pâine caldă.” Fluidul afectivităţii se propagă la nivelul întregului volum prin vectorii de lumină şi aer cald, până ce topeşte cu totul angoasa iniţială şi devine o constantă termică. Eul poetic se fortifică interior într-o asemenea măsură, încât până şi accidentul, iniţial o experienţă traumatizantă, devine un pretext inofensiv al solidarizării în dragoste< „câteodată îmi imaginez ce tare ar fi/ să am un accident de maşină şi să mă vizitezi la spital/ să-mi aduci cărţi de la vinea/ şi câte-un kil de banane şi portocale (…)”. Dinamica structurală a volumului se reglează alternativ, pe măsură ce sunt parcurse, dus-întors, toate cele şase cicluri. Se observă, astfel, trecerile de la momentele

de repliere interioară la cele de depresurizare, ipostaziate fie ca „mici scăpări” („le dau drumul/ să se tăvălească în iarbă/ ca un furtun cu apă sub presiune”), fie ca tentative evazioniste („îţi iau capul în mâini/ şi încerc să ne teleportăm undeva/ unde să nu existe nicio carte despre/ sfârşitul privirilor noastre”) sau chiar impulsuri explozive< „ţâşnesc dintr-un tun şi/ îmi desfac/ pieptul/ dându-i forma unui fuselaj./ aerul se răceşte pe măsură ce înaintez/ asemenea unui vierme de mătase/ în creierii oraşului/ în vuietul lor neîntrerupt”. Caracterul unitar al poemelor se obţine tocmai prin tranziţia continuă între aceşti poli ai dualităţii subiective, după principiul convecţiei< „atât a rămas< o parte/ din sunetul viu al dragostei/ ca o după-amiază ascunsă/ în buzunarul de la piept/ în rest totul e la fel. doar eu pot trece/ de la cald la rece”. Aşadar, realul nu mai este somat în formule experimentale, ca în vremurile belicoase ale poeziei douămiiste, ci recuperat paşnic< „a sosit vremea ca armele să tacă”. Mai mult decât o frondă zgomotoasă, pur retorică, poezia trebuie să devină un mod natural de existenţă, o disidenţă discretă a frumuseţii care, odată metabolizată, nu mai face caz de ea însăşi, ci ajunge să fosforeze în miezul cotidianului ca o a doua natură a lucrurilor< „am învăţat, cu anii să ne strecurăm neobservaţi./ fie că facem portrete sau reparăm ceasuri/ costumele noastre de poeţi vor fi mereu purtate/ pe sub hainele de lucru”> „înfăşor toate luminile într-o bluză de-a ta/ topită printre sertare”> „lumina gurii mele uscate/ tu eşti începutul unei fuziuni nucleare”. În condiţiile unei evidente reveniri la sentimentalitate, mecanicitatea nu mai poate fi un atribut al reificării, ci un pretext al dozării optime a subiectivităţii prin discurs. Poezia dispune de cuvinte ca de un mecanism de reglare asemănător butonului unui aparat radio, abil manipulat pentru a se putea prinde frecvenţa interioară optimă, constantă, fără stridenţe sau interferenţe acustice supărătoare< „mâinile mi-s calde şi blânde/ vreau să-mi înfig două degete/ în inima ta ca să văd/ ce te ţine în viaţă”> „ori de câte ori vreau să adorm, / văd soarele, el e ceasul de mână/ la care te uiţi când vrei să ajungi acasă,/ ceasul de mână pe care nu trebuie/ să îl întorci niciodată, el merge singur/ placat în aur, uns cu cele mai bune uleiuri/ ale Ceasornicarului.” De aici timbrul natural, matur şi cald al volumului, cu poemele-convector care încapsulează la cald subiectivitatea şi stau la baza unei veritabile poetici a homeostazei. 46

martie 2012

aurélia lassaque

Née en 1983, Aurélia Lassaque est poète de langues occitane et française. Paraissent en 2006 Cinquena Sason (éd. Letras d’Oc), en 2009 Ombras de Luna – Ombres de Lune (éd. La Margeride, rééd. 2010). Ses poèmes sont traduits en catalan, italien, anglais et arabe et paraissent dans diverses revues et anthologies. Elle collabore régulièrement avec des peintres et plasticiens < Robert Lobet (France), Julie Baugnet (Amérique), Adriana Civitarese (Italie). Aurélia Lassaque s’est vu confier en 2010 la direction artistique du Festival des Littératures Minoritaires d’Europe et de la Méditerranée (Italie).

Poesis interna\ional

PoÉSie

martie 2012

Lo rei de seda saura

Le roi de soie blonde

Engana l’aucelum e tuteja l’aura. Quilhat dins l’èrba salvatja A perdut sos uèlhs Raubats a la vèsta d’un soldat. Tres gojats son venguts Qu’an escampat sas tripas pel sòl Per i prene qualque dròlla mal pintrada.

Il trompe les oiseaux et il tutoie le vent. Dressé dans l’herbe sauvage Il a perdu ses yeux Volés à la veste d’un soldat Trois jeunes hommes sont venus Qui ont répandu ses tripes sur le sol Pour y prendre quelque ﬁlle mal mise.

Privat de son còs de seda saura, L’espaurugal Fa de sòmis descabestrats Que desvarian los aucèls.

Privé de son corps de soie blonde, L’épouvantail Fait des rêves débridés Qui égarent les oiseaux.

*** Un ostal de peira e de cortinas de lin coloradas per la lutz e la posca mescladas. La mar granda, ﬁns a l’asuèlh, agacha per la fenèstra. Dins l’ostal, una femna encara verge> sos pelses de cendre qu’atissa lo vent de la nauta mar balan amb lo ser. Sus la taula, son vièlh trocèl ben plegat, atrai son agach quand los aucèls de nuèch se meton a cantar.

*** Une maison de pierre et des rideaux de lin colorés par la lumière et la poussière mêlées. L’océan, jusqu’à l’horizon, regarde par la fenêtre. Dans la maison, une femme encore vierge> ses cheveux de cendre que taquine le vent de la haute mer dansent avec le soir. Sur la table, son vieux trousseau bien plié, attire son regard quand les oiseaux de nuit se mettent à chanter.

*** De sa maire beguèt lo lach, De sa femna manjèt la carn, De sos dròlles cremèt los cervèls, Pr’aquò compren pas sa solesa. Son ostal bèu la pluèja, Sa terra engolís las pèiras. Demorarà lo rei de l’istòria que conta, Es lo privilègi dels mostres d’aiçaval.

*** Il a bu le lait de sa mère, Mangé la chair de sa femme, Brûlé la cervelle de ses enfants< Mais il ne comprend pas sa solitude. Sa maison boit la pluie, Sa terre avale les pierres. Il demeura le roi de l’histoire qu’il raconte C’est le privilège des monstres d’ici-bas.

*** A l’ora del solstici Lo pòble vestit de fusta Atraisa dins sa rama D’aucèls sens cara.

*** A l’heure du solstice Le peuple vêtu de bois Attire dans sa ramure Des oiseaux sans visage.

Lo riu barrutlaire Carreja dusca als ribals Sos remembres de nèu.

Le ruisseau vagabond Charrie jusqu’aux rivages Ses souvenirs de neige.

Los aubres de ma selva An rogejat al primièr jorn de l’estieu.

Les arbres de ma forêt Ont rougi au premier jour de l’été.

Los òmes de la vila An dich qu’aquò’s la rovilha E que ven del Japon.

Les hommes de la ville Ont dit que c’est la rouille Et qu’elle vient du Japon.

Mas eles sabon pas Que los aubres d’aquela comba Dins lo secret de lors rasigas Alisan de pèiras vivas Que se mèton a somiar Que l’aura e la pluèja

Mais eux ne savent pas Que les arbres de cette combe Dans le secret de leurs racines Caressent des pierres vives Qui se prennent à rêver Que le vent et la pluie 48

martie 2012

PoÉSie

Poesis interna\ional

Las prendràn nusas sul bard A l’ora del solstici.

Les prendront nues sur la glaise, A l’heure du solstice.

*** Sa pèl escura e cauda Coma una nuèch d’estiu S’estira ﬁns a ﬁntar l’alba Quand son còs de cavala fèra Tornamai s’alanda E cava dins la prigondor de sas cambas Un paradís d’auselaire.

*** Sa peau chaude et obscure Comme une nuit d’été S’étire et dupe l’aube Quand son corps de jument sauvage A nouveau se déploie Et creuse dans la profondeur de ses jambes Un paradis d’oiseleur.

*** As pres lo camin del país de nuèch. Lo desèrt i es de gèl E las estèlas se languisson. Obris tos braces e cava, La posca serà ton pan, T’abeuraràn nòstras lagremas. Vai, vai e t’entornes pas. S’ausisses udolar la peira, Es que s’i gravan las letras de ton nom.

*** Tu as pris le chemin du pays de nuit. Le désert y est de gel Et les étoiles s’ennuient. Ouvre tes bras et creuse, La poussière sera ton pain, Tu t’abreuveras de nos larmes. Vas, vas et ne te retourne pas. Si tu entends hurler la pierre, C’est qu’on y grave les lettres de ton nom.

Lo sòmi d’Orfèu

Le rêve d’Orphée

Dins los infèrns que los òmes Son pas mai que d’ombras, Me farai ombra al dedins de ton còs.

Dans les enfers où les hommes Ne sont plus que des ombres, Je me ferai ombre au-dedans de ton corps.

Bastirai de ciutats de sabla Qu’agotaràn lo ﬂum que degun ne tòrna.

Je construirai des cités de sable Pour tarir le ﬂeuve dont on ne revient pas.

Dansarem sus de torres que nòstres uèlhs veiràn pas.

Nous danserons sur des tours invisibles à nos yeux.

Serai ta lenga trencada que sap pas mentir.

Je serai ta langue tranchée qui ne sait pas mentir.

E maudirem l’amor que nos a perduts.

Et nous maudirons l’amour qui nous a perdus.

Lo Sòmi d’Euridícia

Le rêve d’Eurydice

Cavarem d’autras regas que cobrirem de cendre. Veirem morir lo vent carrejaire d’oblit. Aurai de pomas dins ma pòcha raubadas a mai paure que ieu. Las pelarem amb d’espasas. E amb çò que sòbra de nòstres sòmis Ne bastirem mai Delà los fuòcs E la termièra de l’agach.

Nous creuserons de nouveaux sillons que nous couvrirons de cendre. Nous verrons mourir le vent qui charrie l’oubli. J’aurai des pommes dans ma poche volées à plus pauvre que moi. Nous les pèlerons avec des épées. Et avec les restes de nos rêves Nous en bâtirons d’autres Par-delà les feux Et la frontière du regard.

PoeZie

martie 2012

Kemény istván

Poesis interna\ional

H-ul cel mut

Cravata

Am văzut-o luându-și lumea în cap, dar am crezut că doar se plimbă, se plimbă în palton, paltonul cumpărat împreună pe vremea dragostei, se plimbă doar așa sau se plimbă, dar vrea să-și ia lumea în cap, așa credeam, că doar se plimbă și n-o să-și ia lumea în cap, am văzut-o luându-și lumea în cap, n-am crezut că atât a fost. Am dat unul peste altul atunci în fața acelui H enorm și mut (tocmai alergam la spital înainte de operația tatei), în fața acelui acelui H enorm și mut, stăteam aproape de marginea bordurii. A zis, îmi iau lumea în cap, am zis, îmi pare rău, dar mă grăbesc, a zis să mă duc atunci, am bălmăjit< atunci și eu… a zâmbit< pa, și a plecat. Strada cobora înaintea ei și urca înaintea mea, urca și cobora, în tot acest timp lucra fără oprire.

Și, cum se spune, atunci s-a întâmplat că din grupul celor mai în vârstă – pentru a diminua tensiunea așteptării – s-a desprins unul, a pășit spre băieții mai înflăcărați și, cu un gest caracteristic fraților mai mari, ce părea aproape altruist, ba chiar binevoitor, a aranjat cravata celui care avea să fie unul dintre ultimii prim-miniștri ai Ungariei, aflată pe moment în plină renaștere, dar care mai apoi avea să piară din cauze ce par de neînțeles. Desigur se mai spune și altceva< nu-i exclus ca tocmai aceasta să fi fost excepția care întărește regula, și atât cei care aranjează cravate, cât și cei cărora li s-a aranjat cravata să fi uitat cu adevărat, fără urmă de resentiment toată povestea, pentru că au găsit un motiv și mai bun pentru ura reciprocă, năvalnică și neînduplecată de mai târziu, ura extinsă ca putregaiul asupra întregii țări și ar putea fi ceva adevărat în explicația asta, că doar se știe, se insinuează de o mie de ori mai multe motive pentru ură, față de câte are nevoie în realitate ura. Și se mai spune bineînțeles că treaba nu e chiar așa de simplă – dar asta o trântește imediat toată lumea, întotdeauna și legat de orice, în mod iresponsabil.

Cântec de drum Și gâștele sălbatice aveau alte planuri, S-au adunat totuși și călătoresc Nu voiam să trag cu urechea la ele Nu voiam nimic din ce-a fost Acolo unde am fost se fac bagajele Acolo unde voi ﬁ nu mă așteaptă nimeni Acolo unde sunt ceața gâgâie spre mine Vreau să te părăsesc pentru totdeauna.

Kemény István s-a născut la Budapesta în 1961. Este autorul a opt volume de poezii și a două romane. Mulți critici îl consideră unul dintre cei mai importanți poeți ai generației sale. Parti Nagy Lajos afirmă despre el< „Putem spune că mai multe generații au crescut cu poeziile sale, atât a sa, într-o anumită măsură, cât și a celor care au venit după el. Este un om de bază, nu prea poți să-l ocolești, deși n-aș putea să spun că stă în calea cuiva”.

Apicultorul Timp de șase mii de ani am fost apicultor, de o sută de ani sunt instalator. După ce ies la pensie, mă voi ocupa iar de albine. Ceva să zumzăie pentru mine, să zumzăie pentru mine, să zumzăie și să zumzăie și să zumzăie, să zumzăie pentru mine.

Traducere ;i prezentare de Andrei Dósa 50

martie 2012

ProZ{

Poesis interna\ional

Pablo d’ors Nepotul lui Bernhard Pentru omas Bernhard

Pablo d’Ors (n. 1963, Madrid) s-a născut într-o familie de artiști. Este nepotul cunoscutului eseist și critic de artă Eugenio d’Ors. A debutat în 2000 cu volumul de proze scurte El estreno, urmat de mai multe romane< Las ideas puras, Andanzas del impresor Zollinger și Pre-Textos.

luând permisul de trecere şi inima a început să mi se agite. Cred că aceea a fost clipa în care inima mea a început să bată cu putere. Poate că înainte. Carole îşi scosese ochelarii şi aştepta ca eu să pun ştampila şi să-i înapoiez permisul, dar am întârziat mai mult decât era necesar> ceva, prezenţa ei, un parfum, încetinise rutina gesturilor mele. Când i-am înapoiat hârtiile, Carole şi-a pus din nou ochelarii de soare şi a pornit maşina. Privirea ei rece şi albastră fusese străină de gesturile mele, dar mai apoi, când a întins braţul ca să îşi ia înapoi actele, ochii ei m-au ţintuit pentru o fracţiune de secundă. Acei ochi nu purtau niciun mesaj> nu putea exista niciun mesaj> în acei ochi nu exista timp pentru niciun mesaj. Dar acei ochi s-au întâlnit cu ai mei> i-am văzut, m-au văzut, ştiu că m-au văzut şi că i-am văzut şi atunci toată întâmplarea mi s-a părut minunată. Îmi amintesc că am urmărit cu adevărată nostalgie cum se îndepărtează bolidul lui Carole – pe atunci încă o numeam Carole. Câtă ruşine îmi provoacă acum acea nostalgie! O melancolie uşoară mi-a umplut sufletul şi am uitat, pentru câteva secunde, că eram un om gras< cineva, a cărui personalitate a fost complet înghiţită de grăsimea lui. Pentru cei care mă cunoşteau, eu nu eram Erwin sau domnul Becher, ci pur şi simplu paznicul gras, sau, încă mai rău, „grasul”, fără nimic altceva, fără vreun adjectiv, grasul prin excelenţă şi definiţie. Poate să pară ridicol că un om atât de gras ca mine poate să uite pentru câteva secunde de obezitatea lui şi să se gândească la iubirea cuiva precum Carole Bouquet. Însă aşa a fost< un timp, scurt dar intens, am uitat de cele o sută patruzeci de kilograme ale mele şi am crezut că încă sunt slab şi tânăr. A trecut atâta timp de când nu mai sunt nici subţire, nici tânăr încât nu-mi mai amintesc cum e să alergi pentru a îmbrăţişa un prieten, sau să ai un proiect la care să visezi, sau să zâmbeşti unei necunoscute. Un gras zâmbindu-i unei femei, încercând să o cucerească, e ceva atât de stupid şi de comic, încât nici nu-mi pot imagina cum au fost zâmbetele pe care mai târziu i le-am adresat lui Carole. Simt o ruşine infinită numai când mă gândesc la faţa mea surâzătoare, la fălcile mele umflate, la bucolicii mei ochi de îndrăgostit. Dacă aş putea să şterg toate astea! Cu adevărat înspăimântător în viaţă e că nimic din ce se întâmplă nu mai poate fi şters. Falsa Carole Bouquet nu va mai putea uita niciodată faţa mea îndrăgostită şi grasă, zâmbind de parcă nu ar fi fost grasă. Mărturisesc că rău în viaţa mea nu a fost obezitatea, ci timpul când am ignorat corpolenţa mea, când nu am reuşit să-mi dau seama că eram privit ca o fiinţă grasă, când am crezut ingenuu că abundenţa de carne şi grăsime

n cartierul Birkenbeck, aflat în centrul oraşului meu natal, se găseşte un renumit laborator unde face cercetări un prestigios grup de oameni de ştiinţă din toată Europa. Am lucrat acolo, în acea instituţie> verificam maşinile care voiau să intre în curte. Fără să mă intereseze dacă îl cunoşteam sau nu pe vizitator, de fiecare dată când cineva intra ori ieşea din edificiu, eram obligat să-i cer s[-mi prezinte permisul. Chiar dacă erau oameni care intrau zilnic pe la sectorul B, zona care îmi fusese dată în grijă, sau chiar de mai multe ori pe zi, eu verificam documentele întotdeauna şi, dacă erau în ordine, le ştampilam ca să poată ieşi sau intra. Munca mea era importantă, pentru că zonele A şi C fuseseră închise pentru renovări, aşa că toţi trebuiau să se supună controlului meu. Nu ştiu de ce măsurile de securitate de la laboratorul din Birkenbeck erau atât de extreme. În urmă cu câteva luni, din ghereta mea am văzut o femeie extraordinar de asemănătoare cu faimoasa actriţă Carole Bouquet< aceeaşi privire albastră şi rece, un albastru care îţi dă fiori, acelaşi păr lung şi negru. Atât am fost de convins că era vorba despre însăşi Carole Bouquet încât, contrar felului meu de a fi din ultimii ani, am schimbat cu acea femeie câteva vorbe. Sigur că la început nu am vorbit cu ea> am avut nevoie de câteva zile până să-mi iau inima-n dinţi> pierdusem vechiul obicei de a comenta câte ceva cu vizitatorii pe când ieşeau sau intrau. Când am început munca, făceam asta regulat< conversam cu angajaţii şi îi salutam pe vizitatorii ocazionali> pe atunci, încă mă interesau oamenii, încă mi se păreau simpatici> ba chiar mi se părea că munca mea era interesantă prin posibilităţile pe care mi le oferea de a comunica şi de a cunoaşte lume nouă. E incredibil gradul de stupiditate la care se poate ajunge în tinereţe. Dacă e să o spunem pe aia dreaptă, trebuie să mărturisesc că am început să vorbesc tot mai puţin pe măsură ce m-am îngrăşat. Poate că acest ţesut adipos adăugat viscerelor mele m-a făcut să fiu mai zgârcit la vorbă. Dar tot ermetismul meu a cedat când am văzut chipul lui Carole Bouquet, despre care eu credeam că e Carole Bouquet. Era într-o maşină sport, aşteptând ca eu să ridic bariera ca să-i permit să intre în curtea edificiului> purta haine foarte elegante şi mi-a întins permisul cu un gest dispreţuitor, iar mie mi s-a părut aristocratic şi perfect. Nu pot uita acea mână întinsă, sunetul brăţărilor însoţind gestul, albul degetelor lungi, subţiri, degete aristocratice, cum nu mai văzusem vreodată. Am luat permisul presupusei Carole şi am remarcat că degetele mele, groase şi îmbătrânite, contrastau cu ale ei. Am tremurat uşor 53

Poesis interna\ional

ProZ{

nu conta. Cred că pentru carole Bouquet chiar a contat. Dacă îşi mai aminteşte de mine, se gândeşte la mine ca la „grasul îndrăgostit”. E îngrozitor să i se spună aşa cuiva> e ca şi cum atributul „îndrăgostit” ar face ca grăsimea să fie şi mai multă, mai cumplită şi din cale-afară. Dacă un gras se îndrăgosteşte, este de două ori mai umflat. Cu adevărat e aşa< satisfacţia extinde trupul, îl umflă, îl măreşte până la cote înspăimântătoare. Rău e că de acea spaimă ne dăm seama abia după, când totul s-a terminat. Stupiditatea noastră e perceptibilă numai atunci când nu se mai poate face nimic. Viaţa mea s-a schimbat cu totul de prima dată când Carole Bouquet a intrat la laboratorul din Birkenbeck. În acea zi am aşteptat cu nerăbdare de copil ca actriţa să iasă din clădire, dar totul a fost în van> tura mea s-a terminat şi a trebuit să părăsesc privilegiatul meu post de control. Cât timp a rămas maşina lui Carole realmente oprită dinaintea barierei? Un minut? Două? Cum era posibil ca un timp atât de scurt să fie atât de determinant? Amintirile mi se aţâţau pe măsură ce mă gândeam tot mai mult la ea> distingeam deja la perfecţie cerceii ei în formă de cometă, paliditatea pielii sale în comparaţie cu părul său negru, pomeţii ei, acel zâmbet pe care nu mi l-a dăruit, dar pe care eu am vrut să-l văd. Pentru că buzele lui Bouquet, date uşor cu ruj, nu mi-au zâmbit. Ar fi fost absurd ca o femeie atât de frumoasă să-i fi zâmbit unui om atât de gras ca mine. M-am gândit mult, şi cu cât mă gândesc mai mult, cu atât mai dureros mi se pare că m-am gândit atât< nu înţeleg de ce chipul unei femei mi-a furat atâta atenţie, atâta pace, atâta dulce indiferenţă. Mărturisesc că am petrecut ore în şir imaginându-mi pomeţii lui Carole Bouquet, bărbia ei, senina măreţie a frunţii ei, firul de strălucire albă care-i împarte în două părul negru. Acum, toate aceste minunăţii trupeşti mi se par derizorii. Dar a fost ceva în toate astea care atunci m-a emoţionat. Niciodată nu m-am simţit mai lipsit de apărare ca atunci când Carole mi-a întins permisul cu o neglijenţă studiată şi am văzut, citindu-i numele, că ea, Carole Bouquet nu era Carole Bouquet, că se strecurase o greşeală la nume, sau la fizionomie, ori în mine însumi, că nu mai ştiam să citesc ceea ce scria pe permisul ei de trecere. Când am aflat că draga mea Carole Bouquet nu era adevărata Carole Bouquet, în sinea mea am continuat să o numesc Carole Bouquet. Nu-mi păsa că nu era model sau actriţă> era, în orice caz, prototipul meu de femeie. Păcat că ea, Carole Bouquet, a apărut în viaţa mea când eram gras, adică mult prea târziu. Femeile care apar prea târziu trezesc în bărbaţi aceleaşi senzaţii ca şi cele care apar prea devreme< de imposibilitate. Când am aflat că e măritată – şi nu a fost greu de aflat din conversaţiile auzite din gheretă – m-am gândit la norocul soţului ei. De ce eu nu am putut niciodată să fiu soţul unei femei precum Carole Bouquet? Ce avusese el şi mie îmi lipsise? Doar obezitatea mea să fi făcut imposibilă căsătoria cu o femeie atât de perfectă precum Carole Bouquet? Nu< era ceva mai mult. La patruzeci de ani încă nu eram cu adevărat gras, cel puţin nu eram atât de gras cum sunt acum. Încă alergam pentru a îmbrăţişa un prieten> încă aveam proiecte absurde, potrivite unei mentalităţi adolescentine. Cu toate astea, în pofida faptului că eram slab şi în pofida visurilor şi alergărilor, niciodată nu mi-a trecut prin cap că un bărbat ca mine ar merita o femeie precum Carole Bouquet. Să-mi

martie 2012

doresc aşa ceva îmi părea exagerat şi am tins să mă conformez cu femei mult mai puţin frumoase, obiectiv mai puţin frumoase, pentru că frumuseţea lui Carole Bouquet e indiscutabilă. De asemeni, m-am conformat cu femei mult mai puţin elegante, mult mai puţin aristocratice, mult mai puţin bogate. Habar nu am de ce nu dădeam importanţă banilor când eram tânăr. Acum îmi pare rău. Mi-ar plăcea să trăiesc într-un loc mai bun decât cel în care trăiesc, să am haine mai scumpe decât cele pe care le am, să nu fiu paznic ci om de ştiinţă. În toţi aceşti ani de când sunt paznic la laboratorul din Birkenbeck, am înţeles că, de fapt, niciodată nu am vrut să fiu paznic> voiam să fiu om de ştiinţă, aş fi preferat să fiu cel ce intră cu maşina la laborator, nu cel ce ridică bariera pentru ca să poată intra ceilalţi. Poate că de asta m-am îngrăşat atât, ca să mă răzbun. Mi-am petrecut viaţa deschizând uşi, ridicând bariere şi mie nimeni nu mi-a ridicat niciodată bariera, nimeni nu mi-a deschis nici măcar o uşă. Nu exagerez. Nu-mi amintesc ca cineva, vreodată, să-mi fi deschis uşa. E umilitor să mă gândesc că toate uşile au fost închise pentru mine. Aşa mi s-a închis şi poarta la Carole Bouquet, ori poate că eu o închisesem, încă înainte de a o întâlni. Dar când Carole Bouquet se oprea cu maşina ei roşie, dinaintea barierei laboratorului – şi a făcut-o, spre bucuria mea, în ziua următoare şi în multe alte zile – uitam de acest discurs atât de luminat despre uşi. Mă gândeam atunci că uşa-Bouquet era deschisă> da, chiar dacă ştiam că era căsătorită, pe atunci mă gândeam că uşa-Bouquet era deschisă. Nu-mi păsa deloc de familia ei< Bouquet era, dincolo de soţul ei, dincolo de amanţii ei, dincolo de orice, o uşă deschisă şi o uşă franceză> pentru că Bouquet, cu acest nume, trebuia să vorbească franceza, iar pe mine franceza mă încânta. În toată viaţa mea, abia dacă auzisem vorbindu-se franţuzeşte, dar, de asemeni, toată viaţa, inexplicabil, toată viaţa am susţinut că mă încântă franceza. Acum mă gândesc că pe măsură ce m-am îngrăşat, m-am făcut şi mai stupid, m-am umplut de locuri comune, de vulgarităţi, de visele cele mai himerice şi mai infantile. Adevăratul nume al lui Carole Bouquet era Katerina Schusser, dar eu niciodată nu i-am zis aşa cât a durat relaţia noastră. Ce vulgar! Tot misterul iubirii se diluează dacă trebuie să iubeşti pe cineva cu un asemenea nume. De aceea, întotdeauna m-am adresat lui Carole numind-o Carole, lucru pe care ea nu l-a înţeles niciodată. Biata Carole! Ar fi trebuit să o previn că toate erau din vina asemănării sale fizice cu o renumită stea a marelui ecran. Apropo de Carole Bouquet, trebuie să spun că unul dintre aspectele care îmi plăceau cel mai mult la ea, dimpreună cu ochii ei albaştri şi reci (cât de reci şi albaştri erau, Dumnezeule! Niciodată nu am ştiut dacă mai mult reci sau mai mult albaştri!), era exact numele ei. Mă încânta să rostesc „Carole Bouquet”. În fiecare dimineaţă, dinaintea oglinzii, îi repetam numele, o dată şi încă o dată. Îmi aminteam de un film de Truffaut unde un băiat, Antoine Doinel, făcea acelaşi lucru< repeta un nume, în acel caz îşi repeta propriul nume. Asemeni lui Antoine, repetam numele lui Carole cu diverse intonaţii, puneam accentul pe ultima silabă sau pe prima, atât la prenume cât şi la nume. Diferenţa dintre repetiţiile spuse de Antoine Doinel şi cele spuse de mine, era că ale mele ţineau de iubire, pe când ale lui de o nevoie adolescentină de auto-afirmare pentru a-şi 54

martie 2012

ProZ{

găsi un loc în lume. Însă rezultatul era acelaşi< Antoine şi cu mine repetam numele Antoine şi respectiv Carole de sute de ori. Nu am întâmpinat nici cea mai mică dificultate în a afla cine era de fapt Katerina Schusser, ce făcea în viaţă, cu cine se căsătorise şi de ce venea cu regularitate la laborator. Ştiu prea bine că Bouquet-Schusser a făcut tot ce a putut ca să nu se întâlnească cu mine> ştiu că prezenţa mea începea să o deranjeze, dar ştiu şi că trebuia să vină zilnic la laboratorul din Birkenbeck şi că, în consecinţă, puteam să mă bucur în continuare, pentru câteva clipe, de ochii ei reci şi albaştri. „Nu puteţi să-mi ştampilaţi permisul ceva mai repede?” Acestea au fost primele cuvinte pe care le-am auzit de pe buzele ei> câte dintre gândurile mele au avut drept protagoniste aceste buze! Prima frază pe care mi-a adresat-o Carole a fost, de fapt, un reproş< o dojană din pricina lentorii mele. Ştiam că avea dreptate> ştiam că aş fi putut să-mi fac treaba mai repede> şi ştiam, în sfârşit, că făceam totul mai încet pentru a mă bucura mai mult timp de parfumul lui Carole. Şi parfumul din ghereta mea se schimba cu totul în acele secunde cât Carole se oprea în faţa ei. Da, tot aerul din atmosferă, din atmosfera mea cel puţin, se schimba în mod evident< parfumul ei inunda totul, iar eu, brusc, nu mă mai simţeam gras, dimpotrivă, mă simţeam uşor, ca şi cum aş fi avut cu treizeci de ani mai puţin. Ce mi s-a întâmplat acum treizeci de ani? De ce de atunci încolo am început să fiu bătrân? De multe ori miam adresat această întrebare de-a lungul vieţii mele şi singurul răspuns care mă mulţumeşte până la urmă este să cred că vina îmbătrânirii mele premature, ca şi a îngrăşării mele exagerate, îi aparţine lui Bernhard. Ştiu că nu e drept să învinovăţesc pe cineva pentru greşelile mele, dar în acest caz sunt susţinut de o convingere< influenţa lui Bernhard asupra mea a fost prea intensă şi nefastă. E surprinzător cum poate o fiinţă pe care nu o cunoaştem să ne schimbe viaţa. Pentru că eu, pe Bernhard nu l-am cunoscut niciodată> nu am conversat niciodată cu el> niciodată nu am dat mâna cu el. Am vrut să o fac cu cinci ani înainte să moară, în '83, la Salonul de Carte de la Frankfurt. L-am văzut pe Bernhard de la depărtare, de la destul de mare depărtare (de la vreo douăzeci de metri, poate) şi m-am emoţionat. Era înconjurat de lume de parcă ar fi fost o stea de cinema, ca şi cum toată lumea literară ar fi ştiut că nu mai avea mult de trăit, aşa că orice ar fi spus, cea mai mică declaraţie se va transforma într-un material preţios pentru biografii lui. Purta un jerseu de lână, închis la culoare, cu gulerul alb al cămăşii la vedere. În ciuda aspectului de şcolar, îmbătrânise. De mai mulţi ani de zile, Bernhard se închisese în casă, particularul său Kalkwerk, şi nu mai voia să ştie nimic despre nimeni. Acolo îşi ducea viaţa sau renunţa la ea, cine ştie, făurind cărţuliile pe care apoi le scotea pe piaţă. Îmi cumpăram toate romanele lui cu o voracitate insolită, le citeam avid de a afla mai multe despre Bernhard, iar apoi, după ce le terminam, mă îmbolnăveam şi mă vedeam obligat să stau în pat câteva zile. Toate romanele lui omas Bernhard au avut asupra mea acest efect< boala, nevoia de a mă înveli cu cearşaful pentru a transpira câteva ore. Atunci, de ce le mai citeam? Bernhard îmi părea un om inteligent, foarte inteligent, cel mai inteligent dintre toţi scriitorii europeni de la sfârşitul secolului< lucid, nemilos, crud până la înţelepciune.

Poesis interna\ional

Bernhard mi se părea agresiv şi afabil, complex şi dulce în sobrietatea lui< un om admirabil în interiorul muntelui de var în care trăia. Aşa îşi numea el refugiul< Kalkwerk, fabrica de var. Niciodată nu mi-a deschis uşa locuinţei lui, chiar dacă am fost să-l vizitez de mai mult de opt ori> niciodată nu a răspuns scrisorilor mele. I-am scris că aveam de gând să scris o carte despre proza lui, despre el însuşi, despre literatura germană de la sfârşitul mileniului...< nimic, pe Bernhard nu-l mai interesa nimic. Persoana lui, în jurul căreia se roteşte întreaga lui operă, îi producea indiferenţa cea mai absolută. Nu mi-am pierdut curajul în faţa tăcerii lui. Am recitit iar şi iar Pivniţa, Respiraţia, Facerea, Frigul... Ajunsesem să ştiu pe de rost aproape toate paginile din Nepotul lui Wittgenstein şi le recitam neîncetat pentru mine, ca şi cum ar fi fost o rugăciune. Da, ca o rugăciune. După ani, am fost la Herleen, în Olanda, locul unde s-a născut Bernhard şi am încercat să aflu care a fost şcoala unde a studiat muzica, vioara şi canto. Dar când îmi încheiam investigaţiile, senzaţia cu care rămâneam era mereu aceeaşi< Bernhard îmi scăpa, nu puteam să-l prind> viaţa lui, ca şi opera lui, se dovedea misterioasă şi de necuprins. În ziua de la Salonul de Carte de la Frankfurt, în '83, aş fi putut să mă apropii de el. I-aş fi zis< „Sunt Erwin Becher, vă amintiţi de mine? V-am scris mii de scrisori> am vorbit de sute de ori cu secretara dumneavoastră> pregătesc o biografie a dumneavoastră”. Dar Bernhard s-ar fi uitat la mine cu ochi reci, mi-ar fi zis că nu-şi aminteşte de mine, că nu ştie cine sunt, că nici măcar nu îl interesa ceva din ce i-am spus. Pentru că Bernhard era aşa< niciodată nu a ştiut ceva despre ceilalţi> sinceritatea lui atingea cote inumane. La Salonul de Carte din '83, omas Bernhard era schimbat. Pe înserat, când am ajuns acasă, am scos dosarul unde păstrez tăieturile din ziare cu tot ce s-a scris despre Bernhard, începând din 1956, când Bernhard avea o jumătate de secol de viaţă. M-am uitat atent la toate fotografiile, în special la cele mai recente. Pierduse mult din păr, iar urechile i se ascuţiseră. Poate că le avea ascuţite încă de tânăr, dar că le avea aşa, mi-am dat seama numai la Salonul de Carte de la Frankfurt. Ceea ce mi se părea evident e că urechile îi crescuseră< erau monstruoase> ca şi cum pe măsură ce îmbătrânea, Bernhard ar fi fost tot mai atent la sunetele lumii, ale înfricoşătoarei lumi în care trăia. Am auzit că în muntele lui de var, în Austria, în iubita şi urâta lui Austrie, avea toate facilităţile. Cu literatura lui, cu urechile lui gigantice, omas Bernhard făcea ca întreaga Austrie să pară un lagăr de concentrare, dar de concentrare a imbecilităţii umane, de acea nesimţire germană, hrăpăreaţă după nimicuri. Bernhard şi-a transformat locuinţa într-o colonie penitenciară pentru sine însuşi, plină de schingiuiri literare, o colonie în care el însuşi, la fel ca Franz, muncea la construirea unui mecanism care să permită, comod şi rapid, executarea pedepsei capitale. Dar nu trebuie să se înţeleagă că lumea lui Bernhard ar fi înspăimântătoare> avea toate facilităţile, am spus deja, şi câtă singurătate îşi dorea< o pădure numai pentru el, numai pentru omas Bernhard, un fotoliu splendid, l-am văzut fotografiat într-o revistă, în singurul reportaj care a acceptat să se facă după retragerea la Kalkwerk. A zis că niciodată nu va mai acorda interviuri, că îi manipulaseră cuvintele, că tot ce se publicase despre el era o farsă. De 55

Poesis interna\ional

ProZ{

atunci, izolarea lui a devenit şi mai ermetică, o izolare vicioasă, perfectă, o retragere care îi amplifica legenda. omas Bernhard era foarte conştient că atitudinea lui dădea naştere unei legende> ştia că austriecii îl urau. Cum să nu-l urască dacă el nu scăpa niciun moment pentru a vorbi de rău ţara lui adoptivă! „Să plece de aici!”, ziceau austriecii, dar Bernhard nu pleca. Îşi iubea infernul> era îndrăgostit de puternica lui patrie pe care o ura. Eu, din simplu spirit de contradicţie, m-am dat de partea lui Bernhard. Bernhard, în schimb, niciodată nu a trecut de partea mea. Probabil că nici nu a ştiut că exist. L-am cunoscut pe omas Bernhard înainte de a-i cunoaşte cărţile. Nu cunoşteam nici pe omul Bernhard, nici cărţile scrise de Bernhard. Ştiam doar un nume< „omas Bernhard” şi acest nume, ca şi Carole Bouquet sau Antoine Doinel, îmi plăcea. La Heurigen, vineri noaptea, numele lui omas Bernhard era pomenit frecvent. Toţi îl criticau< bărbaţi şi femei, tineri şi vârstnici. Ziceau că era homosexual, pervers, porc, o mizerie. Mai ziceau că ar trebui să-şi bage cărţile în fund şi că guvernul ar trebui să expulzeze din ţară o persoană atât de repugnantă. Atunci a fost când, fără să-l cunosc, fără să fi ţinut măcar în mână vreo carte de-a lui, i-am întrebat pe însoţitorii mei de la Heurigen dacă citiseră ceva din ce scrisese Bernhard. Nu, nu citiseră nimic> nu voiau să recunoască, dar era evident că nu citiseră nimic, pentru că nu au ştiut să-mi spună nici măcar titlul vreunei cărţi dea lui. În acea noapte, după acea conversaţie de la Heurigen, am înţeles că îmi pierdusem amicii mei din nopţile de vineri şi am mai înţeles că îmi făcusem un prieten nou< Bernhard a fost prietenul meu spiritual înainte ca eu să ştiu cine era Bernhard. Din noaptea aceea, am ştiut că prietenii noştri nu au nimic de a face cu afinităţile elective. Prietenii noştri ne aleg sau îi alegem înainte chiar de a-i cunoaşte sau de a ne cunoaşte. Începând cu noaptea de la Heurigen, fără a-l cunoaşte pe Bernhard, vorbeam cu Bernhard ca şi cum dintotdeauna ar fi fost cu mine, de parcă ar fi fost un înger, un demon al omului cult care aş fi putut să fiu. Exista o minciună la baza prieteniei mele necondiţionate cu Bernhard – necondiţionate pentru că eram dispus ca Bernhard să-mi placă oricum şi pentru că literatura lui mă încânta înainte de a fi citit un singur cuvânt de-al său. I-am minţit pe amicii mei de la Heurigen susţinând că eu da, îl citisem pe Bernhard, că ura lui faţă de Austria era rezonabilă, că Bernhard era coerent în principiile sale şi cu personajul său. „Ce principii? Ce personaj?” m-au încolţit ei. Nu ştiam ce să răspund, aşa că am răspuns ceva nepotrivit, insistând de parcă mi-ar fi fost viaţa în joc. Şi a fost adevărat, pentru că mi-am pus viaţa la bătaie, căci din acea noapte am început să mă îngraş şi să-mi pierd

martie 2012

tinereţea. În dimineaţa următoare, după acea noapte de vineri de la Heurigen, m-am trezit târziu, conştient că viaţa mea se schimbase, că voi face astfel încât să se schimbe. Atunci mam angajat ca paznic la laboratorul din Birkenbeck> şi tot atunci mi-am cumpărat primul roman de Bernhard. Se intitula Da şi l-am citit dintr-o răsuflare, fără să mă opresc măcar pentru a mânca. Imediat după, m-am dus iar la librărie şi mi-am cumpărat un alt roman. Şi apoi altul şi altul, până când am citit toată opera lui. Ura faţă de ţara mea şi dispreţul faţă de mine însumi creşteau pe măsură ce Bernhard punea stăpânire pe mine. Şi a venit şi ziua în care nu mai trăiam eu, ci înlăuntrul meu trăia Bernhard, spiritul lui, resemnarea lui, resentimentul lui. Mai ales resentimentul lui Bernhard trăia în mine. De unde să fi ştiut eu că propriul meu apartament se va transforma întrun munte de var şi că ghereta din Birkenbeck era cel mai sofisticat instrument de tortură dintr-o colonie penitenciară? Procesul de bernhardizare a vieţii mele a fost lent şi eficace, foarte eficace, incredibil de eficace. Am crezut că nimic nu-l va putea distruge, dar mai apoi, când a apărut Carole, am intuit că bernhardizarea vieţii mele nu era totală. Altfel de ce i-aş fi zâmbit, ca un îndrăgostit stupid, femeii din maşina roşie? omas Bernhard niciodată nu i-ar fi zâmbit lui Carole Bouquet cum i-am zâmbit eu, nici măcar celei autentice. omas Bernhard era mai presus de femeile frumoase, mai presus de Carole, mai presus de zâmbete. Ochii reci şi albaştri ai lui Carole l-ar fi lăsat rece pe Bernhard> pe Bernhard nu l-ar fi emoţionat cerceii ei în formă de cometă, nici mâna ei aristocratică, nici sunetul brăţărilor ei. Nimic, nici raza albă care îi separa părul în două, nici naturaleţea aristocraţiei ei, nici parfumul ei, nici măcar parfumul ei care era tot ce avea mai tulburător, nu l-ar fi tulburat pe Bernhard. Pe mine, în schimb, poate din vina obezităţii mele, toate aceste lucruri continuau să mă afecteze, toate aceste lucruri ridicole. Pot să afirm, fără nicio ruşine, că Bernhard, mult mai mult decât Carole, a fost adevăratul creator din viaţa mea. Credeam, plin de ingenuitate, că la cei treizeci de ani ai mei, viaţa mea se împlinise, că trăisem mult. La treizeci de ani încă nu îl cunoscusem pe Bernhard, aşa că tot ce viaţa mea a avut fundamental – recluziunea în nişte romane şi într-un post de paznic – urma să se întâmple. (Continuarea `n num[rul urm[tor)

Traducere de Marin M[laicu-Hondrari

ioana Dunea

Grani\e

rebuie să știți că Matei Hutopila este un poet bun. La volumul de debut, Copci, a scris 4 ani, din 2007 până în 2011, an în care a și câștigat concursul de debut organizat de către Casa de Editură Max Blecher și editura Herg Benet. Nu avem de-a face, așadar, cu un poet apărut peste noapte, ci cu o voce lirică exersată, recognoscibilă. Acest fapt nu îl ferește de câteva stângăcii de construcție inerente unui debut. Între moto, “Pe drum mi-am dat seama că nu-s furios, ci doar trist” și versul de pe coperta a 4-a< “nimic înălțător când singura teamă rămâne aceea de a fi pedepsit” se cuprinde în volum o constantă tensiune de recuperare a memoriei, a unor zone pe care Hutopila nu le poate regăsi decât în umbra lor. Se trece gradual de la melancolizare prezentă în primele trei secvențe ce compun poemul la înstrăinare față de aici ;i acum în ultimul ciclu. Atuul volumului este capacitatea poetului de a menține în multe din texte tensiunea< “suntem tentați să menținem tensiunea”, “tensiunea acumulată până la erupție”, o tensiune a contemplării primelor vârste, a cadrului și a figurilor ce le populează pentru ca spre final să se producă o înstrăinare, o detașare a percepției și notației ce duce cu gândul la “Privesc orașul furnicar”< “mult prea mult zgomot și nimic de spus”. Muzicile din Copci (funk, Suan Stevens) sunt înlocuite în final de “muzica devenise deranjantă oricum”, “zgomotul de fond al orașului”, o izolare pe care poetul o resimte intens. Identitatea ambiguă a lui Hutopila oscilând între un aici și un acolo (buhăiești-iзвoрu și-napoi) se traduce în text printr-o ambiguitate a memoriei. De aici și nevoia de a consemna și recompune episoade ale unei vârste prime (rigoarea de a pune ani 1994, 1998, 1999, 57

dublată de o indefinire temporală prezentă în titlurile poeziilor “o joi”, “o luni”). “Granița” e unul dintre motivele volumului, apărând din primul text “funk și brânză de capră” până în ultimul “trei declarații de ură împotriva mediteranei, a intrușilor și a tuturor”. Ea este atât spațială< “granița se târește prin vale pe deal prin pădure pe râu/ nevăzută” ca în “nord rupt în două”, unul din cele mai bune texte din volum, cât și temporală< “râdeam cu râsul acela ce nu-l mai putem râde”, delimitând experiențe pe care poetul le recompune prin amintire și scris. Primul ciclu, “Glod”, face din Hutopila unul dintre cei mai interesanți poeți ai tinerei generații, în stare să spună povești care se țin minte și să creeze atmosferă. Hutopila nu este zgârcit în a folosi mijloace poetice prin care să compună o geografie afectivă ce cuprinde buh[iești, vulturești, tecuci, câmpulung, rădăuți. Există o ritmicitate a amintirii tradusă în scris prin secvențe verbale reluate< “căldările se umpleau se goleau se umpleau se goleau”, “inspir expir inspir”, dublate și de spațiile grafice, Hutopila fiind conștient de “spațiul grafic ca de un agent structurant”. În “bucătaria de vară” rimul se accelereaza prin eliminare, prin elipsă< “ ne fugăream si prin lumină/ si nu”, “ ne fugaream si pe-ntuneric si nu prin” poetul uzând de tehnica menținerii tensiunii prin suspendarea enunțului. Cadrele migrează dintr-un text în altul< glodul e pretutindeni, la fel soarele la apus, dar niciodat[ nu ai impresia de monotonie și surplus, ci de ciclicitate, de experiențe repetitive care compun o atmosferă din flash-uri ca în (“buhăiești. 1998”) sau din povești mai ample (“buhăiești. 1999”). Exista o excepție care dă impresia de săr[cie lexicală devenind iritantă la lectură< utilizarea în exces a adjectivului “îndemânos”< “soarele

Poesis interna\ional

CroNiC{

atât de îndemânos”, “privirea atât de îndemânoasă”, “singurătate îndemânoasă”. Am observat în poezia lui Hutopila predilecția pentru epitete cromatice (descrieri de cadre, portrete). Există un bun control al acestora, nu abuzeaz[, ele nu sunt doar ornamentale, decorative, ci funcționale ca în acest portret al Gherghinei< “cu părul ei morcoviu fața ei albă pistruii ei mari și la fel de morcovii/ buzele ei roșii ca fructele cacadârului ochii ei mari si rotunzi din cel mai închis albastru rochița ei creponată cu/ floricele mărunte mărunte și genunchii ei degețele ei prăfuite și călcăiele ei prafuite în sandalele de gumă galbentransparentă/ buchețelul de curu-găinii privirea ei adâncă oarecum mirată” în care determinantul pronominal reluat si diminutivele fac din acest text o probă a modului în care poetul reușește să fie credibil. Nu e vorba de primitivism (culorile sunt semne primitive din punct de vedere semantic), ci de o deviație minimă. Chiar si atunci când recurge la metaforă “soarele lâmăi de după-masă” nonpertinența este de gradul întâi conform lui J. Cohen, redresarea fiind spontană, firească. Hutopila își asumă în mod explicit riscul de a fi patetic “căt de patetic și cât de adevarat/ eu însemna însingurare/ tu însemna departe/ noi era singurul lucru la care tânjeam”, dar nu dă nicicând impresia ca ar truca. De aceea poemele din prima parte par scrise dintr-o suflare, năvalnice, nu îndelung prelucrate. Cu totul altfel stau lucrurile în cel de-al doilea ciclu “Potci” (femei), în care Hutopila consemnează experiențe amoroase. Aproape toate poeziile din acestă parte ar fi putut lipsi fără a aduce un prejudiciu volumului în ansamblu. Se menține nostalgia prezentă si în primul ciclu, dar textele sunt rudimentar construite, alunecându-se în glumițe< “n-am timp să mai scriu poemul ăsta și/ mâine o sa fie prea târziu așa ca arunc aici mirodeniile” (“mediteranenă”). O parte din poezii se `ncheie cu un simplu lamento de romanță< “ah, isabello/ dac-ai ști” sau în resemnare< “poate așa e mai corect si mai sigur/ pentru amândoi/ draga mea galina” dând impresia de text “ocazional”, peste care se poate trece cu ușurință< “sear[ de poezie”. Exist[ și

martie 2012

câteva secvențe recuperabile, precum începutul din “iași-câmpulung”< “chipul tău e destul de departe destul de mare/ pentru a-l crede punctul în jurul căruia trenul molizii cana cu vodkă fiartă și lumea se rotesc/ și eu” unde distanțarea nu sfârșeste în oat. Poetul revine în volum la motoul din estonianul enn vetemaa< “e sear[ ca-ntr-un poem de vetemaa” (“o joi”) sau îl reciclează< “trist furios pe granițele pe care le-am trasat” (“zahra”). Pe măsura ce se avansează în volum se observ[ o creștere a tensiunii, tristețea cedând loc furiei și resemnării. Cel de-al treilea ciclu, “Sămânță”, este unul de tranziție între prima ;i ultima parte. Cuprinde doar 6 texte unite de ideea de lipsă și înstrăinare. Sunt texte care ar fi putut sta în ultimul ciclu (“în oraș”) și funcționează ca un preambul pentru acesta, dar ;i texte cuprinse de o nostalgie a pierderii (“vineri”). Se vede la Hutopila o tendință tot mai mare de economie a mijloacelor, o consemnare secvențială, trecerea spre o poezie de notație care era prezentă și în primul ciclu în foarte frumosul poem “să mu;ti din pământ după ploaie”. În ultimul ciclul “#4”, scris integral în 2011, Hutopila construiește texte în care verbele tind treptat să dispară< “nopțile la poartă stelele numarate de la șapte la una în visul tău eu c-un iepuraș în brațe”, iar glodul e înlocuit de “clădiri frumoase de beton și de sticlă”. Nostalgia e substituită de ironie< “zilele mohorâte se reflectă astfel în peretii frumoși de sticlă”, iar titlurile sunt consemnate mecanic prin numere. E o ratăcire în slowmo, “între punctul a și punctul be doar goana pasivă”, o monotonie existențială insurmontabilă. Un “soare negru” domină ultima fază a volumului însă nu se alunec[ nicicând în depresie, ci tonul este revoltat, ca în ultimul text< “ura noastră insațiabilă și pasivă sub soarele nou”. Între “soarele lămâi de după-masă” și “soarele nou” Hutopila descrie un traseu poetic care anunță un scriitor greu de ignorat în viitor.

(Matei Hutopila, Copci, Casa de editur[ Max Blecher, 2011)

Matei Hutopila un jeudi ce bandage sur toute la tête la boucle d'oreille on dirait un pirate il fait froid j'aurais besoin d'un bonnet j'en ai essayé quelques-uns les points de suture me font mal je n'en ai aimé de toute façon aucun les mains dans les poches les yeux rivés sur l'asphalte un soir comme dans un poème de vetemaa avec vitrines lumières visages hérissés les yeux figés des mannequins il fait froid et personne ne regarde personne il fait froid et il y a trop d'arbres et leurs couronnes sont surchargées de feuilles il fait froid et il est trop tôt j'essaie de ne penser à rien me vient en tête ce dimanche ensoleillé et glacial avec la terre durcie, sans neige le soleil parmi les pins à travers les vitres de la voiture sur mon visage sur un siège à l'arrière les mains dans les poches de ma veste j'essaie de ne penser à rien pourtant je vois cette nuit-là le train les lumières éloignées la voiture sans compartiments moi les mains dans les poches de la veste le cou engoncé dans le col peut-être que sufjan stevens me déprime peut-être que je devrais enlever les écouteurs peut-être que les carrefours à feux ne devraient pas provoquer de telles nostalgies je rentre et il est trop tôt je marche trop vite et ce sera une autre trop longue soirée je vais vérifier les mails messenger je vais regarder quelques épisodes de courage je vais préparer mes affaires pour demain demain tu viens et je sens que tu me trouveras comme je n'aurais pas voulu dans la cage d'escalier il fait aussi froid que dehors je sens chaque marche chaque étage dans les points de suture dans le sommet du crâne les mains dans les poches le cou engoncé dans le col comme ça mal rasé avec la boucle d'oreille le bandage je suis pirate

kolkhoze entre ta lèvre droite et ta lèvre gauche j'ai décelé une chose plus merveilleuse que les rapports quinquennaux cet après-midi abondamment aspergé de pesticide sous la petite robe en calicot je glissais et m'entourais de toi le corps parfumé moisson et le soleil si bienveillant au coucher et les tracteurs – coccinelles consciencieuses quand tout allait bien et nos mains seules nous bâtissaient l’avenir quand les frontières étaient absolues et nous serraient les hanches telles une vague tiède j'aurais cependant renoncé même à devenir l'ingénieur parfait dans le système parfait le tout pour rester indéfiniment sur le champ du kolkhoze entre ta lèvre droite et ta lèvre gauche

Poesis interna\ional

PoÉSie

martie 2012

cîmpulung – rădăuţi

Constantin ab[lu\[

t'as posé tes pieds sur le tableau de bord nous nous taisons en dessous de nous – trois collines paltinu vatra ciumîrna et nous nous taisons suceviţa. le soleil tombe sur tes chevilles d'une façon qui me fâche c'est un de ces moments où je sens que tu n'es pas à moi un de ces moments où nous sommes étrangement tentés de maintenir la tension de nous déchirer en silence comme si une chose non désirée allait se produire comme lorsqu'on attendait que la deuxième tour tombe aussi

Cal troian

méditerranéenne je suis trop fatigué pour écrire ce poème et demain il sera trop tard donc je jette ici toutes les épices la cour intérieure le rebord de fenêtre le plus large les pierres usées la petite robe bleue-blanche les jambes de jument trop bonne le plus mauvais italien et un anglais parfait et l'idée que je pourrais la prier de me sucer en sept langues l'une après l'autre es canards de grand-père pavel et le petit village moldave et le lac avec la lune et laine après, tu te collais à moi pour un instant et tu me serrais fort fort, tu soupirais une seconde après tu me regardais, triste tu voyais la vague, tu la sentais sourde, éloignée, ni plus vite ni plus lentement s'approchant le matin nous étions assis dans la véranda le petit café, grand-père pavel, les canards oisifs dans la basse-cour, les pins hérissés et tu me disais que "laine" signifie "vague" en estonien, et je te répondais "très bien, laine" et tu me disais que tu m'aimais, et ton grand-père pavel me jetait un coup d'œil rapide et on aurait dit tes yeux il était grand temps que je parte ces jours-là, quelques-uns, et le petit village avec des agriculteurs avenants avec ce lac fichtrement glacé et la lune dessus et grand-père pavel me feront toujours monter au visage un sourire nostalgique et toi, laine, tu te perds quelque part dans cette histoire tantôt dedans, tantôt en dehors mais pour ces jours-là, quelques-uns, me voilà quitter câmpulung et certaines choses ont à nouveau un sens

vendredi j'ai laissé les traces de tes pas sur le linoleum intactes les traces de pieds nus mouillés restées comme de la vapeur comme un œdème je les ai contournées pendant une quinzaine de jours je les guettais du coin de l’œil quand j'ouvrais le frigo je marchais par-dessus même très distrait même les yeux fermés je les regardais désarmé s'estomper jusqu'à aujourd'hui quand elles n'y étaient plus du tout et tu m'as annoncé que tu ne venais pas non plus cette semaine je les ai donc piétinées Traduit par Maria Raluca Hanea sur l'endroit resté vide

n tânăr care debutează cu acest cal troian (titlul poemului) are toate şansele să câştige războiul. Trebuie observat dintru început că, stilistic, demersul lui este fluent şi direct, apelând la o metaforă de clasic al modernismului (nimic postmodern), restabilind aşadar emoţia în cadrul unui scenariu complex de comunicare cu cititorul. La 24 de ani, Aleksandar Stoicovici face parte dintre acei poeţi care se sustrag înregimentării în „generaţii” (nouăzecişti, douămiişti, etc), nefiind influenţat de opresante poetici de grup, nepreluând nici noua formă a mai vechii estetici a urâtului, respectiv mizerabilismul, nici alte direcţii ce fac/ au făcut furori în ultimele două decenii, ca autenticismul ori minimalismul formal şi insubstanţial. Evident, nu contestăm realele victorii personale în aceste domenii, ci doar atitudinea papală, de excomunicare, pe care unii lideri o întreţin adesea vizavi de toate celelalte modalităţi de simţire şi de exprimare. Independenţa de astfel de influenţe este benefică pentru imaginaţia tânărului poet, pentru gesturile lui neinhibate dar abil strunite într-o poetică a vizualului proiectiv, a semnificaţiei amânate. Balansul între incertul unor mărturisiri („mă simt din ce în ce mai viu/ în lucrurile pe care le treci cu vederea/ gândul că nu voi scăpa niciodată de aici/ e mai confortabil decât o viaţă/ trăită din inerţie// nimic din ceai uitat în mine/ nu-ţi mai face rău”), viul şocant al imaginilor („Într-un vis se făcea că în faţa altarului în loc de icoană/ stătea un fier de călcat”), ironia iconoclast-calină („se prăbuşesc pereţii/ dar semnalul e din ce în ce mai bun/ religia noastră încape în plicurile de ceai/ iar în temple/ nu se întâmplă nimic”) dă acestor poeme un relief aparte, şi anume < exact cel care face dintr-un modelaj oarecare ce reproduce realul, o sculptură ce face nemijlocit parte din real. Într-adevăr, prin multitudinea de planuri şi perspective, poemele autorului se grupează în grupuri statuare,

fiecare dintre ele corespunzând unor căutări anume, însă toate mărturisind o aceeaşi sensibilitate în acţiune căutându-şi lumina şi spaţiile cele mai favorabile dezvoltării. Inciziile post-suprarealiste îşi au alături de doza de visceral şi scuza unei apocalipse posibile, iar trăirea cu care le încarcă poetul e sinonimă cu transcrierea unei inspiraţii puternice, autenticul venind din acel „fel de nostalgie/ care multiplică amintirile până la sânge” < artă poetică explicită înserată adesea în context ermetizant. Aburos, împroşcat cu venin de legendă dunăreană, ciclul dintele de lapte recuperează din fragmente nervoase visătoria copilăriei < „corpul meu se umple de lapte/ inima prinde cheag şi îşi reglează ritmul/ pentru încă o săptămână de frig/ din podul casei se aude un plâns înnăbuşit/ hainele s-au zvântat în curte/ caimacul a ieşit din ibric şi s-a întins pe tot aragazul/ şi desigur/ primăvara e un anotimp foarte frumos”. Vinil, zaruri, vineri, obiecte vulgare - capitole cu miză ludic-protestatară, experimentalistă, fantezistă, explorări în domeniile unor balade cinic-absurde („pentru că multă vreme ţi-am fost victimă, acum îţi voi fi călău/ voi cânta la ghilotină pentru tine/ cântece patriotice. ciocârlii/ îmi voi umple cagula cu măcriş şi cu ţâmpuri de gâscă/ sau îţi voi aduce iarbă din Québec în pachete de cafea/ ca să nu mori pe stomacul gol”) şi încă multe alte combinaţii între elementele unei disponibilităţi de simţire şi expresie deosebite. Remarcabil este şi faptul că toate aceste texte sunt trecute printr-un vizibil filtru cultural, spectrul kitsch-ului şi al inexpresivului neafectându-le decât ocazional (Srebrenica blues, de exemplu). De altfel inflexiunile şi subtilităţile versurilor, cât şi siguranţa cu care imaginile integrează şi focalizează o viziune îl recomandă pe Aleksandar Stoicovici ca pe unul dintre cei mai promiţători tineri poeţi de azi. (Aleksandar Stoicovici, Vineri, Herg Benet, 2011) 61

martie 2012

aleksandar Stoicovici

asta era copilăria noastră

to je bilo naše detinjstvo

în pielea încinsă a cailor apăsam bucăţi mici de tămâie cu degetele ne imaginam că batem pietre scumpe într-un anotimp ce mirosea de cele mai multe ori a departe şi a mâl

na usijanu kožu konja pritiskali smo komadiće tamjana zamišljali smo da kujemo drago kamenje u godišnjem dobu što je mirisalo najčešće na daljine i mulj

dar caii erau îngropaţi la intrarea în casă cu lanţurile de la cădelniţă aşezate în jurul ochilor şi asta era copilăria noastră

ali konji su bili zakopani na ulazu u kuću sa lancima kadionice nameštenim oko očiju i to je bilo naše detinjstvo

în nopţile tăcute de august auzeam albinele zburând pe sub pământul uscat cerul atârna într-o plasă imensă de peşte până aproape de frunţile noastre intram în Dunăre şi Dunărea era întunecată ca şi când toate nopţile de până atunci s-ar ﬁ îmbibat în apă

u avgustovskim noćima čuli smo pčele dok su preletale suvu zemlju nebo je visilo na ogromnoj ribarskoj mreži sve blizu naših čela ulazimo u Dunav i Dunav je mračan kao da su se sve dosadašnje noći natopile vodom

luna era prinsă în trestii şapte cete de îngeri cu palmele însângerate o legau în curele de piele şi o trăgeau în adâncuri noi adunam lacrimile de pe obrajii lor şi fugeam în sat arhanghelul Gabriel suna în goarnă dezlegarea la peşte şi asta era copilăria noastră

mjesec je bio uhvaćen u trsku sedam četa anđela krvavih dlanova vezivali su ga kožnim kaiševima i vukli ga prema dubinama sakupljali smo suze sa njihovih obraza i bežali u selo arhanđel Gavrilo zatrubio je nad dozvolom da se riba jede i to je bilo naše detinjstvo

peştele din Iagodărie

riba iz Jagodare

cu vreo câteva luni înainte pe la ultimele ninsori din an începuse să meargă vorba că în Iagodărie ar creşte un peşte imens pescarii veneau în sat şi se jurau că peştele-i acolo şi urcă tot mai repede spre cer alţii povesteau că ba mai mult dacă bagi capul sub apă când e Dunărea cuminte poţi să-ţi vezi străbunii cum împing animalul cu palmele cum îl înalţă în proptele de aur

nekoliko meseci ranije pre poslednjih godišnjih snegova razglasilo se da u Jagodari raste jedna ogromna riba ribari bi dolazili u selo i kleli se da je riba tamo i da se sve ređe penje na nebo drugi su pričali da čak štaviše ako zaroniš glavu u Dunav kad je miran možeš pretke da ugledaš kako guraju životinju šakama kako je zlatnim polugama podižu

la scurt timp tot satul vorbea despre peştele din Iagodărie toţi îi spuneau acum peştele-pod pentru că pornea tocmai de pe malul sârbesc şi ajungea până la noi în sat

PoeZie

îmi aduc aminte că a fost un an extraordinar de bun aşa că de Buna Vestire s-a adunat aproape tot satul (în zilele călduroase de primăvară slujbele se ţineau sub părul din curtea Bisericii)

sećam se da je godina bila rodna tako da se na Blagovesti celo selo okupilo (u vrelim prolećnim danima služilo se pod kruškom u porti crkve)

exact când am intrat pe poartă popa îşi aranja coada uscată de peşte după gât în loc de patraﬁr

baš kad sam ušao na kapiju popa je nameštao suvi riblji rep oko vrata umesto epitrahilja

lumea se înghesuia sub coada peştelui plângând de fericire copiii adunau pere bătrânii se trezeau din când în când şi-şi dezlipeau solzii de sub piele iar pescarii. pescarii plângeau în cor peste tăvile de argint

svet se gurao pod rep ribe plačući od sreće deca su sakupljala kruške starci su se s vremena na vreme budili i odlepljivali krljušt ispod kože a ribari. ribari su u horu plakali preko srebrnih tepsija

după vreo câteva luni pe la primele ninsori din an începuse să meargă vorba că în Iagodărie ar creşte un peşte imens m-am dus la Dunăre mi-am băgat capul în apă prin apa tulbure am văzut pescarii împingând animalul cu palmele

za nekoliko meseci negde oko prvih snegova razglasilo se da u Jagodari raste jedna ogromna riba otišao sam do Dunava i zagnjurio glavu u vodu kroz mutnu vodu vidio sam ribare kako guraju šakama životinju suze su im izlazile iz očiju i u oči se vraćale

lacrimile le intrau şi le ieşeau din ochi

cântec de leagăn și de moarte

pesma pred spavanje i smrt

acolo sus moartea nu înseamnă mai nimic lama cuțitului se mișcă pe unghie ca pe-o bucată de săpun și nicio speranță nu trece prin zidurile de văiugă

tamo gore smrt ne znači skoro ništa oštrica noža silazi niz nokat kao po komadu sapuna i nijedna nada nije prešla zidove od naboja

inima se chircește. se face măruntă cât o rândunea căzută în grâul roșu de toamnă moartea nu înseamnă mai nimic într-un loc în care câinii își îngroapă propiile oase dacă refuzi să vorbești te vei înfrăţi cu șerpii va trebui să-ţi acoperi ţeasta cu pielea lor rece pentru a-ţi îmbălsăma singurătatea dacă refuzi să vorbești te vei înfrăţi cu șerpii la marginea orașului cu mii de ferestre suntem doar noi unul mai tăcut decât celălalt în podul casei bunicul stă întins pe jos cu lama cuțitului înﬁptă-n spate inima lui cât un viespar se umple de sângele morţilor

srce se zgrčilo. smanjilo kao lastavica pala u crveno jesenje žito smrt je ništa u mestu gde psi sopstvene kosti zatrpavaju ako odbiješ da govoriš sa zmijama ćeš se bratimiti lobanju ćeš svoju pokriti njihovom hladnom kožom da bi svoju samoću balsamovao ako odbiješ da govoriš sa zmijama ćeš se bratimiti na kraju grada sa hiljade prozora samo smo mi jedan ćutljiviji od drugog na tavanu kuće leži deda nož mu je zabijen u leđa njegovo srce kao osinjak puni se krvlju mrtvih a krv mrtvih stiže samo do onih koji spavaju

iar sângele morților ajunge numai la cei ce dorm

za kratko vreme celo je selo govorilo o ribi u Jagodari svi su je zvali riba - most jer je po dužini kretala još sa srpske obale i stizala je do našeg sela

Poesis interna\ional

PoeZie

martie 2012

maci

makovi

soarele apune ca un cap apăsat cu putere și ținut ore bune sub apă

sunce zalazi kao glava snažno pritiskana i satima držana pod vodom

somnul te apropie de moarte în ﬁecare noapte îmi spui că drumul pe care mergi e ca pescuitul la pâlnie

san te svake noći približava smrti kažeš da put kojim ideš nalik je pecanju na levak

peștii nu găsesc calea de întoarcere (nici măcar în vis) mă rog de tine ca un copil să nu închizi ochii

ribe neće pronaći kako da se vrate (čak ni u snu) kao dete te molim da ne sklopiš oči

îmi lipesc fruntea de fereastră și am impresia că spitalul e ridicat în mijlocul unui lan de maci sunt maci în saloane în pungile de perfuzii sub halatele asistentelor în pijamalele chinezești ale bolnavilor

lepim čelo za prozor i imam utisak da je bolnica podignuta na sred makovog polja po salonima su makovi u kesama infuzija pod haljinama medicinskih sestara u kineskim pižamama bolesnika

până și corpul tău mi se pare năpădit de maci îți ies din gură se rostogolesc pe gât și-ți acoperă pieptul și nimic nu e mai îngrozitor decât macii ce acoperă treptele spre morgă

čak mi se i tvoje telo pričinjava ko zaraslo u makove izlaze ti iz usta kotrljaju po vratu i prikrivaju grudi i ničeg goreg nema od makova što pokrivaju stepenište prema mrtvačnici

poate doar zâmbetul tău nesigur și viața ce se termină stupid cu o pâlnie

možda jedino tvoj nesigurni osmeh i život koji se završava glupo levkom

chihlimbar

ćilibar

stăm în aceeași barcă întinși pe spate și eu sunt prins ca o insectă în corpul tău de chihlimbar zeci de râuri trec prin mine

ležimo u istom čamcu ja sam uhvaćen kao insekt u tvom telu od ćilibara desetak me reka preseca

ﬁecare cu secretele lui

svako nosi svoju tajnu

stăm în aceeași barcă întinși pe spate nimeni n-are habar că suntem acolo poate doar viermii de mătase cu intuiția lor divină cu trupurile lor zvelte de ieniceri proaspăt întorși din luptă hămesiți și lipsiți de orice speranță

ležimo u istom čamcu niko i ne zna za nas možda jedino svilene bube sa njihovom božanstvenom intuicijom i vitkim telima janičara što su se tek vratili iz boja izgladneli i bez ikakve nade

sunt prins ca o insectă în corpul tău de chihlimbar văd prin ochii tăi respir prin gura ta iedera care-ți acoperă urechile îmi acoperă și mie urechile sângele tău își face drum prin inima mea doar atât cât să rămân în viață. în rest

uhvaćen sam kao insekt u tvom telu od ćilibara vidim tvojim očima dišem tvojim ustima bršljan koji tebi prikriva uši prikriva i meni uši tvoja krv prokrčila je put kroz moje srce tek toliko da ostanem živ. sve ostalo

zeci de râuri trec prin mine sunt o deltă în care se întâlnesc îndrăgostiții. cât de multe li se îngăduie lor și ce frumos vorbesc ﬁecare cu secretele lui stând întinși pe spate în bărcile de lemn ca niște bucăți proaspăt întărite de chihlimbarsomn ușor

martie 2012

PoeZie

Poesis interna\ional

plângi pentru că n-avem bani plângi pentru că e frig lemnele sunt ude și nu ard

plačeš jer nemamo para plačeš što je zima drva su vlažna i vatra ne gori

plângi pentru că au murit vecinii și nu mai ai de la cine să împrumuți pahare (ce mai aștepți de la oameni?) rândunelele și-au făcut cuib în gura de aerisire zboară la mică înălțime și-ți mânjesc cu umbra lor covoarele hainele întinse pe sârmă. plângi somn ușor

plačeš jer su umrli svi u komšiluku i nemaš više od koga da pozajmiš čaše (šta još očekuješ od ljudi?) lastavice su svile gnezdo u otvoru za ventilaciju lete nisko i svojom senkom mažu ti tepihe veš što se na žici suši. plačeš laku noć

plângi pentru că toți te-au lăsat la aman reumatismul e sâcâitor ușa de la sufragerie nu se închide barca plutește în mlaștină printre picioarele scaunelor vâslașul adună copiii din apele salmastre corpurile lor sunt pline de bube dulci pâcla se întinde în toată casa

plačeš jer su te svi napustili aman reumatizam je dosadan vrata od trpezarije se ne zatvaraju čamac plovi po močvari među noge stolica veslač skuplja decu po neslanim vodama njihova su tela puna slatkih krasta izmaglica se širi po celoj kući

închide ușa în vis bolile se iau atât de ușor

zatvori vrata u snu su bolesti tako lako prelazne

liliacul îngheață pe hol ﬂorile îți acoperă fața ai vrea să plângi dar închizi ochii și lacrimile se pierd în vis somn ușor

jorgovan se smrzava na hodniku cveće ti pokriva lice htela bi da zaplačeš ali sklapaš oči i suze se gube u snu laku noć

perspectivă

perspektiva

îmi simt viitorul ca o mină de pământ de pe care nu pot ridica piciorul

osećam budućnost kao zemnu minu sa koje ne mogu da podignem nogu

în răspăr

nasuprot

nopțile în care nu știu dacă trupul în care adorm mai are putere să iasă din somn și diminețile suportabile peste care cineva trece un pieptene în răspăr

noći u kojima ne znam ako telo u kojem zaspim još ima snage da izađe iz sna i podnošljiva jutra preko kojih neko prevuče češalj nasuprot

desetine me reka preseca delta sam u kojoj se susreću zaljubljeni. koliko li se njima sve dozvoljava i kako lepo pričaju svako nosi svoju tajnu ležimo u drvenim čamcima kao tek stvrdnuti komadi ćilibaralaku noć

Traducere în limba sârbă de Liubinca Perinaț-Stancov 65

ePiStolar

martie 2012

Claudiu Komartin

ragul meu Radu,

mănușă poeziei tale din ultimul timp, precum și, poate, propriilor mele căutări< Hold Everything Dear. O formulă care vorbește despre supraviețuire și rezistență, și despre disperarea imposibil de îngenuncheat, chiar și atunci când viața te-a jefuit de tot ce aveai mai scump (contextul este însă, la Berger, unul politic< drama palestinienilor și, într-un sens mai larg, a celor „umiliți și obidiți”). Năzuința asta de a ține aproape ce ți-e mai drag poate da sens, făcându-te să depășești povara singurătății și a plânsului de milă. Iar arta (y compris literatura) ca lucrare neîntreruptă asupra ta însuți, se face nu din suferință, ci în poﬁda ei. Convertindu-se (nu poți să nu simți asta când citești mari poeți chinuiți ca Trakl, Sylvia Plath, Alda Merini sau Mariana Marin) într-un triumf asupra durerii și suferinței. Scrisul nostru trebuie să însemne muncă și perseverență în tot ceea ce scrutăm și iubim. Dorian Branea m-a invitat săptămâna trecută la un lunch în care am discutat despre proiectul pentru care sunt aici, iar în mijlocul discuției politicoase și tatonante cu David Constantine, care editează Modern Poetry in Translation, am fost tranșant și i-am spus că poezia înseamnă autodisciplină și muncă. Am mai spus eu și alte lucruri directe și, probabil, (din punctul de vedere al englezilor) la limita impoliteții, dar am simțit că el – poet și profesor la Oxford, prieten cu Marin Sorescu, al cărui partener de lecturi și lansări i-a fost în Anglia anilor ’80 – vorbea, dincolo de inevitabilul balet al discuției formale (care pe mine mă cam irita), aceeași limbă. Asta cred că nu au înțeles mulți oameni din generația noastră (ca și, de altfel, din generațiile care ne-au precedat)< pentru a ﬁ original e nevoie de muncă și dedicare, de un efort continuu, îndârjit. Scrisul înseamnă perseverență. Chiar și atunci când nu scrii cu lunile, scrisul își face treaba în tine. Și mai e ceva< orice calitate tehnică în poezie trebuie câștigată cu sudoare. Când Cis a scris prin 2004 despre mine că scriu „cu sânge”, m-am gândit puțin încurcat la povestea microbistului care i-a scris lui Hagi (câștigând astfel nu știu ce concurs cinic și stupid) o scrisoare cu sânge. Sânge adevărat, scos cu seringa din trupul lui tânăr pentru a convinge un fotbalist celebru că îl adulează. Vreau să rămân îndeajuns de treaz ca să nu ajung ca amărâtul acela fanatizat. Cu sângele care ne trece prin vene sunt lucruri mai bune de făcut. Cu celălalt sânge, însă, nu.

aici nu poți zări nici o stea, doar avioanele brăzdând cerul în toate direcțiile cât e ziua de lungă (mai puțin, poate, între miezul nopții și patru-cinci dimineața). Ori de câte ori le privesc, se activează în mine amintirea unor viziuni vechi și dureroase, care mă vizitau când îmi era cel mai rău. Un fel de mistică a accidentului, la antipodul scenariilor rafinat sado-maso din Crash. Sentimentul atât de prezent al catastrofei, imaginile derulate cu repeziciune în fața ochilor, atât de reale încât mă întrebam de unde vin și ce vor mai smulge din mine. Avioanele în flăcări, panica din momentul impactului. Țipete casante, corpuri fragile făcute pulbere. Ciudata eliberare simțită odată cu epuizarea scenariului morbid (pe care degeaba încercam să-l transcriu pentru a-i îmblânzi ecourile – nu ieșea niciodată mai mult decât o copie încețoșată, o scenă privită printr-un geam împâclit). Nu mă pot abține, acum că toate astea sunt în urmă și a rămas doar un zaț, să literaturizez ceea ce era atât de personal și de presant încât orice gest care să le transfere în estetic, în artizanal părea o jalnică evaziune. Iar eu, omul cel mai demn de dispreț. M-am chestionat deseori în acești zece ani de când scriu poezie de ce o fac – și până unde voi putea întinde coarda. Dacă nu voi ajunge cumva și eu ca unul dintre acei scriitori pentru a căror operă de tinerețe avem cea mai mare admirație, dar care, la un moment dat, s-au blocat, așezându-se confortabil într-o formulă care, cu timpul, le-a consumat forța și inventivitatea (sau acea disperată vitalitate pe care a ilustrat-o, prin tot ce a lăsat, Pasolini), devenind, după cum spune Angela într-un poem de o luciditate crâncenă< „profesioniștii rezistenței la scris”. Pentru mine, când nu a fost ispășire (un cuvânt mare, știu, și poate mai încărcat religios decât mi-aș dori), poezia a funcționat ca un instrument de mare precizie împotriva comodității și a renunțării. Am început să scriu pentru că simțeam o urgență ce nu se lăsa negociată sau pusă deoparte și am continuat să o fac dintr-un refuz de a mă îngropa de viu. Nu aș vrea să se înțeleagă că reiau clișeele (atât de folosite încă) legate de motoarele cele mai puternice ale scrisului (poezia care „se naște din suferință” și altele la fel de lipsite de relief), ceea ce ne împărtășim noi are un sens pe care ar fi păcat să-l expediem atât de superficial. Am citit recent o carte de eseuri a lui John Berger al cărei titlu se potrivește ca o 66

Poesis interna\ional

în anii aceia nici cea mai mică simpatie, ba dimpotrivă, m-a nedreptățit de fiecare dată), unul dintre primii care au luat cuvântul a fost Sociu, care venise montat împotriva mea, spunând că noi doi „am avut o prietenie literară” (subliniind cel din urmă cuvânt), dar că l-am dezamăgit și că poemele pe care le-am citit nu au valoare, că m-a „înghițit” și pe mine, ca pe atâția alții, poezia lui Mircea Ivănescu. M-am simțit trădat, eu credeam că suntem prieteni, și nu că avem o amiciție bazată pe citit poezii și băut la festivaluri, astea știm amândoi cât valorează. Supărarea lui era că din cauza mea n-ar fi luat premiul pentru poezie la Luceafărul, fiindcă eu nu i-aș fi transmis lui Marius Tupan un grupaj pe care mi-l trimisese (ceea ce eu chiar făcusem, dar Tupan avea alte planuri)… Așa că, de atunci, asta a sunat mereu pentru mine ca un pahar pe jumătate gol. Asemenea amiciții am mai avut, dar s-au terminat mereu urât, cu reproșuri sau cu atacuri murdare și de neînțeles pentru mine. Însă prietenia e opusul acestor alianțe sau apropieri conjuncturale. Cu prietenii poți să nu te vezi cu lunile, iar când îi reîntâlnești, afecțiunea și firul gândurilor se reînnoadă din locul în care le lăsasei. Prietenii nu te atacă din senin în reviste sau pe site-uri, ci vin la tine și lămuresc din trei vorbe ceea ce părea neclar sau alienant în raporturile dintre voi, și totul continuă cu un și mai mare atașament. Prietenii nu cer nimic la schimb și oferă întotdeauna fără să lase impresia că ar fi făcut-o. Și fac toate astea cu dragoste, în conturul lor de răcoare. Numai că aici intervine ceva omenesc, prea omenesc, cum este rivalitatea. Între doi scriitori, și poate mai ales între doi poeți tineri, există întotdeauna amestecul acela de solidaritate (fiindcă nimeni pe lumea asta nu te poate înțelege mai bine atunci când poezia e tot ce contează pentru tine, și ai renunța la orice pentru ea) și concurență (deși întrecerea asta e în primul rând cu tine, se întâmplă la un moment dat o ciudată proiecție care te face să-ți dorești să fii mai bun decât ceilalți alături de care înaintezi). Așa a-nceput prietenia mea cu Dan Coman. Eram amândoi la Ipotești și a fost nevoie de un poet mai vârstnic decât noi, și un mare generos, pentru ca prietenia noastră, care ne știam până atunci doar din reviste, și care împărțeam premiul „Mihai Eminescu” pentru debut, să pornească cu dreptul. Ioan Flora a stat o jumătate de noapte în camera noastră (afară erau niște nămeți uriași, iar câinii lui Eminescu se jucau prin zăpadă, făceau tumbe, săreau după fulgii cât pumnul), preferând compania noastră celei a vechilor lui camarazi, și ne-a vorbit despre poezie, despre prietenia cu Nichita, despre întâlnirea cu Bogza, petrecută pe când avea vârsta noastră. Și atunci am înțeles de ce ținea atât de mult Madi la el. Ca și în cazul ei, moartea lui Flora a lăsat un gol, toată energia aceea extraordinară, tot talentul pus în slujba poeziei, imensul depozit de întâmplări și de amintiri pe care îl purtau cu ei s-au pierdut. Poate că nu e rău că avem schimbul ăsta de scrisori, în felul ăsta am putea fixa măcar câteva dintre lucrurile importante pentru noi, măcar niște umbre chinezești ale faptelor noastre, ale întâmplărilor pe care le-am trăit – și le vom mai trăi. Eu oricum nu aș fi în stare să țin un jurnal, mi s-a părut mereu (în ciuda fascinației pe care o exercită asupra mea jurnalele lui Pavese, Gombrowicz sau Pessoa,

Îmi scrii despre prietenie cu aceeași pasiune cu care discutăm de fiecare dată despre M. Ivănescu, despre Madi, despre Virgil și despre toți oamenii care ne-au însoțit în devenirea noastră, și e ca și cum am sta de vorbă din nou despre toate lucrurile fără de care organizarea mea interioară ar fi mult mai șubredă și mai lipsită de temei. Trebuie să încep prin a-ți spune că sunt puțin încurcat în fața acestei sintagme oarecum improprii, „prietenie literară”, poate și fiindcă pentru mine literatura nu poate fi desprinsă de prietenie. Nu cred că am prieteni apropiați, dintre aceia cu care comunici și îți împărtășești descoperirile, frământările, mișcările de profunzime, în absența literaturii. Un cinefil înrăit care nu pune mâna pe cărți nu mă interesează. Un muzician (sau un meloman) care nu citește defel poezie pierde ceva esențial. Gândeștete la un artist multivalent ca Mitoș, pentru care scrisul, muzica și artele vizuale nu pot fi despărțite. Toți prietenii mei din ultimul deceniu sunt oameni în viața cărora literatura e vie, lucrează și îi menține treji. Cu ei pot vorbi orice, și cred că nu e în asta neapărat un soi de exclusivism< doar în prezența limpezitoare a cărților citite, împrumutate și dezbătute mă simt eu însumi. Iar asta nu înseamnă că trebuie să vorbim cu sobrietate și pedanterie despre scriitori dragi, despre personaje și poeme care ne stăruie în minte. Nu oficiem nici un cult în care doar „inițiații” pot pătrunde. E o sărbătoare, una dintre puținele de care mă pot bucura de-adevăratelea, pentru că tot ceea ce culegem din cărțile altora și ceea ce scriem la rândul nostru, lucrurile pe care le trăim și încercăm să le păstrăm prin acea curioasă activitate numită artă (după cum ar spune Leonard Cohen) sunt întotdeauna mai bune decât noi. Și cred că mai e un motiv pentru care sunt mefient față de prietenia literară – iar acesta este foarte personal și subiectiv. Aveam acum câțiva ani o lectură la cenaclul Euridice, care se mutase deja la Muzeul Literaturii. Era, deci, pe la începutul lui 2005. Stătusem o săptămână la m.i. după terminarea zilelor „Iustin Panța”, prin noiembrie sau decembrie 2004, noi doi încă nu ne descoperiserăm încă, deși cred că Andrei Terian ne-a făcut cunoștință chiar în toamna aceea. Tu păreai mai retras, eu eram vraiște afectiv și nu mă puteam fixa pe nimic. Atunci am și tras o ceartă cu Teodor, fiind amândoi încinși destul de tare de vodcă, în bărulețul de pe Moscovei care astăzi nu mai există. Ei bine, la Euridice am citit poemul pe care i-l dedicasem lui m.i., scris voit în felul său, dar cu dicția proprie poeziei mele de atunci. Îmi amintesc cum, în seara ploioasă, am ieșit în oraș (urma să mă întâlnesc cu Bogdan Arizancu), iar m.i. mia spus, cum stăteam în prag, cu zâmbetul său ironic-ștrengăresc< „Domnule Komartin, vă rog să scrieți în seara aceasta o odă la m. ivănescu”. Ceea ce am și făcut, i-am arătat poemul când m-am întors, iar bucuria lui a luminat întreaga încăpere, cu toate că nu era o odă, ci un poem simplu și melancolic ce plutea prin cețurile sibiene („ploaie, vorbe neînsuflețite”). După ce am citit la Euridice (unde știi bine că Marin Mincu nu mi-a arătat 67

Poesis interna\ional

ePiStolar

aceste mari cărți ale literaturii universale) că nu e un gest care mi s-ar potrivi. Dacă aș fi avut suficientă răbdare pentru asta, m-aș fi apucat până acum să scriu proză. Deplângi în scrisoarea ta lipsa de empatie și de „organ” pentru prietenie a unor scriitori și invoci exemplul unui mare ambițios atras de funcții și demnități (al cărui elev zelos, arivistul pârâcios DCE, a arătat în ultimul timp cu vârf și îndesat ce caracter are). În plus, mă ferești de eroarea pe care aș fi fost tentat să o comit afirmând că, prin natura profesiei lor, criticii literari sunt mai puțin deschiși către profesarea prieteniei< exemplele salutare ale lui Matei Călinescu, Lucian Raicu și Valeriu Cristea, atât de afectuoși față de literatura prietenă, dar și față de ființele în carne și oase care o scriu, contrazic această prejudecată. Nu i-am văzut niciodată pe Matei Călinescu (pe care l-am întâlnit o singură dată, la București) și pe Mircea Ivănescu împreună, dar știu că prietenia lor a ținut mai bine de o jumătate de veac și că legătura dintre ei a rămas intactă până când Matei (cu câtă dragoste rostesc Raluca și Teodor acest nume!) a plecat dintre noi. Iar după felul în care vorbesc și astăzi scriitorii din generațiile mai vârstnice, ca Nora, despre Lucian Raicu și Valeriu Cristea (care nu au avut parte niciodată de cariera și oportunitățile lui Manolescu și Simion, iar asta poate că i-a salvat), am convingerea că ei au fost niște oameni cu un cult al prieteniei și, prin urmare, cu un devotament rar pentru literatură, deopotrivă ca profesiune și ca vocație. Așadar, nu numai poeții pot să trăiască întru prietenie, după cum nu doar criticii pot fi incapabili să o simtă (doar citim amândoi cu pasiune blogul cusurgiului LIS). Pentru mine, întâlnirea cu Mariana Marin – cele șaseșapte luni dinainte de dispariția ei, de-a lungul cărora am simțit-o atât de aproape – a fost una dintre marile mele șanse. Tot ce am învățat de la ea despre poezie, despre ce ai de făcut ca să rămâi tu însuți, despre compromisurile care trebuie evitate, felul în care îmi vorbea despre prietenii ei plecați, Mazilescu și Bossert, toate astea vor lucra în mine pentru totdeauna. Madi a fost însă, în mărinimia ei dusă la extrem, și o mare risipitoare. O poetă născută cu morbul autodistrugerii. E, poate, o lege secretă la mijloc, căreia nici ea nu i s-a putut sustrage. Înainte de Madi, am mai avut norocul unei întâlniri formatoare, pe care nu voi putea niciodată să o trec sub tăcere. Ceea ce a făcut pentru mine Octavian Soviany, profesorul meu de română din ultimii ani de liceu, nu poate fi măsurat obiectiv (și unde mai pui că nu am aflat decât mai târziu ce scriitor valoros este O.S.). Fără el, care să-mi aducă să citesc tot felul de cărți ale unor poeți bizari despre care nu auzisem până atunci (și astăzi știu pe de rost poemele din Întunecatul April de care eram atât de îndrăgostit), și fără Mihaela Cosma, un dascăl în sensul deplin – și poate pierdut – al cuvântului, prima răscruce a vieții mele (când, la 18-19 ani am înțeles că destinul meu este să scriu și să traduc, și nu să fac teatru) ar fi fost traversată mai lent și mai șovăielnic, și poate că nu aș fi ajuns să ard etapele în felul în care am făcut-o la vârsta aceea> cu siguranță nu aș fi debutat la nici 20 de ani cu o carte în care mai găsesc și astăzi lucruri surprinzătoare. Dacă aș fi întâlnit în facultate măcar un profesor ca Soviany și Cosma (franceza pe care o știu și acum i-o

martie 2012

datorez ei), aș fi continuat cu obstinație cursurile acelea care simțeam că îmi risipesc timpul și mă țin în loc. Apoi l-am descoperit pe Ioan Es. Pop și antologia sa, Podul, care tocmai fusese publicată. Lui i-am trimis câteva poeme, iar Ioan a scris despre ele în Ziarul de duminică (imaginează-ți mândria mea, încă nu terminasem clasa a XII-a și un asemenea scriitor mă lăuda), unde aveam să scriu chiar eu câțiva ani mai târziu. Ani în care am călătorit ca un halucinat, și am ajuns să umblu alături de poetul Ieudului fără ieșire în atâtea drumuri prin țară (de neuitat slam-ul acela moderat de tine în aprilie 2006, cu Ioan Es., Ștefan și cu mine ca protagoniști), dar și la Madrid sau la Göteborg, descoperind cum se aranjează lucrurile de la sine chiar și în mijlocul celui mai mare brouhaha. Urmându-l pe Bloom, spui că „literatura devine viaţa în cea mai înaltă manifestare a ei”. Știi oare cât m-a bucurat că ai scris (și cât de aplicat și de afectuos ai făcuto) despre Errata lui George Steiner, pe care am purtat-o cu mine o vreme ca pe un talisman, citind și recitind din ea cu creionul în mână, încântat de toate lucrurile pe care le așezase acolo Steiner? La fel de mult pe cât m-a bucurat că, într-un e-mail recent, Răzvan îmi vorbea cu însuflețire despre Existența tragică a lui D.D. Roșca, o carte fundamentală pentru el, la care se întoarce acum, redescoperind că diferența dintre o mare viziune și prostie stă numai la nivelul tensiunii insuportabile pe care prima o păstrează în subtext permanent, pe când prostia e doar senină și agresivă. Iar de prostie m-am tot lovit în ultimele zile din 2011 citind ce scriu pe net tot felul de binevoitori din țară. Oamenii ăștia parcă s-ar fi născut să urască tot ceea ce nu le seamănă. Știu că ar trebui să-i ignor, dar ego-ul, hélas...

Michaël Vandebril

* Aici bate cumplit vântul, am lăsat deschis geamul în bucătărioară și parcă ar lovi cineva de ore bune cu piciorul în ușă. Să-ți mai spun, în câteva cuvinte, despre Crăciun, pe care l-am petrecut destul de seren împreună cu Stephen și Cristina, cu volumele devorate în nopțile dintre 24 și 27 (mai multe antologii de poezie britanică și americană, Bro al lui Sorokin, autobiograﬁa lui Gandhi și alte lucruri de preț), cu traducerile din Bogza, de care sunt mulțumit, apoi au urmat două zile în Sussex, la conacul familiei Hamilton, desprins parcă din Rămășițele zilei, și Revelionul împreună cu Adina și Gusti, care au stat la Londra, undeva pe Brick Lane, de vineri până luni, și în compania cărora am avut niște peripeții pe care le vom ține minte – urmate de o binemeritată recuperare. Au fost zile încărcate și extenuante, zile în care am umblat ca prin vis. Așa se face că termin scrisoarea asta la aproape o săptămână după ce o-ncepusem, cu gândul la tine și la ai tăi, și îți urez – ne urez – să avem un an în care să facem lucruri mai bune, mai frumoase & mai adevărate decât în toți anii care au trecut. 4 ianuarie 2012 Londra 68

Michaël Vandebril s-a născut pe 23 mai 1972 la Turnhout, în partea flamandă a Belgiei. A făcut studii de Drept la Universitatea din Antwerpen şi la cea din Trento. A debutat ca poet în 1998, cu Poetry & Straight Jazz, un program în tradiţia beatnicilor. În 2000 a fondat grupul Le Tigre Unick la care a organizat happeninguri literare la Antwerpen şi Amsterdam. În 2002, Vandebril a fost numit în funcţia de coordonator al „Antwerpen, Oraşul Cărţii”, un eveniment pentru care UNESCO i-a acordat, în 2004, oraşului-port flamand titlul „World Book Capital”. Este programatorul Festivalului Internaţional de Poezie Felix Poetry Festival, desfăşurat tot la Antwerpen. În ianuarie 2012 i-a apărut primul volum de poezie< Het vertrek van Maeterlinck / L’exil de Maeterlinck (Exilul lui Maeterlinck), publicat încă de la prima ediţie în cele două limbi principale din Belgia. Cum acest volum s-a născut din dragoste faţă de poezia franceză, poetul a cerut cunoscuţilor poeţi Jan H. Mysjkin şi Pierre Gallissaires să-i traducă poemele în limba lui Voltaire. Poezia lui Vandebril transcende graniţele ţării, plasîndu-l într-un context european. La unele poeme din Exilul lui Maeterlinck a colaborat cu alţi poeţi, printre care francezul Jacques Roubaud, franco-belgianul Vincent Tholomé şi românca Doina Ioanid. 69

Poesis interna\ional

PoËZie

martie 2012

PoeZie

HET VERTREK VAN MAETERLINCK

EXILUL LUI MAETERLINCK

trekt de afdruk van mijn afwezigheid diepe voren in het zanderige bed waarin duizend minzame vissen sterven als in laag eentonig water

dacă amprenta absenţei mele lasă urme adînci în patul nisipos unde o mie de peşti gentili mor ca într-o apă scăzută şi monotonă

teel ik orchideeën van onbeantwoorde liefdes in mijn blauwe stolp beschermd tegen vogelvraat weg van schaduw van bomen en muren mijn bodem is

dacă cultiv orhideele iubirilor neîmpărtăşite adăpostite sub globul meu albastru de voracitatea păsărilor departe de umbra copacilor şi a zidurilor solul meu e

moe en verkalkt en toch groeit het gebladerte zienderogen onder het warme dak van staal en glas ik schiet al wortel in toekomstige steden ik zal je kussen wie

obosit şi calciﬁat şi totuşi frunzişul creşte văzînd cu ochii sub acoperişul cald din oţel şi sticlă deja prind rădăcini în oraşele viitoare te voi săruta pe cine

anders zou ik kussen langs de kant van de huizen ik sta op nu loop over daken spreek tot iedereen die horen wil je krijgt je plaats terug in de lente

altcineva aş putea săruta dinspre partea cu case mă ridic acum merg pe acoperişuri vorbesc cu toţi cei care vor să audă îţi vei relua locul la primăvară

NAAKT OP DE RUG GEZIEN

NUD VĂZUT DIN SPATE

we slapen in de voortuin van de heuvels op deze late dag het geluid dat we maken rust in het gras ergens onder deze stad rijpt stilte ik adem onversneden lucht

dormim în grădină dinspre dealuri în ziua asta tîrzie zgomotul pe care-l facem se odihneşte în iarbă undeva sub oraşul ăsta se coace tăcerea respir aerul neamestecat

van gedroogde lippen het wordt een mooie dag vandaag ik zie het aan het schuiven van de openkrullende wolken het plein zweet zoete geuren je dijen

al buzelor uscate va ﬁ o zi frumoasă azi pot să zic după cum lunecă norii care se destramă în spirale din piaţă se preling parfumuri suave coapsele tale

bewegen als ogen die naar me kijken ik volg de geur van water dat terugvloeit naar de zee hier lig je dan naakt op de rug gezien met opgetrokken armen

se mişcă asemeni ochilor care mă privesc mă iau după mirosul apei care se retrage spre mare iată-te întinsă nud văzut din spate cu braţele îndoite

er is een wereld gaande aan de andere kant van de bergen waar de velden beginnen (we eten aardbijen in het park spelen onze kinderen met een bal van plastiek)

o lume întreagă se întîmplă de cealaltă parte a munţilor unde încep cîmpurile (mîncăm căpşuni în parc copiii noştri se joacă cu o minge din plastic)

GEESTDRIFT

ÎNFLĂCĂRARE

als

cum

vîntul

wind

draait

roteşte

komt

focul

het

vuur

adus

hierheen

pe aici 70

Poesis interna\ional

PoeZie

martie 2012

Vlad Moldovan JOUR DE GRÂCE ik leid je om de tuin mijn mooie grote tuin vol vreemde bloemen die ruiken naar stof en oude plankenvloeren rook kringelt als zwarte dansers rond je lenden het lange trage zuigen van het gras ruist in onze meisjesachtige oren we schuifelen slaperig onze voeten de donkere aarde in ik neem langzaam je tong uit je mond die ik draag als een trofee na een lange reis ik bestijg op mijn blote knieën de trappen waaraan nachtvlinders kleven ik schuif je een ring van zilver om de vinger van je kleinste hand deze nacht kent vele vaders en moeders deze nacht wordt je graf kijk ik drink je koel en donker bloed en verdrink je in de ondiepe poel van een nieuwe poëzie

JOUR DE GRÂCE

Vlad Moldovan (n. 9 noiembrie 1981) a absolvit Facultatea de Istorie ;i Filozoﬁe a Universit[\ii „Babe;-Bolyai”. A publicat volumul de poezie Blank (2008).

cu moméle te port în jurul frumoasei mele grădini cu ﬂori ciudate care miros a praf şi a podele vechi fumul se încolăceşte ca un dansator negru în jurul

Savadisla farfisa.punk.and.the partisan.

Savadisla farfisa.punk.and.the.partisan.

şalelor tale îndelungata şi lenta sugere a ierbii foşneşte în urechile noastre de fetiţă somnoroşi intrăm cu paşi tîrşîiţi în pămîntul întunecat îţi scot încet limba din gura pe care o port

Adepţi! Omul, care e Hitler, trudeşte în oraş.

Followers! Man, who is Hitler, plods in the city.

ca pe un trofeu după o lungă călătorie urc cu genunchii goi scările unde stau lipiţi ﬂuturi de noapte îţi strecor un inel de argint pe degetul celei mai mici

Nici o livadă nicio capelă în care să se adune eşecul!

No orchard no chapel in which failure may rally!

Pentru asta, trudiţi!

For that, Plod on!

Zeci de case – Şiruri de zarzavat, în sălaş, înteţiţi războiul stelar!

Scores of houses— Rows of vegetables, in the bower, escalate the stellar war!

mîini a ta noaptea asta cunoaşte mulţi taţi şi multe mame noaptea asta va ﬁ mormîntul tău priveşte îţi beau sîngele întunecat şi rece şi te scufund în balta nu prea adîncă a unei noi poezii

Traducere din limba neerlandeză< Doina Ioanid & Jan H. Mysjkin

Poesis interna\ional

PoeZie

martie 2012

PoetrY

Poesis interna\ional

Unknown Faker

Unknown faker

A venit zăpada

Snow has come

O ﬁ poezia numai distrugere de sine – Au de la droguri ne-am buhăit drăguţo?

Is poetry mere self-destruction— Or is it from the drugs that we’re puﬀy, dear?

Noroc că e sâmbătă când nu-i citim pe morţi pe vii şi cerul e cât pământul.

Fortunately it’s Saturday when we don’t read the living and the dead and the sky’s as large as the earth.

Urcă acum pe scară şi dă-mi viziuni< Urechelniţa înmuiată în găleată unduieşte Şosetele umede legate cu elastic de picior

Climb now the ladder and give me visions< e earwig soaked in the bucket undulates e wet socks tied with a rubber band to the ankle

am făcut o carte cu lenin dar nu pot vorbi despre asta

I made a book about lenin but I can’t talk about that

Cât de frig pentru că dimineaţa se obişnuieşte – brumă Câinii se întind în parcare şi prind căldură de la soare. Tot mai mult tolăniţi, nu s-ar feri în zilele astea de octombrie.

How cold because in the morning frost is customary Dogs ﬂop in the parking lot and catch the warmth from the sun. Sprawled ever comﬁer, they won’t move out of the way these October days.

(deschide uşa închide-o la loc) a venit zăpada pe balustradă e mică şi o ating.

(open the door close it right back) snow has come on the railing it’s small and I touch it.

Am fost cu un băiat noi doi băieţi în pădure, din nou, el vroia să facă poze eu îl grăbeam, dar era miraculos şi îl grăbeam să nu o luăm razna. (pentru că era prea de tot nu puteam să tolerez – exagerat monstru sublim – pe sub tălpi)

I went with this other boy us guys in the woods, again, he wanted to take pictures I rushed him, but it was miraculous and I rushed him so we wouldn’t go oﬀ the rails. (cause it was too much I couldn’t tolerate— the exaggerated sublime monster— under our soles)

Noroc că vreo doi oameni toarnă pietriş ieri au făcut o groapă. se uitau la groapă asta ieri şi acum toarnă din găleţi le umplu din movilă şi apoi le toarnă drept pe stradă

Fortunately a couple of men are pouring gravel yesterday they dug a hole. they looked at the hole this was yesterday and now they pour bucketfuls ﬁll them from the heap and then pour them right on the street

e frig nemărginit am spus Ce este viaţa? şi spirit? şi materie? a venit zăpada nu te linişti că îţi frângi gâtul!

it’s boundless cold I said What is life? spirit? and matter? snow has come do not be appeased you’ll break your neck!

Incomprehensibil şi deşirat – a stat aerul în jur

Incomprehensible and unwound— the air itself stood still

Ci eu din ce în ce mai convins că dacă ai puţin bun simţ nu poţi scrie. Nu. Ceea ce este nu cere cuvinte să moară cine o face fără să ştie că minte.

And I, ever more convinced that even with a little common sense one cannot write. No. What is needs no words let him who does it die not knowing that he lies.

Văd musca liliachie pe moment pe taburet. Melodia asta Unknown de pe un mix obscur nu o voi găsi niciodată cu propriile mele forţe.

I see the lilac fly for the moment on the stool. is tune Unknown off an obscure mix I’ll never find it by my own strength alone.

Apoi numai pregătire/stofă/nutreţ doar mila celui biruit în mărăcini departe de cărările de inox. Tu stai în hârdău şi-ngheaţă şi plăteşte de o mie de ori cui i-ai greşit drăguţo.

en just preparation/fabric/fodder just the pity for the one defeated in the briers far from the inox paths. You stay there in the tub and you freeze and you pay a thousand times those you’ve wronged dear.

Translated by Rareș Moldovan

martie 2012

Brian Henry

Brian Henry is the author of seven books of poetry, most recently Lessness (Ahsahta Press, 2011). His translation of the Slovenian poet Tomaž Šalamun’s Woods and Chalices appeared from Harcourt in 2008, and his translation of Aleš Šteger’s The Book of Things appeared from BOA Editions in 2010 and won the 2011 Best Translated Book Award for Poetry. He has received numerous awards for his work, including fellowships from the NEA, the Howard Foundation, and the Slovenian Academy of Arts and Sciences. Brian Henry este un poet, traduc[tor ;i editor american care a debutat `n 2000 cu volumul Astronaut. Au urmat alte c[r\i, printre care American Incident (2002), Graft (2003) ;i Quarantine / Carantin[ (2006, 2009). Traduc[tor `n limba englez[ al lui Tomaž Šalamun ;i Aleš Šteger.

PoeZie

Poesis interna\ional

Quarantine

Carantină

By the time the sun touched the grass beneath my back where I lay beside my wife and son who seemed to be breathing a fog of breath I thought hung above each mouth I knew I had died and was dead though thinking through where I was as if the thinking could bring me where death is not an is instead of where I found myself watching my wife and son without seeing them beside me on the ground but knowing they were there breathing as I was the air above the mouths there and perhaps thinking as I was thinking to keep myself here where I could not be dead could not be dead could not be anything but alive and tracking the sun coming over the trees even though the moon had not moved and my wife my son and I were growing into the grass beneath us and the moon does not care about the bodies there in that ﬁeld on the earth at dawn the moon cannot see and if the moon could see it still would not care

Până când soarele atingea iarba de sub spatele meu unde zăceam lângă soţia mea şi fiul meu care păreau să respire o pâclă de respiraţie mi se părea că pluteşte peste fiecare gură ştiam că murisem şi eram mort deşi mă gândeam întruna unde eram de parcă gânditul putea să mă ducă unde moartea nu este un este în loc de acolo unde mă găseam uitându-mă la soţia şi fiul meu fără să-i văd lângă mine pe pământ dar ştiind că erau acolo respirând ca mine aerul de deasupra gurilor de acolo şi poate gândindu-se cum mă gândeam şi eu să mă ţin aici unde nu puteam fi mort nu puteam fi mort nu puteam fi altfel decât viu şi să urmăresc soarele venind peste copaci deşi luna nu se clintise iar soţia şi fiul meu creşteam în iarba de sub noi şi luna nu se sinchiseşte de trupurile de acolo din câmpia aia de pe pământ în zori luna nu poate vedea şi dacă luna ar putea să vadă nu s-ar sinchisi

Quarantine / 2

Carantină / 2

An attempt at truth when truth is what is most diﬃcult to hold down the three bodies in the grass stable there as they we lose composition and become an else a handful of elses in a ﬁeld beneath the moon as it is replaced by the sun now risen above the trees and starving the grass of dew the sun showing three bodies there a dog stepping from the trees

Străduinţa spre adevăr când adevărul e tot ce poate ﬁ mai greu de prins cele trei trupuri în iarbă stabile acolo în vreme ce ele noi îşi pierd compoziţia şi devin un altceva un pumn de altcevauri într-o câmpie sub lună pe când e înlocuită de soarele acum ridicat desupra copacilor şi lipsind iarba lihnită de rouă soarele arătând trei trupuri acolo un câine coborând din copaci

Quarantine / 3

Carantină / 3

A dog from the trees a familiar image if not for the angle the dog now at my feet I see it from where I lie wonder if it will bite from fear from hunger anger hunger having nothing to do with emotion though it too is a feeling and wonder if I will be eaten dead and dead will I feel the teeth take pieces of me what was me away pieces of my wife and son and what will remain will anything remain for the moon not to see when it reveals its blue scrapes to those watching it from here

Un câine din copaci o imagină familiară de n-ar fi unghiul câinele acum la picioarele mele îl văd de unde zac mă întreb dacă va muşca de frică de foame de furie foamea neavând nimic de-a face cu emoţia deşi e şi ea un sentiment şi mă întreb dacă o să fiu mâncat mort şi mort o să simt colţii rupând bucăţi din mine din ce era mine departe bucăţi din soţia şi fiul meu şi ce va rămâne oare ce va rămâne să nu vadă luna când îşi arată cicatricile albastre celor care o privesc de aici 77

Poesis interna\ional

PoetrY

martie 2012

but when the dog touches its mouth to me it tugs at a boot pulls it oﬀ and steps into the trees at the other side

însă când câinele îşi atinge gura de mine trage de o cizmă o scoate şi coboară în copacii din cealaltă parte

Quarantine / 4

Carantină / 4

We had been pulled from the trees at the other side by the feet by men in charge of clearing the town of the sick the dying the dead dead we were cleared I remember my son died ﬁrst my wife three days aer I was relieved to hear him stop screaming whenever he screamed I felt like screaming my wife only cried she blamed me for she blamed me for everything I had brought it into our house I was the cause for his death for hers she never mentioned mine though I was as close to death as she

Am fost traşi din copacii din cealaltă parte de picioare de oameni puşi să cureţe oraşul de bolnavi de muribunzi de morţi morţi eram curăţaţi îmi aduc aminte ﬁul meu a murit primul soţia mea trei zile după aia a fost o uşurare să-l aud oprindu-se din urlat oricând urla îmi venea şi mie să urlu soţia mea doar plângea dădea vina pe mine pentru dădea vina pe mine pentru tot ce adusesem în casă eu eram cauza morţii lui a ei nu pomenea niciodată de a mea deşi eram la fel de aproape de moarte ca şi ea

Quarantine / 5

Carantină / 5

As close to death as she I asked her how she felt if she was happy now at last knowing she had been right if being right brought joy if it was in itself a virtue if rightness could be a source of joy without knowing one were right I know I was smiling as I spoke as I myself was dying and she said nothing I could hear she said something but I could not hear the words and I screamed I screamed as my son had screamed not at her but for my son and then of course she died not in her sleep but with her eyes open

La fel de aproape de moarte ca şi ea am întrebat-o cum se simţea dacă era fericită acum ştiind în cele din urmă că avusese dreptate dacă să ai dreptate îţi aduce bucurie dacă era în sine o virtute dacă îndreptăţirea putea fi sursă de bucurie fără ca cineva să ştie că are dreptate ştiu că zâmbeam în vreme ce vorbeam în vreme ce muream şi eu iar ea nu spunea nimic puteam auzi că spunea ceva dar nu puteam auzi cuvintele şi am urlat am urlat cum fiul meu urlase nu la ea ci pentru fiul meu şi apoi fireşte ea a murit nu în somn dar cu ochii deschişi

Quarantine / 6

Carantină / 6

My wife died with her eyes open but her eyes were not on me when she died I was not there when she died

Soţia mea a murit cu ochii deschişi dar ochii ei nu priveau spre mine când a murit eu nu eram acolo când a murit

Traducere în limba română de Radu Vancu

Florin Hălălău

Altfel despre iubirea de \ar[

entimentul patriotic la scriitorii români a avut o evoluţie sinuoasă în totuşi scurta istorie a literaturii de la noi. Dacă în secolul XIX intenţiile erau dintre cele mai curate, poeziile avînd rolul lor în deşteptarea naţională, în secolul XX literatura despre Ţară (căreia i s-a adăugat pe poziţii egale Partidul) a devenit o afacere bine plătită. Mai mult decît interesantă, ideea lui Daniel-Silvian Petre (fost solist la Survolaj, trupă de rock din Timişoara care făcea senzaţie la începutul anilor ’90 şi care a dispărut la fel de brusc cum apăruse) de a edita o culegere de poezii patriotice, atipică pentru aceste vremuri (Mai am un singur doors, Ed. Blumenthal, 2011). Pentru că poezie patriotică s-a scris în cantităţi industriale în perioada comunistă. Poeţi mai talentaţi şi mai puţin talentaţi au umplut păduri de hîrtie cu versuri dedicate patriei şi partidului. O sinteză a acelor vremuri a făcut Eugen Negrici cu Poezia unei religii politice. Patru decenii de agitaţie şi propagandă, Editura Pro, 1995. Întrebarea care se pune este cum percepem astăzi patriotismul? Se mai poate cînta ţara în 2011? Mai avem o ţară pe care s-o cîntăm? Sau la care să ne întoarcem? „plec pe pământurile / patriei mele / acolo toţi îşi trăiesc bucuria / de a nu cunoaşte / bucuria de a pierde / de-a nu fi călcat de-o / maşină de-a creşte / copii nefericiţi de a / mânca şi a nu borî / niciodată” (Alexandru Vakulovski, Patrie amputată). Mai avem mîndria de a fi români? „mai mult om decât român mai mult pământean / decât om şi, încă, mai mult viu decât pă- / mântean (…)” (Răzvan Ţupa, Corpuri româneşti). Şerban Axinte vorbeşte în prefaţă despre o Românie recompusă din fragmente. Instantanee, impresii, amintiri care ne alcătuiesc identitatea< „în căutarea banilor / ne amintim de copilărie / cînd ne-mpingeam pe sub roţile dricurilor / ca să culegem monezile mici / cu care rudele / plăteau răposaţilor / fiecare pornire” (Robert Şerban, În căutarea banilor). „voi sta călare pe lupoaica mamă / săptămâni întregi vom colinda / împreună oraşul pe străzile voastre / şi n-am să vă vorbesc decât despre / puşcării despre fiii voştri infractori / şi despre ură” (Moni Stănilă, Pentru că sunt eroul local). „Patria mea e ca o dulceaţă pe mîini / cu toţii ne murdărim de ea / dăm şi pe haine / devine lipicioasă / pînă la taine” (Mihail Gălăţanu, Patria mea e ca o dulceaţă pe mîini). Este o patrie făcută din fărîme (ca jurnalul lui Eugen Ionescu), se regăseşte în lucrurile mici, în gesturile de fiecare zi, care sunt ale noastre, oricît de mult le-am renega. Dar dincolo de amintiri este şi aşteptarea, speranţa că lucrurile se vor îndrepta< „Viaţa e nouă când stai şi aştepţi, e nouă-nouă, cu adevărat,/ şi stai şi aştepţi, şi crezi că ţi se cuvine ceva, / şi chiar, într-o zi viaţa e cum nu se poate mai nouă / şi plină” (Cosmin Perţa, Bocet). 79

Referirile la istoria recentă sau revolta la starea actuală de lucruri vorbesc despre o Românie care ne nemulţumeşte pe toţi< „După atâţia ani în slujba patriei canalul a / îmbătrânit şi el, împreună, de când ne / cunoaştem mai bine ne întoarcem / în fiecare seară acasă / la femeie şi la copii / cu pâine / şi cu buzele pline de sare” (Anca Mizumschi, Canalul Dunăre – Marea Neagră), „iubesc democraţia românească – mireasă fugită / cu darul a doua zi după nuntă căsătoria nici nu s-a / consumat spun unii pînditori pe la geamuri / microfoane cearceaful arătat mulţimii a fost mînjit cu / suc de roşii (…)” (Costel Stancu, Democraţia, mon amour!), „aveam patria la mine într-o bombă cu ceas / o priveam ca un câine (care simte ceva) şi-mi venea să schelălăi / - atât a mai rămas un minut / oare cât mai era necesar ca să facem curat?” (Diana Corcan, Trebuia o igienizare secretă). Pregnantă este şi disoluţia prezentului, dureros chiar şi fără comparaţia cu trecutul< „Frumos ca un saurian carnivor intrat în putrefacţie, / Sibiul arată cerului coastele gotice pline de praf şi pulbere. / Puterea lui s-a dus. / Sângele nu mai scaldă venele întortocheate ca nişte uliţe germanice. / Inima nu mai răpăie ca o tobă anunţând ospeţe sau execuţii. Carnea / aţoasă şi fermă s-a făcut moloz.” (Radu Vancu, Oraşul şi viermii), „eu sunt copilaşul oraşului / şi în fiecare duminică mă rog cu geamul maşinii deschis şi / parbrizul spălat / cu venele proeminente ca să vezi şi tu / că acvariul s-a murdărit şi sângele trebuie schimbat” (Aida Hancer, Eu sunt copilaşul oraşului Bucureşti). Ţările române văzute cu ochii străinilor ar fi putut să se intituleze generic grupajul de poeme ale lui Gabriel H. Decuble< „un neamţ de la oficiul de marşalizare mă-ntreabă / ia-mi spune nu ţi-e ruşine că te-ai născut în / românia nu crezi că-i urît să te dai la fund / cum face poporul tău boicotînd istoria să te / faci că plouă cînd e clar că te-ai născut între / fecalele vinei şi urina ruşinii (…)” (goiul ales). Nu ştiu cum se face, dar aproape de fiecare dată cînd iau cartea s-o mai răsfoiesc, mi se deschide la poezia Arta fugii de acasă, a lui Daniel-Silvian Petre< „Adevărul e că suntem toţi nişte eroi / necunoscuţi / atît de necunoscuţi că nici noi / nu mai ştim cine sîntem / Ne cărăm mormintele-n spinare / şi tragem cu ochiu’ / la crucea de la cap / să ne-amintim cum ne cheamă”. Şi ne întoarcem de unde am plecat. Şi mai plecăm o dată, poate pentru totdeauna< „toţi profesorii de limba şi literatura română din ţara noastră / s-au cărat la lucru în străinătate / Anglia Spania Germania, da’ merge şi Israel, oriunde.” (Mihail Vakulovski, A?). Uşile se închid rînd pe rînd şi rămîn undeva în urmă. Patriotismul se manifestă mai bine de la distanţă. Chiar dacă „Pe cealaltă planetă, eu şi bărbaţii mei suntem doar nişte străini” (Lavinia Bălulescu, Prima mea teleportare).

martie 2012

ion Buzu Ion Buzu (n. 1990, Ratuș, raionul Criuleni) este unul dintre cei mai talentați scriitori tineri din Chișinău și face parte din grupul Noii Barbari coordonat de Dumitru Crudu. Sper să rămână ceea ce este astăzi, atât în poezie, cât și în proză< un autor mereu surprinzător, gata să ne dea peste cap toate așteptările. (Claudiu Komartin)

45 de secunde

ra aproape de 12 noaptea şi Max se trezi atunci cînd intrase fratele său în cameră. La TV rula un film, Max credea că este de Tarkovski, se hotărî să-l vadă, însă adormi. Atunci, Max îşi luă graffiti-ul din ascunzătoarea sa, ieşi în afara curţii şi porni să vadă ce-i reuşeşte. O luase spre satul vecin şi se hotărî să scrie cu un stencil pe un stîlp fraza „oamenii normali mă sperie”. Zgîlţîi flaconul cu spray verde făcînd mult zgomot. Max privea nervos în toate părţile verificînd dacă nu e nimeni în preajmă. Cînd vedea farurile maşinilor ascundea flaconul sub geacă şi mergea liniştit, apoi cînd acestea se îndepărtau, scotea flaconul şi-l zgălţîi din nou. În interiorul flaconului este o bilă care, lovindu-se de pereţii spray-ului face mult zgomot, iar noaptea, acesta e de 3 ori mai accentuat, plus cîinii care sunt foarte atenţi şi latră în lanţ de îndată ce aud un zgomot suspicios, ca acela al unui flacon cu vopsea verde zgîlţîindu-se, fiind pe cale să scrie fraza „oamenii normali mă sperie” Treaba cu această frază, cu graffiti-ul şi cu scrisul pe timp de noapte, fără a fi prins de nimeni începuse în ianuarie, cînd Max a decis< gata! pînă aici i-a fost sistemului şi mediocrităţii generale pe care o instaurează acesta. E timpul ca şi alţii să guste din iluminarea interzisă, ca şi alţii să trecă dincolo, dincolo de suferinţa vieţii cotidiene, dincolo de propriile limite, dincolo de barierele mintale impuse şi sedimentate, dincolo... Max numea ceea ce făcea el „terorism poetic” despre care citise de la Hakim Bey. Ştia de poliţistul din cap care e în fiecare. Dar uneori, Max reuşea să scape de sub controlul acestui poliţist şi în acele momente se simţea puternic şi liber. De parcă putea face absolut orice. De parcă lumea nu era nimic altceva pentru el decît un loc de joacă. De parcă în timpul nopţii satul lui Max se transforma într-un atelier personal în care acesta îşi făcea arta sa subversivă. De aici şi ideea de a le face cunoscută şi altora libertatea aceasta, dar avea o şansă doar dacă acţiona ca un infractor, din umbră; o mînă ce scrie o frază pe zid şi se retrage. Hakim Bey scria că terorismul poetic trebuie să fie o artă brutală, interzisă şi,

chiar ilegală> persoana care îl experimentează nu trebuie săşi dea seama, cel puţin nu deodată, că ceea ce a văzut a fost artă. Înainte ca Max să scrie cu stencilul, făcut de prietenul său Ion, care practica terorism poetic alături de Max, cu o săptămînă în urmă, Max a scris cu acelaşi graffiti, după o ploaie, cîteva fraze, repartizate pe tot satul. „Eşti sclavul unei lumi care nu apreciază nimic”, „Eşti o mască!”, „Care sunt dorinţele tale adevărate?”, „Lanţurile legii au fost rupte!”, „Satul ăsta este al nostru”, „HAOS”... şi simţea cum cineva va fi un altul după ce va vedea cele scrise. Înainte de asta, Max începea să creadă că ceilalţi au înţeles că este un străin, că deja sunt pe urmele lui şi încearcă să-l demascheze, să-l dezgolească în faţa umanităţii. A simţit frica atunci cînd în timp ce lipea o foaie cu fraza „oamenii normali mă sperie” un bărbat îl văzuse. A privit la frază strîmbînd din gură şi l-a întrebat ce înseamnă toată treaba asta, de ce a lipit foaia aceea şi ce sens are fraza de pe ea. Îl întreba din ce sectă face parte. Max i-a spus că e o lucrare practică la psihologie, studiază reacţiile oamenilor la vederea a ceva anormal. Individul a întrebat cum îl cheamă, unde trăieşte, cine îi sunt părinţii. Max i-a răspuns că-l cheam Andrei Guzun şi e din Logăneşti. Şi-a amintit de ce spunea Hakim Bey despre identitatea celui care face terorism poetic, trebuie să fie falsă. Teroristul poetic există doar în momentele în care iese din umbră să lipească fraza, acele 45 de secunde cît durează procesul, în restul timpului el nu există. Bărbatul a dat din umeri şi a mers mai departe. Lui Max îi tremurau mîinile, scăpase de data asta, nici nu avea psihologia ca obiect de studiu, dar a fost o diversiune reuşită. De atunci a înţeles că în curînd va fi prins. Cei de la şcoală bănuiau cîte ceva. Şi Max se simţea că deja a fost judecat şi condamnat la un gen de moarte psihică pentru că este un străin, procesul a avut loc în absenţa sa. Se simţea ca în romanul lui Kaa, iar execuţia era doar o problemă de timp. O condamnare despre care i se amintea în fiecare moment. Înţelegea că devenise celălalt, devenise „ameninţarea” lor şi urma să fie capturat, dar totuşi nu renunţa să facă ceea ce

ProZ{

Poesis interna\ional

altor fenomene, că lumea nu funcţionează aşa cum ar trebui, cum au fost învăţaţi că ar trebui. Senzaţia asta va putea fi provocată numai cînd arta va purta masca infracţiunii. Înainte de asta, Max vorbea cu cîţiva cunoscuţi, iar ei îi spuneau că nişte sectanţi au pus stăpînire pe satul lor. Dar sunt parcă ceva mai nou, nu martorii lui Iehova ori baptişti. Aşa ceva nu au mai văzut. Dar oricum, e timpul să-i pîndească noaptea şi să-i captureze odată şi odată, nu poate continua această dezordine. Că s-au săturat să vadă nebunii scrise pe stîlpuri şi pereţi, mai ales să nu ştie cine e cel care le scrie, măcar să-şi lase iniţialele. Max le spunea să încerce să interpreteze ce sens ar avea frazele astea. „Nu, nu, care fraze, păi gîndeşte-te şi singur, ce om sănătos la cap ar scrie oamenii normali mă sperie!. Ăştia sunt sectanţi din satele vecine, noapte vin şi îşi fac de cap cu religia lor. Trebuie să ne punem la pîndă odată, să-i găbjim de ouă taman cînd vor să-şi scrie versetele, să le băgăm pe gît foile pe care le-au încleiat şi să le fărmăm capurile. Nu, că altfel nu se poate. Mă îndrept într-o dimineaţă spre staţia de autobuze şi hop! văd o foaie prinsă de un copac, scrie pe ea< băi, eu chiar aş vrea să te ajut!, mai încolo văd altă hîrtie pe care scrie< nicio şansă să scapi! Să-i prindem odată şi odată, să le arătăm ce înseamnă să nu ai nicio şansă să scapi.” „Bine, dar să mă anunţaţi şi pe mine cînd vreţi să ieşiţi la pîndă. Că vreau şi eu să-i văd pe sectanţii ceia, poate îi cunosc.”- îi spunea Max zîmbind. Se gîndea că dacă află nopţile în care va fi pîndit, va şti că nu trebuie să iasă în acele nopţi. Stîrnea probleme în mod serios. Deja poveştile cu sectanţii le auzeam tot mai des. Max chiar se simţea că avea asupra satului puterea unei secte întregi. Înainte de asta Max lăsa poeme şi fraze pe la colţuri, sub pietre, atent, fără a-l vedea nimeni, uitîndu-se într-o parte şi-n alta, ascunzîndu-se apoi în umbră. Înainte cu o zi, el tot se ţinea din urma unei colege de clasă repetîndu-i că urmează să i se întîmple ceva. Să primească un dar cu totul neaşteptat. Max îi spunea că ştie despre ce e vorba, dar nu are voie să-i spună, va trebui să aştepte. În textul lui Hakim Bey scria că senzaţia de entuziasm poate fi provocată convingînd pe cineva că va moşteni o avere de care nu era la curent că o are, în modul acesta, persoana convinsă va fi motivată de un entuziasmul moştenirii să găsească căi mai intense de a trăi. De aceea, Max îi repetă patru zile la rînd că în curînd va primi moştenirea despre care i-a zis. Dar pe urmă colega respectivă nu-l mai lua în serios. Înainte de asta, Max împreună cu Ion, lipise zeci de stickere, mici foi cu poeme şi fraze prin autobuze, microbuze, orice mijloc de transport în care urcau. Răspîndeau ciuma lor ciudată prin toate satele, lăsînd inscripţii prin microbuse. Odată cînd au coborît din autobuzul cu ruta Chişinău-Orhei, Ion a lipit din grabă un sticker pe piciorul unui pasager, exact după asta uşa s-a închis şi autobuzul a pornit, fără ca pasagerul să reuşească să-şi dea seama ce s-a întîmplat. Înainte de asta Max tipărise zeci de foi şi stickere cu fraze, cumpărase 5 sticluţe cu clei, 2 lipiciuri mari şi în fiecare săptămînă ieşea pe la vreo 11 noaptea să facă terorism poetic. Le-a propus oamenilor un nou joc, alternativ sobrietăţii vieţii cotidiene la care erau supuşi... Noaptea, Max simţea că avea acea putere, puterea de a fugi, de a evada pentru cîteva momente, puterea de a-i ajuta şi pe alţii să evadeze. Noaptea nu avea nici o frică, era altcineva, reuşea să realizeze

facea... Cu cîteva nopţi înainte, Max a văzut Fight Club. În timp ce hoinărea noaptea cu o cană de cafea în mînă, explorînd noi spaţii unde ar lipi fraze, se gîndea cum ar fi dacă şi alţii ar face terorism poetic. Dacă le-ar spune prietenilor săi despre chestia asta, să faci ceva cu scopul de a şoca. Să le povestească despre senzaţia puternică şi reală de libertate pe care o poţi avea cînd faci acest lucru. Îşi imagina cum se adunau noaptea vreo şapte băieţi, toţi cu foi, clei, graffiti. Cum scriau cu pietre fraze în mijlocul strazii. Ori lipeau cópii printate color ale picturilor lui Salvador Dali, sau Picasso, sau James Koehline, ori Duchamp. Aşa cum în film recruţii în armata lui Tyler Durden se adunau să-şi facă tema pe acasă, exact aşa se vor aduna Max cu tipii pe care îi va iniţia în terorism poetic. Vor bea cafea împreună, se vor plimba prin pădure, explorînd noi teritorii ai atelierului. Apoi vor merge toţi înapoi acasă, se vor întinde în aşternut înainte ca părinţii să se trezească. Iar dimineaţa se vor preface cu toţii că au dormit în acea noapte, vor da din umeri cînd vor vedea o frază nouă scrisă. Ca într-un film pe care Max la văzut la TV, despre un tînăr aruncat într-o celulă dintr-o închisoare sărăcăcioasă din Texas. Erau doar două sau trei celule de tot. Iar gardianul dormea noaptea. Ba încă lipseau cîteva din gratiile de la geam. Astfel încît, cînd paznicul adormea, tînărul se strecura printre gratii şi ieşea în oraş. Se plimba. Intra într-un bar să bea o bere. Se uita la meci. Iar spre dimineaţă revenea în celulă. Şi făcea chestia asta aproape în fiecare noapte. Nu fugea cu totul. A stat închis o lună ispăşindu-şi pedeapsa. Dar de fapt, numai se prefăcea că a fost închis în tot acest timp. În fine, ideea lui Max era să înţeleagă şi să simtă, fiecare din cei care practică terorism poetic, că regulile, limitările şi convenţiile acestei lumi nu sunt atît de reale, că se pot strecura noaptea printre ele făcînd absolut orice, atît timp cît gardianul crede că dormi, cum orice om normal ar trebui să facă. Ba chiar mai mult, Max visa să facă o grupare, o comunitate ca Project Mayhem din Fight Club, în care fiecare membru să înveţe să se strecoare printre gratii în timp ce gardianul trage la aghioasă. Să înveţe că adevăratul gardian e în mintea fiecăruia. Cu o săptămînă înainte de asta, Max scrise cu creta pe uşa unei alimentare „Haosul nu a murit niciodată!” Înainte de asta Max văzuse filmul Basquiat în care acesta scria cu spray fraze< „Ca un ignorant în haine de duminică”, „Pluşul e sigur – gîndi el” şi picta pe copaci şi stîlpi şi dormea în parc, într-o cutie de carton> Max spuse ce fain ar fi dacă şi el ar scrie frazele, nu doar le-ar lipi. Înainte de asta Max punea poeme de adi urmanov prin porţile oamenilor şi cutiile lor poştale sperînd să le ofere căldura de care au nevoie. Îşi imagina că atunci cînd va găsi poemul în plic, tipul va fi atît de şocat că cineva a avut grijă să-i pună un poem în cutie, unul cald şi calm, încît va crede că textul este chiar pentru el şi despre el. Max considera că unica artă vie este ceea ce face el, încercările de a dărui o idee sau emoţie printr-o acţiune directă, fără editură sau galerie sau sală de concert. Arta lui va trebui să se intersecteze cu viaţa cotidiană. Spaţiul lui de lucru este zidurile, gardurile, pereţii autobuzelor, a veceurilor, manualele şcolare, scaunele şi băncile din clase. Lucrurile cu care intră în contact oamenii aproape zilnic. Dar acţiunea pe care o face un terorist poetic terorist trebuie să aibă efectul unui jaf, să provoace un sentiment de insecuritate în mintea celui care experimentează aşa ceva, insecuritatea că anumite idei sau reguli pe care le ştiau dintotdeauna, deodată încep să nu mai fie adevărate. Insecuritatea provocată de apariţia frazelor şi

Poesis interna\ional

ProZ{

lucrul sălbatic pe care alţii îl antrenase să-i fie frică să-l facă. Înainte de asta Max dorea să-i elibereze, era furios cînd i s-au rupt primele fraze i s-au sfîşiat, atunci el promise că va continua să lipească fraze atît timp cînd încă vor fi toţi orbi. Spera că poate cineva va sta mult timp în faţa foii lipite pe stîlp, ca un animal lovit în cap, cineva căruia i s-au activat impulsuri nervoase în lanţ, făcînd să i se contracte pupilele, iar muşchii pleoapelor să se contracte deschizînd ochii larg, fiind şocat de ceea ce ar putea fi el însuşi, apoi să se aşeze puţin, tipul fiind parcă paralizat, înţelegînd că încă nu e complet sufocat. Îşi imagina că oamenii stăteau cu urechile lipite de zid, căutînd o crăpătură, căutînd pe cineva în afara lui, Max dorea să le arate că este cineva dincolo de zid. Modul cum făcea asta era foarte mişto. Avea dou[ locuri unde lipea foile cu fraze. Îşi găsea un loc mai întunecat unde mînjea foile cu clei, verifica dacă nu e nimeni prin preajmă şi ieşi cu foaia, aşa că timp de 45 de secunde trebuia să o lipească, dacă nu dorea să fie capturat. 45 de secunde, atît dura evadarea sa, timpul în care poliţistul din cap scăpa controlul ducîndu-se la veceu ori scărpinîndu-se la fund sau orice alte chestii pe care le fac poliţiştii din capul nostru. Apoi fugea, se retrăgea într-un teritoriu neutru, undeva unde era întuneric. Cel mai mult îl enervau maşinile care treceau des. Trebuia să întrerupă procedura ori de cîte ori trecea o maşină, dintr-un terorist poetic se transforma brusc într-un trecător apatic al orei 23<20, care în acel moment simţea că aparţine doar străzii. Apoi venise perioada campaniei electorale pentru alegerile locale. Printre candidaţi la consiliul local era şi fratele lui Max. În locul afişelor cu poliţistul din cap ce trebuie împuşcat, apăreau îndemnurile de a vota pe cutare sau cutare candidat la primar. Max dorea să scrie< „nu votaţi pe nimeni căci toţi sunt nişte cărămizi în zid!” sau „orice buletin de vot e o cărămidă cu care îţi clădeşti propria închisoare!” Dar nu a lipit frazele astea deoarece şi fratele său candida, chiar dacă numai pentru un loc în consiliul local. Peste o săptămînă a apărut o frază scrisă cu vopsea albastră, care nu semăna deloc a graffiti< „femeia care a vîndut casa va vinde primăria”. Era despre un candidat la postul de primar. Zvonurile erau că fraza asta a scris-o cel care a scris chestiile despre poliţistul din cap. Chiar dacă enunţul despre primărie conţinea greşeli, toţi dădeau vina pe „noii sectanţi”. Era o diversiune perfectă pentru adevăraţii făptaşi. Într-una din nopţi, în timp ce lipea un stencil cu „oamenii normali mă sperie”, trecuse mai mult de 45 de secunde. Ideea era că existau cîţiva ce-l bănuiau pe Max ca fiind „acela” care făcea toată dezordinea aici. În timp ce merse cu graffiti-ul sub haină, se opri o maşină şi un cunoscut coborî din ea. Îl întreabă ce face noaptea tîrziu şi îi descoperise spray-ul. Bătăile inimii lui Max îşi dublau numărul. Atunci îi spuse enervat< „băi, parcă te-am întrebat dacă nu cumva eşti tu ácela´, şi ai spus că nu”. Atunci se mai opri o maşină, era un tip gras împreună cu alţii ce ţineau în mînă cîte o sticlă cu bere de 2L. Omul gras înjura, se făcea roşu de furie şi de bucurie în acelaşi timp, scuipa şi înjura. Lovea cu pumnul în gard la cîţiva centimetri de capul lui Max. Suna la toţi prietenii săi< „veniţi că l-am prins... îl ştiţi pe acela care scria pe stîlpuri la tine în cap este un poliţist – ucide-l!, veniţi că nu o să vă vină să credeţi cine este, un prăpădit de copil, hai mai repede că amuş îl punem la supt. Da, da, îl păstrăm şi pentru voi”. Şi tot mai veneau maşini, nu, nici una nu trecea pe alături, toate se opreau să-l vadă pe ·acela şi toţi urlau la Max, înjurîndu-l. „Băi, uite-te la tine,

martie 2012

eşti un mucos şi te crezi cine ştie ce”. „Da’ ia spune, ce înseamnă oamenii normali mă sperie?” Max încerca să le explice că mesajul este de a trece dincolo de limita normalităţii şi de a experimenta chestii pe care această limită ni le interzice. Să treacă dincolo de represiunea cotidiană. „Care represiune cotidiană, cei cu tine băi, din ce sectă faci parte?”. „Din secta libertăţii” – răspunse Max ţinînd pumnul drept încordat. Maşinile se tot opreau. Erau vreo zece în total. „Băi labagiule, tu înţelegi că ţi-ai dat drumul peste tot în satul nostru? Ce-ai făcut tu amu este ca şi cum te-ai masturbat peste tot satul.” „Nu, eu nu am scris pe vreo poartă sau gardul cuiva, nu am murdărit nici o proprietate privată”- ripostă Max. „Închide-ţi pliscul javră! Închide!”- urlă tipul gras şi mai lovi odată în gard la 5 centimetri de capul lui Max „Dar fratele tău ştie? Eu dacă aş fi în locul lui, te-aş lega de un par, şi pînă nu-ţi mai poţi ridica mîinile, nu m-aş opri de lovit”. Tipul gras urla „nu, eu mă duc la el acasă şi-i scriu pe poartă vreo 30 de fraze de acestea”. Apoi îl stropi pe Max cu bere spunind „te-am lăsa fără dinţi acum, dar am băut bere şi nu vrem s-o risipim degeaba”. „Uite măi la dînsul cu ce e îmbrăcat, el n-are ce mînca şi se ocupă cu huliganism de acesta sectant. Ce fel de om este aista?” Treaba era că lui Max îi plăcea să umble în ciupici pe stradă, iar haina îi era murdară de verdele spray-ului. Maşinile tot veneau, nu se mai opreau, strigătele şi înjurăturile continuau, tot mai violente încît Max ameţi şi se prăbuşi la pămînt. Credea că-l vor lăsa în pace dacă leşinase. Dar ei îl ridicau şi rîdeau „uite, fratele său l-a îmbătat şi l-a trimis să scrie pe stîlpi”. Se simţi de parcă era pe plutonul de execuţie, doar că execuţia dura 2 ore, nici un fel de moarte uşoară. Împuşcăturile în creierul său nu mai încetau. Brusc, uimit, se trezi cu gîndul că toţi se transformaseră în poliţişti, că le placea să-l interogheze şi săl mutileze psihic pe cel capturat, cel care contesta ordinea publică. Însă iată că veni şi adevăratul poliţist, făcea parte din poli\ia rutieră şi patrula prin apropiere. De unde naiba aflase atît de repede! Dar la cîţi erau adunaţi în jurul lui Max, te-ai putea întreba mai bine cine nu aflase. Cu toţii doreau să vadă cine e acela. Poliţistul îi puse cîteva întrebări, îl fotografia, apoi fotografia flaconul cu spray, adună probe, începu să scrie într-un carnet, îl ameninţă că îi intentează un dosar penal. Îl întrebă ce clasă este, şi spuse că peste o zi, întreaga clasa a zecea va afla cine este Max în realitate, că el este o ruşine. Apoi poliţistul se urcă în maşina sa şi o şterse. „Şi acum ce facem?”- striga grăsanul cu sticla de bere în mînă. „Am sunat la toţi pe care îi aveam înscrişi în lista din telefonul meu mobil. Ce facem cu el? „Hai să-l lăsăm să plece acasă, e deja 3 noaptea.” „Nu, nu. Îl luăm şi mergem împreună la el acasă. Gata, ştiu cum facem. Îi lipesc 40 de fraze şi foi cu oamenii normali mă sperie pe poartă şi gardul casei lui, îl leg bine de poartă şi îi acopăr tot corpul cu oamenii normali mă sperie Da, da, asta o să meargă. Dimineaţa părinţii lui o să-l vadă legat de poartă, o să descopere cum arată în realitate copilul ascultător pe care îl au. La fel şi fratele său, domnul consilier o să-şi cunoască şi el frăţiorul.” Îl apucă pe Max de braţ şi-l aruncă în maşină. Apoi Max se trezi deodată în fotoliul său. Televizorul era în funcţiune şi rula un film care se terminase. Se arăta lista de roluri distribuite. Filmul nu era de Tarkovski.

Wisława Szymborska

Wisława Szymborska (2 iulie 1923 − 1 februarie 2012) s-a născut în vestul Poloniei în apropiere de Poznań. La vîrsta de opt ani s-a mutat, împreună cu familia, în Cracovia unde a rămas pînă la sfîrşitul vieţii. A studiat filologie polonă la Universitatea Jagiellonă din Cracovia însă, după un an, a trecut pentru doar încă un an pe sociologie. Între 1953 şi 1981 a lucrat în redacţia săptămînalului literar cracovian Życie Literackie (Viaţa literară) în care a ţinut o rubrică de critică literară ce s-a concretizat în mai multe volume de eseuri apărute sub numele de Lektury nadobowiązkowe (Lecturi facultative). A publicat puţin peste 350 de poeme răspîndite în douăsprezece plachete de versuri. Dlatego żyjemy (Pentru asta trăim), 1952, Pytania zadawane sobie (Întrebări adresate mie), 1954, Wołanie do Yeti (Chemare către Yeti), 1957, Sól (Sarea), 1962, Sto pociech (O sută de bucurii), 1967, Wszelki wypadek (Orice eventualitate), 1972, Wielka liczba (Marele număr), 1976, Ludzie na moście (Oameni pe pod), 1986, Koniec i początek (Sfîrşit şi început), 1993, Chwila (Clipa), 2002, Dwukropek (Două puncte), 2005, şi Tutaj (Aici), 2009. De-a lungul vieţii, a cîştigat o sumedenie de premii, de la Premiul pentru Literatură al Oraşului Cracovia (1954) şi Premiul Ministerului Polonez al Culturii (1963) la Premiul Goethe (1991), Premiul Herder (1995), Premiul PEN Clubului Polonez (1996), sau Premiul Nobel pentru Literatură (1996) pentru o poezie care, cu o precizie ironică, permite contextului istoric şi biologic să iasă la lumină în fragmente de realitate umană, după cum şi-a argumentat decizia juriul de la Stockholm. Poemele i-au fost traduse în peste 40 de limbi. Ultimele paisprezece poeme ale Szymborskăi vor fi publicate în curînd de editura poloneză a5 într-un volum cu titlul Wystarczy (Ajunge). 83

Poesis interna\ional

PoeZie

martie 2012

Terrorysta, on patrzy

Teroristul pîndeşte

Bomba wybuchnie w barze trzynasta dwadzieścia. Teraz mamy dopiero trzynastą szesnaście. Niektórzy zdążą jeszcze wejść. Niektórzy wyjść.

Bomba va exploda în bar la unu şi douăzeci. Acum e doar unu şi şaisprezece minute. Unii încă mai au timp să intre, alţii au timp să iasă.

Terrorysta już przeszedł na drugą stronę ulicy. Ta odległość go chroni od wszelkiego złego no i widok jak w kinie<

Teroristul e de partea cealaltă a străzii. Distanţa îl protejează de tot ce-i rău, şi e ca la cinematograf<

Kobieta w żółtej kurtce, ona wchodzi. Mężczyzna w ciemnych okularach, on wychodzi. Chłopaki w dżinsach, oni rozmawiają. Trzynasta siedemnaście i cztery sekundy. Ten niższy to ma szczęście i wsiada na skuter, a ten wyższy to wchodzi.

O femeie într-o jachetă galbenă intră. Un bărbat cu ochelari fumurii iese. Un grup de băieţi în blugi schimbă impresii. Unu, şaisprezece minute şi patru secunde. Cel scund e norocos, sare pe scuter şi pleacă. Cel înalt intră.

Trzynasta siedemnaście i czterdzieści sekund. Dziewczyna, ona idzie z zieloną wstążką we włosach. Tylko że ten autobus nagle ją zasłania. Trzynasta osiemnaście. Już nie ma dziewczyny. Czy była taka głupia i weszła, czy nie, to sie zobaczy, jak będą wynosić.

Unu, şaptesprezece minute şi patruzeci de secunde. O fată se plimbă cu o fundă verde ﬂuturîndu-i prin păr. Un autobuz o acoperă. Unu şi optsprezece minute. Fata a dispărut. O ﬁ fost atît de proastă încît să intre? Vom vedea cînd vor scoate cadavrele.

Trzynasta dziewiętnaście. Nikt jakoś nie wchodzi. Za to jeszcze wychodzi jeden gruby łysy. Ale tak, jakby szukał czegoś po kieszeniach i o trzynastej dwadzieścia bez dziesięciu sekund wraca po te swoje marne rękawiczki.

Unu şi nouăsprezece minute. Se pare că nimeni nu mai intră. Un grăsan chel părăseşte localul. Se scotoceşte prin buzunare. Mai sînt zece secunde pînă la şi douăzeci. Grăsanul se întoarce să-şi recupereze mănuşile.

Jest trzynasta dwadzieścia. Czas, jak on się wlecze. Już chyba teraz. Jeszcze nie teraz. Tak, teraz. Bomba, ona wybucha.

E unu şi douăzeci. Cum se tîrăşte timpul. Acum e momentul. Nu, nu chiar acum. Ba da, acum. Bomba explodează.

Możliwości

Posibilităţi

Wolę kino. Wolę koty. Wolę dęby nad Wartą. Wolę Dickensa od Dostojewskiego. Wolę siebie lubiącą ludzi niż siebie kochającą ludzkość. Wolę mieć w pogotowiu igłę z nitką. Wolę kolor zielony. Wolę nie twierdzić, że rozum jest wszystkiemu winien. Wolę wyjątki. Wolę wychodzić wcześniej. Wolę rozmawiać z lekarzami o czymś innym. Wolę stare ilustracje w prążki. Wolę śmieszność pisania wierszy od śmieszności ich niepisania. Wolę w miłości rocznice nieokrągłe, do obchodzenia co dzień.

Prefer cinematograful. Prefer pisicile. Prefer stejarii de pe Warta. Pe Dickens îl prefer lui Dostoievski. Prefer să iubesc oamenii decît să iubesc omenirea. Prefer să am alături ac şi aţă. Prefer culoarea verde. Prefer să nu aﬁrm că toate au o motivaţie. Prefer excepţiile. Prefer să plec mai devreme. Prefer să discut cu medicii despre altceva. Prefer ilustraţiile vechi. Prefer ridicolul scrierii versurilor ridicolului de a nu le scrie. Prefer aniversările sărbătorite-n ﬁecare zi. 84

martie 2012

PoeZJa

Poesis interna\ional

Wolę moralistów, którzy nie obiecują mi nic. Wolę dobroć przebiegłą od łatwowiernej za bardzo. Wolę ziemię w cywilu. Wolę kraje podbite niż podbijające. Wolę mieć zastrzeżenia. Wolę piekło chaosu od piekła porządku. Wolę bajki Grimma od pierwszych stron gazet. Wolę liście bez kwiatów niż kwiaty bez liści. Wolę psy z ogonem nie przyciętym. Wolę oczy jasne, ponieważ mam ciemne. Wolę szuﬂady. Wolę wiele rzeczy, których tu nie wymieniłam, od wielu również tu nie wymienionych. Wole zera luzem niż ustalone w kolejce do cyfry. Wole czas owadzi od gwiezdnego. Wole odpukać. Wole nie pytać, jak długo jeszcze i kiedy. Wolę brać pod uwagę nawet tę możliwość, że byt ma swoją rację.

Prefer moraliştii care nu-mi fac promisiuni. Prefer bunătatea vicleană naivităţii. Prefer pămîntul în civil. Prefer ţările cucerite celor cuceritoare. Prefer să am reţineri. Prefer iadul haosului iadului ordinii. Prefer poveştile fraţilor Grimm titlurilor de ziar. Prefer frunzele fără ﬂori ﬂorilor fără frunze. Prefer cîinii cu cozi netăiate. Prefer ochii luminoşi pentru că eu îi am întunecaţi. Prefer sertarele. Prefer multe lucruri nemenţionate aici multor lucruri nici ele menţionate. Prefer zerourile risipite întîmplător celor aşezate în coada altor cifre. Prefer scurta existenţă a insectelor eternităţii stelelor. Prefer să bat în lemn. Prefer să nu întreb cît timp şi cînd. Prefer să iau în considerare chiar şi faptul că existenţa îşi are raţiunea sa.

Nazajutrz – bez nas

Ca mîine – fără noi

Poranek spodziewany jest chłodny i mglisty. Od zachodu zaczną przemieszczać się deszczowe chmury. Widoczność będzie słaba. Szosy śliskie.

Dimineaţa se anunţă răcoroasă, cu condiţii de ceaţă. Se aşteaptă un transport de nori de ploaie dinspre vest. Vizibilitatea va ﬁ redusă, iar şosele vor ﬁ alunecoase.

Stopniowo, w ciągu dnia, pod wpływem klina wyżowego od północy możliwe już lokalne przejaśnienia. Jednak przy wietrze silnym i zmiennym w porywach mogą wystąpić burze.

Treptat, pe timpul zilei, sub inﬂuenţa unui front atmosferic rece venit dinspre nord, sînt posibile intervale cu cer luminos. Vîntul va suﬂa puternic pînă la moderat şi poate aduce furtuni.

W nocy rozpogodzenie prawie w całym kraju, tylko na południowym wschodzie niewykluczone opady. Temperatura znacznie się obniży, za to ciśnienie wzrośnie.

Pe timpul nopţii, cer senin în aproape toată ţara. Doar în sud-est, posibile precipitaţii. Temperatura va scădea semniﬁcativ, iar presiunea va creşte.

Kolejny dzień zapowiada się słonecznie, chociaż tym, co żyją, przyda się jeszcze parasol.

Ziua următoare se anunţă însorită, deşi celor care mai sînt în viaţă le va prinde tare bine o umbrelă.

Nagrobek

Epitaf

Tu leży staroświecka jak przecinek autorka paru wierszy. Wieczny odpoczynek raczyła dać jej ziemia, pomimo że trup nie należał do żadnej z literackich grup. Ale też nic lepszego nie ma na mogile oprócz tej rymowanki, łopianu i sowy, Przechodniu, wyjmij z teczki mózg elektronowy i nad losem Szymborskiej podumaj przez chwilę.

Demodată ca o paranteză, aici zace autoarea unor versuri. Pentru eternitate pace îi garantă pămîntul unui trup ce refuză să ţină partea orişicărui grup. Cîteva rime se găsesc pe-acest mormînt, o bufniţă, şi nişte frunze-n vînt. Tu, trecătorule, decuplează-ţi creierul, ignoră vîntul, şi doar pentru o clipă la Szymborska lasă-ţi gîndul.

Poesis interna\ional

PoeZie

martie 2012

C[t[lina B[lan Żona Lota

Nevasta lui Lot

Obejrzałam się podobno z ciekawości. Ale prócz ciekawości mogłam mieć inne powody. Obejrzałam się z żalu za miską ze srebra. Przez nieuwagę - wiążąc rzemyk u sandała. Aby nie patrzeć dłużej w sprawiedliwy kark męża mojego, Lota. Z nagłej pewności, że gdybym umarła, nawet by nie przystanął. Z nieposłuszeństwa pokornych. W nadsłuchiwaniu pogoni. Tknięta ciszą, w nadziei, że Bóg się rozmyślił. Dwie nasze córki znikały już za szczytem wzgórza. Poczułam w sobie starość. Oddalenie. Czczość wędrowania. Senność. Obejrzałam się kładąc na ziemi tobołek. Obejrzałam się z trwogi, gdzie uczynić krok. Na mojej ścieżce zjawiły się węże, pająki, myszy polne i pisklęta sępów. Już ani dobre, ani złe - po prostu wszystko, co żyło, pełzało i skakało w gromadnym popłochu. Obejrzałam się z osamotnienia. Ze wstydu, że uciekam chyłkiem. Z chęci krzyku, powrotu. Albo wtedy dopiero, gdy zerwał się wiatr, rozwiązał włosy moje i suknię zadarł do góry. Miałam wrażenie, że widzą to z murów Sodomy i wybuchają gromkim śmiechem, raz i jeszcze raz. Obejrzałam się z gniewu. Aby nasycić się ich wielką zgubą. Obejrzałam się z wszystkich podanych wyżej powodów Obejrzałam się bez własnej woli. Tylko głaz obrócił się, warcząc pode mną. Szczelina raptownie odcięła mi drogę. Na brzegu dreptał chomik wspięty na dwóch łapkach. Wówczas to oboje spojrzeliśmy wstecz. Nie, nie. Ja biegłam dalej, czołgałam się i wzlatywałam, dopóki ciemność nie runęła z nieba, a z nią gorący żwir i martwe ptaki. Z braku tchu wielokrotnie okręcałam się. Kto mógłby to zobaczyć, myślałby, że tańczę. Nie wykluczone, że oczy miałam otwarte. Możliwe, że upadłam twarzą zwróconą ku miastu.

Probabil am privit în urmă din curiozitate. Dar e posibil să fi avut şi alte motive. Am privit în urmă jelindu-mi vasul de argint. Din neatenţie, în timp ce-mi încheiam sandala. Să nu mai văd ceafa plină de virtuţi a soţului meu, Lot. Ştiam că nici de-aş cădea moartă nu s-ar opri din drum. Din nesupunea unui om înjosit. Cercetînd dacă pe urme îmi călca cineva. Lovită de tăcere, sperînd că Dumnezeu se răzgîndise. Cele două fiice ale noastre dispăruseră peste vîrf de deal. Simţeam cum îmbătrînesc. Distanţă. Rătăceam fără sens. Toropeală. Am privit în urmă aşezîndu-mi desaga pe pămînt. Am privit în urmă cu teamă, neştiind încotro să păşesc. În cale mi-au apărut şerpi, păianjeni, şoareci de cîmp, şi pui de vulturi. Nici buni, nici răi. Pur şi simplu orice vietate se chinuia să răzbată prin panica iscată. Am privit în urmă devastată. Ruşinată pentru că mă furişam. Pentru că-mi venea să urlu, să mă-ntorc. Sau doar pentru rafala de vînt ce mi-a despletit părul şi mi-a-ndepărtat pentru o clipă veşmîntul ce m-acoperea. I-am simţit privindu-mă de pe zidurile Sodomei, i-am simţit izbucnind în rîs, o dată şi încă o dată. Am privit în urmă cu mînie. Savurîndu-le soarta cumplită. Am privit în urmă pentru toate cele menţionate mai sus. Am privit în urmă fără vreo intenţie. O piatră mi s-a rotit sub talpă, mîrîind la mine. Brusc, pămîntul s-a despicat şi mi-a tăiat drumul. Pe-o margine de crăpătură un hîrciog păşea mărunt, şi-n acel moment amîndoi am privit în urmă. Nu, nu. Am continuat să alerg, m-am tîrît, am încercat să zbor pînă cînd întunericul s-a prăvălit din ceruri şi odată cu el ţărînă şi păsări moarte. Nu am putut să respir şi m-am rotit fără sens. De cineva m-ar fi văzut şi-ar fi închipuit că dansam. Probabil am avut ochii deschişi. Probabil am căzut cu faţa spre oraş.

C[t[lina B[lan (n. 1995) este elev[ la Colegiul Na\ional „Mihai Eminescu” din Bucure;ti ;i a publicat deja `n mai multe reviste ;i antologii, particip]nd `n 2011 la tab[ra de crea\ie literar[ de la S[v]r;in. Cutia numărul 4 Cel mai frumos lucru Ar ﬁ să mă trezesc deodată singură Într-un câmp înﬂorit Şi să-ţi trimit de acolo Scrisori cu timbre *** Există o categorie estetică Ce arată diferenţa dintre aparenţă şi esenţă Vroiam să spun Că asta-i problema cu tine

Prezentare şi traducere de Doru Radu 86

Şi tu îţi pui alarma să sune undeva departe Ca să poţi amâna de mai multe ori Ceea ce de fapt se va întâmpla oricum 87

Poesis interna\ional

PoeZie

Cutia numărul 6

martie 2012

Cutia numărul 8

Chris tanasescu

Am deschis dimineaţa o cutie la întâmplare Şi m-am uitat urât la oameni toată ziua

*** La un moment dat Toate prietenele mamei erau gravide Unele au născut Restul au intrat în depresie

*** Te-am văzut ieri Ţopăiai pe trecerea de pietoni Nu sunt sigură dacă erai chiar tu

*** Ea stă de patru zile acasă A apucat să găsească toate punctele slabe Ale relaţiei noastre

Towards a Poetics of the Graph Poem

*** În plus, unii băieţi ar trebui să ﬁe fete

*** "Scoate mâinile din buzunar când vorbeşti cu mama ta!" Azi i-am dat un bilet de tramvai Uneori rolurile noastre se inversează

Cutia numărul 9 Hei! Tu! Da, tu, de acolo! *** Nu, te rog, lasă-mă pe mine, Insistă Ai încredere! Puf! Puf! Aşa, uite, vezi? Acum miroşi a castravete

*** Ia caută un purice Nu, ăsta e prea mare Caută purice mărime naturală Dau enter şi îmi apare o fotograﬁe a lui Dan Puric Cu mâinile în aer

Cutia numărul 10

*** Când va avea timp O să-i arăt toate capcanele

Când eram mică mă visam e President of the United States Apoi mi-a trecut

*** Cocoţată pe cel mai înalt taburet Îmi cos nasturii Şi râd Ca şi cum scaunul pe care tocmai m-am aşezat Ar ﬁ început să mă gâdile

Cutia numărul 11 *** Ceaiul meu cu iasomie O felie de portocala două cuburi de zahăr Plus o linguriță de miere Când gustul de pastă de dinţi persistă

*** La plecare mi-a spus doar atât< Pentru lucrurile mici Foloseşte penseta

*** Zuzu Pentru că aşa se cheamă

Cutia numărul 7 Abia m-am trezit şi am o dispoziţie extraordinară Dispoziţia e un lucru atât de fragil

*** În timp ce Soarele se descompune în sute de ﬁrimituri de pâine uscată

Iar atingerea gândacului plin de săpun E mult mai catifelată decât crezi Când încă nu te-ai spălat

“

A poet’s occupation/ is to compose poetry/ e writing of it/ is everywhere” says Eduard Dorn in the opening quatrain to his endlessly seducing collection Hello La Jolla, and indeed as one walks around the posh resort and then up and down the hills by the luxurious haciendas with those huge bay-windows calmly contemplating the iridescent ocean in the sun, a certain sense of the manifold percussiveness in that apparently jocose Dornian paradox dawns on them. e wild flowers and the wind in the madrones, the incessant rhythm of the strong breakers, the hugeness of the West Coast landscapes overwhelms one as an ever ongoing process, as a giant poem (full of minute details) being written as we (speak and) watch. Still, in a place like that, just like maybe “everywhere” in a postindustrial/globalized world, one thinks even more about one’s “occupation” – and thus about the ‘infinitely’ entangled meshes of social and political relationships (the literary ones included) that even such a casual ‘Romantic-poet’slike’ perambulation may dramatically unveil. An even more complex kind of network is revealed and enacted during a ‘trip,’ as the “occupational” mesh of societal, informational, and transnational (in)dependencies is expanded and refined by − the immediate experience of (and will to render) the ongoing ‘poetry’ of the place and the people, − by the mediated awareness of its history/ies, culture(s), and literature(s), and − by the urge to reach out to and collaborate with the other (other writers, other cultures, traditions, languages, and communities) in (re)creating and expressing oneself and each other within shared, wider and wider, and yet more and more personal ramifying contexts and communities. Revealing and enacting such a network is creating a graphpoem. “Sensing that Mediation is soon/ to be carried too far, the majority/ are very queezy about being “read”/ as ready for the neutron bomb/ e immediate floating of the idealogical sic! Razor,/ “kills people, saves property”…” says Dorn in another poem (“Beyond the Air Bag”) of the same collection, which comes with a footnote – “ majority means everybody.” e equation of political cynicism is unmasked as cliché of tacit consent that actually involves “everybody,” even (or so much the more) those who are apparently opposing such policies. Still, this paradox and the inconsistency it evokes may work as reference to an exemplary instance of contradicting oneself when speaking 89

of the masses. “Do I contradict myself? Very well, then I contradict myself (I am large, I contain multitudes)” says Whitman in “Song of Myself.” Dorn’s postmodern translation of the tenet is not “I,” but the “majority” that contains not “multitudes” but “everybody.” Rendering the self as majority may seem as once step further from Whitman’s standpoint, but the second part of this statement may very well mean a couple of steps backwards, from the bard’s euphoric democracy towards totalitarianism. e graphpoem cannot but start from a self that is multiple and inclusive, but if it is set to include everybody it crashes before involving anybody, even before being able to start a dialog with the other. is is not what Dorn meant, but what he had to bear testimony of aer Whitman’s “death.” Still, the graph potential of Whitman’s poetics may be stronger and therefore more ‘realistic’ than any postindustrial or totalitarian hangover. In section 20 of “Song of Myself,” Whitman writes, “And I know I am solid and sound>/ To me the converging objects of the universe perpetually flow>/ All are written to me, and I must get what the writing means” (italics mine). While the author of a graphpoem will be skeptical of anyone’s ability to invite “all” the things of the world into their poems, and would rather go for the infinity present in an ever growing number of certain specific things and places, she will therefore read the “convergence” of such infinities rather mathematically, as the limit the accumulating details and experiences involved approach when their variable numbers and complexities express and tend to infinity. A poem is a network of other poems and thus of people and places. e Adamic poet of the new world had to discover and reinvent the place, while being awed by the impenetrable mystery of a lost history and the mute vestiges thereof. e traveling poet encounters both that, as well as living cultures that integrate “dying traditional cultural elements” and hybridized realities – local and transnational at the same time – of the globalized world. For the transnational or immigrant poet there is always already something there in place, something alive and complex and ongoing – and not so much what Auden was saying about Jefferson in early 20th century anymore, when asserting the disgust of the Old World with human civilization (in the wake of the world wars) and envying the famous Californian poet who had the chance of contemplating landscapes, even “a country” untouched by history. Willard Spiegelman, in his “How Poets See the World”

Poesis interna\ional

eSSaY

accepts that such emptiness, far from being a calamity, is both a challenge and a blessing. “e Americans’ self-consciousness humbles, frightens, and stimulates them into fearful piety as well as acts of aggression that a European might not attempt,” argues the American scholar. Well, maybe, but then which of the Europeans, and then, what about the Asians or the Native Americans, or say, the Inuit, for that matter? I shall go back to that question aer just a few more considerations, but what is extremely relevant in Spiegelman’s approach here is the argument he comes up with in backing up his argument, namely the fact that the Americans, unlike the “Europeans,” are also conscious of being looked back at by the landscape. Examples there range from Dickinson’s “Gazing Fields of Grain” in “Because I could not stop for Death” to Robet Frost’s persona in “e Most of It,” who asks for “counter love, original response.” Such looking at and being looked at is part of the graph-poem’s interaction and cooperation with the other, the other here specifically meaning place and land – or cityscape. rough certain strategies of description – that inevitably implicate but also translate and thus (re)define and (re)construct the poet’s own background by fusing it with the place’s local culture(s) – place is revealed as poem that intimately connects with the poet, in his turn a poem and community of poems. us, places are the true authors of graph-poems. In New World Poetics< Nature and the Adamic Imagination of Whitman, Neruda, and Walcott, George B. Handley argues specifically that those poets, Adamic as they might have been, were still deeply concerned with the pre-existing histories of the places they had “discovered” and given names to – Whitman being fascinated with an inextinguishable mystery of the earth’s alchemy and the overwhelmingly ecstatic experience of land-, sea-, and cityscapes, Neruda plunging deeply into the geologic and flora/fauna of South America, and Walcott contributing to a culture (of the Caribbean) where the natives’ presence and culture has been obliterated while still the crucible of Creole and English refines both African and Western legacies into a postcolonial poetics, localist and global at the same time. Even deserted places are not the stage for the contemporary poet to perform any Adamic vocation since they are already part of or excluded from a culture, even if that culture is the one that devastated those places/people or exterminated the dwellers/culture(s) thereof. at culture knows and has been dealing with that forsaken place or “desert” for a while already, and it is that knowledge and that relationship the graph-poem will have to integrate and also become part of. From that particular point of view, the graph-poem/poet will always cross a desert, many a desert in fact, alone, but those deserts are actually already crowded with people, literatures, histories, as well as infinitely pre-existing but still ongoing ramifications. e graph-poem will take as much as possible of all that (and virtually all of it by means of infinities converging into the inter-cultural translation it operates), and carry it away as a tree of testimonies to encounter and connect to other such culturally topographic trees always blossoming in the desert> the desert that the world may be. But while leaving and carrying the testimony into the world, the graphpoem will also actually stay put and strike roots, roots con-

martie 2012

necting with the roots/branches in that particular place> the roots and branches of Arnaut Daniel’s words, “Amors e jois e luecs e temps/ mi fan tornar lo sen en derc…” us the localist/regionalist poet feels estranged in her “home” places, while parts of the communities where she lives perceive her as “new and strange,” both one of them and one of the others, if not even the other. Sometimes the poet himself will demand that from a culture he perceives hostile to him (or rather to his own minority or subculture). As Catalan poet Miquel Bauça once wrote, “On s’escau l’indret que dius?, / em pegunten els apòstates,/ els obsessos, aquells qui/ es coneixen i s’xulten./ Llisament< em cau defora”, (“Where is this place of yours?”/ the apostates ask me,/ the obsessed, those who/ know one another and exult./ Frankly, it lies outside”). Among the “fierce” poets of the Open Mouth movement, explicitly loathed and marginalized by the political and literary establishment in Vietnam, Lý Đoi, whom I had the unique opportunity of meeting in the flesh and whose poetry I have read in Nguyen Tien Van’s, Linh Dinh’s, and Alec Schachner’s excellent translations, writes a literature that I would term as graph-poems in which (sometimes mock) western poetic sources and references along with local Vietnamese cultural and political realities are so strongly compressed that neither of those ingredients survives as such, although they all remain to a certain extent recognizable, albeit strongly subverted and ruthlessly distorted by the poet’s black sarcasm and compelling voice. In “Who Do You Take Me For,” translated by Nguyen Tien Van, he writes< “Mourning covered all walls including the ad stamps of ‘drilling & cutting concrete’ / Ignominy occupied the city once imagined as a pearl just like a shit / On the 47th Alley…/ leaders, servants cried plaintively/ … // in those ranges of houses…/ the bridegroom and all beards raised their voices in an elegy/ the bride and all breasts complained in their closed quarters/ the earth was on the point of collapsing because of the ignorant living on it / the sky was on the point of falling because of the insensitive contained in it / all the family and friends of DoiLi were deeply in shame…// this place is an ambuscade for poetry/ a cruel enemy of life, and a vile reptile against humankind…” An “ambuscade for poetry” as fierce as the one quoted above involves manifold cultural and literary translations of poetical influences and/or political commonalities aiming to define and enact the translation of a graph-poem. is graph consistently finds new opportunities and works to connect with, and is driven by a functional way of operating that perpetually search for and expect accumulations to “make sense,” to relevantly unify and crystallize. e best (if not the only) example of an internationally notorious poet who has done that as part of a consistently articulated poetics and with results that have changed the face of poetry and poetry anthologizing worldwide is Jerome Rothenberg. Starting with Technicians of the Sacred (a title obviously referencing Mircea Eliade’s scholarship in shamanism and traditional societies) in 1968, and then with the more and more influential series of anthologies culminating with the 3-volume sequence of the ground-breaking Poems for the Millennium (the first two volumes co-edited with Pierre Joris, and the third, more recent one, with Jeffrey Robinson), Rothenberg has revo90

martie 2012

eSSaY

lutionized the western concepts of “established” or “classic” poetry and authorship. His Ethnopoetics opened the door to collections of poems, poetries, and authors whose adherence to each other not only transgressed traditional western categories, genres, and cultural/chronological barriers, but helped redefine (post)modernist and experimental occidental poetries as primarily consistent with huge corpuses of shamanic, tribal, and “authentic”-culture oral or written literatures. As a result, Rothenberg’s anthologies are also assemblages of poems (which in certain cases include poems contributed to the whole assemblage by the editors themselves), while his translations are ways of “writing through” or “variations” on the “original” (in its turn seen as a previous form of translation and variation). is is not something restricted to his own poems. A perfectly illustrative example is the oen quoted and commented upon “Cokboy,” with its unique mix of cultural backgrounds and voices both familiar and extraneous. While such writing branches out and connects to ever new “places” and poetries, it also actually, along with and even by means of that very process of expansion, performs an alchemical fusion, a cultural syncretism and convergence that ends up the rabbi’s “journey through the state” (to quote a Whitmanian phrase) with a symbolical encounter and dialog with the “old Indian,” whereby Native American and Jewish cultures, mythologies, and archetypes overlap< “vote am I doink here/ I could not find my het/ would search the countryside on hands & knees/ until behind a rock in Cody/ old indian steps forth/ the prophecies of both join at this point/ like smoke a pipe is held/ between them dribbles through their lips/ the keen tobacco/ “cowboy?”/ cokboy (says the Baal Shem)…” (“Cokboy. Part One” from Triptych) A somewhat opposite approach is to be found in the poetry of Seymour Mayne, another legendary figure of contemporary letters, especially active in Canadian but also various other international contexts, and who is at present the most outstanding practitioner of the word sonnet. A tradition that started and found its epitome becomes in Mayne’s case a subtle refined way of tackling the landscape and the seasons of subarctic Canada while also dealing with subjects ranging from language-and-community-in-history concerns amazingly encapsulated in such 14 one-word lines – “Echo/ of/ whisper/ as/ distant/ ghosts/ in/ their/ millions/ dream/ the/ living/ into/ speech” – to the “a priori” relationship between speech and poetry as endless journeys, on the one hand, and the tongue as such, on the other< “e/ tongue/ is/ a/ toboggan/ barely/ resting/ long/ enough/ on/ ledges/ of/ frozen/ slope.” (“Toboggan” from Ricochet)

Poesis interna\ional

to get anywhere.” e practice of the graph-poems proves that right and wrong at the same time, though. While recently traveling around Cambodia working on the Margento grapHpoem project and meeting poets whom I thought might be interested in contributing, a fragment came to me during one of those feverish nights that I realized connected two poems by U Sam Oeur which have haunted me for days and months before even arriving there. e first poem is “e Loss of My Twins”, and here is the core of it (in Ken McCullough’s and the author’s translation)< “I searched for a bed, but that was wishful thinking>/ I felt so helpless. Two midwives materialized –/ one squatted above her abdomen and pushed,/ the other reached up into my wife’s womb and ripped the babies out.// What a lowing my wife put up/ when she gave birth to the first twin./ “Very pretty, just as I’d wished, but those fiends/ choked them and wrapped them in black plastic.// Two pretty girls.../ Buddho! I couldn’t do a thing to save them!” murmured my mother./ “Here, Ta!” the midwives handed me the bundles.// Cringing as if I'd entered Hell,/ I took the babies in my arms/ and carried them to the banks of the Mekong River./ Staring at the moon, I howled<…” e second one is “Exodus,” and here are the first three stanzas< Once the Blackcrows had usurped the power/ they started to evacuate people from Phnom Penh>/ they threw patients through hospital windows/ (women in labor and the lame), drove tanks/ over them, then bulldozed them under.// e sun shone bright, as if it had come close to the earth./ e ground was dried and cracked./ Millions of panicked Phnompenhards jostled each other,/ desperately overflowing along prescribed routes.// Out! Out!!! Phankphankphank! My cousin’s guts were hanging from his belly./ Over there! pap-pap-/ e corpses floated face up, face down in the Bassac River –/ those who refused to give up their Orient wristwatches…” And here is the stanza in which I realized I was seeking a convergence of the two U Sam Oeur poems< “Nobody and nothing seems to prosper here/ except the wild vegetation – nameless trees,/ lush lianas, scattered shrubs chasing/ the eye into the blurring haze on the horiz/ on… We all work for the grass< pirated plastic,/ the farmers and their cattle with their bodies/ buried under it or cremated together with the travelers’/ dejections. e rich won’t do it, they just lie in their pyra/ mids of stone and color> aloof in their stupas,/ they won’t stoop to collective putrefaction, still afraid of/ a common hell, to return as blades of grass in the heat>/ I love the grass but I’m scared of the sun at one./ Yet in the light one rots and sinks deeper/ mindless, throbbing in trees, in heath health.” In the configuration of the graph-poem, this latter fragment appeared – without meaning any disrespect to the great poet – to bridge U Sam Oeur to his own work, to fold the poetry onto itself for even more relevance and convergence, while the resulting double proved to be (a closest kin to) the self, for, as Feste, the fool in Twelh Night puts it, “now, the melancholy god protect thee, and the tailor make thy doublet of changeable taffeta, for thy mind is a very opal…” Such opal of shared mind and communal heart within the graph-poem, while unpredictably and indefinitely branching out, also most personally and locally branches in.

Maybe even just quoting the poets and the cultures above is already a form of traveling – as Jahan Ramazani would say while diﬀerentiating between traveling and travel poetry – and therefore an instance of developing a graph-poem. As the itinerary is not limited by anything (and therefore facing both the seductiveness and the entrenchments of nothingness), this may put one in mind of the typical language anti-essentialist kind of stances – take for instance Charles Bernstein’s shrewd statement from a few years ago, “Longing for nothing is sometimes the way 91

martie 2012

Stephen Watts

foto< Phil Maxwell

Stephen Watts (n. 1952, Londra) locuiește, din 1976, în Whitechapel din East End, unul dintre cele mai pline de viață cartiere londoneze. A publicat mai multe volume de poezie, printre care Gramsci & Caruso (2003), e Blue Bag (2004) și recentele Mountain Language / Lingua din Montagna (2008) și Journey Across Breath / Tragitto nel respiro (2011), ultimele două făcând parte dintr-un proiect poetic în desfășurare. A editat mai multe antologii< Houses & Fish (1991)> Voices of Conscience (1995), o antologie internațională a poeților cenzurați> Mother Tongues (2001), un număr special al revistei Modern Poetry in Translation cuprinzând poeți din Marea Britanie exilați sau refugiați politici din alte părți ale lumii> Music While Drowning (2003), o antologie de poezie expresionistă germană. Reputat traducător, a lucrat împreună cu numeroși poeți contemporani, traducând în limba engleză poezie slovenă, kurdă, persană și, recent, română (Gellu Naum, Geo Bogza, Angela Marinescu, Mariana Marin). A participat la ateliere și festivaluri interna\ionale, iar poezia sa a fost tradusă în cehă, persană, italiană, spaniolă și ﬁnlandeză. 92

PoeZie

Nonno, didn’t you love trees as much as I love trees ? I’m sure you must have done. You must have walked up beyond Canè or up Gran Viso and gone through thinning trees until the last few remain stormed in late spring by white horses. Look, this is a matter of meditation, of meditation where time stands still and whole worlds can be sucked in or out of white and black holes ! is is what history is, not the batter of commerce, not the mass murder of innocents by imbeciles, not the constraint of hope by injunction. Trees turn into people and people into trees, as surely as a sleeping man in his troubles becomes a cockroach. Haven’t you seen high spruce bent slightly in the wind in the ﬁnal meadows near the tree-line, how they sway and soak into bone and skin, how they moan and dance into blood and heart, how the bole is like a tower of blood and bone is meshed into the memory of bark. Dear heart, we destroy trees for our own peril. Or can I describe for you a circle of sycamores in St. James’s Park> how their great bowl of air swirls and dances, how their always-smallerbecoming arms and branches capillary themselves in the fortunate air. Here between the halls of a parliament and a banal regal house we can squeeze out a free space for breath! Or in the old oaks and blackthorn of Hyde Park, or a single lost tree beside the ames. Or the superb deciduous woodlands on the borders of Easter Sutherland and Easter Ross, or the spring festival in Glen Lyon. I once stood up through the roof of a car moving slowly through stands of old larch in West Lothian. I once was mesmerised by a single white-thorn at a junction of the Ochill Hills. I once was unable to leave sight of a single stately holm oak not far from Stroud until my friends half-dragged me silent away. And I’m talking now just of the trees of one island! ink of the trees in the Alps. Or those trees by the railway in Satyajit Ray, in Tagore, or the ﬂayed riverrine memory of Ritwik Ghatak & others in places I’ve never been able

Poesis interna\ional

Nonno, oare nu ai iubit și tu copacii la fel de mult pe cât îi iubesc eu? Sunt sigur că este așa. Sunt sigur că ai umblat pe lângă Canè sau de-a lungul Gran Viso trecând printre copacii tot mai subțiri, până la ultimii, învolburați vara târziu în urma cailor albi. Uite, asta e o chestiune asupra căreia e de meditat, de meditat atunci când timpul stă-n loc și planete întregi pot fi supte înăuntrul și înafara găurilor albe sau negre! Asta este istoria, nu fiertura negoțului, nici uciderea în masă a nevinovaților de către imbecili, nici constrângerea speranței prin decrete. Copacii se transformă în oameni și oamenii în copaci, așa cum un om adormit în zbuciumul lui se preschimbă-n gândac. Nu ai văzut tu înaltul molid ușor îndoit de vânt la capătul pajiștilor de lângă lizieră, cum se leagănă și se îmbibă până la os și piele, cum murmură și dansează în sânge și-n inimă, cum trunchiul e ca un turn de sânge și osul devine parte din memoria lătratului? Dragă inimă, noi distrugem copacii punându-ne singuri în primejdie. Sau ți-aș putea descrie un cerc de sicomori în St. James’s Park< cum marele lor vas de aer dansează într-un vârtej, cum brațele lor mereu micșorânde, crengile și capilarele se-ntind în aerul binevoitor. Aici, între sălile unui parlament și o banală casă regală putem stoarce puțin spațiu liber cât să respiri! Sau în stejarii bătrâni și în porumbarii din Hyde Park, ori numai un singur copac pierdut lângă Tamisa. Sau superbele păduri de foioase de la granița dintre Easter Sutherland și Easter Ross, sau festivalul de vară din Glen Lyon. Odată am stat în picioare într-o mașină cu acoperișul deschis ce rula printr-un desiș de zadă în West Lothian. Odată am rămas fascinat de-o singură tufă de păducel într-o intersecție pe dealurile Ochill. Odată nu m-am putut desprinde de un stejar maiestuos nu departe de Stroud, până când prietenii mei aproape că m-au târât de acolo. Iar acum vorbesc doar despre copacii de pe o singură insulă! Gândește-te la copacii din Alpi. Sau la copacii aceia de lângă calea ferată în Satyajit Ray, în Tagore, sau memoria jupuită a râului din filmele lui Ritwik Ghatak & alte locuri în care nu am reușit niciodată 93

PoetrY

Poesis interna\ional

to go. One time, Nonno, I lived three years on an island without trees! And it was so, so beautiful! An island and a moorland and a bandaged sun! Always a bandaged sun! And a moorland made from decayed trees, a shepherd’s cloak of peat laid down on scoured ancient rock, across the scarline of mountains, on schists cooled from the heat of magmas at great depths, on little protuberances amid the rocking seas. Our history, a seat beneath a bandaged sun> from galaxy to gaeltacht, from binary codes to baita, veins and capillaries mapped in the skies, models of life in the code of a leaf, the colours of butterﬂies’ wings more complex than even our eyes. at is why, Nonno. at is why it all matters> your being born in the mountains and then your leaving the mountains and your life in a new city, with all the global tinynesses in between. If I write these things in both joy and despair, it may be because I’ve not eaten enough these past days, months and years, please forgive me.

martie 2012

s-ajung. Cândva, Nonno, am trăit trei ani pe o insulă fără copaci! Și a fost atât, atât de frumos! O insulă cu vegetație măruntă și un soare bandajat! Mereu un soare bandajat! Și vegetația pitică formată din copaci decăzuți, un cojoc de turbă întins pe jos peste rocile vechi, erodate, peste cicatricea munților, pe șisturi răcite de ﬁerberea magmei la mari adâncimi, pe micile protuberanțe, printre mările neliniștite. Istoria noastră, un loc de sub un soare bandajat< de la galaxie la gaeltacht, de la codul binar la baita, vene și capilare pe harta cerească, modele ale vieții în codul unei singure frunze, culorile de pe aripile ﬂuturelui mai complexe chiar decât ochii noștri. De aceea, Nonno. De aceea toate astea au importanță< că tu te-ai născut în munți și apoi ai părăsit munții, și viața ta într-un oraș nou, cu toate mărunțișurile globale dintre ele. Dacă scriu lucrurile acestea deopotrivă cu bucurie și disperare, e poate pentru că nu am mâncat destul în aceste ultime zile, luni și ani, te rog să mă ierți.

Little Poem for Lovely Nichita Stanescu

martie 2012

PoeZie

Poesis interna\ional

Under a caustic moonlight, in an air of tangerine suns. Can’t you see amidst all this wreckage, our cravings for human freedoms ? Our freedoms that are kin to voluntary poverty, as Vladimir Holan reasoned … It is too long since you were with us, though I know you never le. Even so in these years lacking alchemy & language all of us feel bere, feel we need the conjure of your words, your poet’s verve & jest

Mic poem pentru minunatul Nichita Stănescu Soarele a răsărit & a făcut o gaură în draperia cerului iar acum o lună plină înoată în orizontul tăcut. Cărări de gheață luminează solul neclintit al câmpurilor alunecoase Nichita, îmi amintesc cum treceai pe ulița satului, dus prin șanțuri de vodcă de către ﬁul vecinului tău – erai îmbrăcat în pulovărul acela prea larg care este aproape o deﬁniție a poeziei într-o epocă autistă Cred că nu ai mers niciodată până la Paris, și nici nu ai traversat Ardenii pe-un Harley Davidson< sau poate că ai făcut-o, dar dacă e așa, nu mi-ai vorbit niciodată despre asta. Cred că ai preferat să rămâi în sate-n care mânia se îneca

e sun has risen & burnt a hole in the gauze of the skies and now a full moon is swimming in the quiet horizons. Little ice paths spangle the obdurate tilth of your slippery ﬁelds

Nichita, cum e posibil să ﬁ trecut atâta timp fără să se ﬁ scurs mai mult de câțiva ani? Ce-i cu această frământare ambiguă pe care noi am trăit-o o viață întreagă? Ce mai păstrează viu iasomia ochilor tăi?

Nichita, I recall seeing you crossing the village street, led through the vodka ruts by your neighbour’s son – you dressed in that outsize pullover that almost is a deﬁnition of poetry in an autistic age

Sub razele caustice ale lunii, în aerul acesta cu sori ca niște mandarine. Nu vezi, în toată această ruinare, cum tânjim după libertate? Libertățile noastre înrudite cu sărăcia liber consimțită cum ar ﬁ spus Vladimir Holan…

I think you never walked to Paris or rolled over the Ardennes on your Harley Davidson< maybe you did, but if so you didn’t ever tell me. I think you stayed on in villages of deluged rage

A trecut prea mult de când erai cu noi, deși știu bine că nu ai plecat niciodată. Chiar și așa, în toți acești ani fără alchimie & fără limbaj noi toți ne-am simțit jefuiți, simțim că ne lipsește magia cuvintelor tale, verva & ghidușia ta de poet

Nichita, how is it possible so much time’s gone by when so few years have elapsed ? What’s this ambiguous unrest that we’ve lived our lives through ? What is it held still in the jasmine of your eyes? 94

Prezentare şi traducere de Claudiu Komartin 95

martie 2012

octavian Soviany

Octavian Soviany (n. 1954, Braşov) a absolvit Facultatea de Litere la Cluj (1979). Până în 2000, a publicat cinci volume de poezie, adunate în antologia Cartea lui Benedict (2002). După volumul Alte poeme de modă veche (2004), în care cultiva maniera din volumele anterioare, poezia lui Octavian Soviany suferă o transformare spectaculoasă, vizibilă în Scrisori din Arcadia (2005), una dintre cele mai bune cărţi de poezie ale deceniului. Autor a numeroase c[r\i de critic[, teatru ;i a dou[ romane. Are `n preg[tire dou[ noi volume de poezie, care vor fi publicate `n viitorul apropiat.

PoeZie

Poesis interna\ional

baker street, 221 b

joc alba-neagra cu regina victoria

Cât de mult mi-am dorit să urc într-o zi scările acestei locuinţe din baker street. Doctorul watson tocmai fusese chemat la căpătâiul unui bolnav aşa că vestitul detectiv este singur iar pe masă abureşte ca într-o povestire victoriană un mic dejun englezesc. Holmes mă priveşte cu nişte ochi lăcrimoşi de beţiv şi îmi spune mâhnit < De la o vreme toţi criminalii au devenit nişte dobitoci, iar scotland yard-ul recurge tot mai rar la serviciile mele, aşa că am devenit total dependent de alcool şi de cocaină, iar din pricina plictiselii sunt tot mai tentat să comit o crimă perfectă. Iar chipul lui zbârcit începe să se topească treptat. Mai rămâne pentru câteva clipe luleaua. Apoi numai fumul lulelei.

Într-o noapte pe podul westmister am jucat alba-neagra cu regina victoria. Tamisa era puţin agitată. iar turiştii mâncau din caserole ceva negru şi lipicios, care le înnegrea dinţii. Chiar şi dinţii femeii care mă ţinea de braţ începuseră să se înnegrească. Într-o noapte pe podul westminster am jucat alba-neagra cu regina victoria şi mi s-a întâmplat să câştig. În parcul st. james veveriţele se încurcaseră în părul de culoarea catranului al plimbăreţelor noctambule, iar eu ţineam strâns între degete proteza dentară, neagră ﬁreşte, a reginei victoria.

national gallery. portretul soţilor arnolfini

cafeneaua din chelsea Ţi-am străbătut coapsele până la capăt ca pe străzile acelea din chelsea unde cafeaua are acelaşi gust şi aceeaşi aromă încă de pe timpul doctorului samuel johnson.. Mi-am îmchipuit că sânii tăi sunt pânzele unui vas ce pluteşte de zor spre batavia, iar acum iată-mă iar inter urinam et faeces.

Noi nu vom împărtăşi niciodată soarta ferice a soţilor arnolﬁni, iar tu n-o să-mi porţi niciodată ﬁul în pântece. Numai chipul zbârcit al lui van eyck apare uneori în oglindă, şoptind< “Eu am fost cândva în camera asta şi am pictat pântecele acestei femei cu aceeaşi umilinţă cu care pictasem cândva altarul catedralei din gent. Dar pe voi, care sunteţi uscaţi, precum mărăcinii de la marginea drumului, n-o să vă pot picta decât cel mult pe dosul unei oglinzi. Alegând dintr-adins culorile cele mai palide şi mai şterse şi folosind, în locul penelului, o rădăcină uscată de mătrăgună. 97

Poesis interna\ional

PoeZie ultima ta scrisoare de dragoste Mă uit la biletul de avion găsit întâmplător în buzunarul sacoului ca la ultima ta scisoare de dragoste. Pe vremea aceea mi se părea că degetele noastre împreunate alcătuiau o singură mână, că păşim pe străduţele acelea cochete din kensington cu un singur picior, care nu-i nici al tău, nici al meu. De acum voi călători singur /dacă voi mai călători vreodată/ cu aerul acela puţin senil al bărbaţilor de şaizeci de ani şi voi avea iarăşi două mâini şi două picioare.

birt londonez Mă aşez la o masă cu marx şi cu engels. Alcătuim de o vreme un grup hazliu şi gălăgios, iar şmecherii londrei au început să ne cam ştie de frică. Bem 20 de halbe de bere, înfulecăm un platou uriaş cu cârnaţi, urlăm din toţi bojocii intenaţionala, apoi /precum craii de curtea-veche/ ne topim în purpura asﬁnţitului. Ne topim în roşul unui drapel pe care îl agită un bătrânel chelios /unicul participant la o manifestaţie comunistă din nu ştiu ce stat asiatic/ în timp ce `njură cu vehemenţă capitalismul într-o engleză aproximativă.

martie 2012

Casa de pariuri literare

Casa de pariuri literare este un proiect editorial independent iniţiat în august 2010 de un cristian şi Victor Jalbă-Şoimaru. Din vara lui 2011 ne ajută ca PR Junior Cătălina Bălan. CDPL are un plan editorial structurat, cu obiective clare, fără a încerca să perpetueze ideea de autor de editură, ci de a redimensiona piaţa literară spre conceptul de carte de editură. Elemente importante (câteva inedite și inovatoare pentru piața românească)< • E-bookurile (lansate în 2011, pentru fiecare titlu) • Emisiune la reportofon (reporter Cătălina Bălan pe blog.cdpl.ro) • Întâlniri cu scriitorii sub genericul unu și unu în Club A (30 de ediții până în februarie 2012) Din punct de vedere tehnic, editura se remarcă prin fine tehnici DTP (tehnoredactare, grafică, un raport cât mai bun tipar/preţ final de vânzare) şi printr-un site funcţional (http<//www.cdpl.ro/) care include o pagină de autor cu prezentarea acestuia, unde este cazul – o mostră de text în lectura autorului (într-o scurtă înregistrare video), prezentarea cărţii, posibilitatea de a descărca coperta unui volum în diferite formate digitale şi răsfoirea primelor pagini din carte. Site-ul conţine şi o secţiune de interviuri cu autorii şi acces la fotografii cu aceştia. Apariţiile editoriale sunt semnalate printr-o platformă profesionistă de trimitere a newsletterelor şi prin intermediul paginii noastre de pe Facebook sau pe Twitter.

Ce e un manechin? Un om-păpuşă, unu’ care se lasă îmbrăcat şi dezbrăcat în văzul lumii, o făptură derutantă, un fel de paralitic într-un spital> nu mişcă, nu vorbeşte decît înlăuntrul său, ca întrun joc de-a v-aţi ascunselea< „observi cum îţi fur vorbele cum îţi mut patul cînd eram tînără mă îndrăgosteam în mai acum mă îndrăgostesc în octombrie soarele meu bostanul meu doldora de seminţe orice ascunzătoare e o mărturisire”.

NORA IUGA Spitalul manechinelor

Nora Iuga

Poesis interna\ional

eDitur{

O poezie în care totul pare să ţină de o necunoscută chimie a trăirilor, de un mental dominat de experienţe subliminale. O poezie cu, totuşi, miez realist, dar cu faţete abstracte. O poezie crudă, lipsită de patetism. Val Chimic reprezintă, cred, cel mai bine direcţia asta.

martie 2012

VAL CHIMIC umilirea animalelor

Ciprian Măceşaru

eDitur{

martie 2012

Iată şi prima carte apărută la Casa de pariuri literare care-mi place fără rezerve. Am citit-o ieri şi mi-am dat seama că de foarte multă vreme nam mai avut ocazia de a trece atât de repede printr-o carte de poezie. Ca trenu’ prin gara din Lehliu, cum s-ar zice, numai că eu am oprit la fiecare poem şi l-am savurat pe îndelete. Loved it!

Poesis interna\ional

CORINA BERNIC Casa sc[rilor

Dan-Liviu Boeriu

fuck tense e un trip adolescentin în marginea ruinelor comuniste. Unii vor spune că nu e poezie. Altora li se va zbîrli părul pe ei de emoţie. Am asistat la scene, ca prins în chihlimbar. Viaţa era acolo. Zaţul epocii depus în amintirea unui copil.

BOGDAN LIPCANU fuck tense

Bogdan Lipcanu

O sută cincizeci de mii la peluze e una dintre cele mai dense şi mai captivante cărţi de poezie biografistă scrise la noi, ataşantă ca un fragment din Amintiri din copilărie în versuri, debordând de umor şi de inteligenţă, cu nostalgii şi tandreţuri, cu autoironie şi cu un zâmbet pe jumătate amar, pe jumătate ispitit să devină un râs puternic, râsul din toată inima al celui care ştie câte a lăsat în urmă şi cât de prezente-s acestea în el.

DIANA IEPURE O sut[ cincizeci de mii la peluze

Claudiu Komartin

Îi înţeleg şi pe cei cărora volumul lui Ionuţ Chiva nu le-a spus mai nimic. Mie, instituţia moartă a poştei mi se pare cea mai neaşteptată dintre cărţile cu adevărat bune ale anului în curs.

IONU| CHIVA instituţia moartă a poştei

Cosmin Ciotlo;

Andrei Doboş are ochiul celui care respiră nemişcat, dar imers într-o complicatio cosmică. Personajul poemelor e lumea deja dintotdeauna trecută, „cu ramuri mici şi strîmbe”. Însă trucurile acesteia – cinematice, dereglante nu au cum să ţină căci în inima ei, inevitabil, se întinde the view from nowhere.

ANDREI DOBO: Inevitabil

Vlad Moldovan

100

101

eDitur{

Poesis interna\ional

martie 2012

Geo Bogza pe datorie nu este o antologie poetică, pentru că nu selectează anumite poeme din primele două volume ale autorului. Este, mai degrabă, un volum integrator, în sensul că reuşeşte să grupeze toate poemele din arta scalpării (considerat debut, în 2005, datorită faptului că primul volum, Farmacia cuvintelor, nu ajunsese în librării) şi încă o serie de poeme care ar putea alcătui un volum individual (ciclurile date personale şi robinson).

T.S. KHASIS pe datorie

Oana C[t[lina Ninu

MICHAEL ASTNER

O carte puternică – pentru cine e sensibil la ultrasunete.”

\ara transformat[-n v`nt

O. Nimigean

rezervaţia e un documentar poetic despre viaţa noastră deloc simplă, despre mecanismele şi psihozele secolului, despre ceea ce se merită păstrat din ea. Un aparent sinopsis al volumului e chiar textul de început, o hartă care face uneori posibilă orientarea în această sofisticată rezervaţie> locuri interzise şi locuri deschise publicului. Citeşte – şi te cutremură.

CRISTINA ISPAS rezerva\ia

Geo Bogza (1908-1993) fue un periodista, poeta y teórico literario, uno de los mayores representantes de la vanguardia rumana. Rebelde en su juventud y comunista convencido, fue uno de los primeros que cultivó el género del reportaje. Publicó los poemarios Diario de sexo (1929), El poema invectiva (1933), Ioana Maria. 17 poemas (1937) y Canto de revuelta, amor y muerte (1945) y la antología Orion (1978), además de otros numerosos volúmenes de reportajes, memorias o ensayos.

V. Leac

102

103

Poesis interna\ional

PoeZie

martie 2012

PoeSÍa

Poesis interna\ional

TĂCEREA DEZLĂNŢUITĂ

EL INCONTENIBLE SILENCIO

Acum îşi împlinea poetul visul lui de tăcere universală strânsese în dinţi virtutea peşterilor mute ca o glandă o grefase în laringele vorbăreţilor iar a doua zi oraşul se zvârcolea ca pompeiul sub lavă tăcerea se întindea pretutindeni, nemiloasă, distrugătoare o femeie a dat să râdă şi gura i s-a umplut cu vată neauzite se învârteau plăcile de patefon sub acul diafragmei buzele se deschideau în gol, nicio vorbă n-a mai putut fi rostită, dezastru total, iremediabil, din beregăţi tăcerea cobora în oase, nemaiavând niciun rost, urechile se desprindeau veştede de pe cap pe străzi câinii le înşfăcau lacomi de prin şanţuri înspăimântaţi poliţiştii izbeau în tobe în tinichele unii scoşi din fire spărgeau geamurile cu pumnul, dar niciun sunet n-a mai putut fi stors din materie din cer curgeau hoiturile păsărilor sufocate de cântecele rămase în gâtlej femei se azvârleau de la etaj în gol dar din gura lor larg deschisă nu ieşea niciun ţipăt prin gări trenurile se ciocneau ca nişte gângănii, înnebunit primarul a dat ordin să se audă cu orice preţ o casă a fost azvârlită în aer< parcă s-ar fi spulberat o păpădie au prăvălit atunci turnul cel mare din centrul oraşului fără ca vreun scrâşnet să se işte din ziduri cu fiecare clipă setea de zgomot creştea tot mai chinuitoare unii chiar în timpan şi-au slobozit revolvere dar nimeni nu mai găsea scăpare nicăieri tăcerea se întindea halucinantă nemiloasă pedepsitoare cum o visase poetul.

Cumplía ahora el poeta su sueño de silencio universal estrechaba entre los dientes la virtud de los mudos peces como una glándula lo injertara en las laringes de los locuaces mas al día siguiente la ciudad se estremecía como pompeya bajo la lava el silencio se extendía por doquier, inexorable, destructor una mujer se echó a reír y su boca se hinchió de algodón inaudibles giraban las placas del fonógrafo bajo la aguja del diafragma los labios se abrían en vano, nunca más se pudo volver a pronunciar una palabra, desastre total, irremediable, de las gargantas el silencio bajaba a los huesos, desprovistas de sentido, las orejas se desprendían marchitas de la cabeza por las calles los perros las apresaban ávidos en las acequias aterrados los policías golpeaban tambores latas algunos fuera de sí rompían las ventanas a puñetazos, mas ningún sonido se pudo sacar ya de la materia del cielo ﬂuían los cadáveres de los pájaros sofocados por los cantos que se les quedaron en el gaznate mujeres se arrojaban al vacío mas de sus bocas de par en par abiertas no salía ni un solo alarido en las estaciones los trenes chocaban cual bichos, enloquecido el alcalde ordenó oír a cualquier precio una casa fue arrojada por los aires< semejaba con un diente de león esparcido derribaron entonces la gran torre del centro de la ciudad sin que brotara un solo rechino de sus muros por momentos la sed de ruido crecía más y más mortiﬁcante algunos incluso descargaron revólveres en sus tímpanos pero nadie hallaba escapatoria en ninguna parte el silencio se extendía alucinante impertérrito punitivo como lo soñara el poeta.

traducido por Elena Borrás García 104

105

martie 2012

Hans thill

Hans Thill, născut în 1954 în Baden-Baden, trăieşte din 1974 la Heidelberg. Poet şi traducător. Cofondator al Editurii Wunderhorn. Numeroase traduceri, mai ales din franceză. Editor al seriei Poesie der Nachbarn – Dichter übersetzen Dichter (Poezia vecinilor – Poeţi traduc poeţi), ultimul volum fiind Meine schlichten Reisen. Gedichte aus Belgien (Simplele mele călătorii. Poezii din Belgia). Împreună cu Michael Braun, editor al antologiilor Punktzeit. Deutschsprachige Lyrik der 80er Jahre (Timpul punct. Poezia germană a anilor ’80)> Das verlorene Alphabet. Deutschsprachige Lyrik der 90er Jahre (Alfabetul pierdut. Poezia germană a anilor ’90)> Lied aus reinem Nichts. Deutschsprachige Lyrik des neuen Jahrtausends (Cântec din curat nimic. Poezia germană a noului secol). Pentru volumul Kühle Religionen (Religii reci) a fost distins cu Premiul „Peter Huchel“ 2004. Cel mai nou volum publicat este Museum der Ungeduld (Muzeu al nerăbdării), 2010. Colaborează şi la platforma de internet www.der-goldene-fisch.de. Delegat al „Writers-for-Peace“ în prezidiul PEN Germania. Din 2010 este directorul Künstlerhaus Edenkoben.

106

PoeZie

Poesis interna\ional

Das heiße Fleisch der Wörter (Köno)

Carnea fierbinte a cuvintelor (Köno)

und das kalte der Schri. Greife die Stimme an ihren Beinchen zwing sie in die Zeilen. Faß in ihr Hundemaul und höre das Herz unter einer Haut pochen.

şi cea rece a scrisului. Apucă vocea de picioruşe şi îndeas-o în versuri. Bagă-ţi mâna în gura ei de câine şi ascultă inima bătând sub o piele.

Sieh das Auge der Schri. Lies die Buchstaben auf dem Rücken der Milben die nachts die Tastatur verlassen. Taste nach den Wörtern in der Stimme. Zwing die Wörter

priveşte ochiul scrisului. Citeşte literele de pe spatele acarienilor care noaptea părăsesc tastatura. Pipăie după cuvintele din voce. Îndeasă cuvintele

in die Stimme. Atme. Iß das Korn der Stimme. Atme. Wirf aus die Saat der Beinchen der Wörter. Fühl das kalte Metall ihrer Haut. Trinke die verﬂossene Schri usw.

în voce. Respiră. Mănâncă seminţa vocii. Respiră. Aruncă apoi răsadul picioruşelor cuvintelor. Simte metalul rece al pielii lor. Bea scrisul scurs etc.

Wirf aus das Bein der Schri der Hund soll danach schwimmen. Laß auch die Stimme schwimmen. Berühre ihr Fell wenn sie sich am Ufer schüttelt. Sieh die Wörter im Boot winken

Aruncă piciorul scrisului câinele să înoate după el. Lasă şi vocea să înoate. Atinge-i blana când se scutură la mal. Uită-te cum cuvintele fac semne din barcă

schwitzend in ihren bunten T-Shirts. Höre die Stimme ein Hupen im Nebel. Lies die heißen Buchstaben auf den T-Shirts der Japanerinnen. Das kalte Fleisch der Wörter. Greife

transpirând în tricourile lor colorate. Ascultă vocea un claxon în ceaţă. Citeşte literele ﬁerbinţi de pe tricourile japonezelor. Carnea rece a cuvintelor. Înhaţă

die Beine des Wassers im Fluß. Hilf den Selbstmördern in den Strom. Höre die Stimme des März die wie ein Wind den Fluß begleitet. Höre den Wind der wie ein Hund den Fluß begleitet usw.

picioarele apei în râu. Ajută-i pe sinucigaşi în calea curentului. Ascultă vocea lui martie care însoţeşte râul ca vântul. Ascultă vântul care însoţeşte râul ca un câine etc.

Drück den Nebel aus dem Hund. Nenne den Hund einen trockenen November. Taste nach der Neun im Rucksack des Monats November. Zähle die Beinchen des Nebels.

Stoarce ceaţa din câine. Botează-l noiembrie uscat. Pipăie-l pe nouă în rucascul lunii noiembrie. Numără picioruşele ceţii.

Wirf aus die Saat der Schattenbeine. Höre die hinkende Stimme der kriegsversehrten Monate. Spüre das heiße Fleisch der Revolutionsnovember das kalte Metall der Rübenwinter usw.

Aruncă seminţele picioarelor cuvintelor. Ascultă vocea împleticită a lunilor rănite de război. Simte carnea ﬁerbinte a lui noiembrie revoluţionar metalul rece al iernii de napi etc.

Der kalte Schlamm des Februar. Zwing den Schnee in die Rübenzeilen. Fühle den Feber aufsteigen aus dem Novemberﬂuß. Nenne den Schlamm ein Wort und bau dir einen

Noroiul rece al lui februarie. Îndeasă zăpada în şirurile de napi. Simte cum creşte febra din râul lui noiembrie. Dă-i noroiului un nume şi fă-ţi un

Hund daraus. Greif ein Bein des doppelköpﬁgen Januar. Wasche den Schnee im Schlamm des Anfangs. Fühl den Rost der Stimme am Morgen. Fühle den Puls des

câine din el. Înşfacă un picior al lui ianuarie bicefal. Spală zăpada în noroiul începutului. Simte rugina vocii dimineaţa. Simte pulsul

Schnees wenn er verholzt. Pﬂanze die Birke in den Mai. Nenn sie Eiche. Hör das Stottern des Windes. Pﬂanze den Hund unter die Eiche usw.

zăpezii când ea înlemneşte. Plantează mesteacănul în mai. Botează-l stejar. Ascultă bâlbâitul vântului. Plantează câinele sub stejar etc. 107

Poesis interna\ional

GeDiCHt

martie 2012

Reiß aus die Wurzeln der Bäume am Fluß. Faß die Rinde der Barrikaden. Rieche den Fetzen lies die Stimme des Benzins. Trenne die Rübe vom heißen Fleisch. Schmier die Guillotine.

Smulge rădăcinile copacilor de la râu. Înşfacă scoarţa baricadelor. Miroase petecul citeşte vocea benzinei. Desparte napul de carnea ﬁerbinte. Unge ghilotina.

Lies die Stimmen der Hemdlosen. Greife das Bein der Fahne. Höre den Wind in dem sie ﬂattert unter einer Haut pochen. Zwing deine Wörter in den Wind. Drück den Wind

Citeşte vocile celor fără de cămaşă. Apucă piciorul steagului. Ascultă cum vântul în care el ﬂutură pulsează sub o piele. Îndeasă cuvintele tale în vânt. Apasă vântul

in dein Akkordeon. Setze das Klappern auf die Tastatur. Steck deinen Zeigeﬁnger in die Sonne der Revolution. Greife ihren Rock aus Fanfarentuch. Nimm das Blech

în acordeonul tău. Aşează clămpănitul pe tastatură. Bagă-ţi arătătorul în soarele revoluţiei. Înşfacă rochia ei din pânză de fanfare. Ia tinicheaua

als heißes Fleisch der Wörter. Laß es unter deiner Zunge zergehen wie eine Münze. Nimm das Blech als Stimme des Metalls. Zwing das Metall ins heiße Fleisch der Wörter usw.

ca pe o carne ﬁerbinte a cuvintelor. Las-o să ţi se topească sub limbă ca o monedă. Ia tinicheaua ca pe vocea metalului. Îndeasă metalul în carnea ﬁerbinte a cuvintelor etc.

Greif die sieben Beinchen der Stämme die nach Holland treiben. Zähle den Juli als September. Drück den Septakkord aus den Saiten des Akkordeons. Lerne schunkeln wie die Sieben

Apucă cele şapte picioruşe ale trunchiurilor care trag înspre Olanda. Numără-l pe iulie ca pe septembrie. Extrage septacordul din coardele acordeonului. Învaţă să te legeni ca cei şapte şvabi

im Mai. Zwing die Stimme des Hundes in den September. Rufe die Schwaben aus den Häusern. Nenne die Birke Griﬀel in der Hand der Schwaben. Spüre das kalte Bein des Schattens

în mai. Îndeasă vocea câinelui în septembrie. Cheamă-i pe şvabi afară din case. Botează mesteacănul condei în mâna şvabilor. Simte piciorul rece al umbrei

der mit dem Dezember kommt. Hör das Stottern des Windes wie er durch die Lücken pfei. Nimm die Null aus dem Dezimalsystem usw.

care vine cu decembrie. Ascultă bâlbâitul vântului cum ﬂuieră printre găuri. Scoate-l pe zero din sistemul decimal etc.

Kleb die Fliegen auf das heiße Fleisch der Seite. Fühl die Beinchen des Windes. Zwing den Lothar durch den Wald wie einen Schwaben. Höre das heisere Herz des Windes.

Lipeşte muştele pe carnea ﬁerbinte a paginii. Simte picioruşele vântului. Sileşte-l pe Lothar să umble prin pădure ca un şvab. Ascultă inima răguşită a vântului.

Hol die kalte Zehn und ihre Null in dein Haus aus Stein. Spüre die zwölf Zähne der Stadt. Verfolge sie mit den Fingern deiner Tastatur. Zwing den Gestank der Stadt in deine Stimme

Ia-i pe zece cel rece şi pe zeroul lui în casa ta de piatră. Simte cei doisprezece dinţi ai oraşului. Urmăreşte-i cu degetele tastaturii tale. Îndeasă duhoarea oraşului în vocea ta

die ein Fluß ist. Sieh das Fell der Stadt ein buntes T-Shirt. Laß den Hund auf der Wiese hungern. Lies den Rost vom Fell des Fuchses. Lies den Müll der Schri da sie verfällt.

care este un râu. Priveşte blana oraşului un tricou colorat. Lasă-l pe câine să ﬂămânzească pe câmpie. Citeşte rugina de pe blana vulpii. Citeşte deşeul scrisului el se descompune.

Hör den Atem der Wege. Pack ihn wie einen Sack auf deinen Rücken. Fühl den Rock der Revolution usw.

Ascultă respiraţia drumurilor. Ia-o ca pe un sac pe spatele tău. Simte fusta revoluţiei etc.

traducere de Corina Bernic 108

radu Vancu

ragul meu Claudiu,

N-ai, fireşte, cum să ştii ce cutremur afectiv mi-a declanşat scrisoarea ta precedentă – de joi, de când am primit-o, şi până azi replicile nu s-au stins încă. Mişcările astea uriaşe sunt însă de o atroce dulceaţă, de o minunată violenţă, deplasând şi aranjând mai clar plăci tectonice ale memoriei afective situate la adâncimi geologice pe care le credeam definitiv sedimentate. Iar în epicentrul seismului e acel pasaj în care vorbeşti despre cerinţa-rugăminte adresată ţie de Mircea Ivănescu< „Domnule Komartin, vă rog să scrieţi în seara aceasta o odă la m. ivănescu”. Memoria ta a prins atât de exact tipicul sound meivănescian, cald şi autoironic, protocolar şi self mocking, încât fraza mi l-a instanţiat de îndată aproape corporal< citind pasajul cu pricina din scrisoarea ta, l-am văzut aievea aici, în faţa laptopului (aşa cum îl văd şi acum, în vreme ce tastez), privindu-mă ghiduş prin lentilele alea adânci cât toată literatura şi cerându-mi< „Te-aş ruga să-mi scrii până mâine şapte poeme, respectând următoarele injoncţiuni< primul vers al primului poem să fie m. ivănescu nu a mai scris nici un vers de trei ani, adică din ’97”. Erau mai multe reguli impuse, nu mai ţin minte decât cerinţa asta, pe restul leam uitat> le-aş putea, la o adică, reconstitui – chiar am scris atunci de pe o zi pe alta cele şapte poeme, deşi nu mă credeam în stare, vreo patru dintre ele se regăsesc în Epistole pentru Camelia. Era aşadar în 2000, ţin minte că era de faţă viitorul regizor Radu Alexandru Nica – a şi venit a doua zi, curios să vadă cum nu mă ţinusem de temă. Am reţinut probabil versul ăsta datorită anului – se petrecuseră atât de multe în ’97, în 1 iulie începuse iubirea mea cu Cami, prin toamnă prietenia cu Mircea Ivănescu, în 1 noiembrie se spânzurase tata, iar acum aflam că ’97 era şi anul în care marele meu prieten renunţase la scris. Erau lucruri frumoase şi înspăimântătoare ca îngerii, mi-era teamă să le privesc direct aşa cum se tem muritorii să privească îngerul în faţă atunci când se arată (iar îngerul ştie asta şi îşi începe mai întotdeauna exortaţia liniştindui< „Nu te teme...”). Dar eu mă temeam, teribil trebuie că mă mai temeam de vreme ce, întors pe dos de tsunamiurile acelea venite în rafală, scriam poemele eterate şi limpezi, poate prea limpezi, din Epistole. Mi-a mai luat, cum ştii, câţiva ani

până să-mi fac curaj să privesc îngerul în faţă. Credeam însă atunci că e indecent să-ţi etalezi suferinţa în poezie, că e un soi de escroc sentimental poetul care-şi arată în public, precum Tom Sawyer, buba. Era un mecanism de apărare a cărui structură ai descris-o tu impecabil în Viszerale Reaktion, editorialul din al cincilea număr al Poes<sului Internaţional – în care pleci de la reacţia comună a Uljanei Wolf şi a lui Björn Kuhligk în faţa cerşetorului care, în faţa magazinului Gucci, îşi vâra ciotul amputat sub nasul trecătorilor. La distanţă de o zi unul de celălalt, fără s-o ştie, cei doi poeţi nemţi reacţionaseră la fel, iritaţi de exhibarea plăgii în exact acelaşi mod în carei iritase visceralitatea şi corporalitatea excesivă din poezia românilor. Dac-aş fi ştiut textul pe care urma să-l scrii peste un deceniu, mi-aş fi zis atunci, în 2000, că mă simt în faţa vieţii mele golite de tata, dar pline de mama şi de Cami şi de Mircea Ivănescu, ca un cerşetor cu braţe amputate în faţa unui magazin Gucci, ruşinat de plaga lui nimerită printre atâta frumuseţe. Iată, îmi spuneam, bietul meu mare prieten a trecut prin atâta suferinţă, şi aproape nimic din ea nu iese la suprafaţa textului. Cu un an înainte, în ’99, apăruse Postmodernismul românesc al lui Mircea Cărtărescu, mă bucurasem ca de un succes propriu să văd că îl consideră pe M.I. „cel mai avansat teoretic şi mai influent poet român de după război”> pe aceeaşi pagină citisem şi descrierea poemului ivănescian aşa cum îl vedea acest celălalt mare Mircea al panteonului meu livresc – anume ca pe o piesă de café concert, de fapt nici măcar o piesă propriu-zisă, ci o apăsare improvizată pe clape a unui virtuoz care nu se gândeşte la nimic. (Nu mai verific acum pasajul, cred că nu mă înşel prea tare.) Am fost instantaneu convins de justeţea felului în care M.C. descria poezia lui M.I.> nu vedeam oare cu ochii mei cum discreţia celui din urmă punea surdină oricărei mărturisiri prea personale? Vorbind neîncetat numai despre el şi lecturile lui, M.I. nu spunea de fapt nimic esenţial despre sine – căci nu credea că ar exista ceva esenţial legat de sine însuşi> după cum, vorbind la fel de neîncetat numai despre alţii (da, ştii bine că era capabil de asta – să vorbească în exact acelaşi timp strict despre sine şi strict despre alţii), spunea de fapt despre sine cele mai inavuabile lucruri. Interviul luat de mine anul trecut în februarie sau în martie pentru volumul aniversar coordonat de Cistelecan se încheie cu o teribilă

109

Poesis interna\ional

ePiStolar

frază beckettiană a lui M.I. despre mirosul propriului corp – un Beckett cu acizii trecuţi prin baia neutralizantă a autoironiei ivănesciene> n-am păstrat-o în ediţia tipărită, nu bătea deloc cu caracterul aniversar al volumului. Dar există în varianta audio. Vedeam, deci, cu ochii mei cum poezia filtrează toate scoriile suferinţei, absorbindu-le în tifonul intertextual. Abia rarissim suferinţa ieşea la suprafaţă, ca sângele prin tifon la o hemoragie prea masivă. Nu putem noi suferi cât poate poezia anestezia, îmi spuneam, şi vedeam în asta o dovadă ultimă a eficienţei poeziei. Am crezut în asta până prin 2002, nu mai ştiu data exactă când M.I. mi-a răsturnat, tot el, definitiv înţelegerea asta a poeziei. A făcut-o fără voia lui, într-o seară dostoievskiană pe care n-o voi uita nicicând şi care a revenit acum, făcută parcă mai puternică decât oricând de evocarea ta. Pe vremea aceea mai bea încă vodcă lemon, cum ştii> nu-i prea plăcea la gust însă, fiind mai slabă (32 de grade, faţă de 40), îi era îngăduită de doamna doctor Munteanu. Încercam cel mai ades să-l păcălesc, pretinzând că nu găseam la chioşc decât sticle de o jumătate de litru – uneori însă porţia de 250 de ml de persoană i se părea jignitor de mică şi mă trimitea s-o suplimentez. Cred că aşa s-a întâmplat şi în seara cu pricina, băusem până se făcuse noapte de-a binelea, el nu aprinsese lumina, ştiam că îi plăcea să lase să coboare noaptea peste noi în vreme ce vorbeam, aşa că n-o aprinsesem nici eu. Stăteam amândoi în camera cu biblioteca, el lungit pe pat, eu pe scaun, nu mai reţin ce-mi povestea> s-a oprit deodată brusc, am crezut că-şi pierduse suflul şi m-am mirat (pe vremea aia îşi pierdea suflul rar). Am aşteptat să-şi revină, dar spre nedumerirea mea tăcea prelungit. M-am lăsat uşor spre el, ca să-l întreb dacă e totul în regulă, şi i-am auzit respiraţia egală< adormise. M-am pierdut, simţeam că e indecent să stau acolo, dar nu voiam nici să-l trezesc – de vreme ce adormise aşa de brusc, însemna că avea mare nevoie de somn. Mi-a dat prin gând să plec, să încui poarta şi să las cheia în cutia poştală, dar nu ştiam unde-i cheia şi nu puteam s-o găsesc pe întuneric. Lumina nu puteam s-o aprind, căci l-aş fi trezit, iar dacă mă apucam s-o caut pe bâjbâite şi s-ar fi trezit, cine ştie ce ar fi putut să creadă. Să-l las singur în casa descuiată, era peste putinţă. Aşa că am rămas ţintuit pe scaun şi mi-am zis să aştept până se trezeşte, la urma urmei puteam foarte bine să dorm şi eu acolo şi dimineaţă să-i spun că adormisem deodată cu el. Poate era chiar mai indicat aşa, să vadă că şi eu mă ameţisem la fel ca el, ştii cât de în serios iau băutorii competiţia etilică. Am rămas deci pe scaun, nemişcat în întuneric, decis să nu mă ridic până nu se trezeşte el. Numi dau seama cât a trecut până s-a trezit> se poate să fi fost un sfert de oră, după cum la fel de bine se poate să fi fost mai bine de o oră. A făcut-o la fel de brusc cum adormise, a reînceput să vorbească prin întuneric, tare şi pe ton de ceartă, cum nu-l auzisem niciodată. Am crezut la început că mă dojeneşte pentru că nu l-am trezit, însă mi-am dat repede seama că nu vorbea cu mine. Uitase de prezenţa mea şi se certa – ei, da, se certa cu Dumnezeu, el, care trata întotdeauna Subiectul ăsta cu o mefienţă binevoitoare şi vag ironică. Kantian convins, ştia că metafizica nu e o problemă de cunoaştere, aşa încât orice desfăşurare demonstrativă la Subiect i se părea complet inutilă. Se dovedea acum, însă, spre surpriza mea, un credincios care nu se îndoia nici o clipă de existenţa Lui – de vreme ce

martie 2012

striga către El, vibrând de suferinţă ca un pian lovit prea tare< „De ce nu mă iei? De ce, dacă mă iubeşti, nu mă iei odată, cât crezi că pot să stau eu aici fără ea?” Doamna Stela murise cam de un an. „Cât poţi să mă mai laşi aici, cât poate să mai dureze?” Încremenisem pe scaun, nici nu mai respiram, mă rugam să adoarmă şi să plec, să nu ştie că l-am văzut în starea aia. Striga însă tot mai tare, simţeam că-i cedează corzile vocale – şi, când credeam că ce-a fost mai rău a trecut, a început să plângă. Mi se ridică şi acum părul pe mâini când îmi aduc aminte sunetul plânsului ăluia. Dacă ar mai fi durat puţin, cred că aş fi început să plâng şi eu, însă ceva l-a făcut să mă simtă – nu ştiu, poate respirasem prea apăsat, sau scârţâise scaunul, cert e că a întors deodată capul spre mine şi, dacă înainte îi simţisem până în măduvă plânsul, acum i-am simţit până în meninge spaima. „Cine-i acolo?”, a murmurat. „Sunt eu, Radu, domnule Ivănescu”, am spus pierit. A tăcut o vreme, respirând cu noduri, iar după ce s-a adunat s-a burzuluit la mine cum n-a mai făcut-o, şi n-avea s-o mai facă, niciodată. Apoi aproape că m-a aruncat afară pe scări – şi vreme de vreo săptămână n-am mai avut curajul să-l caut. Era, cred, cea mai lungă pauză de până atunci din prietenia noastră. Apoi, fireşte, s-a purtat ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, şi nici unul dintre noi n-a mai adus vorba despre asta. Atunci mi-au căzut, cum se spune în textul sacru, cojiţele de pe ochi şi am văzut – am înţeles că, cu toată suprafaţa relaxată a poemului ivănescian, textele lui sunt varianta diurnă a acelui plâns şi a acelei spaime. Tot ce a dat substanţa marilor urlete şi marilor zbateri e acolo, învelit în volutele acelea ample aşa cum se învelesc obiectele fragile şi preţioase ca să nu se spargă la o mânuire inabilă. Poezia nu anesteziază suferinţa, ea e chiar suferinţa – extrasă gram cu gram din corp, externalizată poem cu poem, în doze infime dar letale, pentru ca cel ce suferă să poată funcţiona. Pentru ca plânsul şi spaima să-l viziteze numai noaptea, în singurătate, iar animalul social diurn să-şi poată face mai departe numărul. Iar celui care se apucă de scris îi trebuie acelaşi tip de curaj ca şi toxicomanului care se duce la dezintoxicare. Ba poate şi mai mult, căci el nare avantajul grupului de suport. În fine, sigur că nu inventez eu apa caldă, problema suferinţei în poezie e veche de când lumea, e poate chiar prima problemă prin care a intrat dihonia în esteticieni. Pentru Platon, scrisul e subversiv şi periculos pentru că „hrăneşte emoţiile” (aşa cum, peste două milenii şi jumătate, muzica va fi cel mai eficient, căci cel mai spiritual, catalizator al barbariei emoţiilor pentru omas Mann)> pentru Aristotel, dimpotrivă, scrisul purifică emoţiile şi suferinţa prin „mila şi groaza” katharsis-ului. Din dilema asta nu puteţi ieşi, pare a spune poezia< căci eu cred, aidoma rabinului din Buhuşi, că şi Platon, şi Aristotel au dreptate – poezia purifică, distrugând (sau distruge, purificând). Asta, în faza de solve. Iar pentru cel care trece testul, urmează faza de coagula – şi abia atunci poezia, draga de ea, construieşte. Ne construieşte. Ne face fiinţe mai decente pentru cei dragi. Însă aici ajung puţini. Aleşii, că tot l-am pomenit pe Mann. Mircea Ivănescu, de exemplu, cel pe care am văzut întâia oară efectul poeziei ca individuaţie. Sau, din generaţia noastră, Costică Acosmei. Avatar la fel de genuin al lui mopete. Restul, adică cei ce nu trec de solve, fie nu intră în faza de individuaţie, fie n-o duc la capăt şi

110

martie 2012

ePiStolar

nu devin ce-ar putea fi. De asta se întâlnesc deseori în lumea literară oameni care par propria lor caricatură. Urma să dau apoi peste o întrebare din Euphorion-ul lui Balotă care, de atunci încoace, avea să mă obsedeze< unde e suferinţa în Ulise-le lui Joyce? Era pe vremea aia cartea mea fetiş, o citisem în paralel cu originalul, M.I. mă tot întreba cum mi se pare şi, când i-am spus la un moment dat că e cea mai mare carte pe care o citisem vreodată, mi-a retorcat, cu faţa luminată de o bucurie nedisimulabilă< „Ei, lasă, nu exagera”. Mă râcâia întrebarea lui Balotă< unde era suferinţa Marelui Chinuit James Joyce în toată odiseea asta? E Bloom, burghezul cam libidinal şi egotist, un Mare Chinuit? E Stephen, artistul cu suflet în formă de Toma din Aquino, unul? Unde e toată suferinţa aia? În gestaţia limbajului din Boii soarelui? În monologul lui Molly, cea „pre-human and presumably post-human”, cum o numeşte Joyce însuşi într-o scrisoare? Unde e aşadar toată suferinţa aia? Dacă artistul scrie cu sine însuşi, şi Joyce era tot o rană vie – unde e suferinţa? Acolo unde e şi în poezia lui Mircea Ivănescu, aveam să-mi răspund. Disimulată în chiar materialul de construcţie al lumii aceleia „ficţionale”. Şi în autoerotismul lui Bloom, şi în bovarismele scolastice ale lui Stephen, şi în lubricitatea lui Molly, şi în torsiunile acelea teribile ale limbajului (poate mai ales în ele). Chiar dacă nu se vede, ea dă masa lumii aceleia, ca bosonul lui Higgs. Iar când simţi forţa teribilă, inescapabilă, a unei lumi care te va urmări până la sfârşit – atunci ştii empiric că suferinţa atârnă greu în materia constitutivă a acelei lumi. Nu trebuie s-o vezi la lucru qua suferinţă, sub forma ei uzuală, în care eşti obişnuit s-o recunoşti – ca urlet, lamentaţie, vaiet ş.a.m.d. Dacă-mi amintesc de Bloom branlându-se pe plajă, oricât de lubrică e scena, înseamnă că cineva a suferit îndeajuns încât să facă lumea aia consistentă. De asemenea, ca să trec direct la Homer, oricât de cinic e răspunsul lui Ahile când băietanul Licaon îi cere să-l cruţe („Haide, prietene, şi tu trebuie să mori. Ce mai atâtea lacrimi? / Până şi Patrocle a murit, un om mult, mult mai bun decât tine”), cinismul ăsta e construit din atomi ai suferinţei şi, aş risca să spun, ai compasiunii – de vreme ce ştie să refuze compasiunea într-un chip atât de memorabil. Testul suferinţei („Unde e suferinţa în cartea asta”?) a funcţionat apoi multă vreme ca unic şi, credeam, infalibil şperaclu. Dacă nu-mi făcea accesibilă lumea cărţii respective, atunci era ceva în neregulă cu acea carte. Abia o observaţie a lui Borges mi-a deschis ochii, arătându-mi că şi în infernul suferinţei paradisul are drept de existenţă. Argentinianul pleacă de la scena din Infern în care Francesca da Rimini îşi povesteşte dragostea vinovată cu cumnatul ei, Paolo Malatesta (Nessun maggior dolor che ricordarsi...)> căsătorită împotriva voinţei ei cu fratele lui Paolo, Francesca trăieşte o poveste lancelot-guineveriană de dragoste cu Paolo (primul sărut vine chiar în timpul citirii împreună a eposului arthurian – e, deci, un amor livresc pus nu numai în infern, ci şi în abis), şi sunt condamnaţi să se rotească veşnic în cercul al doilea, al păcătoşilor din dragoste. Dar singurătatea lor în doi, observă Borges, e de fapt un mic paradis în Infern. Căruia-i corespunde, simetric, micul infern din Paradis – căci Dante, străbătând Infernul şi Purgatoriul pentru a ajunge la Beatrice, nu primeşte din partea ei decât un zâmbet destul de convenţional (durând un sfert de vers), după care Doamna lui

Poesis interna\ional

se întoarce la contemplarea „mării de lumini”. Prin urmare, dacă e suferinţă şi în extaz, atunci şi acesta poate să dea greutate şi consistenţă unei lumi. Am început de îndată să vânez ocurenţele unei literaturi a fericirii, mult mai greu de găsit ce-i drept decât cea a suferinţei. Acum doi-trei ani, când scriam la Sebastian în vis şi-mi căutam alibiuri ca să nu mă simt vinovat că scriu despre fericire, l-am văzut într-un interviu dat pe TV5 pe Houellebecq vorbind taman despre literatura traumei şi literatura fericirii. Trauma, spunea francezul, se pune singură în pagină şi trece mult mai uşor către cititorul dispus să empatizeze cu suferinţele tale> fericirea, în schimb, e o materie mai pretenţioasă, mai greu de tratat, unde mai pui că lumea nu prea empatizează cu cei fericiţi. Visez, mai spunea Houellebecq, să ajung un poet (da, poet) suficient de bun ca să pot scrie o carte de poeme despre fericire. Mam gândit atunci că o făcuse înaintea lui francezul cu adevărat mare – ce altceva sunt la Proust decât poeme despre fericire relatările extazelor trăite la contemplarea clopotniţelor din Martinville, a arborilor din Hudimesnil, ori – mai ales – a micului zid galben din Vederea din Del a lui Vermeer (care-l face pe Bergotte, scriitorul din A la recherche..., să moară la propriu de fericire – o fericire invidioasă şi masochistă, dar însă totuşi nu mai puţin fericire)? Uite, aş fi vrut să-ţi vorbesc despre prietenie şi am ajuns să divaghez despre suferinţă şi corolarul ei. (Dar, vorbind totuşi despre M.I., cred că am fost până la urmă la temă.) Cred, într-adevăr, că ar fi tare păcat să nu continui rememorarea – chiar şi aşa, â batons rompus – istoriei private a douămiismului, pe care tu ai cunoscut-o incomparabil mai bine decât mine. Aş fi vrut, de asemenea, să-ţi spun că ai dreptate, „prietenie literară” e aproape un pleonasm, dar nu ştiu cum altfel să-i spun acestei prietenii căreia literatura îi e sânge şi limfă. Şi că, pe de altă parte, cei care nu au în comun decât cărţile sunt prea literari pentru a fi şi prieteni. Sunt, adică, nişte bieţi intelectuali care socializează. (Paleologu< intelectualii sunt oamenii care nu se simt bine printre oamenii de treabă.) Şi că, atunci când am primit scrisoarea ta şi am început s-o citesc, am tresărit – pentru că tu vorbeai despre suferinţă, iar eu citeam taman acest pasaj din splendida carte a lui Doris Mironescu despre Blecher< „Cu siguranţă, în cazul lui Blecher, spectrul suferinţei ocupă tot centrul tabloului, prinzându-l în gheare pe scriitor încă din adolescenţă şi obligându-l să-şi scrie opera, ca o reacţie polemică, ‚împotriva suferinţei’, dar mereu în legătură cu suferinţa, neputând să o ocolească niciodată”. Iată cum leagă iar prietenia totul< Blecher, tu, Doris, eu, ambalaţi într-un singur pachet legat frumos cu funda roşie a suferinţei.

111

Al tău, Radu 10 ianuarie 2012 de la mansarda din Sibiu către mansarda din Belgrave Square

VerSeK

martie 2012

Poesis interna\ional

Sub nuci – pe unde trece vântul greu ca o grădină de fântâni O să jucăm şah Ca doi farmacişti bătrâni Şi soră-mea o să citească gazetele în hamac...

tristan tzara

Ne-om dezbrăca pe deal în pielea goală Să se scandalizeze preotul, să se bucure fetele, Vom umbla ca agricultorii cu pălării mari de paie O să facem baie lângă roata morii Să ne întindem la soare fără sﬁală Şi-or să ne fure hainele şi-o să ne latre câinele…

Gârceni, 1915

Gyere velem vidékre Te épülő ház, állványzatodon pókszerű száraz ágakkal, Emelkedj az egekbe derűsen, Amíg a felhők függönyként szolgálnak, És a csillagok< hálaadás fényei a sötét erkélyeken. Két gesztenye, mint kórházból szabaduló nehézkes emberek Közöttük nőtt ki a zsidó temető – kövekből> A város peremén, a dombon Mint férgek hemzsegnek a sírok. A sárga dokkoló vár az állomás előtt Nádak törnek bennem papír susogással Lassan akarok kimúlni az országon átutazva Lelkem egyensúlyozzon, mint a kötél táncos.

Vino cu mine la ţară Casă în construcţie cu ramuri uscate, ca păianjenii, în schele Înalţă-te în ceruri cu seninătate Până când norii ţi-or sluji de perdele Şi stelele< mulţămirea lămpilor pe balcoane înserate. Între doi castani împovăraţi ca oamenii ce ies din spital Crescu cimitirul ovreiesc – din bolovani> La marginea oraşului, pe deal Mormintele ca viermii se târăsc. Docarul galben ne aşteaptă în faţa gării În mine se rup trestii cu foşnet de hârtie Vreau să mă sfârşesc încet de-a lungul ţării Şi să-mi ezite suﬂetul ca dansatorul pe frânghie. Rătăcesc prin pădure Cerşetori ţigani cu barbă de cenuşă Că ţi-e frică dacă-i întâlneşti Când îşi freacă soarele pleoapa pe poteci.

Hamu színű szakállal cigány koldusok Bóklásznak az erdőben Félek, hogyha találkozom velük, Amikor a nap az ösvényekhez dörzsöli szemhéját . Lóháton megyünk egész nap Jó hírű fogadókban megpihenünk, Hol sok jó barátság köttetik, És a fogadós lányával hálsz éjjel. A diófa alatt – ahol a szél kitartó, mint a kerti szökőkút Sakkozni fogunk Mint két öreg gyógyszerész A nővérem közben újságot olvas a függőágyban ... Majd meztelenre vetkőzünk a dombon Hogy megbotránkozzon a pap, hogy élvezzék a lányok, Mint a gazdálkodók nagy szalmakalapokat hordunk A malomkerék mellett fogunk megfürödni Aztán kifekszünk hetykén a napon Miközben ellopják a ruhánkat és megugatnak kutyák ...

Gârceni, 1915

Călare o să mergem zile întregi O să poposim în hanurile sure, Acolo legi multe prietenii, Te culci noaptea cu fata hangiului. 112

Fordította< Balázs F. Attila 113

martie 2012

CroNiC{

Poesis interna\ional

Strigătul mut al artistului „I’m not a puppet, I’m an artist.”

Camelia toma 2012, România, un cinema din Bucureşti< «Stimaţi clienţi, vă aducem la cunoştinţă faptul că filmul “Artistul” este un film MUT şi ALB-NEGRU!!! Vă mulţumim!» Nu informaţia în sine mi se pare gravă, ci formularea birocratică şi agresivă prin „semaforizarea” grafică. Poate că avertismentul a dispărut după o promisă vizionare de presă, pe baza căreia reprezentanţii cinematografului din capitală urmau să decidă „dacă vom mai păstra respectivul bilet”. Nu ştim dacă s-au înregistrat manifestări grave de asemie în rîndul „moangiilor”, dar cert e că unul dintre aceştia a reacţionat, atins la „onoarea” lui de... progresist< „Asta-i culmea! La Buea am avut întotdeauna sunet după 1970. Bine că nu au scos un film mut şi complet negru!” Un asemenea comentariu ar merita, cred, un alt avertisment (de data aceasta chiar din pelicula în discuţie)< BE SILENT BEHIND THE SCENE.

Cinci premii Oscar, trei Golden Globe, şapte Baa – iată doar cîteva probe recente (2012) din seria confirmărilor care plasează filmul e Artist în categoria „e Best”. Construit după regulile clasice ale filmului mut, demersul cinematografic al lui Michel Hazanavicius recurge la o manipulare modernă a unei recuzite recognoscibile, savuroase prin alternarea accentelor comice cu cele liricodramatice. Şi, pentru că nu comercialul era miza creatorului, coloana sonoră a peliculei alb-negru a fost gîndită de Ludovic Bource tot în sensul reconstituirii atmosferei din cinematografele anilor ’20. e Artist te invită să-ţi deschizi un jurnal de spectator, să notezi nu doar scenele, ci şi proiecţia lor în ochiul atent la imagini şi la ceea ce îţi spun ele în absenţa cuvîntului. Incipitul te pune faţă în faţă cu strigătul mut al unui personaj supus unui supliciu, cu urechile acoperite de căşti

114

prin care trec şocuri electrice> „I won’t say a word!” – dezvăluie insertul care va deveni emblematic pentru evoluţia protagonistului, deocamdată doar actor într-un alt film, aşa cum clarifică schimbarea cadrului< mulţimea de spectatori într-o sală imensă, cu orchestra care susţine coloana sonoră a unui film mut. Priveşti apoi de undeva din spatele sălii< eşti şi tu în public, urmărind imaginile derulate pe un ecran uriaş. Jocul alternării perspectivelor continuă< nu doar eroul salvat dintr-o celulă e protagonist, ci şi personajul colectiv (spectatorii) cu multiplele feţe uniformizate de aceeaşi expresie – ecou (tot mut) al impresiei provocate de alternarea scenelor. Mişcarea camerei de filmat îţi oferă privilegiul de a urmări de sus, dintr-o lojă, poziţie ideală pentru un „public eye” care odată cu filmul sălii îl vede şi pe cel de pe ecran. Bănuieşti suprapunerea planurilor (la nivelul diegezei)< cuplul erou – căţel are, pentru cîteva secunde, un parcurs similar în două planuri diferite. Finalul proiecţiei clarifică teritoriile ficţionalităţii< din spatele ecranului (şi al scenei) echipa urmăreşte filmul (în „oglindă”) şi aşteaptă reacţia publicului. Cortina se trage, iar protagonistul iese la aplauze, devenind vedeta unei reprezentaţii (e ziua premierei!) care-i dezvăluie caracterul de artist şi dincolo de ecran. Jocul lui continuă în faţa presei şi a fanilor care îl aşteaptă la ieşirea din sala de cinema, apoi acasă, în prezenţa unei femei iritate de numerele comice executate de soţul care comunică mai bine cu un cîine (partener în viaţă şi în film) decît cu o consoartă care s-a condamnat la repudierea comunicării. Jurnalul de spectator ar putea continua, riscînd să consemneze birocratic detaliile, pentru că toate exercită o tentaţie a savurării prin rememorare, aşa cum se întîmplă şi cu portretul protagonistului, selectat după rigorile unei fotogenii indiscutabile< regizorul Michel Hazanavicius îl distribuie pe Jean Dujardin într-un rol (George Valentin) care-i asigură actorului o celebritate situată deja în descendenţa unor figuri consacrate în filmul mut, ca Douglas Fairbanks, John Gilbert şi Rudolph Valentino. Dujardin face echipă bună cu Bérénice Bejo (Peppy Miller), şarmul lor susţinînd rafinamentul scenelor de dragoste< în cabina lui George Valentin (favoritul studiourilor KINOGRAPH), tînăra figurantă îmbracă doar o mînecă a fracului de pe umeraş, interpretînd (pentru ea însăşi) un „dialog” al gesturilor de tandreţe> surprinzînd scena, George se apropie şi susţine cu o mînă bărbia fetei, iar cu cealaltă îi desenează cu dermatograful o aluniţă deasupra liniei superioare a buzelor – o primă tuşă a portretului celei care va ieşi astfel din anonimat, devenind din „Who’s that girl”, vedeta Peppy Miller. Un bun partener de joc pentru Dujardin este şi John Goodman – Al Zimmer, în film – producătorul-regizor care alternează cu abilitate extremele expresivităţii< entuziasm şi decepţie, enervare şi toleranţă, cum se întîmplă în scena unui „duel” mimic care anticipează „divorţul” profesional. Stăpînit de emoţia unei noi experienţe, Al Zimmer îl cheamă pe George Valentin în sala de proiecţii, pentru vizionarea primului test cinematografic sonor. George Valentin are cîteva momente de consternare, apoi de relaxare amuzată – totul i se pare o glumă, un număr de circ, iar gesturile lui sugerează o interogaţie retorică „Ce-i cu bufoneria asta?”. Al Zimmer îl previne dezamăgit< „Don’t laugh, George. at’s the future.” Replica lui George, dezvăluită de insertul scris, nu face decît să confirme lim-

bajul non-verbal< „If that’s the future, you can have it!” Aşadar producătorul acceptă provocarea unui viitor pe care actorul îl înlătură cu o simplă mişcare de mînă. În recuzita dinamică a ﬁlmului mut apare Uggie, un terrier Jack Russell, a cărui prestaţie îl va include cu siguranţă în seria vedetelor canine, alături de Teddy (Teddy at the rottle, 1917), Rin Tin Tin (Where e North Begins, 1923) şi Strongheart (White Fang, 1925). Dar nu atît abilitatea de a răspunde la orice fel de comandă sau vocaţia de salvator impresionează, cît expresivitatea reacţiilor lui Uggy în momentele de retragere în sine a stăpînului. Relaţia dintre George Valentin şi Uggie, dar mai ales unele poze ale bărbatului rătăcind sau oprindu-se pe străzi secondat de căţel, citează parcă secvenţe din A Dog's Life (1918), ﬁlm în care Chaplin avea ca partener tot un terrier

115

Poesis interna\ional

CroNiC{

alb (Scraps). În contrast cu agitaţia (explicită sau temperată) a majorităţii personajelor, prezenţa lui Clion (bătrînul şofer interpretat cu sobrietate de James Cromwell) personifică discret ideea de fidelitate, subliniind prin micro-expresii nuanţate etapele ruinei morale a lui George Valentin – la adresa căruia Clion formulează doar o singură dată un reproş explicit, sancţionîndu-i orgoliul< „Beware of your pride, if I may say so, sir.” Cel mai bun parteneriat artistic este confirmat însă de întîlnirea dintre regizorul-scenarist Michel Hazanavicius şi actorul Jean Dujardin, care îşi demonstrează formaţia iniţială de one man show într-o serie de imagini încadrabile în categoria colecţie de autor. Personajul şi spectatorul trăiesc simultan surpriza minării orizontului de aşteptare< în filmul mut intervine brusc pista de sunet, prin zgomotul paharului aşezat pe masa din cabina actorului, apoi al periei şi al pieptenelui pe care le răstoarnă intenţionat ca să verifice efectul sonor. George Valentin aude vocile de afară, hîrşîitul scaunului, lătratul căţelului, soneria telefonului... Tentativa de a-şi auzi propria voce eşuează, ţipătul lui e mut, iar panica e amplificată prin efectul dublei reprezentări< artistul strigă la propria imagine reflectată în oglindă, dar nu se „aude” decît teroarea din ochii lui. Spaţiul cabinei devine mult prea limitat pentru „aglomeraţia” de zgomote. Ce găseşte odată ieşit pe străzile platourilor de filmare? Rîsetele unei figurante – personaj gălăgios şi prin vestimentaţia carnavalescă, contrastînd violent – mai întîi prin triplicarea, apoi prin multiplicarea personajelor feminine – cu ipostaza mută a lui George Valentin. Artistul rămîne singur, captiv într-un cronotop în care plutirea descendentă a unei pene dă nu doar impresia de zbor frînt, ci şi lovitura de graţie< explozia sonoră din clipa atingerii solului exacerbează panica existenţială, iar privirea spectatorului e înghiţită de plonjarea în grosplanul ţipătului expresionist al unui om rătăcit într-o lume a spaimei şi singurătăţii – parafrazare a Strigătului lui Edvard Munch. Acest delir oniric se va transpune într-un real tiranic< lumea artistului (cea interioară) este minată tocmai de imaginile explozive ale subconştientului său. Starul filmului mut nu va accepta – deşi visul premonitoriu îi provoacă anxietatea – triumful peliculei sonore. Preţul? Excluderea sa din lumea care dădea sens propriei existenţe. Vechile feţe privilegiate sunt înlocuite de altele noi („talking faces”). George Valentin coboară scările interioare ale clădirii centrale din Studiourile Kinograph – într-un zigzag care dă impresia citării litografiei lui Escher (e Relativity) – şi treptele falimentului material şi artistic – certificat de premiera „marelui” film pe care îl face, ca sce-

martie 2012

narist, regizor şi producător (The Tears of Love), un cîntec de lebădă rulat cu sala aproape goală, cu un George Valentin rezemat de uşa din spatele sălii de spectacol, răsucind stînjenit pălăria în mîini şi avînd acelaşi partener fidel< căţelul. Dispariţia protagonistului în nisipurile mişcătoare din e Tears of Love precede stingerea reflectoarelor pentru fostul răsfăţat al ecranului. „Istoria” alienării artistului se concentrează în cadre progresive construite de regizor într-o succesiune de sugestii dramatice< la intersecţia unor străzi, unde George Valentin e gata să fie lovit de un automobil, se vede firma Lonely Star> chipul protagonistului apare reflectat, printro perspectivă răsturnată în oglinda unei mese, iar cadrul împrumută structura compoziţională a unei cărţi de joc> eroul în miniatură iese din lumea ultimului film mut, certîndu-şi dublul real şi trăgînd cu puşca asupra lui> George Valentin ajunge un spectator oarecare într-o sală imensă de cinema. Rezultatul? Nu va mai fi oprit, ca altădată, pentru un autograf, ci pentru căţelul rămas singurul partener, despre care spune cu o tristeţe amară< „If only he could talk!”. Totul culminează cu ipostaza celui care vizionează singur secvenţe din colecţia de pelicule, pentru ca apoi să-şi sfideze propria umbră de pe ecranul alb („Look what’s become of you...”)> umbra dispare, abandonîndu‑şi încarnarea într-o arhivă mută cu filme condamnate la uitare de către public şi la distrugere de însuşi partizanul lor< George Valentin desface rolele şi dă foc peliculelor cu o satisfacţie diabolică, urmată imediat de panica pierderii ultimei mărturii estetice a lumii în care credea. Ceea ce urmează face parte din povestea eliberării fiinţei iubite de trecut, cu toate antinomiile şi corelaţiile unei idile< armonie – dezacord, entuziasm – blazare, acceptare – negare, simplitate – orgoliu, datorie morală – liber-arbitru. Va juca Peppy Miller rolul principal şi în viaţa lui George Valentin? Se va elibera artistul de impresia transformării lui într-o marionetă cumpărată la licitaţie odată cu obiectele personale? Respiraţia finală a peliculei lui Michel Hazanavicius apare ca o resuscitare creatoare, ca un act de iniţiere în noua lume a cinematografiei, iar e Artist se dovedeşte a fi mai mult decît un experiment artistic de revalorizare a filmului mut alb-negru sau decît o cronică subiectivă a unei cariere actoriceşti din intervalul anilor 1927-1932. e Artist este o demonstraţie a faptului că spectatorul contemporan poate juca şi alt rol decît acela de figurant care îşi pune dialogul mental în aşteptare, fiind un partener căruia i s-a (re)dat libertatea de a iniţia dialoguri, printrun exerciţiu cerebral propriu cinefilului de ieri şi de azi.

116

martie 2012

CroNiC{

Poesis interna\ional

Poker. Dou[ prejudec[\i aura Maru

arte din succesul de public al romanului Poker al lui Bogdan Coşa (ed. Cartea Românească, 2011) se datorează, fireşte, talentului de povestitor al autorului. Poker se vrea un roman de story, nu de ţesătură textuală. Se poate afirma că, în genere, e de un minimalism bine administrat. Dar nu neapărat cu acribie. Ce se întâmplă atunci când textul încetează să fie minimalist? Şi, apoi, ce ambiţii ideologice există, dacă există, dincolo de story? Voi face uz de o prejudecată veche şi de o prejudecată falsă drept instrumente de cercetare< 1. că (pornind de la sugestiile lui E.M. Forster) atunci când ţinteşte dincolo de story, romanul vorbeşte despre valori şi este, implicit, însuşi mai valoros şi 2. că un roman care nu e minimalist e livresc (că există, ipotetic, această distincţie). Pentru că prejudecăţile sunt 1.veche şi 2. falsă, scopul acestui text nu este să situeze valoric sau să califice romanul drept high vs. comercial, ci mai degrabă să testeze complexitatea textului (sau cât de conştientă/ asumată e această complexitate).

1. „Tot felul de îndoieli” În introducere sugeram că reuşita administrare a suspansului şi a celorlalte ingrediente primordiale ale naraţiunii constituie atu-ul romanului Poker. Într-adevăr, cu talent de regizor, Coşa ştie exact ce, cum şi cât să dezvăluie> acţiunea se axează, în fond, pe câteva dispariţii-cheie, dintre care una declanşează linia de subiect ce ţine de jocul de poker în sine, sistemele şi formele lui (Dragoş), iar cealaltă – de subiectul erotic al romanului (Ada). Apariţia personajului Andreea, care e negativul Adei, dar în domeniul pokerului, alimentează criza existenţială a personajului-narator (Tudor), care, în linii mari, e dualitatea dintre poker şi viaţă, dintre jucătorul dezumanizat, prins în mecanismele sistemului, şi insul care se vrea normal, care ajunge să idealizeze normalitatea. Dualitatea structurează experienţele, lucrează împotriva presupusei linearităţi a naraţiunii< „Sârbii şi pokerul, Andreea şi Ada, banii, min-

117

Poesis interna\ional

CroNiC{

martie 2012

2. Reader-friendly intertext ciunile, trickurile şi liberatatea. Date noi, aceeaşi problemă. Dualitatea”. Şi, deşi „momentul în care balanţa se va înclina e tot mai aproape” (105), doar finalul (voit?) melodramatic dinamitează toată această construcţie care se dezvoltă pe două planuri. Ceea ce precedă alegerea din final e însă mult mai interesant sub aspect ideologic. Pe măsură ce, la suprafaţă, Tudor ocilează între Andreea şi Ada / între poker şi viaţă, opţiunile ideologice, ideile declarate-asumate sunt şi nu sunt respectate. Al. Muşina notează că anticorporatismul asumat nu e întoteauna în concordanţă cu ceea ce fac în ultimă instanţă personajele (pentru că totul trece prin poker?)> dar nici anticonsumerimul nu e (obsesia lui Tudor e să aibă „o căruţă de bani – şi-o familie”). Recurenţa acestor idei, felul în care sunt gradate, sugerează existenţa unui (fie şi schematic) program. De la anticorporatism („vremurile grele” în care toţi sunt forţaţi „să învârtă rotiţa lor corporatistă ca nişte hamsteri”) la socialismul utopic – „să nu existe bani, să trebuiască să muncim pentru alimente, pentru tot” – nu e decât un singur pas... Lucrurile se complică dacă luăm în calcul statutul foarte special al pokerului şi al celorlalte jocuri ca forme de organizare socială< ce e pokerul, dacă nu chiar sistemul alternativ, underground-ul unei lumi cu totul decepţionante („toată lumea juca poker în jurul meu”), dar care, pe de altă parte, „se transformă încet într-o altă mafie”). De altfel, relaţia cu pokerul complică acastă dualitate (care, sugeram, direcţionează atenţia dinspre suspansul acţiunii propriu-zise spre valori, consideraţii ideologice – pe verticală). Visul „de-a familia” (în care, foarte freudian, „a murit... ta-ta”), proiecţia normalităţii şi a vieţii „liniştite”, fără poker, trece prin poker. În fond, nu se ştie dacă punând pokerul „în cui”, există cu adevărat alternativa unei vieţi noi, pentru că e „greu să involuezi”> nu se ştie dacă viaţa liniştită nu înseamnă, de fapt, „să-mi văd de poker liniştit. De viaţă”. Pentru că pokerul e atotcuprinzător şi fascinant (de notat cele câteva metafore-alegorii care îl descriu, dintre care cea mai exotică – „horă”). Nu în ultimul rând, pokerul suspendă orice constrângeri etice< există o breşă între legalitate şi ilegalitate, între moralitate şi imoralitate, care ajunge să fie exploatată, tocmai pentru că „lumea asta” e în sine imorală< „Eram nişte trişori curaţi în acte”. Aşadar, poate cu excepţia finalului, lucrurile sunt departe de a fi reconciliabile. Amânarea alegerii devine un comentariu asupra alternativelor. Fără să subestimăm evenimentele acţiunii în sine (suficient de palpitantă, de la conflictul cu Ianis sîrbul şi fuga spre Bucureşti, la turneul-croazieră Poker Aer Dark, la care T. nu participă direct), impresia e că personajul-narator se doreşte (chiar) mai complex, mai interesant decât plot-ul< resurse enorme sunt destinate auto-caracterizării. Iar produsul e cu totul contradictoriu şi dual. Pe alocuri mizantrop, dar niciodată „nesimţit”> nu e un „om al extremelor”, dar are „plăcerea bolnavă, aproape sinucigaşă” a unui „tur de forţă” pe centură etc. Nu în ultimul rând, T. e şi poet. Lucru care, să fi fost exploatat mai intens, ar fi putut bulversa întreaga construcţie narativă sau ar fi putut transforma naratorul-personaj în unul inautentic (fireşte, din perspectiva story-ului despre poker).

Faptul că, în treacăt fie spus, autorul e şi poet, nu ne poate servi drept punct de plecare (doar dacă e perfect autobiografic, pentru că ce contează e), mai degrabă că personajul central-narator e un “gambler”, dar “pasionat de literatură”, un jucător înrăit (care, odată intrat în “sistem”, nu are cale de întoarcere), dar şi poet (în sensul clişeizat – un individ “sinistru”, “artist” etc.). De la referinţele culturale la detalii formale, există elemente care, adesea, transformă romanul despre poker, minimalist, comercial (nu în sens peiorativ), într-un roman (care ar fi putut fi) livresc, care ar fi putut submerge referinţele, într-o formulă, e adevărat, mai puţin laxă, mai încordată. Fireşte, nu se poate reconstitui raportul dintre presupusa intenţie a autorului şi rezultatul final, iar un roman perfect minimalist şi unul perfect livresc nu sunt decât modele ipotetice. Pentru că personajul e şi poet, deraierile dinspre minimalism sunt parţial justificate, până în punctul în care avem, prin mise-en-abyme, un jurnal de vise foarte poetic (un poem în roman?). Bineînţeles, în cazul de faţă, faptul că personajul-narator e (şi) poet explică inegalitatea de stil (dintre pagina de jurnal şi naraţiune). Dar aceeaşi dualitate pare să existe nu doar la acest nivel macro< între naratoruljucător de poker şi naratorul-poet, personajul jucător de poker şi personajul-poet şi, în fine, între naraţiunea minimalistă şi pagina de jurnal din capitolul “07. Visul de-a familia”, care, ipotetic, e proba poeticităţii naratorului/ romanului. Spuneam că Poker nu se vrea, de la bun început, un roman livresc. Nu la nivel de expresie. Pentru că, pe de altă parte, nu ne poate scăpa faptul că textul abundă în referinţe culturale. Ele sunt însă ţinute la suprafaţă, funcţionează în paralel cu naraţiunea propriu-zisă (deşi nu lipsesc nici aluziile şi alte forme de intertext). Dar dacă personajul rememorează poemul lui Ioan Es. Pop, atunci capitolul se numeşte “01. O dimineaţă cu Ioan Es. Pop”> totul devine accesibil numai prin experienţa de lector a personajului, ca parte a acţiunii, din ce în ce mai concret< “Nu-l mai găsesc pe Pop, cartea aia verde, pagini aspre şi foarte mişto...” Lucrurile însă nu se opresc aici< Ioan Es. Pop însuşi revine în naraţiune ca personaj în cap. „14. e House of the Rising Sun” (referinţele culturale se materializează, literalmente). Toate astea au însă şi o altă faţetă. Naratorul e chiar un personaj autentic (iar nu pur şi simplu emanaţia unui autor citit)> naratorul e un cititor sincer (vezi, în acelaşi capitol, lectura din Miller, în cadă). Pe deasupra, e un scriitor viu> trăieşte într-o lume a scriitorilor vii. Aceleaşi strategii devin mult mai explicite în cazul referinţelor muzicale (şi referinţelor cinefile, cu asupra de măsură), care, practic, dublează acţiunea. Adesea, referinţele muzicale (un veritabil soundtrack, de la Scorpions la Parov Stelar) par să funcţioneze drept purtători de stare, comentarii ironice care substituie ceea ce ar putea, intuiesc, să fie retro-/ introspecţie, efuziune lirică. În „07.When the smoke is going down”, „conexiunile neuronale se activează. Tripul e tot mai adânc”, pentru că „acum, pe Scorpions, mă duc din ce în ce mai departe”. După ce „toboşarul pune capăt piesei”, naraţiunea continuă, minimalist. Cap. „12.DN1” e structurat pe paralelismul referinţelor cu acţi-

118

martie 2012

unile documentate, în acelaşi mod în care capitolul „01. O dimineaţă cu Ioan Es. Pop” insistă pe paralelismul acţiunii cu versurile din Ioan Es Pop. Există, pentru fiecare moment (stare) „o piesă care merge exact unde trebuie, cum trebuie”. Şi aici, intertextul se materializează, filtrat prin percepţia personajului, şi numai astfel pătrunde în acţiunea însăşi< „În imaginea mea preferată a lumii. Versurile sunt ale mele, le îngân şi mă gândesc la Ada. Şi la Mişu. La Matei. Oamenii pe care îi iubesc şi cărora nu le-aş cânta piesa asta pentru nimic în lume.” Dincolo însă de felul în care operează intertextul, există suficiente situaţii în care textul devine făţiş liric. Dacă am considerat „07. Visul de-a familia” un exemplu notabil, n-am profitat de statutul visului ca atare, în raport cu realitatea cotidiană (pentru că orice vis, relatat, este, în fond, un „trip ... frumos şi ireal”), ci de faptul că doar aici naratorul narează dintro perspectivă asumat literară – „Citesc rar, făcând pauze între paragrafe pentru a reconstitui totul. Jumătate vis, jumătate explicaţii ale gesturilor mărunte, amintiri, proiecţii idealizate” – şi, mai ales, de existenţa unor pasaje pur lirice< „Lumina din jur e corozivă, îmi dă palmă după palmă.” Ceea ce nu înseamnă, aşa cum am sugerat, că astfel de pasaje nu există în alte contexte. Dimpotrivă, există metafore-imagini recurente sau chiar comparaţii exotice, ca „Afară, o lună acră ca o casieră dintr-un supermarket”. Sau, de-a lungul romanului, refrenerepetiţii care suspendă linearitatea, ritmează acţiunea< de la „A fost bine şi atunci, dar înainte a fost dumnezeu”, „Şi au fost tot felul de neajunsuri, dar altceva mai bun n-a fost” la „Era frig. Era rost de bani.” şi „Era frig. Era ziuă.” 3. În loc de concluzie Dacă am reuşit, fie şi parţial, să arătăm proba complexităţii romanului de debut al lui Bogdan Coşa, nu putem fi la fel de siguri că strategiile constructive pe care i le atribuim sunt valabile. Cert e că există, în minimalismul lui Coşa, deschideri spre elemente străine minimalismului, care nu sunt cu totul evitate, ci mai degrabă transfigurate şi readuse în pagină, dozat.

CroNiC{

Poesis interna\ional

C[derea `n timp Dan-liviu Boeriu

ititorii versurilor lui Andrei Doboş trebuie să se înzestreze, la întâlnirea cu Inevitabilul, cu o doză consistentă de empatie. Numai aşa – printr-o asumare ﬁctivă a personalităţii mânuitorului de vorbe – vor putea ajunge la esenţa poeziei. Lucru paradoxal, câtă vreme întregul volum al poetului reprezintă o ieremiadă discretă, cu valenţe vag protestatare, la adresa unei lumi în care haosul existenţial a devenit parte componentă. Poetul imaginează universul banal-cotidian ca un imens muşuroi, ca un conglomerat sintetic de imagini suprapuse, toate având o trăsătură care le uneşte< kinetica individuală, necontrolabilă şi pluridimensională< „Plimbare. / Auzul sperios. / Fata cu rotweiller. / Cearta ciorilor. / Codobatură – vapor de mâl. / Alergă119

tură – / oameni apar de nicăieri / în iarbă. / Băieţii cu fier vechi. / Maşini în alpha wave / toate – câte una / şi deodată” (p.10). Singura modalitate de percepţie cognitivă a tainelor de pretutindeni şi de nicăieri e recurgerea la simţurile proprii, aflate într-o legătură surprinzătoare cu semnificaţia nedetectabilă a panoramei imagistice< „Seară limpede / dimineaţă limpede / Mâna face / gura vorbeşte / urechea aude – / Biciclete în stradă. / Întuneric în lume – / Bondari şi tăuni. / Persistent< continuu< continuu şi tăcut” (p.12). Această constatare a mersului haotic al lumii nu are darul de a-l face pe poet să se sperie, ci îl plasează într-o postură a liniştii neprevăzutului inevitabil. Prin simpla raportare la un prezent în continuă schimbare, poetul găseşte resurse de a-şi configura o nişă proprie a sigu-

Poesis interna\ional

CroNiC{

martie 2012

ioan Pintea ranţei, aidoma unui embrion aşteptând, în culcuşul său ferit, evoluţia lucrurilor. Lucrul cel mai interesant al poeziei din Inevitabil este pretextul scenografic care o precede. Autorul pare că stă deoparte, într-o postură de calmă instalare în confortul căminului, şi că urmăreşte viaţa de dincolo de fereastră, confecţionând cu ajutorul acesteia tablouri mişcătoare ale unei post-agitaţii ininteligibile. Poetul nu-şi pune întrebări cu privire la rostul tuturor lucrurilor, la originea lor cvasiromantică, ci caută să-şi integreze obsesiile într-un megadecor al dezordinii. Această sigurătate neintrospectivă îl determină să privească exteriorul ca pe o formă nesperată de compensare a vidului existenţial propriu, transformând sketch-urile citadine în adevărate elemente ontologice. Decorul, aşadar, este cel care întemeiază viaţa> kinetica nearticulată a imensului muşuroi se confundă cu circulaţia sângelui, cu bătaia inimii, cu respiraţia solitară a camerei. Transferul de suflu viu e, aşadar, asigurat< „Multe badoage pe masa căminului – cutii cu sare, conserve desfăcute. / Ulei. Peste tot ulei. / Prinsese floare. / Azi eu prind floare. În fotoliul închiriat / stau nemişcat şi lumea-mi stă la picioare> / Mucegaiul creşte verzului, alb şi opac” (p.43) sau „Aici unde eşti. / Spune-i mamei tale că ai ajuns. / Chiar pe scaun, în cameră> / cerul înnorat, fereastra” (p.46). Identificarea poetului cu rolul domestic al căutătorului de sens reiese din modul în care poezia se condimentează cu ipostaze ale unui înăuntru de dincoace de lume. Masca preferată a observatorului cuminte e aceea a unui ins protejat de o căldură liniştitoare, rezultantă a prezenţei unor obiecte apropriabile, recognoscibile şi personale< „Îmbufnat în linişte sub lumina stelelor / pe acoperiş - / zumzăie uşor aparatul de aer condiţionat, / scara se termină într-o grădină puţin neglijată. // Spre vest, neted, şi zidul lanţului muntos în depărtare. // Sunt sobru când stelele se ivesc. / Crucea Sudului – / aerul ăsta proaspăt” (p.23). Mai mult decât atât, încercarea poetului de a-şi crea oaze de siguranţă dincolo de spaţiul privat (o ambiţie sănătoasă, am zice) primeşte un răspuns mulţumitor tot într-un element de scenografie urbană, ca şi cum împestriţarea panoramei iniţiale cu noi obiecte reprezintă un răspuns cosmic la neliniştile poetului< „S-a făcut târziu, / maşinile au aprins / farurile, un bărbat / înalt cu o plasă / în mână s-a săturat de aşteptat / tramvaiul, / o fată în urma / celeilalte. Una / dintre ele tunsă scurt / cu fâş subţire. Sunetul> / camionul / cu fier vechi – gresie faianţă / sanitare. Dintr-odată / pe cer / avioane cu reacţie - / poliţişti ce-şi fac tura de seară” (p.18). Comunicarea deficitară cu exteriorul ajunge într-un punct critic, în care se pune la îndoială inclusiv autenticitatea unor legături vizibile sau detectabile. Claustrat în propria capcană a viziunii despre lume, poetul se miră cu o naivitate slab mimată atunci când semnalele de afară pătrund pe nesimţite în habitaclul atât de bine configurat< „dar pe jaluzele prin praful subţire / soare cenuşiu ninsoare molcomă / o oarecare nostalgie / oameni care tastează gri-

juliu / vorbesc între ei şi cu mine / ŞI CU MINE? / Sigur, şi cu mine / dar asta nu face nici o diferenţă” (p.33). Ca să găsească, totuşi, o lege funcţională pentru acest ocean de incertitudini, autorul recurge la cea mai la îndemână modalitate de creionare a unor răspunsuri< universul complotează după un foarte bine pus la punct sistem compensatoriu, nelăsând nicăieri jumătăţi de măsură ori lucruri neduse până la capăt. Salvarea nu e altceva decât instalarea graţioasă în yang, în reversul poveştii, la care asistă, evident, poetul< „Cineva stă liniştit / pentru că altcineva e agitat. / Cineva e deştept pentru că altul e prost. / Şi tot aşa. Până la urmă / o bătrânică schimbă bani la chioşc. / Prin parcuri e plin. Răcoarea / şi siguranţa că ei sunt bătrâni. / Bătrâni şi tineri. Toţi vociferează. / O cioară cârâie din înalturi. / Musca munceşte pe frunza de arţar / În prezenţa mea” (p.24). Riscul acestei detaşări superioare e privit cu superficialitate, întrucât poetul nu crede cu adevărat în alienare, câtă vreme toate pârghiile funcţionează impecabil, chiar dacă după reguli încă neştiute. Însă, chiar şi aşa, poetul ştie că deprinderea unui anumit mimetism poate crea angoase. Datorită calităţii de martor pe care şi-a asumat-o, autorul trăieşte cu o simulată (şi, din această cauză, ludică) spaimă a unei topiri a individualităţii într-o anonimitate sumbră şi tragi-comică< „Când mă întâlnesc cu oameni trebuie să fiu atent / să nu le preiau râsul, gesturile şi dispoziţia. / Rar mă pot abţine. Mi-e teamă că întro zi / o să răspund la numele Petru” (p.53). Ultimul poem al volumului, intitulat Jurnal, aduce un plus de coerenţă ansamblului cărţii, sintetizând, în manieră postfactuală, concluzia inevitabilă< ciclicitatea ameţitoare a timpului suprimă efortul izbăvitor de transcendere, condamnând cutezanţa la resemnare şi speranţa de mântuire colectivă la o izolată aspiraţie solitară. Inevitabilă nu e, aşadar, ieşirea din matricea universală, ci – dimpotrivă – însăşi recăderea fastuoasă şi ironică în timpul care ţi s-a dat< „E mişcarea continuă şi munca / din moment în moment şi de la zi la zi. / De aici tot mai adânc, până la nivelurile subtile. / Apoi din nou aici. Dimineţile devreme / zmeul zboară pe cale. Şi e numai apă, / numai păsări, scoarţă şi tufiş< las doar / mişcarea continuă şi munca / din moment în moment şi de la zi la zi” (p.56). Concluzie? Un volum consistent (chiar dacă păcătuieşte, pe alocuri, prin redundanţă şi o uşoară monotonie), cu adâncime şi cu multiple resorturi interpretative, al unui poet care face ca lupta cu poezia să devină palpitantă. Autorul transgresează locurile comune şi le aduce într-un registru al meditaţiei, fără ca prin asta să piardă contactul cu originea, rostul şi fiinţarea lor iniţială. Sunt curios, mai mult decât în cazul altor tineri poeţi, care va fi următoarea destinaţie în drumul pe care ni-l deschide în faţă Andrei Doboş.

(Andrei Doboş, Inevitabil, Casa de pariuri literare, 2011)

120

foto< Ella Zegrean

Jurnal de poet

ânărul bogat ştie Poruncile, le cunoaşte chiar foarte bine şi, un lucru extrem de important, le păzeşte. Însă pentru a-L urma pe Iisus, pentru mântuire şi pentru a intra în viaţa veşnică, nu e de-ajuns. Hristos îi dă de înţeles. Are nevoie de Fericiri. Tânărul bogat nu ştie Predica de pe munte. &

Invitat de Părintele Ciprian N. la Cluj să le vorbesc tinerilor din ASCOR despre poezia creştină. Intenţionez să fac câteva lecturi din marii poeţi ai lumii – Pound, Saba, Kavaﬁs etc. – şi de ce nu, Baudelaire (aţi auzit vocea Psalmistului din poezia Binecuvântare?!), Rimbaud (stiţi că poetul acesta damnat are una dintre cele mai uimitoare revelaţii despre Har?!)> dar şi din Voiculescu, Pasternak, Rilke, Eliot. Unii dintre ei sunt poeţi de limită, poeţi mai mult sau mai putin exemplari pentru „clişeul” propus, poeţi mai mult sau mai puţin luminoşi, dar care, asemenea lui Michaux, au avut la un moment dat o stare de iluminare> una singură poate, care prin mijlocirea harului, „dat din partea casei” (cum spune Philip Yancey), au fost plasaţi, instantaneu, mai rapid decât alţi „evlavioşi”, lânga tronul Tatălui. Mă interesează, în mod paradoxal, descoperirea lui Dumnezeu, a sacrului, acolo unde, mi se spune mereu şi insistent, că nu e prezent.

121

Poesis interna\ional

JurNal

martie 2012

& Sunt, graţie lui Al. U. , la Sibiu în casa lui Mircea Ivănescu. Impresionat peste măsură de singurătatea în care stă. Îl simt un om profund credincios. E vorba, desigur, de o fineţe a credinţei, de o fină şi subţire prezenţă a Duhului, dacă pot spune aşa. Vorbeşte despre lucruri şi întâmplări mici şi neînsemnate, despre care vorbeşte în cele mai multe cazuri şi bunul Dumnezeu, şi înţeleg cum lucrurile şi întâmplările pe care noi le considerăm mari devin cu adevărat pipernicite şi neînsemnate… Are lângă pat câteva grămezi de cărţi, iar pe masă nenumărate pungi cu medicamente. Pe perete are agăţată o icoană veche, ortodoxă, afumată puţin, tare frumoasă. E atârnată într-un cui cu o sforicică mai lungă. Pare nostalgică. După priceperea mea e agăţată foarte călugăreşte. Camera mare, dar aproape goală. Ne spune că nu mai iese din casă deloc (deşi la plecare ne conduce până la poartă), reciteşte pe rupte şi consumă medicamente. Mircea Ivănescu pare un om părăsit. Ca şi casa în care locuieşte. Singur. Nici Mopete nu mai există. Reîntors la parohie simt nevoia să recitesc Povestirile lui Rilke despre bunul Dumnezeu în traducerea lui Mircea Ivănescu. & Recitesc Scrisorile lui Rainer Maria Rilke către un tânăr poet. Aflu, din nou, printre altele, că sunt prea puţine lucruri de spus despre poezie că, în definitiv, toate îşi urmează destinul şi că e bine ca fiecare poet să crească serios şi tăcut în ceea ce îi este dat. & Părintele Anania< Când eşti pe înălţimi să nu ameţeşti, când eşti în prăpastie să nu deznădăjduieşti. O apoegmă. & Destinul naratorului din toate timpurile este cel surprins de André Gide în „povestea“ lui Oscar Wilde despre cele trei sirene. O legendă despre „povestaşul“ dintotdeauna şi realul înconjurător, un poem magnific despre felul în care „adevărul minciunilor“, cum spune Mario Vargas Llosa, decopertează realitatea şi anulează, ucide pur şi simplu autorul. Ce rămâne real din fascinantul basm cu sirene inventat de Wilde? Un vers absolut genial< „Am văzut trei sirene legănate de valuri şi care îşi pieptănau cu pieptenele de aur părul lor verde.“ Atât. & Revin la Antonie de Suroj şi la cartea lui Şcoala rugăciunii. De la rugămintea unuia dintre ucenici adresată lui Iisus< „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm“… şi până astăzi facem eforturi disperate să ne rugăm bine, şi din păcate, ne rugăm prost şi foarte prost. Nu ştim ce cerem. Ne rugăm nechibzuit. Cerem mai mult decât mulţumim. Suntem glosolalici. Mici dorinţe fudule le transformăm orgolioşi în aşa-zise rugăciuni> gânduri inutile cu care ne hrănim zilnic sunt aduse în faţa lui Dumnezeu ca şi cum El ar avea timp să le asculte> chiţibuşuri şi „felurimi“ care de care mai gogonate le prosternăm înaintea altarelor nădăjduind, chipurile, că Dumnezeu le va binecuvânta… „Nu ştiţi ce cereţi!“ spune Domnul. Comentând rugăciunea Vameşului şi a Fariseului, Mitropolitul Antonie spune că atunci când ne rugăm trebuie săI cerem lui Hristos, în primul rând, să desfacă piedicile religiei, să aibă milă, să ridice porţile dreptăţii şi să-şi coboare milostivirea până la noi. De asemenea, e de dorit să nu facem indigestie în ceea ce priveşte rostirea mecanică a rugăciunii. (Dacă vorbeşti întruna îl lipseşti pe Dumnezeu de prilejul de a spune şi El ceva). „Trebuie să fii realist în rugăciune, tot aşa cum ai simţul realităţii în viaţa obişnuită.“ De reţinut< te poţi ruga neîncetat dacă înţelegi că fiecare zi din viaţa ta nu-ţi aparţine, ci aparţine Domnului. Hristos nu va sta la nesfârşit pironit pe cruce pentru tine, mai e nevoie şi de efortul tău (Cine vrea să-mi urmeze Mie să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-mi urmeze Mie)> cea mai mare deznădejde naşte, instantaneu, cea mai cutezătoare speranţă şi cea mai puternică rugăciune> petrecerea împreună cu tine însuţi şi conştientizarea liniştii tale pot deveni rugăciunea cerută tesalonicenilor de către Pavel< rugăciunea neîncetată. Exemplul ţăranului francez care stă nemişcat în capelă ceasuri întregi fără să facă ceva şi care la întrebarea preotului< Ce face? răspunde< „Eu mă uit la El, El se uită la mine şi amândoi suntem fericiţi“, nu e altceva decât Rugăciunea deplină. Plenitudinea. De aprofundat< întâlnirea din deşert dintre Moise „cel perspicace“, trufaş şi teolog şi păstorul blând, jertfelnic şi smerit cu inima. Şcoala rugăciunii seamănă foarte mult cu Dăruind vei dobândi (Cuvinte de credinţă). Nu întâmplător şi Steinhardt şi Bloom fac referinţe la Sfântul Filip Neri şi la romanul lui Dickens Pickwick Papers. Aleluia!

martie 2012

JurNal

Poesis interna\ional

Rochelle nu poate fi o pildă foarte bună pentru vremea noastră, dar poate deveni, cred eu, oricând un bun prilej de meditaţie în libertina, hrăpăreaţa, gureşa şi dezordonata noastră democraţie. Monica Lovinescu< „Malraux, de pildă, e tot atât de vinovat sau nevinovat ca Drieu la Rochelle, dar al doilea a fost nevoit să se sinucidă, în timp ce primul a devenit ministrul lui De Gaulle.“ Am o admiraţie ascunsă şi evident concupiscent-vinovată pentru Drieu la Rochelle. Îi admir sinceritatea cu care spune toate aceste grozăvii. & Încă sunt pătruns de aroma tare a strugurilor de la Chintelnic. Mulţi dintre chintelicanii mei au curţile acoperite cu vie. Adevărate corturi aromate sub care, dacă stai, un ceas, două, la o poveste, de pildă, despre cum se dobândeşte sublimul prin credinţă, înţelegi de ce Mântuitorul a fost fascinat de motivul viei şi a vinului în majoritatea pildelor şi parabolelor sale. Ai satisfacţia să descoperi că a crede înseamnă pur şi simplu a te desfăta cu aroma, dulceaţa şi frumuseţea acestui fruct divin< strugurele. Nu întâmplător (cu siguranţă, nu întâmplător!) Hristos a dorit ca vinul euharistic să aibă, până la sfârşitul istoriei, greutatea sângelui. & M-am întrebat adeseori< Cum poţi cuantifica, cum poţi aprecia şi măsura cu dreaptă măsură, bucuria? Ea există (ca şi fericirea), e la îndemâna fiecăruia şi nu de puţine ori poate fi uşor şi rapid obţinută. Pentru a o obţine există mai multe soluţii. Unele sunt date în Scriptură. De pildă< „Du-te şi mănâncă cu bucurie pâinea ta“… (Ecleziastul 9, 7). Dintre toate cea mai adecvată mi se pare soluţia jertfei pentru celălalt, a slujirii celuilalt. Dacă fapta ta şi credinţa ta produc bucurie şi fericire Celuilalt şi bucuria şi fericirea Celuilalt se oglindesc în tine, atunci ai câştigat. Dacă poţi să-i spui fratelui pe care dis-de-dimineaţă l-ai hulit, şi el, în văzul lumii, te-a anatemizat< „Bucuria mea!“, precum Sfântul Serafim de Sarov, atunci eşti fericit. Am observat că nu puţini oameni, mulţi dintre ei foarte inteligenţi, confundă bucuria cu plăcerea. Sau, mai bine zis, consideră satisfacerea unor plăceri mărunte drept bucurii copleşitoare. E nevoie de puţină discernere. & De fiecare dată cînd vorbesc despre sfinţii creştini pomenesc de Eleazar, martirul şi sfîntul Vechiului Testament. Cartea Macabeilor, care îl evocă, descrie în amănunt dârzenia şi eroismul acestui bărbat iudeu care, fără doar şi poate, rămîne un ilustru înaintaş al tuturor martirilor şi sfinţilor creştini. Bărbaţi precum Eleazar şi precum preotul Matatia au apărat litera Legii , Petru şi Pavel spiritul Legii. Jertfa lui Eliazar premerge jertfa întîiului martir creştin, Stefan. Aşadar, curajul sfinţilor bărbaţi creştini, îşi are sorgintea în eroismul sfinţilor bărbaţi iudei. & Evanghelia lui Nicodim. Tîlharul de pe cruce, grăbit ajunge primul la porţile Raiului. Arhanghelul Mihail îi cere „puţintică răbdare”< Mai aşteaptă puţin, căci îndată soseşte şi Adam. Veţi intra împreună.“ &

Mă îngrozesc şi tresar recitind Jurnalul lui Pierre Drieu la Rochelle. Oportunismul lui e de fapt un înalt idealism deghizat. Radical. În numele forţei, puterii, a Conducătorului… Nu contează că puterea e în mâinile lui Hitler, Stalin sau Mussolini… Contează ca Acel Cineva să ﬁe învingător, Stăpân, Atotputernic. Cinic faţă de slăbiciuni şi neputinţe, neîndurător faţă de propria Patrie, Franţa, pe care, pradoxal, o urăşte ﬁindcă o iubeşte… Drieu la Rochelle are „oroare viscerală faţă de democraţie“, cum bine spune Julien Hervier. Posedă, culmea! şi argumente pentru asta. Lupta şi curajul lui, cu toate păcatele trupeşti, scoase prin acest Jurnal la zvântat, sunt de sorginte religioasă. O religie, e drept, din care Dumnezeu a fost izgonit, tocmai de aceia pe care autorul nostru îi adulează. Catolic, antisemit şi maurassian, Drieu la

Kurt Vonnegut nu se află printre autorii mei preferaţi. Nu sunt ahtiat după romanele lui, însă i-am citit recent Un om fără de ţară, o carte care, se cade să fiu sincer, m-a entuziasmat. M-a trezit, mai bine zis. Meditaţia lui teologică, fundamentată pe realism şi ironie, m-a convins că sunt scriitori care, deşi vorbesc puţin despre Dumnezeu, reuşesc, prin aceste puţine cuvinte, dar adânci, să nimicească dintr-un foc îndătinatele fariseisme şi oportunisme „creştine”. Credinţa de paradă, zbenguială, zgomotul şi histrionismul primesc, spre imensa mea fericire, lovituri de şogun. E cazul acestei cărţi. Kurt Vonnegut nu iartă pe nimeni când vine vorba de urmarea lui Hristos, de mărturisirea prin credinţă şi fapte („Credinţa fără fapte este moartă”, spune Sf. Apostol Iacob) a Domnului întrupat „pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire”. Ca şi Michael Moore, pe care de-altfel, îl pomeneşte, Kurt Vonnegut are drept ţintă preşedinţii, administraţia şi instituţiile Americii. Câteva fragmente, selectate de mine pentru viitoare predici, m-au topit. E de-a dreptul memorabil, de pildă, portretul socialistului Powers Hapgood, din Indianapolis, care, după ce a absolvit Harvardul, a lucrat într-o mină şi s-a consacrat cu toată fiinţa lui idealurilor clasei muncitoare. Până şi fabrica de conserve pe care o moştenise a oferit-o salariaţilor, care, în cele din urmă, e drept, au adus-o la faliment. Dar ce are a face, dacă scopul este nobil şi ţinta este Evanghelia lui Hristos! După o acţiune de pichetare, în timpul căreia, a avut loc o altercaţie, Powers Hapgood a depus mărturie în faţa Tribunalului. La întrebarea judecătorului< „Domnule Hapgood, constat că aţi absovit Universitatea Harvard. Cum se face că o persoană care posedă un asemenea avantaj preferă să trăiască astfel?”. Răspunsul lui Hapgood, absolut creştin, a venit ca un trăznet< „Datorită Predicii de pe Munte, domnule”. E o foarte mare bucurie pentru mine această descoperire. Un astfel de personaj nu numai că este un sfânt care salvează sufletul unui autor „umanist”, dar mai mult decât atât, este un exemplu rarisim, extrem de valabil pentru vremea noastră, de felul în care mai putem desluşi şi asuma întâlnirea dintre Hristos şi femeia samariteancă. E de meditat. Mai ales că Predica de pe Munte e sarea şi piperul acestei cărţi. Iată< „Dacă Iisus nu ar fi ţinut Predica de pe Munte, cu mesajul

122

123

Poesis interna\ional

JurNal

martie 2012

Ghassan Kanafani ei de îndurare şi milă, nu aş mai vrea să fiu fiinţă umană. Aş prefera să fiu un şarpe cu clopoţei”. Sau< „Din anumite motive, cei mai zgomotoşi dintre creştinii noştri nu aduc niciodată vorba despre Fericiri. Însă deseori, cu lacrimi în ochi, aceştia cer afişarea celor zece porunci în toate clădirile de interes public. Acestea sunt spusele lui Moise, nu ale lui Iisus. Nu am auzit ca vreunul dintre ei să ceară ca Predica de pe Munte să fie plasată undeva la vedere. Fericiţi cei milostivi într-o sală de tribunal? Fericiţi făcătorii de pace la Pentagon? Ia mai scutiţi-mă!” Şi încă ceva< în Un om fără de ţară am citit, poate, cea mai frumoasă relatare despre sfinţii vii, aflaţi printre noi, pe stradă, în tramvai, la birou< „Pentru mine, ceea ce a făcut ca viaţa să merite trăită cât de cât a fost faptul că, în afară de muzică, am avut prilejul să cunosc şi sfinţi, care pot apărea oriunde. Prin sfinţi avem în vedere oameni care se comportau cumsecade într-o societate lipsită de cumsecădenie”. Şi când te gânde;ti că Vonnegut nu e un teolog specialist! & N. Steinhardt< În Rai vom intra pe muzică de Mozart. Ana Magdalena< Raiul nu poate fi Rai adevărat dacă acolo nu răsună muzica lui Bach. Cât de minunat! Intrarea în Rai se face pe muzică de Mozart, locuirea în Rai se face pe muzică de Bach. & Ivan Turbincă< sămânţa cea bună căzută în loc pietros. Creştinul fără ţinte înalte, duhovniceşti, căldicel, schimbător, şmecher, ţîfnos şi orgolios. Se luptă cu dracii, se luptă cu Moartea şi, paradoxal, pierde. Preocupat de războiul lui personal, absorbit de plăceri şi vicii nemăsurate, pierde binecuvîntarea lui Dumnezeu. Pur şi simplu Ivan. „ Bun la inimă şi milostiv” la început, cu mari şanse de a cîştiga împăraţia cerurilor, zice însuşi Domnul care i se arată şi stă de vorbă cu el, dar care la un moment dat alege greşit şi dintr-un foc se înstrăinează de mila, încrederea şi îndurarea Lui. Vesel, fericit (cîntă), darnic peste măsură (dăruieşte cele două singure carboave pe care le-a primit de la mai marii săi celor doi cerşetori< Dumnezeu şi Sfîntul Petru), duşman neîmpăcat al dracilor şi drăcuşorilor de tot felul (mereu îi ademeneşte în turbincă) însă, în cele din urmă ispitit peste măsură şi doborît grozav de păcat (optează anapoda şi se trezeşte nu într-o fărădelege oarecare ci de-a dreptul în adîncimile perverse ale gheenei), păcălit şi scos de aici de însăşi Talpa Iadului. Meşteşugirile lui Ivan întrec pe cele ale dracilor (drept pentru care putem spune într-un glas cu Sfîntul Apostol Iacob că într-adevăr „diavolii cred şi se cutremură”) şi depăşesc puterea de înţelegere a Morţii (Moartea fiind în situaţia dată un personaj lipsit de ferocitate şi programat tras pe sfoară). Mîndria lui depăşeşte orice limită. Ivan Turbincă e singurul caz de izgonire din… Iad. Imi pare rău de el. Putea câştiga altfel… nemurirea. & Tot mai des îmi revin în memorie scene, frînturi de întîmplări din copilăria de la Runc. Mai toate legate de lecturi, de poliţe improvizate pe care îmi aşezam puţinele cărţi cumpărate, de trăistuţa din pănură în care îmi înghesuiam mîncarea şi cărţile pentru o zi, zi în care urcam cu vacile şi caii pe Dîmb sau în Colnic. Dîmbul, cu splendida lui pădure de mesteceni deschis înspre Dealul Coastei şi Corobană şi Colnicul, poiana cu spatele la Hordou şi cu faţa către centrul satului sunt locurile cele mai dragi din copilăria mea. Aici am citit în tihnă şi de aici am privit îndelung. Eram deasupra satului. Vedeam totul de sus. Runcul era ca o carte şi runcanii mişunau precum personajele din Păşunile Raiului. Deschisă, fără ascunzişuri, sub ochii mei. Simţeam fizic cum se întrupează miracolul. Mi-am petrecut toată copilăria pe dealuri, mîncînd mure şi scrijelindu-mi numele cu un cuţitaş cu mîner de os, precum Joseph Kyselak, pe fagi şi pe mesteceni. Matur, dar încă fixat cu inima în acel peisaj de la Runc, pătrund în lumea citadină a lui Walter Benjamin. Ne leagă aerul lin al lecturilor. Copilăria lui nu se aseamnă deloc cu copilăria mea. Dimpotrivă. Mă fascinează însă atît de mult încît pe loc decid ca volumul Copilărie berlineză la 1900 să devină încă una din cărţile mele de bază. De ce? Pentru că în aceste pagini şi numai aici am redescoperit ceva după care tînjeam de multă vreme< nostalgia şi tristeţea eternă. Prin urmare cartea lui Walter este cartea care mi-a oferit extazul şi fericirea nemăsurată. Bucuria tristeţii. Apoegmă< Pot să visez la felul cum am învăţat să merg odată. Dar ce folos. Acum pot merge> să învăţ mersul nu mai pot.

Ghassan Kanafani (1936-1972) a fost un scriitor palestinian născut la Akkra în vremea Mandatului britanic pentru Palestina. Forțat, împreună cu familia sa, să ia calea exilului după războiul arabo-israelian din 1948, Kanafani a fugit în Liban, apoi la Damasc, unde a urmat studii de literatură arabă. Exmatriculat din motive politice și obligat să plece în Kuweit, unde s-a implicat și mai mult în acțiuni politice. Apatrid din 1962, a devenit membru al Frontului Popular pentru Eliberarea Palestinei. S-a întors în Liban, unde s-a căsătorit cu activista daneză Anni Høver. A publicat numeroase cărți, a editat ziare și a avut o intensă activitate socială și politică, susținând o literatură angajată de pe poziții marxist-leniniste. Pe 8 iulie 1972 a fost asasinat la Beirut, la scurtă vreme după masacrul de pe aeroportul Lod din Tel Aviv.

(…)

124

125

ProZ{

Poesis interna\ional

martie 2012

Scrisoare din Gaza

ragă Mustafa,

Tocmai ce am primit scrisoarea ta, cea în care îmi spui că ai făcut tot posibilul pentru a-mi înlesni șederea cu tine în Sacramento. De asemenea, am aflat că am fost acceptat în departamentul de Inginerie Civilă a Universității California. Prietene, trebuie să-ți mulțumesc pentru tot ceea ce ai făcut, însă veștile pe care ți le voi da îți vor părea poate bizare. Nu te îndoi, nu am nici un fel de dubiu, ci din contră< nu cred că am văzut vreodată lucrurile atât de clar precum le văd acum. Nu, prietene, m-am răzgândit. Nu te voi urma în „locul în care sunt verdeața, apa și chipurile frumoase”, așa cum mi-ai scris. Nu, voi rămâne aici și nu voi pleca niciodată. Mustafa, sunt într-adevăr trist că viețile noastre nu își vor urma cursul de până acum. Aproape că te pot auzi amintindu-mi jurământul nostru de a pleca împreună și felul în care obișnuiam să strigăm „Ne vom îmbogăți!” Dar nu e nimic de făcut, prietene. Da, încă îmi amintesc ziua în care te țineam de mână în aeroportul Cairo, holbându-mă la motorul acela nebun. În acel moment, totul se rotea la unison cu motorul asurzitor. Chipul tău rotund era tăcut în fața mea. În afara unor riduri discrete, chipul tău a rămas același din timpul când copilăream în cartierul Shajiya din Gaza. Am crescut împreună, înțelegându-ne întru totul, și am promis să fim împreună până la capăt. Dar... „A mai rămas un sfert de oră până la decolare. Nu privi așa în gol. Ascultă-mă! O să mergi în Kuweit anul viitor și o să economisești din salariu îndeajuns încât să te desprinzi de Gaza și să aparții Californiei. Am pornit împreună și trebuie să continuăm...” Priveam buzele tale mișcându-se rapid. Așa era stilul tău de a vorbi, fără pauze de orice fel. Dar într-un mod bizar nu te-am simțit atât de împăcat cu zborul. Nu puteai numi trei motive bune pentru a decola. Și eu sufeream din cauza asta, dar cel mai conturat gând pe care-l aveam era< de ce să nu abandonăm Gaza și să fugim? De ce nu am face-o? Totuși, situația ta a început să se îmbunătățească. Ministerul Educației din Kuweit îți oferise un contract deși nu a fost la fel în cazul meu. În mizeria profundă în care mă aflam, tu mi-ai trimis mici sume de bani. Voiai să le consider împrumuturi, deoarece te temeai să nu mă simt fără putere. Știai mult prea bine condițiile mele familiale> știai că salariul meu mediocru la UNRWA* nu era îndeajuns ca să-mi susțin mama, văduva fratelui meu și cei patru copii ai săi. „Ascultă-mă. Scrie-mi în fiecare zi... fiecare oră... fiecare minut! Trebuie să plece avionul. Adio! Sau mai degrabă, la revedere!” Buzele tale reci mi-au trecut repede pe lângă obraz, apoi te-ai întors către avion. Când mi-ai aruncat o ultimă

privire, ți-am văzut ochii plini de lacrimi. Mai târziu, Ministerul Educației mi-a oferit un contract. Nu trebuie să-ți repet toate detaliile vieții mele acolo. Îți scriam mereu despre absolut orice. Viața mea avea un aer îmbâcsit, gol, de parcă aș fi fost o scoică minusculă pierdută în cea mai cruntă singurătate, luptându-se încet cu un viitor la fel de întunecat precum căderea nopții, prins într-o rutină înfiorătoare, într-o bătălie epuizantă cu timpul. Totul era insuportabil. Viața mea aluneca, susținută de dorința de a apuca sfârșitul lunii. Pe la jumătatea acelui an, evreii au bombardat cartierul central al Sabhei și au atacat Gaza, Gaza noastră, cu bombe și aruncătoare de flăcări. Evenimentul s-ar putea să-mi fi schimbat rutina, dar nu era nimic care să mă afecteze. Urma să plec, să las Gaza în urma mea pentru o Californie în care aș fi trăit pentru mine, cel care a suferit atât. Uram și Gaza, și pe locuitorii săi. Totul în orașul acela fracturat îmi sugera tablouri nereușite, pictate în gri de către un om bolnav. Da, le-aș fi trimis mamei, văduvei fratelui meu și copiilor o sumă modestă care să-i ajute. Însă m-aș fi eliberat de acest ultim lanț, acolo în verdea Californie, departe de duhoarea înfrângerii care mi-a umplut nările de mai bine de șapte ani. Simpatia care mă lega de copiii fratelui meu, de mama lor și de propria mamă nu va fi niciodată suficientă pentru a-mi justifica tragedia de a face acest salt cu capul înainte. Nu trebuie să mă tragă mai jos decît a făcut-o până acum. Trebuie să fug de aici! Știi prea bine sentimentele astea, Mustafa, pentru că leai simțit deja. Ce este oare legătura asta inexplicabilă pe care o aveam cu Gaza încât să ne umbrească entuziasmul plecării? De ce nu am analizat situația în așa fel încât să avem mereu o perspectivă clară? De ce nu am lăsat în urmă înfrângerea asta, cu toate rănile sale? De ce nu am părăsit-o pentru un viitor mai bun, care ne-ar fi consolat mult mai bine? De ce? Nu știam exact. În iunie am plecat în vacanță. Mi-am strâns lucrurile visând la plecare, la acel început al lucrurilor mici, ce dau sens și lumină vieții. Atunci am găsit Gaza așa cum o știam, închisă ca desenul încolăcit de pe o cochilie veche, aruncată de valuri pe tărmurile nisipoase de lângă abator. Gaza era mai încărcată decât mintea cuiva prins într-un coșmar îngrozitor, cu străzile sale înguste și balcoanele ei proeminente... Gaza! Dar care sunt lucrurile acelea nedefinite care îl țin pe om legat de familia, casa și amintirile sale, la fel cum e legată primăvara de coborârea turmelor de capre? Nu știu. Tot ce știu e că în dimineața aceea am mers să o vizitez pe mama acasă. Când am ajuns, soția răposatului meu frate m-a întâmpinat plângând. Fata ei rănită, Nadia, mă ruga să o vizitez la spital în seara aceea. Nadia, nepoata mea frumoasă de numai treisprezece ani, o știi? În seara aceea am cumpărat un kilogram de mere și am plecat să o vizitez pe Nadia. Știam că era ceva ce mama și

126

martie 2012

ProZ{

cumnata mea îmi ascundeau, ceva ce nu puteau să articuleze, ceva straniu pe care nu-l puteam desluși. O iubeam pe Nadia din obișnuință, aceeași care mă făcea să iubesc generația care a crescut în strămutare și înfrângere, încât a ajuns să creadă că o devianță socială e totuna cu o viață fericită. Ce s-a întâmplat atunci? Nu știu. Am pășit cât se poate de calm în camera albă. Copii bolnavi având în ei ceva de sfinți, cu atât mai mult cu cât unora boala le era provocată de răni adânci și dureroase. Nadia era întinsă în pat, cu spatele sprijinit de o pernă mare, cu părul curgând ca o lână grea. În ochii ei negri se citea o tăcere profundă, iar o lacrimă strălucea mereu în adâncul lor. Chipul îi era calm și liniștit, dar expresiv, ca o față de profet. Nadia era în continuare copil, dar părea mai mult de atât, mult mai mult. Părea mai degrabă o bătrână decât un copil. „Nadia!” Nu am nici cea mai mică idee dacă eu am fost ce care a spus-o, sau a fost cineva din spatele meu. Dar și-a ridicat privirea către mine și am simțit că mă topesc ca o bucată de zahăr într-o cană fierbinte de ceai. După ce i-am zărit zâmbetul, i-am auzit și vocea. „Unchiule! Te-ai întors din Kuweit?” Vocea i s-a frânt în gât pe măsură ce s-a ridicat, proptindu-se în mâini și întinzându-se către mine. „Nadia! Ți-am adus cadouri din Kuweit, o mulțime de cadouri. O să aștept până ce te poți ridica din pat, vindecată complet și sănătoasă, ca să poți veni la mine să ți le dau. Ți-am adus pantalonii roși pe care mi-ai scris să ți-i aduc. Da, ți i-am adus.” Era o minciună, născută într-un moment de tensiune, dar în clipa în care am spus-o am avut impresia că spun adevărul pentru prima dată. Nadia tremura ca după un șoc electric. Și-a coborât capul în tăcere. Am simțit lacrimile ei umezindu-mi mâna. „Spune ceva, Nadia! Nu vrei pantalonii roșii?” M-a privit ca și cum ar fi vrut să vorbească, dar apoi s-a oprit, a strâns din dinți și i-am auzit vocea, de departe. „Unchiule!” Și-a întins mîna să dea pătura la o parte. Mi-a arătat unul dintre picioare, amputat până la coapsă. Prietene... Nu voi uita niciodată piciorul Nadiei, amputat până la coapsă. Nu! Nici suferința care s-a aplecat asupra chipul ei, lăsându-și amprenta pentru totdeauna. Am ieșit din spital în acea zi, cu mâna strânsă batjocorind kilogramul de mere adus Nadiei. Soarele umplea străzile în culoarea sângelui. Gaza era renăscută, Mustafa! Noi doi nu am văzut-o niciodată în felul ăsta. Piatra adunată la in-

Poesis interna\ional

trarea în cartierul Shajiya avea un sens și părea pusă acolo tocmai pentru a-l explica. Gaza, în care am trăit și am petrecut șapte ani de înfrângere alături de oamenii buni, era cu totul alta. Îmi părea doar un început. Nu știu de ce am simțit că e doar un început. Îmi închipuiam că strada principală pe care mergeam în drumul spre casă nu era decât începutul unui drum incredibil de lung către Safad. Totul în Gaza deborda de o tristețe care nu era datoare plânsului. Era o provocare< mai mult de atât, era o recuperare a piciorului amputat! Am ieșit pe străzile din Gaza, străzi inundate de un soare orbitor. Mi-au spus că Nadia și-a pierdut piciorul aruncându-se într-o încercare de a-și proteja frații și surorile în timp ce bombele și flăcările cuprinseseră în ghearele lor toată casa. Nadia s-ar fi putut salva, ar fi putut fugi, șiar fi putut salva piciorul. Dar nu a făcut-o. De ce? Nu prietene, nu voi veni în Sacramento, și nu voi regreta. Nu, și nici nu voi termina ceea ce am început împreună în copilărie. Acest sentiment ciudat pe care l-ai avut când ai părăsit Gaza, acest sentiment firav trebuie să devină puternic înăuntrul tău. Trebuie să crească, iar tu trebuie să îl cauți pentru a te putea găsi, aici printre ruinele oribile ale înfrângerii. Nu voi veni la tine. Dar tu, întoarce-te la noi! De la piciorul Nadiei, amputat până la coapsă, învață ce este viața și cât prețuiește existența. Revino, prietene! Te așteptăm cu toții.

* Agenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Refugiaţii Palestinieni (n.tr.)

127

traducere de Silvia Grădinaru

PoeZie

martie 2012

PUSTIA (IV)

Gellu Dorian

RISIPA 1. (Fuga de acasă) Aici aveau de toate, numai moartea era foarte, foarte departe şi acolo s-au dus după ea, nu că aici n-ar muri oamenii, dar mor la ei acasă, dar pînă atunci ai atîtea lucruri de făcut, lăsate în urmă de cei plecaţi pentru totdeauna, încît dacă nu le-ar face nimeni, aici ar fi pustiu, nimeni s-ar întîlni cu nimeni, nimic ar vorbi, nimic ar face, eu nu le-am spus să plece, aveau casa deschisă, masa pusă, de mîncat, de băut, un ban de buzunar, biserica aproape, cîrciumi peste tot, ca să mă urască atît de mult cît spun, o puteau face şi aici, le puteam pune pielea la dispoziţie, să-şi scrie pe ea necazurile ca pe nişte palimpseste pe care le-ar fi putut descifra mai uşor decît de acolo de unde ochii lor par ca nişte vagăuni din care mă scot bucată cu bucată ca pe un preş putred dintr-o casă dospită de lacrimi, nici pielea de porc nu este atît de întinsă pe nuiele de alun ca pielea mea pe cuvintele lor, oasele fac sub ea un fel de muzică fără lăutari prin care trece vîntul pe care o mie de guri ţuguiate îl suflă ca-n pînzele corabiei lui Ulyse făcute ferfeniţă prin apele plînse de nimeni,

Gellu Dorian (n. 13 octombrie 1953, Botoșani) a debutat editorial în 1974, în Caietul debutanților, și individual cu Liniștea neliniștii (1979), urmată de peste 30 de volume de poezie, proză, teatru și eseu, printre care Poeme introductive (1986), Elegiile după Rilke (1993), Poeme golănești (1997), Niemandsinsel / Insula nimănui (1998), Poesia mirabilis (1999), Cafeneaua Kafka (2003), Elegiile de la Dorweiler (2008) și recenta antologie Abatorul umbrelor (2011). Este redactorul-șef al revistei Hyperion și fondatorul celui mai important premiu de poezie din România, „Premiul Național Mihai Eminescu”, acordat anual, de mai bine de două decenii, la Botoșani.

128

unde rătăcesc ei, se risipesc fără noimă, o fi bună plaja pe acolo, or fi bune femeile, bărbaţii, berea, lumînările de parafină ca grăsimea de porc, o fi liniştit somnul, laptele micului dejun, prînzul, cina, toate or fi mai bune decît aici, dar toate astea pentru o zi, o lună, un an, doi, trei, dar pînă la urmă toate se vor acri, laptele se va amărî, cafeaua îşi va face gust de mucegai, cîrciumile vor fi pline de molii, discotecile vor deveni ca nişte hale de fabrici părăsite din care penelopele au fugit în lume după sute de nimeni care le vor urca pînă la ceruri printre cracii lor nesătui şi lacomi ca rîmele prin pămîntul reavăn, toate se vor termina, şi limba în care se vor înţelege va deveni surdă şi mută, ca inima de piatră ascunsă într-un trup plin de spaimă ca un spital de nebuni.

129

Poesis interna\ional

PoeZie 2. (Sunt obosit) Sunt obosit şi atît de viu, că prin venele mele odihnesc pietrele aşa cum neosteniţi stau bărbaţii în cîrciumi şi smerite femeile în biserici, atît de obosit încît nici singurătatea nu-mi mai ajunge, nici inima ei veselă într-un pat de bordel, nici trupul ei lăbărţat pe tot cerul în care nu-mi mai încap privirile facute steluţe de gheaţă prin care alunec – eu m-am bătut toată viaţă cu habar n-am ce ﬁinţe, ce lucruri, încît acum văd ieşind din oglindă umbra mea, hai şi tu ca toată lumea la cîrciumă, hai în oraş, hai la femei, fă-te luntre şi punte şi treci peste tine, nu este deloc greu să nu mai ştii de tine, în curînd nici ferestrele n-o să te mai scoată afară, casa o să te înghită ca pe un biscuite gura ﬂămîndă a copilului, patul o să te arunce din el pentru totdeauna ca pe un bulgăre de zăpadă în soare, o să te faci invizibil, gura n-o să mai sărute buza paharului, din icoane nu va coborî nimeni să te aducă în faţa lui Dumnezeu care se va ascunde în tine încît nu-l vei mai găsi niciodată, nici el în tine, chipul şi înfăţişarea lui – sunt atît de obosit, atît de obosit, încît nici eu nu mă pot vedea cînd mă privesc în faţă< străinul ăsta o să mă ucidă-ntr-o zi, o să mă uite, încît n-o să mă mai întorc să-l privesc cum îmi leapădă trupul ca pe un fetus din placenta în care şi el a trăit – atît de obosit încît îmi este greu să mă mai nasc o dată. 3. (Nimic nu e de vînzare) Nimic din ce risipesc nu e de vînzare, nici lehamitea măcar, pe ea nu o risipesc, ea mă risipeşte, ea mă scoate în lume cu ochii închişi, nimic din ce risipesc nu cumpără nimeni, nici lehamitea măcar, pe ea nu încerc să o vînd, ea mă vinde pe nimic nimănui, nimănui nu-i trebuie, ce să fac cu ea, ce să facă ea cu mine, peste tot e plină lumea de hainele ei în care nimeni nu vrea să intre, din care toţi vor să iasă, o garderobă plină de molii cu ochii holbaţii ca ai beţivului în faţa paharului gol, vînd şi eu ce am, nimeni nu cumpără, telal într-o piaţă plină de cîrpe prin care se simt izurile unor vieţi care s-au stins de fericire ca nasturii în cheutori pe burta îmbuibaţilor, 130

martie 2012

PoeZie

Poesis interna\ional

nimic din ce am risipit nu mai poate fi cumpărat, negustor perdant de la primul şfanţ pe care nu l-a avut pînă la ultimul pe care nu l-a căştigat niciodată, nimic din ce am risipit nu mai pot cumpăra, leţcaie de aer în gura mea, lehamitea îmi iese din trup şi se aşează în oglinda pe care o vor acoperi cu cerceaful în care n-am dormit niciodată, negustor care şi-a dat primul şfanţ pe care nu l-a avut pe ultimul şfanţ pe care nu l-a putut cîştiga nici în ultima clipă – aş striga, dacă m-ar auzi cineva, dar cei care ar fi putut asculta nu ştiu că strigătul meu nu costă nimic, li-l ofer pe gratis, numai să coboare din ochii lor la picioare unde stau nevăzut ca nevăzutul. 4. (Am iubit) Eu am iubit ca nebunul, ca nebunul am fost scos afară din lumea pe care o iubeam, de-a fost o fantoşă făcută din cîrpe, am fost izgonit de ochii ei de tăciune aşezaţi pe un obraz de pînză murdară, de-a fost o băşică de porc uscată plină cu grăunţe, dată de tata la sărbători, în faţă mi-a explodat şi m-am ascuns sub pat lîngă ochii de şoareci speriaţi de colţii pisicii, care şi ea, după ce-am crescut-o cu biberonul, m-a zgîriat de-mi citesc şi acum pe piele mieunatul ei, de-a fost un miel salvat de la cuţit, împuns de coarnele lui am fost cînd a crescut şi-şi păzea oile pe cîmpul plin de flori pe care chiar şi pe ele de le-am iubit m-au uitat uscîndu-se în căpiţe de fîn, de-a fost un vişin crăcos, din vîrful lui m-a trîntit la pămînt, orice, absolut orice am iubit m-a uitat sau pedepsit, cuţitul mi-a intrat în picior, secerea mi-a lăsat un semn pe mînă, cămăşile s-au făcut preşuri de cordele pe care toţi au călcat aşa cum calcă acum pe mine tălpile pe care le-am spălat de cînd nu ştiau ce e pasul, mersul, fuga, joaca, lovitura în coaste, palmele mamei pe obraz şi acum ard, cureaua tatei îmi stă de-a lungul spinării şi pe buci ca nişte tatuaje de marinar făcute pe-ascuns, prietenii pe care i-am iubit s-au aşezat în uitare ca grăunţele putrede în pămînt, fratele cel mic m-a iubit ca nebunul şi el dar a plecat şi nu mă mai aude cum tac la bodega din colţ, nici cărţile nu-mi stau cu de-a-ntregul în cap, se fac acolo ferfeniţă, se amestecă, mă rătăcesc şi alerg prin biblioteci după ele ca pe nişte autostrăzi cu o sută de benzi, de-a fost ea, într-o sută de femei, de la prima căreia i-am făcut loc în inimă în timp ce în inima ei cuibăreau tot soiul de inimi, pînă la ultima căreia i-am dat totul, trupul, inima, sîngele în care s-a scăldat cum a vrut, din care a scos trupul meu în alte două trupuri şi acum sapă în mine mormîntul în care să mă îngrop, toate s-au făcut fotografii scorojite în nişte albune salvate de la incendii, de-am fost eu, chiar şi eu sunt atît de departe de mine încît duc paharul la gura altuia rămînînd însetat pînă la secetă, uscat ca o trestie prin care nici aerul nu mai fluieră – 131

PoeZie

Poesis interna\ional

martie 2012

eu încă iubesc ca nebunul într-un ospiciu din care toţi fug, încît mă arunc în oglinda din perete ca-ntr-un lac în care voi înota la nesfîrşit, la nesfîrşit, la nesfîrşit. 5. (Sunt foarte fericit) Toate cîte s-au petrecut cu mine stau acum ghemuite în cîteva spaime pe care nimeni nu vrea să le stîrnească, e mai bine să stea acolo, în mintea fiului meu, în inima fiicei mele, în trupul împrăştiat în toate zările lumii pe care aş fi putut-o numi femeie, dar femeile din viaţa mea au fost toate frumoase şi foarte supărate, numai cele urîte au rămas să se uite la femeia cu care stau ca la o magazie de lemne pe timp de iarnă, dar asta nu mi se mai întîmplă mie, ci altuia, un ins nici trist, nici beţiv, nici notabil, nici într-un fel, un om în care toţi îşi aşează hainele ca într-un cuier, iar cînd apare de sub ele nu poate fi zărit decît cu mîna făcută streaşină la ochi, pentru că el e undeva foarte daparte închis într-un plic pe care atunci cînd îl vor deschide vor afla că o viaţă întreagă au stat cu el la aceeaşi masă, în aceeaşi casă, în aceeaşi biserică s-au închinat, ba chiatr au fost la aceleaşi femei cînd ele erau duse la alţi bărbaţi, dar şi asta, desigur, mi se poate întîmpla, pentru că nu chiar toate cîte ar fi trebuit să mi se întîmple mi s-au întîmplat – sunt foarte, foarte liniştit din acest punct de vedere, îmi beau ceaiul şi aş vrea să ştiu că toţi ai mei sunt fericiţi şi mă urăsc de moarte. (...)

132

Mihai Traianu (1940-2007)

N[scut la 9 august 1940, în comuna Socodor, jud. Arad> mort în 2007, la Arad. Studii< absolvent al Liceului „Moise Nicoară” din Arad (1957) şi al Facultăţii de Filologie (secţia limba şi literatura română) din Cluj (1964). Profesor în învăţământul special (şcoala de la castel) din comuna Macea (1964-1981)> la Centrul profesional şi liceal pentru nevăzătoare din Arad (1986-1991) şi la Şcoala specială ajutătoare din Arad. De-a lungul vremii a lucrat și ca funcţionar la Casa corpului didactic, muncitor agricol, recepţioner, magazioner şi paznic. Debut în revista Tribuna din Cluj (30 iunie 1959). Mihai Traianu a debutat editorial în anul cutremurului cu un volum ce nu făcea nici o concesie vremurilor, Stăpân de pajişti (Ed. Dacia, 1977). Au urmat Trecerea râului (Ed. Sophia, 1993), Aevea (Ed. Mirador, 1999) și Lumina zodiacală (Ed. Nigredo, 2003).

V. leac Ieşirea în public a lui Mihai Traianu se rezuma la drumul de acasă până la intrarea în cea mai apropiată alimentară. Nu cunosc pe nimeni care să ﬁ avut o viaţă mai discretă, la fel ca Bartleby, mişcările-i erau încete şi totodată invizibile. Neobservată a trecut şi poezia sa. Nimeni nu se încumeta să recunoască/recomande poemele lui ca ﬁind ceva special (asta o descoperi singur, ca cititor)> e adevărat că erau foarte puţini cei care îi cunoşteau opera, dar nici printre aceşti cunoscuţi nu s-a găsit vreun promotor. Eu l-am întâlnit târziu, în ultima perioadă a vieţii lui, când vederea i se înrăutăţise din nou. Era un tip fascinant, stătea întotdeauna, atunci când beam cafea sau ceai, indiferent în ce locaţie eram, cu faţa spre Mureş. „Eu sunt un poet de râu, el e singurul care mă înţelege, nu-i pot întoarce spatele”, zicea> privind prin mine şi prin tot ce era în spatele meu, spre râu. Şi râul l-a înţeles< a şters orice urmă a trecerii lui prin viaţă. Însă nu şi poezia. Cred, fără rezerve, că Mihai Traianu este un poet care se va impune în panorama lirică românească. Încet, dar se va impune.

133

martie 2012

PoeZie

Poesis interna\ional

Mihai traianu Adânc zorii albi ne vor biciui nervii pupilele

Și Și frunzele de salcâm să nu moară și trupul tău de femeie să nu putrezească în noapte și florile de mentă să nu se facă scrum Și iarba să nu crească pe turnurile combinatului și tramvaiele să nu tulbure maidanele intravilane și pulpele cerului de durere să nu urle Și podul municipiului să nu gâtuiască râul și contabilul să nu înnebunească de crizanteme și vântul să nu sucombe blazoanele pădurii Și lespezi să nu acopere sămânța cea bună și fântâna să nu înseteze pământul și fluturii și lucerna și cucul și sufletul însinguratului

Să întinzi mâna Să întinzi mâna să prelungești dar viața unui prieten umbra lui pe pământ Să treacă ierni și valuri de iarbă să întinzi viața lui pe fața zilelor să bată dar inima lui peste încremenirea pietrelor de râu și mugurul crud Să adaugi un răsărit peste suﬂarea lui o creangă înﬂorită o închipuire a ploii chiar să-l îndemni la iubire adică iubirea pentru o femeie iubirea de patrie iubirea pentru hai să spunem un ied primăvara Prelungindu-i dar viața nu printr-un miracol doar să-i întinzi mâna când e pe cale de a se pierde ce greu să spunem a muri

Ne vom ﬁ iubit dar de moarte și în anno domini al zăpezilor părul tău va ﬁ fost cel mai nimicitor viscol (din volumul Stăpân de pajiști, 1977)

Punct fix pârghie de sprijin pe râu Dacă în această vară deznădăjduită un semn bun ar veni dacă ar exista o pârghie de sprijin pe râu din trunchi de plop singuratec un punct fix în argile prin vegetația de un eclectism verde în aceste oculte maidane de existență umană un paradis aproape pierdut aleator bântuit de vânt în liniștea nopții și prundurile înierbate de o pustiire precum singurătatea firelor de nisip astfel viața-mi ziceam odată în zorii opaci când câinele cartierului trecea mut sub fereastra-mi deschisă târându-se șchiop într-o senină obnubilare pe caldarâmul străzii înierbat precum un prund vechi de râu dacă ar afla dânsul un punct fix în argile o pârghie de sprijin pe râu din trunchi de plop singuratec dacă un semn bun ar veni doamne pe aceste oculte maidane de existență umană un paradis aproape pierdut aleator bântuit de zei

Atunci fiule vei fi cineva pe râu trăind în iluminările ierbii verdele dumneaei stenic ocrotindu-ți calea cea dreaptă în iarbă atunci fiule vei fi cineva pe râu crede-mă așadar trezindu-te în zi odată cu iarba muncind atâtea și atâtea ceasuri la iarbă ascultând întâile voci în iarbă respirând prin firul de iarbă apărând o demnitate în iarbă crezând într-un ideal de iarbă iubind o umbră în iarbă urmând adevărul în iarbă solidar cu ceilalți de pe râu în prigoana de iarbă

Să îi readuci totul în lumina ochilor în plămâni în sângele lui și în carnea și oasele lui de om

Viscol Așteptând minunea zăpezilor în decembrie înseninatul Cum trupul tău atât de alb alb goală subt laserul lumii ce sex-machine curând salcâmii vor arbora platoșa aceea ireal de albă cumpeni îngropate până la sâni în zăpezi 134

trăind în iluminările ierbii verdele dumneaei stenic ocrotindu-ți calea cea dreaptă în iarbă atunci ﬁule vei ﬁ cineva pe râu (din volumul Trecerea râului, 1993) 135

Cuprins 3 4 5

DUMITRU P{CURARU - Bani ;i prestigiu ION MURE:AN - „Aproape perfect” sau `n ap[rarea editoriali;tilor NICOLAE COANDE - Pielea este azi faima noastr[ de pe coperte

KEMÉNY ISTVáN H-ul cel mut> Cântec de drum> Apicultorul> Cravata

PABLO D’ORS - Nepotul lui Bernhard

IOANA DUNEA - Grani\e

59 60

MATEI HUTOPILA un jeudi> kolkhoze cîmpulung – rădăuţi> méditerranéenne> vendredi

CONSTANTIN AB{LU|{ - Cal troian

62 63 64 65

ALEKSANDAR STOICOVICI asta era copilăria noastră> peştele din Iagodărie> to je bilo naše detinjstvo> riba iz Jagodare cântec de leagăn și de moarte> pesma pred spavanje i smrt maci> chihlimbar> makovi> ćilibar perspectivă> în răspăr> perspektiva> nasuprot

RICHARD WAGNER Windgedicht> Brief> Abschiesgedicht> Dorfgeschichte> Poezie cu v]nt> Scrisoare> Poezie de r[mas-bun> Povestea satului Der Mann, die Frau, das Kind> Banater Abend> Stationen> Als „Eva“ Informantin war Bărbatul, femeia, copilul> Seară bănăţeană> Staţii> Pe când „Eva“ era informatoare Namenregister> Registre de nume

CORINA BERNIC - „Numitul” Richard Wagner. Ce vrea s[ spun[ poetul? NICOLAE COANDE Fochistul negru> Der schwarze Heizer

CLAUDIU KOMARTIN - Epistolar

70 71 72

MICHAëL VANDEBRIL HET VERTREK VAN MAETERLINCK~> NAAKT OP DE RUG GEZIEN> GEESTDRIFT EXILUL LUI MAETERLINCK> NUD VĂZUT DIN SPATE> ÎNFLĂCĂRARE JOUR DE GRÂCE> JOUR DE GRÂCE

73 74 75

VLAD MOLDOVAN Savadisla farfisa.punk.and.the partisan.> Savadisla farfisa.punk.and.the.partisan. Unknown Faker> Unknown faker A venit zăpada> Snow has come

O. NIMIGEAN Pe care autorul l-au început, ci griji şi năpăşti, ce vei vedea, nu i-au îngăduit să-l sfârşească> să nu te miri> *** block> (cele trei furii din vremea cînd) 13.04. ’98> Foarte întortocheat, foarte greoi... Caut corespondenţele... > Nu, revolta nu a pierit... > nu-ţi garantează nimeni nimic> Nu cred că sînt mai vii cărţile decît oamenii... > mic nomenclator al meseriilor mele> tu să scrii altceva (oamenii desfigura\i)

STEPHEN WATTS - Notes on Animalinside

77 78

BRIAN HENRY Quarantine> Quarantine / 2> Quarantine / 3> Carantină> Carantină / 2> Carantină / 3 Quarantine / 4> Quarantine / 5> Quarantine / 6> Carantină / 4> Carantină / 5> Carantină / 6

26 27 28 29

KRASZNAHORKAI LáSZLó VII> XII VII> XII XIII> XIV XIII> XIV

FLORIN H{L{L{U - Altfel despre iubirea de \ar[

ION BUZU - 45 de secunde

31 32

JO SHAPCOTT Of Mutability> La Serenissima> Riddle> Despre mutabilitate> La Serenissima> Ghicitoare The Deaths> Stargazer> Morţile> Cel ce se uită la stele

84 85 86

WISłAWA SZYMBORSKA Terrorysta, on patrzy> Możliwości> Teroristul pîndeşte> Posibilităţi Nazajutrz – bez nas> Nagrobek> Ca mîine – fără noi> Epitaf Żona Lota> Nevasta lui Lot

COSMIN PER|A - Răcoarea pietrişului la trecerea ta cântec de leagăn pentru generaţia mea

7 8

18 19 20 21

C{T{LINA B{LAN Cutia numărul 4 Cutia numărul 6> Cutia numărul 7> Cutia numărul 8> Cutia numărul 9> Cutia numărul 10> Cutia numărul 11

SILVIU DANCU - Lacrimi ;i ;fin\i

87 88

VALÉRY LARBAUD Alma perdida> Alma perdida

CHRIS TANASESCU - Towards a Poetics of the Graph Poem

Noul val. Patru poe\i tineri

44 45

FLORIN CARAGIU - C]nd va veni ceea ce este des[v]r;it TEODORA COMAN - Soarele mecanic

93 94 95

STEPHEN WATTS Poeme Little Poem for Lovely Nichita Stanescu Mic poem pentru minunatul Nichita Stănescu

48 49

AURÉLIA LASSAQUE Lo rei de seda saura> ***> ***> ***> Le roi de soie blonde< ***> ***> ***> ***> ***> Lo sòmi d’Orfèu> Lo Sòmi d’Euridícia> ***> ***> Le rêve d’Orphée> Le rêve d’Eurydice

136

OCTAVIAN SOVIANY baker street, 221 b> national gallery. portretul soţilor arnolfini> joc alba-neagra cu regina victori> cafeneaua din chelsea 137

98 99

ultima ta scrisoare de dragoste> birt londonez Casa de pariuri literare

104 105

GEO BOGZA TĂCEREA DEZLĂNŢUITĂ EL INCONTENIBLE SILENCIO

107

HANS THILL Das heiße Fleisch der Wörter (Köno)> Carnea fierbinte a cuvintelor (Köno)

109

RADU VANCU - Epistolar

112 113

TRISTAN TZARA Vino cu mine la ţară Gyere velem vidékre

114

CAMELIA TOMA - Strig[tul mut al artistului

117

AURA MARU - Poker. Dou[ prejudec[\i

119

DAN-LIVIU BOERIU - C[derea `n timp

121

IOAN PINTEA - Jurnal de poet

126

GHASSAN KANAFANI Scrisoare din Gaza

129

GELLU DORIAN PUSTIA (IV) - RISIPA

133

V. LEAC despre Mihai Traianu

134 135

MIHAI TRAIANU Și> Să întinzi mâna> Viscol Punct fix pârghie de sprijin pe râu> Atunci fiule vei fi cineva pe râu

Poesis Interna\ional - magazin literar cu apari\ie trimestrial[ Materialele se pot trimite pe adresa redac\iei (Satu Mare - Strada Mircea cel B[tr]n nr. 15, cod 440012) precum ;i pe adresa de e-mail poesisinternational@yahoo.com

138

Tipar “Informa\ia Zilei” Str. Mircea cel B[tr]n, nr.15 Cod 440012 Satu Mare-Romania Tel< 0261-767300 Fax< 0261-767301 www.informatia-zilei.ro