Mereni. Monografia unui sat răzeșesc, Chișinău, Atelier, 2004.

Veaceslav Stavilă

M o n o g r a f i a

u n u i

s a t

r ă z e ș e s c

Veaceslav Stavilă

M o n o g r a f i a

u n u i

2004

s a t

r ă z e ș e s c

CZU 94(478-22) S 80 ISBN 9975-9574-8-X Coordanator științific al ediției: dr. Gheorghe POSTICĂ La elaborarea lucrării au contribuit în calitate de coautori cu sugestii, materiale de ordin documentar, date și surse biobibliografice: Emilian BACIU Vasile BUJAC Anatol CARAMAN Vasile Malanețchi Valeriu OGLINDă Ion POSTICĂ dr. Gheorghe POSTICĂ dr. hab. Eugen SAVA Descrierea CIP a Camerei Naționale a Cărții Stavilă, Veaceslav

Mereni : Monogrfia unui sat răzeșesc / Veaceslav Stavilă – Ch.: Atelier, 2004 (Combinatul Poligr.). – 356 p.

ISBN 9975-9574-8-X

2000 ex.

94(478-22) Lectori: Costache Costenco, Vasile Malanețchi Corector: Svetlana Cuzuioc Designul ediției și coperta: Alexandru Macovei, Alexandru Ermurache Machetare computerizată și prelucrarea imaginilor: Alexandru Ermurache, Luminița Ermurache Desene: Alexandru Macovei Hărți, imagini: Gheorghe Postică © © © ©

Veaceslav Stavilă Atelier Sancos Acvila Grup

Această carte despre satul Mereni, ce apare la 500 de ani de la trecerea în eternitate a Dreptcredinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt este elaborată din inițiativa Dlui Dr. Valeriu OGLINDă.

Lucrarea este publicată cu sprijinul financiar al Domnilor Nicolas Nicula, Ion Postică și Valeriu Oglindă.

Monografia este dedicată aniversării a 530-a de la prima atestare documentară a localității.

M ereni 6

Istoria este învățătoarea vieții, au zis înțelepții din antichitatea latină.

Fără de istorie nu este Patrie, și fără dragoste de istorie nu poate fi dragoste către Patrie, afirma, în deplină cunoștință de cauză, ilustrul cărturar Alexandru Hâjdău.

Patria este locul unde ne-am născut, satul în care am făcut cei dintâi pași în viață.

Sfânta casă părintească zidită în țărâna gliei străbune, pe care au trudit în sudoarea frunții înaintașii noștri și unde, azi, muncesc semenii noștri; școala, biserica, clopotnița și cimitirul în care odihnesc osemintele strămoșilor – toate împreună reprezintă Patria.

Ferice de cei ce au Patrie: au rădăcini adânci în istorie, au la ce ține cu adevărat, au ce apăra, ocroti și lăsa drept moștenire urmașilor.

A fost pentru mine o datorie de onoare să-mi îndemn consătenii a cunoaște ceea ce ne este aproape și drag – istoria satului natal – o fărâmă din Patria noastră cea mare și frumoasă.

Dr. Valeriu OGLINDĂ

Satul reprezintă elementul definitoriu al civilizației românești din ultimele două milenii. În cadrul satului s-a plămădit poporul român, limba română și civilizația românească. În condițiile satului s-a produs creștinarea românilor, formarea ortodoxiei populare românești, a obiceiurilor și tradițiilor naționale. Satul a reprezentat principalul element de continuitate românească în întregul spațiu de geneză, păstrând ființa neamului pe parcursul mileniilor zbuciumate, inclusiv în perioada întunecată a migrațiunii popoarelor barbare. Satul a condiționat obștea teritorială și obiceiul pământului, care au perpetuat formele originale ale spiritualității românești timp de milenii, păstrând intacte rădăcina istorică a neamului și suflarea strămoșească. Satul a generat statul românesc. Formula „de la sat la stat” reprezintă o realitate istorică specifică lumii românești. Satul a modelat „țara” – spațiul vital strămoșesc, plaiul natal, care a servit drept model pentru organizarea statului românesc în formula de Țara Românilor și Țara Românească.

Satul românesc a fost și este foarte divers, multicolor, având o gamă de varietăți, care îl plasează printre cele mai remarcabile fenomene ale civilizației umane. În funcțiune de regiune, satul românesc poate fi: ardelean, muntenesc, oltenesc, dobrogean, moldovenesc, etc.

Satul dintre Nistru și Prut, pe lângă caracteristica sa general – românească, posedă în același timp și un specific moldovenesc, prin care sunt exprimate particularitățile tipice periferiei de răsărit a spațiului național. Satul dintre Nistru și Prut este, în același timp, și un sat basarabean, grație unor trăsături formate în condițiile izolării la o anumită etapă a acestei regiuni de masivul de bază al neamului. Satul basarabean, la rândul său, în dependență de localizare, este și el diferit: orheean, lăpușnean, sorocean, tighecean, codrean, etc.

Din acest punct de vedere și, ținând cont de evoluția istorică, satul Mereni se remarcă în postura dublă de sat orheean și sat lăpușnean.

Satul Mereni este amplasat într-o regiune ocupată în trecut de masivul codrilor seculari, care protejau populația autohtonă de invaziile neamurilor străine. Codrii Merenilor erau parte integrantă a Codrilor Orheiului, care au constituit în evul mediu o formațiune militaro-politică locală – Țara Orheiului, cu tradiții istorice străvechi, ce a contribuit în mod substanțial la perpetuarea vieții românești în aceste ținuturi. Satul Mereni se suprapunea, într-un fel, și cu Codrii Lăpușnei, care la anumite etape istorice au influențat favorabil destinul localității.

Satul Mereni este o localitate cu un trecut bogat ce își deapănă istoria scrisă de la Ștefan cel Mare și Sfânt, posedând în același timp și o preistorie cu rădăcini viguroase, coborâte în adâncul mileniilor. Conform unei versiuni, întemeetorul satului Mereni ar fi fost bătrânul Marea - tatăl boierului Bratu Marele și al kneaghinei Marena, soția domnitorului Alexandru cel Bun, stăpânitoarea pământurilor din preajma Mănăstirii Căpriana.

Satul Mereni este o localitate tipic românească, amplasată într-o regiune colinară, ce mai păstrează fragmentele fostelor păduri istorice. Satul Mereni reprezintă un spațiu tipic, aflat, după expresia poetului, „pe un picior de plai, pe o gură de rai”. Satul Mereni are în peisajul său un splendid râuleț și este format după faimosul principiu românesc „deal, vale, deal, vale”.

Satul Mereni este constituit din oamenii gospodari, urmași ai vechilor răzeși, care făuresc istoria vie, având în suflet dragostea de neam și de țară, purtând respect pentru memoria strămoșilor, pentru binele urmașilor și al neamului românesc în general.

Prezenta carte este un omagiu adus merenenilor din toate timpurile și vine să servească întru consolidarea spiritului de comunitate și de neam.

Dr. Gheorghe Postică, coordonatorul ediției

M ereni 7

Prefață

M ereni 8

Introducere Din punct de vedere istoric, satul se face remarcat din mai multe considerente. Primul ar fi că pe moșia Merenilor au existat așezări omenești și acum patru milenii. Această împrejurare, indubitabil, pune satul în rândul unui număr limitat de localități din Republica Moldova care au o rădăcină istorică atât de veche. Pentru întâia dată Merenii sunt menționați documentar la 25 septembrie 1475, satul însă este cu mult mai vechi. În pofida ultimului fapt, până la momentul în care scriem aceste rânduri, o carte dedicată în exclusivitate Merenilor nu a fost încă tipărită.

Ultima împrejurare ne-a determinat să purcedem la scrierea lucrării de față. În ce ne privește, am considerat necesară scrierea unei lucrări de sinteză. Pornind de la aceasta, am structurat studiul nostru conform principiului problematic, divizându‑l în 16 compartimente. Cititorul va găsi în el informații cu privire la descrierea geografică și toponimia localității, date despre primele așezări, documente despre întemeierea satului și primii săi locuitori, un bogat material factologic cu referință la evoluția moșiei și a proprietăților funciare ale sătenilor. Au fost cercetate, de asemenea, astfel de aspecte cum ar fi: administrarea satului, învățământul, biserica și cimitirul. De o importanță inestimabilă pentru generațiile actuale și cele viitoare sunt mărturiile sătenilor referitoare la cele mai sinistre pagini ale istoriei satului ce țin de secolul XX: al doilea război mondial, foametea organizată de sovietici, deportările inspirate de bolșevici. Drept dovadă a continuității în dezvolarea localității, am selectat mai multe materiale etno-folclorice, anexând lista, fie și incompletă, a locuitorilor satului către anii 1859, 1942 și 2002. Un capitol aparte se referă la personalitățile marcante ale Merenilor.

Drept surse ne-au servit vechile tipărituri, diverse culegeri de documente, monografii, studii științifice, informațiile din presă. Am apelat, de asemenea, la documentele originale din Arhiva Națională a Republicii Moldova (în lucrare – ANRM), Arhiva Organizațiilor Social- Politice a Republicii Moldova (în lucrare – AOSP), cât și la materialele din colecțiile muzeului satului Mereni.

Acolo unde documentele au lipsit, am recurs la surse orale. Le mulțumim aici tuturor sătenilor care ne-au oferit sprijinul lor informațional. În mod deosebit, manifestăm sentimentele noastre de profundă recunoștință domnilor și doamnelor Emilian I. Baciu, Veronica T. Barbăroșie, Vasile I. Bujac, Anatol P. Caraman, dr. Vlad Ciubucciu, Lidia A. Crețu, Gheorghe Plămădeală, Veaceslav E. Rejep, Ion Postică, dr. Gheorghe Postică și dr. hab. Eugen Sava. Și, în cele din urmă, dar nu în ultimul rând, mulțumirile noastre speciale se îndreaptă către domnul Valeriu I. Oglindă, originar din Mereni care, cu multă înțelegere, a susținut lucrările de investigare și scriere a monografiei satului.

Indiscutabil, zeci sau poate chiar sute de documente interesante cu privire la problemele abordate în lucrare își mai așteaptă încă cercetătorii. Spunem acestea fiind conștienți de faptul că nimic nu poate fi perfect. Tocmai de aceea vom saluta sugestiile la temă ale specialiștilor și cititorilor; ele ne vor fi de un real folos în cazul unei noi ediții, revăzute și completate.

Autorul

M ereni 9

P

Primii oameni pe moșia satului Mereni

au apărut în vremurile preistorice.

Cele mai vechi urme de locuire umană sunt documentate cu circa șase mii de ani în urmă. Începând cu mileniul IV î. Hr., pe pământurile Merenilor s-au perindat, în căutare de pășuni, păstori nomazi veniți din stepele euroasiatice. De la aceste triburi aici au rămas mai multe movile de pământ, în cadrul cărora se află morminte umane. La mijlocul mileniului II î. Hr., este întemeiată o așezare seden­tară, care a existat câteva sute de ani. La începutul erei lui Hristos pe aceste plaiuri existau patru așezări înfloritoare, care întrețineau relații active cu Imperiul Roman. În perioada migrației popoarelor,

în evul mediu timpuriu (sec. V-XIII), pe moșia satului, sporadic, au staționat păstori nomazi de origine turanică, care au lăsat morminte în movilele de aici.

Din aceeași perioadă, în regiunea Merenilor sunt semnalate și urme de locuire a populației autohtone.

De la vechile așezări, pe moșia satului Mereni, s-au păstrat diverse vestigii, care în prezent sunt calificate drept monu­mente arheologice.

Cele mai vechi mențiuni referitoare la monu­ mentele arheologice din preajma Merenilor se conțin în documentele din 5 septembrie 1605 și 26 iunie 1796, prin care se delimitează moșia satului. Aici sunt pomenite câteva movile de pământ: două din șesul Bâcului, cea din gura Zmeoaicei, cele din preajma moșiei

M ereni 10

Sahaidacului, apoi movilița de la Gălgan, movilița din jos, movilele Liudi, movila din fundul Roșiei.

Primele peregheze arheologice pe moșia actuală a satului Mereni au fost efectuate în anul 1975 de către Gheorghe Postică, care a descoperit aici patru așezări din perioada daco-romană – sec. II-IV î. Hr., o așezare din epoca bronzului – sec. XVI-XII î. Hr., și a înregistrat 13 cimitire tumulare (movile din pământ) cu înmor­mântări din mileniile IV-III î. Hr., sec. IVIII î. Hr., sec. II-IV î. Hr. și sec. X-XII. În preajma Merenilor au mai fost înregistrate 4 movile de pământ aflate azi în afara moșiei Merenilor, dar care până în anii 60 ai sec. XX au aparținut acesteia.

Prima așezare din perioada daco-romană cuprinde o suprafață de circa 1000 x 400 m la 2,0 km nord-vest de sat, pe panta de nord-est a văii ce duce spre satul Maximăuca. A doua așezare din aceiași perioadă se află pe teritoriul satului, în regiunea „Școlii Berjan”. A treia așezare din perioada dacoromană se află la 0,5 km spre sud-est de sat, pe panta de nord-est, și cuprinde o suprafață de circa 800 x 300 m până în preajma Sărăcuței. Pe același loc se află și vestigiile unei așezări din epoca bronzului. Ce-a de-a patra așezare din perioada daco-romană se află la circa 5 km spre sud-vest de la sat, pe panta de vest a văii Petroșița, în locul numit „La Vanea Margină”, în fața văii râului Bâc.

Movilele de pământ sunt amplasate în opt locuri: două movile între Maximăuca și Sahaidac; altele două sunt movilele Liudi la nord de Perciunu; o movilă se află de asupra Roșiei, în preajma fostei brigăzi de tractoare; patru movile la sud-est de sat, în partea centrală a dealului Bujac (la Gore Ilici); altele patru – la capătul de sud-est al aceluiași deal. O movilă se află sub drumul din preajma fabricii de vin din Merenii Noi, altă movilă – de asupra Hârtopului Chihaiei, și două movile – la Hatmănă, la sud-vest de Fabrica Avicolă Mereni.

Primele cercetări arheologice sistematice, la Mereni, au fost efectuate în anul 1986 de către Gheorghe Postică1, în colaborare cu Eugen Sava și Larisa Ciobanu, având tot sprijinul din partea școlii din localitate, în frunte cu directorul Emilian Baciu. În anul 1987, pe șantierul arheologic de la Mereni

continuă lucrările, la care a participat și Valentin Dergaciov2. În cadrul așezării din sec. II-IV de lângă Sărăcuța au fost descoperite rămășițele unor locuințe de suprafață construite din nuiele și lut, vetre amenajate din piatră și acoperite cu lut ars, gropi de păstrat cereale și alte provizii, greutăți de la războaie de țesut, ceramică locală pregătită manual sau la roata

Topor din piatră descoperit la Mereni (Mil. II î. Hr.)

olarului, amfore romane, fibule și vârfuri de săgeți din bronz, unelte din fier etc. În cadrul așezării din epoca bronzului – sec. XVI-XII î. Hr., au fost descoperite locuințe adâncite în pământ, ceramică lucrată cu mâna, un pumnal din bronz, un topor din piatră șlefuită, aflat azi în Muzeul satului. Populația acestei vechi așezări, preponderent, se ocupa cu păstoritul turmelor mari de bovine, oi, capre, nu numai în zona dată, dar și în regiunile de silvostepă din nordul Mării Negre3. În patru movile de pământ supuse cercetării arheologice au fost descoperite 38 de morminte umane lăsate aici de triburile migratoare. Într-un tumul au fost descoperite 16 morminte, în altul – 15, iar în celelalte două au fost identificate respectiv 3 și 4 morminte străvechi.

Majoritatea absolută a mormintelor descoperite aparțin triburilor prei­sto­rice ale crescătorilor de vite: 6 sunt din

Vas din epoca bronzului descoperit la Mereni (Mil. II î. Hr.)

Printre vestigiile descoperite în mormintele din tumulii de lângă Mereni se remarcă: vase de ceramică pictate, din mileniile IV-III î. Hr.; armament din sec. IV-III î. Hr. – câteva zeci de vârfuri de săgeți din argint și bronz, spade din fier, pumnale; câteva aplicații din aur; piese de harnașament din bronz sau os etc. Materialele arheologice descoperite se află în fondurile Muzeului de Arheologie al Academiei de Științe a Republicii Moldova.

Din perioada istorică a satului Mereni (sec. XV‑XVIII) datează cimitirul aflat la sud de zidul Bisericii, în preajma podului de peste râpă, fiind întretăiat de șoseaua ce duce spre Chihaia. Aici, în anul 1967, în timpul construcției gazoductului, au fost descoperite mai multe morminte umane. O continuare a acestui cimitir este necropola din ograda bisericii.

Cimitirul din Mereni, aflat în partea de nord a satului, are aproximativ 200 de ani.

Din cadrul descoperirilor arheologice fac parte și tezaurele monetare. Pe parcursul ultimului secol, pe moșia satului Mereni, au fost descoperite două tezaure monetare. Primul tezaur, alcătuit din monede de aur și argint îngropate în ultimul sfert al sec. XVIII, a fost descoperit de către țăranul A. S. Gherasim, în

Comoară descoperită la Mereni în 1975

anul 1913, în locul Valea Mare4. Din componența tezaurului 101 monede (inclusiv 3 de aur și 99 de argint) au fost transmise în Comisia Arheologică de la Sankt-Petersburg. Între monedele tezaurului din Valea Mare sunt prezente piese turcești din perioada sultanilor: Mustafa II (1695‑1703), Ahmed III (1703‑1730), Mahmud I (1730‑1754), Osman III (1754-1757), Mustafa III (1757‑1774), și piese monetare ale Sfântului Imperiu Roman (German). Alt tezaur a fost descoperit de către tractoristul Nicolae Ciolan în anul 1975 în partea de nord a moșiei satului5, la hotarul cu moșia Budeștilor, la sud de movilele Liudi, în apropierea vechiului drum ce ducea spre Tighina.

Grație tractoristului Teodor Ciobanu acest tezaur a fost transmis la Muzeul de Arheologie al AȘM unde se păstrează în prezent. Câteva monede se află

M ereni 11

mileniul IV î. Hr. (perioada eneoliticului) și 25 din mileniile III‑II (epoca bronzului). Două morminte au fost lăsate de către triburile nomade ale sciților din sec. IV-III î. Hr., venite aici din stepele din nordul Mării Negre, iar altele 2 țin de triburile nomade ale pecenegilor din sec. X-XII, veniți încoace din stepele euro­asiatice. Pe suprafața unui tumul, distrus parțial de arătură, au fost descoperite vestigiile unui mormânt sarmatic din sec. II-IV î. Hr.

M ereni 12

în muzeul satului, iar alte câteva piese au rămas la persoane particulare. Monedele se aflau într-o oală de lut, acoperită cu un strat de ceară. Tezaurul era alcătuit din circa 200 monede cu o valoare totală de aproximativ 235 lei și cuprindea piese turcești din perioada sultanilor Ahmed III (1703‑1730), Mahmud I (1730‑1754), Mustafa III (1757‑1774) și o monedă austriacă din timpul împărătesei Maria Tereza.

Vas pictat din perioada eneoliticului descoperit într-un tumul de lângă Mereni (Mil. III î.Hr.)

În perioada când a fost acumulat și ascuns tezaurul, pe la anii 1750‑1774, pe acești bani se putea cumpăra una din următoarele categorii de mărfuri: 6‑8 cai, 11‑14 boi, 18‑25 vaci, 112‑129 oi, 180‑300 căldări de vin, 13235 ouă, 600-1000 kg miere de albine, 644‑1288 kg grâu, 850‑2162 kg porumb sau 90‑112 perechi de ciubote. Având în vedere faptul că tezaurul a fost descoperit în preajma drumului ce ducea spre Bender, se poate presupune că proprietarul acestor monede era un negustor.

Cu privire la întemeierea satului Mereni și originea denumirii sale există mai multe versiuni. Conform uneia dintre ele, pe valea unde acum se află centrul satu­lui, trecea drumul comercial Hotin‑Cetatea Albă. Întâlnindu‑se, oamenii se întrebau: „unde ați odihnit?”

Adeseori li se răspundea: „La livezile de meri”. Cu

timpul, aici a apărut un sat care de la merii ceea, s-a numit „Mereni”. Altă legendă îl invocă drept ctitor al satului pe Ștefan cel Mare: „Se spune că Ștefan cel Mare a înființat satul nostru în cinstea unei biruințe obținute asupra turcilor. L‑a numit „Mereni” de la cuvântul slav „mir” (pace – n.n.) cu nădejdea de pace pe aceste meleaguri. Între altele, originea slavă a denumirii satului de la „Mirea” sau „Mireanu” a fost susținută și de etimologistul Anatol Eremia6. O altă versiune leagă originea denumirii satului de cuvântul „mirean”: „În vechime aici s-a așezat cu traiul o familie de oameni mărinimoși și foarte harnici. Ei se numeau „mireni”.

De aici și vine denumirea „Mireni”.

Un interes deosebit prezintă versiunea lansată de regretatul Mitropolit Nestor Vornicescu într-un articol publicat la începutul anilor ´90 ai secolului trecut. În acel studiu se arată: „Pe baza unui document de la Alexandru cel Bun, din 10 februarie 1429, putem afirma că Mănăstirea Căpriana este ctitoria unor răzeși, mici boieri, din satul nu prea îndepărtat Mereni, sat care se găsește dincolo de Bâc, nu departe de locul unde se varsă Vâșnevățul în acest râu mai mare basarabean. În fruntea acestor băștinași se găsea pe atunci cunoscutul Mearea, al cărui frate, rudă apropiată era egumenul Chiprian de la obârșia Vâșnevățului, Mearea tatăl boierului Bratu, care va deveni sfetnic de încredere în sfatul domnesc de la Suceava, Mearea, care devine socrul lui Alexandru cel Bun prin căsătoria fiicei sale Marena cu voievodul Moldovei”7.

Ideea Mitropolitului Nestor Vornicescu este sprijinită de către specialistul în lingvistică și genealogie dr. Vlad Ciubucciu, care într-un studiu științific susține: „Această localitate [Mereni], ca și majoritatea covârșitoare a satelor din Moldova voievodală, poartă numele primului descălecător al locului sau al unuia din ulteriorii stăpâni ai moșiei respective.

Satul Mereni este atestat la 25 septembrie 1475 între-un hrisov de la Ștefan cel Mare, întărit lui... Spre regret, din considerente tehnice, numele stăpânului rămâne în umbră. Dar, totuși numele e transparent: Mare, nume de persoană de obârșie străveche.

Avem știre despre câteva personalități cu prestigiu din anturajul voievodului: Bratul cel Mare (adică fiul boierului Mare sau Marin, socrul lui Alexandru cel

Note:

Vas și oglindă din aramă descoperite într-un tumul de lângă Mereni (sec. IV-III î.Hr.)

Mereșeuca: (act. Dondușeni), scris „satul lui Mirișce”, întărit lui Mihail de Dorohoi. Vasăzică, moșia aparținuse lui Mirișcea (Mirea + -iș = Miriș + -cea = Mirișcea, diminutiv).

Atunci, un rol aparte, încurcăreț, îl joacă alternanța fonetică, la cheremul graiului local: Mereni, dar și Mireni, și Mirăni, și Măreni. Lingvistul Iorgu Iordan a acumulat o serie de astfel de variante (toponime): Mare, Mareșoaia, Mareșul, Mărășcul, Mărășeni, Mărășești, Mărăști, sau Mireni, Mireșul, Merișul, Merișani, Merișești, Mireașul, Merașul, Mireașa etc.

Această hălăciugă fonetico-formulativă nu ne împedică să alegem cu claritate etimonul adecvat – Mare, de la care se formează toponimul Măreni ‑ Mereni.

Satul Mereni poartă nume de bărbat. Și acest nume a fost Mare, zis și Marin, socrul lui Alexandru cel Bun,

1 Постикэ Г. И. Археологические исследования поселения Мерены II // Археологические открытия 1986 года. Москва, 1987; Постикэ Г. И. Отчет о раскопках 1986 года на поселении Мерены II // Архив МА ИАЭ АН РМ. Инв. 254.

2 Дергачев В. А., Постикэ Г. И., Савва Е. Н. Отчет о полевых исследованиях Пугаченской археологической экспедиции у с. Мерены и Кирка Новоаненского района в 1987 г. // Архив МА ИАЭ АН РМ. Инв № 275.

3 Unele vestigii arheologice din perioada epocii bronzului descoperite la Mereni au fost tratate în lucrările: Е. Н. Савва. Культура многоваликовой керамики Днестровско-Прутского междуречья (по материалам погребального обряда). Кишинев, 1992, p. 149, fig.

60/4; E. Sava. Epoca bronzului – perioada mijlocie și târzie, sec. XVII-XII î.Cr. // Thraco-Dacica, XV. București, 1994, p. 147, fig. 6, 8-27, 29; E. Sava. Die Rolle der „ostlichen” und „westlichen” Elemente bei der Genese des Kulturkomplexes Noua-Sabatinovka (Nach den Materialien des Prut-Dnestr Zwischenstromgebiets) // Das Karpatenbecken und die Osteuropäische Steppe.

SSB Bd. 20, PAS Bd. 12 (München-Rahden / Westf.

1998), p. 296-297, Abb. 24, 2.

4 Отчет Археологической Комиссии за 1913-1915 гг. Петроград, 1918, р. 205: 249.

5 Нудельман А. А. Находки монет эпохи феодализма из раскопов и сборов 1974-1976 гг. в ДнестровскоПрутском регионе // Археологические исследования в Молдавии (1974-1976 гг.). Кишинев, 1981, p. 190.

6 Eremia A. Nume de localități. Studiu de toponimie moldovenească, Chișinău, 1970, p. 90.

7 Nestor Vornicescu. Mănăstirea Căpriana – vechi centru de spiritualitate românească în codrii Lăpușnei // Studii de teologie istorică. Craiova, 1998, p.155, 157 [= Academica, an. I, nr. 10, 1991, p. 29].

8 Articol inedit oferit de dr. Vlad Ciubucciu.

13

dar stăpân a fost și feciorul său Bratul cel Mare. Această afirmație corespunde cronologic cu prima atestare documentară a moșiei – 25 septembrie 1475, în cartea de întăritură a satului Mereni, care deja purta acest nume”8.

Reieșind din cele expuse mai sus, se poate susține că originea satului Mereni vine de la un personaj istoric real – bătrânul Marea (Mearea) care la începutul secolului al XV-lea a pus bazele unei dinastii, ce a avut de spus un cuvânt foarte imporatnt în viața Țării Moldovei.

M ereni

Bun) și unchiul lui Ștefan cel Mare, precum și Stanciul Marele, fiul Chiajnei (fata Marenei și a lui Alexandru cel Bun), mătușa lui Ștefan cel Mare. În acest secol hrisoavele domnești ne propun mostre de aprobare a proprietății funciare și alte personalități cu nume neobișnuit pentru urechea noastră: Merești: sat pe Bârlad, zis și Mirăști (inclus în Litești, azi Galați), a fost întărit lui Mareș (Mare + suf. eș).

M ereni

14

15 M ereni Moșia satului Mereni beneficiază de multiple locuri cu peisaje specifice. Pe parcursul secolelor aceste spații au căpătat denumiri proprii, devenite cu timpul toponime istorice, care sunt păstrate în memoria băștinașilor până în zilele noastre.

C

Chetroșița, Valea Petroșiței, Gura

Văii Petroșiței, Hotarul Chetroșiței,

(1605), Valea Petrosului, Râpa Petrosului, Cracii Petrosului, Vâlcelele Petrosului (1796) – se află la sud de Fabrica Avicolă Mereni, în valea ce duce spre râul Bâc, la circa 2 km spre nord‑vest de satul Chetrosu. Actualmente, locul se mai numește La Vanea Marjină.

Hatmăna (pop.), Coasta Hatmanului Pantea (1605), La Langada (pop.) – spațiul aflat la vest de Fabrica Avicolă Mereni în trecut repreyenta pământurile Hatmanului Pantea. În sec. XIX aici era pământul lui Mihail Langada (1863).

Valea Coloniței (1605, 1796) – vale cu apă curgătoare (Apa Coloniței, Râul Colonița), care începe în satul Colonița și se termină lângă satul Chirca, la confluența cu valea râului Bâc. În partea centrală a Văii Coloniței se află satul Mereni.

Fundul Săhăidăcii (1605), La Sahaidac (pop.) – marginea de sud și sud-vest a văii satului Sahaidac, la nord de Maximăuca.

Valea Socilor (1605), Valea Socului, Fundul Văii Socului, Coltanul (1796, pop.) – vale aflată la nord‑est de Maximăuca și nord-vest de Perciunu.

Fântâna turcului (1605) – fântână aflată la est de regiunea Perciunului.

M ereni 16 Toponime istorice din preajma satului Mereni

Fundul Roșie (1605), Roșia (pop.) – defileu aflat la est de satul Mereni, la hotar cu Cobusca Veche și Botnărești.

Movila din Fundul Roșie (1605) – movilă din pământ, aflată pe platou, de asupra Roșiei, la est de fosta brigada de tractoare, în drum spre Botnărești. A fost cercetată arheologic în anul 1987.

Valea Găunoasa (1605) – valea ce coboară din dealul movilei spre nord, în iazul de lângă Sărăcuța.

Valea Zmăoaicei – defileul între satul Mereni și Merenii Noi, întretăiat de șoseaua contemporană.

Gura Văii Zmeoaicei (1605), Gura Zmăoaicei (1796) – spațiul din marginea de vest a Merenilor Noi, unde se deschide defileul spre satul Mereni, Drumul de jos de Valea Zmăoaicei (1796) – drumul central din Merenii Noi. Valea Maxinului, Costișa Maxinului, Matca Văii Maxinului, Gura Văii Maxinului (1796). Spațiu în care este amplasat actualul sat Maximăuca.

Valea Cânipei, Gura Văii Cânipei (1796) – coasta de sud-est a văii prin care trecea drumul MereniChșinău, vizavi de intersecția cu Valea Coloniței.

Hârtoape (1796) – defileu, aflat la sud-vest de iazul de lângă Maximovca, astăzi ocupat de vile. Șesul Bâcului (1796), la Bâc (pop.) – terenurile din stânga Bâcului, începând de la sud-est de satul Floreni până la marginea de est a satului Merenii Noi. Ciușmea (1796) – izvor de apă localizat la sud-est de actuala Fabrica de vin din Merenii Noi. Chihaia (pop.) – defileu aflat în partea de sud-vest a satului Mereni, Hârtopul Chihaie (1796).

Valea lui Caraman (1796) – coasta văii aflată la nord de fabrica de pâine.

Gălăgan (1796) – loc aflat la vest de Valea lui Caraman.

Movilița din sus (1796) – movilă de pământ aflată la nord de sat, astăzi dispărută.

Movilița din jos (1796) – movilă din pământ aflată în drum spre Perciunu, astăzi dispărută.

Movilele Liudi (1605, 1796) (pop.) – două movile din pământ aflate la hotarul de nord al Merenilor, la nord-vest de Perciunu.

Perciun (1796), Perciunu (pop.) – defileu cu vii, livezi și imașuri în nordul moșiei Merenilor, lângă hotarul satului, în apropierea drumului ce ducea spre Bender.

Satârul, Fundul Văii Satârului (1796, pop.), Valea Satârul (pop.) – vale aflată la nord de sat, orientată spre Sahaidac.

Drumul de la Chișinău la Mereni (1796) – drumul ce trecea prin valea actualului sat Humulești (Malharuz).

Partea de sus a Merenilor (1796) – jumătatea de vest a moșiei Merenilor, aflată în partea superioară (de sus) a Văii Coloniței, delimitată prin actul din 1796.

Partea de jos a Merenilor (1796) – jumătatea de est a moșiei Merenilor, aflată în partea inferioară (de jos) a Văii Coloniței, delimitată prin actul de la 1796.

La Bakmangi (pop.) – magazinul de mărfuri gos­po­ dă­rești în anii ´50-´60 ai sec. XY. La Lutniță (pop.) – locul extragerii lutului, în defileul Chihaia.

Silimeni (pop.) – spațiu în defileul Roșia.

Sorokovaia (pop.) – spațiu în defileul Roșia.

La Hârtop (pop.) – fundul defileului Chihaia.

Fundul Văii (pop.) – fundul Văii Malharuzului, spre Chișinău, cu fântână.

În Podiș (1796) – spațiul aflat la sud de defileul Chihaia.

După Delniță, la Delniță (pop.) – coasta de sud-vest a văii aflată la est de satul Mereni.

În Holm (1796), Holm, Toloacă, Deal (pop.) Dealul satului – dealul din fața satului, aflat spre sud.

La Huilă, Iazul lui Huilă (pop.) – defileu, prin care trecea vechiul hotar al Merenilor.

M ereni 17

Drumul Benderului (1605) – drum vechi, care venea de la Orhei spre Bender, prin regiunea Cimișeni-Botnărești.

M ereni 18

Fântâna lui Puhoceanu (pop.) – fântână aflată la sud‑vest de sat, pe drumul ce duce spre Chirca.

La Berjan, Școala Berjan (pop.) – locul amplasării școlii primare din partea de jos a satului Mereni.

Sărăcuța (pop.) – mahalaua satului Chirca dinspre Mereni.

La Oglindești (pop.) – locul unde s-a aflat moșia neamului Oglindă, amplasat, în cracul de vest al Perciunului, pe coasta de est, la sud-est de movilele Liudi.

La Gore Ilici, la Bujac, la Movilă (pop.), Dealul Movilei – deal cu mai multe movile din pământ, acoperit cu vii și livezi, aflat la sud-est de sat, delimitează valea Coloniței de valea Bâcului.

Piramida, La PIramidă (pop.), În deal la Pravda (pop.) – culmea dealului la ieșirea din satul Mereni spre Chetrosu, unde în anii ´50-´90 ai sec. XX, era instalat panoul „Colhozul Pravda”. În trcut pe acest loc era o pieamidă din lemn. În deal la țigani, Mahala țiganilor (pop.) – mahala aflată la marginea de sud-est a satului, în dreapta drumului Mereni-Chetrosu locuită în perioada postbelică de țigani sedentari.

Mahalaua turcului, La turci (pop.) – mahalaua din marginea de sud-est a satului în stînga drumului Mereni‑Chetrosu, pe coasta râului Colonița.

Pe șes (pop.) – lunca din partea centrală a satului, în valea râului Colonița, locul stadionului.

Peste pod (pop.) – partea de vest a satului Mereni, aflată în partea dreaptă a râului Colonița.

Fântâna Zoiței, la Zoița (pop.) – fântână în partea centrală a șesului, la marginea drumului ce duce Peste pod (La Chihaia), acope­rită de drum în anii ´60 ai sec. XX. Fântâna lui Platon (pop.) – fântână în partea centrală a șesului, la marginea drumului ce duce Peste Pod (La Chihaia), lângă fântâna Zoiței, acope­ri­tă de drumul ce ducea spre Chihaia în anii ´60 ai sec. XX. La Porci (pop.) – locul ocupat de fermele de porci în perioada postbelică, la marginea de nord-vest a satului.

La Vanea Marjină (pop.) – vezi: Petroșița.

La Begliță (pop.) – sector în partea centrală a satului.

Petreuca, Petrovca (pop.) – defileul unde s-a aflat satul Petrovca – sec. XIX - anii ´60 sec. XX, la nordest de Mereni.

Mahala Boierului (pop.) – mahala aflată în stânga drumului Mereni-Cimișeni, mai sus de șoseaua centrală a satului.

Melesteu (pop.) – mahala în partea de nord a satului, la gura văii Satâru.

Zolnic (pop.) – mahala aflată în partea de nord a satului, la vest de mahal Melesteu.

19 M ereni Instalarea plăcii memoriale cu ocazia a 515-a aniversări de la prima mențiune documentară a satului Mereni (5 noiembrie 1989)

P

Prima mențiune documentară a

satului ține de 25 septembrie 1475.

Este vorba despre un „Ispisoc dat de domnul țării Moldovei Ștefan voievod în anul 6983 septemvrie 25 zile pentru satul Mereni”. Actul respectiv a fost menționat la începutul secolului al XIX-lea, în cererea răzeșilor Luca Grigorie Ciorăscu, Grigorie Arhip Grosu, a mazililor Gheorghe Grosu, Vasile Ionașcu, Teodor Tăbăcaru, Teodor Nistor, Zaharie Nuța și alții, cerere adresată Tribunalului civil al Basarabiei. (L.T. Boga, Documente basarabene, IV, Hrisoave și cărți domnești [1420-1500], Chișinău, 1929, p. 9; vezi și: Documenta Romaniae Historica.

A. Moldova, vol. II (1449‑1486), București 1976,

p. 310; Documente privind istoria României. Veacul XIV, XV. A. Moldova, vol. I (1384‑1475), București, 1954, p. 407).

Observăm între altele că în 1989 s-au marcat 515 ani de la prima mențiune documentară a satului. Iată cum a descris acel eveniment săteanul Oleg Lungu: „În dimineața zilei de 5 noiembrie (1989 – n.n.), sunete de bucium au dat de veste tuturor că începe reprezentația festivă teatralizată. Și iată că pe drum apar călăreții: Ștefan cel Mare (V.I. Bujac – n.n.) și cortegiul său. Merenenii îi întâmpină cu pâine și sare și îi invită în casa mare.

Potrivit vechiului obicei moldovenesc, Ștefan Vodă îi blagoslovește pe stăpâni și le înmânează o listă în

M ereni 20

care sunt incluse familiile Ciorescu, Nuța, Grosu, Ionașcu și alții. El le lasă acestor oameni ca moștenire pentru totdeauna câte un lot de pământ care va fi transmis în același mod din tată-n fiu. Ștefan Vodă încă nu și-a încheiat cuvântul când clopotele au prins a bate alarma. Pisarul (I. S. Vlas – n.n.) îi șoptește domnitorului că asupra plaiului nostru au năvălit din nou cotropitorii și toți pornesc la drum.

Adâncirea în istoria Moldovei și folosirea documentelor de arhivă întreprinse de G. M. Barbăroșie a fost ascultată cu mare interes de circa 2000 de mereneni. La inaugurarea plăcii come­morative cu ocazia aniversării a 515 ani de la înte­meierea satului Mereni au fost prezenți veterani ai războiului și ai muncii, tineretul și oaspeții satului” (Oleg Lungu, „Mereni-515”, Drapelul muncii, 23 noiembrie 1989).

Un document deosebit de important pentru istoria satului este „mărturia hotarnică” din 5 septembrie 1605. În continuare reproducem conținutul actului respectiv, păstrând intact stilul acelor vremuri: „Facem știre cu această mărturie hotarnică după luminată carte a măriei sale Eremia Voievod din let 7113 (1605 – n.n.) iulie în 20 de zile, scriindu-ne să mergem la seliștea satului Mirenii din ținutul Orheiului, să socotim și să hotărâm acea moșie Mirenii prinprejiur și în mijloc, după jaloba lui Grigore și Nicolae feciorii lui Tănase Grizunul, nepoții lui... și a lui Pavel Grizunu și prestrănepoții a lui Gavril Grizunu cel bătrân. Mers-am și am strâns acolo pe toți... a părții de sus și a părții de jios precum și împrejiurașii... cărora le-am cerut la împrejiurași megiași hârtia sa hotarnică.

Iară ei au arătat că s-au perdut dresile (actele – n.n.) din prada cazacilor zaporojeni, întru aceea și Grigore și Nicolae Grizunu hârtii sau alte drese n-au arătat și au zis că cele ce au avut de la moșul lor Staci Goria și l-au luat rob tătarii cu toate ce a avut el, precum și uricele moșiei de otcină Mirenilor și alte părți de otcină. La care noi cercetând... oameni bătrâni și megiași care au dovedit că cu adevărat moșia Mireni iaste a lor și pe moșul lor Staci Goria l-au luat rob tătarii când au prădat țara de jios, cu toate scrisorile... și noi văzând așa i-am orânduit ca să-și aleagă oameni buni bătrâni megiași să jiure și să iee

brazda-n cap. Și ei îndată ... și au jiurat Ioan Haria bătrân din Mireni și... Roșca deaceea și Vasile...

Nastase Rusu și Andrei Ciolpan și Ivan Arama a lui bătrân din... Darie... dimpreună... au jiurat... și au luat toți brazda în cap și au purces toți acești oameni de am cercetat tot locul și toate semnele a otcinei de moșie a Mirenilor... Și adevărată știință ce au avut mers-am la acel dintâi hotar ce iaste în gura văii Petroșiței... hotar vechi din... și mărturisind... aceia a patra piatră și cheutoare ... deaceea am mersu la deal și pe coasta ce se zice din vechi coasta Hatmanului Pantea dinspre răsărit și tot la deal ... și am trecut peste valea Coloniței și am mers drept pe fundul Săhăidacii unde am găsit piatra hotar și cheutoarea... prin valea Socilor și tot înainte... și drept la movilele ce se cheamă movilele... iar de acolo și înainte drept la un puț, care au mărturisit acești oameni de sus scriși că se cheamă puțul Turcului ce... mers spre drumul Benderiului în jios până la o movilă ce iaste în fundul Roșie unde... piatră hotar și cheutoare și de acolo am mers tot înainte drept la luncă prin luncă și am trecut printr-o vale care au numit-o bătrânii valea... și valea înainte până am trecut peste valea Colonița și am mers drept înainte la valea Găunoasă ... și pe la movila ... ce iaste în gura văii Zmeoaicei și am găsit piatră hotar vechi dinspre sfințit înainte de curgerea apei ... am mers până la Chetroșița de unde am început de la hotarul Chetroșiței. Și așa am încheiat toate hotarele de jiur împrejiurul otcinii ...

Moșia merenilor ce iaste ... și livezi cu vii pe valea Colonița

arătați luminată carte a preînălțatului și preluminatului domnului nostru Alexandru Ion Calimah Voievod către dumisale Iordache Romanu, vel postelnic i vel serdar de Orheiu, ca să li să se aleagă și să li să se stâlpească partea lor din sus dintra răzeșilor de jios.

Dum. vel post. rânduindu-ne pe noi hotarnici am mers la numita moșie la starea locului la sat Mirenii și după poruncă strângând pe toți răzeșii și împrejiurașii și am făcut cu amăruntul cercetare. Și mergând întâi în marginea moșiei de sus, prin valea Coloniței, la un hotar ce disparte moșia Mirenilor de moșia dumisale a stolnicului Dumitrachi Râșcanu ce este în matca Coloniței, din vale de drumul ce vine de la Chișinău la Mireni din sus de gura văii Maxinului. Și de acolo am purces și am măsurat cu funia de 15 stângeni gospod și stângenul de opt palme gospod pre apus peste gura văii Cânepei pre Bâc la deal pân hârtoape și suindu-ne în podiș iarăși la un hotar a dum. stolnicului pâră la care hotar s-au găsit 42 funii. Și de acolo am purces la vale spre Bâc, tot spre sfințit pe podiș iarăși s-au împlinit 42 funii și un stângen, iarăși s-au găsit piatră hotar și de acolo am purces la vale can în spre miază zi pe un cap de pisc ce merge pântre două vâlcele a Petrosului și unde se împart cracii Petrosuluii s-au găsit altă piatră hotar unde s-au plinit 21 funii și trei stângeni. Și de acolo la vale pe gura vâlcelii Petrosului ce este despre răsărit și pe lângă râpa Petrosului cel mare la vale despre răsărit, pâră la un loc și apoi trece râpa Petrosului dispre apus și pe lângă râpa Petrosului dispre apus la vale pâră în gura Petrosului în șesul Bâcului unde sânt două movile. În movila ce mare din sus s-au găsit piatră hotar tot a dum. stolnicului Râșcanu unde s-au împlinit 71 funii și 3 stângeni. Și de acole drept la apa Bâcului s-au găsit patru funii, 4 stângeni. Și de acole am purces în jios în curmezișul moșiei pe di vale de drumul cel mare pâră unde s-au împlinit 54 funii și 3 stângeni. Și negăsindu-se piatră hotar s-au învoit răzeșii de sus cu răzeșii de jios ce s-a pus piatră hotar unde disparte partea răzeșilor de sus de a răzeșilor de jios de la vale de drum de jios de gura Zmeoaicei și de sus de Ciușme care hotar caută drept la apa Bâcului pe din jios la movilă care măsurându-se din apa

M ereni 21

care am găsit și toate semnele bune și adevărate hotare vechi... Mărturisirile oamenilor celor bătrâni care au... sufletele lor au arătat... sânt puși... această hotarnică măcar că nu a avut jăluitori la sine nici un fel de dovezi în scris hârtie sau urice pe această otcină a moșie Mireni, iar că cu adevăr au arătat și bine au făcut... au jiurat și au luat și brazdele pe cap...

Colonița iaste a lor dată după drepte și credincioase lor slujbi încă de la bătrânul domn Ștefan Voievod boiarului Ionașcu Grizunul și lui Pavel Grizunu fiind frați și prenepoți a lui Gavril Grizul ce s-au dovedit...

Dintr-o mărturie hotarnică ce s-au aflat la dumnealui Costandin Roadedeal de la răposatul Nicolae Racoviță Hatman și noi văzând ale lor dreptăți și prin... carte gospod le-am hotărât... Le-am făcut această mărturie de hotarnică ci și de noi iscălită la let 7113 septembrie 5 zile. Hotarnic Grigorie... vel vornic, Tudosie...” (L.T. Boga, Documente basarabene, vol.XX. Mărturii hotarnice [1602-1814], Chișinău 1938, p.11-12.)

Diverse surse arată că încă la începutul secolului XX unii locuitori ai satului dețineau hrisoave din anii 1690, 1739, 1741, 1776 și 1778 (Zamfir Arbore, Dicționarul geografic al Basarabiei, București, 1904, p.145; Dicționarul statistic al Basarabiei întocmit pe baza recensământului populației din anul 1902, corectat prin date actuale statistice ale primăriei și prin tabelele biroului de populație centralizate în 1922/1923, Chișinău 1923, p.282-283). Acele acte însă nu s-au păstrat. În schimb, referitor la secolul XVIII, există câteva grupuri de materiale. Este vorba în primul rând despre o referință la faptul că, în martie 1760, satul a fost vizitat de un pașă turcesc care se deplasa „în jos” (Nicolae Iorga, Studii și documente, București, 1913, vol. XXII, p.110.). În al doilea rând, s-a păstrat o „mărturie hotarnică a moșiei Mireni din partea de sus”, datată cu ziua de 26 iunie 1796. Documentul are următorul conținut: „Facem știre cu această mărturie hotarnică la mâna lui Arhire Andronache i a fraților săi, i la mâna postelnicului Iacovache, i la mâna fiilor răposatului Vasile Mocan, i la a lui Ilie Margine și a tuturor răzeșilor din moșia Mirenilor, din partea de sus precum să se știe că, aducând răzeșii mai sus

M ereni 22

Bâcului pâră în hotar s-au găsit 8 funii, 12 stângeni. Și de acole am purces a măsura la deal spre răsărit pe din jios de vale Zmăoaicei pâră în zarea dealului. Și unde s-au împlinit 12 funii și 3 stângeni s-au pus piatră hotar deasupra unui izvor. Și de acole tot la deal peste valea Zmăoaicei pe din jios de hârtopul Chihaie deasupra în podiș unde s-au plinit 65 funii s-au pus piatră hotar. Și de acole peste fundurile unor hârtoape tot înspre răsărit pâră într-un holm ce este deasupra satului Mireni s-au pus piatră hotar drept în holm unde s-au plinit 25 funii. Și de acole la vale peste valea Coloniței unde este satul Mirenii și prin sat, pe din jios de biserica din marginea drumului de la deal, la o groapă de moară pe care s-a pus piatră hotar unde s-au plinit 19 funii și un stângen. Și de acole pân sat la deal spre răsărit pân costișă deasupra satului și deasupra văii lui Caraman iarăși s-au pus piatră hotar unde s-au plinit 18 funii și 13 stângeni și de acole la deal alăturea cu un drum ce iese din sat și merge la Gălgan pâră la o moviliță din sus de drum iarăși s-au pus piatră hotar în vârful moviliței unde s-au plinit 22 funii și un stângen. Și de acole la deal tot spre răsărit pâră la altă moviliță din jios de drum unde s-au plinit 12 funii și 12 stângeni, iarăși s-au pus piatră hotar în vârful moviliței. Și de acole la deal asupra movilelor Ludei peste un crac de vale ce se trage din Perciun, pâră unde s-au plinit 67 funii și 12 stângeni și s-au pus piatră hotar. Și de acole la deal tot spre răsărit asupra movilelor Liudei peste o vâlce, pâră unde s‑au plinit 42 funii unde se împlinește moșia Mireni cu moșia Mihuțenii a dum. sulgeriul Petrachi Cazimir. Și acole s-au pus trei pietre hotar una caută înapoi la pietrele ce le-am arătat mai sus, care dispart o parte Mirenilor de sus de partea răzeșilor de jios, iar una caută în fundul jios, iar una caută în sus fundul părții moșiei răzeșilor de sus ci se numește cheotoare părții de sus. Și de acole am purces a măsura în sus fundul moșiei prin fundul văii Socului ce se numește acum Coltanul și unde s-au plinit 27 funii și 7 stângeni întrun cap de piscu s-au găsit piatră hotar. Și de acole în sus peste fundurile văii Socului și peste podiș pâră la coasta moșiei dum. stoln. Iordache Crupinschi ci se numește Budeștii s-au găsit 35 funii și un stângen.

Și iarăși s-au făcut cheutoare moșiei puindu-se două pietre hotar, una de caută înapoi la cheutoarea ce din margine din jios, iar una caută la vale pre Bâc la asfințit. Și de acole am purces la vale spre asfințit, alături cu moșia Budeștii, pâră într-o moviliță mai mare ce este lângă alta mai mică, unde s-au pus piatră hotar în vârful moviliței, unde s-au împlinit 17 funii și 12 stângeni. Și de acole la vale, tot alăture cu moșia Budeștilor spre sfințit peste fundul văii Satârului și drept lângă un drum ce merge de la Mereni la Budești s-au pus piatră hotar de la deal de drum unde s-au împlinit 40 de funii. Și de acole la vale pe costișa Maxinului pe din jios aproape matca văii Maxinului, s-au pus piatră hotar în niște sărături, unde s-au plinit 39 funii și doi stângeni. Și de acole la vale peste matca văii Maxinului drept în ceea costișă din sus, în piscul ce este între vale Maxinului și între valea Coloniței, s-au pus piatră hotar unde s-au plinit 21 funii. Și de acole drept la vale unde s-au plinit 5 funii este hotarul moșiei dum. stoln. Dumitrachi Râșcanu, în matca Coloniței, lângă drumul ce vine de la Chișinău, de la vale de drum, de la care s-au început măsura întâi a se măsura. Și măsurând și mijlocul moșiei din hotarul al doilea al dum. stoln. Râșcanu, care la hotarul ce s-a pus în mijlocul satului, din jios de biserică, s-au găsit 82 funii. Și așă s-au încheiet toate hotarele moșiei părții de sus a Mirenilor. Și pentru credințare am dat această mărturie hotarnică în care au iscălit și toți răzeșii și împrejiurașii ce au fost față, fiind cu învoiala tuturora...”.

Notă:

Martori au fost: Stăvărache, protopop Orheiului, răzeș din partea din jios sân Ioniță Costin, Ion Cioban, răzeș din partea de jios, Sava Gavril, răzeș din partea de jios, Lupu Marcu, răzeș din partea de jios, Grigore căpitan Coropca, răzeș, Zaharia Toma, răzeș, Costin Nuță, răzeș, Nicolae Stângă, răzeș, și alții. (L. T. Boga, Documente basarabene, vol. XX. Mărturii hotarnice (1602-1814), Chișinău, 1938, p. 177-180).

23 M ereni Grup de ostași mereneni, 1905

A

Așa cum s-a putut vedea și în altă

parte a lucrării de față, prima referință

documentară cu privire la neamurile din Mereni ține de 5 septembrie 1605. Este vorba despre familiile Aramă, Ciolpan, Darie, Grizun („Grizunul”), Gore („Goria”), Harea („Ioan Haria”), Roșca și Rusu. De asemenea, înregistrăm numele locuitorilor din Mereni în mărturia hotarnică din 26 iunie 1796. De menționat că actul respectiv a fost întocmit la rugămintea răzeșilor Arhire Andronachi, a fraților săi și a urmașilor lui Vasile Mocanu și ai lui Ilie Margine. Au subsemnat Ion Ciobanu, Marcu Lupu, Zaharia Toma, Ioniță Costin, Nicolae Stânga, Gavril Sava și Grigore Coropcă. (L. T. Boga,

Documente basarabene, vol.XX. Mărturii hotarnice (1602-1814), Chișinău 1938, p.177-180.)

Despre numărul locuitorilor satului avem informații începând cu secolul XIX. În 1803 aici erau înregistrate 68 de familii care plăteau impozite, numărul total al locuitorilor fiind, bineînțeles, mult mai mare. Conform Catagrafiei din 1817, reiese că în Mereni locuiau 194 familii cu un total de 885 persoane, inclusiv 486 bărbați și 399 femei. Acel recensământ a mai arătat că, în afară de familiile țărănești obișnuite, în sat locuiau și 10 familii mazilești, 12 de ruptași și 4 clericale.

Recensământul din 1835 ne oferă prima situație relativ completă asupra populației satului. Către

M ereni 24

În 1859 numărul locuitorilor ajunge la 1810 persoane, reprezentante a 172 de neamuri: acel an, aici au fost înregistrate 278 de familii cu un total de 1170 persoane (626 bărbați și 544 femei).

Printre alții, aici locuiau șleahticiul Grigore Izbaș cu soția Maria și doi copii, funcționarul de birou Grigore Grosu cu soția Zoița și trei copii, copistul Grigore Marcu, văduv de 60 de ani. Dintre mazili îi menționăm pe Ștefan și Ion Gaimacan, Grigore Grosu, Trofim Știrbu, Ion Sălcuță, Vasile Portase,

Nircă Avram împreună cu familia sa (1914)

Toma Plămădeală și Ion Boșcăneanu. Printre cei mai în vârstă erau Grigore Dănuță de 87 ani cu soția Antonina de 77 ani, Ion Glava de 85 ani cu soția Ana de 82 ani. Erau și văduvi bătrâni, mai sus de 80 ani: Toma Ciolan, Pahomie Caimacan, Ștefan Pahomie.

(ANRM, F. 134, i. 2 d. 393 f. 643-756; Uricarul sau Colecții de diferite acte care pot servi la istoria românilor. vol.VIII, Iași 1886, p. 279; Trudî Bessarabskoi Gubernskoi Ucionoi Arhivnoi Komisii. Tom III, pod red. I. N. Halippa, Chișinău 1907, p. 137.)

Afteni Baciu Badiu Băltag Barbăroșie Begleț Belciug Bernevec Boldan Boșcan Brad Brânzan Budiștean Buga Bujac Bunu Burlac But Caimacan Caraman Cârlig Carp Cercel Cerescu Cerneavschi Chetraru Chirică Chiriță Chirtoacă Cibotaru Cioban Ciocan Ciolan Ciorchină Ciorga Cireș Climovici Coipan Cojocaru Cojușnean Condrea Copșa Coroian Coropca Crăciun Crețu Cristea Cupcea Dănuță Deliu Demente Diaconiță Decusară Dimitrașcu Doni Donică Donici Donțu

Dulama Dulaș Ermurachi Frunză Furtună Gaftone Gandrabur Gangan Gârlea Gavril Gavriliță Gavrilov Ghinu Glava Godoroja Gogul Golovan Gore Goțonoga Grămadă Grosu Gușan Guvir Hâjdian Hristicean Iachimov Ionașchu Iordăchescu Ipati Istrati Leancă Lesnic Lungu Lupan Malai Mardari Marin Mârza Micu Miclea Milescu Mirguță Miron Moraru Muncescu Mura Musteață Nagai Nani Neamțu Negru Nichita Nicula Nircă Nistor Nuță Oglindă Oloi

Paladi Panfil Pântea Pârlog Pascal Pavlov Perju Peșterev Petcu Plămădeală Platon Pleșca Poghircă Portas Postică Prodan Racu Roșca Rotaru Șalaru Sălcuțan Samoilă Sărătean Sârbu Sarev Sava Sclifos Scobioală Spătaru Speian Sprânceană Stângă Știrbu Straistă Strâmbu Tăbăcar Tacota Țâncu Țerche Terinte Țigan Țiganciuc Ținghia Toma Țurcan Țușcă Ungurean Văcaru Vântu Vidrașcu Vieru Vițălar Volna Vrabie Zaharia Zlotea

Merenenii Darie Cazacu (în centru) și Nistor Gârlea (în stânga), 1914

înregistrați 3740 de locuitori, inclusiv 1888 bărbați și 1852 femei. (Otciot Kișiniovskogo Zemstva v 1912, p. 3; Spravoc´naia kniga Kișiniovskoi eparhii na 1915 god, Chișinău, 1915, p. 142; Dicționarul statistic al Basarabiei întocmit pe baza recensământului populației din anul 1902, corectat prin date actuale statistice ale primăriei și prin tabelele biroului de populație centralizate în 1922/1923, Chișinău 1923, p. 282-283.)

Afteni Antoci Anton Avram Baciu Baidan Barbăroșie Bârcă Bâtcă Begliță Bejan Berjan Bernevec Bocan Boghiu Bojescu Boț Brad Brăileanu Brânzaniuc Brașoveanu Briceag Brumă Buda Buga Bujac Bujescu Bulgaru Bunescu Bunu Burduja Butucel Caimacan Călugăru Căpățină Capșa Caraji Caraman Cârlig Cazacenco Cazacu Cercel Ciorăscu Chiper Chiper Chirilă Chirilenco Chirilov Chiriță Chisnescu Cibotaru Ciobanu Ciocan Ciolan Ciorchină Coipan Cojușneanu Condicov

Condrea Coroianu Coropcă Costin Cozaru Creangă Creangă Cucereanu Cuciuc Dănilă Dănuță Deliu Diacon Dicusară Dochim Donțu Dovicenco Ermurachi Filaret Filea Filipov Florea Foiu Frunză Furtună Gârlea Gațapuc Gavriliță Ghelbete Glava Gogu Goja Golovei Gopleac Gore Grosu Gurschi Gușan Holban Horon Iașcenco Ionașcu Iordăchescu Iovu Istrati Jigan Leu Lisnic Luchian Luchici Lungu Lupan Madan Mălai Mânzăraru Mardari Margine Marticiuc

Mârza Mișcoi Milescu Moisei Moraru Mura Nacu Negru Nichita Nicu Nicula Nircă Nistor Nistreanu Nohailâc Nuță Oglindă Olteanu Pană Panfil Pântea Patraș Plămădeală Platon Poghircă Poiată Popa Popovschi Portase Postică Proca Prodan Purgan Racu Răducanu Răileanu Rejep Retca Reveneală Roman Romanenco Roșca Rotaru Șelaru Sălcuțanu Samoilă Sărăteanu Sârbu Șatohin Sava Schidu Scobioală Siloci Soltan Speianu Sprânceană Stasiev Știrbu

M ereni

În următoarele decenii situația demografică de aici a evoluat în mod diferit. În perioada anilor 1870‑1875, din cauza unei epidemii de holeră, se înregistrează o descreștere a numărului de locuitori ai satului, de la 2394 la 2008 persoane. Către 1904, populația din Mereni ajunge la 2185 de locuitori.

Zece ani mai târziu, numărul locuitorilor satului ajunge la circa 2500 de persoane, iar în 1920 sunt

25

Către 1942, în Mereni locuiau reprezentanți a 194 neamuri, și anume:

M ereni 26

Straistă Stratu Surchicean Suruceanu Talmazan Terinte Țiganu Toma Țurcanu Țușcă Ursu Varticeanu Vasiliță Vicol Vieru Vlase Zaharia Zlotea Zuzin

(ANRM, F. 339, i.1, d. 10046, f.1-79.)

Vasile Sava împreună cu soția Varvara și copiii Ștefan, Maria, Alexandra (ante 1918)

Familia lui Andrei Ciobanu.

Pe scaune: Andrei Ciobanu și soția Agafia. În continuare, de la stânga la dreapta: Vera Ciobanu, Efim Ciobanu, Toma Ciobanu (la spatele părinților), Antonina Ciobanu (cu cartea în mână), Ion Ciobanu (cu cartea în mână) și Simion Ciobanu. (Începutul anilor ´20 ai secolului XX)

M ereni 27 Familia Barbăroșie 1927-28

Timofei Sava (n. 1894), cu mama Elena, soția Maria (n. 1902), copiii Ion (n.1922) și Daria (n. 1926)

M ereni 28 Familia lui Isidor I. Nistor (ante 1940)

Tineri din Mereni către 1957.

Primul din stânga – Emil Nicula

Familia lui Marcu Baciu (1923)

În perioada de până la declararea independenței Republicii Moldova situația demografică din localitate a evoluat după cum urmează: 1971 – 5240 locuitori, 1975 – 5284 locuitori, 1980 – 5268, 1985– 5500. În 1988 aici au fost înregistrați 5762 de locuitori, inclusiv 2741 bărbați și 3021 femei.

(Dicționar statistic al Moldovei. Ediție statistică specială în patru volume, vol. I, Chișinău 1994, p. 69.)

Ion Oglină cu amicii

Acopean Ahmedov Alla Anghel Antoci Anton Antonov Avram Baba Babenco Babii Baciu Baidan Balacan Balan Baltă Bălteanu Barbărășie Bărbuță Bârcă Bardacencu Bârdan Bârnaz Basarab Bâtcă Bâzgu Begal Begleț Bejan Bejenari Benderschi Berdaga Berjan Bernevec Bescheru Bespalov Bețcu Bivol Blidari Boaghi Bodean Bojescu Borzic Bostan Boțan Botea Botezatu Botnarenco Brad Braga Brăilă Brânzilă Brașovean Bratacenco Briceag Brumă Bucicovscaia Buciucianu

Budișteanu Buga Bujac Bujor Bulahova Bulat Bulgaru Bunu Burdujan Burlaciuc Burlacu Burlea Bușmachiu Butnicov Buzenco Caburgan Caimacan Căpățână Capșa Caraji Caraman Cârlig Carp Catană Catărău Cazacu Ceban Celan Cercel Cerescu Cernei Cernicov Cernigovschi Cherpec Chetrari Chiperi Chirică Chirilenco Chiriță Chirtoacă Chișcă Chitic Cibotari Cibotari Ciolan Ciorchină Ciubotaru Ciumas Ciupercă Cobas Cocârță Cociu Coipan Cojocaru Cojușnean Condrea Condurache Corman

Cosniceanu Costenco Costin Cotelea Coteț Coțofan Cotoman Cotruță Covali Crăciun Crețu Crudu Cucer Cucerean Cuciuc Cucu Culcinschi Curnea Cuzorin Dabija Dănuță Davâdov Deleu Diaconu Dicusară Dobrescu Dochim Donțu Dovicenco Drăguțanu Drumea Dubina Dulapci Dulce Dumitraș Dumitrașcu Dumitru Efrem Ermurache Fedoruc Fetescu Fidelschi Fiodorv Flocea Florea Focșa Frunză Furtună Galbură Gâlcă Gamarsc Gâncota Gandrabura Gandraciuc Ganu Gârlea Gavrilița Ghelbete

Gheorghiță Ghilenco Ghivorghian Glava Gnilenco Godoroja Gogu Golovei Goncearuc Gopleac Gore Goreanu Gospodinov Grigore Grigoriță Griț Groița Grosu Gurschi Gușan Guțu Hadjiu Hârbu Harea Iacovenco Iacovlev Iacubovscaia Iaroș Ignat Ilarion Iliuhinschi Ionașcu Iordăchescu Iovu Istrati Iurcovscaia Iurcu Ivanov Izman Jigan Josan Lapteacru Leancă Lefter Lesnic Leu Lisneac Lisnic Liubenco Losev Luca Luchian Luchin Lungu Lupan Lupașcu Lupu Macovețchi Malai

M ereni 29

Actualmente, în comuna Mereni locuiesc peste 6500 de persoane, reprezentante a 403 neamuri:

30 M ereni

Mamot Manolov Mânzăraru Mardari Margină Mârlean Marteciuc Mazâlu Marusic Mârza Mateuță Mazur Medvedev Melanschi Meleca Melenciuc Meșcoi Mihailov Miron Mocanu Molea Moraru Moroșanu Morozan Moscovțev Munteanu Mura Mutruc Nacu Neamțu Nedzeliscaia Nică Nichita Nicu Nicula Nistor Nogailâc Nuță Oancea Ochișor Oglindă Olăriță Olaru Onișcenco Osipov Ostapenco Pădureț Palanciuc Panfile Pântea Panuța Pânzaru Pârgari Pascari Patraș Pătrășanu Păvălachi

Pavlencu Pavlov Perciulac Perju Petrușca Pisarenco Piscop Plăcintă Plămădeală Platon Pleșca Pogreban Poiată Polișa Popa Popan Popov Popovici Portas Postică Postolache Prepeliță Prisăcari Proca Prodan Râbac Racu Răducanu Răileanu Râmbu Rață Răzmeriță Reaboi Reveneală Rezeanțev Robu Roghinschi Roman Romanciuc Romanenco Roșca Rotaru Rusu Sadovnic Șalaru Sălcuțan Samoilă Sandu Sărăteanu Sârbu Șatohin Sava Scobioală Șiman Smocinschi Socolov Șoilescu Soltan

Speianu Staci Stânga Știrbu Stoian Stolearenco Straistă Stratu Suruceanu Șveț Svișci Tăbăcaru Tâdânean Talmazan Talpă Tanasev Tanasiuc Țâncu Țăranu Țărnă Tatarciuc Tcacenco Terente Țiganu Timuș Țiplea Todorov Tofilat Toma Tomașevschi Torgan Trombițchi Tudor Tuni Țurcanu Tureac Turețchi Udovicencu Ursachi Ursu Vâlcu Vascan Vasiliță Vieru Vișnevschi Vlad Voinescu Vornicescu Vlas Voinescu Vornicescu Vragaliov Zaharia Zatic Zlotea Zmeu Zolotin

Asistența medicală. Primul spital din Mereni a fost întemeiat în clădirea unde, până în 1918, a funcționat administrația de voloste. Edificiul spitalului era situat lângă locașul sfânt. În anii 1941‑1944, în acea clădire a fost organizat un spital militar. În primul deceniu postbelic, spitalul din Mereni a fost condus de medicii Iacobson și Craveț. Între anii 1953-1960, instituția este administrată de Taisia M. Pohidko (soția lui Mihail N. Rejep), absolventă a Institutului de Medicină din Chișinău. Printre cadrele medicale care au activat atunci, dar și mai târziu, menționăm pe Galina Buga (Dmitrieva), Eugenia Antoci și absolventa școlii de medicină din Tiraspol Taisia Sava, prima moașă cu studii din Mereni.

Până la 1965, în spital (de lângă biserică) erau 25 de paturi. În anii care au urmat, sediul spitalului a fost transferat în fosta clădire a școlii primare (actualmente școala de muzică), dispunând deja de 50 de paturi. Din 1974, spitalul funcționează într‑o clădire special construită, amenajată cu 100 de paturi, cu laboratoare și utilaj modern. În spital erau patru secții: maternitatea, terapia generală, secția de copii și secția

În curtea vechiului spital: în rândul I – Galina I. Dmitrieva (Buga), Eugenia Antoci, (?) Gluzberg; în rândul II – Taisia Pohidco (Rejep), Taisia Sava (mijlocul anilor ´50)

31 M ereni Personalul medical al spitalului din Mereni către 1979

de boli infecțioase. Un timp îndelungat instituția a fost condusă de medicul-șef Serghei P. Brăilă.

Către 1 iulie 2002 medic coordonator al centru­lui de sănătate din Mereni era Boris A. Buciuceanu. În cadrul centrului activau 3 medici de familie și șapte asistente, inclusiv Maria Buciuceanu – asistentă medicală a sălii de proceduri fizioterapeutice, Lilia Sava – felcer-laborant și Galina Anton – asistentăcoordonator.

Centrul de sănătate din Mereni (2003)

Petru și Ana Ciobanu, 1910

M ereni

32

33 M ereni

L

La Arhiva Națională a Republicii

Moldova se păstrează diverse docu mente vechi, din care putem desprinde o mulțime de informații interesante cu referință la moșia satului Mereni. O parte din informații ne arată numele descălecătorilor satului. Dintr-o spiță genealogică a neamurilor Grosu și Andronachi întocmită la începutul secolului XIX reiese că ei pro­veneau de la cineva cu numele „Țarina” sau cel care a stăpânit locul cu o asemenea denumire. Suprafața inițială de pământ era egală cu 497 stânjeni. „Țarina” a fost împărțită în patru părți, una revenindu‑i Parascoviei (269.1.4), alta – lui Decusară. Acesta a avut doi copii: Ecaterina și Trofim. Și Parascovia a avut doi copii,

unuia dintre ei, Andronachi, revenindu-i 227.4.7 stânjeni. Andronachi l-a avut pe Constantin care a împărțit pământul la trei copii și anume: lui Grigore (45.6.7), lui Tinica (45.6.7.) și lui Antohie (45.6.7).

Grigore a avut doi copii: Vasile și Mina care au primit câte 27.7.4. stânjeni. Mina i‑a avut pe Pavel și Vasile (câte 18.7.6.). Vasile, născut din Grigore, i‑a pe Safta și Simion (câte 18.7.) Tinica a avut trei copii: Lupul (25.2.9.), Savin (25.2.9.) și Grigore (25.2.9.) Din Lupul s-au născut trei copii: Nicolae (8.3.3.), Pavel (8.3.3.) și Onofrei (8.3.3.).

Al doilea copil al Parascoviei (269.1.4.) a fost Vasile, iar acesta a avut patru copii, inclusiv pe Ion (44.2.3.). Acesta din urmă a împărțit pământul la

34 M ereni

trei copii: Andrei (22.6.1.), Onofrei (22.6.1.), Ana (22.6.1.). Andrei a avut și el trei copii: Vasile (10.7.3), Grigore (10.7.3.) și Ion (10.7.3.). Onofrei a avut patru urmași: Grigore, Constantin, Pelagheia și Parascovia (câte 6.4.3.). Ana a avut trei copii: Samson, Eremia și Axenia (câte 10.4.3.). În afară de Ion (44.2.3.),Vasile l-a avut pe Leonte (74.2.3.), iar acesta pe Andrei (37.1.1.) și Ioana (37.1.1.). Din Andrei au descins Ecaterina (12.3.1.), Casandra (12.3.1.) și Severian (12.3.1.).

Ioana (37.1.1.) a avut patru copii: Aftenia, Maria, Vasile și Lupu (câte 9.2.3.). Lupu a avut un singur copil – Procopie (19.9.). Vasile, fiul Parascoviei (269.1.4.), a avut-o și pe Teodora (74.2.). Din ea au provenit Vasile, Tudor, Irina și Anastasia (câte 18.4.4.). Vasile, fiul Teodorei, a avut 6 copii: Ion (4.6), Arhire (25.6.5.), Gavril (18.6.7.), Vasilca (3.6), Maria (16.6) și Casandra. Din Vasilca au provenit Avralia (1.4.3.) și Arghira, iar din Casandra – Iacob (2.4.3.) și Dumitru (2.3.). Tudor (18.4.4.), fiul Teodorei, a avut 4 copii: Mihail, Eremia, Lupa și Luca (câte 6.2.1.).

Irina (18.4.4.) a avut cinci copii: Zoița (3.5.5.), Maria (5.1), Lupa (5.1, Ilie (5. 1) și Anastasie (5. 1).

Dintre aceștia, cei mai mulți copii a avut Maria (5.

1): Grigore (6.1), Nicolae (6.1.), Chirică (4.3.), Sava (6.1.), Darie (6.1.) și Iordachi (2.6.2). Nicolae l-a avut pe Agapie (4.6), Sava pe Ion, iar Iordachi pe Grigore (25.4.1.) (ANRM, F. 40, i.1, d. 860, f. 76.)

Un alt descălecător al satului Mereni a purtat numele Iordăchescu. „Bătrânul” Iordăchescu a avut patru copii: Ioan, Axente, Ștefan și Chilia. Din Ioan au provenit tot patru copii și anume: Safta, Tudor, Dimitrie și Măriuța. Din Safta a descins Dochița, iar din aceasta Irina. Irina a avut cinci copii: Luca, Chirică, Tudora, Ioan și Vasile. Din Toader s-a născut Năstase, Nani, Trifan și Lucheria. Din Nastase au fost Lupul și Trifan, din Nani – Toader. Din Dumitru, fiul lui Ioan, au provenit Nuța și Lupu. Din Nuța a fost Sofia, Vasile și Matei, iar din Lupu – Vasilca, Marica, Ștefan și Gheorghe. Ștefan a fost tatăl lui Alecu, Gheorghe și Ioan. Măriuța, fiica lui Ioan, a fost mama lui Gheorghe și Dănilă. Din Dănilă s-au născut Andrei, Pelagheia, Nistor și Arhire. Din Andrei au provenit Ioan, Elena, Constantin, Petru și Onisim.

Din Axente, al doilea copil al „bătrânului” Iordăchescu, a provenit Mardari. Din acesta au descins Condrat și Tănase. Din Condrat a fost Vasile, iar din Tănase – Platon, Elena, Tatiana și Antonie.

Din Ștefan, al treilea copil al lui Iordăchescu, au descins Postică, Lupa, Rughina, Donica, Marcu și Ioana. Din Postică au fost Toader, Ustina, Ilinca și Andrei; din Lupa s-a născut Maria; din Rughina – Ustina, Ioan, Tudor, Leonte, Irina și Dochița.

Din Ioan au descins Pavel, Isai, Dochița, Zamfira și Axinia, din Donica – Ioan, Macar, Strătan, Arminia, Gafița și Elena. Din Ioan, fiul Donicăi, au provenit Zamfira, Dumitru, Mandachi, Constantin, Ruxanda, Irina și Maria, din Macari – Toma, Onisim și Sandu, din Strătan – Toma, Mihail, Zamfira, Marica și Catinca, din Arminia – Gafița, Simion, Pantelei și Ioan, din Elena – Isai, Vasile, Constantin, Iordache.

(ANRM, F.40 i.1, d.1074, f. 3 v-4.). În cele ce urmează prezentăm în ordine cronologică actele de arhivă cu referință la denumirile anumitor părți ale moșiei satului și ale neamurilor care le stăpâneau: 1782, 1787 – „Trohin, fiul lui Axente, nepotul lui Dicusară”, vinde contra sumei de 115 lei a patra parte din corpul „Dicusară” săteanului Vasile Bocan. Ca martori au fost mazilii Ștefan Orbu și Anastasie Pleșca.

1 martie 1791 – Vasile Bocan cumpără pământ din corpul „Pârlea”, o altă parte a moșiei satului.

Documentul este semnat de către Ioana, soția răposatului Tudose Pârlea și copiii săi Toader, Maria, Tasia, Anisia, soția răposatului Leonte Pârlea, și fata sa Pelagheia.

Notă:

Din documente, datate cu anul 1860 deducem că din corpul „Pârlea” proveneau neamurile Bolocan, Bunu, Ciolac, Cupcea, Diaconu, Frunză, Furtună, Gârlea, Gavriliță, Guvir, Leancă, Lungu, Malai, Nistor, Peșterev, Racu, Sărăteanu, Sava, Toma, Țușcă și Zaharia (ANRM, F. 37, i. 4, d. 1456, f. 5.)

Document de vânzare-cumpărare a pământului, datat cu anul 1782

M ereni

35

Arghira, fiica Vasilidei, nepoata lui Vasile Andronache, vinde pământul său lui Arhip Andronache (14 septembrie 1799)

M ereni

36

Isac, Macovei, Filip, Maria și Gheorghe Pârlea vând pământ lui Arhip Andronache și Ioniță Nuță (22 februarie 1812)

M ereni

37

38 M ereni

26 iunie 1796 – Hotarnicul Paladie și pitarul Casian Surucean delimitează moșia satului în „Partea de sus” și „Partea de jos”, despărțindu-le cu o linie de hotar pe care s-au pus semne speciale. (ANRM, F. 40, i.1, d. 860, f. 83-83 v.).

14 decembrie 1796 – sătenii Ștefan Brad, Aftenie Dicusară și Zaharia Toma confirmă că răposatul Vasile Bocan a avut proprietăți în partea de sus a Merenilor, acestea trecând atunci în mâinile căpitanului Ion Vârcolici, ginerele lui Vasile Bocan.

Ion Vârcolici însă nu a fost unicul beneficiar.

26 septembrie 1805 – Simion Gangu, copiii săi Niță și Agafia, Sava Vozian, împreună cu fiicele sale Nastasia, Elena și Axinia, îi vând lui Vasile Nour pământul moștenit de la socrul lor, Vasile Bocan. Acele terenuri ajunseseră în proprietatea ultimului prin căsătoria cu Irina (Elena), fiica lui Toderașcu Pârlea.

6 august 1806 – postelnicul Vasile Nour cedează pământul din corpul „Pârlea”, pe care îl cumpărase de la Simion Gangu și Sava Vozian, lui Arhip Andronachi. Ca recompensă, Vasile Nour a primit 25 stânjeni de pământ în partea de sus a Petricanilor.

(ANRM, F. 39, i.10, d. 1334, f. 49, 53, 57, 71; ibidem, F. 40, i.1, d. 860, f. 55, 57, 59.)

22 iulie 1811 – Ion Bărbosu, bulibaș de la Iași, vinde lui Arhip Andronachi pământ din corpul „Pârlea”, partea de sus a moșiei Mereni.

22 februarie 1812 – vând pământ sătenii Isac, Macovei, Filip, Maria și Gheorghe Pârlea.

13 mai 1812 – Pavel, ginerele lui Ion Bărbosu, fiul Marfei, împreună cu soția sa Ana și fiul lor Iacob, vând pământ lui Arhip V. Andronachi.

16 mai 1812 – Macovei Bărbosu și Filip Bărbosu vând 101 stânjeni de pământ și primesc suma de 1800 lei.

2 iulie 1814, 4 decembrie 1818 – căpitanul Nicolai Milescu vinde pământ din corpurile „Pârlea” și „Decusară-Țărână” lui Arhip Andronachi. Ca martori au semnat Gheorghe, fiul lui Iordachi Ionașcu, Gheorghe Gavrilă, ocolaș în regiunea Nistru (ANRM, F. 40, i.1, d. 860, f. 61, 63, 67, 69, 70.).

20 mai 1816 – Arhip, fiul lui Vasile Andronachi, a cumpărat pământ în corpul „Tinica”, ce se afla în partea de sus a satului Mereni. Cu aceeași ocazie este

menționat răzeșul „Căpitan Nicolae”, fiul lui Lupa, nepotul lui Tinica, ce apare în document în calitate de vânzător. De asemenea, din document aflăm că Arhip Andronachi a mai cumpărat pământ din același „bătrân” între 10 septembrie 1796-14 sep­tem­brie 1799.

Loturile respective au fost achizi­ționate de la Arghira, fiica sa, și de la văduva Ana, soția răposatului Miron Stănilă (ANRM, F. 40, i.1, d. 860, f. 53.).

18-23 septembrie 1819 – Lupu Marcu și Leonte Vidrașcu, pe de o parte, și Toader Hârțescu, pe de altă parte, se judecă din cauza unei părți din moșia Mereni (ANRM, F. 37 i.1, d. 183 passim.).

1819 – Gheorghe Grosu cumpără 74 stânjeni de pământ în corpul „Semion Vasachie” din moșia satului Mereni.

NB

După decesul lui Gheorghe Grosu, terenurile respective au trecut în proprietatea soției sale Maria Grosu și a copiilor Elisaveta, Ion și Alexandru. În lunile martie și septembrie 1851, Alexandru Grosu (n. 1831), fără a cere acordul mamei sale, vinde cei 74 stânjeni de pământ răzeșilor Vasile Zaharia, Grigore Milescu, Fiodor și Andrei Tăbăcaru, Simion Bradu, Alexandru Josanu, Osip Roșca, Afanasie Platon, Grigore Țiganu și Constantin Ciocan. Doi ani mai târziu, la 14 martie 1853, Alexandru Grosu se adresează către instanțele judecătorești cerând să-i fie restituit pământul înstrăinat în 1851. Cu o cerere similară apare în instanțe și Maria Grosu, mama lui Alexandru Grosu. La 17 mai 1856, conform deciziei judiciare, terenul este reîntors familiei Grosu, iar răzeșii păgubiți atacă acea decizie în instanțele abilitate (ANRM, F. 40, i.1, d. 860, f. 19-22.).

23 aprilie 1821 – Pavel,Vasile, Tudor, Grigore și Nistor Milescu vând din corpul „DecusarăȚărână” lui Arhip Grosu, Ion Nuță și Grigore Iordachi 46 stânjeni de pământ a câte 45 lei fiecare.

Tranzacția a avut loc în prezența rudelor Gheorghe Savin, Procofie Savin și alții. Ca martor a fost răzeșul Gheorghe S. Milescu. În locul său a semnat secretarul gubernial Vasile Surucean (ANRM, F. 40 i.1, d. 860, f. 71-72 v.).

27 iulie 1821 – Axinte Simion Ciocan intră în proprietatea a 10 stânjeni de pământ din „bătrânul” Dicusară, cumpărați de mătușa sa Axinia, plecată

NB

La începutul secolului al XIX-lea, neamul de nobili Platon din Mereni stăpânea proprietăți funciare și în alte sate. Este vorba despre Nișcani (155 stânjeni), Hoginești (82 stânjeni), Bravicea (582 stânjeni), Hirova (48 stânjeni), Hulboaca (36 stânjeni), Verejeni (402 stânjeni), Lăureni (162 stânjeni), Uricova (285 stânjeni), Sverja de Jos (133 stânjeni), Râșcova (85 stânjeni), Sverja de Sus (95 stânjeni) (ANRM, F. 37, i.1, d. 10, f. 95-95 v., 99-99 v.).

8 iulie 1835 – Vasile O. Grosu vinde 2 stânjeni de pământ lui Grigore Grosu. (ANRM, F. 40, i.1, d. 860, f. 73).

Decembrie 1835 – Niță Ciocanu și Simion Ciocanu vând doi stânjeni de pământ rudelor lui Gheorghe Grosu. Lotul respectiv era parte com­ ponentă a „bătrânului” Dicusară-Țarină. Martori au fost Ștefan Caraman, Efim Țigan, Toader Ciorescu, Mihălache Mardari și Vasile Toma (ANRM, F. 40, i.1, d. 838, f. 17-17 v.).

22 decembrie 1835 – Ecaterina Prodan, locu­ i­toare a satului Cojușna, împreună cu feciorii săi, vinde 9 stânjeni de pământ din „bătrânul” Dicusară, pe care‑i avea ca zestre de la tatăl său, Vasile Clătinici.

Terenul trece în proprietatea mazilului Gheorghe, fiul

39

lui Gavril Grosu, și a urmașilor acestuia din satul Mereni (ANRM, F. 40, i.1, d. 838, f. 25).

22 octombrie 1855 – nobilul Grigore Arhip Grosu transmite în moștenire toate proprietățile funciare pe care le stăpânea unicului său fiu,Constantin Grigore Grosu (ANRM, F. 40, i.1, d. 860, f. 3).

1 martie 1856 – autorităților li se adresează Maria Leonte, văduva lui Gheorghe Grosu. Ea arată că fiul său, Alexandru Grosu, fiind încă minor, a vândut 75 stânjeni de pământ răzeșilor din Mereni. În plângere se afirma că răzeșii, folosindu-se de faptul că Alexandru Grosu era încă minor, au întocmit acte false din care reieșea că Maria Leonte, chipurile, și-ar fi dat acordul pentru acea tranzacție funciară (ANRM, F.37, i. 4, d.1010, f.22).

19 decembrie 1856 – Mihăil Straton, fiul lui Donică-Iordăchescu, scrie o explicație în care arată că provine din Straton, fiul boierului moldovean, șătraru Donică-Iordăchescu. Nu dispunea de acte dove­ditoare, însă insista că, în 1805, anul nașterii sale, „în Basarabia nu exista nici un fel de ordine în ceea ce privește actele de înregistrare a nașterii”.

Printre martori au fost nobilul Egor Salos, mazilii Grigore Grosu și Vasile Marcu (ANRM, F. 40, i.1, d. 795, f.1-4).

23 august 1858 – Constantin Grigore Grosu prezintă 19 acte prin care își dovedește drepturile asupra a 75 stânjeni de pământ din moșia Mereni.

Actele erau semnate de Arghira, fiica lui Vasile Andronachi (14 septembrie 1799), căpitanul Nicolae (20 mai 1816), Ana Stănilă (10 septembrie 1796), postelnicul Vasile Nour (26 septembrie 1805, 6 august 1806), Axente și Miron Pârlea (11 martie 1806), Ion Bărbosu (22 iulie 1811), Pavel Bărbosu și soția sa Ana (15 mai 1812), Isac, Macovei, Filip, Maria și Gheorghe Pârlea (6 martie 1812), Nicolae Milescu (2 iulie 1814), căpitanul Nicolae Milescu (15 septembrie 1818, 4 decembrie 1818), Pavel Milescu (23 aprilie 1821), Vasile Onofrei (26 februarie 1833), Iacob Popescu (12 iunie 1842). (ANRM, F. 40, i.1, d.

860, f. 23, 26, 43-44).

2 septembrie 1858 – sătenii Ion Egor Barbălat, Dumitru Andrei Caraman, Iacob Oxente Ciocan,

M ereni

în Moldova de la vest de Prut (ANRM, F. 40, i.1, d. 838, f. 15-15 v.).

2 martie 1829 – Zamfira, fiica lui Dumitru, nepoata lui Vasile Pârlea, vinde patru stânjeni de pământ din corpul „Pârlea” lui Gheorghe, fiul lui Covrig. La tranzacție au asistat rudele Zamfirei: Ioan Guvere, Toma Ciocan, Axente și Ioniță Ciocan și Ioan Gore (ANRM, F. 40, i.1, d. 838, f. 21).

19 septembrie 1832 – este întocmit testamentul lui Pavel Platon. Din document vedem că lui Mihălache Begliță, fiul lui Gherasim Begleț, îi revenea pământul lui P. Platon, din „bătrânul” Iordăchescu, moștenit de acesta de la tatăl său, Ioniță Platon, și bunelul, Onofrei Platon. În afară de Pavel I. Platon, actul a fost semnat și de alți corezeși din „bătrânul” Iordăchescu: Pahomie Caimacan, Gherasim Cerga, Platon Lungu (corpul „Hloba”), Nicolai Antoci (corpul „Zaharescu”), Vasile Perjă (corpul „Roșioru”) (ANRM, F. 40, i.1, d. 1074, f. 11-12).

M ereni 40

Pintilie Semion Dochia, Ion Iacob Doni, Gheorghe Semion Gore, Ion Samson Gore, Andrei Toader Grosu, Simion Vasile Grosu, Vasile Iordachi Ionașcu, Lupu Vasile Jiganu, Nistor Vasile Lungu, Gheorghe Savin Milescu, Tofan Andrei Muncescu, Luca Luchian Racu, Ion Grigore Roșca, Vasile Ilie Sărăteanu, Gheorghe Vasile Sclifos, Niță Ion Straistă, Gheorghe Zaharie Strătulat, Andrei Ion Tăbăcaru, Tudor Ion Tăbăcaru, Onofrei Apostol Ursu, Tănase Agapie Zaharia și Vasile Agati Zaharia se adresează judecătoriei de circumscripție Chișinău-Orhei. Ei depun plângere împotriva consăteanului Gheorghe Gavrilă Grosu. Acesta din urmă este învinuit că și-a însușit nelegitim 74 stânjeni de pământ, pe care ei l‑au cumpărat cu 10 ruble de argint fiecare stânjen încă în 1853. Într-o cerere repetată în decembrie 1858, ei arată că Gheorghe Grosu nu era rudă cu cei din neamul Andronachi din Mereni, așa cum pretindea, ci se trăgea din neamul Andronachi venit din satul Mocra, gubernia Podoliei. (ANRM, F. 40, i.1, d. 838, f. 1-1 v.; ibidem, d. 860, f. 134-138).

19 august 1860 – răzeșii Matei Grigore Baciu și Andrei Grigore Vlas, din partea de jos a moșiei Mereni, informează autoritățile județene asupra structurii „bătrânului” Iordăchescu. Ei arătau că acel „bătrân” se împărțea în patru părți cu următoarele denumiri: Chilia, Ștefan, Axente și Ioan. Matei Baciu și Andrei Vlas afirmau că provin din corpul „Ștefan” și că au stăpânit acolo terenuri timp de 29 de ani fără a fi împiedicați de nimeni. Ei se plângeau că săteanul Vasile Begliță, fără a fi în relații de rudenie cu cei din neamul Ștefan sau din celelalte trei neamuri ale „bătrânului” Iordăchescu, și-a însușit 9 stânjeni de pământ în corpul numit „Ștefan”. În cele din urmă, se constată că Vasile Begliță a primit acel teren prin testament de la Pavel Platon (ANRM, F. 40, i.1, d. 1074, f. 1-1v.).

9 noiembrie 1870 – se întocmește planul terenului stăpânit de Grigore Ion Săculțanu. Lotul avea o suprafață de 67 desetine 1542 stânjeni pătrați, fiind amplasat pe o parte și pe alta ale drumului care ducea din Mereni spre Chirca. Era megieș cu loturile bisericii din Mereni, cu proprietățile funciare ale nobilului

Mihail Donică-Iordăchescu, cu moșia satului Chirca, proprietatea mănăstirii Sfântul Spiridon. (ANRM, F. 11, i.1, d. 334 passim.)

30 martie 1878 – se face planul corpului „Pârlea”. S-a constatat că „Pârlea” avea o suprafață totală de 479 desetine, inclusiv teren arabil și fânaț – 446 desetine, livezi și vii – 30 desetine. Corpul respectiv se mărginea cu locurile „Curoșul”, „Costin” și „Grădina Grosu”. Actul delimitării a fost semnat de Constantin Gheorghe Știrbu, nobilul Ion Mihail Donică-Iordăchescu, Grigore Ion Speian și de preotul Ioan Platon.

La aceeași dată se întocmește și planul „bătrânului” Iordăchescu. Această parte de moșie a satului avea un total de 223 desetine, inclusiv 210 desetine ocupate de terenuri arabile și fânaț. „Bătrânul” Iordăchescu se mărginea cu locul „Globa”, cu terenuri ce aparțineau sătenilor din neamul Sălcuțanu, cu moșiile satelor Chirca și Todirești. (ANRM, F. 11, i.1, d. 331 passim; ibidem, d. 332 passim.).

Tot la 30 martie 1878 a fost întocmit și planul locului numit „Grădina Mare”. Terenul cuprindea în total 241 desetine de pământ, inclusiv arabil și fânaț – 82 desetine, livezi și vii – 151 desetine. „Grădina Mare” se mărginea cu locurile „Cuzac”, „Petrovca”, „Roșior” și „Gurschi”. Ultimul era în proprietatea nobilului Matvei V. Gurschi. Încă în 1872, acesta se plăngea autorităților că Tudor Nuță, împreună cu feciorii săi Iancu și Grigore, i-au încălcat proprietățile viticole care îi aparțineau „din moși strămoși”. Ca martori erau indicați sătenii Pavel Oglindă, Toader Andrei Scobioală și Gheorghe Sărătean. (ANRM, F. 50, i.1, d. 21, f.

3-3 v., ibidem, F. 11, i.1, d. 335 passim.).

La mijlocul anilor ´60 ai secolului al XIX-lea, din cauza unor datorii financiare, înregistrăm înstrăinări de pământ în favoarea unor persoane total străine de Mereni. Astfel, la 5 decembrie 1863, negustorul Mihail Langada împrumută unui grup de țărani suma de 3700 ruble de argint. Așa cum banii n-au fost întorși la timp, la 20 septembrie 1865, poliția județului Chișinău decide să recupereze în mod forțat mijloacele împrumutate. La suma indicată s-au adăugat 10 % anuale și 3 % penalizare.

Baidan Gheorghe – 232 ruble Barbăroșie Iftodie – 232 ruble Barbăroșie Ion – 46 ruble Bradu Constantin – 92 ruble Buga Ion – 23 ruble Caraman Constantin – 46 ruble Caraman Dumitru – 46 ruble Caraman Iovu – 185 ruble Ciocan Constantin – 46 ruble Ciocan Iacob – 46 ruble Coroianu Tudor – 23 ruble Doni Constantin – 23 ruble Gala Gheorghe – 23 ruble Gârlea Grigore – 46 ruble Glijinschi Ion – 232 ruble Gore Gheorghe – 185 ruble Hâncu Ion – 23 ruble Ionașcu Vasile - 185 ruble Jigan Luchian – 116 ruble Milescu Grigore – 464 ruble Milescu Ilie – 92 ruble Milescu Vasile – 69 ruble Muncescu Vasile - 46 ruble Muncescu Toader – 46 ruble Negru Andrei – 23 ruble Nistor Ion – 139 ruble Plămădeală Andrei – 92 ruble Portas Hariton – 139 ruble Roșca Iosip – 92 ruble Roșca Tănase – 116 ruble Sclifos Gheorghe – 185 ruble Știrbu Iacob - 92 ruble.

Straistă Ion – 185 ruble Streșină Niță - 46 ruble Tăbăcaru Andrei – 278 ruble Țigan Grigore – 208 ruble Toma Lupu - 92 ruble Toma Vasile - 92 ruble

Pentru că persoanele sus-numite nu dispuneau de mijloacele financiare respective, datoria a fost convertită în loturi de pământ. Andrei Tăbăcaru a fost lipsit de 6 stânjeni de pământ, Gheorghe Baidan de 5 stânjeni de pământ, Iftodie Barbăroșie de 5 stânjeni de pământ, Gheorghe Gore de 4 stânjeni de pământ, Vasile Milescu de 1,5 stânjeni de pământ, Grigore Milescu de 2 stânjeni de pământ, Ion Straistă de 2 stânjeni de pământ, Ion Buga 0,5 stânjeni de pământ, etc. De menționat că, în 1874, negustorul Mihail N. Langada stăpânea în moșia satului circa 93 desetine pe care, așa cum afirma el, le procurase cu acordul sătenilor (ANRM, F. 37, i. 5 d. 2103, f. 25-26, 28; ibidem, F.260, i.1, d. 286, f.1).

Un conflict funciar de proporții are loc în anul 1867. La 17 iulie 1867, Ion Pavel Plămădeală, Vasile Ion Nuță, Constantin Gheorghe Marin și Zamfir Platon Lungu, reprezentanți ai răzeșilor din partea de jos a satului Mereni, se plângeau că în baza documentelor de cumpărare, bazate pe dreptul rudeniei de sânge, „răzeșul nostru, nobilul Mihail Donică Iordăchescu a dorit să-și tragă o brazdă în mijlocul nostru până la mijlocul moșiei și nu așa cum am stăpânit până acum: cu lungimea până la râul Bâc, ajungând până la hotarul cu moșia Cimișeni”.

Plângerea era semnată de către descen­denți ai „bătrânului” Iordăchescu și anume: Agachi Ion Lupu, Agachi Vasile Grigore, Baciu Ștefan Chirică, Baciu Iacob Maftei, Baciu Maftei, Baciu Onisim, Brumă Gheorghe, Buga Ion, Buga Tănase Grigore, Capșa Ion Ion, Cercel Lupu, Ciolan Gheorghe Constantin, Donică Constantin Vasile, Donici Lupu Vasile, Frunză Axente, Gore Gheorghe Fiodor, Gușan Ion Vasile, Gușan Straton Lupu, Iordăchescu Ion Ștefan, Ipati Ion Chirică, Lungu Ion Fiodor, Mălai Ștefan, Mardari Vasile Fiodor, Nicula Gheorghe, Nuță Costache, Nuță Fiodor Grigore, Nuță Ion Grigore, Oglindă Ion Alexandru, Perju Nastase, Platon Ion, Platon Nicolae Ion, Platon Petru, Platon Vârlan, Ponurcă Ion Nastase, Postică Dumitru, Postică Fiodor Sidor, Postică Ion Fiodor, Postică Ion Iacob, Postică Sidor Fiodor, Pușcaș Vasile Ion, Racu Pintilie Tudose, Sălcuțan Lupu Ion, Samoilă Gheorghe Andrei, Sava Lupu Ilie, Scobioală Costachi Vasile, Scobioală

M ereni 41

Datoriile totale de 4643 ruble de argint s-au împărțit în felul următor:

M ereni 42

Vasile, Spoială Andrei Ion, Stratu Fiodor Tudose, Țigan Gheorghe Constantin, Țigan Ion Constantin, Țigan Ion Grigore, Țigan Lupu Vasile, Țiganu Gheorghe, Țurcan Gheorghe Trofim, Vasiliță Fiodor Andrei, Vasiliță Gheorghe Dănilă, Zaharia Gheorghe Vasile, Zaharia Ion Vasile și Zamfir Oglindă (ANRM, F. 37, i. 5, d. 2056, f. 1, 2-2v, 5).

La răscrucea secolelor XIX-XX, moșia Merenilor cuprindea 4982 desetine, inclusiv 2225 desetine ale răzeșilor. Cei mai mari proprietari erau: Zamfir Lungu și Gheorghe Vasiliță – 369 desetine Constantin Grosu – 368 desetine Arcadie Pavel Tverdohlebov – 364 desetine Mihail Langada – 313 desetine Ion Donică-Iordăchescu – 310 desetine Alexandru Vlas, Ion Ermurache, Costache Begliț și alții („bătrânul” Decusară) – 264 desetine Gheorghe Speianu și Stepan Mălai și alții – 156 desetine Constantin și Gheorghe Dănuță– câte 101 desetine Gheorghe și Pavel Oglindă și alții (corpul „Roșior”) – câte 101 desetine Fiodor Straistă și Constantin Nuță – 96 desetine Elizaveta Serbova și Elena Mantuș – 72 desetine Vasile Sălcuțanu – 70 desetine Dumitru Ionașcu – 59 desetine Andrei și Gheorghe Gurschi – 50 desetine Vasile Istrate – 39 desetine Ana Plămădeală – 30 desetine Petru Ciorchină – 30 desetine Matfei Gurschi – 28 desetine (Otciot Kișiniovskoi uezdnoi zemskoi upravî za 1889 god, p. 235-237; Drug, 17 octombrie 1905).

În 1903, față de anii ´70 ai secolului XIX, situația zootehnică degradase considerabil. Numărul cabalinelor scăzuse de la 348 (1870) la 315 (1903), al bovinelor – de la 1360 la 462, iar al ovinelor de la 2182 la 1367. Cu alte cuvinte, numărul cabalinelor a scăzut cu 9 %, al bovinelor cu 66 %, iar al ovinelor cu 37 %. [Hozeaistveno-ekonomiceskie svedenia o țăranah Kosteștskoi, Merenskoi i Ialovenskoi volostei Kiși­niovskogo uezda. Svedenia sobranî V. V. Ianovskim, Chișinău, 1904 (vezi anexa de la finele cărții)].

La răscrucea se­ co­l elor XIX-XX, în Mereni existau două mori de cai. Una din ele aparținea lui Ion Bujac și se afla pe locul unde actualmente se găsește gospodăria nepotului său – Vasile Bujac. A doua moară aparținea lui Zaharia Ciobanu și se afla visa-vis de teritoriul unde Profir E. Rejep este gospodăria lui Veaceslav Baciu. Exis­ tau și mori de vânt. La începutul sec. XX, în Mereni erau 4 mori de vânt, care aparțineau următoarelor persoane: Petru Racu (pe panta holmului, în partea dreaptă a drumu­ lui spre gara Mereni), Arion Ganu (Hanu?) (în partea satului Chihaia, pe drum spre satul Broas­ca/Floreni), Nicolae E. Rejep Ștefănică Begliță (în partea de nord-est a satului, în locul unde actualmente este depo­ zitul agricol al lui Ilie

Afteni Tudosia A. – 2,0 ha Antoci Alexei P. – 4,0 ha Antoci Constantin N. – 1,6 ha Antoci Ion A. – 7,0 ha Antoci Vartolomei A. – 8,1 ha Anton Efim V. – 6,2 ha Anton Vasile D. – 4,0 ha Anton Andrei D. – 4,1 ha Anton Dumitru F. – 4,5 ha Anton Dumitru C. – 4,0 ha Anton Dumitru V. – 6,1 ha Anton Filaret T. – 7,6 ha Anton Iachim T. – 5,5 ha Anton Teodor I. – 2,6 ha Babei Haralampie – 36 ha Baciu Dumitru I. – 7,5 ha Baciu Olga A. – 13,0 ha Baciu Pavel D. – 3,8 ha Baciu Teodor Gh. – 2,2 ha Baciu Vladimir P. – 2,0 ha Baciu Alexandru I. – 7,6 ha Baciu Andrei A. – 4,0 ha Baciu Andrei E. – 6,2 ha Baciu Andrei P. – 11,5 ha Baciu Andrei T. – 5,5 ha Baciu Anton G. – 5,0 ha Baciu Carp Ș. – 3,5 ha Baciu Cozma G. – 5,1 ha Baciu Elisaveta L. – 1,6 ha Baciu Filimon L. – 3,3 ha Baciu Filip P. – 9,7 ha Baciu Gavril I. – 1,3 ha Baciu Gheorghe G. – 7,6 ha Baciu Gheorghe I. – 6,2 ha Baciu Gheorghe N. – 5,5 ha Baciu Gheorghe V. – 3,0 ha Baciu Grigore C. – 7,2 ha Baciu Ilarion A. – 3,2 ha Baciu Ion V. – 2,0 ha Baciu Marcu C. – 21,0 ha Baciu Maria I. – 4,0 ha

43

Către 1943 terenul arabil din Mereni era stăpânit de către următorii săteni:

M ereni

Lungu, Toma Lungu (în limita gospodăriei contemporane a lui Gelbetea).

Cea mai per­for­mantă moară era cea a lui Profir E. Rejep, întreprin­dere construită între anii 19051907. Acea moară se deosebea de restul morilor prin faptul că era cu aburi, înzestrată cu utilaj performant adus din Germania. Către 1911 acea moară costa circa 14 mii ruble. După decesul proprietarului ce survine în 1913, jumătate din moară îi revine soției sale, Maria Fiodorovna Bogatkina, iar cealaltă jumătate – lui Nicolae E. Rejep, fratele său. Mai adăugăm că lui Profir Rejep îi aparține și meritul întemeierii în Mereni a unei bănci. Este vorba despre „Banca Populară Rejep” care a fost înființată către anii 1910‑1911. În aceeași perioadă în sat funcționau prăvăliile lui S. C. Begliță, V. A. Ciorchină, I. D. Coțofană, A. L. Chiriță, I. C. Gavriliță, P. N. Gore, A. B. Margine, P. E. Reneta, D. I. Sălcuțan, I. C. Scobioală, S.F. Stratu, băcănia lui B. G. Stratan, crâșmele lui C.M. Buga, I. F. Calmâc, M. I. Coțofană, C. G. Gore, P. S. Nuță, berăria lui D. I. Zlotea, tutungeria lui H. A. Cibotaru și farmacia lui I. C. Gavriliță. (Otciot Kișiniovskoi zemskoi upravî za 1909, p. 120-122, 136; Otciot Kișiniovskoi uezdnoi zemskoi upravî za 1910, p.148, 187; Otciot Kișiniovskogo zemstva 1912, p. 146; Otciot Kișiniovskoi uezdnoi zemskoi upravî za 1913, p. 114; Otciot Kișiniovskogo zemstva za 1915 god, p. 60; Otciot Kișiniovskogo zemstva za 1918 god, p. 56.)

Așa cum se știe, în urma reformei agricole efectuate în Basarabia anilor 1918-1923, marile proprietăți funciare au fost lichidate. Sub admi­nis­trația românească cei mai mari proprietari agricoli din Mereni erau Vera Diaconu (100 ha), Teodor I. Speianu (59,5 ha), Haralampie Babei (36 ha), Grigore Gavriliță (32,6 ha), Eufrosinia G. Oglindă (30,0 ha), Simion Lungu (27,2 ha), Petru I. Gavriliță (27,1 ha), Ion D. Margine (25,0 ha) și Timofei Plămădeală (23,0 ha).

M ereni 44

Baciu Marina T. – 6,5 ha Baciu Maxim C. – 5,0 ha Baciu Maxim T. – 10,2 ha Baciu Nichifor D. – 5,5 ha Baciu Pavel Grigore – 4,5 ha Baciu Profir F. – 4,0 ha Baciu Reveca E. – 2,0 ha Baciu Sava F. – 3,5 ha Baciu Sava V. – 3,8 ha Baciu Simion C. – 6,0 ha Baciu Sevastian Ș. – 5,7 ha Baciu Teodor C. – 7,8 ha Baciu Vasile G. – 0,5 ha Baciu Visarion I. – 7,0 ha Băidan Emanuil T. – 7,8 ha Baidan Lazăr M. – 3,3 ha Baidan Tamara A. – 2,3 ha Barbăroșie Ion L. – 5,6 ha Barbăroșie Teodor 3,6 ha Barbăroșie Filip L. – 7,6 ha Barbăroșie Gherasim – 8,2 ha Barbăroșie Ion 20,2 ha Barbăroșie Ion E. – 2,6 ha Barbăroșie Ion E. – 6,8 ha Barbăroșie Luchian I. – 6,0 ha Barbăroșie Marcu 6,0 ha Barbăroșie Maria S. – 2,4 ha Barbăroșie Onisim S. – 5,3 ha Barbăroșie Parfenie 8,0 ha Barbăroșie Petru E. – 8,0 ha Barbăroșie Simion S. – 5,5 ha Barbăroșie Ștefan I. – 8,4 ha Barbăroșie Timofei I. – 4,0 ha Barbăroșie Vasile – 5,8 ha Bârcă Petru L. – 6,2 ha Bârcă Toma M. – 7,8 ha Bârlădeanu Vasile P. – 2,5 ha Batâr Luchian D. – 4,5 ha Bâtcă Ion P. – 5,0 ha Bâtcă Maria M. – 3,0 ha Bâtcu Iacob A. – 4,9 ha Begliță Vasile Ștefan –7,0 ha Begliță Ana I. – 11,6 ha

Begliță Mihail Ștefan – 5,5 ha Begliță Ștefan Constantin – 5,0 ha Bejan Efim I. – 2,0 ha Bejan Filip S. – 4,7 ha Bejan Sava H. – 7,0 ha Berjan Ana T. – 1,4 ha Berjan Zaharia Sp. – 8,1 ha Berjan Alexei T. – 2,3 ha Berjan Cozma A. – 2,2 ha Berjan Elena I. – 5,7 ha Berjan Eugenia S. – 5,2 ha Berjan Gheorghe – 4,1 ha Berjan Hariton D. – 4,7 ha Berjan Ion L. – 2,8 ha Berjan Maria A. – 5,1 ha Berjan Maria S. – 7,1 ha Berjan Varvara Grigore 18,4 ha Bernevec Eudochia G. – 8,5 ha Boghiu Axenia O. – 7,0 ha Boghiu Constantin N. – 2,2 ha Boghiu Ion T. – 5,0 ha Boghiu Trofim M. – 0,5 ha Bojescu Filip F. – 6,4 ha Bojescu Gavril O. – 2,5 ha Bojescu Chiril 5,5 ha Bojescu Constantin L. – 7,0 ha Bojescu Constantin O. – 2,5 ha Bojescu Ioana O. – 2,6 ha Bolic Ecaterina F. – 3,5 ha Boț Elena V. – 0,6 ha Boț Petru V. – 0,4 ha Boț Ștefan V. – 2,1 ha Botezatu Nicolae D. – 2,5 ha Brad Andrei Gh. – 6,9 ha Brad Anton B. – 4,5 ha Brad Constantin N. – 10,0 ha Brad Ion F. – 11,1 ha Brad Ion P. – 5,8 ha Brad Petru C. – 5,5 ha Brad Pilagheia Gh. – 2,75 ha Bradu Vladimir G. – 8,8 ha Brânzaniuc Filimon – 2,5 ha Brașoveanu Mihail G. – 4,1 ha

45

Bugeac Luchian I. – 2,5 ha Bugeac Simion L. – 8,1 ha Bugeac Suzana C. – 2,0 ha Bugeac Teodor C. – 15,0 ha Bugeac Teodosie F. – 2,5 ha Bugeac Trofim I. – 6,8 ha Bugeac Vasile C. – 3,6 ha Bugeac Vasile I. – 5,7 ha Bugeac Vladimir I. – 8,7 ha Bujac Afanasie I. – 6,5 ha Bulgaru Vasile P. – 3,2 ha Bulgaru Ion P. – 2,0 ha Bulgaru Mihail P. – 4,0 ha Bulgaru Pavel P. – 4,8 ha Bulgaru Vasile P. – 2,3 ha Bunu Alexandru T. – 5,7 ha Bunu Iacob A. – 4,0 ha Burduja Chirică M. – 5,3 ha Butucel Gheorghe A. – 3,4 ha Butucel Ion – 0,5 ha Caimacan Ecaterina M. – 2,6 ha Caimacan Grigore M. – 12,1 ha Caimacan Irina U. – 6,0 ha Caimacanu Efim I. – 3,6 ha Calestru Terente Z. – 5,7 ha Călugăru Ion C. – 10,8 ha Călugăru Nicolae C. – 3,6 ha Caman Nanie Gr. – 17,9 ha Căpățină Zaharia C. – 6,9 ha Capșa Cozma O. – 5,7 ha Capșa Ion O. – 7,0 ha Caraman Mihai D. – 3,7 ha Caraman Diomid M. – 2,1 ha Caraman Dumitru I. – 1,5 ha Caraman Gheorghe F. – 4,4 ha Caraman Haralampie I. – 3,1 ha Caraman Ilarion C. – 5,6 ha Caraman Ion D. – 4,0 ha Caraman Ion P. – 0,55 ha Caraman Maria A. – 4,3 ha Caraman Nadejda C. – 0,52 ha Caraman Parascovia F. – 3,0 ha Caraman Parascovia M. – 1,7 ha

M ereni

Brașoveanu Ion Gh. – 1,5 ha Briceag Gheorghe I. – 1,0 ha Briceag Pintilie I. – 6,0 ha Briceag Ion I. – 2,5 ha Briceag Maria G. – 4,2 ha Brumă Agrepina T. – 7,6 ha Brumă Ana A. – 2,4 ha Brumă Ana E. – 2,8 ha Brumă Grigore T. – 2,0 ha Brumă Ion M. – 3,0 ha Brumă Iovu I. – 4,2 ha Brumă Simion A. – 3,8 ha Brumă Teodor L. – 5,0 ha Brumă Toma L. – 3,0 ha Brumă Vera T. – 6,2 ha Bud Achelina I. – 2,0 ha Bud Afanasie C. – 1,5 ha Buga Alexei N. – 6,7 ha Buga Andrei C. – 15,7 ha Buga Andrei F. – 9,0 ha Buga Andrei I. – 5,0 ha Buga Dionisie C. – 3,1 ha Buga Filat A. – 5,0 ha Buga Gheorghe – 3,7 ha Buga Iachim A. – 6,0 ha Buga Ion F. – 5,0 ha Buga Ion N. – 5,2 ha Buga Ion Șt. – 9,0 ha Buga Leon A. – 8,0 ha Buga Leon A. – 9,5 ha Buga Marcu A. – 18,3 ha Buga Mihail P. – 2,2 ha Buga Ștefan A. – 11,5 ha Buga Toma I. – 3,9 ha Buga Trofim A. – 5,5 ha Bugeac Emilian H. – 3,3 ha Bugeac Eremia L. – 7,7 ha Bugeac Eudochia I. – 2,0 ha Bugeac Gore I. – 12,0 ha Bugeac Hristian V. – 8,3 ha Bugeac Ion F. – 12,8 ha Bugeac Ion I. – 6,6 ha Bugeac Iosif H. – 4,0 ha

M ereni 46

Caraman Petru Gh. – 0,1 ha Caraman Petru I. – 2,0 ha Caraman Stepanida A. – 16,2 ha Caraman Vasile F. – 3,9 ha Caraman Vasile P. – 6,5 ha Cârlig Atanasie S. – 5,7 ha Cazacu Alexandru N. – 1,85 ha Cazacu Andrei M. – 1,9 ha Cazacu Conon I. – 2,0 ha Cazacu Daria E. – 2,6 ha Cazacu Darie G. – 6,3 ha Cazacu Dumitru D. – 2,0 ha Cazacu Feodosia I. – 5,0 ha Cazacu Feodosia M. – 4,5 ha Cazacu Ion N. – 5,6 ha Cazacu Serghei I. – 1,5 ha Cazacu Zaharia I. – 1,1 ha Cercel grigore S. – 13,2 ha Cercel Haritina S. – 5,3 ha Cercel Iacob A. – 2,0 ha Cercel Ion – 4,0 ha Cercel Maria A. – 1,6 ha Chiper Mihail A. – 3,0 ha Chirca Ion O. – 3,1 ha Chirică Andrei F. – 9,5 ha Chirică Constantin O. – 1,5 ha Chirică Emilian Ștefan 5,7 ha Chirică Eremia O. – 3,1 ha Chirică Ion H. – 6,1 ha Chirică Parascovia A. – 6,0 ha Chirică Petru I. – 1,1 ha Chirilenco Iacob I. – 4,5 ha Chirilenco Ion V. – 3,4 ha Chirilenco Ștefan – 2,1 ha Chirilenco Teodosia – 4,6 ha Chiriță Mihail A. – 2,1 ha Chiriță Agafia A. – 3,5 ha Chiriță Emilian T. – 3,1 ha Chiriță Gavril T. – 4,0 ha Chiriță Iacob A. – 6,1 ha Chiriță Nichita A. – 5,2 ha Chiriță Pavel A. – 2,1 ha Chiriță Petru T. – 3,1 ha

Chiriță Teodor I. – 2,5 ha Cibotar Procopie A. – 2,1 ha Cibotaru Alexandru – 3,7 ha Cibotaru Trofim H. – 7,0 ha Cibotaru Alexei T. – 8,8 ha Cibotaru Nicolae M. – 4,6 ha Cibotaru Sava H. – 4,1 ha Cibotaru Ștefan S. – 5,9 ha Cioban Efim A. – 6,2 ha Ciobanu Andrei I. – 5,0 ha Ciobanu Petru V. – 3,7 ha Ciobanu Sofia N. – 9,0 ha Ciobanu Vartolomei T. – 5,5 ha Ciobanu Agrepina L. – 5,1 ha Ciobanu Alexandru C. – 2,1 ha Ciobanu Ana I. – 9,0 ha Ciobanu Andrei G. – 0,7 ha Ciobanu Anisia B. – 21,6 ha Ciobanu Artimon F. – 4,5 ha Ciobanu Chilina V. – 5,2 ha Ciobanu Efim Z. – 9,0 ha Ciobanu Emilian N. – 11,0 ha Ciobanu Filip Gr. – 8,2 ha Ciobanu Gheorghe M. – 2,0 ha Ciobanu Iovu C. – 10,3 ha Ciobanu Mihail C. – 3,0 ha Ciobanu Mihail Z. – 9,0 ha Ciobanu Petru Gr. – 20,1 ha Ciobanu Simion C. – 0,6 ha Ciobanu Simion V. – 3,0 ha Ciobanu Teodor C. – 3,9 ha Ciobanu Toma A. – 10,6 ha Ciocan Zasim I. – 5,9 ha Ciocan Alexei A. – 1,5 ha Ciocan Constantin A. – 16,0 ha Ciocan Eufrosenia I. – 12,6 ha Ciocan Tudora A. – 5,8 ha Ciolan Arsenie P. – 4,2 ha Ciolan Efim I. – 6,9 ha Ciolan Filip A. – 4,5 ha Ciolan Ioana A. – 3,1 ha Ciolan Ion G. – 4,5 ha Ciolan Marfa F. – 9,0 ha

Costin Vasile N. – 8,7 ha Creangă Anastasia I. – 0,5 ha Crețu Pahomie Gh. – 3,0 ha Crețu Eudochia M. – 1,4 ha Crețu Gheorghe – 1,0 ha Crețu Grigore N. – 2,0 ha Crețu Grigore V. – 1,0 ha Crețu Ion A. – 3,7 ha Crețu Olga D. – 1,9 ha Crețu Pavel – 1,1 ha Crețu Petru M. – 2,0 ha Crețu Serghei Gh. – 3,0 ha Crețu Teodor S. – 2,5 ha Crețu Vasile S. – 2,5 ha Cucereanu Efimie I. – 10,2 ha Cuciuc Andrei H. – 5,5 ha Culicovschi Fevronia 6,0 ha Dănuță Andrei E. – 3,0 ha Dănuță Emilian 3,0 ha Dănuță Petru E. – 5,1 ha Deliu Alexandru P. – 5,0 ha Deliu Anton P. – 4,2 ha Deliu Gherasim S. – 2,5 ha Deliu Ilie B. – 9,2 ha Deliu Ion I. – 5,0 ha Deliu Ion A. – 3,9 ha Deliu Scridon P. – 8,4 ha Deliu Serghei A. – 2,0 ha Diaconu Domente E. – 5,5 ha Diaconu Efim I. – 4,75 ha Diaconu Parascovia Șt. – 4,7 ha Diaconu Vera –100 ha Dicusară Chirică – 4,1 ha Dicusară Ion C. – 2,2 ha Dicusară Nichifor C. – 1,8 ha Dochin Ioana S. – 0,5 ha Dochin Leon S. – 2,4 ha Donțu Grigore A. – 3,6 ha Donțu Chiril A. – 4,1 ha Donțu Iacob A. – 6,9 ha Donțu Timofte G. – 3,3 ha Dorofte Chiriță A. – 13,2 ha Dovicenco Mitrofan – 5,5 ha

M ereni 47

Ciolan Nicolae I. – 6,0 ha Ciolan Platon I. – 4,2 ha Ciolan Serghei S. – 3,5 ha Ciorăscu Eudochia M. – 1,0 ha Ciorăscu Isidor M. – 11,2 ha Ciorchină Alexandru I. – 2,0 ha Ciorchină Dumitru F. – 6,8 ha Ciorchină Efim A. – 1,8 ha Ciorchină Grigore I. – 12,1 ha Ciorchină Grigore – 10,0 ha Ciorchină Grigore P. – 5,2 ha Ciorchină Iacob A. – 4,2 ha Ciorchină Ion G. – 3,5 ha Ciorchină Maxim G. – 5,1 ha Ciorchină Petru G. – 3,2 ha Ciorchină Tatiana – 6,0 ha Ciorchină Teodor G. – 5,3 ha Ciorchină Zaharia A. – 1,5 ha Ciorescu Ion M. – 7,1 ha Coipan Alexandru V. – 5,1 ha Coipan Dumitru A. – 7,5 ha Coipan Gavril A. – 3,7 ha Coipan Haritina M. – 4,0 ha Coipan Iacob G. – 4,0 ha Coipan Isai G. – 2,3 ha Coipan Maria A. – 8,7 ha Coipan Profir I. – 12,3 ha Cojușneanu Petru Z. – 6,0 ha Cojușneanu Teodor T. – 3,0 ha Cojușneanu Tudosie – 4,0 ha Comerzan Vasile S. – 3,5 ha Condrea Chiril A. – 3,5 ha Condrea Iovu I. – 17,2 ha Condrea Petru P. – 4,1 ha Condrea Vasile A. – 1,0 ha Condrea Victor L. – 16,8 ha Coroian Ion – 2,6 ha Coroianu Ignat I. – 2,6 ha Coropcă Ion D. – 1,8 ha Coropcă Sofronie D. – 3,5 ha Coropcă Teodor I. – 1,6 ha Costin Ion N. – 10,8 ha Costin Nicolae – 3,0 ha

M ereni 48

Dovicenco Petru S. – 7,8 ha Dovicenco Scridon – 1,1 ha Ermurachi Atanasie M. – 4,7 ha Ermurachi Ilie I. – 8,0 ha Ermurachi Vasile M. – 18,1 ha Ermurachi Diomid E. – 4,9 ha Ermurachi Efimia – 3,4 ha Ermurachi Eugenia M. – 0,5 ha Ermurachi Gheorghe – 6,0 ha Ermurachi Iachim S. – 5,5 ha Ermurachi Ion M. – 11,0 ha Ermurachi Ion E. – 13,0 ha Ermurachi Pavel S. – 6,0 ha Ermurachi Simion – 12,0 ha Ermurachi Teodor I. – 8,5 ha Filipov Nicolae P. – 0,22 ha Florica Maria H. – 0,5 ha Foiu Teodor G. – 6,6 ha Frunză Elena U. – 3,2 ha Frunză Eufrosinia H. – 4,5 ha Frunză Ion G. – 6,0 ha Frunză Maria Gh. – 3,0 ha Frunză Maxim H. – 1,6 ha Frunză Sava Gh. – 4,4 ha Furtună Alexei C. – 4,1 ha Furtună Chirilă Gh. – 3,8 ha Furtună Cristofor Gh. – 3,0 ha Furtună Iachim – 3,0 ha Gârlădeanu Anastasia – 14,5 ha Gârlea Alexandru T. – 2,1 ha Gârlea Ana G. – 9,9 ha Gârlea Dumitru T. – 3,1 ha Gârlea Nicolae D. – 3,2 ha Gârlea Nistor C. – 14,6 ha Gârlea Panteleimon T. – 2,1 ha Gârlea Ștefan – 3,35 ha Gârlea Toma S. – 3,6 ha Gațapuc Andrei F. – 14,8 ha Gațapuc Axenia Ștefan – 9,8 ha Gațapuc Elena C. – 1,6 ha Gavriliță Alexandru O. – 7,2 ha Gavriliță Alexei I. – 8,2 ha Gavriliță Ana P. – 1,8 ha

Gavriliță Andrei S. – 7,5 ha Gavriliță Ecaterina O. – 2,2 ha Gavriliță Elena I. – 2,0 ha Gavriliță Gheorghe S. – 4,3 ha Gavriliță Grigore – 32,6 ha Gavriliță Isai O. – 6,1 ha Gavriliță Luca P. – 4,1 ha Gavriliță Nicolae I. – 5,0 ha Gavriliță Petru I. – 27,1 ha Gavriliță Teodor I. – 4,0 ha Gavriliță Teodor P. – 0,3 ha Glava Iachim I. – 2,8 ha Glava Ion L. – 7,1 ha Glava Vasile V. – 5,9 ha Gogu Agafon C. – 4,5 ha Gogu Ana S. – 6,8 ha Goja Ioan E. – 4,6 ha Golovei Iacob C. – 0,5 ha Gore Ioana I. – 1,8 ha Gore Ion C. – 2,0 ha Gore Ion N. – 4,0 ha Gore Iovu M. – 4,5 ha Gore Mina Nicolae – 2,0 ha Gore Mitrofan M. – 8,5 ha Gore Nicolae I. – 7,0 ha Gore Vasile C. – 1,2 ha Gore Vera S. – 2,4 ha Gorea Minachi I. – 4,8 ha Gorea Pintilie I. – 4,5 ha Goreacu Ion P. – 2,0 ha Grosu Andrei L. – 4,0 ha Grosu Anton G. – 5,1 ha Grosu Efim I. – 6,5 ha Grosu Iachim I. – 11,9 ha Grosu Lazăr C. – 3,5 ha Grosu Mihai A. – 0,2 ha Grosu Mihail M. – 10,1 ha Grosu Simion I. – 3,6 ha Grosu Tudosie I. – 3,5 ha Grosu Vasile A. – 6,2 ha Gug Petru M. – 8,0 ha Gugu Constantin Z. – 6,1 ha Gurschi Ion M. – 8,4 ha

Jigan Panteleimon G. – 7,7 ha Jigan Pavel I. – 4,3 ha Lesnic Vasile G. – 2,1 ha Leu Sofronie E. – 4,6 ha Leu Gheorghe T. – 6,6 ha Leu Iachim F. – 2,8 ha Leu Nicolae D. – 4,1 ha Leu Sava Gh. – 5,0 ha Leu Toma I. – 5,3 ha Luchian Chiril N. – 2,5 ha Luchian Filip N. – 0,5 ha Luchian Irina – 0,1 ha Lungu Alexei l. – 9,1 ha Lungu Leon M. – 3,4 ha Lungu Teodor I. – 8,0 ha Lungu Ana D. – 6,9 ha Lungu Andrei Gheorghe – 6,0 ha Lungu Condrea M. – 3,5 ha Lungu Elena P. – 3,0 ha Lungu Filip L. – 7,2 ha Lungu Grigore I. – 12,5 ha Lungu Haralampie S. – 14,0 ha Lungu Iacob N. – 9,1 ha Lungu Iacob T. – 1,0 ha Lungu Ilie T. – 16,5 ha Lungu Ion F. – 3,9 ha Lungu Iovu P. – 4,1 ha Lungu Leon L. – 18,4 ha Lungu Leon G. – 3,3 ha Lungu Matvei L. – 5,5 ha Lungu Mina I. – 9,0 ha Lungu Moisei L. – 9,6 ha Lungu Onisim L. – 6,8 ha Lungu Panteleimon O. – 9,4 ha Lungu Petru I. – 6,5 ha Lungu Petru T. – 18,7 ha Lungu Procopie T. – 1,0 ha Simion Lungu – 27,2 ha Lungu Simion Grigore – 5,0 ha Lungu Sofia – 9,3 ha Lungu Ștefan S. – 9,5 ha Lungu Teodor G. – 8,0 ha Lungu Teodor G. – 8,6 ha

M ereni 49

Gurschi Iosif H. – 2,3 ha Gurschi Maxim M. – 4,5 ha Gurschi Mihail G. – 6,1 ha Gurschi Dumitru S. – 5,1 ha Gurschi Filip Gh. – 6,1 ha Gurschi Gavril A. – 7,0 ha Gurschi Mihail A. – 5,3 ha Gurschi Simion G. – 5,5 ha Gușanu Elena E. – 7,2 ha Gușanu Elisaveta Ștefan – 0,5 ha Gușanu Simion C. – 3,5 ha Gușanu Vasile C. – 7,5 ha Hanu Gheorghe L. – 0,55 ha Hanu Mavra M. – 0,5 ha Helbete Gherghe V. – 6,3 ha Helbete Teodor V. – 2,3 ha Helbete Trofim Gheorghe – 5,3 ha Iașcenco Grigore I. – 0,5 ha Ilicevici Gheorghe F. – 13,0 ha Ionașcu Simion F. – 4,6 ha Ionașcu Efrim I. – 0,9 ha Ionașcu Ion F. – 4,3 ha Ionașcu Nichita F. – 6,3 ha Iordăchescu Alexandru S. – 2,7 ha Iordăchescu Ion A. – 5,6 ha Iordăchescu Nicoale – 12,6 ha Iordăchescu Parfenie – 5,1 ha Iordăchescu Alexandra – 4,1 ha Iordăchescu Andrei – 3,0 ha Iordăchescu Ion A. – 10,5 ha Iordăchescu Luca M. – 3,0 ha Iordăchescu Matvei S. – 7,6 ha Iordăchescu Teodor – 4,5 ha Istrate Nicon I. – 7,1 ha Istrati Vasile N. – 19,8 ha Istrati Alexandra N. – 16,2 ha Istrati Andrei Gh. – 8,5 ha Istrati Iulita Gh. – 3,0 ha Istrati Olga G. – 4,5 ha Jigan Efim G. – 10,0 ha Jigan Eudochim G. – 17,5 ha Jigan Ion G. – 15,0 ha Jigan Iulita I. – 11,3 ha

50 M ereni

Lungu Teodor S. – 8,3 ha Lungu Toma G. – 2,3 ha Lungu Toma G. – 2,6 ha Lungu Vasile T. – 1,5 ha Lungu Vladimir G. – 3,5 ha Lupan Ion Gh. – 5,1 ha Lupan Iustin V. – 2,2 ha Lupan Maria F. – 14,0 ha Lupan Procopie V. – 2,2 ha Lupan Simion V. – 8,7 ha Lupu Axenia – 5,2 ha Lupu Grigore – 8,4 ha Lupu Postică E. – 1,1 ha Madan Teodor G. – 0,5 ha Malai Leonid S. – 7,7 ha Malai Simion S. – 5,6 ha Malai Serghei T. – 3,8 ha Mânzăraru Afanasie T. – 6,1 ha Mânzăraru Axente T. – 4,5 ha Mânzăraru Dumitru – 4,0 ha Mânzăraru Mihail – 2,8 ha Mânzăraru Teodor S. – 6,4 ha Mânzăraru Trofim S. – 4,2 ha Marciuc Maria F. – 2,0 ha Marcu Alexandru M. – 3,5 ha Mardari Petru I. – 6,2 ha Mardari Carp A. – 8,1 ha Mardari Dumitru M. – 3,3 ha Mardari Eremia A. – 4,9 ha Mardari Ion Ștefan – 3,0 ha Mardari Ion T. – 2,0 ha Mardari Ștefan M. – 0,64 ha Mardari Teodor T. – 0,95 ha Mardarie Andrei M. – 9,2 ha Mardarie Petru M. – 0,56 ha Mardarie Tihon V. – 5,6 ha Margine Cozma I. – 9,2 ha Margine Grigore Șt. – 2,1 ha Margine Ana M. – 5,6 ha Margine Andrei D. – 4,5 ha Margine Andrei Ștefan – 2,7 ha Margine Grigore Ștefan – 3,1 ha Margine Ion D. – 25,0 ha

Margine Ion Șt. – 4,2 ha Margine Sofia – 7,0 ha Margine Vasile C. – 8,3 ha Mârza Eudochim L. – 5,0 ha Mârza Vavil E. – 1,5 ha Mateciuc Gheorghe P. – 5,5 ha Matisiuc Ion P. – 5,3 ha Matisiuc Afanasie – 12,7 ha Matisiuc Iustina M. – 2,7 ha Matisiuc Pavel M. – 8,0 ha Matisiusc Ion M. – 2,1 ha Milescu Sofronie I. – 1,5 ha Milinte Nichita T. – 1,1 ha Mirca Avram T. – 6,6 ha Mircă Chiril P. – 6,2 ha Mișcoi Anastasia F. – 0,4 ha Mocan Teodor Gr. – 3,0 ha Moraru Dumitru N. – 1,1 ha Moraru Maxim I. – 7,1 ha Moraru Simion V. – 3,3 ha Moraru Vasile Gh. – 2,5 ha Mură Tihon M. – 3,6 ha Mura Andrei C. – 6,0 ha Mură Andrei S. – 1,5 ha Mură Chiril N. – 2,8 ha Mură Dumitru – 3,3 ha Mură Fevronia P. – 6,2 ha Mură Filip I. – 6,3 ha Mură Gheorghe N. – 4,0 ha Mură Iovu I. – 7,8 ha Mură Mihail N. – 3,7 ha Mură Nicanor P. – 6,3 ha Mură Nicolae L. – 12,1 ha Mură Nistor S. – 2,1 ha Mură Pahomie P. – 13,2 ha Mură Parfenie V. – 9,4 ha Mură Teodor V. – 5,5 ha Nacu Efimia A. – 1,5 ha Nacu Nicolae A. – 5,1 ha Negru Iachim T. – 1,5 ha Negru Iovu M. – 4,7 ha Negru Maria M. – 5,5 ha Negru Teodor V. – 2,0 ha

51

Nuță Anastasia S. – 4,0 ha Nuță Andrei C. – 8,0 ha Nuță Andrei T. – 5,3 ha Nuță Chiril – 3,8 ha Nuță Constantin Ion – 7,9 ha Nuță Dumitru I. – 4,8 ha Nuță Gheorghe – 5,0 ha Nuță Gheorghe T. – 7,8 ha Nuță Gheorghe V. – 1,5 ha Nuță Grigore I. – 3,1 ha Nuță Iacob T. – 5,0 ha Nuță Ion F. – 4,0 ha Nuță Ion I. – 16,6 ha Nuță Ion R. – 4,5 ha Nuță Ionichi S. – 3,0 ha Nuță Maria – 1,5 ha Nuță Mihail P. – 3,1 ha Nuță Olga P. – 6,0 ha Nuță Pavel I. – 6,0 ha Nuță Roman V. – 1,6 ha Nuță Simion N. – 2,8 ha Nuță Simion P. – 5,1 ha Nuță Simion V. – 5,0 ha Nuță Ștefan I. – 7,4 ha Nuță Teodor T. – 5,0 ha Nuță Teodosie C. – 5,5 ha Nuță Toma I. – 5,3 ha Nuță Trofim I. – 5,5 ha Nuță Trofim S. – 6,7 ha Nuță Vasile N. – 6,6 ha Nuță Vera T. – 1,25 ha Nuță Zinovia P. – 0,75 ha Oglindă Mihail L. – 6,0 ha Oglindă teodor G. – 4,0 ha Oglindă Alexandru S. – 15,5 ha Oglindă Alexei S. – 8,7 ha Oglindă Efim P. – 8,5 ha Oglindă Elena L. – 15,8 ha Oglindă Eufrosinia G. – 30,0 ha Oglindă Emilian Grigore – 5,5 ha Oglindă Filip L. – 6,5 ha Oglindă Gheorghe P. – 3,5 ha Oglindă Gheorghe V. – 15,0 ha

M ereni

Negru Toma V. – 2,6 ha Negru Vasile T. – 2,0 ha Nichita Ioana T. – 4,6 ha Nichita Alexandru F. – 3,9 ha Nichita Carp Gheorghe – 14,6 ha Nichita Gheorghe C. – 11,2 ha Nichita Nicolae T. – 8,1 ha Nicu Maria V. – 3,1 ha Nicu Mihail G. – 3,85 ha Nicu Nicolae G. – 1,8 ha Nicula Vasile V. – 3,5 ha Nicula Alexandra V. – 1,0 ha Nicula Anisia G. – 2,5 ha Nicula Cozma G. – 6,0 ha Nicula Dumitru M. – 5,0 ha Nicula Elena I. – 1,3 ha Nicula Eugenia A. – 7,0 ha Nicula Filimon Gh. – 11,5 ha Nicula Filip I. – 9,2 ha Nicula Gheorghe F. – 10,1 ha Nicula Ilie G. – 8,8 ha Nicula Ion I. – 6,0 ha Nicula Moisei I. – 19,0 ha Nicula Nichifor V. – 6,0 ha Nicula Nicolae I. – 6,6 ha Nicula Teodor Gheorghe – 4,7 ha Nicula Vasile M. – 3,1 ha Nistor Teodosie I. – 2,2 ha Nistor Alexei I. – 18,7 ha Nistor Isidor I. – 6,8 ha Nistor Mina V. – 23,5 ha Nistreanu Dumitru Gh. – 4,5 ha Nistreanu Vasile S. – 6,4 ha Nogailâc Filimon C. – 3,0 ha Nohailâc Vasile D. – 6,2 ha Nuță Cozma C. – 3,9 ha Nuță Ion Gh. – 3,5 ha Nuță Ion P. – 9,3 ha Nuță Petru F. – 4,5 ha Nuță Roman N. – 5,5 ha Nuță Trofim Gh. – 3,5 ha Nuță Afanasie I. – 4,0 ha Nuță Alexandru V. – 3,5 ha

52 M ereni

Oglindă Leon L. – 8,0 ha Oglindă Maria G. – 6,0 ha Oglindă Onofrei S. – 13,6 ha Oglindă Parfenie E. – 10,0 ha Oglindă Sava G. – 3,9 ha Oglindă Ștefan I. – 6,5 ha Ojog Gheorghe D. – 2,0 ha Pană Feodosie P. – 6,2 ha Pană Gore D. – 5,9 ha Pană Simion D. – 5,4 ha Panfil Ignat I. – 5,5 ha Panfil Ion V. – 4,2 ha Panfil Maria S. – 2,5 ha Panfil Ștefan I. – 5,2 ha Panfil Teodor M. – 3,7 ha Panfile Vasile G. – 7,2 ha Panfile Dumitru Gh. – 11,8 ha Panfile Ioan I. – 3,6 ha Panfile Maria M. – 0,5 ha Panfile Mihail S. – 10,2 ha Panfile Pavel S. – 11,3 ha Panfile Ștefan S. – 8,1 ha Panfile Teodor V. – 8,0 ha Panfile Vasiel P. – 10,0 ha Panfile Vladimir M. – 4,3 ha Pântea Nina M. – 7,1 ha Patraș Ana D. – 4,5 ha Petrea Nichita C. – 7,6 ha Plămădeală Agripina – 1,0 ha Plămădeală Anastasia – 4,6 ha Plămădeală Andriana – 8,3 ha Plămădeală Constantin – 2,5 ha Plămădeală Eugenia – 10,0 ha Plămădeală Ioanichi – 8,9 ha Plămădeală Ion C. – 10,2 ha Plămădeală Ion M. – 4,7 ha Plămădeală Ion E. – 8,0 ha Plămădeală Maria – 1,5 ha Plămădeală Mihail I. – 7,0 ha Plămădeală Simion – 5,5 ha Plămădeală Ștefan E. – 7,4 ha Plămădeală Timofei – 23,0 ha Plămădeală Tudosia – 8,1 ha

Platon Constantin A. – 9,2 ha Platon Matvei A. – 15,4 ha Platon Trofim A. – 8,8 ha Platon Afanasie S. – 3,65 ha Platon Andronic S. – 8,0 ha Platon Efim P. – 17,7 ha Platon Filip A. – 4,0 ha Platon Ion A. – 5,15 ha Platon Pilagheia P. – 12,0 ha Platon Sofronie – 21,3 ha Podghircă Hristina – 3,1 ha Podghircă Pavel E. – 10,1 ha Podoleanu Simion – 4,0 ha Poiată Alexandru Gheorghe – 2,1 ha Poiată Iacob G. – 6,1 ha Poiată Pavel A. – 2,1 ha Poiată Petru C. – 5,0 ha Poiată Timofei A. – 1,2 ha Popa Fevronia Șt. – 3,6 ha Popa Mihail A. – 7,1 ha Popa Teodor Ștefan – 3,8 ha Popescu Traian N. – 1,0 ha Portase Andrei I. – 9,4 ha Portase Feodosia A. – 5,0 ha Portase Gheorghe L. – 2,0 ha Portase Iacob I. – 8,5 ha Portase Ion L. – 6,5 ha Portase Mihail – 3,0 ha Portase Nichita L. – 5,8 ha Portase Timofei I. – 5,7 ha Portase Tudosie I. – 0,5 ha Portase Vasile I. – 6,0 ha Postică Andrei P. – 3,5 ha Postică Axenia F. – 6,2 ha Postică Feodot Gheorghe – 5,1 ha Postică Gheorghe M. – 6,9 ha Postică Liuba Gr. – 4,0 ha Postică Maria E. – 0,5 ha Postică Maria P. – 0,5 ha Postică Mihail A. – 0,2 ha Postică Mihail T. – 1,3 ha Postică Parfenie O. – 3,4 ha Postică Pavel F. – 2,7 ha

53

Răileanu Ion I. – 8,9 ha Răileanu Pavel I. – 2,7 ha Răileanu Visarion V. – 10,1 ha Raiu Maria A. – 0,5 ha Raiu Petru A. – 0,5 ha Raiu Sava B. – 5,0 ha Reaboi Vasile O. – 1,1 ha Rejep Nicolae Gh. – 10,1 ha Reveneală Ion – 4,0 ha Roman Alexandru G. – 5,5 ha Roman Ana I. – 6,1 ha Roman Mihail I. – 5,7 ha Romanenco Efim F. – 10,7 ha Romanenco Iulita F. – 5,1 ha Roșca Elisaveta L. – 15,0 ha Roșca Eudochia L. – 3,1 ha Roșca Gheorghe A. – 18,8 ha Roșca Maria A. – 7,0 ha Rotar Constantin M. – 1,6 ha Rotaru Chiril I. – 5,0 ha Rotaru Dionisie M. – 1,8 ha Rotaru Dumitru M. – 1,0 ha Rotaru Haralampie M. – 1,2 ha Șalaru Pilagheia I. – 7,5 ha Sălcuțanu Gheorghe I. – 10,5 ha Sălcuțanu Teodor L. – 7,8 ha Sălcuțanu Diomid A. – 6,6 ha Sălcuțanu Efim – 5,5 ha Sălcuțanu Eugenia V. – 7,4 ha Sălcuțanu Ion S. – 1,6 ha Sălcuțanu Ion V. – 4,2 ha Sălcuțanu Maria T. – 2,9 ha Sălcuțanu Matroana G. – 3,6 ha Samoilă Efrem I. – 2,7 ha Samoilă Isache I. – 2,7 ha Samoilă Luchian I. – 1,6 ha Sângereanu Leon M. – 4,5 ha Sărăteanu Eremia S. – 1,4 ha Sărăteanu Ion A. – 7,1 ha Sărăteanu Iosif G. – 3,2 ha Sârbu Alexei S. – 3,5 ha Sârbu Ecaterina A. – 0,7 ha Sârbu Ion V. – 11,9 ha

M ereni

Postică Pavel S. – 9,0 ha Postică Petru C. – 5,6 ha Postică Petru P. – 6,0 ha Postică Profir E. – 7,5 ha Postică Sava G. – 17,1 ha Postică Simion P. – 5,75 ha Postică Teodor P. – 4,6 ha Pranițchi Grigore – 11,1 ha Proca Gheorghe I. – 1,75 ha Proca Ion S. – 4,1 ha Prodan Petru M. – 4,3 ha Prodan Zaharia P. – 11,0 ha Prodan Andrei M. – 4,0 ha Prodan Climente Gh. – 9,6 ha Prodan Ecaterina C. – 7,5 ha Prodan Efim G. – 9,5 ha Prodan Luchian P. – 17,7 ha Prodan Maria Gh. – 1,8 ha Prodan Maxim I. – 6,0 ha Prodan Mihail O. – 7,5 ha Profir Panfile I. – 4,5 ha Racu Ion I. – 11,5 ha Racu Alexei P. – 2,5 ha Racu Axenia M. – 3,5 ha Racu Casian – 0,5 ha Racu David A. – 3,7 ha Racu Filip G. – 5,2 ha Racu Gheorghe I. – 5,2 ha Racu Gheorghe M. – 2,7 ha Racu Gorea – 13,0 ha Racu Ion A. – 3,0 ha Racu Ion I. – 6,0 ha Racu Ion P. – 2,6 ha Racu Isidor P. – 3,1 ha Racu Pavel Gh. – 7,8 ha Racu Petru N. – 10,2 ha Racu Petru V. – 9,1 ha Racu Serafim I. – 11,0 ha Racu Spiridon P. – 4,6 ha Racu Teodor G. – 5,1 ha Racu Timofei A. – 2,5 ha Racu Zaharia N. – 2,5 ha Răducanu Nichita D. – 3,2 ha

54 M ereni

Sârbu Isidor T. – 2,1 ha Sârbu Petru Șt. – 4,3 ha Sârbu Ștefan V. – 10,1 ha Sașco Pintilie Gr. – 4,1 ha Șatohin Andrei G. – 1,0 ha Sava Efrosenia F. – 7,0 ha Sava Haralampie N. – 5,5 ha Sava Ion T. – 5,0 ha Sava Iulita H. – 6,7 ha Sava Marcu T. – 4,5 ha Sava Maria T. – 10,0 ha Sava Mihail T. – 4,2 ha Sava Petru T. – 4,1 ha Sava Ștefan V. – 5,0 ha Sava Vasile I. – 11,5 ha Sava Victor N. – 5,2 ha Scobioală Teodor I. – 4,0 ha Scobioală Aftenie M. – 8,4 ha Scobioală Alexandru T. – 4,12 ha Scobioală Andrei I. – 9,9 ha Scobioală Andrei V. – 1,1 ha Scobioală Constantin G. – 2,5 ha Scobioală Efim G. – 2,8 ha Scobioală Elisaveta D. – 6,5 ha Scobioală Gheorghe P. – 32,0 ha Scobioală Grigore – 11,0 ha Scobioală Ion C. – 20,0 ha Scobioală Ion E. – 4,4 ha Scobioală Iosib M. – 5,5 ha Scobioală Iovu C. – 8,0 ha Scobioală Mihail G. – 4,45 ha Scobioală Mihail V. – 3,0 ha Scobioală Natalia I. – 3,4 ha Scobioală Nicanor V. – 3,0 ha Scobioală Nicolae – 5,5 ha Scobioală Petru M. – 3,6 ha Scobioală Petru V. – 3,0 ha Scobioală Stepanida F. – 1,4 ha Scobioală Teodor V. – 4,5 ha Scobioală Teodor C. – 5,0 ha Scobioală Teodora G. – 6,6 ha Scobioală Teodosie V. – 4,1 ha Scobioală Toma G. – 21,0 ha

Scobioală Vasile G. – 8,5 ha Scobioală Vasile T. – 3,4 ha Scobioală Vladimir M. – 8,0 ha Scruceanu Teodor L. – 2,2 ha Soltan Maria A. – 3,9 ha Soltan Ecaterina P. – 4,6 ha Soltan Vasile P. – 4,3 ha Speianu Ana G. – 1,6 ha Speianu Chiril I. – 16,0 ha Speianu Iacob G. – 19,0 ha Speianu Teodor I. – 59,5 ha Speianu Ștefan I. – 8,3 ha Sprânceană Iovu A. – 5,7 ha Sprânceană Suzana A. – 5,5 ha Stasiev Stepanida T. – 0,5 ha Știrbu Pavel I. – 3,8 ha Știrbu Ana A. – 15,6 ha Știrbu Cozma I. – 5,1 ha Straistă Alexandra E. – 1,6 ha Straistă Anton Gh. – 6,8 ha Straistă Avram C. – 6,5 ha Straistă Eudochia A. – 3,3 ha Straistă Gheorghe A. – 3,5 ha Straistă Gheorghe I. – 5,5 ha Straistă Grigore I. – 7,3 ha Straistă Ion A. – 3,6 ha Straistă Marcu I. – 4,0 ha Straistă Mihail G. – 4,5 ha Straistă Petru – 4,0 ha Straistă Simion D. – 11,9 ha Straistă Simion G. – 4,0 ha Straistă Vasile D. – 18,5 ha Stratu Teodosie C. – 5,5 ha Stratu Vasile T. – 11,0 ha Stratu Vladimir C. – 6,1 ha Stratu Cristea H. – 6,0 ha Stratu Gavril I. – 4,7 ha Stratu Ion – 25,0 ha Stratu Iovu V. – 8,8 ha Stratu Leon – 9,3 ha Stratu Luca F. – 8,9 ha Stratu Mihail – 2,9 ha Stratu Simion – 2,5 ha

55

Toma Constantin G. – 6,5 ha Toma Dănilă I. – 3,5 ha Toma Efim A. – 5,2 ha Toma Gheorghe H. – 4,9 ha Toma Grigore G. – 4,6 ha Toma Grigore V. – 7,8 ha Toma Ion F. – 1,0 ha Toma Ion I. – 7,2 ha Toma Ion V. – 4,4 ha Toma Iovu I. – 1,6 ha Toma Lucheria I. – 3,0 ha Toma Macarie I. – 2,0 ha Toma Matei H. – 5,5 ha Toma Matroana I. – 1,8 ha Toma Mihail G. – 6,4 ha Toma Nicu – 2,4 ha Toma Nuță Ștefan – 6,0 ha Toma Teodora A. – 2,3 ha Toma Teodosia G. – 1,6 ha Toma Vasile D. – 9,8 ha Toma Vasile I. – 3,4 ha Toma Vasile O. – 6,5 ha Trofim Sava I. – 6,5 ha Țurcan Maria T. – 3,4 ha Țurcanu Ștefan F. – 9,0 ha Țurcanu Timofei A. – 6,7 ha Țurcanu Alexandru F. – 6,0 ha Țurcanu Andrei Gh. – 9,8 ha Țurcanu Chiril B. – 2,6 ha Țurcanu Conon – 8,2 ha Țurcanu Conon L. – 3,1 ha Țurcanu Iacob A. – 0,15 ha Țurcanu Ioana I. – 6,8 ha Țurcanu Ion A. – 0,6 ha Țurcanu Ion F. – 0,6 ha Țurcanu Pavel C. – 5,2 ha Țurcanu Pavel O. – 2,0 ha Țurcanu Procopie C. – 4,0 ha Țurcanu Trofim A. – 6,0 ha Țușcă Ion N. – 0,1 ha Țușca Petru – 6,7 ha Tverdohlebov Anatol – 0,74 ha Ursu Iovu I. – 6,1 ha

M ereni

Ștribu Andrei I. – 4,5 ha Strotu Roman V. – 3,2 ha Suruceanu Larion F. – 1,6 ha Suruceanu Vartolomei – 2,1 ha Suruceanu Zaharia L. – 4,5 ha Tataru Hristina I. – 1,0 ha Terente Teodor Z. – 3,5 ha Țiganu Agafia V. – 5,7 ha Țiganu Andrei Ștefan – 3,8 ha Țiganu Andrei M. – 8,1 ha Țiganu Anton Z. – 7,5 ha Țiganu Chiril Z. – 6,0 ha Țiganu Efim T. – 1,1 ha Țiganu Efim F. – 18,5 ha Țiganu Emilia I. – 5,1 ha Țiganu Feodor Gh. – 3,6 ha Țiganu Ion T. – 3,3 ha Țiganu Ion N. – 3,3 ha Țiganu Ion Z. – 9,5 ha Țiganu Moisei D. – 1,6 ha Țiganu Nicolae Șt. – 2,9 ha Țiganu Pavel T. – 1,1 ha Țiganu Petru V. – 3,1 ha Țiganu Petru Z. – 7,5 ha Țiganu Scridon A. – 6,5 ha Țiganu Simion G. – 6,6 ha Țiganu Ștefan Z. – 6,1 ha Țiganu Teodor T. – 9,0 ha Țiganu Timofei A. – 8,1 ha Țiganu Vasile L. – 0,6 ha Țiganu Vasile M. – 3,3 ha Țiganu Zinovia I. – 0,2 ha Tolmazan Gheorge – 5,0 ha Toma Ștefan Gr. – 7,1 ha Toma Afanasie C. – 5,7 ha Toma Afanasie D. – 12,3 ha Toma Afanasie I. – 2,3 ha Toma Andrei H. – 7,2 ha Toma Andrei I. – 8,0 ha Toma Anisim A. – 6,0 ha Toma Anton F. – 1,0 ha Toma Carp O. – 6,5 ha Toma Casian I. – 3,2 ha

56 M ereni

Ursu Gheorghe N. – 4,1 ha Ursu Ion C. – 1,0 ha Varticeanu Ion Gh. – 35,3 ha Vasiliță Varvara – 4,0 ha Vasiliță Arsenie P. – 8,7 ha Vasiliță Chiril N. – 10,7 ha Vasiliță Ion F. – 7,8 ha Vasiliță Ion L. – 2,1 ha Vasiliță Ion N. – 5,3 ha Vasiliță Ion P. – 13,4 ha Vasiliță Lazăr P. – 15,4 ha Vasiliță Simion P. – 12,5 ha Vasiliță Teodor L. – 7,0 ha Vieru Teodor Ștefan – 4,0 ha Vieru Filip P. – 6,0 ha Vieru Hariton Șt. – 3,2 ha Vieru Ioana Ștefan – 5,0 ha Vieru Sofia M. – 1,2 ha Vlas Ana I. – 5,5 ha Vlas Efim I. – 4,1 ha Vlas Efimia D. – 4,9 ha Vlas Filimon P. – 1,0 ha Vlas Ion A. – 3,2 ha Vlas Pavel V. – 3,5 ha Vlas Tecla A. – 6,7 ha Vlas Teodor T. – 5,5 ha Zlotea Constantin T. – 3,0 ha Zlotea Iacob P. – 10,5 ha Zlotea Panteleimon D. – 3,5 ha Zlotea Scridon V. – 4,1 ha Zlotea Simion F. – 2,5 ha Zlotea Teodor E. – 3,5 ha Zlotea Timofei C. – 3,3 ha Zlotea Tudosia C. – 2,2 ha Zlotea Zinovie D. – 3,7 ha ZloteaVicol C. – 4,2 ha Partea finală a actului de examinare a morii „Rejep”, către 1922

(ANRM, F. 339, i.1, d. 10065, f. 1-17)

57 M ereni Consiliul de administrație al Băncii Populare „Traian” din Mereni. De la stănga la dreapta: Simion Ciobanu (contabil), Toader Scobioală, Nichita Carp, Timotei Madan (casier), Toader Platon (președintele consiliului băncii), Alexei Nistor, Sava Postică, Moisei Nicula, Ion (Ionichi) Grosu; în picioare: Matfei țiganu (servitor). 6 mai 1929.

Industria, comerțul și finanțele din Merenii interbelici erau reprezentate de 6 mori, două coope­rative de consum, două băcănii, cinci cârciumi și o bancă populară. Proprietari ai morilor au fost Vasile Cotoman, Maria Novac, Ștefan Begleț, Toma Lungu, Nichita Ganu și Pavel Băț. Cooperativele de consum nr.1 și nr. 2 au fost stăpânite de Elic și Hașec Ferman, Ios Țireliman, Ioan Gore, Teodor Platon, Bluma Preser și Alton Vainberg. Cârciume erau întreținute de către Nicolae Ceaicovschi, Petru Gavriliță, Ioan Gore, Pintilie Gore, Petru Mardari, Dumitru Săculțanu și Ioan Scobioală. În sat funcționau și câteva brutării.

Ele aparțineau lui Efimie Ciobanu, Ioan Mura, Iancu Preser, Bercu Rabinovici și Ion Speianu. Cizmarii satului erau Ioan Corobea, Trofim Cravcenco, Arion Grosu și Tudose Toma, iar de croitorie se ocupau Dumitru Coipan, Ioan Mura și Ioan Racu.

Banca populară s-a numit un timp „Tovărășia de Credit Mereni” și avea inițial un capital privat de 35 mii 176 lei. Aproape un deceniu președinte al acestei instituții a fost Timofei Plămădeală. În 1929 în fruntea băncii populare „Traian” vine săteanul Toader Platon. Între 1941-1944 „Banca Populară Rejep” a fost condusă de un oarecare Gemăneanu, funcția de contabil-șef fiind îndeplinită de către Ion Mardari. (Dicționarul statistic al Basarabiei, întocmit pe baza recensământului populației din anul 1902, corectat prin date actuale statistice ale primăriei și prin tabelele biroului de populație centralizate în 1922/1923, Chișinău 1923, p. 282-283; Anuarul „SOCEC” al României Mari, vol.II – Provincia.

1923-1924, București, 1924, p. 110; ANRM, F. 39, i.

10, d. 1334, f. 85-85 v.; ibidem, F.70 i.1 d.36 passim; ibidem, F.1793, i.1, d. 191, f. 26).

58 M ereni Maxim Ciorchină cu familia în timpul organizării colhozului (1949)

Sub ocupația sovietică agricultura din Mereni a fost colectivizată. Inițial, în 1949, au fost întemeiate 3 arteluri agricole: „Calea leninistă”, „Dimitrov” și „Bolșevik”. Zece ani mai târziu, colhozurile existente pe teritoriul satului se unifică, formând colhozul „Pravda”. În acel moment gospodăria dispunea de 22 tractoare, 5 combine și 12 camioane. De menționat că printre primii președinți ai gospodăriilor colective din Mereni au fost Afanasie I. Țurcan (1949-1955), Alexei Ch. Furtună (1949-1951), Grigore M. Postică (1949-1950), Vladimir A. Caraman (1951-1952), Vasile Șt. Nistreanu (1950-1951), Vladimir I. Chiriac (1951-1953), Petru P. Donnic (1953-1955), Pavel P. Marțânișin (1955-1956) și Vasile C. Maraliuc (19571961). În continuare, până la desființarea sa în 1998, gospodăria a fost administrată de către Pavel C. Diacenco (1961-1966), Leonid D. Baltă (1966-1969),

Vladimir Șt. Savciuc (1969-1974), Gheorghe S. Ursu (1990-1996) și Gheorghe Gh. Sandacci (1974-1990; 1996-1998).

Printre primii mecanizatori din sat îi menționăm pe Petru Caraman, Iovu Gore, Constantin Grosu, Tudor Sălcuțan, Alexei Perciuleac etc. O parte dintre ei absolviseră cursuri speciale la școala de tractoriști din Todirești, care a funcționat până la 1940, alții au studiat tractorul la SMT-ul din Budești. În ceea ce privește tehnica utilizată, observăm că în anii ´50 erau folosite tractoare de model HTZ-15/30, S-60, Universal, STZ-NATI. Mai târziu se trece la tractoarele de tipul DT-54 (DT-54 A) produse la uzinele din Harkov și Stalingrad. Pentu munca eficientă de care au dat dovadă, unii mecanizatori (este și cazul lui Petru Caraman) au fost distinși cu titlul „Mecanizator emerit al Moldovei”. (Informație oferită de A. P. Caraman.)

59 M ereni Lucratori ai colhozului din Mereni către anul 1952

Funcționari ai gospodăriei colective din Mereni.

Răndul I, de la stănga la dreapta: Vladimir I. Chiriac (președinte de colhoz), Gheorghe T. Nicula (contabil), Marcu A. Portas (șef de fermă).

Răndul II: de la stănga la dreapta: Ion T. Sava și Spiridon P. Racu (începutul anilor ´50 ai sec. XX)

M ereni 60 Agricultori din Mereni (1953)

Agricultori din Mereni (1956)

Lucrători ai sectorului zootehnic (1960)

Lucrători ai punctului de vinificație (1959)

M ereni 62 Mecanizatori ai colhozului „Pravda” (anii ´70 ai sec. XX)

Către 1966 în colhozul „Pravda” intrau satele Mereni, Chirca și Merenii Noi cu o suprafață totală de circa 12 000 ha. La începutul anilor ´70, colhozul dispunea de 12 brigăzi, inclusiv patru brigăzi de câmp, trei brigăzi viticole și una legumicolă. În colhoz activau atunci circa 30 specialiști cu studii superioare și 18 cu studii medii speciale.

Ca locțiitor al președintelui colhozului „Pravda” timp de aproape două decenii a fost Gheorghe Șt.

Plămădeală (n. 1939), funcția de contabil-șef, mai mult timp, a deținut‑o Nicolae Sava, cea de agronomșef – Grigore P. Vlas, iar cea de inginer-șef Gheorghe A. Portas. Ca brigadieri au fost Nicolae I. Condrea, Filip Antoci, Grigore I. Bujac, Mihail E. Bujac, Serghei S. Celan, Efim D. Chiriță, Efim Cuciuc, Constantin Deleu, Ilie Lupan, Efim S. Lupan, Filip L. Oglindă, Ion P. Racu, Ion A. Roșca, Gheorghe I. Stolearenco și Serafim Ursu.

Colhozul mai dispunea atunci de un garaj auto (conducător – Ștefan F. Oglindă) în care existau circa 100 camioane și 150 tractoare, de un atelier de reparare a tractoarelor și automobilelor (conducător – Filip

I. Cucereanu), de o brigadă pentru prestarea a diverse servicii în cadrul colhozului (conducător – Mihai M. Platon), de două ferme de bovine (conducători – Andrei Portas și Andrei I. Bujac), o fermă de porcine (conducător – Zinovie I. Vișanu), o fermă de ovine și una avicolă (conducător – Isidor S. Postică).

Tractoriștii Tudor Șt. Toma și Tudor I. Speianu lângă un tractor de marca HTZ (1952)

Leonid D. Baltă

Anii

Grâu (ha)

Fl.-soarelui (ha)

Fructe (ha)

Legume (ha)

Struguri (ha)

1971 1972

520 710

714 720

230 207

118 129

483 363

1973 1974 1975 1976 1977 1978 1979 1980 1981 1982

705 84 587 254 1065 658 900 650 592 880

720 770 400 400 330 160 305 350 51 270

226 240 273 265 275 271 271 269 268 248

114 130 154 167 156 414 384 400 535 587

364 409 423 421 426 456 466 425 591 591

Nicolae I. Condrea

Pavel C. Diacenco

Nicolae T. Sava

În perioada sus-menționată recolta medie la un hectar a crescut la cerealiere (de la 25 chintale/ha în 1971, până la 38 chintale/ ha în 1982), la floareasoarelui – de la 17 chintale/ha (1971) la 18,7 chintale/ ha (1982), la fructe – de la 33 chintale/ ha (1971) la 178 chintale/ha (1982), la struguri – de la 74 chintale/ ha (1971) la 80 chintale/ ha (1982), iar la fructe a scăzut de la 63,4 chintale/ha (1971) la 61,5 chintale la hectar (1982).

S-a înregistrat un regres și în cazul zootehniei.

Astfel, în perioada 1971-1980, numărul bovinelor a scăzut de la 846 la 791, al porcinelor – de la 1907 la 1150, iar al păsărilor – de la 3610 la 1000. În același timp, mulsorile de la o vacă au crescut de la 2360 litri/an (1971) la 3239 litri/an (1982). În linii generale, producția globală a colhozului „Pravda” a crescut de la 3 milioane 150 mii ruble, în 1970, la 5 milioane 158 mii ruble, în 1980. În aceeași perioadă, veniturile nete ale gospodăriei s-au ridicat de la 842 mii ruble, în 1970, la un milion 123 mii ruble, în 1980. Printre cele mai rentabile culturi erau floarea-soarelui, tutunul și fructele. Floarea-soarelui, de exemplu, în 1975, a avut o rentabilitate de 229 %,

63 M ereni

Structura principalelor culturi practicate în colhozul „Pravda” în perioada 1971-1982 se poate vedea și din tabelul de mai jos:

M ereni 64

tutunul de la o rentabilitate de – 33 %, în 1970, s‑a majorat până la o rentabilitate de + 97,3 %, în 1975.

Rentabilitatea fructelor a oscilat între 116-180 %. Cea mai nerentabilă era producția de carne care în fiecare an era între minus 17-20 %. În aceste condiții, în deceniile șapte-opt ale secolului trecut, au fost înregistrate mai multe realizări: s-a construit drumul Mereni-Merenii Noi, s-a gazificat satul, au fost construite spitalul, brutăria, grădinițele de copii, casa de cultură, casa de deservire socială, două magazine, fabrica de păsări, depozitul mecanizat pentru prelucrarea cerealelor, depozitele pentru păstrarea fructelor și a vinului, complexul de sere pentru creșterea legumelor timpurii și a răsadului, uscătoriile pentru uscarea a 500 tone de tutun, 26 de fântâni arteziene pentru irigarea culturilor de câmp și aprovizionarea populației cu apă potabilă, grajduri pentru 1200 vaci mulgătoare, pentru circa 3500 bovine, 3500 porcine și 2500 ovine, s-au valorificat terenuri pe o suprafață de 900 ha din sectorul numit „Valea satului” până la Chirca, s-au sădit 150 ha cu vii de soiuri europene, 180 ha cu hibrizi de soiul „Isabela”, 140 ha de livezi cu cireși și meri etc.

Către 1979, în Mereni funcționau 11 puncte comerciale, o cantină cu 45 locuri, o fabrică de pâine cu o productivitate de 15 tone pe zi, o moară, o casă de deservire socială care punea la dispoziția sătenilor șase feluri de servicii. Locuitorii satului dispuneau de 960 mașini de spălat, 830 frigidere, 234 moto­ciclete, 56 autoturisme, 126 biblioteci perso­nale, 1026 televizoare, 98 aparate de telefon; 156 familii se foloseau de gaze naturale, iar 800 de familii se foloseau de gaz comprimat (Drapelul muncii, 27 februarie 1979).

Amintim aici că printre primii săteni care la finele anilor ´40 și-au procurat bicicletă a fost Eugen N. Rejep. Primul din sat a avut motocicletă medicul veterinar Afanasie Bâzgu. Primele televizoare din sat au apărut în toamna lui 1958 în familiile preotului Leo­nid Malai și a șefului farmaciei din Mereni Simion I. Lerman. Printre primii care și-au procurat automobile la finele anilor ´50 au fost sătenii Vasile I. Plămădeală, Ion V. Efim (automobil „Moskvici-401”) și Grigore S. Postică (automobil „Volga”).

Motociclist din Mereni către 1952

Unul din primele automobile din Mereni; șofer: Valentin M. Ciobanu (1959)

Anton Dumitru Vasile (Orden Trudovogo Krasnogo Znameni, 1973) Baidan Feodosia Ion (Medal´ Za trudovoe otlicie, 1986) Baidan Olga Ion (Medal´ Za trudovuiu doblest´, 1986) Berjan Melania Mihail (Orden trudovoi slavî tretiei stepeni, 1976) Briceag Tudor Ion (Medal´ Za trudovuiu doblest´, 1976) Bujac Andrei Ion (Orden Drujbî Narodov, 1986) Caraman Ștefan Vasile (Znak Pociota, 1981) Caraman Vera Vasile (Orden Trudovogo Krasnogo Znameni, 1973) Chirilenco Vasile Iacob (Orden trudovoi slavî tretiei stepeni, 1976) Chiriță Efim Dorofei (Orden „Znac pociota”, 1964; Orden Okteabriskoi Revoliuții, 1973).

Ciobanu Efim Emilian (Orden trudovoi slavî tretiei stepeni, 1976; Orden Trudovogo Krasnogo Znameni, 1986) Cojușnean Mihail Ion (Medali Za trudovuiu doblest´, 1986) Condrea Nicolae Iovu decorat cu „Orden Trudovogo Krasnogo Znameni” (1970), ordinul Lenin (1973), Orden Okteabrskoi revoliuții (1976)

Donțu Tudor Timofei (Orden Trudovogo Krasnogo Znameni, 1972; Orden Okteabrskoi Revoliuții, 1977) Foiu Claudia Tudor (Znak Pociota, 1973) Gurschi Vera Andrei (Orden Trudovogo Krasnogo Znameni, 1973) Lungu Cozma Gheorghe (Medal´ Za trudovoe otlicie, 1976) Lungu Nicolae Ion (Znak Pociota, 1973; Orden Trudovogo Krasnogo Znameni, 1978; Orden Okteabrskoi Revoliuții, 1986) Mura Nicolae Andrei (Medal´ Za trudovoe otlicie, 1973) Nuța Sava Ștefan (Orden Trudovogo Krasnogo Znameni, 1973; Orden Okteabrskoi Revoliuții, 1981) Plămădeală Gheorghe Ștefan (Medal´ Za trudovoie otlicie, 1973; Znak Pociota, 1986) Platon Ion Vladimir (Orden Trudovogo Krasnogo Znameni, 1967) Popa Parascovia Trofim (Znak Pociota, 1977) Prodan Ion Nicolae (Orden trudovoi slavâ tretei stepeni, 1977; Orden Trudovogo Krasnogo Znameni, 1986) Racu Maria Petru (Orden trudovoi slavî tretei stepeni, 1977) Racu Parascovia Filip (Orden trudovoi slavâ tretei stepeni, 1977) Samoilă Ana Luchian (Orden trudovoi slavâ tretei stepeni, 1976) Sandacci Gheorghe Gheorghe (Znak Pociota, 1976) Stolearenco Gheorghe Ion (Orden Trudovogo Krasnogo Znameni, 1973) Stratu Emilian Vladimir (Znak Pociota, 1978) Stratu Maria Iovu (Medal´ Za trudovuiu doblest´, 1973) Țiganu Axenia Vasile (Medal´ Za trudovoe otlicie, 1982) Toma Ion Petru (Medal´ Za trudovuiu doblest´, 1973) Ursu Serafim Gheorghe (Znak Pociota, 1972) Vasiliță Petru Ion (Orden Trudovogo Krasnogo Znameni, 1970, Znak Pociota, 1976) Vlas Grigore Procop (Medal´Za trudovuiu doblest´, 1973) Zlotea Axenia Constantin (Orden Trudovogo Krasnogo Znameni, 1976)

65

Deleu Grigore Iacob (Znak Pociota, 1973)

M ereni

La finele anilor ´80, în cadrul gospodăriei agri­ cole din Mereni, activau 2822 muncitori. Sectorul obștesc dispunea atunci de o suprafață agricolă totală de circa 4325 ha, inclusiv 3095 ha pământ arabil, 410 ha vii și 355 ha livezi. Șeptelul gospodăriei era con­sti­tuit din 1173 bovine, 388 porcine și 350 ovine. În același timp sectorul particular dispunea de tere­ nuri agricole cu o suprafață de 666 ha, de 416 bovine, 339 porcine și 495 ovine. 268 gospodării erau conectate la rețeaua de asigurare cu gaz natural. În sat funcționau 7 magazine cu suprafața totală de 359 metri pătrați, o cantină cu 50 locuri, o frizerie, o baie, o policlinică, un spital cu 100 locuri, 2 școli de cul­tură generală, un muzeu, o casă de cultură, 3 biblioteci. (Dicționar statistic al Moldovei. Ediție statistică specială în patru volume, vol. I, Chișinău 1994, p. 69).

Pentru activitate eficientă în cadrul colhozului „Pravda” autoritățile sovietice au decorat mai mulți săteni. Printre aceștia au fost următorii:

M ereni 66

La Arhiva Organizațiilor Social-Politice a Republicii Moldova s-au păstrat mai multe documente cu referire la situația gospodăriei colective din Mereni către 1989. Deosebit de instructiv în acest sens este procesul-verbal al ședinței activului colhozului „Pravda” din 24 februarie 1989: „E. S. Dulapci: Antrepriza colectivă în gospodărie am început s-o introducem încă în 1983 în primul zvenou (echipă – n.n.) al brigăzii de legume nr. 4. Aici am să mă opresc detaliat la rezultatele obținute de colectivele care au lucrat anul trecut pe diferite forme de organizare ale plății muncii. În anul trecut au lucrat la antrepriza colectivă brigăzile de tractoare nr. 1, 2, 3, 4, brigăzile viticole nr. 2, 3, 4, 5, ferma de lapte-marfă, ferma de porci și ferma de oi...

Brigada de tractoare nr. 1 condusă de F. T. Donțu, de pe o suprafață de 699 ha de cerealiere, a obținut recolta de 41,8 cnt la un 1 hectar, planul fiind 37,8 cnt/1ha inclusiv: grâu 45,8 cnt, planul fiind de 38,7 cnt. În cazul răsăritei, de pe 100 ha recolta a fost de 24,6 cnt, planul fiind de 22 cnt/ha. Această brigadă ajută brigăzilor nr. 1, 3, 5 la creșterea legumelor pentru că brigada nr. 3 nu a îndeplinit planul de vânzare în bani în sumă de 93 000 ruble. Brigada de tractoare nu a primit în surplus aceste 93 000 ruble. Încă bine că a obținut un surplus de 70 000 ruble de la alte culturi. Coeficientul de folosire a tehnicii în brigadă este de 0,74. Planul de venituri bănești s-a îndeplinit cu 106,6 %. La avansul primit brigada a obținut o plată adăugătoare. În afară de aceasta fiecare mecanizator a primit în medie câte 2 tone de grâu. Plata mijlocie a unui mecanizator a fost de 255 ruble.

Brigada nr. 2 pe o suprafață de 508 ha a produs câte 38,5 centnere de grăunțoase la hectar, planul fiind de 36,5. Răsărita: de pe o suprafață de 121 ha a primit 22,4 cnt/ha, planul fiind de 22 centnere la hectar. Această brigadă ajută brigăzilor nr.4 și 2 la creșterea legumelor. Planul venitului bănesc brigada l-a îndeplinit cu 118 % ... Coeficientul de folosire a tehnicii este de 0,74. Brigada a primit și plată adăugătoare în natură: în medie câte 1500 kg de grâu. Salariul lunar al unui mecanizator a fost de 255 ruble...

Brigada nr. 3 de tractoare este condusă de Z. G. Chiriță. La antrepriza colectivă această brigadă a lucrat primul an. Din ea a fost format un zvenou care a lucrat la fermă și s-a ocupat de creșterea nutrețurilor. De pe o suprafață de 1014 ha zvenoul a obținut câte 45,2 centnere de nutrețuri la hectar.

Brigada a pregătit siloz de categoria a doua, 20 tone fân de categoria întâi, 720 tone de fân clasa a treia și 227 tone fără categorie. Colectivul brigăzii trebuie să lucreze pentru a pregăti nutrețuri de clasă superioară și fără nitrați. Suplimentar la rubla câștigată zvenoul mecanizat din fermă a primit încă câte 25 copeici.

Plata în natură pentru un mecanizator a fost în medie de circa 1160 kilograme. Zvenoul care a crescut nutrețuri la fiecare rublă câștigată a primit ca plată adăugătoare încă câte 43 copeici.

Brigada nr. 4 de tractoare deservește sectorul de vii și livezi. Cu zvenourile sale brigada a deservit brigăzile de vii și livezi. Nu a obținut însă rezultatele prevăzute din cauză că indicatorii planificați nu au fost îndepliniți de către brigăzile nr. 1, 2, 3, 4.

Un rol important în întărirea economiei gospodăriei aparține legumiculturii. În anul trecut s-au produs 8262 tone, planul fiind de 10500 tone. Din vânzarea legumelor s-au obținut 2060 mii ruble, planul fiind de 2205 mii ruble...

De creșterea legumelor s-au ocupat cinci brigăzi și Tehnicumul Industrial-Pedagogic din Chișinău.

Cele mai bune rezultate le-a obținut brigada nr. 2. condusă de V. S. Iurcovschi, care a produs în total 1072 tone. Recolta de la 1 ha a fost de 300 centnere, iar prețul de vânzare a unui kilogram a ajuns la 26 copeici. Fiecare hectar a dat un venit egal cu 7904 ruble, productivitatea muncii unui colhoznic fiind de 5604 ruble.

Brigada nr. 1, condusă de Grosu Fiodor Mihailovici a primit câte 275 centnere la 1 ha, prețul de vânzare fiind de 21,3 copeici. Venitul bănesc s-a îndeplinit cu 111 %. Un hectar a dat venituri bănești de 5855 ruble, productivitatea muncii egalându-se cu 5611 ruble.

Brigada nr. 5, condusă de M. S. Nicula, a obținut câte 298 centnere de la un ha. Prețul de vânzare a unui kg de legume a fost de 25,1 copeici, venitul bănesc s-a

Gheorghe Gh. Sandacci

îndeplinit cu 142 %, un ha a dat venit bănesc de 7497 ruble, iar productivitatea muncii a fost de 5355 ruble.

De pe o suprafață de 47 ha brigada nr. 4 a recoltat 291 centnere. Venitul bănesc s-a îndeplinit cu 116 %, un kg de legume a costat 23,6 copeici. Fiecare hectar a dat un venit bănesc în sumă de 6136 ruble, iar productivitatea muncii a fost de 4667 ruble.

Brigada nr. 3, de pe o suprafață de 33 ha, a obținut câte 175 centnere, planul fiind de 270 centnere. Costul unui kg a fost de 17,5 copeici, planul fiind de 19,5 copeici. Astfel, un hectar a dat venit bănesc de doar 3143 ruble...

Tehnicumul a avut la dispoziție o suprafață de 144 ha. De pe fiecare hectar s-au obținut câte 124 centnere de legume. Prețul unui kg de roșii vândute a fost de 17,1 copeici...

Brigăzile de legume au lucrat la antrepriza colectivă după venitul global. Am făcut unele schimbări în plata muncii, o parte din plata adăugă­toare a fost dată în timpul strângerii legumelor, ceea ce a ridicat calitatea producției vândute către stat. La sfârșitul anului brigăzile au primit o plată adăugătoare în felul următor: nr. 1 – 15,8 copeici, nr. 2 – 16,5 copeici, nr. 3 – 5 copeici, nr. 4 – 10 copeici, nr. 5 – 10 copeici...

Aici mă voi opri puțin la creșterea castraveților în sere. O suprafață de aproape 9 ha, ani la rând,

M ereni 67

erau pustii și neîngrijite. După o muncă depusă de specialiștii colhozului s-au obținut rezultate îmbucu­ rătoare. Alexandra Țiganu din brigada nr. 2 a obținut câte 9,3 kg de castraveți de la fiecare metru pătrat, iar Liuba Postică din aceeași brigadă a obținut câte 7 kg.

Plata adăugătoare a fost de 381 ruble...

Un mare procent al producției globale și a venitului curent din gospodărie revine sectorului de vii și livezi. În această ramură s-a planificat un venit de 1352 mii ruble, însă s-au obținut numai 701 mii ruble sau cu un minus de 651 mii ruble, inclusiv: de la livadă 100 mii, de la vie – 541 mii ruble. Această ramură a fost condusă de G. A. Luța, acum reales brigadier în brigada nr. 4...

Contracte de antrepriză colectivă au fost încheiate cu patru brigăzi: a 2-a, a 3-a, a 4-a și a 5-a.

Brigada nr. 5 a obținut o recoltă de 62 centnere la 1 ha, brigada nr. 1 – 15 centnere, nr. 2 – 26 centnere, nr. 3 – 18 centnere, iar nr. 4 – 9 centnere. Dacă facem o analiză și comparăm recolta obținută la 1 ha de brigada nr. 5 cu recolta obținută de celelalte brigăzi, observăm că brigada nr. 1 a pierdut 455 tone, brigada nr. 2 – 345 tone, brigada nr. 3 – 105 tone, iar brigada nr. 2 – 790 tone. În total s-au pierdut 1695 tone sau un venit curat în sumă de 500 mii ruble... În anul trecut de pe o suprafață de 97 ha brigada nr.1 a obținut 149 tone. Această brigadă la antrepriză nu a lucrat. Nu se vede nici o schimbare din partea conducătorilor nici în anul curent. Dar se pune întrebarea: trebuiește oare la 20 colhoznici un brigadier și ajutor de brigadier? În această brigadă deseori nu găsești pe nimeni și ziua de lucru în timpul de vară se termină pe la ora 15. Eu cred că tovarășul Braga și-ar da părerea cum vor lucra în anul acesta, deoarece pe dumnealui deocamdată nu-l interesează nimic.

După realegerea brigadierului în brigada nr. 4 se observă unele schimbări, vor lucra după forma de arendă la îngrijirea a 60 ha de vii și 30 ha de livadă. În această brigadă în plata muncii s-au făcut modificări în sumă de 280 ruble care au fost reținute de la brigadier. Se primea așa: la tractoriști iscălea o cifră de 7,5 tone, la oameni alta, de 54 tone, iar în contabilitate au fost înregistrate doar 37 tone.

M ereni 68

Brigada nr. 5 ani la rând obține o recoltă stabilă. În această brigadă lucrul se face la timp, disciplina muncii este la nivelul cuvenit și de aici și rezultatele.

Brigada a primit 41 copeici la vie și 27 copeici la fructe plată adăugătoare și plată în natură conform contractului. În anul curent brigada va lucra după forma de arendă, iar două grupuri de colhoznici, unul din patru persoane, iar altul din două au luat individual, respectiv 7,5 ha și 8 ha de vii. Se examinează și întrebarea de a da în arendă și piersicii...

Ramura vităritului. În anul acesta s-a încheiat contract cu ferma și s-au făcut unele reorganizări în ceea ce privește producerea și plata muncii. Numărul de lucrători s-a micșorat cu 4 persoane. În loc de șase, care au lucrat aici anul trecut, acum lucrează doar cinci. În așa fel, sinecostul (prețul de cost – n.n.) unui centner de lapte se micșorează cu 4 copeici.

Procentul de grăsime rămâne să fie mai jos față de cel preconizat.

Indicatorii de la ferma de porci scad din an în an. Din toți indicatorii prevăzuți s-a îndeplinit numai planul de creștere și vânzare a purceilor către colhoznici... Ferma a lucrat la antrepriză, însă rezultate îmbucurătoare n-au fost obținute.

Purceii au fost crescuți pe contracte individuale....

Sinecostul unui centner (de substanțe nutritive – n.n.) la colhoz este de 386 ruble, iar la colhoznicii care lucrează pe contract – doar 147 ruble. Cu alte cuvinte, secția noastră de planificare, împreună cu specialiștii din ramura vităritului, trebuie să pregătească materialele necesare pentru a da ferma de porci în arendă.

De la 1 ianuarie la ferma de oi Mihail Scobioală și cu soția sa lucrează în sistemul de antrepriză familială. La fermă s-a schimbat atitudinea față de îngrijirea animalelor, hrănirea lor. A crescut disciplina muncii și cred că și rezultate vor fi...” (AOSP a RM, F. 15, i. 74, d. 67, f. 2-10). În arhive s-au păstrat și documente din care se poate vedea atitudinea elitei satului față de mișcarea de eliberare națională, declanșată la finele anilor ´80 în Republica Moldova. Este vorba și despre un proces-verbal al ședinței activului colhozului „Pravda” datat cu ziua de 6 iunie 1989:

„... I. G. Roșca – directorul școlii. Problema națională este astăzi discutată de toate republicile țării și la congres. Situația creată în repu­blica noastră este rezultatul pasiv al organelor de conducere a Moldovei care nu au găsit de cuviință să intre în discuție cu organizațiile neformale. Cât trăim în Moldova nu țin minte ca să ne purtăm dușmănos față de alte naționalități. De ce dar, dacă limba de stat va deveni limba noastră națională, ceilalți ar trebui să se supere? Aș propune ca fiecare din noi să studieze limba maternă...

F. A. Chiriță – colhoznic. Noi suntem acei care am fost prea blânzi și am făcut tot ce ne spuneau alții.

Prima dată am ascultat la adunare un referat în limba moldovenească. Înseamnă că nu-i nimic complicat... Îmi dau însă întrebarea: de ce la raion toate adunările se petrec în limba rusă, când acei care asistă în sală posedă limba națională?

Eu i-am scris o scrisoare lui Druță, unde nu sunt de acord că el îi face pe moldoveni săraci, noi am pornit într-adevăr gospodăria de la zero, dar uitați‑vă ce avem astăzi...

I. E. Frunză – învățător. La congres mulți deputați își depun la discuție și își apără limba lor, dar de ce nu facem asta și noi? De ce ani întregi conducătorii țării ne spuneau că în anul ´80 vom trăi în comunism? Eu aș spune că noi trebuie să trăim și cu prezentul. De ce așteptăm că va trece congresul și vom vedea ce se va hotărî, apoi sesia Sovietului Suprem al republicii și tot așa. A venit vremea ca noi să începem să ne stimăm nația fără hotărâri guvernamentale. În privința lozincilor. Până acum spuneam că am trecut de la sapă la tractor și moldovenii sunt popor, iar acum ne numesc că suntem diferite grupări care, chipurile, vor grafia latină. Socot că trecutul republicii trebuie de primit așa cum a fost.

E. I. Baciu – învățător. Nu trebuie să facem alarmă când se ridică conștiința poporului. În 300 de ani nația moldovenească asuprită de puterea otomană n-a pierdut atâta cât în ultimii 40 de ani – limba și grafia. În sat noi am pierdut obiceiurile moldovenești, fiindcă am trecut la „vecere”. Tricolorul în Basarabia a apărut în 1918 și nu-i nimic dacă el va fi primit.

M ereni 69

Z. G. Chirița – brigadier. Eu am avut ocazia să vorbesc la un congres al comsomolului din Moldova, însă nu am vorbit ceea ce a fost scris dinainte în limba rusă, dar am vorbit cu text moldovenesc. Mie nu vroiau să-mi dea cuvântul. Și, totuși, când au ieșit în presă cuvântările în dezbateri, cuvântarea mea și a lui Petru Cărare, fiindcă au fost în moldovenește, nu au fost publicate. Am rămas jignit. Mă adresez comuniștilor școlii ca să ne ajute pe noi să însușim corect limba de stat...

Oglindă V. F. – președintele sovietului sătesc. Și, totuși, nu sunt de acord când ne cheamă la bilingvism.

Dacă s-a hotărî așa, apoi o să rămână tot pe vechi...

Socot că în sat trebuie să începem să scriem în limba națională toate anunțurile, toate procesele-verbale, denumirile întreprinderilor ș.a.m.d...” (AOSP a RM, F. 15, i. 74, d. 67, f. 64-66). În perioada postbelică, comerțul din Mereni a evoluat vizibil. Haralampie L. Lungu (n. 1931), sătean care a activat în cooperația de consum din Mereni în perioada 1955-1992, ne-a furnizat mai multe informații interesante. De la el am aflat că, în 1955, satul avea doar trei magazine: unul alimentar, pe locul unde în prezent se află Casa de deservire socială; un magazin de mărfuri industriale, situat între policlinica și școala actuală, și un magazin care se afla în mahalaua „Chihaia”. În toamna lui 1955 în sat a mai fost deschis un magazin alimentar. El era situat pe locul unde acum se află cafeneaua „Moldova”.

Magazinul universal care există și în prezent a fost deschis în 1964. Începând cu 1955, funcția de președinți ai cooperației de consum din Mereni au îndeplinit-o Grigore V. Ciobanu, Mihail I. Caț, Simion A. Oșman, Ion I. Țurcanu, Gheorghe I. Peskov, Alexei S. Josan, Serghei Jur­m in­s chi, Gheorghe Ermurache, Ion G. Știrbu, Gheorghe M. Barbăroșie. Din 1985 până în prezent această funcție o exercită Margareta I. Postică.

Actualmente, în afară de magazinul ASECOOPului, în sat mai activează 18 firme comerciale private, proprietate a sătenilor Lidia I. Begliță, Zinaida Malai, Serghei I. Postică, Petru T. Crețu, Gheorghe T. Crețu, Veronica M. Țiganu și Anatolie A. Buga.

Vânzătorul Haralampie L. Lungu (1957)

Alexei S. Josan

Gheorghe M. Barbăroșie

Către 2002 în sat funcționau opt fabrici de ulei. Cele mai importante țineau de SRL „Marelin” (proprietar – Igor P. Bejenar), întemeiată în 1997. Întreprinderea dis­pune de două fabrici de ulei cu o producti­vi­tate de patru tone de ulei pe zi. În sat funcționau și două mori: una, fosta proprietate a familiei Rejep, ținea de SRL „Plai-Mereni” (con­d u­c ător Gheorghe M. Bar­băroșie), iar alta era proprietatea săteanu­ lui Serghei M. Platon.

SRL „Val-plat” (proprietar – Valentin M. Platon) se ocupa de producerea pastelor făinoase, a crupelor și a uleiului.

De asemenea, datorită activității economice a

Prăvalie în satul Mereni (finele anilor ´40 ai secolul trecut)

firmei de producere „Soprocom” (proprietari – frații Mircea și Veaceslav Baciu), în anii ´90, la Mereni s‑a construit un complex de depozite și ateliere de producere. De menționat că, în afară de activitatea comercial-economică, conducătorii firmei respective au efectuat multe acte de caritate pentru grădinițele de copii și școala din Mereni. În ce privește agricultura, observăm că fosta gospodărie colectivă s-a destrămat definitiv în 1998. În momentul lichidării acelei gospodării, tuturor membrilor ei li s-au oferit câte 1,87 ha pământ. Pentru a folosi tehnica disponibilă, la scurt timp, agricultorii s-au asociat întemeind opt asociații de gospodării țărănești. La finele lui 2002, cea mai puternică gospodărie țărănească era condusă de Tudor M. Grosu.

Ea includea 552 de cotași dispunând de o suprafață de 800 ha pământ. Celelalte gospodării agricole erau administrate de Dumitru O. Baciu, Mihai O. Baciu, Victor T. Bojescu, Victor T. Ciorchină, Grigore A. Gore, Ilie A. Lungu și Valentin M. Platon.

M ereni 71 Lucrători ai cooperației de consum din Mereni (1983) Baza de păstrare și producere „Soprocom” (1996)

M ereni 72 Primele tractoare la Mereni (anii ´40)

73 M ereni

D

Din punct de vedere administrativ,

până la 1812, satul era condus în

conformitate cu legile Țării Moldovei.

Existau patru trepte principale. În primul rând, con­ ducă­tor suprem al satului era domnul Moldovei. Toți sătenii depuneau jurământul de credință domnitorului Moldovei, așa cum cereau obiceiurile și legile țării.

Toate problemele de judecată, miluire, pedepsire penală sau funciară se hotărau numai de domnul Moldovei. În al doilea rând, satul era condus de pârcălabul ținutal. Aceasta era a doua treaptă administrativă – sistemul de conducere ținutal. Domnitorul numea pârcălabii de ținut, care urmăreau executarea legilor țării pe teritoriul ținutului (județului). În al

treilea rând, satul se supunea conducerii de Ocol, în fruntea acestei unități administrative fiind ocolașul.

Ocolașul era numit în această funcție de către pârcălab. În fine, satul se supunea administrației locale. În fruntea localității se numea căpitanul de mazili sau vornicul. Acesta rezolva toate problemele de ordin local. Vornicul era un bun gospodar din sat, de obicei fiind cărturar. El era ajutat de pârgari la strânsul impozitelor, iar moșierilor le asigura colectarea rentei funciare. Vornicul informa populația satului despre documentele adoptate de domnitorul Moldovei, lua măsuri administrative, îndeplinea și funcția de apărător al satului. Locțiitorul său se numea „vataman”. În sat mai exista și așa‑numita „judecată de bătrâni”.

M ereni 74

Preotul, oamenii în etate, bunii gospodari se adunau și hotărau asupra anumitor conflicte, litigii între oamenii satului. În cazurile extreme se recurgea la jurământul în biserică pe sfânta Evanghelie sau la „Cartea de blestem”, ceremonie prin care se determina „mărturia adevărului”.

Anexând la 1812 Basarabia, împăratul Alexandru I a încercat, la început, să aplice în administrarea ei principiile elaborate în condițiile Moldovei feudale. Guvernului provizoriu al regiunii i s-a pus condiția de a lăsa Basarabiei legile ei.

Regulamentul din 1812 dădea populației o largă posibilitate de a participa la adminis­trarea ținutului.

Guvernatorul nu era decât președintele instituțiilor în care predominau elemen­tele locale. Cu alte cuvinte, autoritățile rusești asigurau doar controlul asupra conducerii generale, fără a se amesteca în problemele de ordin intern. Una din trăsăturile specifice acelei perioade era faptul că administrația era supusă, în principiu, legilor și tradițiilor locale. O altă trăsătură era felul în care a fost constituit organul suprem de administrare al regiunii, majoritatea membrilor lui fiind proprietari locali. În 1818 Basarabia și-a căpătat statutul oficial în baza căruia își păstra dreptul de a avea legile și administrarea sa. În fruntea regiunii era Consiliul Suprem care concentra prerogativele supreme administrative și judecătorești, fiind supus nemijlocit împăratului și Consiliului de Stat. Consiliul avea o componență mixtă: membri numiți și membri aleși, aceștia din urmă fiind în majoritate. Aparatul de stat pe cuprinsul întregii regiuni lucra în două limbi: rusă și românească. Locuitorii ținutului basarabean se împărțeau în momentul anexării în mai multe tagme, drepturile cărora nu erau pe deplin stabilite.

Pe lângă boieri și cler, mai existau tagmele mazililor, boiernașilor, ruptașilor, ale țăranilor breslași și, în fine, cea a țiganilor. Drepturile acestor tagme au fost păstrate. Rolul principal în administrarea Basarabiei îl aveau reprezentanții nobilimii, care erau numiți în funcții de guvern sau se alegeau dintre ei.

La trecerea a șaisprezece ani de la anexare auto­nomia Basarabiei începe să fie strâmtorată. În 1828, pe timpului țarului Nicolai I, s-au introdus instituțiile rusești guberniale, inclusiv sistemul

fiscal, justiția etc. Cel mai grav, însă, este faptul că din administrație s‑a exclus limba română. În continuare, pe parcursul secolului XIX, toate schimbările în administrația internă a Rusiei s-au aplicat și în Basarabia: reformele agrare, de zemstvă, de justiție.

Aceste modificări erau în mare parte străine de viața populației. Rolul nobilimii moldovenești a fost res­ trâns. Astfel, Consiliul Suprem care exercita puterea supremă administrativă și judiciară era supus direct împăratului și Consiliului de Stat din Petersburg.

Componența acestui organ reprezentativ era mixtă: majoritatea era numită de țar, iar minoritatea – aleasă din localnici. E de la sine înțeles că toate deciziile se luau prin votul majorității. În fruntea județului se afla „ispravnicul”. El era ales de către Consiliul Suprem al „oblastei” și se confirma de guvernator. Începând cu 1824, ispravnicii nu se mai alegeau, ci erau numiți direct de către țar. Până la urmă, ispravnicul a ajuns să execute numai indicațiile guvernatorului, neavând dreptul la inițiativă personală.

Satul era condus conform sistemului tradițional.

Adunarea obștii hotăra nu doar toate chestiunile in­ter­ ne ale satului, ci și modul și mijloacele de executare a impozitelor, cât și a ordinelor venite de la organele superioare. Organul executiv și reprezentativ al satului îl avea în frunte pe „starostă”. La fiecare 100 de gospodari exista un „soțkhi” (sutaș – n.n.), iar la fiecare zece gospodari – un „deseațki”. Un „pisar” (notar – n.n.) numit scria („prigovoarele”) hotărârile.

De asemenea, exista un „sborșcik” (perceptor – n.n.).

Acesta aduna dările pe care le punea stăpânirea pe întregul sat, dar numai după ce adunarea obștii hotăra cât are de plătit fiecare gospodar, după pământul, vitele, brațele și întreaga avere a fiecăruia.

Abia pe la 1870 s-a introdus instituția rusească numită „voloste”, care aduna sub administrația sa o serie întreagă de sate fără însă ca administrația sătească să fie înlocuită sau modificată. De altfel, și volostea nu reproducea decât instituția satului prin reprezentanță. Această organizare permitea masei mari de țărani să nu intre în contact direct cu administrația rusească centrală. (Petre Cazacu, Moldova dintre Nistru și Prut. 1812-1918, Chișinău, 1992, p. 126-127, 132, 134).

75

(organ al administrației locale în Rusia țaristă – n. n.) din Chișinău a transformat-o în stație poștală cu 8 cai, în 1895 – cu 18 cai, iar în 1908 a trecut din nou la stație poștală cu 8 cai (responsabil: Dumitru Portas). În același context adăugăm că la 5 octombrie 1905 în sat a fost instalat primul telefon. (A. Egunov, Zapiski Bessarabskogo statisticeskogo komiteta, Chișinău, 1867, vol. II, p. 68; Otciot Kișiniovskogo zemstva, 1896 god, p.70; Otciot Kișiniovskoi zemskoi upravî za 1905, p.7; Otciot Kișiniovskoi uezdnoi zemskoi upravî za 1913, p. 108; Zamfir Arbore, Basarabia în secolul XIX, București, 1898, p. 35; Bessarabia.

Istoriceskii, statisticeskii, ekonomiceskii, etnograficeskii i literaturnîi spravoc´nîi sbornik sub redacția lui P. Crușevan, Moscova, 1903, p. 517-518; Drug, 10 ianuarie 1907; ANRM, F. 259, i. 4, d. 132, f. 7.)

Sub administrația românească (1918-1940; 1941-1944), fiecare județ se împărțea în plase, iar plasele erau alcătuite din comune. Comunele aveau în subordinea lor sate sau cătune. Sistemul admi­ nistra­tiv al comunei era alcătuit din următoarele subdiviziuni: I) Primăria și Consiliul comunal, II) Percepția și agenții ei, III) Serviciul de constatare, IV) Oficiul poștal, telegraful, V) Postul de jandarmi, VI) Consiliul agricol comunal, VII) Serviciul veterinar, VIII) Ocolul silvic, IX) Parohia, X) Judecătoria, XI) Serviciul ocrotirii sănătății, XII) Comitetul școlar.

Toate aceste subdiviziuni se supuneau preturii de plasă și organelor județene corespunzătoare. Dacă e să ne referim la componența Consiliului primăriei, remarcăm că acesta avea în componența sa mai mulți membri, ei fiind aleși de către populația locală pentru o perioadă de doi ani. Consiliul era convocat de către primarul comunei de minimum două ori în trimestru. În ședințele Consiliului se discuta și se luau decizii asupra mai multor probleme din viața comunei. În acea perioadă funcția de primar au exercitat‑o mai mulți săteni. Printre aceștia îi menționăm pe Marcu Baciu, A. Buga, Efim Ciobanu, Ion G. Ciorchină, Ion Ermurache, Mihai Nicula, Efrem Racu, Vasile Portas și Nicor Stratu. La Arhiva Națională s‑au păstrat mai multe documente cu referință la situația administrativă a comunei Mereni între 1918-1940.

M ereni

În a doua jumătate a secolului XIX, ca „starostă” al satului îi înregistrăm pe Ion Buțan, Dumitru Buga, Ion Gușanu, Gheorghe Țigan și Tudor S. Postică.

Ultimul organizează o adunare generală a satului, în ziua de 6 ianuarie 1886. În finalul acelei adunării s-a decis luarea în arendă, pentru o perioadă de 10 ani, a moșiei Chirca-Luțeni, care aparținea Mănăstirii Sfântului Spiridon de la Iași. Adăugăm că, pentru a merge la târgul organizat cu această ocazie la Iași, sătenii au ales ca reprezentanți ai săi pe nobilul Ștefan Ș. Stere, țăranii Grigore I. Speianu și Zamfir Nicolae Ciobanu. Decizia respectivă a fost semnată de către locuitorii Pavel Antoci, Gheorghe Ch. Baciu, Onică Baciu, Petru Buga, Nani Chirică, Grigore Ciobanu, Ștefan Dicusară, Andrei Ermurachi, Tudor Ganganu, Alexandru T. Gore, Gheorghe T. Gore, Ion T. Lungu, Gheorghe Nuța, Vasile Panfil, Maftei Perju, Onisim Prodan, Ion P. Racu, Ion Răileanu, Tudor Răileanu, Gheorghe I. Roșca, Gheorghe Sava, Gheorghe Speianu, Gheorghe I. Țiganu, Iacob Țurcanu, Nicolae Vasiliță, Zamfir Volna și alții. (ANRM, F. 8, i.1, d. 1921, f. 11, 18-18 v.; ibidem, F. 37, i. 4, d. 1010, f. 80 v; ibidem, F. 37, i. 4, d. 1026, f. 20; ibidem, F. 37, i. 5, d. 2103, f. 14 v; ibidem, d. 2056, f. 2-2 v., 5.)

La răscrucea secolelor XIX-XX, timp de circa două decenii, „starostă” al satului Mereni a fost Nircă Tudor, cavaler a două ordine sf. Gheorghe. Mai târziu, T. Nircă a exercitat și funcția de „starșina” de voloste (plasă – n.n.). În ultimii ani ai ocupației ruse funcția de „starostă” a fost îndeplinită de către G. Fartaul și O. Baciu.

Amintim aici că o perioadă îndelungată satul Mereni a fost și centru de voloste. Printre localitățile care intrau în subordinea sa administrativă men­ ționăm Poșta Chișinău, Râșcani, Tohatin (Colonița), Muncești, Bubuieci, Budești, Cruzești, Cricova, Sângera, Ciopleni, Goian, Broasca, Vadul lui Vodă, Schinoasa, Bălănești (Malotohatin), Chetrosu, Chirca, Cimișeni și Colonița. În calitate de centru administrativ, Mereniul beneficia de comunicații mult mai dezvoltate în raport cu alte localități. Încă din 1862, traiectul poștal care trecea prin sat era deservit de o stație specială ce avea la dispoziție 12 căruțași și 36 cai. Despre acea stație știm că în 1881 zemstva

Act semnat de către „starosta” Gheorghe țiganu (2 iulie 1867)

M ereni 76

Act semnat de „starosta” Tudor Postică (10 ianuarie 1886)

M ereni 77

În primul rând, este vorba despre anumite detalii legate de campa­ niile electorale. Astfel, dintr‑un proces-verbal datat cu ziua de 19 febru­ arie 1926, consta­tăm că din partea Parti­dului Ță­ ră­­nesc pe lista de consi­ lieri au can­didat Ananie Caraman, Costache Brad, Ion Ermurache, Ion Bar­ bă­roșie, Albert Necher (Chetros-Neamț), Pavel Albu (Chirca), Vasile Sava, Dumitru Ciorchină și Toma Scobioală. Un an Marcu Baciu mai târ­ziu, în funcția de primar îl găsim pe Ion Ermurache. Membri ai consiliului comunal erau Efim Platon, Constantin, Bradu, Mihail Nicula, Ananii Caraman, Alexei Nistor, Mihail Ciobanu, Pavel Albu, Albert Necher, Iachim Caragea (protoiereu), Ion Vărticeanu (învățător), Ana Zilberman (doctor), Efim Ciobanu (agricultor),

Ion G. Ciorchină

Gheorghe Bacaliuc, Zinovie Mazur, Ion Cociorvă și Pavel Sava. (Anuarul „SOCEC” al României mari, vol.II – Provincia. 1923-1924, București, 1924, p. 110; ANRM, F. 339, i.1, d. 473, f. 3, 38). În 1929, timp în care aici era primar Vasile Portas, autoritățile superioare pun problema dizolvării consiliului comunei Mereni. La 14 iulie 1929, adresându‑se prefectului județului Lăpușna, M. Marcoci, pretorul plasei Budești, raporta următoarele: „În urma anchetei și inspecțiilor făcute primăriei Mereni am constatat că consiliul comunal al numitei comune a fost absolut inactiv, neglijând cu rea-credință atribuțiunile prevăzute de art. 51 din L.P.U.A. dăunând cu aceasta intereselor comunei după cum urmează: drumurile și podurile sunt în stare proastă, una din străzile principale este curmată de râpi, făcând impracticabilă circulația, ceea ce dovedește complecta dezinteresare a numitului consiliu.

Consiliul comunal nu a făcut nimic în ceea ce privește chestiunile de încurajare a industriei, comerțului și agriculturii. Nu a acționat, în dauna comunei, contra unui locuitor care a ocupat strada instalând pe acel loc o gogineață. Nu a dat concurs autorităților fiscale de încasări, nu a verificat mai mult timp gestiunea mânuitorului de fonduri comunale,

Ștampilele comunei Mereni din perioada 1918-1940

Dinulescu, grefier, ca secretar în lipsă de delegați și asistenți care nu s-au prezentat la constituirea biroului și nici în urmă. Am inspectat apoi gheretele și urna de votare, în care n-am găsit nimic, am sigilat urna și am ștampilat primul stoc de buletine de vot atât pentru consilieri cât și pentru primar și ajutor de primar și la ora opt dimineața am declarat votare deschisă, dispunând a se introduce în sală de votare pe rând câte un număr de șase alegători egal cu numărul gheretelor de votare. Fiecărui alegător îi încredințăm câte o ștampilă de votare și câte un buletin de vot de culori deosebite: unul pentru consilieri, unul pentru primar, unul pentru ajutor de primar, dându-le și explicațiunile necesare asupra modului de votare.

Votarea a urmat în perfectă ordine până la ora 20 p.m. cu întrerupere de două ore pentru masă când, nemaifiind nici un alegător pe sală, nici în curte sau în jurul școalei, am declarat închisă votarea și am procedat apoi la despuierea scrutinului în fața dlui Marcu Țiganu – alegător. Rezultatul este următorul: la această alegere au fost propuse două liste de candidați pentru consilieri și anume: lista numărul unu a Partidului Național Țărănesc cu următorii can­di­dați: Mihail Postică, Ion Jiganu, Grigore Oglindă, Anton Deliu, Constantin Gogu, Ion Buga, Vasile Straistă, Ștefan Balițchi, Maftei Crețu, Trofim Mânzăranu, Marin Straistă, Dumitru Ciorchină, Trofim Sălcuțanu și Dumitru Anton.

Lista numărul doi a Partidului Național Libe­ral cu următorii candidați: Timofei Plămădeală, Mihail Z. Cibotaru, Ioan Mură, Grigore Gavriliță, Vasile Grosu, Ion I. Ermurache, Pantelei Vasiliță, Carp Nichita, Ilie Deliu, Iacob Lungu, Efim Țigan, Vasile Barbăroșie, Toader Țurcan și Constantin Bradu.

Pentru primar au fost două liste și anume: Lista numărul unu cu candidatul Efim Racu și lista numărul doi cu candidatul Teodor Speianu. Pentru ajutor de primar au fost două liste și anume: lista numărul unu cu candidatul Trofim Nuță și lista numărul doi cu candidatul Trofim Alexandru Buga.

Alegătorii înscriși în listele electorale: 803 Voturi valabile exprimate pentru consilieri: 541 Voturi anulate la despuierea scrutinului: 35 Voturi neexprimate au fost – 0.

M ereni 79

a luat hotărârea ilegală pentru închiderea cârciumilor, în loc de a da numai avizul pentru valabilitatea brevetelor, nu s-a îngrijit de proprietățile imobiliare, proprietatea comunei făcând ca aceste localuri să nu aducă nici un beneficiu; de exemplu fostul local de primărie este în stare de ruinare completă. Întrucât consiliul comunal Mereni s-a făcut vinovat de neglijență și rea-credință în administrarea gospodăriei comunale, cu onoare vă rugăm bunăvoința de-a dispune dizolvarea con­siliului comunal Mereni...” În ședința de la 29 iulie 1929, în prezența lui Ștefan Holban, prefectul județului, și a membrilor comisiei interimare (C. Ceapa, H. Hopulele, T. Suruceanu, I. Solcan și D. Sănduță), s-a discutat chestiunea dizolvării Consiliului comunal Mereni.

Luându-se decizia de dizolvare a consiliului, până la noi alegeri, s-a instituit o comisie interimară compusă din Vasile Portas – președinte, Trofim Nuță, Constantin Racu, Constantin Gogu, Marcu Straistă, Ilie Popan, Pavel Robu și Matei Crețu – membri. (ANRM, F. 339, i.1, d. 904, f. 1-1v., 13-14, 67, 71‑73).

S-a păstrat și procesul-verbal al alegerilor din 18 februarie 1930: „Noi, Alexandru Săvescu, preșe­din­tele Tribunalului Județului Lăpușna, secția a treia, având în vedere delegația dată nouă de dl prim-președinte al tribunalului Lăpușna, prin adresa nr. 478 din 13 februarie 1930 de a prezida alegerile sătești cu consilii din grupa 30 formate din satele Mereni, Humuleștii Mici și Petricica din județul Lăpușna, însoțit de dl Chiriac M. Dinulescu, grefierul tribunalului Lăpușna secția a treia, delegat prin adresa nr. 1479 din 13 februarie 1930 ca secretar la aceste alegeri, ne-am transportat astăzi, 18 februarie 1930, în satul Mereni pentru efectuarea alegerii de consilieri, primar și ajutor de primar din acest sat, la școala primară nr.1 unde este fixat localul de votare și aici am găsit prezenți pe dl plutonier Călin Tănase cu 15 soldați din regimentul 7 vânători din Chișinău destinați pentru menținerea ordinei în timpul alegerii.

După ce împreună cu dl comandant al gărzii am fixat posturile de pază, am constituit biroul electoral compus din subsemnatul ca președinte, dl Chiriac M.

Extras din decizia cu privire la dizolvarea consiliului comunei Mereni (29 iulie 1929)

M ereni 80

Referat cu privire la inspectarea comunei Mereni ĂŽn ziua de 20 mai 1932

M ereni 81

M ereni 82

Potrivit art. 82, alin. 2 din legea electorală, voturile anulate se consideră ca voturi valabil exprimate, deci totalul voturilor exprimate pentru consilieri este de 576.

Lista numărul unu la consilieri au obținut 434 de voturi.

Lista numărul doi la consilieri au obținut 107 de voturi.

Lista numărul unu cu candidatul la primar a obținut 457 de voturi.

Lista numărul doi cu candidatul la primar a obținut 85 de voturi.

Anulate – 34 voturi.

Voturi anulate care potrivit aceluiași articol din legea citată se consideră ca voturi valabil exprimate, deci totalul voturilor exprimate pentru listele de candidați de primar este de 576 voturi.

Lista numărul unu cu candidat la ajutor de primar dl Trofim Nuță a obținut 427 de voturi și lista numărul doi cu candidatul la ajutor de primar dl Trofim Alexandru Buga a obținut 103 voturi, voturi anulate 46. Deci, totalul voturilor exprimate pentru listele de ajutor de primar este de 576 de voturi.

Făcând mai întâi centralizarea rezultatului la consilieri, am căutat să stabilim în primul rând care listă a întrunit 20 % din votul exprimat după următoarele calcule: Lista nr. 1: 434 x100 = 43.400:576 = 75,34% Lista nr. 2: 107 x100 =10.700:576 = 18,58% Anulate: 35 x100 = 3.500:576 = 6,8% Întrucât lista nr. 2 n-a obținut 20 % din totalul voturilor exprimate ea nu participă la repartizarea mandatelor. După acest rezultat s-au proclamat aleși ca consilieri următoarele persoane după lista nr. 1: Mihail Postică, Ion Jiganu, Grigore Oglindă, Anton Deliu, Constantin Gogu, Ion Buga, Vasile Straistă, Ștefan Balichi, Maftei Crețul, Trofim Mânzaranu, Marin Straistă, Dumitru Ciorchină, Trofim Sălcuțanu și Dumitru Anton.

Făcând centralizarea rezultatului obținut de listele cu candidații de primar, constatăm că lista nr. 1 a obținut 457 de voturi și nr. 2 a obținut 85 de voturi, deci lista nr. 1 având cu mult majoritatea voturilor s‑a proclamat ales ca primar candidatul Efim Racu.

Făcând și centralizarea rezultatului obținut de listele cu candidații de ajutor de primar, constatăm că lista nr. 1 a obținut 427 de voturi și lista nr. 2 a obținut 103 voturi, deci lista nr. 1, având cu mult majoritatea voturilor, s-a proclamat ales ca ajutor de primar candidatul Trofim Nuță.

Buletinele de votare s-au ars. Se menționează că nu s-au prezentat contestații în timpul alegerei, iar votarea a urmat în liniște în tot cursul zilei.

Drept care am adresat prezentul proces-verbal în dublu exemplar, în care unul cu dosarul alegerii se va înainta dlui prefect al județului Lăpușna, iar altul se va atașa la dosarul nostru...” (ANRM, F. 339, i.1, d. 1167, f. 89-90).

Din documente rezultă că prmarul Efim Racu a fost în fruntea primăriei un timp relativ restrâns. În 1932 această funcție era deja îndeplinită de către Efim Ciobanu, demis și el la intervenția pretorului M. Marcoci. Cauzele destituirii le putem afla din raportul ultimului către prefectul județului Lăpușna: „Cu ocazia inspecției din 20 maiu a.c. ce am făcut comunei Mereni, am constatat că, cu toate ordinele date primarului acelei comuni Efimie Ciobanu pentru restabilirea funcționării telefonului și activarea încasării lor, nu s-a făcut nimic în această privință de numitul primar.

Cu ocazia inspecției am cercetat reclamațiunile locuitorilor, Domentie Pătraș, Nina Mură, Calistru Terente și Petru Pană, care se plâng că au fost arestați, în urma cererii primarului către șeful de post, iar unul dintre ei, Petre Pană, a fost dat în judecata consiliului de război pentru dezordinea făcută în localul primăriei. Din cercetările făcute, am constatat că numai Petre Pană era vinovat, iar ceilalți locuitori fără nici un motiv au fost reclamați șefului de post.

Față de cele expuse mai sus avem onoarea a vă ruga să binevoiți a dispune licențierea numitului Efim Ciobanu din postul de primar pentru neexecutarea de ordine, refuzul de a da concurs casierului la încasarea impozitului și a lipsei de tact. În locul dlui Efim Ciobanu propunem pe locuitorul Marcu Baciu care este o persoană energică, autoritară și demnă din toate punctele de vedere de a ocupa acest post...”. Menționăm că decizia de

83

pentru a ușura cercetarea arhivei, destul de numeroasă în administrația de astăzi, se va pune la punct în termen de trei zile și se va ține la zi cu cea mai mare grijă. Lucrările biroului MONT, confidențial, se țin și lucrează personal de domnul notar, păstrându-se în casa de fier, registrul de intrare‑ieșire MONT cuprinde un număr de 24 acte rezolvate, iar registrul confidențial 5 acte rezolvate. Am cercetat și verificat și celelalte registre de administrație, constatând următoarele: registrul pentru eliberarea provizorie a certificatelor de naționalitate cuprinde 40 cazuri.

Certificatele se eliberează potrivit instrucțiunilor guvernământului Basarabiei, directoratul afacerilor administrative nr. 2718 din 1 februarie anul curent.

Registrul nu este sigilat și nu-i nici parafat.

Registrul de prestații, înființat și ținut la zi, cuprinde 309 poziții cai și căruțe și 170 care cu boi. În acest registru se notează, se ține evidența prestațiilor făcute, respectiv a corvezilor date pentru armată. Registrul pentru înscrierea deciziilor date de primar cuprinde 6 decizii din anul 1941 și 2 din 1942. Registrul extras alfabetic din tabela nr. 8 a percepției fiscale cu proprietățile agricole ale locuitorilor, întocmit la zi cuprinde 1633 cazuri înscrise.

Registrul alimentelor ieșite din comună cuprinde un număr de 19 înregistrări. Registrul de gaj agricol s-a înființat și se ține la zi, cuprinzând 7 cazuri înregistrate. Registrul de statistică generală pentru anul 1941 a fost întocmit și conține un număr de 1486 poziții. Nici acest registru nu a fost șnuruit, sigilat și parafat. Toate registrele de administrație nesigilate și neparafate se vor prezenta în termen de trei zile la pretură pentru a fi șnuruite, sigilate, numerotate și parafate de domnul prim-pretor. Pe viitor orice registru înainte de a fi pus în lucrare se va prezenta pentru sigilare și parafare la pretură.

Starea civilă. Verificând registrele de stare civilă, am constatat că înregistrările se fac citeț, curat și fără ștersături, dar nu cu destulă băgare de seamă și în necunoștință de dispozițiunile regulamentului legii actelor de stare civilă. Anume la poziția 71 din registru (născuți pe anul curent) am constatat că îndreptarea de nume în loc să se facă în rubrica 9 eventualele îndreptări sau observațiuni înainte de

M ereni

suspendare din funcție a primarului Efim Ciobanu a fost semnată la 25 mai 1932 de către prefectul județului Lăpușna Virgil Bărcănescu. (ANRM, F. 339, i.1, d. 1420, f.f. 8,10).

Un document foarte amplu și bogat în date interesante cu privire atât la situația administrativă, cât și la alte aspecte ale comunei Mereni este un proces-verbal întocmit la 28 martie 1942. La acea dată, Ion E. Ciuleanu, inspector administrativ provincial, scria: „În baza ordinului guvernământului Basarabiei și a secretariatului general nr. 302 din 22 martie anul curent, însoțit de domnul Croitoru Emilian, pretor la plasa Budești, județul Lăpușna, am inspectat în zilele de 27 și 28 martie 1942 comuna Mereni, județul Lăpușna, constatând următoarele: Primăria. Sosind la primărie, am găsit prezenți la serviciu pe domnii notar Lilia Florean, primar Baciu Marcu, secretar Margine Anatolie, impiegata Gârlovanu Anastasia, casier Nicula Moisei. Primăria este instalată în local propriu, ocupând patru încăperi, curate și corespunzătoare, înzestrate cu mobilierul necesar unei bune funcționări.

Comuna a fost inspectată în cursul acestei luni de domnii prim-pretor Aurel Mocanu, la 5 martie, și pretor Croitoru Emilian, la 11 martie. În cursul inspecției domnul prim‑pretor s-a ocupat mai mult de cheltuielile gospodărești: drumuri, sănătatea publică, dispensare, cooperative și banca populară, agricultura, școala, cursuri de adulți. Mai puțin cu chestiuni de birou. Domnul pretor a inspectat instituțiile din comună: școala, biserica, cooperativa. A examinat starea drumurilor și pădurilor, starea de spirit a populației, fântânile, starea sanitară. Nu s-a ocupat de chestiuni de birou.

Lucrările de cancelarie se execută în ordine și la timp de către funcționarii comunali, sub supra­ vegherea și direct îndrumarea domnului notar.

Lucrările rezolvate se păstrează și se coase la dosar în ordine cronologică. Înregistrarea corespondenței se face zilnic, citeț și curat. Registrul de intrare și ieșire cuprinde un număr de 834 acte intrate și ieșite, din care numai două n-au fost rezolvate și anume numerele 826 și 829 din 24 martie. Registrul de indice alfabetic, înființat dar neținut la zi, fiind absolut necesar

M ereni 84

semnare, s-a făcut în rubrica 10 rezervată exclusiv mențiunilor care se fac din oficiul bazei de lege sau mențiunilor ordonate de instanțe judecătorești.

Rectificarea are următorul cuprins: cuvântul Briceag din coloana 5 se va citi Bernevec. Potrivit vederilor regulamentului de stare civilă, notarul fiind singurul răspunzător de buna întocmire a actelor de stare civilă, se atrage atenția domnului notar asupra acestor dispozițiuni, cu ordinul ca redactarea actelor să se facă personal de domnia sa și cu respectarea întocmai a dispozițiunilor regulamentului citat de un funcționar desemnat de domnia sa care să redacteze actele sub directa supraveghere și răspunderea domniei sale. În al doilea rând, dosarele referitoare la căsă­ toriile încheiate nu sunt sigilate, șnuruite, numerotate și parafate de ofițerul stării civile, astfel după cum prevede articolul 36 din regulamentul legii actelor de stare civilă, ci numai capsate, ceea ce, pe lângă că este contra dispozițiunilor regulamentului sus‑citat, nu prezintă nici destulă siguranță pentru păstrarea actelor la un loc. De aceea toate dosarele conținând acte de stare civilă se vor numerota, șnurui, sigila și parafa potrivit articolului citat mai sus, raportându-se de întocmai executare preturii în termen de 24 ore.

Până astăzi s-au înregistrat 81 născuți, 36 morți și 17 căsătorii. Cazuri de despărțenie și trecere de la un cult la altul nu s-au înregistrat. Buletinele statistice se întocmesc și se înaintează prefecturii la timp.

Câte un exemplar din registre de stare civilă pentru anul 1941, cu listele alfabetice res­pective, întocmit conform articolului 12 din regulamentul legii actelor de stare civilă, s-au înaintat și depus la grefa tribunalului Lăpușna...

Publicațiunile care interesează populația se fac citite în piața publică în fiecare marți. Potrivit articolului 110 din regulamentul de lege admi­nistrativă, un notar va lua măsuri și griji ca toate legile, regulamentele, instrucțiunile și ordonanțele ce interesează viața comunei să fie aduse la cunoștința populației prin toate mijloacele uzitate. În legătură cu aceasta trebuie de observat că la această primărie nu se află o bibliotecă de legi uzuale și o generală aplicațiune în administrația

comunală. Or, acțiunea administrativă se face pe bază de legi nu din imperism și rutină. Problemele puse administrației comunale nu pot fi soluționate prin analogie, ci în cadrul dispozițiunilor legale care regle­mentează fiecare domeniu de activitate.

Finanțele comunale. Bugetul comunal de venituri și cheltuieli pe anul financiar 1941/1942 în urma modificării, aprobată cu decizia preturii plăsii Budești nr. 1136 din 9 martie anul curent, cuprinde atât la venituri cât și la cheltuieli suma de 1 milion 261 mii lei. S-au încasat în total 1 milion 145 mii 678 lei cu un număr de 1235 chitanțe, întrebuințându-se 7 volume chitanțiile zise ajutătoare și s-au făcut plăți în sumă de 380 mii 190 lei cu un număr de 66 ordonanțe de plată emise și achitate. Încasarea veniturilor s-a făcut pentru o mai ușoară contabilizare și înregistrare a încasărilor cu chitanțierea ajutătoare, iar sumele încasate s-au făcut venit la buget prin vărsarea la casieria comunală, contra chitanței emise dintr-un chitanțier general din care s-au emis un număr de 14 chitanțe. Operațiunea, deși prezintă un avantaj deosebit din punct de vedere amintit mai sus, este totuși în contradicție cu dispozițiunile articolului 184 aliniat 20 din Regulamentul legii administrative care prevede că numai veniturile fără debit, taxele de obor, taxele biroului populației și orice taxe care se constată se încasează în momentul efectuării unui serviciu... În general execuția bugetului s-a făcut în bune condițiuni, realizându-se încasări din cele mai bune, ceea ce denotă o laborioasă activitate din partea orga­nelor comunale în această direcție și o între­ mătoare de suflet conștiință cetățănească din partea contri­buabililor. Mulțumită acestor încasări, bugetul comu­nal se soldează la acest sfârșit de an financiar cu un excedent apreciabil, care va permite admi­ nistrației comunale să întreprindă lucrări de cea mai mare utilitate pentru comună.

Situația încasărilor pe ziua de azi după jurnalul de casă repartizată pe fonduri bugetare se pre­zintă astfel: încasări – 1 milion 145 mii 678 lei, plăți – 380 mii 190 lei. Sold în numerar – 765 mii 488 lei, sume pe care le-am găsit în casa comunală și asupra casierului Nicula Moisei. Este vorba de bilete de bancă: 1344 bilete a câte 500 lei în sumă de 672 mii

85

Starea drumurilor. E prea cunoscută spre a mai fi descrisă. Nepietruite, astăzi ele prezintă o masă compactă de noroi pe care îl frământă cu trudă oamenii și vitele. Prefacerea drumurilor va constitui încă o problemă, a cărei soluționare va trebui eșalo­nată în timp, pentru ca pietruirea drumurilor, astfel ca ele să fie circulabile mai ales pe timpurile ploioase de primăvară și toamnă. Este nevoie de cantități de piatră care nu se pot aprecia decât în urma unor verificări și calcule pe teren. Dar aceasta nu înseamnă că organele comunale nu trebuie să ia măsurile ce le stau în putință pentru remedierea măcar în partea stării de lucru prezente. De aceea, în limita posibili­tă­ților locale și în cadrul muncii de folos obștesc, se vor lua toate măsurile găsite necesare pentru adu­cerea drumurilor măcar parțial într-o stare bună. Se va aduce piatră și se vor pietrui drumurile princi­pa­le de acces comunal și se vor nivela și astupa gropile, se vor desfunda șanțurile și se vor repara po­du­rile și podețele. Imediat ce se va usca noroiul dru­­murilor, domnii notari și primarul vor lua măsuri pentru ca drumurile să fie permanent curate. În vede­rea acestui scop se vor lua măsuri și se vor obliga toți locuitorii ca să plivească, să curețe și să măture drumul din dreptul proprietății sale. Tot în legătură cu curățenia drumu­rilor se va interzice depozitarea gunoaielor și băli­garului la ieșirea din sate pe marginea drumurilor. Oamenii vor fi sfătuiți să-și ducă băligarul pe câmp, iar gunoaiele să fie arse. Cei care nu vor înțelege să se supună acestei măsuri, să fie amendați. Școlile în număr de 7, trei cu localuri proprii și 4 închiriate, funcționează în bune condițiuni.

Funcționarea lor a fost asigurată de la început prin concursul plin de înțelegere al domnului notar, în ceea ce privește aprovizionarea cu combustibil și alocarea fondurilor pentru întreținere. Din cele 7 școli numai două sunt în clădiri bune. Celelalte au nevoie de unele reparațiuni. Se vor repara încă în acest an, pentru care scop primăria va căuta să prevadă în buget și, în limita posibilităților, fondurile necesare.

Corpul didactic numără 12 învățători, toți la posturi, frecvența școlară este bună, atingând 86 la sută.

Sănătatea copiilor este bună.

M ereni

lei, 93 bilete a câte 1000 lei în sumă de 93 mii lei și în monedă metalică: o monedă de 250 lei, două monede a câte 20 lei, 19 monede a câte 10 lei și 4 monede a câte 2 lei...

Bunurile intrate pe patrimoniul statului au fost inventariate pe categorii, iar fișele respective întocmite și înaintate de Rectoratul românizării. Aceste bunuri sunt: 1) 1200 ha teren arabil, provenit de la germanii repatriați din satul Chetrosu-Neamț, care se administrează de camerele de agricultură.

2) 71 cai de pripas în folosința locuitorilor, care urmează să fie vânduți de către comisiunea de plasă instituită prin deciziunea guvernământului nr. 30/1942.

3) Una scărmănătoare de lână.

4) Una curea de transmisie pentru moară

(din păr de cămilă).

5) Una șaretă.

6) Una presă automată de struguri.

7) Una basculă pentru care.

8) Un cântar mic.

9) Două separatoare de lapte cu accesorii.

10) 428 butoaie pentru vin.

Bunurile de la numărul doi și până la 10 se găsesc în păstrarea comunală fără să producă vreun venit. Deaceea comisiunea comunală se va întruni imediat și va lua urgente măsuri pentru valorificarea lor, potrivit dispozițiunilor din ordonanța nr. 32 din 19 decembrie 1941...

Realizări pe teren. De la 24 iulie 1941, de cum a venit în această comună domnul notar Lidia Florian, a dezvoltat o activitate rodnică ale cărei rezultate leam arătat mai sus. Deosebit de aceasta, a organizat și pus în stare de funcționare serviciul primăriei, a pus în funcțiune dispensarul și baia comunală, care au suferit stricăciuni de pe urma cutremurului și de pe urma devastării bolșevice, a reparat și pus în stare de funcțiune 7 localuri de școală, a reorganizat și pus în funcțiune 2 cooperative, una în satul de reședință și una în satul Chirca, a construit și amenajat patru poduri. Pe lângă aceasta, a muncit cu vădite rezultate și pe tărâmul cultural și asistenței sociale, ale căror rezultate se vor arăta la capitolele res­pective.

M ereni 86

Materialul didactic este aproape suficient.

Pe lângă școală mai funcționează și două ateliere de lucru manual care au nevoie de unelte pentru lucru.

Pentru înzestrarea lor cu unelte necesare unei bune funcționări, dar mai ales pentru educarea profe­sională a viitorilor gospodari și meseriași români, primăria va face tot posibilul să prevadă în bugetul anului care începe și fondurile necesare măcar unei dotări parțiale.

La fel va căuta să completeze și mobilierul necesar. În această iarnă s-au organizat cursuri de adulți cu 200 analfabeți cu rezultate din cele mai bune. Iar în cadrul căminului cultural, care a luat ființă în cursul lunii ianuarie 1942, s-au ținut și cursuri țărănești.

Cantina școlară a luat ființă de la început, funcționând toată iarna după cum funcționează și astăzi, servind zilnic hrană caldă la un număr de 42 elevi. Aprovizionarea cantinei, și prin aceasta buna ei funcționare, a fost asigurată prin concursul primă­riei care a efectuat în acest scop fondurile și ofrandele colectate prin ajutorul de iarnă.

Biserica una singură a avut de suferit de pe urma cutremurului. În programul de activități s-a prevăzut repararea ei. Mulțumită activității preoților Gheorghe Ilicevici și Nicolae Popescu frecvența credincioșilor la biserică este foarte bună. Sectanții s-au rărit, rămânând numai două familii de baptiști. Concubinajele au început și ele să dispară, astăzi nefiind decât 7 cazuri.

Agitații stiliste nu se fac sub nici o formă.

Agricultura. Comitetul agricol comunal a fost înființat. Comuna cu satele componente a fost împărțită în 10 sectoare și vecinătăți. Șefii de sectoare și vecinătăți au fost instruiți în vederea executării muncii de renovare la cursurile școlii țărănești de astă iarnă. Agentul agricol a fost concentrat, ceea ce dăunează activității comitetului agricol comunal.

Pentru remedierea acestui neajuns se va numi imediat un înlocuitor. Jandarmul agricol a sosit în comună.

Planul agricol al comunei încă nu a sosit de la ocolul agricol. Se va interveni imediat la pretură pentru a se da un ordin să se trimită comunei acest plan.

Planul de cultură pentru proprietarii cu mai mult de 25 ha de pământ a fost întocmit și comunicat acestora.

Suprafața arabilă a comunei cuprinde 6759 ha, din care s-au însămânțat în toamna anului 1941 2570

ha cu grâu și 85 ha cu secară. Total s-au însămânțat 2655 ha. Rămân pentru însămânțare în primăvară 4104 ha. În privința organizării și executării muncilor agricole de primăvară se vor aplica și executa întoc­mai dispozițiunile ordonanței nr. 30 din 17 februarie 1942 dată de către guvernământ, directo­ ratul agriculturii.

Sanitare. Starea sanitară a comunei până în prezent este bună. S-a ivit un singur caz de tifos exantematic în satul Chetros-Bâc. Medicul circum­ scripției locale, doctor Mihail Popescu, a luat toate măsurile de profilaxie, izolând bolnavul și procedând la dezinfectarea și deparazitarea întregului sat. Grație măsurilor luate și muncii depuse de personalul sanitar boala s-a limitat la acest singur caz. Bolnavul s-a restabilit.

Grija sănătății publice din comună e în paza dispensarului medical din comună, în fruntea căreia se găsește medicul de circumscripție, doctor Mihail Popescu, care muncește cu toată râvna și veghează pentru buna stare sanitară a comunei, ajutat de doi agenți sanitari, o moașă și o soră de ocrotire.

Baia comunală, care a funcționat toată iarna în grija și cu sprijinul material al comunei, a contribuit efectiv la menținerea bunei stări sanitare a comunei, oferind băi gratuite populației. Copiii de școală și premilitarii au fost des îmbăiați în această iarnă.

Serviciul sanitar se bucură din partea comunei și intelectualilor de cel mai larg concurs.

Apa de băut nu e prea bună, din care cauză s‑au ivit destul de dese cazuri de îmbolnăvire. Este neapă­ rată nevoie să se construiască fântâni igienice și să se amenajeze și să se țină în perfectă stare de curățe­nie cele existente, după cum s-a expus și domnul primpretor cu prilejul ultimei dumisale inspecțiuni. În proxima ședință a Consiliului de colaborare se va ține și această chestiune, plus aceea a asanării bălților care prezintă un permanent pericol de infecție și propagare a bolilor și mai ales a paludismului. Săptămâna curățeniei a decurs bine și cu rezultatele cele mai bune. Dispensarul medical necesită urgente și absolut necesare reparațiuni pentru efectuarea cărora se va interveni la inspec­ toratul sanitar.

Cooperativa e în plină activitate, fiind suficient aprovizionată cu articole de generală necesitate: sare, var, articole CAM, zahăr și petrol, pentru acestea din urmă primind cote lunare ce se repartizează de pretură. Banca încă nu a dat împrumuturi. Are însă depuneri de circa 200 mii lei.

Asistența socială. În cadrul acțiunii ajutorului de iarnă s-au colectat 2000 kg porumb, valorificat cu 16 mii lei, iar banii rezultați din această valorifi­care s-au dat cantinei școlare. 750 kg grâu care s-a măcinat și s‑a fabricat pâine pentru cantina școlară plus 26 mii 150 lei rezultați de pe urma colectelor din luna decembrie 1941 și februarie 1942 care s-au vărsat în întregime cantinei școlare. Deosebit de aceasta, primăria, din bugetul comunal, a mai dat aceleiași cantine încă 5000 lei, contribuind pe de altă parte și pentru ajutorarea elevilor săraci cu cărți.

Pentru darul ostașilor s-au colectat 10 perechi mănuși, 12 perechi ciorapi de lână, două flanele, 112 găini, una rață, 1400 ouă și alte alimente. Iar pentru sfântul paște în acest an s-a colectat pentru ostașii de pe front 3380 ouă roșii. Iar la împrumutul reîntre­ girii 1941, deosebit de subscrierile făcute direct la percepție și garda financiară prin străduința organelor primăriei, domnilor notar și primar, s-a mai subscris și vărsat efectiv 160 mii lei.

Premilitarii numără 250 tineri înscriși sub co­ manda învățătorului Ilie Popescu, frecvența tinerilor la instrucția regulată este din cele mai bună.

Pompieria comunală este la început de orga­ nizare. S-a format o echipă de pompieri voluntari sub comanda agentului sanitar. Materialul de pompierie se compune din trei sacale pe roate, o pompă de mână și câțiva metri de furtun.

Starea de spirit. În sânul populației domnește o stare de spirit liniștită. Populația privește cu încredere în viitor, rezemându-se cu deplină nădejde și siguranță în măsurile luate de autorități. Dovadă: punctualitatea și numărul mare care au răspuns și răspund la cererile de rechiziție pentru lucrările de interes militar. Mișcări subversive și agitație din umbră nu s-au semnalat. Populația își vede liniștit de treburi, așteptând să vină paștele și apoi să înceapă muncile de primăvară.

M ereni 87

Sanităria veterinară. Conscrierea animalelor a fost făcută. De asemenea, situația numerică model 16 a fost întocmită și verificată de medicul veterinar. Printre cabaline, bovine, ovine nici o epizootie. Prin­tre porcine s-a ivit și bântuie pesta porcină. Din lipsa serului combaterea acestei molime este foarte grea și cu rezultate din ce în ce mai slabe. Locuitorii sunt gata să suporte toate cheltuielile pentru procurarea serului ca să-și inoculeze animalele bolnave.

Pentru a preîntâmpina întinderea molimei se va interveni de urgență la subdirectoratul zootehnic și sanitar veterinar pentru a se aviza asupra măsu­ rilor de luat. În legătură cu combaterea epidemiilor și pentru ajutorul celor loviți de neno­ro­cire, domnul notar în proxima ședință a consiliului de colaborare va pune și problema asigurării mutu­ale a vitelor, după care va convoca o adunare obștească a săte­nilor, unde va arăta foloasele acestei asocieri și va păși la înfăp­t u­i rea acestei opere de asistență plugărească și gospo­dărească care, cu siguranță, se va bucura de bună primire din partea țăranilor. Totul depinde de energia și priceperea celor chemați să înfăptuiască și această operă de consolidare a economiei țărănești și prin aceasta a economiei naționale.

Comuna nu are reproducători proprii. Monta vacilor este făcută de reproducători particulari autorizați. Foloasele reproducătorilor selecționați fiind pe deplin dovedite în ameliorarea raselor existente, domnul notar și primar vor avea grijă ca în noul buget să se prevadă fonduri necesare pentru procurarea măcar a unui taur și a doi vieri.

Biletele de vită se eliberează potrivit instrucției ministerului agriculturii și domeniilor cu aplicarea dispozițiunilor de ordine cu privire la circulația animalelor, aplicându-se întocmai timbrele fiscale și zootehnice potrivit normelor statornicite în această privință.

Comerțul și industria sunt încă la început.

Industria cuprinde o moară țărănească și o lăptărie, iar comerțul este reprezentat printr-o cooperativă de consum și aprovizionare afiliată băncii populare din comună.

88 M ereni

Sărbătorirea zilei de 1 mai (1952)

Șeful postului de jandarmi, plutonier Petru Huțanu, s-a prezentat în cursul inspecției, făcându‑mi un raport amănunțit asupra stării de spirit, ordine și siguranță din comună. Paza în comună este asigurată de cinci guarzi comunali, plătiți din buget și puși sub comanda șefului de post, făcându-și pe deplin datoria. În timpul inspecției am luat contact cu repre­ zentanții autorităților din comună și am avut satisfacția să constat o deplină armonie între toți factorii chemați să muncească pe ogorul administrației rurale. Toți mi-au declarat că se bucură de cel mai larg și plin de înțelegere concurs din partea primăriei...”.

(ANRM, F. 339, i.1, d. 10044, f.f. 8-18).

Sub ocupația sovietică președinți ai sovietului sătesc din Mereni au fost Anton C. Moiseenco (1940-1941; în iulie 1941 a fost executat de autoritățile românești pentru participare la deportarea merene­nilor în Siberia între 13-14 iunie 1941; împre­ună cu el, pentru colaborare cu autoritățile sovietice, au mai fost împușcați sătenii Chiril Nircă și Vasile Racu); Iacob Gh. Poiată (1944), Ecaterina D. Moiseenco (1944), Nicolae L. Dunchin

(1945-1946), Petru I. Hasnaș (1947-1948), Petru Z. Cojușneanu (1948-1951), Nicolae I. Bel´schi (1951-1952), Alexei S. Josanu (1953-1962; 19691977), Vasile C. Maraliuc (1962‑1963), Alexei S. Josan (1963-1966), Ion G. Gavriliță (1966) și Efim I. Vasiliță (1967-1969).

Cea mai îndelungată perioadă localitatea a fost administrată de către Valentin F. Oglindă (19771999). În muzeul satului s-a păstrat cuvântarea primarului și depu­tatului Parlamentului Republicii Moldova, V. F. Oglindă, rostită în fața sătenilor la 31 august 1990: „Stimați cetățeni ai satului Mereni!

Stimați oaspeți! Sărbătoarea „Limba Noastră” este o sărbătoare neobiș­nuită, este o sărbătoare neor­ dinară. Ea nu e o sărbătoare a cifrelor și a numelor de familie, a rapoar­telor de activi­tate. Ea este prima sărbătoare a poporului moldovean, sărbătoare cu adevărat națională, ea este sărbătoarea graiului nostru, ea este sărbătoarea sufletului nostru, ea este sărbătoarea neamului nostru. Dreptul fiecărui popor, dreptul lui numărul unu este dreptul la limbă, asta-i suflarea noastră.

Răndul întâi (de la stănga la dreapta): Savelie I. Chiricoi (învățător), Vera I. Chiricoi (bibliotecar), Afanasie I. țurcan (președinte de colhoz), Vladimir I. Chiriac (președinte de colhoz), Petru Z. Cojușnean (pre­ședinte al sovietului sătesc).

Rândul doi (de la dreapta la stănga): Platon A. Minciună (învățător), Marc L. Itelzon (directorul școlii), Vladimir A. Caraman (agronom),Sana E. Slepoi (învățătoare), Mihail C. Ursu (învățător), Vasile T. Lungu (învățător)

Începând cu 2 august 1940, zi de cea mai tristă amintire în istoria acestui oropsit pământ al Basarabiei, ne-au tot spus și ne-au tot repetat că suntem suverani, că avem limbă, că avem alfabet, că avem istorie. Am fost suverani. Dar suveranitatea garantată de constituție și trâmbițată de la toate tribunele a fost pentru moldoveni până nu de mult o suveranitate îngenuncheată. În anul 1940 s-a furat ziua în amiaza mare tezaurul cel mai scump al neamului – limba noastră cu tot cu alfabetul ei adecvat, impunându-se în locul lui un surogat. Asemenea limbă nu era în stare, firește, să exercite funcțiile sociale într-un stat civili­zat, să educe și să crească minți strălucitoare. Așa se făcea că un medic, un agronom, un inginer, un arhitect, un maistru oarecare, în loc să fie propagator al limbii literare devenea – involuntar, desigur – un schimonositor al ei. Rămasă fără creier, națiunea se zbătea în convulsii, încercând a-și crește o nouă in­telec­tualitate, dar întrun mediu anațional și lingvistic nefavorabil. Decenii întregi limba ne-a fost schilo­dită și schingiuită, dată afară de peste tot pe ușă și pe fereastră.

Știm bine cu toții că limba de stat și grafia latină a fost obținută prin mari bătălii purtate pe parcursul a mai mult de un an. Lungă ne-a fost calea spre această sărbătoare, grea ne-a fost lupta spre această zi, spre această victorie. Sesiunea a XIII-a a par­lamen­tului țării noastre a reabilitat limba noastră română în drepturile ei istorice și juridice.

Cine s-ar fi putut gândi acum doi-trei ani sau chiar acum un an că vom consfinți ziua limbii noastre române? Sunt fericit și pentru că am ajuns să văd limba noastră la locul ei legitim: limba de stat cu grafie latină. Da, sunt fericit, fiindcă pentru această zi am luptat și eu, am luptat pentru limbă, am luptat pentru alfabet, am luptat pentru tricolor, am luptat pentru suveranitate. Mă închin tuturor acelora care în anii de cruntă stagnare sau de euforie structuristică au spart gheața conformismului din noi. Fierbintele august al anului trecut va intra în istoria neamului nostru pentru totdeauna. În clipele de grea cumpănă ne-am simțit tari prin solidaritate, frați prin sânge, puternici prin viitorul care ni se întrezărea ...

M ereni 89

Funcționarii satului Mereni către 1952

M ereni 90

Da, am reabilitat limba, dar, spre regret, această reabilitare deocam­dată e mai mult formală. Aceleași forțe antinaționale blochează realizarea legii despre limba de stat, neagă unitatea de limbă moldo-română, distrug și împroașcă cu noroi crinii latini răsăriți pe unele firme. Frumoasa noastră limbă continuă să rămână o cenușăreasă, o rudă săracă care a ajuns abia pe firmele ușilor capitonate, dar nu și dincolo, unde continuă să se vorbească în limba secerii și a ciocanului.

Trebuie să ne dăm seama că vom ieși din mocirla în care ne aflăm numai prin buchia cărții. Vom deschide toate ferestrele și ușile spre civilizație numai dacă ne vom cunoaște limba și istoria. Vă felicit cu sărbătoarea neamului nostru. Să păstrăm și să ne dezvoltăm graiul strămoșesc...”.

După obținerea independenței Republicii Moldova, după o pauză de peste cinci decenii, locuitorii satului au avut posibilitatea să participe la alegeri în condițiile sistemului multipartit. Începând cu mijlocul anilor ´90, în rândul electoratului merenean se observă o scădere a interesului față de alegeri.

Astfel, dacă la alegerile din 1994 au participat 76,15 % alegători, în 1995 numărul acestora scade la 59,51 %, în 1996 puțin s-a ridicat – 63,87 %, iar în 1999 scade foarte simțitor – 41,0 %.

Este ineresant că la alegerile prezidențiale din 1996 merenenii s-au pronunțat pentru Mircea Snegur în proporție de 56,89 %. Câștigătorul campaniei prezidențiale din 1996, Petru Lucinschi, în primul tur al scrutinului a acumulat la Mereni doar 11,49 %, fiind devansat de Valeriu Matei – candidatul Partidului Forțelor Democratice, care a obținut 24,65 %. În cadrul alegerilor parlamentare merenenii au pledat, de regulă, pentru forțele de centru-stânga și mai puțin pentru partide de centru-dreapta. În anul 1994: PDAM – 48,73 %, BȚI – 18,16 %, AFPCD – 10,14 %; 1998; 2000. Pe plan local, în 1995, au fost votate Alianța Forțelor Democratice – 47,39 % și PDAM – 44,87 %; în 1999: PCM, PDAM, BS – 23,74 %, Convenția Democratică – 14,62 % și USD Furnica – 11,19 %; în 2003: PCM.

La alegerile primarului satului, merenenii au pledat un timp îndelungat pentru candidați inde­ pendenți: Valentin Oglindă (1991, 1995) și Victor Grosu (1999). La alegerile din anul 2003 electoratul merenean a ales în calitate de Primar pe repre­zen­ tantul Partidului Comuniștilor, Mihail Anton, care la momentul respectiv era deputat în Parlamentul RM din partea PCRM.

91 M ereni

P

Până la mijlocul secolului XIX

în Basarabia a existat așa-numitul

învățământ bisericesc. În acea perioadă învățătorul nu era remunerat. E de la sine înțeles că nu exista un program de învățământ fix. De obicei, învăță­tura se făcea în pridvorul bisericii de către diaconul sau preotul satului. Esența studiilor de atunci consta în lectura textelor cu (caractere chirilice), în studi­erea calendarului bisericesc, a sărbătorilor reli­ gioase, a vieții sfinților, a învățămintelor de com­porta­ ment moral, a anumitor reguli sociale, în învățarea rugă­ciunilor și a diferitelor capitole din Biblie. Începând cu a doua jumătate a anilor ´70 ai secolului XIX, în regiune se introduc cerințe clare față

de învățământ. De exemplu, pentru divizia I, adică pe parcursul primului an de studiu, se prevedea pentru cunoașterea literelor după table, formarea și scrierea lor după modele, scrierea și citirea cifrelor. La religie se prevedea învățarea pe de rost a rugăciunilor în limba rusă. Pentru anul II se prevedea cunoașterea literelor după table și silabe, scrierea numerelor din memorie, calcularea diferitor numere. Divizia a III-a prevedea cunoașterea și scrierea literelor după dictare, citirea curentă, cele patru operații cu numere întregi, noțiuni elementare de istorie și geografie. Metoda principală de predare era cea silabică, conform căreia fiecare cuvânt se pronunța pe silabe pentru a înțelege construcția cuvintelor și a învăța să citească. Deseori,

M ereni 92

copiii erau puși să învețe alfabetul pe de rost, cu numele și imaginea fiecărei litere, apoi citeau cuvântul cu mai multe litere pe silabe (exemplu: ce-ai, a-pă, do-bro, vo-da etc.). După un an de silabisire, se trecea la citit. Învățătorul preda individual și se servea de monitor, nu lipseau nici „metodele” lui Ion Creangă, redate în amintirile sale din copilărie. În anii ´80 ai secolului XIX, în ținut se introduce sistemul „școlilor de zemstvă” („școli ministe­riale”). În aceste școli de patru clase programul prevedea următoarele sarcini didactice: în clasa I-a elevul studia scrisul, cititul alfabetului rus după abecedar, silabisirea și citirea cuvintelor, având figuri și tablouri în text, scrierea și citirea cifrelor până la 100. La religie se învățau pe de rost rugăciuni. În clasa a II-a programul prevedea scrierea, citirea, dictarea și copierea. De asemenea erau prevăzute mici probleme cu cifre până la 100, rugăciunile și începutul Vechiului Testament. În clasa a III-a se cerea o citire pronunțată, dictare, început de grama­tică, aritmetică cu probleme cu cifre până la 1000 și măsurile. La religie se studiau Vechiul Testament și rugăciunile corespunzătoare. În clasa a IV‑a programul prevedea citire liberă, dictare și încercări de compunere. La aritmetică se lucra cu cele patru operații până la un milion, cu măsurile de suprafață și volum. La geografie se învățau noțiunile elementare despre hotare, bogății și popoare. Istoria prevedea teme despre nașterea poporului rus, botezul rușilor, istoria lor, date despre familia imperială. La religie se studiau Vechiul și Noul Testament, rugă­ciuni și cele 12 sărbători sfinte.

Precizăm că învăță­mântul se efectua nu în limba maternă, cum ar fi fost normal, ci în limba rusă.

Din această cauză, elevii moldoveni, pe lângă faptul că însușeau cu greu materiile, mai pierdeau un an pentru studierea forțată a limbii ruse. Prin urmare, studiile durau în realitate cinci ani.

Satul Mereni a fost printre primele localități rurale din Basarabia în care s-au întemeiat școli parohiale. Prima școală primară se deschide la Băcioi în 1836, iar următoarele 8 școli rurale sunt înființate în 1842. Patru dintre acestea activau în județul Chișinău și anume: în Mereni, Răzeni, Vălcineț și

Copia actului prin care s-a decis deschiderea școlii ministeriale din Mereni (10 aprilie 1883)

Nisporeni. Menționăm că școala din Mereni a fost deschisă într-o clădire cu două săli de clasă din curtea bisericii actuale. În 1876 în casa părintelui Ioan Platon se des­ chide o școală „populară”, de o singură clasă („odno­ klasnoie narodnoe ucilișce”), numărul elevilor fiind de circa 25 persoane.

La o adunare specială a sătenilor din 10 aprilie 1883 se decide transformarea școlii populare din Mereni în școală ministerială. Subliniem că la acea adunare, în afară de locuitori ai satului Mereni, au participat și reprezentanți ai localităților Cimișeni, Vadul lui Vodă, Bălăbănești, Cruzești, Ciopleni, Cricova, Visterniceni, Bubuieci și Sângera. La acea adunare s-a hotărât ca, anual, de la săteni să se strângă în beneficiul școlii 417 ruble. În același timp, școlii

Certificat de absolvire a școlii din Mereni (1907)

urma să i se dea în folosință o desetină de pământ. Școala respectivă a fost deschisă la 23 aprilie 1884.

Actul de deschidere a fost semnat de către preotul Ioan Platon, învă­țătoarea Eudochia V. Ternovski (n. 1861), sătenii Vasile Strate, Gheor­ghe Oglindă și „starosta” satului Toader Postică. (ANRM, F. 316, i. 5, d. 46, f.f. 52, 54, 58-61, 63; ibidem, d. 55, f. 77 v.; ibidem, d. 57, f. 35; Kișiniovskie Eparhial´nîie Vedomosti, 1875, nr. 17, p. 641; A. Zașciuk. Materialî dlea gheografii i statistiki, Sankt Petersburg, 1862, p.

398; Sbornik Bessarabskogo zemstva, nr. 3, Chișinău 1877, p. 38; Pamiatnaia kniga Odeskogo ucebnogo okruga, Odesa 1881, p. 290; Zamfir C. Arbure.

Basarabia în secolul XIX. Text îngrijit, studiul introductiv, note, comentarii, indice de Ion și Tatiana Varta, Novitas, Chișinău, 2001, p. 471).

93 M ereni

Despre situația școlii din primul deceniu al secolului al XX-lea ne sunt cunoscute foarte puține lucruri. Printre pedagogii care au activat aici în anii 1900-1915, au fost Ana Celac, Ecaterina Kremenițki și Anna Kurtev. La 1900 tutore oficial al școlii era Profir Rejep, iar după el – Luchian Nuță. Numărul copiilor care frecventau școala creștea nesemnifica­ tiv. În 1904 școala ministerială era frecventată de 66 băieți și 6 fete, iar cea parohială – de 14 băieți și 4 fete. În 1909 școala ministerială avea 75 elevi, iar în 1913-82. (Kișiniovskie Eparhial´nîie Vedo­mosti, 1899, p. 506; idem, 1901, p. 422; idem, 1902, p. 622; idem, 1903, p.134; Otciotî Kișiniovskoi Uezdnoi Zemskoi Upravî, 1899, p. 43).

Pe de altă parte, la 11 sep­tembrie 1904 în Mereni este deschisă o școală-colonie pentru infractori minori. Către 1913 în această instituție erau reeducați 50 de copii. Colonia deținea 175 desetine de pământ, avea o școală și câteva ateliere. În 1916 instituția respectivă avea 7 funcționari: Alexei Gh. Gacichevici (director), supraveghetorii V. D. Olari, A. I. Svetenco, A. A. Svetenco, maiș­t ­r ii M. S. Tomașevschi, M. G. Nicov și F. S. Portnov. În afară de aceasta, în statele coloniei intrau preotul Ion Platon și pălămarul Gheorghe Popovici. (Spravoc´naia kniga Kișiniovskoi Eparhii na 1915 god, Chișinău, 1915, p. 142; Otciotî Orgheevskoi Zemskoi Upravî za 1905 god, p. 287; Obzor Bessarabskoi Gubernii za 1913, p. 90; Kișiniovskie Eparhial´nîiie Vedomosti, 1908, nr. 14, p. 80; Adres-kalendar´ Bessarabskoi Gubernii, Chișinău, 1916, p. 192). În perioada administrării românești învăță­ mân­tul din Basarabia a avut un caracter extrem de benefic pentru populația din regiune, fiecăruia ofe­r in­d u­i ‑se posibilitatea de a studia în limba maternă. Începând cu 1918 în ținut începe un inten­siv proces de construcție a localurilor destinate școlilor sătești. Între 1918-1940 aici au fost con­struite 1760 noi localuri-incinte care, de obicei, dispuneau de 3-4 săli de clasă, o cancelarie pentru profesori, un birou pentru directorul școlii etc. În două decenii de administrare românească au fost construite mai multe școli decât în peste o sută de ani de dominație rusească.

M ereni 94

Edificiul școlii din Mereni (anii ’50-’60 ai sec. XX)

S-a schimbat complet și conținutul învățământului. La baza procesului didactic au fost puse ideile apartenenței la neamul românesc, ale istoriei multimile­nare a românilor, ale eroismului manifestat de către poporul român în lupta pentru independență, dragostea față de țară, însușirea limbii literare române, cunoașterea culturii și științei europene etc. (Vezi, de exemplu, Anton Moraru, Istoria românilor. Basarabia și Transnistria. 1812-1993, Chișinău, 1995, p. 225-230).

Una dintre problemele existente pe atunci în învățământ era proasta școlarizare a copiilor. Astfel, deși, la începutul anilor ´30, în Mereni au fost înregistrați 1004 copii cu vârsta între 5 și 16 ani, doar 293 dintre ei s-au înscris pentru a frecventa școala. În acea perioadă în sat funcționau două școli. La școala mixtă nr.1 au activat ca pedagogi Marcu Gh. Țiganu (directorul școlii), Alexandru Culi­covschi, Maria Culicovschi, Tatiana Dumbravă, Alexandra Horhota, Pantelimon Jigan, Maria Olteanu, Maria Neaga, Mihail

Stratu, Maria Țiganu, Ion Vărticeanu ș.a. (Anuarul învățământului primar, București, 1933, p. 377).

Despre situația învățământului din acele tim­ puri, săteanca Vera H. Stratu (n. 1928) ne-a povestit urmă­toarele: „Eu am mers la școală la șase ani, împreună cu un frate mai mare. Mergeam doi cu o carte. Școala era aici, în centru, unde-i și acuma, numai că au stricat clădirea cea veche și au clădit alta nouă. Ne dădeau bătaie la tot pasul. Și era așa bine că ne învățau să fim oameni. Cum se spune: „Școala face omu´ om, și altoiu´ pomu´ pom”. Dacă intram în școală și nu arătam ca piciorul să fie curat, ne dădeau câteva linii (rigle – n. n.) la palmă. Când intram în clasă, trebuia să fim curați... În clasa I-a ne-a fost învățător Ion Vărticeanu, al doilea a fost Baier Culicovschi. El ne-a luat la al treilea an, era foarte bun învățător. Ne învăța bine, aveam și ore de lucru manual: țeseam, brodam. La învățătură eu eram cea mai bună din clasă, primeam premiul I.

95 M ereni

Cu preotul aveam câte o lecție pe săptămână: învățam cântece bisericești și ni se povestea despre religie. În fiecare clasă era câte o candelă; făceam de serviciu – cine să aprindă candela și să șteargă tabla.

Spuneam „Tatăl nostru” când intram și ieșeam din clasă. În caiete scriam cu peniță și cerneală, pe care o țineam în călimări. Îmblam mai totdeauna cu mâinile murdare de cerneală. A fost un timp când stăteau câte patru în bancă. Când învățam eu, în bancă eram numai câte doi...”. În deceniul patru al secolului trecut în Mereni activa căminul cultural „Voievodul Mihai”. Din conducerea sa făceau parte învățătorul Ilie Stratan (președintele sfatului), directorul școlii primare M. Stratu, notarul comunei N. Chiper (vicepreședinte), doctorul Gheorghe Bocearov, învățătorul N. Țapu (secretar); cenzori erau părintele P. Ababii, șeful de post P. Huțanu și agricultorul Alexei Nistor. Casier al Sfatului Căminului era Nicula Moisei, iar biblio­ tecar – învățătorul I. Vărticeanu.

Din inițiativa căminului cultural, în 1938, la Mereni a fost înființată „Școala țărănească”. Corpul didactic era recrutat din intelectualii satului, cu un program nestabilit și fără a avea caracterul de stabi­litate și continuitate, totul depinzând de posibili­tățile locale.

Cursurile s-au deschis la 2 februarie 1938 atât pentru bărbați, cât și pentru gospodine și au urmat până la 10 martie 1938. Cursurile pentru bărbați au avut loc la sediul școlii primare, pus la dispoziție de către directorul M. Stratu, iar cursurile pentru femei au avut loc la dispensarul circumscripției. Pentru o bună organizare și conducere din cadrul profesorilor s-a ales un comitet format din doctorul Gheorghe Bocearov, directorul școlii primare M. Stratu și învățătorul Ilie Stratan.

Lecțiile se țineau între orele 5-9 după amiază.

Tinerii ce urmau această școală citeau în clase diferite reviste: Albina, Drumul nou, Căminul cultrural și ziarul Cuvânt moldovenesc. Programul de învățământ s-a executat potrivit celor patru cadre de manifestare a omului și anume: sănătate, muncă, minte și suflet. La secția „Bărbați” pedagogi au fost doctorul Gheorghe Bocearov, medic al plasei sanitare Mereni, parohul local, părintele P. Ababii, directorul școlii primare din Mereni M. Stratu, învățătorii I. Stratan, N. Țapu,

Directorul școlii Marcu țiganu, împreună cu soția Maria E. Marcu (răndul întâi, prima din stânga) și fiicele Tamara și Veronica.

A. Culicovschi, I. Vărticeanu, șeful de post P. Buțanu, cântărețul A. Margine și diaconul I. Pranițchi.

Pedagogi la secția „Femei”, au fost F. Bocearov, M. Culicovschi, T. Dumbravă și A. Popovschi. În afară de aceasta, au venit cu prelegeri E. Petrașcu, soră de ocrotire, E. Mihălache, moașă oficială, V. Chiper, maistru de gospodărie. Pe lângă cei menționați, la „Școala Țărănească” au mai predat și doctorul Budacov, medic primar veterinar al județului Lăpușna, M. Țiganu, subrevizor școlar, N. Rubanovschi, inginer agronom regional, părintele Gheorghe Roșca, preot misionar, și N. Popescu, directorul școlii primare din Chirca. În ceea ce privește programul conferințelor ținute pentru bărbați, observăm că la tema „Sănătate” s-a vorbit despre salubritatea satului, îngrijirea fântânilor și igiena locuinței. S-au dat noțiuni generale asupra microbilor, asupra bolilor infecțioase și a mijloacelor de combatere.

La tema „Munca” s‑a vorbit despre agricultură, zootehnie, cooperație, la tema „Mintea” – despre cultură,

M ereni 96 Elevi ai școlii primare din Mereni (1928)

geografie și istorie. Este interesant că, pe lângă temele despre unirea principatelor, domnia regelui Carol I, primul război mondial și cauzele lui, s-a abordat și tema istoriei satului Mereni. Tot la tema „Mintea” s-a vorbit despre educația cetățenească, s‑au dat noțiuni de drept constituțional, despre legea poliției rurale, despre noul Cod Penal Carol al II-lea. La tema „Suflet” s-a vorbit despre Vechiul Testament, despre viața Mântuitorului, despre sectele religioase, despre biserică – corabie a Mântuirii, despre starea de moralitate a satului, despre căsătoria civilă și religioasă, despre legătura sufletească și morală ca temelie a familiei.

Programul conferințelor și lucrărilor practice, ținute în secția gospodinelor, a cuprins următoarele probleme: s-a vorbit despre îngrijirea și igiena locuinței, regulile de igienă intimă, igiena cavității bucale, igiena lehuzelor, îngrijirea gravidelor, întrebuința­rea apei pentru sugaci etc.; s-a explicat rolul gospodinei în familie, rolul femeii ca mamă, s-au ținut cursuri de croitorie,

s-a vorbit despre îmbrăcăminte și confecționarea ei, s-au ținut cursuri de bucătărie, învățându-se prepararea colțunașilor, a pârjoalelor de cartofi, a clătitelor ș.a.m.d.; s‑a arătat rolul femeii ca factor cultural și social, s-au făcut lecturi din autorii români, s-a povestit istoria satului Mereni, s-au făcut diferite exerciții la matematică.

Cursurile respective s-au terminat cu o serbare în sala Băncii Populare „Rejep”.

Cursurile „Școlii Țărănești”, secția „Bărbați”, s‑au încheiat printr-o excursie la Chișinău. La muzeul din Mereni s-a păstrat o broșură în care s-a publicat informația cu privire la acea excursie. Iată conținutul ei: „Săteanul, dacă se duce la oraș, apoi îl găsești în piață ori la vreo judecătorie sau prefectură. În alte instituții n-a intrat și nici nu i-ar fi dat voie să intre și să vadă. A auzit multe, dar de văzut nu a văzut nimic. Excursia făcută a avut rolul de a introduce pe sătean în instituția din care el ar putea să tragă niște cunoștințe folositoare și cu care instituție trebuie să

le-au pus în plan ca să le realizeze și ei. După ore de cercetare am plecat de la muzeu. Cursiștii regretau că n-au avut posibili­tatea ca să stea mai mult timp.

Au luat însă hotărârea că în zilele când muzeul va fi deschis să vie și să-l mai viziteze. La Fundația Culturală ne aștepta domnul profesor P. Ștefănucă și domnul Furtună, care au arătat toate birourile precum și munca ce se duce pentru a lumina pe săteni spre a merge spre o cale mai bună și mai rodnică.

Am vizitat tot acolo Institutul Social Român din Basarabia, unde domnul P. Ștefănucă a căutat să ne înfățișeze realizările ce le-au făcut satele Iurceni și Nișcani, după care au putut să cunoască nevoile sătenilor spre a da remediile necesare. După masă am vizitat școala normală de băieți „Mihai Viteazu” – centru de curat românism în care se plămădesc sufletele fiilor de gospo­dari ce vor ajunge mai târziu purtători de lumină pe plaiurile țării. Școala este toată străjerită. Elevii în costume de străjeri, voioși, gata la datorie, ne-au deschis cu dragoste ușile școlii. Domnul director Șt. C. Gheorghiade ne-a întâmpinat. Am vizitat muzeul agricol al școlii. În el am găsit tot ce ne trebuia: varietăți de grâu, orz, ovăz, secară, fasole, altoiri, îngrășăminte chimice, plante medicinale și furajere etc. Expli­cațiile necesare ne-au fost date de către domnul director.

Muzeul de lucru manual era plin cu obiecte executate de elevi. Aici am putut vedea obiecte sculptate, pirogravate, coșuri împletite, scaune, mese etc.

Cursiștii au cercetat pe fiecare îndeaproape.

Am vizitat muzeul istoric, care cuprinde o bună parte din trecutul nostru, căci am văzut obiecte vechi, monografii, acte, tablouri, construcții în miniatură a diferitelor biserici și case cu trecut istoric. Sala de festivități, biserica, cabinetul fizic și științe naturale, planșe făcute de elevi, cu o curățenie ce nu lasă nimic de dorit, au uimit pe să­teni. Aici ei au văzut marele rol pe care îl are stră­je­ria în formarea și educarea omului.

La sfârșit domnul director Șt. C. Gheorghiade ține o lecție de adevărat naționalism, arătând că numai prin muncă dreaptă și cinstită, ascultare de cei care îi îndru­mează în fiecare zi, supunerea, dragostea și iubirea, pe care trebuie să o avem față de suveranul nostru M. S. regele Carol al II-lea, ne va aduce o stare

M ereni 97

stea permanent în legătură. Înainte de a face o excursie trebuie să stabilești localitatea și modul de transportare. Localitatea aleasă trebuie să aibă instituții, ferme, monumente istorice etc., care vizitându-le să rămâi cu ceva. Se ia contact cu reprezentanții instituțiilor de vizitat și după aceasta se stabilește intinerariul excursiei. Aceasta poate dura mai multe zile, sau mai puține, depinzând de numărul localurilor și fermelor trecute în intinerar, timpul necesitat pentru explicații cum și depărtarea de la sat la oraș, depărtarea dintre instituțiile ce trebuiesc vizitate.

Transportul până la Chișinău l-am făcut cu trăsurile, distanța fiind de 20 km. Intinerariul a fost stabilit de către domnul Strătan Ilie, împreună cu domnul Niza, reprezentantul Fundației Culturale Regale Regionale a Basarabiei.

Deplasările dintre instituțiile ce trebuiau vizitate s-au făcut cu camionul care a fost pus la dispoziție cursiștilor datorită intervenției pe care a făcut-o domnul procuror general Ionescu Dârzeu, directorul regionalei, către domnul primar al municipiului Chișinău, domnul C. Dardan... Punctul de plecare a fost depozitul de armăsari. Cursiștii au văzut diferite rase de armăsari, de tauri și de berbeci. Lămuririle au fost date de către domnul administrator al depozitului care le-a mai vorbit despre ameliorarea rasei animalelor, îngrijirea și facerea grajdului.

De la depozit am plecat la ferma Costiujeni.

Aici aveam de vizitat școala țărănească superioară organizată de către Fundația Culturală „Principele Carol” Regionala Basarabiei și ferma zootehnică a facultății de agronomie. Școala țărănească de acolo era sub conducerea domnului inginer agronom Leahu. Împreună cu el am vizitat ferma unde s-au dat explicațiile necesare. Aici am văzut rasele de oi, de vaci, de porci, de cai, precum și lăptăria în care se fabrică derivatele laptelui ce sunt plasate pe piața orașului. De la Costiujeni am luat drumul Chișinăului, unde eram așteptați la Muzeul Național.

Aici tinerii nu știau la ce să se uite mai mult. Lucrările executate din lemn, mașinile agricole, varietățile de porumb, grâu, precum și rasele animalelor au fost cele mai mult cercetate. Ei au văzut aici modele de construit casele cu toate dependințele și pe care și

M ereni 98 Marc L. Itelzon, directorul școlii din Mereni (rândul întâi, al patrulea din dreapta) împreună cu colectivul pedagogic (1955)

eco­no­mică mai îmbunătățită. În strigăte „de sănă­tate” am plecat la imprimeria statului.

Domnul director ne-a pus la dispoziție pe domnul Șerban, șef de birou care ne va conduce în toate atelierele, dându-ne explicațiile necesare. Cursiștii nu văzuseră nici o tipografie. Aici au avut ocazia ca să cunoască îndeaproape cum se face culegerea literelor, cum sunt așezate, tipărirea, legarea și capsarea cărților gata. Am părăsit imprimeria cu sufletele împăcate că prin vizita ce am făcut-o am progresat în cunoașterea tiparului care are un rol foarte mare pentru progresul omenirii. Cu aceasta excursia noastră ia sfârșit. În tot timpul am putut constata următoarele: sătenii doresc să cunoască cât mai mult. Excursiile cu explicațiile date documentează și mai bine cunoștințele predate. Ei capătă o mulțumire sufle­tească, un avânt și un dor de muncă nouă care îi va duce spre o stare înfloritoare. Sunt ascultători. Am observat un sentiment de jenă la ei când intrau în vreo instituțiune. Este și

Studenți mereneni de la stânga spre dreapta: 2. Sava Gh. Nicula, 3. Ion Grosu, 4. Gheorghe F. Anton, 7. Gheorghe Danu (la paști anul 1960)

Felul în care a evoluat învățământul din Mereni în perioada 1946-1962 se poate vedea și din tabelul de mai jos: Anii

Clasele VII

VIII

IX

X-a

XI-a

1946/1947

10

–

–

–

–

1947/1948

17

–

–

–

–

1948/1949

13

–

–

–

–

1949/1950

10

–

–

–

–

1950/1951

23

–

–

–

–

1951/1952

49

30

–

–

–

1953/1954

48

29

16

–

–

1954/1955

55

30

16

14

–

1955/1956

44

20

13

9

–

1956/1957

54

25

14

12

–

1957/1958

–

15

12

–

–

1958/1959

39

19

21

15

–

1959/1960

–

–

–

15

–

1961-1962

–

–

–

–

15

Observăm astfel că la sistemul de 8 clase se trece în 1951, la cel de 9 clase – în 1953, la cel de 10 clase – în 1954, iar la 11 clase – în 1961. Sistemul de 11 clase se menține până în 1965. De menționat că după acest an este în descreștere și numărul elevior care absolveau 10 clase. În anul de învățământ 1966/1967 clasa a X-a au absolvit-o 55 de elevi, în 1967/1968 – 49, în 1968/1969 – 19, iar în 1969/1970 doar 14 elevi. În perioada anilor 1960-1989, școala primară din Mereni a fost administrată de către Tudor A. Oglindă (n. 1922). Director al școlii medii în acel timp (1967-1984) a fost Emilia G. Plămădeală (n. 1938). În ambele școli au activat pedagogii Ana T. Baciu (profesoară de fizică), Emilian I. Baciu (profesor de geografie), Iulia I. Baciu (profesoară de chimie și biologie), Efim I. Barbăroșie (profesor de limba și literatura română), Larisa A. Barbăroșie (profesoară de limba și literatura rusă), Efim I. Bujac (profesor de informatică), Maria V. Bujac (învăță­toare la clasele primare), Vasile I. Bujac (învățător la clasele primare), Lidia A.Cerescu (profesoară de matematică), Elena N. Cernei (Rejep) (profesoară de limba și literatura română), Valentina I. Chirilenco (învățătoare la clasele primare), Eugenia S. Costin (învățătoare la clasele primare), Margareta T. Deleu și Paulina V. Deleu (ambele învățătoare la clasele primare), Filip F. Dorif (profesor de chimie), Melania P. Dorif (profesoară de limba rusă), Anastasia P. Dumitru (profesoară de biologie și chimie), Maria I. Eșanu (profesoară de biologie), Ion E. Frunză (profesor de istorie), Veronica Gh. Frunză (profesoară de limba rusă), Maria A. Grosu (învățătoare la clasele primare), Boris F. Gurschi (profesor de istorie), Zinaida A. Gurschi (profesoară de menaj), Victor V. Molea (profesor de limba și literatura română), Alexandru I. Munteanu (profesor de matematică), Parascovia I. Oglindă (profesoară de matematică), Vera N. Oglindă (învățătoare la clasele primare), Lidia M. Panasiuc (profesoară de fizică), Olga I. Pleșca (profesoară de chimie și menaj), Ana Ș. Popovici (profesoară de franceză), Constantin Gh. Roșca (profesor de matematică), Elena C. Roșca (profesoară de geografie), Isidor Gh. Roșca (profesor de fizică), Vera I. Roșca (profesoară

M ereni 99

explicabil, căci nu au avut ocazia ca să fie introduși în astfel de instituții și societăți.

Ceea ce este regretabil e faptul că sunt unii intelectuali care nu înțeleg rostul acestor vizite și caută ca să ironizeze pe săteni, uitând că ei tot de acolo au plecat.

Excursiile au mare rol și ele trebuiesc făcute. Cu ele vom umplea un mare gol în sufletul sătenilor...”. În primele două decenii postbelice directori de școală în Mereni au fost Boris F. Gurschi, Eudochia Caminschi, Mihail Carp Ursu, Marc L. Itelzon, Mihail N. Rejep și Valentina I. Cazacenco. Printre pedagogii care au lucrat aici în acei ani îi menționăm pe Larisa A. Barbăroșie, Vasile I. Bujac, Savelie I. Chiricoi, Vasile F. Chirilenco (profesor de istorie), S. M. Druia, Alexandru A. Faizenberg, Vladimir V. Faizenberg, Semion T. Ghimpu, Zinaida A. Gurschi, Neonila P. Iordăchescu, Vasile T. Lungu, Vladimir A. Marcinschi, Ion Gh. Oglindă, Semion D. Panasiuc, Dora A. Platon (profesoară de matema­tică), Veronica G. Platon (învățătoare la clasele primare), Andrei Gh. Râmbu (profesor de limba franceză), Parascovia A. Râmbu (profesoară de limba franceză), Mihail C. Rejep, Mihail N. Rejep (profesor de geografie), Alexei T. Sălcuțan, Nadejda C. Trigubenco și alții.

M ereni 100 Învățatorul Vasile Bujac cu un grup de elevi (1951)

Tudor A. Oglindă

Emilia G. Plămădeală

de limba și literatura română), Valentina A. Rusu (profesoară de biologie și chimie), Alexei T. Sălcuțan (profesor de matematică), Tamara P. Sălcuțan (profesoară de franceză), Elena I. Sandu (învățătoare la clasele primare), Fiodor P. Sandu (profesor de educație fizică), Maia S. Stolearenco (profesoară de istorie), Ecaterina

I. Stratu (profesoară de menaj), Lucia G. Țiganu (profesoară de franceză), Maria P. Ursu (profesoară de limba română), Olga I. Voinescu (profesoară de artă plastică și muzică) etc. Ținem să ne referim la unele activități culturale care s-au desfășurat în sat în perioada postbelică. În primul rând, remarcăm activitatea muzicienilor Chirilenco. Referitor la acest su­biect, profesorul Anatol Caraman scria: „Iacob Chirilenco s-a născut în anul 1914, fiind al doilea copil în familia lui Ion și a Eufimiei Chirilenco (Caraman). Bunelul lui Iacob Chirilenco, Vasile al lui Rodion Chirilenco, originar de prin părțile Odesei, se stabilește cu traiul în satul Broasca (Floreni) de lângă Chișinău, prin anii 18701875. În anul 1880, Ion Chirilenco (tatăl lui Iacob) se căsătorește cu Eufimia Caraman care era vară cu Arion Caraman (bunelul autorului acestor rânduri), iar prin anii 1909-1910 trece cu traiul în satul soției, la Mereni.

Pedagogi din Mereni către 1963

M ereni 102 Învățătoarea M. V. Bujac împreună cu un grup de elevi (1965)

Iacob Chirilenco

Iacob Chirilenco a avut cinci frați și o soră.

Primul – Feodosie, născut în 1912, tatăl lui Vasile Chirilenco, vestit muzicant, profesor de muzică la școala din Mereni în 1960-1980, apoi profesor de isto­rie. Ceilalți frați sunt: Ion (n. 1918), Tudora (n. 1921), Ștefan (n. 1923), Efim (n. 1925), Tudor (n. 1929). În această familie toți aveau

aptitudini muzicale: tata (Ion Chirilenco) cânta la diferite instrumente muzicale de suflat și cu coarde.

Moștenise această vocație de la tatăl său Vasile, lăutar și el. Feodosie cânta la trombon și la trompetă. Din păcate, activitatea lui a fost de scurtă durată, căci în 1944 căzu în luptele pentru eliberarea Cehoslovaciei, unde a și fost înmormântat. Iacob cânta de la o vârstă fragedă. Instrumentele pe care le poseda erau: trombonul, trompeta, vioara. Și Ion era un mare pasionat de muzică, cânta la majoritatea instru­men­telor de suflat și a ocupat un loc de cinste în Fanfara Combinatului de Prelucrare a Cărnii din or. Chișinău, unde se stabilise cu traiul. Ștefan era un trompetist iscusit, cu o tehnică interpretativă foarte bună. Tudor era și el trompetist.

A activat o vreme îndelungată la Fanfara Fabricii de Bomboane „Bucuria” din Chișinău. În 1957 Iacob Chirilenco a fost trimis de către cârmuirea colhozului la Sankt-Petersburg pentru a procura instrumente de suflat pentru fanfara vestititei fabrici de instrumente muzicale. A adunat mai mulți doritori de a învăța să cânte și astfel s-a format fanfara. Printre primii membri ai fanfarei au fost: Ștefan Chirilenco (fratele), Ion Racu (Caraman), Ștefan Toma, Gheorghe Portas cu feciorii săi, Vasile și Dumitru. S‑a păstrat chiar și o fotografie din anul 1959, unde sunt înfățișați membrii acelei fanfare. În majoritatea cazurilor, Iacob Chirilenco cânta la trombon, Ion Racu (Caraman) – la bariton, Ștefan Chirilenco – la trompetă, Ștefan Toma – la trompetă, Gheorghe Portas – la bariton, Vasile (feciorul lui Iacob Chirilenco) – la tobă, iar Dumitru (feciorul lui Iacob Chirilenco) – la toba mică (toboșar).

Fanfara lui Iacob Chirilenco a devenit cunoscută nu numai în satele din apropierea Merenilor, ci în toată Republica Moldova.

Ion Racu (Caraman), care mulți ani a cântat în fanfară, povestea: „Seara, după lucru, ne adunam într‑o casă din mahalaua Chihai și făceam repetiții.

Clădirea cârmuirii colhozului se afla peste șes și, când lua sfârșit ședința cârmuirii, care avea loc aproape zilnic, venea președintele Pavel Constantin Moraliuc și se interesa cum merg lucrurile. Ne mai aducea și câte un pahar de vin. Când repetiția se termina, cântam un marș.

103 M ereni Frații Chirilenco în 1959

În afară de cântat la nunți, la joc, participam și la diferite manifestări culturale, care se petreceau în Vadul lui Vodă (pe atunci centru raional) și la Chișinău. Odată am fost invitați peste Nistru, la Coșnița. Treceam Nistrul cu o barcă și cântam... Cu toate că erau vremuri grele, lumea venea cu mare interes și plăcere la joc. Se veseleau. Acolo am fost invitați ca lumea să vadă și să ia exemplu...”.

Pe timpul cela în sat mai erau și alți muzicanți cum ar fi scripcarii V. Talmazan și V. Lisnic. Oricum, de cea mai mare popularitate se bucura fanfara lui Iacob Chirilenco. Se cântau cântecele: Chiriac, Ionel-Ionelule, Țărăncuța, Căsuța noastră, Valurile Dunării, Șaerul, Poleanca Cracovului, Marșul lui Mihai Viteazul, Frumoasa Românie, Ardealul, Sârba Codrului ș.a.

Prin anii ´70 ai secolului al XX-lea, Iacob Chirilenco se retrage din fanfară din cauza stării sănătății, însă orchestra continuă să activeze. În

colectiv vin alți membri, dar fanfara continuă să poarte denumirea „Chirilencii”. De menționat că, alături de feciorii lui Iacob Chirilenco – Vasile, Dumitru, Ion și Vladimir, cânta Victor Furtună, Mihai Bojescu, Gheorghe Ciobanu și alții.

O filă aparte în activitatea căminului cultural din Mereni a înscris‑o Alexandru G. Mamot, director al acestei instituții timp de mai mult de trei decenii.

Chiar din momentul numirii în funcție el întemeiază orchestra de muzică populară „Taraf”, care deja în august 1970 evoluează la televiziunea națională. La scurt timp, căminul cultural din Mereni a devenit cea mai importantă instituție de acest gen din raionul Anenii Noi. Colectivele artistice de aici se plasau în permanență pe primele locuri. Astfel, Casei de Cultură i s-a decernat locul I în anii 1972, 1975, 1977, 1979, și locul II în anii 1978, 1980, 1985, 1987 și 1989.

Realizările căminului cultural au fost multiple. Printre acestea menționăm activitatea

M ereni 104

Corpul didactic din Mereni către 1983

ansamblu­lui de estradă „Iolanta” (1972-1989), sărbătoarea „Balul strugurilor”, dedicată vinului și vinificării, ideea fiind sugerată de către pedagogul Veronica Barbăroșie, organizarea sărbătorii de 515 ani de la prima atestare documentară a satului, sărbătorile de petrecere a recruților, TVC-urile etc. Printre condu­ cătorii de cercuri artistice, care au activat mai mulți ani, îi menționăm pe Gheorghe E. Ciobanu, Elena N. Cibotaru, Ion S. Vlas, Tamara I. Moraru și Ion I. Chirilenco. În calitate de conducători ai ansamblului de dansuri s-au manifestat Dumitru Zlotea, Elena Cibotaru, Maria Cazacu și Maria Mardari. Ca soliști s-au făcut remarcați Elena Mura, Galina Lungu, Alexandru Mamot și Gheorghe Bâzgu. În perioada de până la 1990, satul a fost vizitat de către circul din Moscova, ansamblul „Verasî” (Bielarus´), „Kalina Krasnaia” (Ucraina), „Pesnearî” (Bielarus´), orchestra simfonică a Filarmonicii de Stat din Chișinău sub conducerea vestitului dirijor Timofei

Gurtovoi. În același timp, casa de cultură avea contracte cu teatrele „A. S. Pușkin” din Chișinău și „V. Alexandri” din Bălți, teatre care prezentau spectacole săptămânal.

Către anul 2002 în cadrul casei de cultură activau ansamblul etnofolcloric „Vatra satului” (conducător Tamara Moraru), ansamblul folcloric de tineret „Legenda”, ansamblul de fluierași „Fluieraș” (conducător Alexandru G. Mamot), un cerc dramatic (conducător Ion Vlas). În ultimii trei ani de activitate ansamblul „Legenda” a evoluat în peste treizeci de concerte, fiind premiat la concursuri județene și naționale. Stilul său original se explică prin faptul că o bună parte din repertoriu era constituit din cântece vechi culese de la bătrânii satului.

Primele competiții sportive în Mereni au fost organizate la finele anilor ´50 ai secolului trecut. De la începutul deceniului următor, de aceste activități se ocupă persoane special desemnate. Unul din primii specialiști de acest gen a fost Valentin Oglindă.

105 M ereni Prima orchestră de estradă: Gh. Barbăroșie, A. Mamot, V. Platon și Gh. Bâzgu (1971)

Ansamblul „Iolanta”. De la stănga la dreapta: Mihail Ciobanu, Ion Chirilenco, Mihail Crangaci, Alexandru Mamot și Mihail Furtună

M ereni 106

Ansamblul „Legenda” (2003)

Mai târziu, în perioada 1966-1968, responsabil de sport a fost Mircea Baciu. Au urmat: actualul primar Mihail Anton (1968-1971), Teodor Anton (1971‑1975; 1979‑1995) și Petru Lungu (1975‑1979). În 1969‑1970 Veaceslav Baciu, fiind susținut de Mihail Anton, a organizat campionatul satului la fotbal între juniori.

Această inițiativă n-a avut continuitate, însă în fiecare an se organizau competiții de volei și baschet, la care participau mai multe echipe – de veterani, juniori, selecționatele satului, echipe de familie. Deseori se organizau competiții la jocul de dame, șah și tenis de masă. De asemenea, sportivii mereneni anual parti­ cipau la competiții raionale la diferite probe spor­tive – fotbal, volei, baschet, handbal, tenis de masă, șah etc.

Printre sportivii anilor ´70 s-a făcut remarcat Valentin Popan, profesor de educație fizică, antrenor, maestru în sport la handbal, membru al selecționatei de handbal din URSS. În aceeași periodă performanțe spor­tive deosebite a înregistrat Valentin Gurschi, maestru în sport

la tenisul de masă. Printre alți sportivi performanți îi menționăm pe Veaceslav Baciu, Eugenia Postică, Teodor Anton, Ion Popovici, Teodor Postică, Gheorghe Ursu, frații Crețu, Ghenadie Oglindă, Serghei Buga, Vitalie Țiganu, Mihail Toma ș. a., care mulți ani au fost membrii selecționatelor sătești și raionale la fotbal, volei, baschet. Veaceslav Baciu a avut performanțe la diverse probe în atletica ușoară, participând și la com­ petițiile republicane. Merite deosebite la competițiile raionale și republicane au avut Ilie Lungu (jocul de dame), Trofim Platon, Victor Speianu, Gavriil Dumitru, Gheorghe Stolearenco (șah). În Mereni s‑a practicat și proba de tragere la țintă. La competițiile raionale echipa din Mereni (frații Mihail și Teodor Anton, Elena Platon, Igor Stolearenco) în permanență ocupa locuri de frunte. Adăugăm că, în perioada când gospodăria agricolă colectivă a fost administrată de Gheorghe Sandacci, în Mereni a fost fondată ferma de creștere a cailor de rasă și școala de hipism, ultima

M ereni 107 Echipa de fotbal a satului către 1981

făcând parte din sistemul de pregătire a sportivilor pentru competiții internaționale. De menționat că la Mereni s-a desfășurat campionatul republican la hipism (1984) și, de mai multe ori, campionat la judo. În anii ´80-´90 în Mereni au activat mai mulți antrenori care pregăteau sportivi în probele canotaj (Eduard și Maria Pavlov), fotbal (Victor Lungu, Teodor Anton și Ghenadie Oglindă), volei (Valentina Lungu), lupte marțiale (Grigore Brânzilă) și hipism.

La începutul anilor ´90 echipa de fotbal din Mereni a ocupat primul loc în campionatul raional și a participat un sezon sportiv la campionatul republican (divizia secundă). În anii 1992-1996 datorită antrenorului merenean Ghenadie Oglindă, echipa de fotbal de femei a raionului Anenii Noi a realizat mai multe succese, participând la competițiile naționale și europene.

Cele mai mari performanțe sportivii mereneni le‑au demonstrat în probele de canotaj și lupte marțiale.

Sub conducerea antrenorilor Eduard și Maria Pavlov au

fost pregătiți sportivi mereneni care au devenit maeștri la canotaj și au participat la competiții internaționale.

Printre aceștia s-au remarcat frații Serghei și Vadim Salcuțan. Ultimul a participat la Jocurile Olimpice din Atlanta (1996), iar actualmente este antrenor la școala republicană de canotaj. Succesele sportivilor din Mereni se datorează antrenorului de lupte marțiale Grigore Brânzilă, maestru în sport, participant la campionatele URSS și ale Europei. Discipolii săi sunt maieștrii în sport Andrei Toma, Valentin Panfili, Iurii Gandrabura, Grigore Postică, campioni naționali și premianți ai diverselor competiții europene. La performanțele sportivilor mereneni trebuie să adăugăm și turismul sportiv. În acest domeniu meritele principale îi revin lui Sava Postică, care în anii ´80 a fost șeful echipei de turism.

Revenind la învățământ, remarcăm că în prezent școala primară activează într-o clădire-tip dată în exploatare încă în 1964. Din anul 2000 funcția

M ereni 108 Sportivi mereneni la un turneu jubiliar (2000)

de director este îndeplinită de către Veronica T. Barbăroșie. Ca învățători activează Feodosia E. Baciu, Maria Chirică, Margareta T. Deleu, Lidia T. Ermurachi, Ana F. Lungu, Nina Nașcu, Ludmila I. Prodan, Nadejda I. Scobioală și Aurelia E. Țiganu. În anul de învățământ 2001/2002 școala a fost frecventată de către 443 de elevi. În ultimii ani instituția respectivă a servit ca punct de reper pentru programul „Pas cu pas” al Fundației Soros. În cadrul acestei conlucrări școala a fost asigurată cu mobilier modern și materiale didactice necesare. În decembrie 2002, când am vizitat această școală, am constatat că fiecare clasă dispunea de circa 1000 volu­me. În cazul mobilierului am observat că nu este ca cel tradițional. Mesele, de exemplu, erau fără colțuri.

Au fost confecționate astfel pentru a da posibilitate copiilor să se așeze în cerc.

Clădirea în care actualmente se află liceul teoretic a fost dată în exploatare la 1 septembrie

1985. În acea perioadă, director al școlii a fost Emilian I. Baciu (1984-1987), urmat mai apoi de Isidor Gh. Roșca (1987-1994) și Serghei I. Baciu (1994-1997). Din 1997 funcția de director o exercită Lidia A. Crețu. Către 1 octombrie 2001 școala era frecven­tată de 725 elevi împărțiți în 26 de clase. În ciclul gimnazial studiau 579 elevi sau 80 % din to­tal. Din 46 de profesori 8 dețineau gradul didactic unu, iar 23 – gradul didactic doi.

Isidor Gh. Roșca

Veronica T. Barbăroșie

Emilian I. Baciu

Lidia A. Crețu

Crețu Lidia Andrei – gradul didactic doi, grad managerial doi.

Bujac Valentina Nichita – director adjunct, profesor de biologie, grad didactic doi.

Caragi Larisa Nicolae – director adjunct, profesoară de limba română, grad didactic unu.

Baciu Emil Ion – director adjunct, profesor de geografie, grad didactic doi.

Anton Mihai Filaret – profesor pentru protecția civilă, grad didactic doi.

Baciu Ana Teodor – profesoară de fizică, grad didactic unu.

Baciu Galina Ion – profesoară de istorie, grad didactic unu.

Barbăroșie Vera Teodor – profesoară de istorie, grad didactic unu.

Bâzgu Ina Zaharia – profesoară de limba română.

Bernevec Valentina Sava – profesoară de mate-matică, grad didactic doi.

Briceag Efimia Ion – bibliotecar.

Buga Constantin Leon – profesor de matematică.

Buga Iulia Vasile – profesoară de geografie, grad didactic doi.

Bujac Efim Ion – profesor de informatică, grad didactic unu la fizică și grad didactic doi la informatică.

Bujac Tatiana Ion – profesoară de limba română.

Cazacu Maria Haralampie – profesoară de coregrafie, conducătorul ansamblului „Arcanul”, grad didactic doi.

Cerescu Lidia Afanasie – profesoară de matematică, grad didactic doi.

Chetraru Maria Iacob – profesoară de muzică, grad didactic unu.

Chetraru Serghei Demian – conducător al ansam­ blului folcloric „Haiduceii”, grad didactic unu.

Crețu Nina Haralampie – grad didactic doi.

Crețu Vasile Teodor – profesor de educația fizică, grad didactic unu.

Dumitru Anastasia Petru – profesoară de biologie, grad didactic doi.

Frunză Ion Efim – profesor de istorie, grad didactic doi.

Frunză Vera Gheorghe – profesoară de limba rusă, grad didactic doi.

Grosu Aurelia Grigore – profesoară de limba română.

M ereni 109

Corpul didactic era compus din următorii pedagogi:

M ereni 110 Corpul didactic al Liceului Teoretic din Mereni către 2003

Malai Mihail – profesor de educație tehnologică.

Nuța Natalia Andrei – profesoară de limba engleză.

Oglindă Lilia Vasile – profesoară de istorie.

Platon Dora Andrei – profesoară de matematică, grad didactic doi.

Platon Efim Mihai – profesor de educație tehnologică.

Platon Marina Andrei – profesoară de artă plastică, grad didactic doi.

Platonov Maia Dumitru – profesoară de geografie.

Pleșca Olga Dumitru – profesoară de educație tehnologică și chimie, grad didactic doi.

Popovici Ana Ștefan – profesoară de limba franceză, grad didactic doi.

Popovici Ion Ștefan – profesor de educația fizică, grad didactic unu.

Prodan Ana Procopie – profesoară de limba rusă, grad didactic doi.

Râmbu Andrei Gheorghe – profesor de limba franceză, grad didactic doi.

Râmbu Parascovia Afanasie – profesoară de limba franceză, grad didactic doi.

Roșca Vera Ion – profesoară de limba română, grad didactic doi.

Speianu Ana Gheorghe – profesoară de matematică, grad didactic doi.

Straistă Silvia Leonid – profesoară de limba rusă, grad didactic doi. Țâple Nadejda Semion – profesoară de limba franceză, grad didactic doi. Țiganu Lucia Grigore – profesoară de limba franceză, grad didactic doi. Țiganu Vera Andrei – profesoară de matematică și fizică.

Pe lăngă corpul didactic, în liceu activau Angela A. Poia – medic școlar, și Larisa A. Ursu – soră medicală.

M ereni 111 Localul școlii primare din Mereni

Larisa A. Barbăroșie Profesoară de limbă rusă, Învățător Emerit

Parascovia I. Oglindă Profesoară de matematică între anii 1956‑1995, Învățător Emerit

M ereni 112 Elevii școlii din sat învață tractorul (anii ’60)

În sala de lectură a Liceului Teoretic

113 M ereni ereni

P

Până la 1812, din punct de vedere

bisericesc, întreaga Basarabie a fost

sub jurisdicția Mitropoliei Moldovei.

Către acel an pe teritoriul basarabean existau 749 biserici, în cea mai mare parte de tipul „Arhistratigov” (cu hramul sf. Arhangheli Mihail și Gavriil).

Lăcașele de cult erau construite din scânduri groase și lungi, dispunând, de regulă, de două rânduri de veșminte din mătase și una din pânză dăscălească.

Sfintele vase bisericești erau confecționate din cositor și staniu. Bisericile aveau practic toate cărțile necesare cum ar fi Liturghia, Evanghelia, Molebni­ cul, Triodionul, Antologhionul, Octoihul, Ceaslovul, Mineiele etc.

Trecerea bisericilor basarabene de sub juris­ dicția bisericească a Moldovei sub cea a Sfântului Sinod din Petersburg s-a făcut cu încălcarea vădită a canoanelor. Astfel, la 4 iunie 1813, prin decizia confirmată de împăratul Alexandru I, pe teritoriul Basarabiei s-a format Eparhia Chișinăului și a Hotinului. Peste șapte ani Eparhia a fost trecută ca Episcopie de clasa a II-a între eparhiile rusești.

A urmat introducerea în calendar a sfinților ruși și a icoanei Maicii Domnului făcătoare de minuni rusești.

Unicul Mitropolit de origine etnică românească în întreaga perioadă de administrare rusească în Basarabia a fost Gavriil Bănulescu-Bodoni (18121821). Ceilalți au fost în majoritate ruși și au lucrat

M ereni 114

respectiv în direcția rusificării clerului și mirenilor din Basarabia. Episcopul Pavel Lebedev (1871-1882), în 1872, a impus preoții să întocmească registrele bisericești, actele stării civile să se scrie numai în rusă, și nu în română, cum se făcea până atunci.

Episcopul Pavel a obligat clericii să-și învețe copiii acasă limba rusă sau să-i trimită la școlile mănăstirești în același scop. Pe lângă școli a înființat clase preparatoare pentru studierea limbii ruse. În același scop a înființat și internate unde copiii erau izolați de mediul românesc. Clericii care nu se supu­neau erau mutați disciplinar la parohii mai mici sau în genere erau înlocuiți, fără a li se da altă parohie. Aceasta se întâmpla mai ales în cazul când preoții nu reușeau să însușească limba rusă în termen de 2 ani. În pofida acestor și altor acțiuni, nu au fost obținute rezultatele scontate. De cele mai multe ori, clerul care venea de la școlile rusești, intrând în contact cu populația locală, trecea la limba românească. Acest fenomen se întâmpla chiar și cu preoții ruși veniți din Rusia.

Remarcăm că în mijlocul poporului persista un fel de frică de a-și pierde limba. Școlile existente pe lângă biserici au dat un procent nesemnificativ de știutori de carte. Masa principală a populației nu înțelegea limba rusă și, din această cauză, când slujba în biserică se făcea în slavonă, moldovenii nu înțelegeau și au început să se dezvețe de a merge la biserică. Acest lucru forța clerul să facă slujbele în limba română.

(Vezi pe larg: Petre Cazacu, Moldova dintre Nistru și Prut. 1812-1918, Chișinău, 1992, p. 166-184).

Conform unor surse, biserica de lemn cu hramul „Sfântul arhanghel Mihail” din Mereni a fost ridicată în anul 1797. Unul dintre cele mai vechi documente cu referință la locașul sfânt de aici ține de 20 martie 1813. Este vorba despre o plângere a săteanului Pintilie Platon care semnala autorităților că preoții Ștefan și Ioan îl obligau să prezinte actele de proprietate asupra pământului care îi aparținea.

Un alt document vechi cu privire la biserică datează din 1 noiembrie 1816. Din el reiese că, „fiind foarte veche”, biserica se află într-o stare deplorabilă, iar mirenii rugau să li se permită construcția unei noi biserici. Responsabilitatea pentru aceste lucrări și-o asumau preotul Oprea Margine și sătenii Grigore

Prestolul vechii biserici de lemn

Iordache și Ioan Nuță. Biserica a fost construită după proiectul arhitectului Lavrente Kraevski, care a vizitat satul la 23 martie 1817, timp în care construcția locașului deja începuse.

Patru ani mai târziu Nazaria Hâncu, protoiereu al ținutului Orhei, informa Mitropolia că împreună cu arhitectul Lavrente Kraevski a vizitat satul la 21 august 1821. În urma unor verificări speciale s-a constatat că constructorii nu s-au abătut de la planul propus. În același timp, ei s-au obligat să finiseze construcția locașului către primăvara anului 1822, iar până la 26 octombrie al aceluiași an – să ridice în jurul bisericii un gard din nuiele. Notăm că în acei ani aici păstoreau preoții Oprea Margine (n. 1766) și Andrei Margine (n. 1769). Ca dascăli activau Afanasie Strâmbei (n. 1800) și Gavril Glijinschi (n. 1787). Despre ultimul mai cunoaștem că era moldovean de origine, fiu al preotului Casian Glijinschi din satul Cobâlnea, ținutul Soroca. Poseda limba română, putea citi și scrie. Cunoștea literele chirilice și putea scrie în limba rusă. La biserica din Mereni a fost repartizat la 3 mai 1812 de către Consistoriul de la Iași. Între altele, neamurile Margine și Glijinschi au dat mai multe generații de fețe bisericești. Este vorba inclusiv de preoții Grigore Margine (n.1818), Ion P. Margine (n. 1822), învățător la o școală parohială din Chișinău

Unul din primele documente cu referinČ›Äƒ la biserica din Mereni (1812)

M ereni

115

Act cu referință la preotul Oprea Margine și pălămarul Andrei Margine (28 iunie 1834)

M ereni 116

M ereni 117

și preot la biserica „Sfântul Ilie” din Chișinău, Paramon G. Glijinschi (n. 1814) etc. (Trudî Bessarabskoi Gubernskoi Ucionnoi Arhivnoi Komissii. Tom III pod red. I. N. Halippa, Chișinău, 1907, p. 245; ANRM, F. 205, i.1, d. 1113 passim; ibidem, d. 1337, f. 1, 4, 8, 9, 20-22, 25‑26; ibidem, d. 2535, f.3, 5-5v., 7; P. A. Lotoțki, Spisok i kratkie biografii okoncivșih polnîi curs Kișiniovskoi Duhovnoi Seminarii (1813-1913), Chișinău, 1913, p.p. 8, 16-17).

Pentru că biserica nu avea propriul său pământ, începând cu 1839, preoții de aici se adresează către instanțele superioare cu rugămintea să li se acorde cele 66 desetine ce li se cuveneau conform legilor de atunci. Din diverse motive, locașul este împro­prietărit cu pământ relativ târziu: la 6 septembrie 1854, în timpul când aici păstorea preotul Vasile Butuc. Patru ani mai târziu preot era Ioan Margine. La 24 iunie 1860 el își pune semnătura pe planul moșiei bisericești.

Conform planului, cele 66 dese­tine bisericești se mărgineau cu partea de sus a Merenilor, proprietatea comună a răzeșilor, cu proprietățile negustorului Langada, cu moșia satului Schinoasa, proprietatea negustorului Serbov și cu terenurile ce aparțineau răzeșilor din neamul Gavriliță. (ANRM, F. 11, i.1 d. 333 passim; ibidem, F. 208, i. 2, d. 3094, f. 1 etc; ibidem d.763 passim; ibidem, F. 6, i. 9, d. 842, f. 1,8). În a doua jumătate a secolului XIX aici a păstorit o perioadă relativ îndelungată preotul Gheorghe Rejep („părintele Egor”), absolvent al Seminarului Duhovnicesc din Chișinău și al Acade­ miei Duhovnicești din Kiev. Lui îi aparține inițiativa reconstruirii bisericii în anii 1867-1869. Anume atunci, prin adăugarea a două aripi, biserica a luat forma crucii, formă care se păstrează până în prezent.

De menționat că la reconstrucția bisericii a mai contribuit substanțial Lupu Speianu și rudele sale. (Boris Gh. Chelaru, Sertarul cu amintiri, Craiova 1992, pag.

10-11). Ultimii ani din viață preotul Gheorghe Rejep a păstorit în satul Miclești. Descen­denții săi au fost personalități demne de remarcat. Profir Rejep, fiul său cel mai mare, a construit, pe locul unde cândva era casa părintească, o moară performantă cu utilaj procurat în Germania. Tot el a întemeiat Banca Populară „Rejep”. P. Rejep este persoana care, în

Preotul Gheorghe Rejep

1908, a susținut financiar tipărirea cărții Pilde și povețe, alcătuită de P. Hallipa. Despre acea lucrare P. Hallipa scria: „Dragi copii Basarabeni! Pui de neamul Româ­nesc! Luați cărticica în mână și citiți!

Destulă-vă, cât ați fost orbi din pricina neștiinței de carte... Ți-a venit dar vremea și ție, moldovene, să te gândești, cum stai? Cum trăiești? Și pe care drumuri și cărări trebuie să apuci în viață? Prin această carte mică pe care v-o punem în mână noi vă chemăm pe voi, moldovenilor din întreaga Basarabie, spre lumina științei, spre unire, spre dreptate, spre deplină deștep­tare.” (Ștefan Ciobanu, Cultura românească în Basarabia sub stăpânirea rusă, Chișinău, 1992, p. 111). Conform tradiției locale, P. Rejep avea intenția să construiască în sat o a doua biserică. Locul pentru ea a fost ales în partea de nord-est a satului (aproxi­mativ pe lângă casa actuală a lui Leo­nid Mardari, învățător de matematică). Cu acest scop, în Mereni au fost aduse cantități impresionante de

M ereni 118 Preotul Petru Ababii

piatră, însă construcția așa și n-a mai demarat: în 1913 P. Rejep decedează subit.

Al doilea fecior al preotului Gheorghe Rejep a fost Vladimir (n. 1865). El s-a stabilit cu traiul în orașul rus Ufa unde a îndeplinit funcția de inspector al băncilor imperiale din Rusia. Fiica sa, Maria Gh. Rejep (Marcov) [1869-1931], a fost profesoară de franceză și engleză la gimnaziul din Pârlița (Ungheni) și la un liceu din Chișinău. Nicolae Gh. Rejep (1871-1946) a fost absolvent al școlilor mili­tare din Melitopol și Odesa. În 1923 aduce în sat o batoză cu aburi și formează un artel de prelu­crare a cerealelor. A fost căsătorit cu Ana Muranevici („cucoa­na Ana”) care decedează în 1960. Copiii lui Nicolae Gh. Rejep: Larisa N. Rejep (1911-2002), Elena N. Rejep (n. 1922) și Mihail N. Rejep (n. 1925) au activat ca profesori în școala din Mereni.

Dar să revenim la locașul sfânt din Mereni. În 1880 aici păstorea Ioan Gh. Platon (n. 1845), fiu

de preot și absolvent al Seminarului Duhovnicesc din Chișinău (1870). Printre membrii familiei sale îi menționăm pe soția Alexandra (n. 1854), copiii Teofilact (n. 1876), Lidia (n. 1878) și Gheorghe (n. 1879). Tot aici activa și Vasile A. Marin (n. 1808), care de la 25 noiembrie 1830 a fost pălămar, iar din 1838 – diacon. Mai precizăm că în 1880 la locașul sfânt din Mereni erau atribuiți și locuitorii satului Slobozia Chirca, proprietate a mănăstirii sf. Spiridon din Iași. (ANRM, F. 208, i. 12, d. 84, f. 1-5) La începutul secolului XX în biserica cu hramul „Sf. Mihail” au activat preoții Ion Ilașcu, Emilian Budeanu, Petru I. Taban (n. 1869) și Gheorghe T. Culicovschi (n. 1879), pălămarii Isac Cubanovici, Gheorghe A. Chelaru (1880) și Andrei D. Margine (n. 1887). La 1 martie 1902 satul a procurat un clopot cu o greutate de 30 puduri și o icoană a Maicii Domnului, plătind pentru acestea 700 ruble. Peste un deceniu locașul sfânt a suportat o reparație capitală. Printre sătenii care au contribuit financiar îi menționăm pe Semion Loghin, Ion M. Iordăchescu, Zaharia Ciobanu, Ion Calmâc, Luchian Nuță, Varlam Platon, Ana Ciobanu etc.

(Kișiniovskie Eparhial´nîie Vedomosti, 1901, p. 375, 485, 639, idem, 1902, 125; 1903, p. 318, 585, idem, 1904, p. 1,3; 1905, p. 161; 1909, p. 28, 48, 488; Spravoc´naia kniga Kișiniovskoi eparhii na 1915 god, Chișinău, 1915, p. 142) Despre situația bisericii din perioada admi­nis­ trării românești cunoaștem mai multe fapte. În anii ´20 aici a păstorit preotul Ioachim Caragea. (Anuarul „SOCEC” al României Mari, vol. II. Provincia.

1923-1924, Bucu­rești, 1924, p. 110.) Conform formularului de serviciu al bisericii din Mereni, întocmit către 1933, reiese că la acea dată aici era paroh preotul Petru Ababii (n. 1903). Părintele Petru a fost absolvent al Seminarului Teologic din Chișinău (1924), deținător al titlului de licențiat în teologie (1933).

A fost hirotonisit ca diacon la 13 februarie 1927, iar la 20 februarie în același an – ca preot la biserica „Sf. Arhanghel Mihail” din comuna Mășcăuți, județul Orhei. La 1 iunie 1929 a fost transferat la parohia din Vadul lui Vodă, iar la 1 decembrie 1932 a fost transferat ca preot-paroh la parohia din Mereni.

M ereni 119 Corul bisericesc către 1934

Al doilea preot, care păstorea către 1933 în Mereni a fost părintele Nicolae Tutoveanu (n. 1883).

Despre el știm că în 1915 a fost gratifiat cu „nabedre­ niță”, în 1921 – cu „scufie” („gramota” nr. 3197), iar în 1926 – cu „culion” („gramota” nr. 12955). Fiind absolvent al Seminarulului Teologic din Chișinău, N. Tutoveanu a fost hirotonisit ca diacon la 19 iunie 1911, iar câteva zile mai târziu – ca preot la biserica „Sf. Nicolae” din satul Lipiceni, județul Orhei.

La 1 iulie 1914 a fost transferat la biserica din comuna Crihana, județul Cahul, iar la 1 mai 1920 a fost încadrat la parohia din comuna Mereni.

Către 1933, funcția de epitropi era îndeplinită de către Panteleimon Vasiliță, Efimie Ciobanu și Marcu Baciu. Printre personalul bisericesc ținem să‑l menționăm și pe diaconul Ioan Pranițchi (n. 1878).

Fiind absolvent al Școlii de cântăreți din Chișinău (1906), mai mult de un deceniu activează în calitate de cântăreț la biserica din Scorțeni, județul Orhei, iar

începând cu 5 noembrie 1919 este numit cântăreț în comuna Mereni. La 10 ianuarie 1926, pentru vrednicia sa de cântăreț, este hirotonisit ca diacon. Mulți ani a lucrat în funcție de cântăreț și Andrei Margine (n.

1887), la care ne-am referit mai sus. Despre el putem să mai adăugăm că a absolvit Școala de cântăreți din Chișinău în 1907 și în același an a fost inclus în statele bisericii din Mereni.

La Arhiva Națională a Republicii Moldova am descoperit un inventar al bunurilor bisericii din Mereni către anul 1942. Potrivit acelui document, biserica dispunea atunci de un lot de pământ cu o suprafață totală de 24 ha și altele două a câte 1 ha.

Fiind construit din piatră chiar în mijlocul satului și având forma crucii, locașul era acoperit cu tablă galvanizată. Suprafața ocupată de biserică avea 1214,8 metri pătrați, iar a ogrăzii – 2712 metri pătrați.

Către același an, 1942, biserica se afla în reparație din cauza distrugerilor suferite în urma cutremurului din

M ereni 120 Corul bisericii din Mereni către 1949

toamna lui 1940. Inventarul său era constituit dintr-o catapeteasmă, 36 icoane, 16 sfeșnice, 20 vase sfinte, 30 covoare, 33 cărți, 12 dulapuri, 6 clopote și 30 candele. În afară de aceasta, biserica dispunea de două case parohiale, construite din piatră, cu o suprafață totală de circa 160 metri pătrați. (ANRM, F. 1135, i. 2, d. 845 passim.).

Din 1942 și până în 1952 aici a păstorit părintele Anatolie S. Malai (n.1913), iar în continuare, până la închiderea locașului de către sovietici, în 1963, aici a slujit preotul Leonid S. Malai (n.1916). Despre felul în care a fost închisă biserica și situația sa de mai târziu, Mihai L. Malai (n.1948), fiul părintelui Leonid, ne-a povestit următoarele: „Președinte de colhoz era atunci Vasile C. Moraliuc, iar director al școlii – Valentina I. Cazacenco. La o adunare de partid ei au hotărât să închidă biserica din sat.

Tăticului meu îi puneau impozite tare mari pentru biserică. Suma nu era corectă: o măreau special ca

să închidă biserica. Acesta era scopul lor. El s-a opus și din cauză asta au început să-l persecute. Aveau metodele lor. A fost închis. Spuneau că a dat mită.

A venit activul partidului, au căutat cheile bisericii și au închis‑o. Pe tăticu´ l-au închis nu pentru că era vinovat, ci pentru că urmăreau să închidă majoritatea bisericilor din Moldova. L-au ținut închis câteva luni, după care i‑au dat drumul pentru că nu aveau nici un fel de motive să‑l mai țină. L‑au lăsat să practice preoția mai departe, numai că nu în Mereni. A mers la biserica din Hârbovăț și a fost acolo dascăl până în 1967. Pe urmă, timp de 11 ani a fost preot în satul Țipala. A murit la 25 august 1980...

Biserica noastră a fost închisă în noiembrie 1963. Lucrurile din interiorul ei s-au păstrat neatinse până în 1978. E drept că geamurile au fost stricate, iar în storojca bisericii (casa parohială – n. n.) a fost deschisă poșta satului. Pe deasupra, a fost dărâmat un perete și pe locul cela s-a făcut un garaj al colhozului.

M ereni 121 Preotul Anatolie S. Malai

Preotul Leonid S. Malai

Pe urmă în centrul bisericii, pe locul unde era policandrul, a căzut o bucată de pod și ploua înăuntru.

Din cauza aceasta policandrul a fost defectat... În 1978 aici a lucrat o echipă de constructori veniți de la Odesa. Ei s-au ocupat atât de interior, cât și de exterior, pe care le-au tencuit și văruit. Tot atunci s-au reparat geamurile și acoperișul. Tot inventarul care era înăuntru, inclusiv iconostasul și icoanele, a fost scos din biserică și dus la depozitul colhozului.

Policandrul a rămas pe loc. În octombrie 1978 cheile de la clădirea bisericii au fost date lui Emilian Baciu pentru a întemeia muzeul satului... În 1982 se mai face încă o reparație a acoperișului. A fost îndreptată și una dintre cruci, care s-a înclinat din cauza cutremurului din martie 1977. În ianuarie 1989, în localul casei de cultură are loc o adunare a satului la care se pune problema redeschiderii bisericii din Mereni. La aceeași adunare s-a hotărât să se strângă și mijloacele necesare

pentru o nouă reparație a bisericii. Pictorii, care au restaurat interiorul bisericii, au lucrat aici din 1989 până în 1992. Unul dintre aceștia, Emanuil Brihuneț, actualmente este preot-paroh la biserica „Sf. Nicolae” din Mileștii Mici, Ialoveni și președinte al Departamentului Mitropolitan pentru Arhitectură, Construcții și Pictură Bisericească, iar cel de-al doilea, Victor Agapitov, s‑a stabilit ulterior în Polonia.

Biserica cu hramul sfinților arhangheli Mihail și Gavriil a fost redeschisă în 1989, prima liturghie săvârșindu-se în Duminica Floriilor. Pe atunci parohia era păstorită de către protoiereul Andrei Șeremet (n.1951), decedat subit în 2001. În prezent parohia este în grija preotului-paroh Vitalie Șeremet (n.1977). În ograda bisericii am găsit mai multe morminte și pietre funerare vechi. Chiar la intrarea în locaș era mormântul fostului paroh protoiereu Andrei Șeremet (1951-2001). La circa 20-30 metri mai spre sud se afla

M ereni 122

mormântul dascălului Gavril Glijinschi (n. 1787). Pe piatra funerară scrie: „Sub această piatră odihnesc robii lui Dumnezeu iereu Gavrilă, presvitera Ecaterina și copiii lor Victor, Di­mitrie ce s-au săvârșit la anul 1837 29 aprilie”. Pe o altă piatră funerară era indicat anul 1827, textul însă nu a putut fi descifrat. Lângă locul unde cândva a fost prestolul bisericii de lemn se aflau mormintele mamei și soției părintelui Leonid Malai – Alexandra Constantin Margine (1850-1946) și Maria Ilie Malai (1923-1957). Puțin mai într‑o parte două cruci de lemn mar­­­cau locul unde au fost înmor­mântați soldați din armata germană. Alături era un monument din granit cu următorul text: „So sveatâmi upokoi dușu usopșego 26 noiabrea 1874 goda raba tvoego dvoreanina Mihaila Stratanova Donica-Iordăchescu zdes´ pogrebionnogo 28 noiabrea na 74 godu jizni. Vec´naia pameat´! Pameatnik soorujon sânom Ioanom v 1911 godu”. Tot aici se afla și mormântul fostului diacon și învățător, Grigore Chelaru (1879-1920).

Preotul Vitalie Șeremet Biserica din Mereni către 1962. (În dreapta – clădirea primei școli din sat)

Protoiereul Andrei Șeremet oficiind un serviciu divin (începutul anilor ´90)

Piatra funerară de pe mormântul nobilulului Mihail S. Donică-Iordăchescu

Cimitirul. În perioada administrației românești cimitirul a avut un zid de piatră. El trecea cu circa douăzeci de metri mai sus de „storojkă”, în regiunea mormintelor celor care au fost Fevrone F. Țiganu (1931-1985), Ștefan F. Baciu (1928-1971) și Anastasia Ch. Mardari (19261986). La venirea sovieticilor, zidul a fost dărâmat, iar piatra – folosită pentru construcții.

Actualmente intrarea centrală în cimitir se află în partea de vest. Un drum de beton îl împarte în jumătate. În stânga acestui drum întâlnim mormintele celor din neamul Ciorchină, Gandraciuc, Samoilă, Lupan (exemplu: Lupan Petru Ion [1956-1977]; text: „Scumpului fecior mort fulgerător în noaptea de 10 decembrie 1977 în etate de 21 de ani. De la părinți și frați”). Alături se află mormântul jandarmului plutonier Caplescu Ioan (text: „Aici odihnește întru Domnul jandarm-plutonier Caplescu Ioan, șeful postului de jandarmi a satului Mereni omorât la datorie în noaptea de 18 spre 19 august 1918”). În această parte a cimitirului se află și

cavoul neamului Rejep. Aici sunt înmormântați Porfirie Gh. Rejep, decedat în 1913, sora sa Maria Rejep, fostă, până la 1918, profesoară de limba franceză și germană la unul din liceele din Chișinău, Nicolae Rejep, decedat în 1947, și Ana M. Rejep. În acest sector s-au păstrat câteva pietre funerare vechi ce au pe ele inscripții cu litere paleografice. Pe una din pietre e indicat anul 1908. Alta avea un text făcut la o dată posterioară: „Aici odihnește robul lui Dumnezeu Constantin Andronic Roșca, mort la 24 martie 1936 în vârstă de 46 ani”. În apropiere sunt mormintele celor din neamul Lungu, inclusiv o piatră funerară veche: „Anul 1872, iunie 10. Aici odihnește roaba lui Dumnezeu Evdochia cu fiii ei ... Sofia, Ioan, Grigore, Profira, Maria soția lui Zaharia Platon Lungu”. Alături de mormintele Iulitei Lungu (1898-1972) și Elenei Boghiu (1914-1970) se află o altă piatră funerară veche cu textul: „Anul 1873 luna lui Iulie 10 zile aici odihnește robul lui Dumnezeu Grigore și tatăl său Ioan Volna și fiica lui Silina...”.

125 M ereni

În partea sudică a cimitirului, în apropiere de mormintele Ecaterinei Conselescu (1900-1960) și Marinei Simion Cazacu (1914-1971) se mai găsesc cinci pietre vechi, pe una dintre ele fiind scris anul 1866. Lângă mormântul părintelui Leonid S. Malai (1916-1980) se află o piatră funerară din 1836 cu următorul text: „Sub această piatră odihnește robul lui Dumnezeu Pahomie I. Feodosie Nani (Nica?)”. La o distanță de circa 20 metri sunt mormintele reprezentanților neamurilor Buga (exemplu: Buga Maria Gheorghe (1928-1972); text: „Erai mereu alături scumpă mamă/ Tu ne îndrumai și un sfat ne dai, /Dar te-ai stins în floarea vârstei și pe noi ne-ai lepădat/ Mai mult n-am avut ce pierde și am rămas îndurerați. Soțul și copiii.”), Zlotea (exemplu: Zlotea Maria Petru (1897-1970); text: „De-aș putea, mamă, în toate școlile lumii eu primul obiect de studii l-aș face la care note să nu se pună, anume, știința inimii de veacuri, bunătate!”; Zlotea Tamara Dumitru [19711981]; text: „Creșteai mândră floricică înfiptă în țărnă pe ogor și promiteai de mititică să-i zici tot cântece de dor, dar o putere nemiloasă ca pe un fluture în zbor te duse ofelită floare în pământul cel primitor”.

Cele mai multe cruci sunt confecționate din metal și vopsite în culoare albastră. Printre ele se făc remarcate pietrele funerare din granit așezate la mormintele reprezentanțior familiei Chiriță [exemplu: Varvara Nicanor Chiriță (1902-1952) și Nichita Anton Chiriță (1895-1977)]. În partea nouă a cimitirului se află mormin­tele răposaților din neamurile Gavriliță, Celan (exemplu: Celan Serghei Sergheevici; text: „Nu te vom uita niciodată. De la soție, copii și nepoți”), Barbăroșie [exemplu: Barbăroșie Marcu Ostap (1914-1990); text: „De la Vera soția lui, feciori, fiici și nepoți”], Baciu [exemplu: Ion Andrei Baciu (1923-1985); text: „Sub această piatră sfântă în acest tăcut mormânt zace în sufletele noastre tot ce-a fost mai scump și iubit. De la soție, copiii și nepoți”], Luchian [exemplu: Luchian Ghenadie Tudor (1968-1998); text: „Râsul tău nu-l vom uita nicicând,/ Te vom avea mereu în inimi și în gând, /Mereu te vom iubi și alături tu de noi vei fi. De la soția iubită, scumpii copii, părinți și socri”], Ursu [exemplu: Ursu Mircea Vasile (1961-1981); text: „Erai mereu alături de noi, scumpule funerare vechi.noi Mircea, dar te-ai stins în floareaPietre vârstei.

Mai mult

Cavoul familiei Rejep

n-am avut ce pierde și ne-ai lăsat îndurerați. Tăticul, mămica, Ionel”], Straistă [exemplu: Straistă Luca Vasile (1922-1992); text: „Stea dulce ai fost, ne ești, vei fi pe lume cât noi vom trăi”; Straistă Teodora Marcu (19211928); text: „Ai fost albină, azi ești lumină de vis și de dor de la copii”], Toma [exemplu: Toma Grigore Vasile (1933-1985), text: „Eterna amintire scumpului tată, soț și bunel de la feciori, soție și nepoți.”; Toma Eugenia (1936-1995); text: „În jur atât e de frumos iar tu ai plecat și nu mai vii... Scumpei mame de la îndurerații feciori.”], Gorea [exemplu: Gorea Constantin Afanasie (1947-1991), Gorea Vitalie Constantin (1971-1991), Gorea Ana Timofei (1947-1991); text: „Nici când nu v-a trece timpul cu anii în șirag, nu vom uita nici glasul, nici chipul vostru drag”], Salcuțan [exemplu: Salcuțan Tamara Pintilie (1933-1986)]; text: „În acest mormânt zace în inimile noastre tot ce-a fost mai drag și scump.

Dormi în pace. Scumpei și iubitei noastre mămici de la soț, copiii și nepoți”.

127 M ereni

A

Alimentarea. Se știe că pe parcursul

mai multor secole, moldovenii au

dezvoltat mai mult gospodăria cerealieră și animalieră. Produsele obținute de la aceste ramuri au format baza alimentării locuitorilor satelor noastre. Particularitățile alimentării depindeau în mare măsură de gospodăria auxiliară a familiei țărănești, care îl asigura pe țăran cu principalele produse alimentare.

Prin urmare, culturile cerealiere (grâul, secara, mălaiul, porumbul), boboasele (fasolea, mazărea), bostă­noasele (pepenii verzi și galbeni, bostanii), legumele (varza, ceapa, ridichea, usturoiul, cartoful, ardeiul), fructele (prunele, perele, merele) și bineînțeles carnea și produsele lactate erau componente principale în pregătirea

mâncărurilor. Totuși, alimentarea cotidiană a țăranilor era puțin diversificată. Este clar că felul alimentării depindea și de anotimp. Fiecare sezon avea bucatele sale specifice. Alimentarea din primăvară-vară se deosebea evident de cea din toamnă-iarnă. De exemplu, printre bucatele tradiționale, specifice primă­verii erau: tocana de urzici, borșul verde, zeama cu carne de miel, cașul dulce. Vara și toamna țăranii se alimentau în principal cu legume proaspete și produse lactate. Pentru iarnă și primăvară își făceau rezerve de cartofi, morcov, boboase, diverse murături, brânză de oi și slănină. În perioada lucrării pământului țăranii se alimentau chiar în câmp, luând cu ei pâine, mămăligă, brânză, slănină.

Extrem de rar luau cu ei mâncăruri calde. Doar seara,

M ereni 128 O masă festivă în familia lui Efim și Ana Ciobanu (1932)

întreaga familie servea mâncăruri fierbinți (mămăligă, borș), legume murate și mâncăruri lactate. Caracterul alimentării era influențat și de interdicțiile religioase.

Din această cauză țăranii consumau iarna și primăvara mâncăruri preponderent vegetale. În acest timp, circa trei luni, se respecta postul de înaintea Crăciunului și a sărbătorilor de Paști. Numai la sărbătorile de An Nou și sărbătorile de primăvară se permitea consumarea mân­că­rurilor de frupt, adică mâncăruri cu utilizarea cărnii sau a produselor lactate.

Familiile țărănești din Mereni foloseau adesea în alimentare mălaiul și mămăliga. Mămăliga era considerată „mama hrănitoare a familiei”. Țăranii spuneau: „Mămăliga îi stâlpul casei, da’ pâinea fața mesei”. Mămăliga era preparată din mălai sau făină de porumb. Pentru a obține făină pentru mămăligă sătenii, de obicei, creșteau un soi special de porumb („păpușoi galben” sau „hangani”) pe care-l uscau bine pe cuptor. Se urmărea, de asemenea, ca făina să fie de calitate bună. Mămăliga era făcută dimineața și

seara, când toată familia era acasă. Adeseori, de calitatea și gustul mămăligii era responsabil gospodarul casei.

Mămăliga era consumată cu borșuri, diverse bucate din legume, sosuri, lapte, untură, brânză, murături. Vara mămăliga se mânca și cu vișine sau cireșe.

La începutul secolului trecut, dar și mai târziu, cele mai răspândite bucate la Mereni erau: „borșul gros” sau „borșul scăzut” (borș dens cu varză murată și crupe de po­rumb, cu untdelemn sau untură), „serbușca” (din zăr de oaie), „fasolele făcăluite”, „cartofii înăbușiți cu brânză”, „curechiul scăzut” (varză înăbușită cu carne), „tocana de urzici”, „cartofii copți”, „sfecla coaptă”. În cali­tate de bucate la felul doi se serveau balabuștele cu ustu­roi și învârtita. Învârtita se prepara cu jumere, cu brân­ză, varză, bostan, cu ceapă, mărar și frunză de sfeclă. (V. Iarovaia. Evoliuția narodnoi pișci moldovan v konțe XIX - naceale XX veka, în Gosudarstvennîi kraevedceskii muzei MSSR, trudî, vîpusk 3, Chișinău, 1989, p. 95-100).

M ereni 129 Concursul gospodinelor (începutul anilor ´90 ai sec. XX)

Coacerea pâinii. Pe parcursul mai multor secole pâinea era coaptă din mălai. Pe timpurile lui Dimitrie Cantemir (începutul secolului al XVIII-lea), pâinea coaptă din mălai măcinat se consuma zilnic. De obicei, pâinea de acest fel se cocea din făină „rozovaie” (de calitate joasă) cu adaos din tărâțe, făină de porumb și orz, fiartă cu piureu din cartof sau bostan.

Pentru ca aluatul să se ridice se adăuga și botcală (drojdii), pregătită din resturi de aluat de la copturile precedente. O astfel de pâine era grea și tare.

Pâinea din făină de grâu era considerată de țărani drept un lux care se consuma doar cu ocazia unor sărbători anumite. Din timpuri străvechi pâinea se cocea, de obicei, în ziua de sâmbătă. În acea zi, gospodina nu se ducea la câmp. Ea rămânea acasă pentru a coace pâine și a spăla rufele. Se credea că atunci când femeia coace pâinea, ea nu trebuie să fie supărată de nimeni. Altfel pâinea ori nu dospește bine, ori nu se coace bine sau, pur și simplu,

nu va fi gustoasă. Gospodinele mai în vârstă spuneau fiicelor sau nurorilor, că pâinea nu trebuie grăbită și totul trebuie făcut cu îngăduială și cu mare răbdare.

Procesul de frământare a pâinii era un lucru destul de greu. Conform gospodinelor, pâinea trebuia fră­ mân­tată „până curge apa din streașină”, adică până ce asudă fruntea. După care pâinea „adunată” se lăsa să dospească și să se „odihnească”.

Lemnele din cuptor, puse și ele cu socoteală, ardeau negrăbit, potrivit. După un timp oarecare, când focul se potolea, stăpâna verifica dacă partea de sus din interiorul cuptorului s-a înălbit. Un pro­ ce­deu frecvent de verificare a temperaturii cuptorului consta în următoarele: peste jăraticul tras din cuptor se presăra făină de porumb. În cazul în care făina ardea, se considera că temperatura din cuptor este prea ridicată. Înainte de a da pâinea în cuptor, gos­po­dina făcea semnul crucii deasupra cuptorului și deasupra fiecărei pâini. Stăpâna ridica în sus lopata de lemn

130 M ereni Casă traditională, tipică pentru secolele XVIII-XIX

pe care se așeza tavaua cu pâine și zicea: „Cât s-a ridica de sus lopata, atât de înalt să crească pâinea”. Înainte de a pune gurarul la cuptor iar se făcea cruce la gura cuptorului. Fiecare gospodină cunoștea „puterea focului”, adică cât timp trebuie să se afle pâinea în cuptor pentru a se coace în așa fel, încât să nu fie nici crudă, nici arsă. Scoasă din cuptor, pâinea era așezată pe un așternut de pânză din cânepă sau din in și era învelită cu altă pânză din același material. Din prima pâine scoasă din cuptor era tăiată o felie și, de obicei, era servit un străin, un copil sau câinele. Înainte ca pâinea să fie tăiată la talpa ei se făcea cruce cu cuțitul.

Dacă o hrincă de pâine cădea jos, ea nu se arunca, ci se scutura de praf, se săruta și numai după aceea se mânca. În unele cazuri se dădea la vite sau la păsări.

Firimiturile erau și ele mâncate sau erau date la păsări și vite. În cazul în care se întâmpla ca o pâine să fie uitată în cuptor sau era prea arsă, această pâine era dată de asemenea la vite sau păsări.

Construcția casei. Locul pentru construirea unei case se alegea cu luarea în considerare a unui șir de condiții topografice: apropierea de drumuri, sursele de apă, orientarea feței casei către sud, teren accidentat sau umed, îndepărtarea de locurile expuse inundațiilor de primăvară și toamnă sau în timpul ploilor abundente. Se considera un mare păcat, așa cum se mai consideră și astăzi, să construiești o casă de asupra unor morminte, deoarece se considera că cei morți pot să se răzbune. Se credea, de asemenea, că acolo unde cândva au fost înmor­mântați oameni, noaptea sufletele lor bântuie și chiar plâng. Se evita printre altele și locul unde cândva au fost ținuți porci.

Nu se construia casă pe locurile de unde se scotea lutul (zămnicul), unde se treierase grâul (fățare), la hotar sau „pe răzorul pământului”, în mijlocul tere­ nu­lui arabil, „pentru că nu-ți merge”, „n-ai noroc”.

Dacă trebuia să se construiască o casă pe un loc unde exista alta mai veche, se considera absolut

131 M ereni Casă modernă

necesară construirea casei noi în fața celei vechi. Iar dacă acest lucru nu era posibil, se construia cu cel puțin un pas înaintea fundamentului vechi. Aceasta se făcea ca gospodăriei noi „să-i meargă”, „să fie cu noroc” sau, cum se mai spunea, „ca să meargă gospodăria înainte”. Cele mai prestigioase terenuri pentru construcția casei se considerau locurile ne­tede, în centrul satului, de-a lungul drumurilor noi. Locui­torii mai săraci se mulțumeau cu locuri mai puțin comode, de obicei la capătul satului: la depăr­tare de centru, pe dealuri sau în locuri înfundate. Din aceste cauze gospodăriile lor erau expuse mai des inundațiilor sau alunecărilor de teren.

Alegerea locului pentru casă se făcea de cele mai multe ori cu ajutorul oamenilor în vârstă sau al unei persoane foarte respectate în sat. Uneori acest rol îl aveau și părinții tinerilor însurăței. Locul era verificat prin diverse metode. Astfel, în unele părți, în gropile făcute pentru ridicarea fundamentului pe

noapte se puneau grămăjoare de grâu sau fasole.

Dacă a doua zi măcar una din grămăjoare era atinsă sau împrăștiată, locul se considera „necurat”. Casa nu se mai construia pe acest loc sau, în cel mai rău caz, se mișca puțin înainte colțul în care s-a aruncat „pâinea”.

O altă metodă de verificare a locului era lăsarea pe noapte a unui vas de lut neacoperit în care se turnau 9 pahare cu apă. Această „procedură ” ținea timp de trei zile. Seara se marca nivelul apei și dacă dimineața se găsea mai puțină apă locul era con­siderat „nepotrivit”.

Dacă se ridica nivelul apei, casa urma să se constru­ iască. Atunci când apa se vărsa din vas în pahar se spunea, turnându-se prin colțuri: „Să fie locul curat ca apa și să ne meargă bine”. Pentru a evita „deocherea” locului prin intermediul îngropării în acel loc a picioarelor de la cadavrele mâțelor, câinilor, a oaselor, a „chedicii” (funia cu care se leagă picioarele mortului), a capetelor de vite sau alte animale, stăpânul,

132 M ereni

atunci când, în seara zilei de joi, punea vasul cu apă în una din gropile sus-menționate, rămânea întreaga noapte lângă viitoarea casă sau lega în acel loc câinele.

Construcția casei trebuia începută în ziua de luni, o zi și mai bună era considerată ziua de joi. Categoric nu se recomanda acest lucru să-l începi marți (deoarece „marța-i de harță, de năpastă și de patimă”), miercuri sau vineri (zile de post). Același lucru se referea la zilele de sâmbătă și duminică, ca pentru orice zi de sărbătoare când „e păcat să lucrezi”.

La bătătorirea pământului în jurul stâlpilor puși la fundamentul casei se urmărea ca în gropi să nu nimerească pietricele, pentru că astfel „gospodăria va merge ca din piatră”. La fundamentul casei se puneau monede sau bani de hârtie, fasole, făină de grâu, un vas cu apă sau cu ulei vegetal, o lumânare arzândă, flori, un cap de cocoș, o hârtie pe care se scria anul începutului construcției, o iconiță, o cruciuliță etc.

Punerea reușită a fundamentului casei era foarte importantă, deoarece era considerată ca temelie a vieții care va asigura după construcția casei „untdelemn, pâine și lumină” sau va aduce „spor la gospodărie și viață bună”. Boabele de grâu se puneau pentru ca în gospodărie „să fie pâine, noroc, bogăție”, fasolele – pentru ca „în casă să fie lume”, „oaspeți în casă”, penele de pasăre – ca „să meargă în gospodărie ușor”, o candelă arzândă – „ca nu cumva locul să fie necurat”, banii însemnau „avere”. Mai puține obiceiuri existau în legătură cu ridicarea pereților. În ei nu se punea nimic, deoarece „dacă ai pus dedesubt, nu pui deasupra”. La ridicarea „grinzilor” în interiorul casei se organiza ceea ce se numește „masa casei”.

Se mai sărbătorea și ceea ce se numește „vârful casei”. Cu această ocazie celor ce construiau casa li se dăruia grâu, bani, păsări de culoare roșie urându-li-se „viață cu dulceață”, „să aibă minte la gospodărie”.

De grinzile dinspre răsărit sau pe ambele părți se prindea o cruce: „Sfânta cruce ce-o ajutat”.

O altă etapă importantă după ridicarea acoperi­ șului se considera punerea podului. Pentru aceasta se organiza „claca”, adică erau chemați în ajutor rudele, vecinii, consătenii. Înainte de începutul clăcii, stăpâna casei făcea din lut „machetul” casei spunând o rugăminte pentru sine și familia sa: „Să trăim bine

în casa asta, casă cu copii bogată”. După aceasta lua un alt boț de lut și-l arunca în pod. Apoi sus se ridica „nănașa”, stăpâna, bunica sau orice femeie care să fi fost, ca și soțul ei, doar o singură dată căsătorită.

Nănașa dăruia tinerei stăpâne flori, un talger de boabe de grâu sau de porumb. Stăpâna la rândul său oferea celor prezenți câte un pahar cu vin și plăcintă. În unghiul de răsărit al podului – primul boț de lut, iar sub el se puneau monede, grâu sau o bucățică de pâine. Toate acestea erau însoțite, ca și la nunți, de „chiuit”. Înainte de ungerea pereților cu lut, aceștia se udau cu apă („Casa să fie bogată”).

Atunci când casa era gata de locuit, în ea se lăsa să intre mai întâi o mâță neagră, un cocoș sau o găină. În alte cazuri, în casa nouă rămânea să înnopteze, „un om bătrân, neapărat parte bărbă­tească”. De asemenea, putea rămâne cineva din părinții tinerilor însurăței. Dacă pe parcursul nopții nu avea loc nimic neprevăzut, stăpânii casei treceau să trăiască în ea cu toată familia. Primii intrau în casă stăpânii, cu colaci acoperiți cu ștergare și cu un vas în care se conținea „agheasmă” („apă sfințită”). În casa nouă se putea trece abia în a șasea sau a șaptea zi a lunii.

Se considera că dacă primul om străin care va intra în casă va fi unul bun, „casa va fi cu noroc”, iar dacă va fi unul rău, „totul va merge rău”.

Următoarea etapă era sfințirea și blagoslovirea casei. Casa se sfințea în dependență de poziția și faza lunii, în mod obligatoriu sâmbăta, deoarece această zi era o zi de pomenire, mai rar acest lucru se întâmpla duminica, nu era păcat însă să sfințești casa nici în ziua de joi. Totuși, cel mai potrivit moment pentru sfințire se considera etapa creșterii fazei lunare, „să fie lună plină, să meargă și în casă din plin”. De obicei, casa se sfințea toamna, mai rar primăvara. În a doua zi, dimineața, se dăruia primului trecător un cocoș și doi ciocleji de porumb. Preotului care venea pentru sfințirea casei i se dăruia o găină albă sau roșie. Acesta, însoțit de diacon, înconjura de trei ori casa. După ei mergeau stăpânul cu colaci în mâini și stăpâna casei, care purta o icoană. Intrând în casă, ridicau cu toții masa de trei ori, mai apoi fețelor bi­seri­cești li se dădea un ștergar cu o lumânare aprinsă. La sfințirea casei erau invitați oameni în vârstă, rudele, vecinii. În multe sate

133

se nisipea (umplea) cu pământ erau lipite cu un strat gros de lut cu paie (un astfel de proces în sat se numea „ghiunțureală”), după care se ungeau cu un strat de lut cu balegă. După ce se usca, fața casei și brâiele se dădeau cu humă (un lut de culoare cenușie) și, uneori, se muruia cu un amestec de balegă de oaie. Cu acest amestec se „înfrumuseța” tavanul, soba, prichiciul, cotruța ș. a. m. d.

Mai târziu casele se împărțeau în 3 camere: a apărut casa mare, care de obicei nu era încălzită.

Aici se păstra zestrea și hainele destinate pentru diverse solemnități. Tot aici se mânca și se bea de sărbătoare, se primeau oaspeții etc. Cuierele nu se practicau, dar în colțurile camerei, pe ipotenuză, se anina o funie pe care se păstrau hainele de sărbătoare și alte lucruri. Anume aceste camere erau împodobite cu covoare, păretare frumoase, iar pe podea, de obicei, erau așternute țoluri confecționate din resturi de petici de lână ș.a. În tindă, în iatac și în căsuță, cât și pe fața casei se așterneau rogojini din stuf. Pe timp rece, focul în sobă se făcea cu paie, bețe de răsărită, ogrinji (ciocleji roși de vite), vreascuri, tizic, lemne.

Pe noapte se aruncau ciotce verzi. Casele fiind din lut și joase, se încălzeau repede. Se dormea de multe ori pe scândura goală. Deșteptarea se făcea cam pe la 5 dimineața. În casă se revenea când se întuneca. Cine nu avea gaz stătea pe întuneric. Pe lângă casă exista un sâsâiac, loc în care se țineau știuleții de porumb, o șură pentru animale, un ocol pentru vite. Gospodarii mai bogați făceau gard din nuiele împletite, iar cei cu o stare materială mai modestă confecționau un „gard din schini”, adică plantau diferiți arbuști.

De la începutul secolului XX încep să fie construite casele cu fundament de piatră, întărit cu beton. Pereții erau ridicați din lampaci de lut, aceștia fiind mai rezistenți și mai călduroși. Dacă în secolele precedente casele erau acoperite cu paie, mai ales de secară, sau cu trestie de baltă, mai rar cu șindrilă, de la începutul anilor ´20 ai secolului trecut casele încep să fie acoperite tot mai frecvent cu țiglă sau tablă. În prezent locuitorii își construiesc casele din cotileți, mai rar din cărămidă. Casele au mai multe încăperi, inclusiv dormitoare luxoase, saloane pentru primirea musafirilor și bucătării moderne.

M ereni

se considera că este mai bine să sfințești casa „pe lut”, decât „pe var”, deoarece „casa-i de lut și omul tot din lut a fost făcut”. De aceasta „îi mai cu noroc”.

Un loc pe unde puteau veni „duhurile rele”, în afară de ferestre și uși, se considera hogeagul.

De aceea, în unele sate, în afară de desenarea crucilor pe ferestre, se cerea să „mânjești gura cuptorului cu o petică cu lut”, adică „mânjești gura lupului”. Tot din această cauză, în momentul când se făcea vatra cuptorului, acolo se punea capul unui cocoș. Iată de ce figura cocoșului, confecționată din piatră, ceramică sau tinichea, se punea de mai mulți gospodari deasupra hogeagului: „ca să fie liniște în casă și ușor în viață”. (E. Bâzgu, Obîceai i obreadî, sveiazannîie so stro­itel´stvom i funkționirovaniem doma u moldovan, în Gosudarstvennîi kraevedceskii muzei MSSR, trudî, vîpusk 3, Chișinău, 1989, p. 76-92). În secolul XIX sătenii locuiau în case de lut relativ mici, acoperite cu trestie de baltă (stuf), având ferestre și uși mici. Tinda (coridorul) nu avea pod și în cele mai dese cazuri hogeagul nu era scos afară, pentru că ținea mai multă căldură (sistemul respectiv se numea ursoaică). Casa, în afară de tindă, avea 2 camere: iatacul cu cuptoraș, cuptor și renumita lejancă, laița și masa pe care se mânca iarna. În loc de scaune, atributul principal era taburetul (scaun de lemn fără spătar) și scăunoaia (un scaun lung dintr-o singură scândură cu două picioare late la capete). Pe timp frumos se mânca afară. O altă parte a casei era cămăruța cu un pat de scânduri, laiță și lada de zestre („sofca”). În „căsuță” dormeau de obicei cei mai mari ai casei (buneii, copiii mari). Pe lejancă dormeau mama și copiii mici. Casa era făcută din stâlpi (numiți în sat „furci”) din stejar și salcâm, îngropați în pământ și prinși între ei cu furcei groși. Între furcei se împleteau nuiele groase de răchită (salcie) și apoi, pe ambele părți ale împletiturii, se aplica un strat gros de lut. Asemenea case erau destul de trainice. Podul de la casă se făcea din niște coarde mari din lemn (cea mai lungă din ele, de-a lungul casei, așa și se cheamă – coardă, iar celelalte, mai scurte, care sunt puse de-a lungul casei, se numeau martaci). Între martaci se prindeau despicători de lemn moale (plop, răchită ș.a.). Deasupra și de dedesubtul lor se prindea lutul. Pereții, tavanul și fața casei după ce

134 M ereni

Nașterea și botezul. Din cele mai vechi timpuri, femeile din Mereni erau ajutate să nască de moașele satului. În acele vremuri o moașă îngrijea cam vreo 10-30 femei. De Anul Nou, gospodinele pregăteau cadouri și se duceau în vizită la moașă. Pregătirile de naștere se făceau cu câteva săptămâni înainte. Pentru aceasta coceau învârtită și o uscau. Se zicea că în perioada respectivă trebuie să mănânci numai posmagi. În mod obligatoriu înainte de naștere se pregătea și o sticlă cu rachiu. După ce nășteau, lehuzelor li se dădea să bea câteva înghițituri.

Dacă copilul se năștea în zi de marți, se credea că nu este norocos. Dacă era zi de miercuri se spunea că va fi moale la caracter. Cei mai norocoși se consi­ derau cei născuț în zi de sâmbătă. În ziua nașterii copilului moașa invita vecinele și femeile cunoscute „la rodină”. Cei invitați aduceau pentru cel născut un oarecare cadou (pâine, legume etc.). Oaspeții erau ospătați cu diferite băuturi și mâncăruri. Lehuza trebuia să stea culcată circa 8 zile. Moașa stătea pe lângă casă și făcea mâncare. După două săptămâni de la naștere lehuza trimitea o femeie în vârstă la biserică ca să-i aducă „dezlegarea” (preotul spunea o rugăciune prin care lehuza obținea „dezlegarea”).

Timp de patruzeci de zile lehuza nu trebuia să iasă din ogradă. Se considera un mare păcat dacă în acest răstimp lehuza ieșea în sat.

Botezul se făcea după 40 de zile de la nașterea copilului. Cu această ocazie se chemau nănășii de cununie și cumetrii. Mama și tatăl copilului nu participau la botezarea copilului. Copilul era ținut în brațe de unul din nănașii de cununie. Preotul încălzea din timp apa pentru botezul copilului, turnând-o în „cristelniță”. Preotul se apropia de nănași și citea dezlegarea pentru copil și pentru nănași, după care le cerea tuturor să se întoarcă cu fața spre ușă. Îi întreba pe cei prezenți la botezul copilului: „V-ați lepădat de Sătană?”. Cu toții răspundeau: „Ne-am lepădat!”. După aceasta toți se întorceau iarăși cu fața spre preot, iar acesta continua să citească „dezlegarea” mai departe. Apoi preotul lua copilul și-l muia în apa din „cristelniță”. Mai târziu preotul „tundea” copilul, adică îi tăia câteva fire de păr de pe creștet și îl „miruia”. „Nănașele” îi așterneau copilului bucăți

Botezul

de material adus special cu acest scop, copilul fiind înfășurat în el. Nănașii, împreună cu preotul, făceau trei cercuri, după care unul din ei spunea „Crezul”.

Când veneau acasă, nănașul „închina”copilul mamei la icoane, spunându-se cu această ocazie: „Să-i dea Dumnezeu noroc”, „Să fie sănătos”, „De la noi – fin și de la Dumnezeu – creștin”, „Să fie profesor” etc.

Apoi cu toții se așezau la masă.

La cumetrie veneau în vizită cumetrii și cuno­ scu­ții. Cumetrilor, înainte de masă, li se dădea câte o pereche de colaci mari, acoperiți cu o batistă. Ca răspuns, fiecare din cumetri dăruia noului născut bani (nu mai puțin de o rublă de argint). De asemenea, cumetrii și oaspeții dăruiau moașei bani, după care erau serviți cu pâine și sare. În a doua zi după botez erau invitate doar femeile pentru îndeplinirea obice­iu­lui numit „scăldătoare”. La venirea oaspeților se încălzea apa, în care era pus nou-născutul, iar cume­tre­le, cu lumânări aprinse în mâini, picurau de

„Bună ziua, cinstiți socri mici, Ce stați și vă uitați Și nu îndrăzniți să ne întrebați, Ce umblăm și ce căutăm? Însă noi ce umblăm și ce căutăm La nimeni nu avem seamă să dăm, Că multe mări am trecut Și multe țări am bătut, Orașe și sate îndepărtate am colindat Și la nimeni sama nu am dat.

Dar cine sunteți dumneavoastră Ca să ne luați samele noastre?

Dar fiindcă ne întrebați cu încetul, Noi vom spune tot cu adevărul, Că de mult ce sunt și dese, Nu le putem spune alese, Că tânărul nostru împărat De dimineață s-a sculat, Chica neagră a pieptănat, Straie noi a îmbrăcat, Pe murgul său a înșeuat Și pe murg a încălecat.

Cu trâmbița a cântat, Mare oaste a adunat, Două sute de feciori, O sută de boieri Din cei mai mari nepoți de generali,

135

atât din casa tânărului, cât și din cea a fetei, porneau vorniceii călări pe cai cu ploștile pline cu vin. Ei vizitau toate rudele și cunoscuții, invitându‑i pentru aceeași seară să vină la nuntă. La o oră din timp stabilită, în ograda mirelui veneau rudele și nuntașii, de unde împreună cu mirele și muzicanții plecau la casa miresei în ordinea următoare: înainte mergeau vorniceii, după ei, în căruță, erau rudele. Urmau apoi muzicanții, iar în continuare mirele împreună cu nuntașii. Pe parcursul drumului se cânta, se dansa și se chiuia. Neajungând până la casa miresei nuntașii se opreau, permițându-le vorniceilor să meargă înainte pentru a anunța venirea mirelui. De asemenea ei veneau cu rugăminți ca acesta să fie primit cât mai bine. De obicei, se spunea urmă­toarea conocărie:

M ereni

trei ori ceară în albia unde stătea nou-născutul. Mai târziu apa scăldătorii era aruncată într-un loc curat și inaccesibil. După aceasta toți invitații erau ospătați.

Iată ce ne-a relatat la acest subiect Iuliana P. Postică (Ciobanu), n.1926: „În timpul românilor în Mereni era moașă de stat. Dar, oricum, erau și femei bătrâne care înlocuiau moașele. Atunci femeile nășteau mai mult acasă. Uneori nașterea le apuca chiar în câmp. O vecină de a mea, Fevronia Mură, s‑o dus la câmp și o adus un car de părângă (fân – n.n.) și mai n‑o născut în car. Cum numai s-o coborât și o intrat în casă, o și născut. Îi drept că bărbatul ei s-o dus repede înainte și o adus o femeie bătrână.

Femeii celea îi spuneau Floriceasa, ea o făcut toate rânduielile care trebuiau...

După ce năștea, femeia nu avea voie să iasă la apă, să se ducă prin sat sau la biserică timp de 40 de zile. La a treia zi copilului trebuiau să-i pună numele. Se lua o sticlă cu apă și busuioc și se mergea la biserică. Acolo preotul alegea numele copilului și îi făcea o rugăciune. De botezat putea să-l boteze când vroia. Unii făceau asta la 40 de zile. Atunci se făceau mai multe odată: molitva, botezul și cumătria. Înainte se făcea și „Rodină”: veneau vecinele și o scăldau pe femeie... Cumătriile de azi nu-s ca cele din vechime.

Atunci se luau câte doi-trei cumetri, da acuma câte 20, unii ajung și la 50 de cumetri...”

Nunta. Dacă tinerii se plăceau, urma înțele­gerea între părinți. Mirele trimitea o persoană care trebuia să anunțe părinților fetei dorința tinerilor. În sat, aceste persoane erau numite „starostă”. În cazul în care părinții fetei nu erau de acord, se întâmpla ca tinerii să se împotrivească acestei decizii și atunci se spunea „cutare flăcău a furat cutare fată”. Dacă părinții fetei erau de acord, se convenea și asupra zestrei miresei.

Această procedură se numea „Împăcăciunea”. Atunci se preciza pământul care va reveni tinerilor după nuntă, animalele, păsările și alte bunuri. Tinerii făceau schimb de cadouri (flăcăul îi dăruia fetei unul dintre aceste lucruri: inel, cercei, material pentru rochie, o pălărie, iar fata dăruia tânărului un inel, o batistă, o cămașă etc.) Tot atunci se stabilea și ziua nunții.

De obicei, în secolul al XIX-lea, dar și mai târziu, nunțile se făceau duminica. În dimineața nunții,

136 M ereni

Și pe la răsărit de soare Am plecat la vânătoare Și am vânat zarea de sus despre apus.

Apoi, când a dat soarele în diseară, Am ieșit la drumul cel mare Și am dat de o urmă de fiară, A stat toată oastea în mirare.

Unii spuneau că-i urmă de zână – Să-i fie împăratului cunună, Da alții spuneau că-i urmă de căprioară – Să-i fie împăratului soțioară.

Dar nunul cel mare, Cu grija în spinare, Călare pe un cal Ca un Bucefal, Se ridică pe scări Și se umflă în nări Și făcu ochii roată Peste oștirea lui toată. Încoace privi Și aici la dumneavoastră zări O floricică frumoasă și drăgălașă. Și văzând că nu înflorește și nu rodește Și nici locul nu-i priește, Ne-au trimis pe noi acești trei vornicei, Călare pe trei cai, Cu coame cânite, Cu frâile zugrăvite, Unghiile custorite, Ca cu toții să pornim Și la curțile dumneavoastră să venim, Ca floricica s-o luăm Și l-a împărat s-o ducem, Ca acolo să înflorească, să rodească, Locul să-i priască, Să nu să se mai ofilească.

Pornirăm și venirăm Pe aburii vântului, Pe fața pământului, Bând și chiuind, Din pistoale trăsnind, Caii în curând din nări flăcări vărsând, Nechezând și din copite scăpărând.

Pornirăm și venirăm până când v-am găsit,

Acum ori floricica să ne-o dați, Ori de noi nu scăpați, Că noi am venit cu târnăcoape de argint Să scoatem floricica de aici din pământ, S-o scoatem cu rădăcină, S-o ducem la împărat în grădină, Ca acolo să crească, să rodească, Locul să-i priască, Să nu se ofilească.

Socri mari, poate dumneavoastră credeți Că suntem niscaiva tâlhari?

Uitați-vă că noi avem și firmane Cu pecete de la împărăție, Cine știe carte latinească Să vie să ne citească, Cine nu știe să nu vină, Da ca de foc să se păzească.

Nouă, socri mari, Să ne aduceți oameni cărturari, Vreun popă cu barbă deasă Să citească carte aleasă, Să nu fie cu barba cănită Că rămâne cartea necitită, Ori vreo unul cu barba rară, Să ne-o țină până-n seară.

Nouă să ne aduceți un popă cu barba ca fusu, Să ne dea curând răspunsul.

Răspunsul nostru este Trei năframe de in Și trei pahare cu vin.

Socri mari, ascultați și în urechi băgați: Când va da soarele în diseară O mare oaste vă împresoară, Va veni tot satul să înveselească împăratul, 155 din cei mai voinici Cu fețele alese, Mânicile sub mese Scobiți în măsele.

Socri mari, să aveți și lăutari, Va veni tot satul să înveselească împăratul, Dacă nu-ți avea bucate de ajuns, Să aveți loc de ascuns.

Socri mari, tot un rând vedem că au rămas Cei de la spate cu gurile căscate,

(Inf.: Tudor A. Chiriță [n.1924])

În drum spre casa mirelui

137

Nouă, socri mari, să ne aduceți covoare Să descălecăm aici în pridvoare, La caii noștri să le dați fân verde, Cosit în noaptea lui sfântul Gheorghe, Strâns în sărbători de două fete surori, Caii noștri să mănânce, Din capete să nu miște, Caii noștri să bea, Da din capete să nu dea, Ca și dumneavoastră din partea noastră Cuvinte bune vom avea...”

M ereni

Cei dinainte cu gurile împroțăpite.

Aduceți dar un vas mare cu prune uscate, Să aruncăm în cele guri căscate, Și vreo câțiva struguri de poamă, Să dăm în cele cucoane, Care au slăbit de foame; Și nu uitați vreo câteva găluște Să dăm la cuconițele druște, Că de vreo două-trei zile Le cură mucii pentru vreo două-trei găluc´.

Noi, socri mari, am vrea să descălecăm, Da´ jos nu avem pe ce să ne dăm.

138 M ereni

Primind un răspuns binevoitor, vorniceii mirelui se întorceau însoțiți de cei ai miresei, ducând un colac primit drept cadou de la mireasă. Apropiindu-se de mire, vorniceii rupeau colacul în bucăți deasupra capului mirelui; aceste bucăți de colac erau luate de către nuntașii holtei, fete și băieți, care mâncau câte o bucată de colac în speranța că se vor căsători și ei în curând. Ceremonia se apropia de casa miresei și prin tragere de arme își anunța oficial sosirea. La apro­pierea de ușă a mirelui, mireasa îl stropea cu apă, iar părinții fetei îl întâlneau cu o icoană, înmânându‑i pâine și sare. După ce gusta din acestea, mirele intra în casa miresei, aruncând o monedă într‑o farfurie pusă special în acest scop. În conti­nuare nuntașii erau ospătați de către stăpânii casei. Muzicanții mirelui, cât și ai miresei, cântau în ogradă, loc unde se în­cingea un joc adevărat. După ce dansau și ospătau suficient, nuntașii din partea mirelui cereau zestrea promisă de socrii mici. Zestrea era preluată de vorni­ ceii mirelui, însă nu i-o transmiteau până când acesta nu le dădea o anumită recompensă. Înainte de plecarea miresei, socrii mici se așeazau pe scaune, iar mirele și mireasa îngenuncheau în fața lor pentru a fi „blagosloviți” („Iertăciunea”). În acel moment nuntașii jucau și cântau: Ia-ți, mireasă, ziua bună, De la tată, de la mumă, De la frați, de la surori De la grădina cu flori.

Mireasa spunea: Înfloriți, flori, înfloriți, Că de amu´ nu-mi trebuiți.

Când voi îmi trebuiați, Atunci de abia îmboboceați.

Azi mai sunt cu fetele Mâine – cu nevestele.

Urma și textul „Iertăciunii”: Ascultați, cinstiți meseni și cinstiți socri mari, Puținele cuvinte de rugăminte Că stau fiii dumneavoastră și se roagă cu plecăciune Ca să le dați iertăciune.

Ziceți Dumnezeu să-i ierte,

Că marele și puternicul nostru Dumnezeu Luni întâia zi o făcut cerul și pământul și raiul, Marți l-a împodobit cu luna și stelele, Miercuri – cu soarele, Joi o făcut Dumnezeu pe strămoșul nostru Adam, Cu trupul din lut, oasele din piatră, Sângele din mare și frumusețea de la soare. Și văzând Dumnezeu că nu-i stă bine omului Acesta singur pe pământ, I-a dat somn strămoșului nostru Adam și l-a adormit Și i-a rupt o coastă din stânga sa și a făcut-o pe strămoașa noastră Eva după chipul și asemănarea sa.

Trezindu-se Adam din somn și văzând-o pe Eva lângă el, A strigat cu glas tare: – Ce este aceasta, Doamne?

Dumnezeu i-a răspuns: – Aceasta este trup din trupul tău, Os din osul tău și sânge din sângele tău Și se cheamă mie vie și ție soție De acum până în vecie.

Dumneavoastră cinstiți părinți, Care sunteți așa de la Dumnezeu rânduiți, Să-i iertați, să-i binecuvântați Precum a binecuvântat pe Aron Că i-a înfrunzit toiagul Fiind uscat de 99 de ani, Și cum i-a binecuvântat pe acei apostoli Care le-au înflorit cununiile pe capul lor.

Iertații și binecuvântații, Căci binecuvântarea părinților Întărește casele fiilor, Dar blestemul părinților Risipește casele fiilor.

Iertații și binecuvântații De la nunul cel mare un bacșiș mare, De la cuconița mireasă O batistă frumoasă, Un pahar cu vin Așa este de la Hristos, amin.

(Inf.: Tudor A. Chiriță [n.1924])

Bună seara, soacră mare Ai gătit de lăutare Nouă oale și-o căldare, Că fiul dumneavoastră Aduce bună cheptănătoare.

Când va lua ajutorul, O să lepede și cuptorul, Cât o fost la mă-sa fată S-o lăut numai o dată, Și când o dat la cheptănat Șapte sate o adunat, Cu securi și cu topoare, Păduchii ca să omoare.

Nu erau rari dar mari, Mărunței și revărsați, Câte șapte încălecați.

Mărunței ca nucile, Ieșeau în drum ca curcile Și îi ucideau oamenii cu furcile.

Da cel mai tânăr și mai al dracului S-o suit în vârful capului, S-o pus în chizășie Și jura pe o moșie, Că de nouă ani nu o văzut leșie, Așa noră vă aducem...

(Inf.: Tudor A. Chiriță [n.1924])

139

În a doua zi a nunții, mirele și mireasa, însoțiți de nunii mari, de rude și de cunoscuți, sub acompania­mentul muzicii, se îndreptau spre biserică, unde se făcea ceremonia cununiei. Este interesant că, înainte de intrarea tinerilor în biserică, vorniceii aruncau pe jos nuci, iar acestea erau strânse de către copii. După cununie, adică după ce nuntașii ieșeau din biserică, drumul mirelui și miresei era stropit cu apă (semn al recoltei bune, al bogăției, al fecundității etc.), mirele aruncând, în schimb, diferite monede. La intrarea în casa mirelui tinerii erau iarăși întâlniți cu pâine și sare. În continuare, până se însera, urmau dansurile.

Seara, vorniceii vizitau rudele și cunoscuții mirelui și miresei, invitându-i să vină la masa de căsătorie, adică la masa mare. La sosire tuturor tinerilor li se legau batiste la mâna dreaptă. Același lucru se făcea și în cazul oaspeților care mai erau și ospătați cu câte un pahar cu vin, ei dăruind în schimb câteva monede. După ce la masa mare se strângea un număr suficient de oaspeți, înainte de a începe masa, „starosta” îi striga cu voce tare pe nume pe fiecare din oaspeții prezenți, dându-le câte o pereche de colaci mari, acoperiți cu o batistă, iar aceștia în schimb trebuiau să pună în folosul tinerilor nu mai puțin de o rublă de argint. Nănașilor, în afară de aceasta, li se dădeau și alte obiecte atât bărbătești, cât și femeiești. În schimb, nănașii dădeau tinerilor o sumă de bani, ce trebuia să fie cel puțin de două ori mai mare decât costul cadourilor.

După ce se sta la masă, începea „închinarea paharelor”. Acest ritual îl pornea nunul mare. Cu toții se orientau după nunul mare: dacă acesta dădea mai mult, așa făceau și ceilalți nuntași și invers. În finalul nunții, urma și un astfel de ritual precum „dezbră­carea miresei”, în timpul căruia nănașa îi scotea miresei coronița de pe cap și o îmbrobodea cu o basma: ritualul simboliza trecerea miresei de la statutul de domni­șoară la cel de nevastă.

Cam spre finele nunții, nuntașii începeau să se servească unul pe altul cu vinul lor propriu adus dinainte de acasă. În încheiere nănașii erau conduși de către muzicanți până la casa lor, fapt pentru care primeau un „bacșiș”, adică o recompensă bănească. În ziua

M ereni

Înainte de plecare se mai interpreta un cântec de rămas-bun, făcându-se ritualul „aruncatul mălaiului peste casă”: mireasa arunca pe acoperișul casei, în semn de despărțire de părinți, un buchet de flori îmbinat cu spice de mălai. O tradiție mai nouă este „schimbarea colacului”. Dacă fata era din alt sat, mirele trebuia să plătească „vulpea”, un fel de bacșiș (o căldare cu vin sau bani) și asta pentru faptul că ia mireasa din sat.

Luându-și zestrea, mirele și mireasa porneau iarăși la drum. Este cazul să menționăm aici că, mai înainte, nimeni din rudele miresei nu mergea cu nuntașii mirelui.

După încheierea nunții, la trecerea unei săptămâni de la căsătorie, socrii mici, împreună cu rudele apropiate, puteau face o vizită tinerilor și părinților mirelui.

La sosirea nuntașilor în ograda socrilor mari, tinerii erau întâmpinați de părinții mirelui cu pâine și sare.

Se trăgeau focuri de armă și se spunea conocăria:

M ereni 140 ”Jocul cel mare” (începutul anilor ´50 ai sec. XX)

următoare, aproape de amiază, rudele apropiate ale mirelui, împreună cu muzicanții, mergeau la nănaș și îl invitau la casa mirelui, la așa-numitul „ocrop”.

La această ceremonie erau prezente, de obicei, doar femeile. În seara aceleiași zile toți oaspeții erau invitați acasă la nănași unde sunt ospătați. După ce mergeau la nănași, nuntașii începeau să se invite unul pe altul în vizită și, în felul acesta, benchetuirea dura până la miezul nopții. Astfel se încheia nunta.

La cele arătate mai sus, săteanca Iuliana P. Postică (Ciobanu), n.1926, a adăugat următoarele: „Iarna, femeile aveau tare mult de lucru. Prelucrau cânepa și lâna, țeseau. Pentru ca lucrul să meargă mai ușor, erau chemați și vecinii. Fetele se adunau la o casă și făceau șezătoare. Când se lucra cu cânepa, una țesea, alta torcea lână, alta broda, alta făcea horboțică și tot așa. Băieții se țineau de șotii. Te puneau să tragi la sorți din două chibrituri. Dacă cădea cel scurt, trebuia să săruți tu băiatul, în caz contrar – invers. Eu

eram tare rușinoasă. Odată, trebuia să mă sărute un băiat, da´ eu nu am vrut și el a încercat cu sila: mi-a rupt și furca de tors...

Jocuri în sat se făceau aproape în toată duminica. Se duceau băieți din oameni mai gospodari, se înțelegeau cu Vanea Chirilenco și cu copiii lui, căci ei erau muzicanții satului. Jocul se făcea cam față în față cu librăria „Luminița”. Băiatul care avea prietenă se ducea și o aducea la joc. Mulți veneau singuri. La joc se prezentau și părinții. Aceștia priveau la tineret și apoi ziceau: „Iată asta-i fata mea, da´ acela îi băiatul tău. Hai și-om fi cuscri”. În locul care se numea „În deal pe brazdă” mai înainte erau erau vii de-a´ oamenilor și mulți copaci; tineretul mergea încolo și se plimba, stăteau la umbră, era frumos. Jocul începea pe la ora douăsprezece și ținea cât era lumină. Înainte de asfințitul soarelui, toți se duceau acasă...

Băiatul care vroia să se căsătorească își căuta un om, îi ziceau „starostă”. Omul cela mergea și îi

Luni se grămădeau iarăși, se puneau mesele și continua masa cea mare. Veneau și invitații miresei și cei ai mirelui. Și stăteau toți la masă. Cânta muzica și starosta mergea printre nuntași, cu un talger cu rachiu sau vin, iar aceștia puneau bani. Unul punea 10 lei, altul 5 lei, unul 30 de lei și un pud de grâu, altul 50 de lei și un purcel, fiecare ce avea. După ce se termina de închinat toate cadourile, mâncau, cinsteau și dansau până la asfințitul soarelui, apoi se duceau acasă...

La Mereni era și obiceiul ca după masa cea mare mirele și mireasa să aducă acasă două căldări cu apă.

Mai exista și alt obicei interesant. În a treia zi, după masa mare, nașa venea și vedea dacă mireasa a fost cinstită sau nu. Lua cămașa miresei, o învelea într-o basma și cu câteva femei poftite se ducea la mama miresei să-i ducă vestea că fiica ei a fost fată. Mama fetei poftea vecinele la masă. Ele veneau cu câte un cadou și îl închinau. Se făcea mare veselie. Acest obicei s-a păstrat și pe timpul rușilor, până prin anii ´50-´60...” Înmormântarea. Oamenii în vârstă se pregătesc din timp pentru înmormântare, în special cu ceea ce se numește „pomeni”. Muribundul este supravegheat de către apropiați ziua împrejur. Din timp se pregătesc lumânări. Unii afirmă că momentul în care muribundul „își dă sufletul” se poate observa după felul cum respiră: respirația devine din ce în ce mai scurtă și mai rară. Este important ca în momentul când omul moare să i se pună o lumânare în mână.

După aceasta decedatului i se închid ochii, i se îndreaptă picioarele, iar mâinile i se pun pe piept. Și picioarele și mâinile se leagă temporar, iar „legătorile” apoi se ard. Se cheamă vecinii care scaldă mortul și îl îmbracă. Apa se aruncă într-un „loc ferit”, adică acolo unde nu calcă picior de om. După aceasta se trag clopotele în biserică pentru a anunța decesul.

A doua zi sătenii și, in special, rudele „vin la mort”, aducând cu ei și ceva vin. Cinstesc câte un pahar cu vin, iar dacă nu pot servi tot paharul, îl varsă într-un vas pregătit special în acest scop. Atât în prima, cât și în a doua zi se fac pregătirile pentru înmor­mân­tare. În acest timp cineva stă permanent lângă decedat. Spre seară vine o persoană anumită care citește „stâlpii”. Pe timpuri, mortul era pus în

M ereni 141

spunea părintelui fetei că cutare băiat vrea să vină și să-i ceară de mireasă fata. Se înțelegeau când poate veni cu flăcăul. Când starosta venea la fată împreună cu mirele, pe masă se punea o farfurie. Din partea fetei, în farfurie, se punea o basma și un inel, iar din partea băiatului se puneau 50 de lei și inelul. Se mai aduceau o sticlă cu vin, prăjituri; stăteau de vorbă și se înțelegeau. Pe urmă mirelui i se spunea: „Ia de pe farfurie ce-ți place!” Tot așa i se spunea și miresei.

Dacă tinerilor le plăcea unul de altul, ei luau zălogul, adică inelele, batista și banii.

După vreo săptămână, starosta iarăși se ducea la mireasă, vorbea cu părinții ei și îi întreba: „Cum, mergem înainte?”. Părinții fetei trebuiau să numească ziua când vor face răspunsul. În ziua propusă, părinții miresei luau câte un frate, câte o soră, vreo două perechi de oameni și se duceau la părinții mirelui. La mire erau alți invitați. Se așezau la masă, dar nu mânca nimeni până când nu se înțelegeau cum trebuie să meargă nunta.

Tot atunci îi juruia ce să-i dea fetei ca zestre: câteva hectare de pământ, o vacă, oi. Pe urmă se înțelegeau de legători: cu ce să lege nașii, frații, surorile și alte neamuri de-ale mirelui. După ce fixau ziua nunții, dădeau mâna și numai după aceea gustau mâncarea și băutura.

Mirele punea niște bomboane într-o basma, lua câteva prăjituri, o sticlă cu vin și se ducea la mireasă. În acest timp părinții stăteau la masă și sărbătoreau. Apoi, mirele lua părinții miresei și îi conducea acasă.

Nunțile se făceu, de obicei, duminica. Începutul, la mireasă, era cam pe la ora 12. Erau poftiți și nuntașii din partea mirelui. Ei veneau în căruțe, da´ vorniceii erau călări pe cai. Când nuntașii se uneau, dansau hora cea mare. Pe urmă nuntașii din partea miresei aduceau cadouri: o găină, un prosop, bani.

Nuntașii din partea mirelui veneau însă fără cadouri.

Toți poftiții mirelui mergeau în casă și stăteau la masă, iar ai miresei rămâneau afară. Spre seară nunta la mireasă se termina. Nuntașii mirelui luau mireasa și plecau. Numai după asta erau puși la masă nuntașii poftiți de mireasă. La mire, nuntașii mai beau câte un pahar cu vin, mai gustau câte o prăjitură și nunul cel mare le spunea să vină a doua zi (luni – n.n.) tot cam pe la ora 12... La bi­serică se duceau duminică dimineața ori duminică seara...

M ereni 142 Înmormântare, anul 1950

sicriu în a treia zi, adică cu puțin timp înainte de a fi dus la cimitir. Astăzi acest luc­ru nu se întâmplă, dacă decesul a avut loc la spital, pentru că de la spital decedatul se dă rudelor doar în sicriu.

De obicei, înmormântarea se face în a treia zi.

Sunt cazuri în care se întârzie cu o zi, așteptându‑se veni­rea unor rude foarte apropiate. Se întâmplă că în­mor­mântarea se face și cu o zi înainte (în special în lunile de vară, când procesul de putrefacție e intensiv). De la bătrânii satului am aflat că, pe timp de vară, de­ce­datul este pus pe nisip ud, acoperit în prealabil cu un cearșaf. Decedatului i se mai pune var stins pe burtă și pe piept. Ca să nu i se învinețească fața, pe piele i se aplică lame de ras. De asemenea, pentru a păstra mai bune corpul decedatului, unii săteni îl înfășoară totalmente cu urzică. Înainte de venirea preotului, afară, la pământ, se așază „pomenile”. În timpuri mai vechi se puneau doar „24 punți”(șervețele sau batiste cu un pahar

cu apă, cu un colac și cu o lumânare), indiferent de nu­mă­rul rudelor care participau la procesiune.

Actu­almente numărul acestora poate fi mult mai mare. Între altele, cel puțin până în secolul XIX, se consi­dera că „punțile” îi servesc decedatului pentru a trece peste prăpastia sau râul de foc care se află între lumea noastră și raiul ceresc.

După ce se trag clopotele vine preotul însoțit de cor. „Gropnicerii” scot mortul din casă și-l duc la bise­rică. După ce mortul este scos din ogradă se ridi­ că „punțile”. În biserică se oficiază un serviciu divin care durează circa o oră. După aceasta proce­siunea funerară merge la cimitir, unde preotul face ultimele rânduieli pentru defunct, îl stropește cu „apaos” (amestec din vin cu ulei). În Mereni mortului i se dezleagă mâinile și picioarele înainte de a se bate capacul sicriului. Se spune că este o mare gre­șeală dacă mortul rămâne cu picioarele și mâinile legate.

Cu mai mult de o sută de ani în urmă în groapă

143 M ereni Procesiune funerară contemporană (2004)

se aruncau monede. Se credea că aceste monede sunt aruncate pentru a răscumpăra posibilele chinuri ale decedatului pe lumea cealaltă. Peste groapă se transmitea o găină sau un cocoș viu, un colac și un vas cu apă. Apa se dădea crezându-se că numai așa decedatul își va putea stinge setea în timpul trecerii peste râul de foc. La ieșirea din cimitir fiecărui din cei prezenți la înmormântare li se oferea un pahar cu vin și o bucățică de colac. Cei care asigurau ceremonia de înmormântare, cât și unii vecini ai decedatului, erau invitați la masă („praznicul”). Înainte de a se așeza la masă, fiecăruia i se dădea câte un colac cu o lumânare din ceară. Conform tradiției, în jurul mesei trebuiau să treacă cel puțin trei pahare cu vin. După încheierea mesei se aducea o sită cu șapte colaci, care se dădeau în folosul bisericii.

După încheierea ceremoniei de înmormântare, în casa decedatului, timp de trei zile ardea o lumânare, pregătită preventiv de către familie. Lumânarea

era de mărimea decedatului și se numea „toiag”.

Lângă lumânare se punea un păhar cu apă și o bucată de pâine. Oamenii aveau credința că, în primele trei zile de la înmormântare, sufletul decedatului vine în casă și are nevoie de hrană și apă. După trei zile se mergea la cimitir – „la tămâiere”. Chiar și cei mai săraci dintre locuitorii satului pomeneau decedatul în a treia, în a noua („ridicarea”) și în a patruzecea zi. Unii mai făceau „praznic” la a douăsprezecea zi și la un an.

M ereni 144

145 M ereni

L

La Nistru, la malul înalt

La Nistru, la malul înalt, Toți flăcăii s-au scăldat, / bis Iar Ghiță nu s-a scăldat, Că Leana l-a blestemat, / bis Nu l-a blestemat să moară, L-a blestemat să se însoare, / bis Să se însoare de zece ori, Să aibă nouă feciori / bis Și l-a urmă o fiiculiță Ca să-l ducă de mânuță, Să vie la poarta mea, C-am să-i dau și eu ceva, O mânuță de grăunțe, Că i-am fost și eu drăguță, O mână de grâu mășcat, M-a iubit și m-a lăsat, M-a iubit ca pe-o copilă, M-a lăsat ca pe-o străină, M-a iubit ca pe un pui blând, M-a lăsat pe drum plângând, M-a iubit și m-a lăsat, Ca să-l am de blestemat.

*Materiale colectate cu contribuția sătenilor Tamara I. Moraru (n. 1959) și Teodor A. Chiriță (n. 1924)

Tamara I. Moraru

M ereni 146

Mă duceam să secer grâu

Bat-o focul, lumea rea

Mă duceam să secer grâu Și cu secera la brâu, Și cum seceram la vale, Vine soacra cu mâncare Și cum seceram la vale, Vine soacra cu mâncare.

– Bună ziua, nora mamei – Mulțumesc eu dumitale.

– Vino, noră, și-i mânca Gâscă friptă pe tava. / bis – Mâncați voi, mânca-v-ar focul, Că voi mi-ați mâncat norocul, Mâncați voi, mânca-var para, M-ați îngălbenit ca ceara. / bis De-aș ști iarmaroacele, Unde se vând soacrele, Aș vinde-o pe soacra mea Și la preț n-aș m-ai ținea.

Aș vinde-o pe-un ghem de lână, Să n-o văd o săptămână.

Aș vinde-o pe un hlăjdan, Să n-o văd măcar un an.

Aș vinde-o pe-un ghem de ață, Să n-o văd întreaga viață.

Bat-o focul (3), lumea rea, Cum îmi poartă grija mea, / bis Că nu știu a peria. / bis Ba eu știu (3) și-a răjila, De s-ar face cânepa. / bis Eu ies afară la periat, / bis De o chită (3) m-am speriat, Intru-n casă să m-ascund, Dau de oalele cu vin, / bis Una-i caldă (3), una-i rece, Speriatul nu mai trece. / bis Bat-o focul, cânepa, Că-i mai bună America.

Într-o zi de dimineață

Colo-n vale la izvor, măi, la izvor, Colo-n vale, libida-lidumba, Loboda-li măi la izvor, Frumos doarme-un grănicer, Măi grănicer, frumos doarme Libida-lidumba, Loboda-li, măi grănicer, Cu ranița căpătâi, măi căpătâi, Cu ranița libida-lidumba Loboda-li măi căpătâi.

Mă duc, mamă, să-l mângâi, măi, Să-l mângâi libida-lidumba, Loboda-li măi să-l mângâi, Nu te mai duce, fata mea, măi fata mea, Nu te duce libida-lidumba, Loboda-li măi, fata mea, Grănicer ´i armată grea, armată grea, Grănicer măi libida-lidumba, Loboda-li armată grea.

Vine-un ordin să ți-l ia măi și ți-l ia Vine-un ordin libida-lidumba, Loboda-li măi să ți-l ia, Și ți-l trece granița, măi granița, Și-l trece libida-lidumba, Loboda-li măi granița.

Tu rămâi, fata mea, măi fata mea, Și tu rămâi, fata mea, măi fata mea, Și tu rămâi libida-lidumba, Loboda-li măi, fata mea, Pe brațele altuia, măi, Pe brațele, libida-lidumba, Loboda-li măi altuia.

Într-o zi de dimineață Vorbind, se auzea, Da, da, da!

Vorbind, se auzea Tinerica Anastasiica Un băiat năștea, Da, da, da!

Un băiat năștea, Nu l-a crescut, nu l-a jelit Și în apă l-a zvârlit Da, da, da! În apă l-a zvârlit, Băieții noștri sunt pescari, S-au dus la pescuit, Da, da, da!

S-au dus la pescuit, N-au prins pește, n-au prins rac, Dar au prins un sac, Da, da, da!

Dar au prins un sac, L-o descusut, l-o dezlegat, Era un mic băiat, Da, da, da!

Era un mic băiat.

A doua zi de dimineață, Plângând se auzea, Da, da, da!

Plângând se auzea, Tinerica Anastasiica, La împușcat mergea, Da, da, da!

La împușcat mergea.

M ereni 147

Colo-n vale la izvor

M ereni 148

Colo-n valea întunecoasă

N-am văzut

Colo-n valea întunecoasă O căsuță se zărea, Iar pe prispa ei cea joasă O fetiță tristă sta. / ultimele 2 rânduri bis Lângă ea sta și Gheorghiță, Un băiat care-o iubea, El îi spune cu plăcere: – Tu, Lenuțo, ești a mea. / ultimele 2 rânduri bis Ea-i răspunde supărată – Eu defel nu te iubesc, Îl iubesc pe Ionel, măi, Și-mi dau viața pentru el. / ultimele 2 rânduri bis A doua zi de dimineață, Pe când lumea se trezea, Iar în ușa lui Gheorghiță Un doliu negru se zărea. / ultimele 2 rânduri bis Colo-n valea întunecată O căsuță se zărea, E Lenuța cea frumoasă, În fața mortului plângea. / ultimele 2 rânduri bis

N-am văzut eu de când sunt Iepurași vara cosând, / bis Iepuroaicele-adunând, / bis Prepelița-i fată mare, Duce la cosași mâncare, / bis Iar găina cârâia – Vrea să se ducă și ea, Iar cocoșul așa-i cânta: – N-ai, găină, ce căta, / bis Că cosașii-s șarlatani Și te-or târâi-n tufari, Și ți-or smulge penele, Și-or cârpi izmenele.

Bărbățelul meu

Foaie verde de mohor, Am un bărbat băutor, / bis Mi-a băut ultimul țol, măi, / bis Și încă o mai rămas dator. Într-o joi de dimineață Ghiță-i cu nevasta-n piață. / bis – Ce ai, Ghiță, de vânzare? / bis – Ia nevasta, măi crâșmare! / bis – Ce vrei, Ghiță, pe nevastă? / bis – Miișoara și suta, măi, Că-i frumoasă, sărmana.

– Lasă suta și ia mia Dă-o nouă pe Maria. / ultimele 2 rânduri bis Așterne batista jos Și să-ți număr banii frumos. / ultimele 2 rânduri bis Hoții banii număra, Iar Maria lăcrăma. / ultimele 2 rânduri bis – De ce, Ghiță, tu mă vinzi? / bis Nu m-ai luat de avere, M-ai luat să-ți fiu muiere!

Acasă când îi pleca Copilașii te-or întreba, / bis Unde-i, tată, mama noastră? / bis – Mama voastră-i în deal la vie, Ducă-s-ar să nu mai vie, / bis Eu m-oi duce-n deal la cruce, Altă mamă voi aduce. / bis – Să ne-aduci și o cucoană, Că noi nu i-om zice mamă, / bis Mama care am avut-o Ai vândut-o și ai băut-o. / bis Mama noastră când era, Cu covrigi ea ne hrănea, / bis Cu covrigi și turte dulci Să te duci să ne-o aduci. / bis

Bărbățelul meu cel bun Mi-o pus lăcata la vin, / bis Iar eu, femeie nu proastă, Am scos vinul pe fereastră. / bis Câte-o vadră mi-am luat Pân´ butoiu-am deșertat.

Bărbățelul, când o dat, Numai doaga i-o sunat.

– Măi femeie, măi nevastă, Unde este cinstea noastră?

– Pe mine nu mă întreba, Că eu nu-s argata ta, Tu încuiai vinul de mine Și luai cheia cu tine.

Măi bărbate, nu fi prost, Cheile la tine-au fost, Să nu-ncui vinul de mine, Să nu iei cheia cu tine, Dacă ai face tot așa, Nici la anul n-ai gusta.

M ereni 149

Foaie verde de mohor

150 M ereni

Mărăcine, mărăcine

Bade-n pălărie nouă

Mărăcine, mărăcine, Usca-s-ar frunza pe tine, / bis Că eu la umbra ta, măi, Mi-am pierdut fetia mea, măi, / bis Pentru două-trei bomboane, Nu mai sunt eu fată mare, Pentru una ciocolată, Nu mai sunt la mama fată.

Floricică alb-albastră, S-a stricat dragostea noastră, Floricică albăstrie, Cum a fost n-o să mai fie, Toată vara prin pădure Cu flăcăii după mure, Toată vara prin copaci, Acum leagănă și taci.

Bade-n pălărie nouă, Tu mi-ai rupt inima-n două, Tu mi-ai rupt-o, tu mi-i coase-o Cu fir roșu de mătasă.

Badea-i om de omenie, Dar sărutul nu-l prea știe, Și mă roagă ziua toată, Să-l învăț măcar o dată, Și-l învăț de nu mai pot, Da´ el, prostul, uită tot.

Geaba, bade, mai trăiești, Dacă nu știi să iubești.

Colo-n vale la fântână, of amar mi-i amar, Plâng doi frați într-o grădină, of amar mi-i amar, Și-o copilă mi-i îngână, of amar mi-i amar, – Taci, copilă, nu îngâna, of amar mi-i amar, Că nu plâng de jalea ta, of amar mi-i amar, Plâng de jalea mamei mele, of amar mi-i amar, M-a făcut de trag durere, of amar mi-i amar.

Maică, măiculița mea, of amar mi-i amar, Când erai cu mine grea, of amar mi-i amar, De ce n-ai băut ceva, of amar mi-i amar, Să mă lași pe undeva, of amar mi-i amar, Să mă lași printr-o grădină, of amar mi-i amar, Să răsară flori din mine, of amar mi-i amar, Să mă rupă fetele, of amar mi-i amar, Când se joacă horele, of amar mi-i amar.

– Foaie verde și-o lalea, Vino, noră, și-i mânca!

– Poftă mare n-aștepta, / ultimele 2 rânduri bis Nu mă mai chema la masă, Că de când vi-s noră-n casă, Or de stau ori nu la masă, Mă dă vântul jos de grasă. / ultimele 2 rânduri bis Când eram eu fată mare Și frumoasă ca o floare, Chiar nici pâinea de secară Nu părea așa amară. / ultimele 2 rânduri bis Dar de când m-am măritat, Coc pâine din grâu curat / bis Și e dulce de mâncat Ca pumnii de la bărbat. / ultimele 2 rânduri bis

151

Vino, noră

M ereni

Colo-n vale la fântână

152 M ereni

Foaie verde trei arginți

Bine-i șede mesei mele

Foaie verde trei arginți, Am fost una la părinți, La părinți am fost avere, M-au ținut de mângâiere, M-au crescut, m-au înzestrat Și m-au scos la măritat. Și-am avut mire din sat, Dar părinții nu m-au dat. Și-a venit unul din lume Cu caii suri și hamuri bune, La părinți le-a părut bine Și m-au măritat pe mine.

Numai mie-mi pare rău, Că m-au dus din satul meu.

La doi ani și două zile, Vine maica mea la mine/bis Și mă-ntreabă, de mi-i bine.

Eu, de frică, de rușine, I-am spus mamei că mi-i bine.

– Dacă ți-i așa de bine, Unde-i carnea de pe tine?

– Carnea și ciolanele Le-au mâncat neamurile, Neamurile bărbatului Și dușmanii satului.

De vrei, maică, să mă ai, Pune la căruță cai, Patru cai și șase boi, Și-mi ia zestrea înapoi, Și mi-o du între hotare Și-i dă foc să ardă-n pară, Să se mire pietrele Ce noroc au fetele, Să se mire bolovanii Ce noroc au băietanii.

Bine-i șede mesei mele Împrejur cu nemurele, Dar mai bine i-ar ședea, Dacă ar fi și mama mea.

De-aș avea o măiculiță, Măcar cât o musculiță.

Cine are mamă-n sat, Are duminica sfat.

Frații și surorile Nu-mi prea bat cărările, Moșii și mătușele Nu-mi prea deschid ușile.

Voi, care aveți părinți, Nu-i părăsiți, Căci în viață nu-i ușor Fără de-ajutorul lor.

În orașul Bethlehem Veniți boieri și priviți, / bis Că astăzi Domnul s-a născut, Astăzi Domnul s-a născut, Dumnezeu de început.

Prorocii au prorocit Că astăzi Domnul s-a născut Astăzi Domnul s-a născut, Dumnezeu de început.

Prorocii au prorocit Că s-a naște Mesia Din fecioara Maria, Și din rodul lui Avram – / bis Mântuirea lui Adam. / bis Căci Adam când a greșit, / bis Domnul de rai l-a lipsit! / bis – Du-te, Adame, de la mine, / bis Că nu ești părtaș cu mine. / bis Iar Adam a stat și-a plâns / bis Și din gură așa a zis: / bis – Doamne, nu mă-ndepărta, / bis Că vina n-a fost a mea. / bis Pe Adam l-a îndepărtat, / bis Soarele pe cer i-a stat, Luna-n sânge s-a închegat, Apele s-au tulburat. / bis Și-a rămas un izvoraș / bis Ce s-apleacă și se-adapă / bis Și lui Dumnezeu se roagă. / bis Un om bogat, neîndurat / bis Șede-n iadu-ntunecat, / bis Cel sărac și îndurător / bis Șede-n raiul plin cu flori Și cu păsări cântători.

Ani în voie să vă fie / bis Nașterea cu bucurie. / bis

Buna seara, buna seara, Seara înspre marele Vasile, Să vă fie, gospodari, de bine.

Ia-n lipiți-vă de pierdele Și ascultați vorbele mele, Că de când seara a înserat, Noi mulți gospodari am deșteptat Și lui badea Vasile de știre i-am dat, Tare mult s-a bucurat, Patru mere de aur ne-a aruncat Și două vedre de vin ne-a dat, Și apoi să zicem hăi, Și ridicați glasul, flăcăi, Hăi!

Acum un an ce s-a rânduit, Noi toți plugarii la imaș am ieșit Și am ales 12 perechi de boi În coadă cu dăltei Și în frunte țintăței, Ce făcea perechea mia de lei, La badea Vasile ne-am înturnat, Boii am înjugat Și am pornit la arat În loc vesel și curat. Și am arat marțele fânețele, Miercurile – piscurile, Joile – văile, Vinerile – dealurile Și sâmbetele – dâmburile.

Apoi am oprit și am desjugat Și boii la odihnă am dat, Dar un haram de boulean s-a speriat De un ciorcârlan Și a fugit peste hotar, Unde-i plâns și mult amar.

Când de seamă am băgat, Am trimis prin blestemat, Nu știm, în crâșmă a intrat Ori cu o babă de vorbă a stat?

Mare poznă s-a întâmplat, Boul nostru s-a furat.

Am înjugat, la curte ne-am înturnat

153

Urătură

M ereni

În orașul Bethlehem

154 M ereni

Și seamă de boi am dat.

Urați, măi, Hăi!

Iar un fleac de cuconaș Tot răcnea la noi arvaș.

Pentru boul fugit în țara ungurească Nu vroia să ne plătească, Noroc că a ieșit badea Vasile, Om vechi. Și l-a luat de urechi, Și în cerdac s-a așezat, Pe toți plugarii ne-a chemat Și banii în mână ne-a dat.

Apoi s-a ridicat și a strigat Ilie Bolocanu Care era tocmit cu anul Și a poruncit să-i aducă calul cel cu potcoave de argint Și cu coama până în pământ, Să-i pună șaua cea mai frumoasă Și frâul cel cusut cu mătasă, Iar la coburi – un pistol de la Bacău Ce-l avea de când era flăcău.

Urați, măi, Hăi! Și a scos punga de sub căpătâi, Cu bani mari și mărunței, Și s-a dus la lunca mare, Că sunt iepuri, căprioare, Și alte multe lighioaie La urechi cu zurgălăi, Dați boii la brazdă, măi, Hăi!

Lunca mare frunză n-are, Lunca mică frunza-i pică, Drept în patru se despică, Nataliță, nu ți-i frică? Și numai într-un fund de ponoară Clocea un drac de cioară, Cu un plisc cât botul de oaie Și gura cât o copaie, Și a pus un pumn de cartușe, Și-a pocnit-o drept în gușă.

Unii ziceau că-i uliu bătrân, Dar alții – că îi un biet păun,

Dar era o biată lighioaie Din codrii cei pustii, Și a venit la moartea ei.

Dați oticul, măi, Hăi!

Badea Vasile a luat-o, La oblânc a ridicat-o Și înspre grâu s-a pornit, Să vadă dacă-i rodit.

Grâul era frumos Ca și fața lui Hristos.

De departe înverzea, De aproape îngălbenea, Spicele pe la hat erau bune de secerat.

Badea Vasile de călare s-a aplecat, Patru spice-a apucat, În mână le-a frecat, În buze le-a suflat, Păsări mii s-au adunat, Care și de care mai frumoase Și cu pene mai lucioase. Și numai un fir a păstrat Și în sân l-a băgat, Și când acasă s-a înturnat A chemat pe găzduleasă, Și când a pus firul pe masă, S-a luminat mândra casă Ca de la o stea frumoasă. Și amândoi se frăinea, Și amândoi se căina, Ce vom face, măi nevastă, Să vedem pâinea acasă?

Da om strânge finii și vecinii Și-un tabun cu babe bătrâne, Care știu rândul la pâine.

Om strânge nepoate și nepoței, De-a merge treaba strună. Și numai în două-trei zile Au strâns finii și vecinii Și-un tabun cu babe bătrâne, Care știau rândul la pâine.

Dar când s-au împănat la secerat, Seceri nu s-au ajuns Și badea Vasile s-a pornit în sus,

155

Cu fusta de lână, Ehe-he, măi, Ia să punem mână la mână, Să facem treabă bună.

Fetele tinere înainte secerau, Flăcăii din urmă snopii legau, Baba fosăia cu moșneagul alăturea Și în clăi snopii ridicau, Mare fosăială mai era Fosăiți și voi, măi, Hăi!

Iar badea Vasile când a văzut așa, A trimis la curtea sa Să aducă nouă iepe, De nouă ani sterpe, Cu copita despicată Și sârmă verde legată.

Unde iepele călcau, Fântânile secau, Broasca făcea oaca ca-ca, Fugi și mătăliță că te-a mânca.

Ei de coamă le lega Și la treier le mâna, Cu copita treiera, Cu coada lezuia, Cu urechile vânt trăgea Și cu limba vântura, Cu dinții sacii ținea Și cu gura în saci punea. Și când au gătit de vânturat Și sacii la gură au legat, A stat mult și cugetat Unde să meargă la măcinat?

La moară la Hănești Aștepți până îmbătrânești, Da mai bine la moară la Hârlău, Că acolo am măcinat și eu Și tare bine m-am înțeles Cu morărița, mai ales. Și badea Vasile a pus vătav pe cară Un moșneag cu barba rară, Și avea moșul o băbuță bătrână, De învătucea moșul de mână. În boi dădea nu dădea,

M ereni

Drept la Roșiori, Să facă seceri la secerători.

Când s-a dus pe ulița mare, N-a aflat nimic în zare, Numai la un colț de drum Ședea un ursar bătrân, Peticit și pâclisit, Lucra cu trei puradei la un cuțit, Până azi nu l-a gătit.

Gătiți-l voi, Hăi!

Iar când s-a dus pe ulița mică, N-a văzut nimică, Numai pe două țâgănci Care se trăgeau de chică De la un boț de mămăligă.

Când a cotit pe ulița muntenească, Într-o dugheană românească, Dar în ea un fierar mare Cu sumanul în spinare, Cu un cojăcel de piele de câine De când era tătâca mire, Lucra fierul, lucra oțelul, Și aur și argint, De nu avea pereche pe pământ. Și l-a pus să facă seceri mari Pentru secerători tari, Să facă seceri mici Pentru alții mai voinici, Dar unele mărunte cu floricele, Pentru fete tinerele Și neveste ochioșele, Și una cu mărunchi de său Cu care am secerat și eu Și pe dealuri și pe văi.

Dați boii la brazdă, măi, Hăi!

Iată secerile s-au împărțit Și la treabă s-au pornit.

Unii spuneau s-o ia din partea de jos, Că așa a spus domnul Hristos, Alții din partea de sus, Că așa Dumnezeu a spus.

Da´ o babă bătrână,

156 M ereni

Da´ în babă știu că ghiontea, Ghiontiți și voi, măi, Hăi! Și s-a dus la moară la Hănești, La morișca cu fereșt´, Dar a dracului de moară, Când a văzut atâtea care încărcate, Cu poveri împovărate, Cu lanțuri de fier legate, A pus coada pe spinare Și a fugit în lunca mare.

Da´ morarul, săracul, De meșter ce era, Nici o putină nu putea înfunda. Își lua un cojoc mițos Și îl îmbrăcă pe dos, Și înspre moară se uita, Și apacu fluiera. Însă, iată, morărița meșteriță, A ieșit pe portiță Cu o cofiță de tărâță, Trî-trî-trî și na-na-na, Moara sta și se uita, Mână a pus mâna pe ea Și a adus-o de a dat moșneagului un ciocan pe șele Și a așezat-o pe măsele. Și când i-a mai împliscat una în gură, Făina a început să cură, Badea Vasile lua în poala mantălii Și turna în chiln la haravăle, Iar flăcăii luau în poala sumanului Și turnau în chilna carului. Însă, iată, morărița meșterița: – Ei, ia mai stăi, bade Vasile, Că măta din coș nu-i lua, Până pe mine nu măi săruta.

– Eu din coș tot oi lua, Da´ pe tine nu te-oi săruta.

Nu destul că te-o sărutat mai an Bădica Ion Parfeni Și i-o plesnit bata la izmene, Vrei amu să te sărut și eu, Să pățesc mai rău.

Apoi boii înjuga

Și înspre casă pornea, Boii răgând și carele scârțâind, Și flăcăii chiuind, Chiuiți și voi, măi, Hăi!

Iară mândra jupâneasă, Cu ocheana cea frumoasă, Auzea tocmai din casă Scârțâitul carelor Și chiotul flăcăilor. În cămară ea mergea, Sită nouă își alegea, Sită nouă de mătasă, Ca să facă pâine aleasă Și a făcut un colac mare, Rotat pe piatra morii măsura, Cu zăhar era îndulcit Pentru noi, plugari, gătit.

L-o rupt în două Și ne-o dat și nouă, L-o rupt în trei Și i-o dat și lui Andrei, Dar Andrei își suduia mâța de cruce, Că îi mâncase laptele cel dulce.

Când l-o rupt în patru, I-o dat la cel de pe vatră, La acel de vatră nu-i era a mânca, Numai cânii a întărta.

Când o rupt în cinci, O dat lui Ghirnici, Da´ Ghirnici plângea ca un ciocoi, Că-și prăpădise bucățica prin gunoi.

– Taci, Ghirnice, nu mai plânge, Că ne-om duce și om câștiga Și pe tine te-om sătura.

Busuioc verde pe masă, Rămâi, gazdă, sănătoasă, Că noi plecăm la altă casă Unde-i fata mai frumoasă. Șede-n dosul hornului Și roade muchia cuptorului, Cu mâinile spoite, Ca tânjălele pârlite, Cu ochii ca sfecla,

157 M ereni

Cu dinții ca grebla, Cu picioarele ca butucii, De-au fugit din țară și turcii.

De frumoasă ce-mi părea, Eu și-aseară am fost la ea, Da ea cămașa își cârpea, Pe la coate – numai noade, Pe la țâțe – ferfelițe.

Când o întorcea pe dos, Curgeau peticele jos, Câtă frunză pe răchită, Cu atâtea petice era cârpită, La ureche cu zurgălăi, Ia mai ziceți, măi flăcăi, Hăi!

De urat v-am mai ura, Știu că vi-i drag a asculta Ca și nouă a cetăra, Dar noi nu suntem de aici colea, Suntem de la muchia veche, Unde mâța streche Printre horn, printre cotruță, Cu nasul plin de brânzuță. Și vreo câțiva suntem de la Monitoc, De unde îngheață apa în toc Și gălucile la foc, Și avem de trecut stânci și văi adânci. Într-o vale mititică Șede o babă zgribulită, Șede cu gura căscată Să ne apuce pe noi de spate, Da´ noi om apuca baba de bădăru Și om trânti-o cu coasta într-un răstel, De n-a mai face la nimeni rău.

Da-ți colacul și lumânarea, Că de acum îmi moare baba, Da-ți colacul și pitacul, Că vă fărâmă boii pragul.

Da-ți-ne câte un păhăruț de vin, Oasele să dezmorțim, Că de departe venim.

Să vă fie casa casă, Să vă fie masa masă Și la anul cu sănătate.

158 M ereni

Strigături și amintiri A iubi un tractorist E un lucru foarte trist: Când e dragostea mai dulce, Ia tractorul și se duce.

Nu m-oi porăi cu oala Ca bunica în trecut: Cum oi termina cu școala, Voi pleca la institut.

Te-am visat ieri în albastru Și-ți stătea așa de bine Că albastru e culoarea Îngerașului ca tine.

A iubi e bine, Da´ să știi pe cine, Să nu dai credință La orice ființă.

Te iubesc numai pe tine Și-ți pot da un jurământ, Că ești singura ființă Ce-o iubesc pe-acest pământ.

Te iubesc precum iubește Marinarul barca sa, Orbul raza de lumină, Te iubesc, nu mă uita. Ți-am furat o sărutare, Tu grozav te-ai supărat.

Da eu sunt gata de împăcat – Să-ți întorc ce ți-am furat.

Frumoasă este viața, Când știi cum s-o trăiești, Dar mai dulce-mi pare atuncea Când pe cineva iubești.

Aseară ce s-a întâmplat?

Căzu mâța-n aluat.

Nu știu, Doamne, cum s-o scot: Ori de coadă, ori de bot.

Ești departe, prea departe, Dar eu nu te pot uita, Căci figura ta frumoasă Stă mereu în fața mea.

Hai să dăm mână cu mână, Cei cu inima română, Să întindem hora mare Lângă Prut din deal la vale.

Tu-mi ești frate, Eu ți-s frate, Numai Prutul ne desparte.

Din Prut apa să sorbim, La un loc astăzi să fim, Hai să-ntindem hora mare Pe covorul verde, moale, Să dăm mâna laolaltă, Prutul să nu ne despartă, Azi pe Prut flori să plutească, Apa să se limpezească, Să fie bună de băut De-amândouă părți de Prut.

Doamne, părinte de sus, Pe Prut multă apă a curs, Că ce pe noi ne-a despărțit, Să nu mai avem cuvânt.

Doamne, cerul azi ai luminat, Din somn pe noi ne-ai ridicat,

(Autor: Teodor A. Chiriță, mai, 1990)

159

Azi la cer noi ne uităm Și pe tine te rugăm: Adă-l astăzi pe Ștefan De la Putna din deal, Să se prindă-n hora noastră, Horă mândră românească. Ștefane, măria Ta, Pe cal azi tu nu mai sta, Lasă-ți calul să mai pască, Tu fă hora strămoșească, Mai ascultă-n depărtare, Se aud clopotele tale, Clopote și rugăciuni Din biserici și mănăstiri.

Azi nepoții tăi, Ștefane, Toți se prind în horă mare, De la mic până la bătrân, Pe pământul răstrăbun.

Acum poți încăleca Și spre Putna te îndrepta, În mormânt când vei intra Voinicilor vei raporta Că gândul ți-ai îndeplinit, Neamul tău ți l-ai unit.

M ereni

Hora Prutului

M ereni 160

Mama îndurerată După ziua grea de muncă, Soarele fiind apus, De pe câmp toți lucrătorii Înspre sat de mult s-au dus.

E târziu, e miezul nopții, Stelele pe cer lucesc, Împrejur – tăcere mută.

Doarme, tot ce-i pământesc, Numai colo-ntr-o căsuță Arde lampa luminat Și din căsuță se-aude Un lung bocet neîncetat.

Plânge-o mamă îndurerată, Cu-așa plâns de neuitat, Că-a avut, sărmana mamă, Un fecior ca cel mai drag. Și s-a dus feciorul mamei, Spre apus s-a îndepărtat, Să se bată cu dușmanul Și nici azi nu s-a-nturnat.

Astăzi, măiculița dragă, Când din câmp a intrat în sat, O fetiță de la poștă Vestea rea i-a înmânat, Cum că Grișa, fiul mamei, În Berlin e înmormântat. Și-așa plânge biata mamă, Tot mereu și îndurerat, Căci de-atunci pe Grigoraș al mamei Nici acum nu l-a uitat.

(Autor: Teodor A. Chiriță)

M ereni 161 Monument ridicat în memoria sătenilor căzuți în cel de-al Doilea Război Mondial

B

Basarabenii au plătit extrem de

scump contribuția lor de sânge în

cea mai mare tragedie a secolului XX – Cel de-al Doilea Război Mondial. Din totalul de peste 200 000 de persoane mobilizate în Armata Roșie, în perioada ianuarie-mai 1945 au căzut pe câmpul de luptă circa 50 000. La acțiunile militare au participat și locuitorii satului Mereni. Din cei 230 mereneni mobilizați în armata sovietică pe frontul germano-sovietic au decedat 112 persoane.

M ereni 162

Numele merenenilor căzuți în război sunt scrise pe obeliscul ridicat în memoria lor, monument situat în apropiere nemijlocită de școala primără: Anton A. I. Baciu B. F. Baciu I. C. Baciu S. F. Barbăroșie I. A. Barbăroșie I. A. Bâtcă M. I. Berjan Z. S. Brașovean M. G. Buga I. A. Buga L. A. Bulgaru P. P. Burduja A. C. Caimacan M. U. Caimacan V. G. Caraman L. C. Cazacu E. N. Chirică G. T. Chirica I. O. Chirilenco F.I. Ciobaniu I. C. Ciobanu D. P. Ciobanu I. G. Ciorchină F. G. Ciorchină G. G. Ciorchionă S. D. Coipan I. G. Cojușneanu A. B. Crețu A. S. Donțu T. G. Gârlea G. H. Gavrilița D. G. Golovei I. C. Gurschi I. H. Ionașcu I. F. Ionașcu N. F. Iordăchescu I. F. Istrati F. A. Iurcu M. E. Lungu I. D. Lungu I. A.

Lungu N. D. Mardari A. E. Margine I. S. Mircă I. C. Mura I. N. Nichita L. C. Nicula F. I. Nuță F. T. Nuță M. P. Nuță N. I. Nuță R. I. Nuță S. I. Nuță S. P. Nuță S. R. Nuță S. V. Plămădeală E. I. Plămădeală I. A. Poiată P. A. Postică F. P. Prodan A. M. Prodan F. P. Racu F. M. Racu Z. M. Reaboi N. I. Rotari C. I. Rotari H. M. Sărătean S. A. Sârbu A. S. Sava B. G. Sava I. V. Scobioală I. F. Scobioală I. M. Scobioală V. F. Soltan A. P. Stratu G. H. Terinte E. M. Toma I. F. Țurcan P. C. Vasilița I. F. Vlas F. D. Zlotea S. V.

În continuare reproducem mărturiile unor săteni, martori ai celei de-a doua conflagrații, supra­ viețuitori ai acelui măcel: Gheorghe S. Postică (n. 1931): „În 1940 rușii au luat Basarabia de la România.

Din cauza asta, peste un an, România, împreună cu Germania, pornește război împotriva Rusiei. În 1944, cam prin martie, războiul a ajuns la noi. De aici au început să evacueze oamenii, vitele, toate bunurile. În ziua Paștelui rușii au trecut Nistrul la Șerpeni și oamenii s-au evacuat, lăsând în urmă casele cu mesele pline, gata să primească oaspeți. Rușii au găsit mâncare și băutură. Ei spuneau: „Harașo!”.

Nemții au aflat de asta și i-au dat repede peste Nistru.

Pe care i-au înecat, da´ pe mulți i-au luat prizonieri. Îi interesant că pe soldații ruși i-au respins tot ruși, le spuneau „vlasovțî”. Aceia erau rușii care s-au dat în armata nemțească. Rușii lui Stalin au fost aduși în sat și ținuți închiși. Stăteau flămânzi și oamenii din sat le duceau de mâncare...

Nemții au stat aici până în august (1944 – n.n.).

Fiind atunci de vreo 13 ani, țin minte că ne-au dus la făcut tranșee în Puhăceni. Am lucrat luni până după amiază și ne-au aranjat să dormim în bordeie. Marți am lucrat toată ziua și, pe la ora 16-17, văd că din pădure au început să iasă mașini și căruțe: se evacuau. Seara ne-au strâns și, printre căruțe, tunuri cu care mergeau nemții, am mers și noi, ajungând acasă pe la miezul nopții. Da´ aici comendatura (comenduirea – n.n.) nemțească era de acum ridicată. Neamțul care era cu noi ne-a ordonat: „Gehen zu Hause!”, adică „Mergeți acasă!”

Când am venit acasă, tata și mama plângeau pentru că nu știau nimic de mine. Nemții au mers pe aici toată noaptea: se retrăgeau. Mama avea o lohancă cu rufe și un neamț căuta prin ea: credea că este ceva de mâncare. După asta a bătut în ușă să-i dea căldarea să adăpe caii. Da o femeie, care trăia mai la vale de noi, aleargă și-i strigă tatei: „Vino, măi Sava, că au venit niște nemți și vor să-mi ieie untura din beci!”. Da´ tata îi spune: „Bine că nu te ia pe tine”... Nemții au vrut să distrugă moara. Când s-au dus să mineze moara, oamenii le-au adus de mâncare și‑i țineau de vorbă.

Pe urmă s-a dat semnalul că rușii îs aproape de sat și

163 M ereni Mereneni în cadrul armatei române: Andrei Gurschi, Efim Barbăroșie, Arion Baciu, Petru Nichita, Vasile Perciuleac, Ion Perciuleac, Ștefan I. Perciuleac, Grigore Ababii, Ilie Bunici, Nicolae Arișciuc, Andrei Popescu, Dumitru Cărlan, Aristotel Totolea (1943)

nemții au plecat în grabă mare. Rușii au apărut aici pe la amiază, în ziua de 23 augu­st 1944...

După ce au trecut frontul, au început mobilizările în armata roșie: pe front luau tineri de la 18 până la 26 ani. Cum prindeau pe vreunul și aflau că este din anul care le trebuia, imediat îl și luau pe front. Pe cei mai mulți i-au mobilizat când tocmai se strânsese poama. Făceau câte un borcan cu vin și cu el s-au petrecut pe front. Care s-a întors, care nu... Să le fie țărâna ușoară...”.

Constantin Gh. Roșca (n.1937): „Înainte ca România să se certe cu Germania (23 august 1944 – n.n.), soldații români se aflau pe teritoriul Moldovei și atunci rămăseseră în sat mai mulți soldați germani și câțiva români. Soldații români îl întreabă pe tata: „Mata nu ai ceva să ne dai de lucru ca să ne hrănim?”. Da´ tata le spune: „Da´ de ce n‑am? Am!”

Mama le făcea mâncare, da´ eu și sora mai mare, Olga, care a murit de tif (tifos – n.n.) în 1945, le-o duceam. Aveam șapte anișori. Luam pâinea fierbinte, o puneam în raniță, ranița în spinare și mă duceam la deal. Îmi părea că dacă în sat îi cald, apoi îi cald și pe deal. Când am dat pâinea ceea caldă din spate, bătea un vântișor rece și m-a luat așa un frig că m-am dat la dos și tremuram.

A doua zi vreau să mă scol să mănânc, nu pot: îmi era rău. Au venit părinții, buneii și se întrebau ce‑i cu mine. Mi-era rău și gata. Părinții de acu´ îmi găteau sicriu. Da´ un neamț cu niște ochelari aurii întreabă, de ce plânge femeia asta? Un om din Mireni, care în 1914 a fost în plen (prizonierat – n.n.) la nemți, vorbea puțin nemțește. Îi lămurește neamțului că are un copil și îi bolnav. Neamțul venea la mine și îmi făcea frecție în fiecare zi, de trei ori: începând de la unghiile picioarelor până după cap la ureche. Așa a ținut-o vreo patru săptămâni. Și iată așa mi‑am revenit...

M ereni 164 Participanți la cea de-a doua conflagrație mondială

De la nemți avem mai multe amintiri. Chiar la noi în casă a fost bucătăria ofițerilor. În ograda bisericii sunt îngropați mai mulți soldați nemți... Ceea ce arată prin filme că nemții furau găini, asta-i propagandă. În primăvara lui ´44 în România au plecat din sat 44 de care cu bagaje și arhiva primăriei. Cu ei plecase și tata și toți vecinii din jur. Mama era singură acasă. Dacă aveam beci, puteai să te ascunzi de bombar­da­men­te și, cum vecinii noștri nu aveau, veneau seara la noi: Mărioara Frunză, Ele­­na Frunză, Pahomie Mură cu soția. Eram vreo zece copii. Veneau nemții, băteau la ușă și arătau să le dea un ulcior cu vin. Ca mul­țu­mire, ei ne dădeau o pătură și vreo câteva kilograme de bomboane. Vreau să spun că toată viața nu am mâncat atâtea bomboane, câte am mâncat atunci...”.

Nicolae I. Condrea (n. 1924): „Pe front ne-au mobilizat în octombrie ´44.

La început ne-au dus pe jos până la „voinkomatul”

(comisariatul militar – n. n.) din Chișinău. Acolo am stat în așteptare până a venit „predstavitel´” (repre­ zen­tant – n. n.) de la „vtoroi Belaruski front” (Frontul II Belarus – n. n.) ca să ne ia. După asta am plecat la instrucții în orașul Dimitrovo din regiunea Kursk. Am stat acolo două luni. Am primit „priseaga” (jură­mân­ tul – n. n.), ne-au suit în vagoane și ne-au transportat la Lvov. În orașul cela ne-au înarmat, ne‑au îmbrăcat cu haine noi de iarnă. Pe urmă am mers încetișor-încetișor din urma frontului și, când ne-am pomenit, eram pe linia întâi. E drept că noi simțeam că ne apropiem de front. Și comandanții ne spuneau să mergem încetișor, să nu facem gălăgie, să nu aprindem noaptea țigările.

Adică ne-au spus că suntem pe front, dar nu ne-au spus că suntem pe linia întâi. De asta, când ne-am trezit eram cu nemții în față... Înainte de luptă a fost ceea ce rușii numeau „artpodgotovkă” (pregătirea de artilerie – n.n.). Așa era regula, porneai în atac numai după ce timp de

Tudor A. Chiriță (n.1924): „În armata română n-am fost pentru că eram prea tânăr. Da´ când rușii s-au întors, n-a trecut mult timp și am fost mobilizat. Aveam de acu´ un fecior, pe Ștefan, el se născuse la 31 iulie 1944, când armata nemțească era încă aici.

La Chișinău am mers pe la Budești. Asta s-a întâmplat la 1 octombrie 1944. În Chișinău ne-au dus lângă cimitirul evreiesc, într-un lagăr înconjurat cu sârmă ghimpată. După ce-am stat acolo 12 zile, ne-au îmbarcat în vagoane și ne-au dus în orașul Obruci din Ucraina.

Acolo erau cam vreo două sute de oameni din sat de la noi. Am făcut un timp instrucții și, după ce am depus jurământul militar, la 2 decembrie (1944 – n.n.), ne-au dus în Polonia, unde era Frontul II Belarus.

Primele zile nu am luptat, stăteam numai pre­ gătiți. Noaptea ne scoteau de pe prima linie și ne duceau în urma frontului ca să facem practică. Și tot noaptea ne aducea înapoi la poziții. Eu am căzut la tunul antitanc de calibrul 45.

165

Ordinul de înaintare l-am primit la 13 ianuarie (1945 – n.n.). Au început să tragă toate tunurile, toate katiușele (un fel de mortiere – n.n.), tot armamentul.

Se zguduia pământul de parcă era cutremur. Când am pornit la atac, se amestecaseră nemții cu rușii. Nimic nu se vedea din fumul cela. A trebuit să trecem vreo 50 de tranșee nemțești. Până i-am scos de acolo, a murit armată rusă cât frunza...

După ce i-am scos pe nemți din Varșovia, ne‑am îndreptat înspre nord, acolo unde era pro­vin­cia nemțească Prusia Orien­ tală. Restul frontu­l ui nostru a mers pe stân­ ga și până la Danzig.

Alții au ajuns chiar la Berlin... Eu, de acu´ la 7 februarie (1945 – n.n.), am fost internat în spital.

Am fost rănit în șoldul drept. Am avut, de fapt, noroc: rana era ușoară pentru că schija nu mi-a Tudor A. Chiriță atins osul. Cum a fost? În timpul cela înaintam, însă pentru că armata era slabă, nemții au prins firul și au început să ne atace.

Au încercat să ne înconjoare ziua și, dacă nu au reușit, au pornit înaintarea pe timp de noapte. Nici nu avea cine să comande acolo. Ne muri­seră comandanții.

Ne-am retras, dar cu ordin. Doamne ferește, dacă fugea cineva: era împușcat pe loc.

Când m-am repezit să împing tunul, aproape de el a căzut un obuz nemțesc. O schijă a nimerit chiar în vârful țevii și din „rasciotul” (servanții – n.n.) compus din 7 oameni am rămas în viață numai eu și ochitoriul. Pentru că, oricum, trebuia să ne retragem, „starșinaua” (plutonier – n.n.) Hrenov, care comanda două tunuri, s-a dus la infanterie și a luat de acolo soldați ca să târâie tunul. Au luat tunul și s‑au dus.

Da´ eu, cum eram rănit, am rămas în urmă, între fronturile rus și nemțesc. Încă bine că țineam minte pe unde am venit noaptea și pe acolo m-am retras.

Nu am aruncat nimic de pe mine; mă sprijineam în carabină și, mergând așa, am găsit un fel de râpă.

M ereni

câteva ceasuri trăgeau tunurile. Mitraliera mea avea 16 kilograme. Era o mitralieră de marca „Maxim”.

Aceea îi de trei ori mai grea... Din cauza morților pe care i-am văzut în prima luptă, n-am putut mânca vreo două zile. Te apucau un fel de grețuri... Pe urmă m‑am obișnut...

Cele mai grele lupte au fost în Prusia Orientală.

După ce am trecut Visla a fost mai ușor, da´ pe urmă am ajuns la Spree, aproape de Berlin, și iar a început iadul... Era o luptă așa de mare, că nu se înțelegea nici în cer, nici pe pământ. Acolo am fost rănit și de glonț și de schije. Asta a fost în aprilie (1945 – n. n.)...

La operație mi-au scos schijele, da´ glonțul, pentru că era sub mușchi, a rămas. M-au lecuit într‑un tren sanitar, care a mers până la Penza, unde era un spital evacuat cu numărul 4402. Când m-am întremat, au început să ne pregătească pentru a ne duce pe frontul cu Japonia. Ne-au echipat cu haine noi, cu arme și hai iar pe front. Noroc că în timpul cela s‑a terminat războiul cu Japonia și n-am mai ajuns să luptăm împotriva lor... Ne-au dus înapoi în Königsberg și am „slujit” (am făcut serviciul – n. n.) acolo până în 1946, când mi-au dat drumul acasă...”.

M ereni 166

Văd că cineva mișcă înaintea mea și strig în rusește: „Cine-i acolo?”. Când mi-a răspuns, l-am recunoscut pe moș Mikea, un soldat din Ucraina. Uitasem să vă spun că el era al doilea om care a rămas în viață lângă tunul cela. Atâta numai că tunul a căzut și i-a rupt un picior... M-am apropiat de dânsul și i-am dat mâna să se ridice. Și am mers așa: eu mă sprijineam de carabină, iar el se ținea de mine. Am mers pe unde știam și am dat de armata noastră. Ea se oprise în cealaltă margine de pădure. Caii cu tunul nostru stăteau și mâncau dintr-un stog cu fân. Pe întuneric am intrat într-un fel de grajd, am aprins chibritul și am văzut că acolo era o învălmășală că nu aveai unde sta.

Da´ din rană curgea sânge: când mă uitam în urmă, pe zăpadă se vedea dâră de sânge. Dacă am văzut că nu am loc unde să mă așez și să mă odihnesc, m-am întors la ușă. Văd acolo un robinet. Am învălătucit centura carabinei de mână, m-am așezat pe o piatră, am pus piciorul sub robinetul cela și am adormit dus.

Nu am mai simțit nimic...

Când m-am trezit era dimineață, soarele răsărise de acu´. În grajdul cela nu era nimeni: s-au dus să-i oprească pe nemți. Dau să mă ridic, nimic nu pot: înțepe­ni­sem. Fac eu ce fac și scot capul pe ușă să văd ce-i împrejur. Mă gândeam că, dacă vor fi nemții, trebuie să arunc ce am pe mine. Ferească Domnul să te prindă cu armament, te împușcau pe loc. Dacă te predai, trebuia să te predai fără armament. Văd afară pe unul îmbrăcat în halat alb și am crezut că-i cercetaș neamț. Da´ el era un sanitar de-al nostru. M-am uitat mai bine la el și văd că-l cunosc. Ies de acolo și când m-a văzut, m-a recunoscut și el. Mă întreabă cum am căzut, ce am făcut. Îi spun totul cum a fost. El zice: „Hai că mai am unul în casa asta. Trebuie să vă retrageți, că frontul aici e foarte slab”. Merg cu el în casa ceea și-l văd întins pe o setkă (somieră – n.n.) de pat pe moșneagul pe care l-am adus noaptea.

Moșneagul m-a văzut și a început să plângă...

Sanitarul ne-a pansat și ne-a spus să mergem pe cărare până ajungem la doi brazi. Acolo trebuia să trecem pârăul din fața noastră cum puteam, pentru că podul era dărâmat. Locul cela nu era departe, atâta numai că dinspre nemți era loc deschis. Moșneagul îmi zice: „Treci tu înainte, sânok!”. (fiule – n.n.).

Îmi pun carabina după cap și merg ca broasca. Trec peste locul cela, mă dau în dosul unui copac și îi fac chip moșneagului să treacă și el. El nu putea să meargă culcat, da´ numai în genunchi. Nemții au tras și i-au rupt mâna stângă. Curgea sânge, Doamne ferește! A venit el răcnind și încet-încet ne-am dus mai departe...

Trebuia să ajungem acolo unde mai înainte a fost „ștabul” (statul major – n.n.) nostru. Mă orientam foarte bine și n-a fost greu să găsesc locul. Am ajuns la casa ceea, da´ lângă dânsa era un sarai mare. În el erau ascunse toate bucătăriile batalio­nului. Făceau mâncare și o trimiteau pe prima linie care era la vreo 5 kilometri depărtare. Bucătarul nostru m-a văzut și mi-a dat un „kateliok” (gamelă – n.n.) plin cu carne de porc, amestecată cu mazăre. În Germania era mâncare, erau de toate. Am mâncat binișor și după aceea merg afară să-mi fac nevoile. Mă duc în cealaltă parte de sarai și cum eram eu în cojoc scurt, nici n-am reușit să mă deschei că un obuz rătăcit o și explodat drept dinaintea mea. Eram cu spatele la sarai și valul exploziei m-a trântit cu spinarea de perete.

Aerul (suflul – n.n.) era atât de puternic încât mi-a întins cojocul pe perete. După ce m-am ridicat, mă uit la cojoc și văd că era găurit de schije pe ambele părți, dar în mine n-a nimerit nici o țandără. Bucătarii care știau că sunt afară au ieșit repede să vadă ce s-a întâmplat. Le zic că iată a căzut un obuz. Le arăt cojocul și tare s-au mai minunat. Mi-au spus că m-am născut în cămașă...

Clar că atunci mi-au trecut toate poftele, așa de tare m-am speriat. Am intrat iarăși în saraiul cela și am așteptat până a venit mașina și ne-a luat de acolo. Pentru că armamentul încă era pe noi, ne-au dus la o unitate militară unde l-am predat. Acolo m-am despărțit de moșneag și mai mult nu l-am văzut. După asta am mai făcut cu mașina încă vreo 100 kilometri și am ajuns în orașul Bohenstein. Acolo mi-au scos pansamentul și au început să-mi facă operație.

Surorile medicale m-au pus cu fața în jos, dar eu cu un ochi priveam ce se face. Chiar lângă mine era un lighean mare și ei aruncau în el boțuri de sânge închegat. Întrebam dacă îi mare rana. Mi‑au zis: „Un ou de gâscă tocmai încape în rana ta”. M‑au spălat

de armata albă? Taică-meu slujise la țar, a fost rănit și în lupte. Atâta știam, atâta i-am spus și căpitanului.

A doua seară altceva. În a treia mă întreabă, dacă am neamuri în partidul fascist din România. Le zic că în România am un frate, da´ nu știu în ce fel de partid este. „Vrei să lupți împotriva nemților?”, mă întreabă căpitanul. Eu îi zic: „Tovarășe căpitan, chiar nu vedeți că eu și până acum am luptat?”. Da´ el: „Îmi cer iertare, nu am observat. Dar, totuși, acum vrei să lupți împotriva nemților?”. Da, zic, vreau. „Și dacă vei cădea în plen, ce ai să faci?”. „Da´ eu nu-s dator să cad în plen. Știu foarte bine că ultimul cartuș e pentru mine”. „Să zicem că n-ai dovedit să faci treaba asta și te-au luat viu. Atunci ce-ai să faci?”, mă întreabă ofițerul cela. „Ce mi-or spune nemții”, fac eu. Când a auzit asta, mă întreabă: „Da´ dacă te vor impune să lupți împotriva armatei roșii, vei lupta?”. „Clar că am să lupt, ce altceva am să fac!”, i-am răspuns.

Când o trântit cu pumnul în masă, da´ pe masă era un tub cu solearcă și ardea, apoi a sărit tubul cela și mai n-a luat foc camera ceea... Mă duc eu și mă culc, da´ când am ieșit a doua zi la instrucții, soldații știau de acum despre mine. Erau niște estonieni și letoni și-mi tot spuneau: „Ia seama că ai chip să nimerești în batalionul de pedeapsă. Fă ceva și scapă de aici”.

Da´ ce puteam să fac?

Peste câteva zile au trecut pe la noi trei călăreți care veneau dinspre front, da´ frontul era cam la vreo 20 kilometri. Erau artileriști, i-am recunoscut după epoleți. Gata, mi-am zis, am scăpat de pușcamitra­lieră. Au adunat regimentul pe o toloacă și ne‑au ordonat că cine cunoaște artileria să facă cinci pași înainte. Am ieșit primul. După asta am predat arma­mentul, ne-au dat câte doi posmagi în torbă și... înainte. Ei călare, da´ noi – pe jos...

Sub front am ajuns noaptea. Ne-au băgat într‑un subsol și am dormit acolo. A doua zi, disdimineață, ne-au sculat și, printre tunurile stricate, ne-au dus drept pe poziții. Mă uit la tunuri, da´ nu erau ca ale mele. Erau mai mari: aveau calibrul 76 mm. Mă gândeam: voi putea oare să servesc la acestea? În timpul cela ne-au dus la primul tun și, când tocmai am ajuns acolo, a venit ofițerul de la „peredovaia” (linia întâi – n.n.) și a întrebat cine

M ereni 167

frumușel, mi-au făcut un pansament nou și gata. Era bine că nu trebuia să stau la pat... În a doua sau a treia zi a nins frumos. Spitalul cela avea un coridor gol și nu era stecluit. Am coborât de la al doilea etaj și mă duceam să mă plimb.

Mă vede un sergent superior care era de serviciu și mă cheamă la el. Mă apropii de dânsul și îmi zice să iau mătura și să dau zăpada jos. Îi zic: „Eu am venit aici să mătur zăpada sau să mă lecuiesc?”. Da´ el: „Tu nu mă auzi, nu vezi cine sunt eu?”. Și pentru că nu i-am îndeplinit comanda, m-a arestat. Coborâm jos și eșim afară. Mergem pe stradă până la o clădire pe care era scris în rusește „Gauptvahta” (cameră de arest – n.n.). Intrăm acolo și văd numai gradați. Îmi ia sergentul centura și-mi zice că până nu vine el, nu am dreptul să ies de acolo. El pleacă, da´ eu încep să fac cunoștință cu cei de la „Gauptvahtă”. Mă întreabă, ce am făcut. Le spun că l-am trimis în mă-sa pe sergent. Ei mă laudă și-mi zic: „Bine ai făcut!”.

Eu nu spusesem cuvinte urâte, da´ de la alții știam că dacă nimerești acolo trebuie să spui anume așa ceva și te vor prețui. Am jucat cu ei o jumătate de zi în cărți. După asta a venit sergentul și m-a scos de acolo. Nici unul din doctori n-a știut unde am fost jumătate de zi... În timpul cât am stat în spital noi, moldovenii, ne-am organizat, și în ziua de 23 februarie (1945 – n.n.), am dat un concert în fața răniților. Am fost fotografiați, ne-au dat la gazetă. Da´ peste o lună iar m-au trimis pe front. Am nimerit ca numărul doi la pușca-mitralieră într-un regiment de infanterie. Mie mai mult îmi plăcea la tun. Cu tunul tot oleacă mai în urmă ești...

Sergentul care era comandantul meu de grupă tot mă întreba de una, de alta și eu nu pricepeam de ce. Da´ ei vroiau să mă dea în komsomol. Odată am scos fotografiile pe care le aveam cu mine și le-am arătat soldaților din grupă. Printre ele era și fotografia unui frate de-al meu care era ofițer în România. După aceea, într-o noapte, sergentul mă scoală și mă trimite la ștab să vorbesc cu căpitanul. Mă duc acolo, mă prezint. Da´ în piept aveam insigna de rănit. Începe căpitanul a mă întreba, dacă tata are mult pământ și dacă nu cumva a fost în armata albă. Da´ eu ce știam

M ereni 168

suntem. I s-a raportat și nu știu cum se face că ofițerul s-a uitat la mine. Mă întreabă, ce număr am fost mai înainte. Îi spun că sunt doi încărcător. „Poți încărca la tunul ista?” „Da, pot”. „Să vedem!”, zice el. Nu știu ce a mai vorbit, că în timpul cela telefonistul răcnește din tranșeu: „Batarie pe locuri!”.

M-am așezat repede în genunchi, cu ochii înainte și cu mâinile înapoi ca să-mi dea proiectilul. Când s-a dat comanda să încărcăm și mi-au dat proiectilul de 8 kilograme, mi s-au lăsat mâinile în jos. L-am luat încetișor ca să nu-l lovesc cu capsa, l-am împins puțin și s-a dus pe țeavă ca uns. Pe atunci băteam în aerodromul din Pilau. Primul proiectil a nimerit în tintă. Când a strigat: „Baterie, cinci proiectile, primul tun foc!” eu de acu´ stăteam de-a gata cu alt proiectil.

Da´ în urmă nu te uiți, te uiți numai înainte, așa era ordinea. Am încărcat încă cinci obuze și s-au dus proiectilele celea peste aerodrom și l-au distrus. Prin telefon au venit mulțumiri...

La 1 mai (1945 – n. n.), vine ofițerul pe la noi să cinstim câte un păhăruț. Tunurile noastre erau ascunse în niște secară care de acu´ era mare, nu ca la noi. Turna chiar căpitanul Kanatopov. Când ajunge rândul la mine, telefonistul urlă: „Baterie, pe locuri!”. Înaintau nemții. Mi-a sărit din mână paharul și fuga l-a tunuri. L-am pus în poziție de tragere și am tras fără țintă, fără nimic. Am făcut câțiva nouri și nemții, dacă au văzut asta, s-au întors înapoi.

Pe urmă ne-au spus să ne adâncim într-o pe­ ninsulă. Mergeam, da´ fără infanterie. Asta a fost, undeva, pe 5 mai. Nemții au prins firul că suntem slabi, adică fără infanterie, și au început să înainteze.

N-am avut încotro, am lăsat tunurile și ne-am retras.

Nici „prițelurile” (vizoarele – n. n.) de la tunuri n-am reușit să le luăm. Așa era regula: dacă lași tunul ca să nu-l poată folosi inamicul trebuie să iei prițelul...

Am fugit cât am fugit și ne-am întâlnit cu infanteria noastră. După asta ne-am întors înapoi și i-am alungat pe nemți. Da´ tunurile, cum le-am lăsat, așa și le-am găsit. Nu au avut nici ei timp să le distrugă... În seara dinspre 9 mai (1945 – n. n.) eram san­tinelă la tun. Comandantul de baterie, un ofițer, Ostapov, îmi spune: „Chiriță, în caz de ceva eu sunt în bordeiul cela fără uși. Să vii repede și să mă trezești”.

Până la el erau vreo 50 de metri. Șed eu așa, da´ nu eram numai eu acolo, santinelă era la fiecare tun, și mă utam la stele: era o noapte senină. Într-un moment, nemții au început să răcnească și să arunce rachete de diferite culori. Mă duc repede la ofițerul meu, dar el era un om zdravăn, și-i spun că nemții aruncă în sus rachete. S-a trezit Ostapov și când m-a cuprins, am crezut că o să mă mântuie. Mi-a spus: „Nemții s-au predat. S-a terminat războiul!”. E clar că a fost bucurie mare...

Dimineață, am ieșit pe malul mării să ne spălăm.

La vreo 300 metri de noi au ieșit și nemții să se spele.

Steaguri (drapele – n. n.) albe erau prin toți copacii.

După ce-am luat masa, ne-au spus să ne gătim și să înaintăm în spatele nemților. Tot atunci au început să treacă coloane cu nemți dezarmați: îi duceau spre portul Pilau. În ziua ceea am mers cu artileria noastră până la Danzig (Gdansk – n. n.). La marginea orașului erau fortificații foarte puternice. Erau și multe con­ struc­ții sub pământ...

După asta i-au eliberat pe „bătrâni”, da´ noi, cei tineri, trebuia să facem serviciul militar mai departe.

Au vrut să ne ducă și pe frontul din Japonia. Ne-au îmbarcat în vagoane și, în câteva zile, am ajuns în orașul Stalingrad. Orașul nu l-am văzut pentru că nu rămăsese întreagă nici o clădire. Erau numai mormane de piatră... Acolo ni s-a spus că războiul cu Japonia se terminase...

Pe urmă, tot cu trenul, ne-au dus spre o gară din ținutul Kuban´. Ne-au debarcat la stația Staro­mîșlat­ skaia, unde am stat aproape un an. Pentru că nu aveam cazarmă, eram cantonați pe la oamenii din sat. De acolo ne-au mutat în orașul Novorosiisk, unde ne-au aranjat în cazarme... Acasă am ajuns în martie ´47...

Venisem când aici era foametea cea mare. Nimeni nu avea curaj de vorbă, era o foamete nemai­po­menită.

Când mergeau, oamenii se sprijineau de garduri...

Era nevoie mare...”.

Vasile I. Bujac (n.1921): „În armata română am fost mobilizat la 20 septembrie 1943. Chiar de la bun început am fost repartizat la o unitate antiaeriană din București (regimentul 1, bateria 38 – n. n.). Condițiile de acolo

a venit un val de avioane și a întors cu fundul în sus pământul de pe aeroport... După asta nemții s-au retras spre munți. Înapoi veneau numai avioanele lor: aruncau câteva bombe și plecau.

Avioanele zburau atât de jos că nici cu mitraliera nu le prindeai...

Vasile I. Bujac La 11 septembrie (1944 – n. n.), ne‑au adunat pe toți și căpi­ta­ nul ne-a spus că basara­benii care vor să plece acasă sunt liberi. Ne-a dat mâncare rece pe trei zile și am plecat la gara de nord. De acolo, cu trenul, am mers spre Brăila, unde ne-am urcat pe un vas marin și am plecat la Galați. Am trecut apoi la Reni și acolo am fost opriți de către ruși (autoritățile sovietice – n. n.). În Reni am stat vreo două zile: pe Dunăre veneau bârne, noi le prindeam cu niște căngi mari și le căram la poduri. Se construiau două poduri: unul îl construiau românii, iar altul – rușii. Dacă am terminat de construit podurile, ne-au dat drumul. Am trecut Prutul pe la Giurgiulești. Da´ un om de acolo ne spune: „Să nu mergeți împreună, măi băieți, că o să vă prindă și o să vă bage în lagăre”. Ne-am despărțit câte doi-trei și așa am călătorit până la Mereni pe jos. Seara ne mai opream prin sate, oamenii ne primeau, ne hrăneau, ne cantonam și a doua zi mergeam mai departe. De la Giurgiulești până la Mereni am mers vreo 7 zile.

Acasă am ajuns la 20 septembrie (1944 – n. n.). În Mereni atunci era mare dezastru. Mizerie și iarăși mizerie. De, ca după război. Noroc că am intrat la școala pedagogică: n-aveau voie să mă ia pe front.

Așa am scăpat de război...”.

M ereni 169

erau destul de mizerabile, mai ales în ce privește îmbrăcămintea. Seara ne făceau un fel de inspecție: ne verificau dacă hainele nu au rupturi. Da-i clar că rupturi erau și încă așa de mari, că îți încăpea și capul prin ele.

La 4 aprilie (1944 – n. n.), în București a fost primul mare bombar­da­ment. Până atunci, când dădeau alarma, fugeam la tunuri și așteptam cu plăcere să vină câteva avioane americane ca să tragem în ele. La 4 aprilie însă ne-au anunțat că spre București vine un val de vreo 100 de avioane. Când aparatele au intrat în zona de bătaie, comandantul ne-a strigat: „Se poate trage!” Am tras vreo trei rafale în avioanele celea, da´, când din urmă a venit alt val de avioane, ne-a tras-o nouă. O bombă o căzut chiar în mijlocul tunurilor și a acoperit aparatul central cu pământ.

Comandantul a fost prins în tranșeu până la jumătate și noi am sărit să-l scoatem. Da´ el ne strigă: „Fugiți, că ne descoperă și vor trage, fugiți!” Când am auzit cuvintele lui, am luat-o la fugă că ajungeam și iepurele din urmă. Nici nu mai țin minte unde m‑am oprit. Deasupra orașului au trecut atunci vreo treipatru valuri de avioane. Pentru că aruncau bombe incendi­are, Bucureștiul era tot numai foc. Spre seară s-au mai liniștit lucrurile și ne-am întors înapoi.

Căpitanul era scos din tranșeu. Am început să ne aranjăm lucrurile în ordine și a venit un general care ne-a dat ordin: „Nu mai fuge nimeni, trageți până cade avionul inamicului!”. Și s-a început altă viață.

E drept că și avioanele americane veneau și bombardau mai mult noaptea. Noi trăgeam cât puteam.

Aceste bombar­da­mente au ținut până la 23 august, când s-a încheiat armistițiul între ruși și români... Țin minte ca acum: era seară, noi, soldații, luaserăm de acum masa. Vine soldatul de serviciu și spune trupei să fie pregătită, că vine domnul căpitan. Vine ofițerul și ne anunță că, din seara aceasta, suntem aliați cu armata roșie și că, de acum încolo, vom lupta contra nemților. Așa a și fost. Luptele de stradă împotriva nemților au durat vreo două-trei zile, până când nemții s-au retras pe aeroportul Băneasa.

Pe noi ne-au scos pe poziții de tragere terestră contra nemților și am stat așa vreo două zile. Așteptam să apară avioanele engleze. După o zi, cam pe la amiază,

M ereni 170 Veterani

Isidor Postică întors de pe fronturile războiului împreună cu frații săi Gheorghe și Mihail

171 M ereni

U

Una din cele mai grave crime săvârșite

de sovietici pe teritoriul basarabean

a fost organizarea foametei din 1946‑1947. Prin acest act de genocid autoritățile sovietice au urmărit mai multe scopuri, dar obiectivul principal era depopularea ținutului prin exterminarea elementului autohton. Ultimele cercetări științifice arată că, în timpul foametei organizate în anii 1946-1947, pe teritoriul dintre Nistru și Prut din cauza subnutriției au decedat peste 200 mii de oameni. Prin intermediul foametei ocupanții sovietici au urmărit lichidarea instinctului de proprietar al țăranului. Astfel, săteanului i se insufla că este neputincios și că va muri de foame, dacă nu va renunța la averea sa pentru a intra în colhozul bolșevic.

Este cazul să precizăm că în decursul ultimului mileniu, pe teritoriul Moldovei de la est de Prut au fost mai multe secete. Observăm, în același timp, că în ultimele două secole numărul secetelor a fost incom­parabil mai mare față de secolele precedente.

Astfel, în secolul al X-lea, s-a înregistrat doar o singură secetă, iar în secolele următoare – XI-XII – 9 secete. În secolul al XIV-lea – 9 secete, în secolul al XVI-lea – 8 secete, în secolul al XVII-lea – 6 secete, în secolul al XVIII‑lea – 9 secete, în secolul al XIX-lea – 23 secete, iar în secolul XX – 47 secete.

Oricum, populația de aici a fost întotdeauna vigilentă față de capriciile naturii, găsind soluții, uneori ieșite din comun, pentru a supraviețui.

M ereni 172 Există mai multe legende în legătură cu secetele din Moldova. În una din ele se povestește despre o secetă din vremea lui Ștefan cel Mare. Se spune că, după atâtea războaie cu turcii și tătarii, în urma cărora Moldova a fost distrusă și pustiită, mai adusese Dumnezeu și o secetă cumplită. Oamenii se hrăneau cu diverse ierburi și rădăcini. Hambarele erau pustii. Când a venit primăvara nu erau semințe pentru a semăna. Văzând aceasta, Ștefan Vodă, plin de înțelepciune, le-a spus oamenilor: „Grijiți voi de altele, că Dumnezeu a avut grijă să pună semințe la păstrare”. Tot atunci domnitorul a dat ordin pârcă­labilor să are grabnic toate drumurile țării. Această poruncă a fost îndeplinită întocmai, deși lumea nu înțelegea.

Mulți s-au gândit că Ștefan Vodă și-a pierdut mințile.

Peste puțin timp, toți au văzut că pe drumurile arate a răsărit grâul verde ca din semă­nătură. Ștefan cel Mare înțelesese cu mintea sa isteață că pe drumurile de țară au rămas destule semințe sănătoase din cele

căzute pe acolo în vremea trans­porturilor. Așa a scăpat Ștefan Vodă moldovenii de nevoie, păstrând semințele grâului…”. (Florian Cristescu, Povestea neamului nostru, Chișinău, 1992, p. 253-254.) În 1946-1947, într-adevăr, a fost un timp secetos. În unele zile de vară temperatura aerului atingea 35‑37 grade Celsius la umbră, iar la suprafața solului până la 65‑67 grade Celsius. De la începutul perioadei de vegetație a culturilor agricole au căzut, în 1946-1947, între 85-245 mm precipitații. Aceasta a constituit între 40‑80 % din norma anuală. De la 1 ianuarie 1947 precipitațiile au constituit între 105‑285 mm, adică circa 30-85 % din cantitatea obișnuită. Totuși, nici seceta și nici operațiile militare nu au provocat foametea groaznică ce s-a declanșat atunci. Mai multe studii și mărturii arată că foametea a fost organizată de către autoritățile sovietice, revenite în teritoriu în 1944. Se știe că în acei ani țăranii au fost obligați să predea statului sovietic grâu, semințe de floarea

Iuliana P. Postică (Ciobanu), n. 1926: „Foamete a fost pentru că, după război, au venit rușii și trebuia să le dăm „postavkă” (impozit – n. n.). Care avea pâine mai multă, i-o lua toată: se suiau comsomoliștii și comuniștii în pod și măturau tot. De asta a rămas lumea fără pâine. Încă în timpul războilului, tata a zis așa: „Hai să strângem tot ce avem în casă, să punem în butoi, da´ butoiul să-l îngropăm în pământ”. Așa am și făcut. Am un frate, Fedea Ciobanu, și el ne‑a spus: „Dacă nu ascundem grâul, o să ni-l ia și atunci ce o să mâncăm? Hai să umplem groapa cu grâu”. Am turnat noi grăul acolo și cum mai aveam un sac de făină făcută la hurtă, am pus-o și pe ea acolo și am astupat groapa. După asta, ca să nu se observe, deasupra gropii am făcut o scârtă de tizic. Când ne trebuia, ne duceam și luam câte o căldare de grâu. Mergeam la mama, trăgeam la râșniță, făceam făină și aduceam acasă...

Au murit atunci mulți de foame. Venea câte unul și zicea: „Dă-mi oleacă de sare”. „Da ce să faci cu

173

sarea?”, îl întrebai. „Apoi s-o amestec cu oleacă de apă și s-o beau”. Ce era să facem, le dădeam sare. Ei o beau cu apă și, dacă nu mâncau, se umflau. M-am apucat odată să fac niște găluște. Vine un vecin și zice: „Fa Uliană fa, tu nu cumva ai făcut găluște? Că tare mai miroase a găluște”. Nu, îi zic, poate vecinii.

Aveam o roată mare de macuh. Tai o bucățică, i-o dau și îi zic să se ducă acasă s-o mănânce. Vine alt vecin și zice: „Așa a venit un miros de gă­luște. Nu cumva ai făcut găluște?”. Nu, zic, nu am făcut. Mă duc și-i rup și pentru acela o bucată de macuh și i-o dau. Așa și n-am mai făcut atunci găluște.

Mureau mulți atunci, mai ales iarna.

Aveam un vecin, Petrea Mură. El a luptat pe front.

A scăpat cu viață de acolo, da´ când a venit acasă, a murit pe foame. În Iuliana P. Postică timpul cela eram gravidă.

Petrea avea două fete și un băiat și erau așa de slabi că mama îmi zicea: „Nu te mai uita la dânșii că vei face vreun copil ca ei”. În ziua de Paști, a venit una din fetele celea la noi. Eu m-am suit în pod și i-am dat de acolo sămânță de poamă. Noi nu o mâncam.

Aveam cai, vaci și, când ne trebuia, puneam sămânță de poamă, orz, porumb și făceam un fel de urluială și dădeam la vite. Da´ oamenii mâncau și ciocălăie.

Mâncau miez de la ciocleje și de la răsărită. În altă zi vine la noi femeia omului cela. Frate-meu fusese în Petreuca. Acolo pieriseră niște vaci, a jupuiet una și a adus pielea acasă să facă încălțăminte, că nu aveam cu ce ne încălța. Ne-am făcut noi câte o pereche de opinci, da´ bucata de piele care rămăsese am aruncat‑o în pod. S-a uscat acolo. Când a venit femeia ceea, mama îi zice lui frate-meu: „Du-te în pod, taie o bucată din pielea ceea și dă-i-o mătușii Fevronia: or curăți-o, or pârli-o, or fierbi‑o și or mânca-o”.

S‑a dus frate‑meu, a luat din pod o bucată de piele și i-a dat-o...

M ereni

soarelui, fân, carne, ouă, brânză, lână etc. Și aceasta indiferent de cât au semănat și dacă aveau posibilitate să îndeplinească această sarcină.

Normele impuse de către autoritățile sovietice erau următoarele: gospodăriile care stăpâneau până la 2 hectare trebuiau să livreze statului 90 kilograme de cereale de pe fiecare hectar, cele care dispuneau între 2-5 hectare trebuiau să predea sovieticilor 140 kg, cele care dispuneau între 5-10 ha – 190 kg, între 10-15 – 240 kg, iar peste 15 ha – 290 kg. În același timp, gospodăriile țărănești erau obligate să dea statului bolșevic, la fiecare hectar: 10 kilograme de semințe de floarea-soarelui, 10 kilograme de cartofi, 4 kilograme de fân, până la 10 kilograme carne, până la 50 kilograme lapte, 50 ouă, 250 grame brânză de la fiecare oaie producătoare, câte 250 grame lână de la fiecare oaie și câte 50 grame de la fiecare capră. Totodată, statul sovietic cerea predarea obligatorie a strugurilor, legumelor și fructelor. La acestea se mai adăuga impozitul pe case și alte construcții auxiliare. În cazul în care gospodăria nu îndeplinea aceste cerințe, capul familiei, iar uneori chiar întreaga familie, erau pedepsiți cu ani grei de închisoare. Iată ce au povestit despre acei ani unii locuitori ai satului:

M ereni 174

Când a ieșit verdeața, crescuse o lobodă mare de vreun metru. Oamenii se duceau, rupeau frunza ceea, o scurgeau de apă, puneau puțină făină, făceau un fel de pârjoale, le puneau pe plită și le coceau. S‑a dus odată mama la Ion Gori, să vadă ce fac. Da´ ei făceau pârjoale din lobodă și i-au dat și mamei una. Mama o aduce acasă și zice: „Uite ce mănâncă oamenii!”.

Noi nu am mâncat ierburi sau altceva. Ne‑am ținut cu grâul pe care l-am ascuns. Am avut și o vacă. O mulgeam și, cu laptele cela, ne țineam...”.

Vera T. Barbăroșie (n. 1936): „În 1945 n-au prea fost ploi și pâinea nu s-a făcut. Da´ puterea sovietică totuna ne cerea să-i dăm pâine, ouă, carne, lână. Ne-au luat tot. Dacă nu aveam, ne închideau în beci și ne puneau să plătim.

Plăteam, iar peste o noapte iarăși ne strângeau. Asta a și fost cauza foametei, căci au mai fost secete pe la noi prin anii ´30, dar n-a murit lumea. Statul român îi ajuta pe toți cu grâu, păpușoi, făină, carne, hrănea copiii, ajuta familiile mari... În timpul foametei aveam un copil și eram grea cu al doilea. Când începea să se zbată copilul în burtă, aveam așa dureri că mă așezam jos. Cred că îi era și lui foame. Trăiam atunci taman în centrul satului.

Ca să-mi întrețin familia, am dat o bucată din casă ca „sel´sovetul” (primăria sovietică – n. n.) să facă o cantină: mi-au promis că pentru chirie îmi vor da câte o pâine pe zi. Da´ n-a fost așa: mă duceam și mă rugam și, dacă îmi dădeau câte o pâine pe săptămână, era bine. Noroc de o femeie care făcea acolo mân­care.

O chema Maria Gore, am s-o pomenesc câte zile voi avea. Când mă vedea, îmi dădea o bucată de pâine și ceva în strachină și așa am scăpat cu zile. Copilul pe care l-am născut și fetița pe care o aveam mi-au murit, însă. Îmi aduc aminte cum, de cu noapte, venea lumea în jurul cantinei, strângeau resturi, coji de cartofi, că nu aveau bani ca să mănânce la cantină.

Umflați de foame, ședeau trântiți pe jos și gemeau.

Era un geamăt strașnic, îmi stă și acum în urechi... În 1946 a murit o rudă de-a mea, Toma Nuță (Vera Barbăroșie era fiica lui Trofim Nuță – n. n.).

Când am venit la cimitir, lumea venea cu morții în spate: feciorul lui Golovei o târâia de-o mână

pe mamă-sa, moartă și dezbrăcată. A făcut preotul ceremonia de îngropare și a dat mortul în groapă, iar ceilalți care aveau morți, cum nu aveau puteri să sape o groapă, au început să-și arunce morții în groapa ceea. Doamne ferește!

După asta ne-am dus la comândare (masa de pomenire – n.n.). Pentru că frate-meu era „komsomo­ list” (susținător al ocupanților sovietici – n. n.), pentru comân­dare i-au dat niște făină din care au copt câteva mălaie. Da´ Gheorghe, alt frate, pentru că murea de foame, s-a dus în odaia unde era pâinea ceea și a mâncat‑o toată. Cât de mult mâncai, tot rămâneai flămând. Așa și n-a mai fost comândarea...

Au tras foame chiar și cei ce au strâns „postavkă”.

Noi am avut o juncă și, în 1946, a fătat. Tata se ducea cu ea la deal. Ca să nu moară de foame, la amiază, o mulgea, fierbea puțin lapte într-un castron și-l beia. Într-o zi s-a apropiat de el Anton, un comsomolist care a strâns „postavkă”. Avea cu el un băț: vroia să‑l prăjască și să-l mănânce. Când l-a văzut pe tata, a început să-l roage ca să-i dea și lui măcar o lingură de lapte că moare de foame. Tata i‑a dat și i-a zis: „Vedeți, măi băieți, ce ați făcut, dacă nu-i ascultați pe cei bătrâni?...”.

Primăvara (în 1947 – n. n.), am semănat grâul așa cum pui fasolele în cuib, numai că mai des și s‑a făcut un grâu bun. Într-o zi merge tata și în mijlocul lanului vede niște băieței: strângeau grâu și-l mâncau.

Când s‑a apropiat tata de dânșii, aceea au început să plângă; „Nanule! Nanule!”. Erau copiii lui Straistă, un mare gospodar din sat. Rămăsese și el cu nimica. Și le dădea voie copiilor să fure ceea ce găsesc. În 1949, omul ista, cu familia sa din șapte persoane, a fost deportat ca „kulak” (cuvânt prin care sovieticii numeau persoa­nele înstărite – n. n.).

Ce vremuri am trăit noi atunci nu dea Dumnezeu să trăiască nici vrăjmașii noștri...”

Tudor Oglindă: „Pe atunci eram învățător în satul Toderești.

După război, tata mă trimisese la școala de preoți din Odesa, cu încă trei băieți, dar am ajuns cu toții la Școala Pedagogică din Bender. După ce am învățat un an de zile, pentru că nu ajungeau învățători, ne-au trecut la secția fără frecvență și ne-au trimis la lucru...

Gheorghe S. Postică (n. 1931): „Anul 1945 n-a fost an rău: a fost și păpușoi și grâu. Răul cel mare a fost „postavka”. Așa era atunci: la fiecare hectar era „nalog” (impozit – n. n.) în bani și în pâine. Dacă nu aveai pâine sau bani, îți confiscau ce aveai pe lângă casă. Sovieticii au strâns atunci tot ce aveau oamenii prin poduri. Unii au ascuns pâinea în gropi. Komsomoliștii umblau cu țăpușe, găseau pâinea ascunsă și o luau. Iată așa au rămas merenenii fără pâine... În 1946, iarna, n-a fost omăt. Vânturile erau așa de mari că duceau pământul de pe un ogor pe altul. Nici primăvara n-a plouat. Pământul a fost semănat, dar nu s-a făcut pâinea... Toamna au început greutățile. Unii alergau la pădure după ghindă, alții luau miezul bețelor de răsărită, îl uscau și făceau făină. Au fost și dintr-acei care măcinau și mâncau ciocălăii de păpușoi.

Iarna lui 1946-1947 a fost tare grea, cu omăt mare și geruri. Țin minte că lângă gardul spitalului, acolo unde acum îi „zapravka” (stația de alimentare cu petrol – n. n.), zilnic, erau adunați cam câte 15-20 morți... Care dintre săteni era mai în putere, săpa groapa pentru mortul lui și, când se ducea dimineața să-l înmor­mân­teze, groapa ceea era plină cu alți morți...

175

Cam în primăvară statul a început să dea ajutor. Fiecărui suflet îi dădea câte 70 grame de făină pe zi. La moară făcuseră un cazan și fierbeau în el un fel de ciorbă... Cu asta oamenii nu se țineau, era prea puțin...”

M ereni

Cauza principală a foametei n-a fost numai seceta, dar și strângerea „postavcei”. Trebuia să dai nu numai pâine, dar și lână, ouă, carne. Era plan și dacă oamenii nu aveau, îi închideau (autoritățile sovietice – n. n.) în beci și-i țineau acolo până ce nu plăteau. Care nu aveau ce da erau socotiți că sunt împotriva puterii sovietice și îi arestau. Așa au fost arestați Zaharia Prodan, Andrei Bâzgu, Ananii Caraman. Nu s-au mai întors în sat. Despre soarta lor nu s-a mai auzi nimic...

Ca să nu-l judece, tata a vândut boii, cu banii ceia s-a dus la Cer­năuți, a cumpărat mazăre și a dat-o aici „postavkă”. Mulți mereneni au plecat atunci în Bucovina după mâncare; aduceau de acolo cartofi și făină. Mulți dintre ei mureau de foame pe drum. Așa a pățit-o și Vanea Baciu: a rămas mort într‑o gară de lângă Cernăuți...”. (Conform manuscrisului alcătuit în 1989 de Alexandru Gh. Barbăroșie [n. 1974].)

Gheorghe S. Postică

Haralampie I. Lungu (n. 1931): „Pe timpul foametei o fost groaznic. A fost foame­ tea pentru că așa-zișii „tovarăși”, care ne-au „eliberat” (ocupanții sovietici – n.n.), au măturat tot ce am avut prin poduri. Noi, pentru că aveam mult pământ, eram numiți de ei „kulaci”. Cât nu le dădeam, tot trebuia să le dăm și să le dăm. Mai n-am avut ce semăna. În iarna ceea (1946/1947 – n. n.) am rămas fără mamă. Eram șapte copii. Tata, săracul, numai el știe cum, a ținut o văcuță și niște oi și cu ele ne-a scăpat de moarte... Am încercat și sămânță de poamă, și ciocălăi de păpușoi, și buruiene, și macuh. Macuhul ni se părea precum îi pasca acum...

De foame și de ger în mahala noastră au murit mai mulți. Țin minte și acum, cum pe un moș de-al meu, Toma Lungu, l-au dus cu săniuța la cimitir și l‑au îngropat fără nimic. Oamenii s-au umflat de foame mai mult primăvara, atunci când au ieșit buruienile. Tot așa a fost și cu primele spice: se lăcomeau, mâncau mult și, din cauza asta, se umflau și mureau...”

Maria Z. Anton: „Tare greu a mai fost atunci. Nu-i destul că a fost secetă, dar a trebuit să dăm și „postavkă” la stat. În primul an (1945 – n. n.) am plătit statului (sovietic – n. n.) și trebuia să mai dăm încă 180 kilograme de păpușoi și pentru „Crucea Roșie”. Am dat și păpușoi, însă acel care strângea „postavka” spunea că trebuie să mai dăm pâine pentru că el pe sectorul nostru n-a împlinit planul. Încă bine că activiștii ceia erau beți. A venit un om din mahală, i-a luat cu binișorul și așa am scăpat...

M ereni 176

Ca să scăpăm cu zile, eram nevoiți să ascundem pâinea. Pentru semănat am ascuns cam vreo 300 kilograme de grâu. Când nu aveam nimic, mâncam miez de băț de răsărită, macuh. Țin minte cum dădeam ciocălăii de păpușoi prin râșniță și făceam turte... Într‑un timp slăbisem cu totul. Dacă au văzut asta, tata și mama ne-au dat ceva grâu și ne-am mai venit în fire. Unii oameni ajungeau la aceea că mâncau mâțe și câini. Odată a venit la mine feciorul lui Filip și Axenia Luchian să ceară mâța. Zicea că trebuie să prindă șoareci, însă, de foame ce le era, au mâncat‑o. În satul Chirca a fost ceva și mai și. Într-o familie erau trei copii și cel mai mic, o fată, avea vreo doi-trei ani. Într-o seară s-au culcat și erau toți, da´ când s-au sculat dimineața au văzut că cea mai mică lipsea. Au întrebat‑o pe mamă-sa și ea le-a spus că a dus-o la bunica. De fapt, mama și-a tăiat copilul și cu carnea lui i-a hrănit pe ceilalți copii timp de două săptămâni.

Când s-a aflat, mama ceea a fost judecată și trimisă la închisoare. Așa timpuri au fost atunci...

Mulți copii au rămas orfani și au fost trimiși la case de copii. A fost și la noi în sat una. Pe urmă, cei mici au fost duși la Ciopleni, iar cei mari – la Tiraspol...”. (Conform manuscrisului alcătuit de Vitalie Mamot,1994.)

Tudor A. Chiriță (n.1924): „În noiembrie 1946 trebuia să vin în concediu (din armata sovietică – n. n.). Am mers din Novosibirsk cu trenul și în Odesa am ajuns cam pe la ora 10.

Vroiam să cumpăr ceva de-ale gurii și am întrebat de un om unde se găsește punctul cu produse alimentare.

El mi‑a lămurit, și eu, fără să stau mult pe gânduri, m-am dus încolo. Da´ în acel loc stăteau în rând sute de soldați. Stau și eu în rând. Nu trece însă mult timp și de noi se apropie niște „cekiști” (reprezentanți ai securității sovietice – n. n.), care ne cer documentele.

Se uită în ele și ne zic să-i urmăm până la comendatură. Erau adunați mulți soldați. Ne-au aranjat în rând și au început să facă cu noi „stroevaia podgotovka” (pregătire de front – n. n.). Noi mărșăluiam continuu, da´ comandanții se schimbau la fiecare jumătate de ceas: unul comanda, altul se odihnea. Pe la vreo patru de zi, mi-au dat drumul că aveam tren spre Chișinău...

Acasă era sărăcie lucie: nu am găsit măcar un grăunte. Pentru că trebuia să mă pun la evidență militară, am făcut atunci un drum până la Vadul lui Vodă și după aceea m-am dus la gara din Chișinău. Acolo era un vagon plin cu produse, da´ nu dădeau la toți: trebuia să ai iscălitura comandantului garnizoanei orășenești. Am aflat adresa lui și până la urmă am primit ceva producte și le‑am dus acasă, la Mereni...

Nu mi-au dat mult: atâta numai ca să îmi ajungă pe timpul concediului. Când a venit ziua să mă întorc în armată, se terminase și mâncarea...

Foametea ceea rușii o lămureau așa: chipurile la noi (în Uniunea Sovietică –n. n.) era un elevator mare care separa semințele mășcate de cele mărunțele.

Semințele mășcate le încărcau în corăbiile americane, iar din semințele mărunțele făceau pâine pentru poporul înfometat. Se mai spunea că pâinea era datoria noastră (față de americani – n. n.) încă de pe timpul războiului...

La 2 martie 1947 m-au demobilizat și am venit acasă. Aici era o foame mare, lumea era sleită de puteri cu totul. Când a ieșit puțin grâu pe dealuri, mă duceam și mâncam boabele încă necoapte; așa mi‑am mai venit în fire. Țin minte că, odată, m-am întors cu nevasta de la deal și, când am intrat în ogradă, am simțit că miroase a răcituri. Mă mirasem tare pentru că nu aveam de unde: mama găsise în pod niște opincuțe din piele de vacă; le-a fiert și a făcut din ele răcituri. Și vreau să vă spun că mâncarea ceea a fost foarte bună...”

Ion Gh. Oglindă (n.1930): „Timpul atunci n-a prea fost favorabil pentru agricultură. Anul ´44 a fost secetos, dar pâine s-a făcut. Următorul an a fost foarte slab, iar în ´46 a fost o arșiță nemaipomenită. În 1944 armata germană în retragere a cosit grâul pentru furaj la cai. Nu a rămas mai nimic. Pe urmă, când a venit armata sovietică, s-a început „postavka”, adică trebuia să dai pâine pentru armată. Rezervele au fost luate absolut toate. Îl chemau pe om și-i spuneau să dea pâine. Omul spunea: „Nu mai am, am terminat”. După asta veneau activiștii și comsomoliștii, se urcau în poduri și măturau tot ce găseau. Nu se uitau că plângi sau nu. Luau tot fără pic de milă...

Vasile I. Bujac (n.1921): „Având în vedere că în 1946 nu a fost roadă și pentru că din rezervele pe care le făcuseră mai înainte, oamenii au trebuit să dea „postavka” în fondul Armatei Roșii, s-a ajuns la aceea că nu aveam ce mânca... A fost o perioadă foarte periculoasă pentru noi toți. Foametea a cosit mai multă lume decât războiul; au murit și copii, și bătrâni. Stătea omul în fața ta umflat de foame și vroiai să-i dai o bucățică de pâine ca să-i salvezi viața, dar nici tu nu aveai. Eu pe atunci eram învățător la școala din Chirca. Zilnic, pentru fiecare copil, ne dădeau câte 100 grame de pâine.

Și veneau copiii la școală numai de dragul bucățelei celea de pâine: goi, aproape desculți, dezbrăcați.

Stăteau și se uitau cu mare atenție la cântar cum învățătorul cântărea cele 100 grame de pâine...

Atunci, în Mereni, au murit foarte mulți oameni... A fost și o iarnă grea ca niciodată. În primăvara lui 1947, pe șesul din Mereni, s-a făcut o lobodă de care n-a fost nici până atunci și nici de atunci încoace.

Oamenii o smulgeau, o fierbeau și o mâncau. Da´ de dânsa te umflai. Pe lângă spital au fost făcute câteva barăci unde stăteau cei umflați...”

Savelie Gh. Nicula (n.1935), o viziune proprie asupra istoriei satului: Pe timpuri, în locul stelei de la întrarea în sat dinspre gară, se afla o movilă cu o piramidă de lemn deasupra care, luate în ansamblu, constituiau un monument istoric.

Cu astfel de amenanjări pe înălțimile dominante era împânzită întreaga Moldovă. În caz de invazie a dușmanilor, oamenii de strajă de pe movili aprindeau ruguri în lanț de la hotare către adâncul teritoriului, vestind locuitorii și ocârmuirea de primejdia ce se apropie. Astfel, se da șfară în țară. Într-o legendă, se spune cum că, după o bătălie cu tătarii, Ștefan cel Mare și Sfânt trecea cu oastea biruitoare prin preajma viitoarei localități Mereni.

Făcând popas la piramida din vârful dealului, le-a spus la o bună parte din oștenii săi: „De aici, cât vedeți cu ochii, e pământul vostru! Vi-l dăruesc în semn de

Savelii Nicula cu soția Maria

M ereni 177

Din cauza asta a pornit o foamete cum­ plită. Oamenii dădeau la râșniță ciocălăie, miez de bețe de răsărită, ghin­ dă. Rugumătura de lemn o fierbeau și făceau din ea un fel de umplutură...

Au fost cazuri că pentru o bucățică de pâine oa­m e­­nii erau omorâți Ion Gh. Oglindă chiar în stradă. De foame mureau zilnic câte 15-20 persoane. Rudele nici nu reușeau să-i transporteze la cimitir. Nici nu prea avea cine săpa gropi: lumea era istovită și disperată...

Pentru copiii din școli se dădea un supliment de hrană egal cu 150 grame de pâine pe zi. Ei mai rezistau, dar restul mureau ca muștele. Lumea mânca câini, mâțe, șobolani, țistari, tot. Asta numai ca să supraviețuiască... Iarna și primăvara plecau oamenii în Ucraina transcarpatică după cartofi. Mulți au înghețat atunci pe drumuri. Unii aveau noroc și veneau înapoi cu cartofi, sau cu jom (borhot – n.n.)...

Ca să scăpăm cu viață, părinții noștri au vândut multe lucruri: pe o pâine dădeau chiar și un covor.

Au fost oameni care au vândut tot ce-au avut numai ca să scape cu zile...

Prin ce-am trecut atunci, nu se va șterge ușor din memoria noastră și a generațiilor viitoare. Am putea să iertăm, da´ de uitat – niciodată...”

M ereni 178

recunoștință pentru vitejia în luptă și devotamentul vostru pentru Țara Moldovei! Ridicați pe vale un sat, înălțați o biserică și trăiți în voie bună și pace!”

Astfel, se zice a fost întemeiat satul Mereni, o localitate răzeșască, vestită cu oameni binevoitori, mărinimoși, buni gospodari, harnici și dibaci în toate.

De pe acest pisc de deal se vede în întregime fosta moșie a satului: Sorocovaia și Roșia, Selimenii și Chirca, Delnița, Satârul, Perciunul, Chihaia, Hârtopul, dar și loturile dinspre Maximăuca, Chetrosul, Bubueci... Merenenii posedau, pe vremuri, vreo zece mii de hectare de pământ, dar au rămas în prezent cu nici jumătate din el, fiindcă această avuție li s-a ciopârțit și împărțit pe la vecini, încât în timpul privatizării, mulți oameni de treabă, în special, profesorii, industriașii, lucrătorii din cultură au rămas neîmproprietăriți [...].

La 28 iunie 1940, dinspre gară, au intrat în sat tancurile rusești. Mă aflam cu mama la bunelul Ion Cirorchină care, la acel moment, era și primarul satului. Mama, cu voce tremurătoare, a întrebat: – Și acum, ce o să fie, tată?

– Apoi, Gafica, vre-o câțiva ani o să fie cam greu.

– Dar după asta?

– O să ne deprindem. Și adevarat i-a fost cuvântul – am suportat și urgia războiului, și foametea, și deportările, și câte altele.

Adăuza, la 29 iunie, bunelul meu a fost arestat.

Eu și cu fiica lui, Nadea, furișându-ne, l-am petrecut până la fântâna lui Baciu. Mai departe nu ni s-a permis. Țin minte cum bunelul a întors capul spre noi, a lăcrimat și vroia să spună ceva, dar nu reuși, căci un pat nemilos de armă îl forță să meargă mai departe. După aceea nu l-am mai văzut vre-o 21 de ani. Din scrisori, am aflat, mai târziu, că se gasește în orașul Kokcetav din Kazahstan, că duce o viață grea, umilitoare și îl roade nemilos viermele singurătății și dorul de plaiul natal. A fost pe deplin reabilitat prin anii ´60, s-a întors bucuros acasă, iar din 1975 e plecat în lumea celor drepți și odihnește în cimitirul din Mereni.

Soarta bunelului au împărtășit-o și alți consăteni de-ai noștri – creștini onești și harnici, nevinovați – care, trecând prin calvarul deportării, s-au pierdut ori au supraviețuit cu greu în depărtări străine.

Când au venit rușii înapoi, după 1944, nu se mai săturau de „hlebopostavkă”: dă-le și dă-le pâine...

De asta a și fost foamete. Sunt sigur că „măturarea podurilor” ca și deportările, a fost organizată: dacă nu vroiau să intre în colhoz, oamenii trebuiau să moară de foame. În pofida faptului că merenenii au avut o soartă grea, dar fiind dornici de viață, au găsit forțele necesare pentru a depăși greutătile războiului, foametei și deportarilor. În anul 1949, Seva Buga a construit primul emițător de radio în satul Mereni. Primii mereneni care au terminat 10 clase au fost Afanasie Bujac și Begliță în 1950. Împreună cu Gheorghe Anton, Emil Ermurache, Sevastian și Ioana Buga am fost primii mereneni cu studii medii speciale din perioada postbelică. În același timp, primul merenean care a obținut studii superioare a fost A. Bujac care a absolvit Institul de Medicină. În toate timpurile coloana vertebrală a satului au fost intelectualii și, în primul rând, învățătorii, care au păstrat și au promovat dragostea pentru plaiul natal și pentru istoria străbună.

179 M ereni

„În Moldova m-am născut, În Moldova am să mor!”

Semion C. Baciu – Siberia, 1959

U

Una din măsurile prin care puterea

sovietică a instaurat teroarea și frica

generală în ținutul basarabean a fost deportările în masă. În noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 au fost deportați în Siberia 22 648 basarabeni.

Opt ani mai târziu, iarăși noaptea – între 5 și 6 iulie 1949 – sovieticii au deportat 11 293 de familii: peste 35 mii de oameni nevinovați.

M ereni 180

Între 1940-1949 au fost supuși represiunilor sau deportați următorii locuitori ai satului: Baciu Agafia Gh. (n. 1888), fiica Olga (n. 1935).

Deportate în 1949 în regiunea Irkutsk.

Baciu Andrei M. (n. 1914). Arestat în 1941 sub acuzația de „terorist”. A decedat în 1942. Reabilitat în 1991.

Baciu Chiril (n. 1878). Arestat în 1940. Dispărut fără urmă.

Baciu Fedos D. (n. 1918). Deportat în 1949 în regiunea Irkutsk.

Cercel Grigore S. (n. 1901). Condamnat în 1945 la 25 de ani de muncă silnică sub acuzația de „colaboraționism”.

Cercel Zinovia (n. 1913), copii: Maria (n. 1935).

Deportate în 1949 în reg. Irkutsk. Reabilitate în 1990.

Cerescu Maria E. (n. 1917), copii: Elena (n. 1935), Mihail (n. 1937), Andrei (n. 1941), Ana (n. 1944).

Cerescu Sidor M. (n. 1905) Membru al Partidului Național-Creștin. Condamnat în 1945 la 10 ani de detenție.

Deportat în reg. Irkutsk. Reabilitat în 1991.

Baciu Gheorghe Gh. (n .1888), soția Profira (n. 1894).

Chiperi Nestor D. (n. 1887), soția Vera (n. 1891), fiica Ludmila (n. 1920).

Baciu Simion Ch. (n. 1906). Membru al Partidului Național-Liberal. Deportat în 1949 în reg. Irkutsk; soția Maria (n. 1912), copii: Lidia (n. 1935) Eugenia (n. 1936), Ion (n.1938), Chiril (n. 1940).

Cibotaru Alexandru M. (n. 1910). Membru al Partidului Național-Creștin. Deportat în 1949 în reg. Irkutsk.

Reabilitat în 1990; soția Ioana (n. 1920), copii: Valentina (n. 1938), Elena (n. 1940).

Barbăroșie Petru C. (n. 1916). Reprimat în 1946.

Reablitat în 1991.

Ciobanu Ana F. (n.1891), fiica Maria (n.1930)

Barbăroșie Vasile E. (n. 1904), soția Agafia (n. 1911), copii: Parascovia (n. 1935), Fiodor (n. 1939).

Ciobanu Anisia (n. 1869), fiul Andrei (n.1920), nora Alexandra (n. 1920), nepotul Flor (n. 1943).

Barbăroșie Vasile E. (n. 1905). Deportat în 1940.

Ciobanu Eudochia (n. 1891), deportată în 1949 în regiunea Irkutsk.

Begleț Maria S. (n. 1920). Acuzată de naționalism.

Deportată în 1949 în reg. Irkutsk. Reabilitată în 1991.

Ciobanu Olga (n. 1914), fiica Tamara (n. 1934).

Deportate în 1949. Reabilitate în 1991.

Berjan Agafia F. (n. 1920). Deportată în 1949 în reg.

Irkutsk. Reabilitată în 1990; mama Varvara (n. 1887), fiicele Eugenia (n. 1927), Feodora (n. 1929)

Ciobanu Petru Gr. (n. 1887 sau 1888). Supus represiunilor în 1945. Reabilitat în 1991.

Bradu Petru C. (n. 1911) Reprimat în 1946. Reablitat în 1991.

Buga Alexei M. (n. 1879). Membru al Partidului NaționalȚărănesc. Fost deputat în Parlamentul României (1937).

Fost viceprimar. Deportat în 1949 în regiunea Irkutsk.

Eliberat în 1955 din cauza vârstei înaintate. Reabilitat în 1991; soția Iulita (n. 1885). Deportată în 1949 în reg.

Irkutsk. Reabilitată în 1991.

Buga Andrei F. (n. 1904). Reprimat în 1945. Reabilitat în 1991.

Buga Ion S. (n. 1907), soția Vera (n. 1910), copii: Dumitru (n. 1936), Maria (n. 1938), Valentina (n. 1939), Fiodor (n. 1941), Ana (n.1946).

Buga Maria (n.1907), copii: Tasia (n. 1941), Elena (n. 1943).

Buga Maria D. (n.1892), copii: Alexandra (n. 1933), Feodora (n. 1935), Olga (n. 1939) Buga Ștefan (n.1884), soția Axenia (n. 1890).

Buga Trofim A. (n. 1884), soția Efrosinia (n. 1888).

Ciobanu Toma A. (n. 1905). Condamnat în 1945 la 10 ani de detenție într-un lagăr de muncă. Cap de acuzare: „colaboraționism”.

Ciorchină Grigore V. (n. 1876), fiul Ilarion (n.1930).

Ciorchină Ion (n. 1899). Arestat în 1940.

Condrea Victor I. (n. 1891 sau 1898). Membru al Partidului Național-Creștin. Condamnat în 1945 la 10 ani de muncă silnică. A murit în 1946. Reabilitat în 1991.

Condrea Zinaida Gh. (n. 1897), fiul Ion (n.1928), nora Sofia (n. 1928), nepoata Iulia (n. 1949).

Costin Parascovia C. (n. 1907), copii: Fiodor (n. 1935), Ion (n.1937) O1ga (n. 1940), Gheorghe (n. 1944).

Ermurache Fiodor I. (n. 1899). Condamnat în 1944 la moarte, pedeapsă comutată ulterior în 25 de ani într-un lagăr de muncă din reg. Vorkuta. Reabilitat în 1991.

Ermurache Gheorghe Em. (n. 1909). Fost primar.

Ermurache Ilie I. Condamnat în 1945 la 15 ani de muncă silnică. Reabilitat în 1990.

Ermurachi Antonina A. (n.1914), copii: Olga (n. 1935), Vera (n. 1937).

Ermurachi Ion I. (n. 1901). Membru al Partidului NaționalLiberal. Deportat în regiunea Tiumen. Reabilitat în 1989; soția Elizaveta (1901), copii: Andrei (n.1923), Fiodor (n.1925), Maria (n. 1929), Efim (n. 1936), Ilie (n. 1938).

Ermurachi Matriona F. (n. 1909), copii: Nicolae (n.

1933), Mihail (n. 1939), Elena (n. 1943).

Evstrati Nicon I. (n. 1881). Reprimat în 1945. Reabilitat în 1991.

Evstrati Profira D. (n. 1880). Deportată în 1949 în reg. Irkutsk.

Frunză-Ursachi Maria H. (n. 1924) Gârlea Nestor C. (n. 1891). Condamnat în 1947 la 6 ani de muncă silnică.

Gavriliță Alexei I. (n. 1907). La 6 iulie 1949 a evitat deportarea, ascunzându-se. S-a alăturat mai târziu familiei deportate; soția Tatiana (n. 1908), copii: Maria (n. 1932), Ion (n.1935), Olga (n.1937), Ana (n. 1939).

Gore Mina (n.1892), soția Pelagheia (n. 1897), fiica Ana (n. 935). Deportați în 1949 în reg. Irkutsk. Reabilitați în 1990.

Grosu Olga I. (n. 1875). Deportată în 1949 în reg. Irkutsk.

Grosu VasileA. (n. 1884). Supus represiunilor în 1945.

Reabilitat în 1991.

Lungu Haralampie S. (n. 1920), soția Sofia (n. 1923), copii: Fiodor (n. 1941), Gheorghe (n. 1944), Ana (n.

1947). Deportați în 1949 în reg. Irkutsk.

Lungu Semion Gr. (1882), soția Alexandra (1881).

Lupan Efimia M. (n. 1915). Condamnată în 1957 la 6 ani de detenție într-un lagăr de muncă din motive religioase.

Lupan Fiodor (n. 1891), soția Maria (n. 1893).

Margine Cozma I. (n. 1887 sau 1889). Condamnat în 1945 sub acuzația de „trădător”. A decedat în același an.

Margine Ion D. (n. 1887), soția Eudochia (n. 1891), copii: Nicolae (n. 1931), Serghei (n. 1931?).

Margine Irina Gh. (n. 1893), copii: Lidia (n. 1928), Fiodor (n. 1940).

Mură Alexandra C. (n. 1910), copii: Gheorghe (n. 1938), Trofim (n. 1940), Ion P. (n. 1945).

Mură Andrei Ch. (n. 1899 sau 1900). Reprimat în 1945.

Cap de acuzare: „colaboraționism”. Reabilitat în 1991.

Mură Iov I.(n.1878), soția Alexandra (n. 1891).

Mură Melania C. (n. 1899), copii: Eudochia (n. 1931), Elizaveta (n. 1933), Fiodor (n. 1937).

Mură Pahomi Ch. (n. 1900 sau 1902). Condamnat în 1945. Locul detenției: reg. Irkutsk. Reabilitat în 1990.

Nagacevschi Ion V. (n. 1899). Reprimat în 1946. Reablitat în 1991.

Nagacevschi Olga I. (n. 1906), copii: Olga (n. 1932), Vera (n. 1934).

Nicula Ilie G. (n. 1904), soția Olga (n. 1909), fiul Ion (n. 1930).

Nistor Ecaterina I. (n. 1884).

Nistor Iacob S. (n. 1937).

Nistor Mina V. (n. 1900). Reprimat în 1945. Reabilitat în 1991.

Nistor Sidor (n. 1882 sau 1895). Supus represiunilor în 1945.

Nistor Sofia E. (n. 1912), copii: Olga (n. 1934), Vera (n. 1936), Maria (n. 1939), Fiodor (n. 1941), Parascovia (n. 1945).

Nuță Andrei (n. 1890). Deportat în 1940.

Nuță Antonina (n.1911), copii: Larisa (n. 1934), fiica Olga (n. 1939).

Nuță Parascovia T. (n. 1898). Deportată în 1949 în reg. Irkutsk Nuță Petru R. (n. 1907). Acuzat de colaboraționism.

Reprimat în 1945.

Nuță Trofim Gr. (n. 1885). Deportat în 1949 în reg. Irkutsk.

Nuță Trofim I. (n. 1902). Supus represiunilor în 1945.

Oglindă Efrosinia E. (n. 1900), copii: Simion (n. 1933), Ion (n. 1935).

Oglindă Melania Gr. (n. 1920), fiica Natalia (n. 1940).

Oglindă Sava Gr. (n. 1912). Învinuit de „colaboraționism”.

Condamnat în 1945 la muncă silnică.

Panfile Maria (n.1919), fiul Fiodor (n. 1941).

Panfile Vasile P. (1914). Condamnat în 1945 la muncă silnică sub acuzația de „cola­boraționism”. Reabilitat în 1991.

M ereni 181

Condamnat în 1945 la 15 ani de muncă silnică. A fost închis într‑un lagăr din Vorkuta. În 1956 s-a alăturat familiei deportate.

M ereni 182

Pascaru Emilian Gr. (n. 1901). Arestat în 1941 și deportat în regiunea Sverdlovsk, pentru 5 ani, unde a fost împușcat în timpul anchetei. Reabilitat în 1990; soția Ana (n. 1902), copii: Mihail (n. 1929), Eugenia (n. 1930), Anatol (n.

1938) au fost deportați în regiunea Omsk.

Pascaru Ion A. (n. 1902), soția Maria (n. 1911), fiica Tatiana (n. 1938).

Piscop Ion Gh. (n. 1894). Condamnat în 1941 la 5 ani de închisoare ca „element social periculos”. Locul detenției: reg. Novosibirsk. Reabilitat în 1989; soția Olga (n. 1895), fiul Gheorghe (n. 1923).

Plămădeală Eudochia Gr. (n. 1909), copii: Alexandra (n. 1935).

Plămădeală Timofei I. (n. 1872), soția Maria (n. 1879), copii: Eugenia (n. 1910), EIena (n. 1917).

Platon Efim P. (n. 1896). Arestat și reprimat în 1946 sub acuzația „trădare de patrie”.

Platon Efrem (n. 1897), soția Sofia (1897), copii: Pavel (n. 1928), Ulian (n. 1932), Tatiana (n. 1933), Elena (n.

1935), Visarion (n. 1937), Mercurie (n. 1940).

Platon Elena S. (n. 1894). Condamnată în 1949 la 5 ani de muncă silnică și confiscarea averii.

Platon Eugenia H. (n. 1897), copii: Mihail (n. 1931), Procopie (n. 1942).

Platon Fiodor (n. 1891), soția Fedosia (n. 1892). Arestați în 1941, dispăruți fără urmă.

Platon Matvei A. (n. 1894). Condamnat în 1945 la detenție. Cap de acuzare: „colaboraționism”.

Racu Gheorghe (n .1901), soția Vera (n. 1912).

Racu Gheorghe M. (n. 1907).

Racu Maria P. (n.1907), fiul Vladimir (n. 1929).

Racu Petru N. (n. 1886), copii: Ilie (n.1932), Gheorghe (n. 1936).

Roșca Gheorghe A. (n. 1902). Condamnat în 1945 la 10 ani de muncă silnică. Motivul reprimării: Membru al Partidului Național-Creștin.

Roșca Lidia Gh. (n. 1910), copii: Vasile (n. 1934), Fiodor (n. 1936), Constantin (n. 1937), Isidor (n. 1942).

Sălcuțeanu Ioachim Gr. (n. 1914), sotia Ana (n. 1921).

Scobioală Foma Gr. (n.1882), soția Daria (n. 1889), copii: Trofim (n. 1927), Ana (n. 1929), Mihail (n. 1933).

Scobioală Natalia C. (n. 1884). Deportată în 1949 în reg. Irkutsk.

Sprânceană Iov E. (n. 1904). Deportat în 1949 în reg. Irkutsk.

Straistă Vasile D. (n. 1898). Membru al Partidului NaționalLiberal. Deportat în 1949; soția Efrosinia (n. 1901), copii: Vera (n. 1938), Fiodor (n. 1932), Olga (n. 1934), Andrei (n. 1936), Mihail (n. 1940), Grigore (n. 1943).

Stratu Vasile F. (n. 1884), soția Maria (n. 1887), copii: Anastasia (n. 1929), Zinaida (n. 1934). Țurcanu Fiodor L. (n. 1890). Condamnat în 1946 la 5 ani de muncă silnică pentru „neîndeplinirea obligațiilor de predare a produselor agricole către stat”. Țurcanu Nicolae T. Țurcanu Olga T.

Popcov Grigori S. (n. 1877), fiica Eudochia (n. 1903). De­por­­ tați în 1949 în reg. Irkutsk. Încadrați la sectiunea „chiaburi”.

Țurcanu Parascovia M. (n. 1910).

Postică Efrosinia S. (n. 1923), fiul Andrei (n. 1923).

Varticean Ion Gh. (n. 1891). Pedagog. Acuzat de „colaboraționism” și deportat în 1949 în reg. Irkutsk.

Reabilitat în 1990.

Postică Iacob P. Membru al Partidului Național-Creștin.

Acuzat de „colaboraționism”. Condamnat la 20 ani de muncă silnică. Reabilitat în 1991.

Postică Pavel (n. 1915), soția Elena (n. 1921), copii: Natalia (n. 1941), Maria P. 1943), Ion (n. 1945), Fiodor (n. 1947), Andrei (n. 1948).

Prodan Efim Gh. (n. 1896), soția Feodosia (n. 1894), fiul Iosif (n. 1931).

Racu Domnica Z. (n. 1895).

Racu Efim I. (n. 1896).

Țurcanu Timofei V.

Varticean Liubovi I. Asistentă medicală. Deportată în 1949 în reg. Irkutsk.

(Liste alcătuite după monografia: Cartea Memoriei.

Catalog al victimelor totalitarismului comunist. Coord. și red. științifică Elena Postică. Chișinău: Știința, 1999, p.p.

157-162)

183 M ereni Mereneni în Siberia (anii ´50 ai sec. XX)

Printre primii mereneni care, la finele anilor ´80 ai secolului trecut, au abordat public tema deportărilor, a fost Vasile Bujac. La 19 aprilie 1989, în articolul „Și tăcerea e o vinovăție”, publicat în Moldova socialistă, V. Bujac scria: „Țin bine minte ziua de 7 iulie 1949, când vuiau satele noastre de puzderie de camioane militare și plânsul lumii. Parcă intrase niște viespi prin stupii cu albini. Veniseră să rupă din mijlocul nostru pe cei harnici care au supraviețuit în timpul foametei... Oamenii erau îmbarcați în camioane și duși prin gări. Cei care intenționam să ne apropiem de arestați eram bruscați, amenințați. Nici nu ne puteam lua rămas-bun de la rude, căci într-un sat de oameni rar cine nu-i rudă cu tot satul și ți se rupea inima de jale de marea de lacrimi vărsate și de copii, și de bătrâni, și de mame. Mulți dintre cei rămași în sat atunci au pierdut ultima speranță în dreptate, în mai bine.

Mă doare inima și pentru altceva. Noi, moldo­ ve­nii, nu cunoaștem până în prezent numărul compa­ trioților noștri care au fost deportați în vara lui 1949.

Dar dacă până mai ieri toți erau considerați, cu hurta, „dușmani ai poporului”, e clar că nimeni nici nu îndrăznea să se intereseze de soarta lor. Dar sunt sigur că cifrele trebuie să existe prin arhive. Ele trebuiesc publicate. Doar trăim alte zile...”

Drept mărturie a calvarului prin care au trecut basarabenii în acești ani de groază stau relatările celor care au supraviețuit și, după moartea lui Stalin, eliberați, s-au întors acasă. Un caz ieșit din comum este cel al Mariei Frunză-Ursachi (1924-2001), pornită, în 1947, de la Mereni în căutarea unei bucăți de pâîne și reținută, la Rostov, ca „speculantă”. Arestată și obligată ulterior să muncească în portul Dudinka, o extensiune a Combinatului Metalurgic din Norilsk ținutul Krasno­iarsk, Maria Frunză avea să-l cunoască aici pe viitorul soț Nicolai Costenco (1913-1993),

M ereni 184

scriitor al poporului, laureat al Premiului de Stat, membru-corespondent al Academiei de Științe. Acesta fusese arestat și trimis în Siberia – ca „dușman al poporului” – în cadrul celui de-al doilea val al deportărilor, operat de regimul sovietic în decada a treia a lunii iunie 1941, odată cu retragerea administrației și a trupelor militare din Basarabia. Costenco, fost secretar general al Societății Scriitorilor și Publiciștilor Profesioniști din Basarabia și prim-redactor al revistei „Viața Basarabiei”, s-a ales cu 7 ani de detenție într-un lagăr de corecție prin muncă pentru „crima” de a fi apărat demnitatea limbii române vorbite de basarabeni și a valorilor societății constituțional-democratice.

Expirând termenul con­damnării, pentru că nu avea dreptul să revină la baștină, în 1948, poetul s-a angajat prin contract, pentru următorii 8 ani, la portul Dudinka, prin care se recepționau transporturile destinate Combinatului Metalurgic din Norilsk, unde va exercita diverse funcții: dispecer superior, șef de schimb, conducător al grupului de recepționare și, în fine, maistru. Căsătoria celor doi – Maria Frunză din Mereni și Nicolai Costenco din Chișinău – a fost consemnată în registrul actelor de stare civilă din localitatea Dudinka la 19 decembrie 1850. În anii urmă­tori, până la eliberare și revenirea acasă, în familia Costenco s-au născut șase copii: Nicolae (1949), Maria (1951), Constantin (decedat, în vârstă de numai 8 luni, la 13 iunie 1953, și înmormântat în solul înghețat al Sibe­riei), gemenii Tatiana și Costache (1954) și Tudor (1956). Într-un interviu acordat ziaristului Gheorghe Budeanu și inserat în săptămânalul „Literatura și arta” din 15 decembrie 1988, Nicolai Costenco și-a rezumat astfel amintirile vizavi de arest și deportare (evenimentul s-a produs la 25 iunie 1941, la trei zile după începutul războiului, în cadrul operațiunii de ridicare din teritoriu a elementelor ostile regimului instaurat de sovietici în Basarabia la 28 iunie 1940): „– Cum V-au arestat?..

– Au venit la mine ... mi-au pus pistolul în spate: „Mâinile sus! Ești arestat!” „Pentru ce?”, întreb eu. „Pentru ce – o să afli mai târziu!” Un ofițer și un altul în haine civile m-au dus la pușcăria de pe strada Bender. În două zile au bucșit pușcăria cu oameni ...

– Ați aflat vre-o dată motivul arestării? N-ați

încercat să Vă revol­tați, să-i convingeți că s-a comis o greșală?

– Cui să te plângi? Celui care te îmbrâncește? N‑aveau ei când să steie de vorbă cu tine. Dacă te‑au arestat, ești vinovat. Puteau să te împuște și nu făceai nici „cârc”. M-au dus la pușcărie ca pe-un vagabond ... Stau și mă mir de multe ori, cum de am rămas viu? Nu-i glumă să te ducă tocmai la dracu‑n praznic.

Pe degeaba. Trebuia să ai o răbdare de câine ...

– Știați măcar încotro Vă duc și câtă vreme o să tânjiți după bolta basarabeană?

– La gara din Chișinău ne-au pumnit, ne-au încărcat și ne-am pornit spre Răsărit. Încotro, pentru câtă vreme – nu ni se spusese. Iar trenul mergea și mergea. Și nu se mai oprea. Pe drum, doi din vagonul nostru au fugit, pentru care faptă ne-au închis ferestrele complet, încât nici nu aveam cu ce respira. Iar nu peste mult timp muri un bolnav, era cald, trupul lui se strica ... Ei, să povestești ți-i groază, dar încă, doamne ferește, să pățești ... Coborâți din tren, am fost încărcați pe o barjă, iar pe acolo era frig de acum, nu șagă. Ne aflam pe lângă Irkutsk, aproape de pușcărie. Ajunși, am văzut soldați cu automate, câini ...

Se numea pușcăria „Alexandrovski Țentral”...

Familia Costenco la Dudinka

185

– Soția Dumnea­ voas­tră fusese, pe timpuri, o țărancă de la Mereni.

Cu ce păcătuise ea, de a fost nevoită să-și poarte tinerețile prin viscolele nesfârșitului siberian?

– Vrei să le știi pe toate! Iaca, am s-o chem și las-o să-ți povestească.

(Strigă: „Marie, vino de-i spune băiatului acesta, cum te-au arestat, cum te-au dus în Siberia ca să te întâlnești cu mine...” După un pic de șovăială, soția întră și ne privește nedumerită. „Așază-te și povestește‑i”, zice Costenco).

– După război, foametea ajunsese și prin Mereni. Nu aveam ce mânca. Auzisem că la Rostov este atâta pește, încât îl vând aproape pe degeaba. Am dezbrăcat casa, am luat lucrurile și, cu alte trei femei, ne-am dus la Chișinău, de unde, urcate într-un mărfar, țineam calea spre Rostov. Vai de capul moldovenilor iștia! Prin multe au mai trecut … Sate întregi porneau la drum după o bucățică de pâîne. Erau mulți și numai cui îi era lene nu-și bătea joc de ei. Unii duceau nuci să le schimbe pe pâine. În tren le tăiau sacii și nucile se împrăștiau, nu le mai puteai strânge.

La Rostov am cumpărat pește, dar n-am avut noroc de el. În trenul care ne aducea acasă s-au urcat controlori și, pe atunci, dacă te prindeau cu schimb de mărfuri, erai numit speculant. Iar cu speculanții Stalin nu se juca. În fața controlorilor ne-am dezis de pește. Mai aruncasem și pașapoartele, ca să nu afle de unde sântem și ce am căutat la Rostov. Ne întrebau, iar noi, făcându-ne că nu știm rusește, spuneam că venim de la o „șahtă”. „Care șahtă? Ce-ați făcut acolo?” „Ne znai ruski, ne znai …” Ne-au luat și ne-au dus la Norilsk, alături de Dudinka. Acolo și de pește ne-am săturat, și limba rusă am învățat‑o bine …”

(O ascult întristat. Întristat pentru că, atunci, la Rostov, era mult pește, iar moldovenii mureau de foame. Întristat, pentru că acei controlori vor fi avut misiune specială: să nu permită moldovenilor ieșirea din zona foa­ metei ... După o altă clipă de tăcere, mă adresez poetului):

M ereni

– Pușcăria și poezia! S-au împăcat vre-o dată aceste două lucruri? Ați avut acolo un colț al Dumneavoastră unde, cu creionul chimic înmuiat în gură, să caligrafiați pe ceva fiorul unei amintiri cu soare basarabean, lumina unei speranțe de întoarcere acasă?..

– Nu, acolo eu nu mai eram poet, ci deținut.

Acolo te gândeai cum să-ți potolești foamea, cum să te încălzești, ai să trăiești ori au să te împuște? N-aveam nici hârtie, nici creion. N-aveam nimic. Să mă ierți, dar ca să te duci în cel mai necesar loc, trebuia să-ți rupi poalele cămășii ... Doar într-o cameră trăiam vre-o 200. Peste fiecare zece zile ne scoteau la percheziție. Să n-avem ace, cuțite, nasturi ... Ne dezbrăcau cu pielea și ne căutau peste tot. Și-n gură ... După ce înghețam bine, ne aduceau înapoi. Aici, între timp, altă echipă întorcea cu fundul în sus locul de odihnă. Stăteam unul lângă altul ca să ne încălzim, căci nu se făcea focul.

Mi-au spus că-s arestat pe șapte ani. Ședeam. Ne mâncau păduchii și gata. Slavă Domnului, aveam doar 27 de ani, iar cei mai bătrâni nu rezistau. Mureau de foame, de frig, de mâncatul păduchilor. Spre sfârșitul verii anului 1942 m-au dus la Krasnoiarsk. De acolo – la Dudinka. Când am ajuns la Dudinka, ne pălise răcoare mare. Ne-au îmbrăcat cu niște rufe și – la muncă. Apoi m-am îmbolnăvit și am fost trimis la spălatul rufelor, unde, desigur, era cu mult mai bine.

Mai târziu m-a luat un creștin cuminte să lucrez dispecer. Nu m-am dus de acolo până la eliberare, în ’48.

– Odată eliberat, ați alergat, probabil, la primul tren care ducea spre ... Moldova?

– N-aveam dreptul. Eram eliberat, dar eliberat cu articol ce-mi interzicea să mă întorc acasă. Am rămas. Peste puțin timp, aveam să mă întâlnesc cu Maria, actuala mea soție. Ne-am căsătorit, am cumpărat o casă la Dudinka, pe malul Eniseiului.

Am trăit în ea opt ani de zile. Opt ani de zile cu o femeie bună și frumoasă, să știi, nu-i trăiești degeaba.

Prin ’54 de-acum cinci copii țipau moldovenește în jurul casei de pe malul Eniseiului. Lucram, făceam focul și-mi încălzeam familia. Lemnele le luam din râu. În sus tăiau pădure și pe apă venea mult lemn.

Ardeam într-o iarnă câte vre-o trei vagoane de bârne. Începusem să cumpăr cărți, din când în când mai scriam câte o poezie ...

M ereni 186

– Poate omul să se împace cu o soartă atât de vitre­ gă? Aici, în Moldova, debutanții în „Viața Basarabiei” făceau de acum literatură pentru popor, iar Du­m­nea­­ voastră târâiați cu sania lemne din apele Eniseiului …

– … și mai așteptam să moară Stalin. Când s-a zguduit țara, m-am plâns îndată la Moscova pentru a fi reabilitat. Cei de la Moscova au trimis scrisoarea la Chișinău. Mi-a răspuns un procuror: „Sidi tam i ne rîpaisea …” M-am mai adresat o dată. Scriu detaliat pe cine cunosc în Moldova: Istru, Lupan, Bucov, Meniuc … După un control riguros, judecătorul Edco a făcut protest la Judecătoria Supremă a republicii, unde s-au ridicat documentele și s-a văzut că nu-s vinovat...

Vestea veni ca tunetul în zi senină și-i zic femeii: „Hai la Chișinău, sunt liber!” Nu credea. Am dat gospodăria unui prieten, mi-am luat soția, copiii, cărțile și ne-am pornit spre casă. Am trăit un timp la Mereni, apoi am venit la un cumnat de lângă Chișinău. Mai pe urmă ne-au dat casa asta în care, la început, n-aveam nici scaune. Dormeam la podele …” Într-un alt interviu, „Am trăit, am suferit, am scris. Trăiesc, sufăr, și scriu …”, solicitat de poetul Anatol Ciocanu și publicat, în 1988, în revista „Moldova”, Nicolai Costenco ținea să precizeze: „Acolo, pe malul Eniseiului, când mă eliberasem pe jumătate, fără drept de a mă întoarce la baștină, m-am însurat cu Mășuța, moldovancă de la noi, (care) ispășea și ea niște păcate ce i se trăgeau de pe timpul foametei …

Mi-a născut acolo șase copii, pe cinci i-am crescut, pe unul l-am îngropat în pământul veșnic înghețat … Am scris și un poem – „Tărie”, e despre el … Nu, deloc nu-s vesele amintirile mele … Am trăit, am suferit, am scris și, precum vezi, mai trăiesc, mai sufăr, mă dor picioarele, de câțiva ani nu m-am mai coborât în stradă de la etajul cinci, dar mai scriu … Prin 1955 am înaintat o cerere la Moscova, a fost trimisă la Chișinău și cazul meu s-a revăzut. Em. Bucov a fost chemat să depună mărturii. Și s-a constatat (după cincisprezece ani!) că sunt absolut nevinovat în fața societății, am fost reabilitat pe deplin și mi-am făcut bagajele pentru întoarcere acasă. Iar „bagajele” mele erau cei cinci copii, 700 kilograme de cărți, căci la aerport mi le-au cântărit, și Mășuța. Numai noi eram în avionașul care ne ducea spre Krasnoiarsk. De-acolo, cu trenul, spre Moscova, spre casă … Ajuns cu bine în ’56, am trăit vre‑o jumătate de an la Mereni, la un cumnat …”

Agafia Barbăroșie, împreună cu copiii săi Parascovia și Tudor

Agafia Barbăroșie (n. 1911): „Bărbatul meu a fost luat de ruși încă în 1945, fiindcă era cu liberalii. Eu o duceam foarte greu cu fata de 14 ani și băiatul de 9 ani. Era vremea prășitului, și mă întorceam cu copiii de la prășit târziu. Băiatul strânsese păpușoii răriți din urmă pentru vacă și era negru din cap până în picioare de țărna umezită de sucul de păpușoi. Când aproape să intrăm în sat, fata și-a amintit că și-a uitat haina pe deal. Ne-am intors înapoi, da´ băiatul a mers mai departe. Ajunse acasă, l-am găsit dor­mind, așa murdar cum era...

Era trecut de două­sprezece când pe poartă a intrat Andrei Portas și Petrea Cociu (paznic la sovietul sătesc – n.n.). Ne-au spus să luăm topoare și să ne pregătim să ne ducem la tăiat pădure. Mi‑am luat repede copiii, așa cum erau, am pus într‑o veretcă leaca ceea de făină, pe care o aveam, și am pornit desculță. De atâta zarvă, de la hămăitul câinilor se sculase tot satul. Pe drum m‑a văzut o vecină că sunt

Act prin care se decide recompensarea pierderilor suportate în urma deportării nelegitime a sătencii Agafia Gh. Baciu (29 septembrie 1989)

M ereni 187

M ereni 188 Siberia, regiunea Ircutsk, rn. Ciunski, cătunul Vesiolîi; deportați, fotografiați cu ocazia supraîmplinirii planului către aniversarea Revoluției din Octombrie, 06.11.1954

desculță și mi-a dat o pereche de galoși. Îmi erau mici și un timp am îmblat desculță și în Siberia...

Ne-au dus la gara din Chișinău și ne-au urcat în vagoane. Să nu dea Dumnezeu să tragă cineva ce-am tras noi. Nu ne puteam opri din plâns zile întregi.

Mâncare ne dădeau o dată în zi. Fedea cerea veșnic mâncare; ne opreau câte o dată la gări și ne hrăneau cu borș cu curechi oțetit. Cine aveau bani, mai cumpărau câte ceva pe la gări, da´ eu nu aveam: chiar în ajun (înainte de deportare – n. n.) am plătit pe ouă și carne că ne amenința cu pușcăria. Așa am mers treizeci de zile și ne-am oprit la „Baidanskii lesprom­hoz”. Cu mine au mai fost încă câteva familii din Mereni: Maftei Platon, Pachița lui Andrei Nuță, Ghiță Plămădeală, Melania lui Sava Oglindă și Manea Panfile.

La început ne-au pus în barăci, iar peste două săptămâni ne-au trecut apa Ciungoi și ne-au dus la „lespromhoz” (întreprindere pentru industrializarea lemnului – n. n.). Două săptămâni am stat la rădăcina

unui copac, iar după asta noi, merenenii, am făcut o căsuță. Am cărat copaci din pădure, îi tăiam la „piloramă” (gater – n. n.) și așa am făcut o locuință unde trăiam patru familii. Casa era din lemn, da´ deasupra i-am pus o foaie de cort. Iarna copiii făceau focul în sobă de fier, și era cald, însă cum ne opream de făcut focul, se răcea imediat. Am stat în casa ceea până ne-au eliberat...

Așa a început viața noastră de nouă ani, viață de „spețpereselențî” (persoane strămutate – n. n.). Una din deosebirile de viața liberă consta în aceea că, la fiecare lună, trebuia să ne ducem și să ne înregistrăm la comendatură. Ne hrăneam cu ce puteam. La douăsprezece noaptea sculam băiatul și îl trimeteam în rând după pâine. Cum v-am spus și mai înainte, un timp am îmblat desculți, deoarece crezusem că seara vom veni înapoi. Am făcut niște chirivici pentru mine și copii și așa am îmblat toată iarna lui ´49-´50. În primul an, când nu aveam cu ce‑mi hrăni copiii decât cu leaca ceea de făină pe care o luasem, aveam o față

Vera Barbăroșie: „Tata a fost primar și membru al Partidului Țărănist. El știa de ridicare, fiindcă, într-o zi, l-au chemat la „sel´sovet”, i-au făcut niște cercetări și l‑au pus să se iscălească. Atunci el o priceput că-l vor duce în Siberia... La 6 iulie, noaptea, când aproape toți dormeau, au început să se audă vuiete de mașini ce

coborau în sat. Cineva a bătut și la ușa noastră și mi-a luat bărbatul. Am luat băiatul în brațe și fug la tata în casă. Tata imediat a priceput care-i povestea. În timpul ista, din cauza vuietelor de mașini și a bocetelor, satul a început să se trezească. Nu știam ce să facem. Noroc că a venit o rudă de-a mea și l‑o ascuns pe tata în beci.

A stat acolo până au plecat mașinile din sat. Pe la vreo 9 dimineața, intră în casă Vasile Oglindă, Alioșa Malai și un miliționer (polițist sovietic – n.n.) cu automatul: veniseră să-l ia pe tata. L‑au căutat pe cuptor, în cuptor, sub paturi. Au îndreptat automatul spre mine și băiatul meu, ca să spună unde-i bunel-său. Nu le-am spus nimic și de asta au plecat. Așa a scăpat tata de ridicare. A fost nevoit să se ascundă pe la Perciun până când, odată, a călcat pe-o sârmă și și-a făcut o „zarajenie” (infectare – n. n.). Din cauza asta a și murit.

La ridicare (pe sovietici – n. n.) i-au ajutat activiștii Pavel Vlas, Petru Cojușneanu, Catiușa Moiseenco, Petru Gavriliță. După ce-i ridicau pe oameni, ei luau din casa gospodarilor tot. Se făceau că duc la stat, da´ în realitate și le luau lor. Eu, de exemplu, masa tatei am văzut-o la Petru Cojușneanu. Se spune că Pavel Gavriliță iscălea pentru toți care au fost ridicați. La o săptămână (după deportări – n. n.) s-a pornit și colhozul. De frică, la adunare (de întemeiere a colhozului – n. n.), oamenii ridicau câte două mâini pentru colhoz.

Colhozul a strâns de pe deal pâinea celor ridicați, iar oamenilor le dădea sub „Mitoc”, restul se dădea la stat.

Nici să-ți cauți de prășit la sotele (ari – n. n.) tale nu puteai, numai noaptea, că ziua de te duceai, te lua de pe deal și te mâna din urmă zece kilometri și te ducea la prășit la colhoz. Așa au și rămas cântecele de pe timpurile celea.

Măi Ioane, Măi Vasile, Hai să facem trudozile, Pentr-o straistă de gunoi Am lucrat noi amândoi, Pentru o traistă de secară Am lucrat un an și o vară, Dimineața, când mă scol, Brigadiru-i la ușor.”

[Conform manuscrisului întocmit în 1989 de Alexandru Gh. Barbăroșie, (n. 1974)]

M ereni 189

de masă cu horboțică și m-am dus în satul Ukrainka și am schimbat-o pe cinci căldări de cartofi. Am pus totul într-un sac și m-am pornit spre casă. Când m-au văzut oamenii, s-au crucit: eu mică de statură, flămândă, de-abia târâiam sacul cu cartofi. Nu i-am lăsat pentru a doua oară, căci mă temeam că n-o să mă recunoască gospodina.

La început am lucrat la tăiat pădure, apoi la făcut „kociurkă”. Primeam câte 150-200 de ruble pe lună. Fiica a lucrat la descărcat mașini. De atâta, sărmana, e atât de bolnavă acum. Ea primea câte 400 de ruble. La început nici nu aveam ce cumpăra pe aceste ruble, pe urmă au făcut un magazin și, pe la Anul Nou, aveam făină de ajuns. Țin minte că am copt atunci cinci pâini și-mi părea că suntem cei mai bogați oameni din lume...

După nouă ani de lagăr, a venit și bărbatul la mine. El fusese judecat pe zece ani, dar pentru că a lucrat bine, a făcut numai nouă ani. Atunci, pentru că împărțeam amărăciunile în două, mi-a devenit și viața mai ușoară. În 1958, de sfântul Vasile, veniseră la ziua bărbatului Pavel Postică, Sava Oglindă, Senea Oglindă, toți din Mereni, și numai ce văd că ne cheamă la comendatură. Unul din ei încă a spus în glumă că ne dă drumul acasă. Ne-am dus acolo și, într-adevăr, ne-au anunțat că suntem liberi...

Când ne-am întors în sat, nu ne-au dat casa înapoi. Timp de doi ani am trăit la un frate, pe urmă neam făcut casa în care trăim și acum... Am măritat fata, dar n-am avut să-i dau nici un petic de ață ca zestre.

Acum (în 1989 – n. n.) spun că au să ne întoarcă banii.

Vreau să las măcar ceva nepoților, să nu zică că am fost niște calici. Am fost și noi oameni gospodari, cu pământ lăsat de părinți, cu gospodărie nu mai rea decât a sătenilor mei...”. [Conform manuscrisului întocmit în 1989 de către Alexandru Gh. Barbăroșie (n. 1974)]

M ereni 190

Maria E. Cerescu (n. 1917): „În Siberia am avut noroc că ne-au luat într-un colhoz și ne-au pus să strângem grâul din urma coasei.

Seara ne dădeau câte 1-2 kg de făină și câte oleacă de lapte. Cu asta amăgeam foamea copiilor. Pe urmă, acolo unde trăiam, s-a făcut o „kantoră” (oficiu – n.n.) la „kilometrul 120”. Pe 40 grade de ger, cu o femeie pe care o chema Dunea Chilici, călcam lutul cu picioarele, că celelalte nu vroiau să se vâre în lut. Nu aveam ce face: eram nevoite să lucrăm pentru că aveam câte cinci copii și trebuiau hrăniți. Ungeam casele pe dinăuntru cu lut și apă caldă. Ziua ungeam la „kantoră”, iar seara, până pe la miezul nopții, ne duceam cu fiica cea mai mare și încă două femei și ungeam casa unui brigadier. Totul era pe „naread”, da´ bani n-am mai primit de nicăieri. Măcar să-l fi lăsat inima pe brigadier să ne dea câte o bucățică de pâine și cartofi fierți, că altceva nu ne mai trebuia. Da´ de unde, ne întorceam noaptea acasă și ne culcam flămânde...

Uneori aveam cartofi, dar erau înghețați pentru că îi aduceam de la vreo 7 km distanță de noi. A fost un timp când n-am avut sare vreo trei săptămâni. Au fost zile când nu gustam nici o firimitură de pâine. Noroc că la „kantoră” trebuiau lemne de făcut focul în sobe și nu avea cine lucra. Copiii erau mulți, dar mici. Ai mei, băiatul de 12 ani și fata de 14 ani, tăiau în toată săptămâna un metru cub de lemn. Vai de capul lor până le vedeau tăiate! Tăiau oleacă și veneau plângând lângă baracă: „Ni-i foame, mamă. Nici pilka (ferăstrăul – n. n.) nu merge”. Puneam câteva hrinci de cartofi pe marginea pliții și le rumeneam. Le mâncau fără sare și se duceau iarăși la tăiat până terminau cubul de tăiat.

Pentru el primeau zece ruble. Luau rublele celea cu bucurie și se duceau drept la magazin unde cumpărau pâine pe toți banii (cinci pâini – n. n.).

Aduceau pâinea și eu o puneam pe poliță sus ca să n-o ajungă cei mici. Pâinea trebuia să ne ajungă pe-o săptămână. Le tăiam câte o hrincă și le dădeam mai întâi la cei mici. Din bucata fiicei mai mari îmi luam și mie o bucățică, să-mi potolesc foamea, dar n-o mâncam toată: le mai dădeam și la cei mici din ea. De slabă ce eram, nici nu puteam merge bine pe picioare. Așa am îndurat foame până la 12 decembrie (1949 – n. n.). Atunci a venit o comisie de doctori și au

dat ordin ca copiii să fie duși la „detdom” (orfelinat – n. n.). Mie mi-au luat patru copii. Pe 14 decembrie i-au dus la Taișet, iar de acolo pe trei din ei i-au transportat la Irkutsk, în Siudeanskii raion, satul Kuntuk. Pe cea mai mică, pentru că încă nu era de școală, au lăsat-o în Taișet. Eu o plângeam în toată ziua că au despărțit-o de frați și a rămas singură între străini; avea numai cinci ani. Când pe cei mari i-au urcat în mașină, să-i ducă mai departe, ea, văzând că rămâne singură, a leșinat. Îi scriam scrisori, dar ea nu putea nici citi, nici scrie. Mă duceam zilnic la comandant și îl rugam să mi-o aducă pe Ana, că nu pot dormi nopțile din cauza gândurilor și plâng întruna. Și așa m-am tot rugat doi anișori de zile. Într-o zi, după lucru, ședeam în baracă. Cineva a bătut la ușă. A intrat „nadzirateliu” (suprave­ghe­ torul – n. n.) cu un copil care semăna a băiet. Îmi zice: „razdevai devoc´ku!”. Îi spun că nu-i fată, da´ băiat. „Vsio ravno”, zice el, „devoc´ka ili mal´cik, razdevai, jarko je!” Mă apropii și vreau să dezleg căciula, dar ea s-a repezit și m-a cuprins, strigând în rusește (uitase limba maternă – n. n.): „Eto moia mama! Mama, tî menea ne uznaioși? Vot u menea est´ znak, kogda bâla doma ukusila sobaka za șceku!”.

Supraveghetorul îmi zice: „Ce, nu-ți cunoști copilul?

Vezi, ea te-a recunoscut!...”.

Ceilalți trei copii, mai mari, au stat la casa de copii patru ani și șapte luni. Am vărsat multe lacrimi până mi-am luat copiii acasă. Am mai trăit la Sosnovka vreo două luni și am cerut să merg la soră‑mea care era ridicată la Alzemai. Acolo erau aproape toți merenenii noștri. Am stat la soră-mea câteva luni, da´ pentru că nu eram împreună cu copiii, nu puteam să-mi aflu locul.

M-am plâns comendan­tului, spunându-i că nu pot să trăiesc, dacă nu-mi văd copiii. Așa și era: nu puteam nici mânca, nici dormi; zi și noapte plângeam. Văzând asta, comen­dantul mi‑a spus că, dacă vreau să mă duc la copii, pot să plec încolo cu niște oameni pe care îi duceau în Irkutsk. Am plecat chiar a doua zi. Mi-am lăsat sora și consătenii și m-am dus la 1000 kilometri depărtare. Am plecat numai ca să fiu împreună cu copiii mei. Dar ei nu erau acolo, erau încă la 450 km depărtare de Irkutsk. Și iar m-am pus pe plâns: de toți ai mei mă înstrăinasem, dar lângă copii tot nu eram.

Vai și amar de viața pe care am petrecut-o...

M ereni 191 Ion S. Baciu, Dumitru țâra, Eugenia Baciu, Lidia țâra (Baciu), Maria Baciu, Semion Baciu și copiii: Liuba și Liusia țâra (Siberia, 1955)

Tare multe am mai tras și sunt multe de povestit – poți scrie o carte. Cel mai tare m-am chinuit până mi-a venit soțul și s-au întors copiii la mine. Soțul, fiind nevinovat, a fost arestat încă în 1945. L-au pârât că-i cuzist, da´ el a fost, de fapt, țărănist. Când i-au eliberat pe cuziști, s-a aflat că el n-a fost cuzist. Dar 10 ani de închisoare a făcut, iar din cauza asta, eu, în 1949, am fost ridicată în Siberia... În 1957 ne-am întors în satul natal. Eram 11 persoane și la cine ne duceam nimănui nu trebuiam.

Ne-am rugat la sovietul sătesc să ne dea casa mea, ca să trăim în ea. Da´ ei nici de gând n-au avut. Trei ani ne-am chinuit până am reușit să construim altă casă.

Când, în 1960, am intrat în casă nouă, mi-a părut că intru în rai. Am trăit împreună cu bărbatul până în 1978. Băieții i-am însurat, fetele le-am măritat, da´ zestre nu le-am dat pentru că statul îmi luase averea și nu aveam puteri să facem alta. Acum am rămas singură și bolnavă, cu 10 ruble pensie... ”

Ion S. Baciu (n. 1936): „Pe noi, ca și pe mulți alții din sat, ne-au deportat în ziua de 6 iulie 1949. Ne-au ridicat toată familia: tata Simion C. Baciu (n. 1906), mama Maria (n. 1911), fratele Chiril, eu și două surori – Lidia și Eugenia...

Nu știam că o să fim ridicați. Am fost chinuiți cu „postavka”. Seara am văzut că a venit armata lângă sat. Erau multe mașini cu soldați. Pe la ora două de noapte au venit la casa noastră și au pus soldați la poartă. Au bătut la ușă și ne-au sculat din paturi.

Vorbeau rusește și ni se tra­ducea. Au spus că suntem ridicați și că putem să luăm cu noi câte ceva pentru drum. Într-o mașină puneau câte trei-patru familii. Și dacă în fiecare familie erau câte cinci-șase persoane, ce am putut să luăm? Am luat un sac cu făină. Pentru asta am dat o sticlă cu rachiu „moscalului”, care ne păzea. Mama plângea. S-a dus să-și ia rămas-bun de la animale. Noi, copiii, am luat un ulcior, am cules

M ereni 192 Semion C. Baciu – Siberia, 1959. Pe versoul fotografiei scrie: „În Moldova m-am născut, în Moldova am să mor!”

în el abricoase și ne‑am suit în mașină. Au mai încărcat încă trei familii și pe urmă ne-au transportat la primărie. De acolo ne-au dus la gara din Chișinău.

Ne‑au încărcat în vagoane ca pe vite...

Erau călduri mari atunci. Ușa de la vagon ne‑o deschideau numai de vreo 15 centimetri: se temeau să nu fugim. Ne lăsau să ieșim numai când trebuia să ne facem nevoile. Nu mergeam de­par­te, ne duceam pe sub vagoane și tineret, și bătrâni, și copii. Când ne opream în gări, ne uitam pe jos și, dacă vedeam fecale, însemna că înaintea noastră i-au dus pe alții...

Era greu, dar în vagonul nostru, pe drum, nu a murit nimeni. Mâncare ne dădeau, dar tare rar. Primeam niște supă. Când ne opream în gări, căutam niște lemne, făceam oleacă de foc și coceam turte din făina pe care o luasem cu noi...

Până la Novosibirsk am mers vreo două săptă­ mâni. Acolo n-am stat mult: ne-au dus la baie, ne-am suit în vagoane și am mers mai departe. Am trecut

prin Krasnoiarsk, pe urmă prin Taișet, iar mai apoi am mers spre Bratsk. Seara am ajuns la raziezdul nr. 14 (haltă de încrucișare – n. n.). De acolo am mers încă vreun kilometru și trenul s-a oprit. Era 27 sau 28 iulie (1949 – n. n.). După noi și bagajele noastre veniseră niște tractoare. Pe locul unde ne-au dus erau pregătite corturi speciale. Tot acolo era și o spețcomendatură (comenduire specială – n. n.). Un oarecare căpitan Golovkin s-a apropiat și ne-a luat documentele. Ni s‑a spus că nu avem voie să plecăm de acolo. Da´ nici nu prea aveai unde pleca, chiar să fi vrut. Locul cela era păzit bine, pentru că la vreo 2 kilometri de noi erau mai multe lagăre de pușcăriași...

Primele zile am trăit în corturi. Era frig, da´ nu aveam ce face. Pe urmă am început să construim barăci. Trebuia să le facem până la venirea iernii.

Căzuse zăpada, da´ bărăcile încă nu erau gata. Soba ardea zi și noapte. Stăteam lângă plită, dinainte te încălzeai, da´ pe la spate te pătrundea frigul. Gerul ajungea la 60 de grade. Scuipai și scuipatul se ducea de-a dura. Din cauza gerului te înădușai, nu puteai să răsufli. Dacă erau mai mult de 42 grade minus, nu se dădea voie să lucrezi. Când timpul era bun ieșeam la tăiat pădure. La început, tăiam cu mâinile. Din druc tăiam roticele de 5 centimetri, le despicam și așa fel de lemn se numea „ciurkă” (scurtătură – n. n.). „Ciurka” o foloseau drept combustibil pentru tractoare. Noi, copiii, chiar dacă aveam 12-13 ani, ieșeam la lucru. Lucram la vreun brigadir, tăiam lemne, îi aduceam apă. Eu cu Marin Buga am tăiat lemne la un brigadir cu numele Sadîk. Erau cazuri când copiii, pentru un kilogram de făină, lucrau până seara, pe friguri mai mari de 42 grade...

Ne-au pus să facem și școală rusească. Eu termi­ nasem patru clase românești, da´ acolo tot în clasa patra m-au pus. Ne-au dat să scriem dictare. Da´ cum să scriu în limba rusă? Făceam câte șase greșeli întrun cuvânt... Odată, vine fratele mai mic de la școală, și mama îl întreabă ce le-a spus învățătoarea. „Apoi ne-a spus că suntem fasciști”, spune fratele. Moldo­ venilor învăță­toarea ceea le punea note rele, ca să rămânem cu învățătura pe vară. Pe urmă ne chema să săpăm în grădină la dânsa. Săpam și toamna, când ne punea să scriem expunere sau dictare. Ne ajuta și

193 M ereni Act prin care autoritățile sovietice recunosc că Semion C. Baciu a fost deportat fără temei juridic (13 decembrie 1962)

așa treceam clasa. Altfel nu mai reușeam. Așa am terminat 7 clase...

Traiul nostru nu era ca al pușcăriașilor. Trăiam ca într-un sat. El nu era păzit, da´ oricum erau niște limite. În primul an, fiecare casă avea câte un șef și el mergea seara și raporta comendantului că toți oamenii din baraca lui sunt pe loc. În afară de asta era câte unul responsabil pe fiecare cameră. Într-o cameră stăteau câte 3-4 familii, adică undeva până la 18-20 persoane, iar în fiecare baracă erau câte 8 camere. Și, cum am spus, fiecare cameră avea șeful ei și fiecare băracă la fel, iar seara se mergea și se raporta. Mai târziu unii și-au făcut casele lor, un fel de bordeie. Primii 2-3 ani a fost strict. După asta, rapoartele au mai încetinit și se raporta o dată în lună.

Dacă la început nu puteai să pleci de acolo, mai târziu puteai să mergi până la centrul raional... Împreună cu noi mai erau evrei și ucraineni din Moldova. Trăiau cu noi și iehoviști din regiunea Stanislav. Ucrainenii

au fost aduși prin 1951-1952 și trebuiau să facă câte 20-25 de ani de lagăr. I-au pedepsit așa pentru că nu vroiau să se ducă la votare și în armată.

Ca să ne dea drumul acasă, scriam plângeri la Moscova. Am scris vreo 17 scrisori. I-am scris lui Stalin, lui Voroșilov, lui Kalinin, altora. Ne uitam că lu´ acela i-au dat drumul și încercam să aflăm cui i‑a scris el. Cum se spune: bate și ți se va deschide.

Am scris odată și ne-au răspuns că am fost ridicați pe drept. Am scris și a doua, și a treia. Am scris de vreo 15 ori și tot ni se spunea că am fost ridicați pe dreptate. A 17-a oară au zis că nu pe dreptate...

Din Siberia am fost eliberați prin 1957-1958.

Am venit cu trenul. În sat nu ni se dădea voie să venim. Din cauza asta un timp am trăit la gara din Merenii Noi. Mai mulți din Mereni și-au făcut case la gara ceea, pe la Chetrosu sau în alte sate. La gara din Merenii Noi era o casă pentru paznici. Tata s-a pus paznic și am trăit acolo fără lumină, fără

M ereni 194

comodități. Noi, copiii, ne-am dus și am găsit de lucru în Chișinău. Așa a fost până în 1962. La 19 decembrie am primit un document semnat de Judecătoria Supremă a Republicii Sovietice Socialiste Moldove­ nești. În el se spunea că „la 7 decembrie 1962, de către judecătoria RSSM, dosarul cu învinuiri pe numele lui Baciu Semion Chiril (n. 1906) și Baciu Maria Vasilevna (n. 1912), a fost revăzut. Decizia ședinței speciale de pe lângă MGB al URSS din 19 noiembrie 1949 a fost schimbată, dosarul întocmit pe numele lui Baciu Semion Chiril și Baciu Maria Vasile a fost suspendat din lipsă de probe, ei sunt reabilitați, iar averea confiscată trebuie întoarsă proprietarilor”...

Când am primit documentul de reabilitare a părinților, am venit cu frate-meu să săpăm în grădina noastră. Casa și pământul erau în mâinile preșe­ dintelui de colhoz, Moraliuc. El a ieșit afară și strigă la noi: „Măi băieți, ce ați intrat în ogradă la mine?”.

Noi am spus că aici este ograda noastră și avem dreptul să ne luăm casa înapoi. Și-a repetat cuvintele și, dacă a văzut că noi nu ne mișcăm, a plecat să cheme miliția. Peste un timp vine cu „miliționerul” de sector.

Acela ne întreabă de ce am intrat la om. Noi atunci am arătat documentul. S-a uitat la el, a citit, a dat din umeri și a plecat, zicând că nu poate să facă nimic.

I‑am zis lui Moraliuc că trebuie să iasă din casă ca să intrăm noi. El ne-a rugat să mai așteptăm până îi va face o casă colhozul. Am așteptat să treacă sezonul de iarnă și pe urmă i-am cerut să ne elibereze casa în 24 de ore. A ieșit peste o săptămână. În casa noastră am revenit la sfârșitul lui aprilie 1963...”.

Notă:

În momentul deportării, gospodăria lui Semion Ch. Baciu avea următoarele bunuri: o casă, 6,5 ha pământ, doi viței, trei găini, trei butoaie, 20 puduri de făină de popușoi, 12 oi, două furci, o poartă, o căruță, două scaune, trei pahare, un fier de călcat, cinci borcane și 35 kg de mazăre (Cugetul, 1991, nr.

5- 6, p. 63).

Veronica Gh. Postică (Ermurachi), n. 1937: „Sovieticii au venit noaptea. Ne‑au trezit pe la vreo două de noapte. Au venit doi soldați și doi oameni din sat. I-au spus mamei să ne pregătească de plecare.

Ne-au mai zis că, dacă avem topor și beschie, putem să le luăm cu noi.

Altceva mai nimic n-am luat. Pe atunci eram doi copii și cu mama.

Pe tata (Gheorghe E m a n u i l E r ­m u ­­r a ­ che, n. 1909 – n. n.) îl luaseră rușii încă în 1945.

El lucra la ridicarea casei Veronica Gh. Ermurachi lui Feghea Buga. L‑au chemat seara la adunare și nu s-a mai întors. L-au învinovățit că a fost primar pe vremea românilor.

Pentru asta a fost condamnat la 15 ani de pușcărie...

La Chișinău ne-au îmbarcat în vagoane pentru vite. Eram 35 de familii într-un vagon, toți mereneni.

Din sat au fost deportate 85 de familii... După ce ne‑au îmbarcat, ne-au ținut închiși până seara. Când se întunecase, am pornit spre Siberia. În vagoane erau făcute „nare” (paturi de lemn – n. n.); o parte din oameni dormeau pe ele, iar alta dormea chiar pe podea. Femeile cu copii și fără bărbați se culcau sus, iar cele cu bărbați jos... Am mers în total 21 de zile și nopți. Până la Novosibirsk am mers vreo 10 zile și tot drumul nu ne-au hrănit...

Locul unde am fost duși se numea „Irkutskaia oblast´, Baidanskii lespromhoz”. Din satul nostru au mai fost vreo cinsprezece familii, printre care Eufrosinia Oglindă cu copiii, Eugenia Platon cu copiii și părinții, Erușca Margine și alții... La început ne-au pus să trăim în două barăci, în care mai înainte trăiseră „zakliucionîe” (pușcăriași). Am stat acolo două săptămâni. După asta ne-au îmbarcat în mașini și am trecut o apă care se numea „Ciuna”. Râul cela era cam de două ori mai mare decât Nistrul nostru.

Ne-au dat topoare, corturi, beschii și... trăiți.

Primele zile era cald, dar în septembrie a început să ningă. Omătul era mai mult de jumătate de metru, dar noi trăiam încă în corturi. Barăcile se construiau foarte greu și am trecut în ele cam prin noiembrie (1949 – n. n.). Era mare înghesuială în ele. Stăteam vreo 80 de familii împreună.

Fima și Maria Ermurachi împreună cu o prietenă (Tiumen’, 1954)

Cu timpul, unii și-au con­struit case, alții au rămas să trăiască în barăci.

La început nu ne aduceau nici de mâncare. În jurul nostru erau 14 sate de tătari. Ei ne aduceau lapte înghețat, cartofi, pâine. Lumea care a mai avut o bucățică de țol sau alte lucruri îi căuta pe tătari ca să le dea în schimb la ceva de-ale gurii. Pe urmă au început să aducă unele producte organizat. Dacă lucrai, primeai câte jumătate de kilogram de cartofi înghețați, dacă nu lucrai, nu aveai porție. După un timp au construit o brutărie ca să facă pâine pe loc. Iarna ne duceam de la ora trei noaptea și stăteam în rând pentru o pâine până dimineață. Dădeau pâine numai pentru persoana care stătea în rând. Mai mult nu dă­deau. Și încă era bine dacă puteai să ieși cu hrinca ceea lipită de piept și să nu ți-o ia altul. Când gerul se ridica la 55 de grade, trebuia să mergi cu un băț aprins în fața ta, altfel înghețai...

Au mai trecut câțiva ani și au construit pe locul cela un magazin. Aduceau deja mai multe producte.

Haralampie I. Lungu (n. 1931): „Noi eram pe lista așa-zișilor „kulaci”, fiindcă aveam oleacă de pământ și animale. Urma să ne ridice în Siberia. Eu am știut de cu seară. I-am spus tatei și el a fugit pe deal. Când au tras mașina la poarta noastră, am fugit și eu. Maria, sora mai mică, a rămas în casă și le-a deschis. A început percheziția. Ofițerul rus a dat de scrisoarea fratelui Colea care făcea armata în Karaganda. Maria a avut curaj și i‑a spus că avem un frate mort pe front. Ofițerul nu înțelesese și-l întreabă pe celălalt: „Ce-a spus?”. „Zice că au frate mort pe front”, i-au tradus. Ofițerul a întrebat dacă avem document. Soră-mea i-a adus documentul care se păstrează și acum. În el e scris despre un frate mort la Oder. A citit ofițerul scri­soarea ceea, i‑a ocărât pe cei din sat și a spus că nu ne iau în Siberia...

Totuși când s-a organizat colhozul, în iulie 1949 pe noi nu ne-au primit, pentru că ne socoteau „burjui” (burghezi – n. n.), da´ 16 ha de pământ arabil ni le-au luat. Ne-au primit tocmai în 1950, dar ne-au pus să dăm din nou și căruță, și cal, și boroană, tot ce aveam. Și încă m-a pus să semnez pe cerere că intrăm de bună voie în colhoz...”

195 M ereni

Și noi eram mai mulți, căci aduseseră ucraineni și lituanieni. Eram cam la o mie de oameni...

Când a murit Stalin (5 martie 1953 – n. n.), ne adunasem toți în fața unui radiou și tare ne-am bucurat. După moartea lui au început să ne dea drumul acasă. Nu la toți odată, ci pe rând: azi la o familedouă, mâine – la alții. Așa a durat până în 1956.

Atunci a venit la noi și tata, care lucrase în Vorcuta, într-o mină. El a venit în ianuarie, da´ la 15 aprilie a murit mama, la numai 42 de ani. Avea cancer la ficat.

Dintre mereneni au rămas acolo înmormântați femeia lui moș Nicor Istrate și Petrea Racu...

Ne-au dat voie să venim acasă la 22 noiembrie (1956 – n. n.). La Chișinău ne-a întâlnit un frate de‑a lui tata, Simion Ermurache. Două săptămâni am stat la el, da´ pe urmă ne-am mutat într-un sărăieș bătrâ­ nesc din gospodăria bunicii de pe mamă...

Casa nu ne-au dat-o. Atunci când ne-am întors în sat, am trecut prin casa noastră, ne-am uitat la ea și am ieșit. Cu asta suntem și până în ziua de azi...”

M ereni 196

Alexandra C. Mură (n. 1910): „Bărbatul meu a fost arestat în 1945. El a luptat până la Berlin și povestea ce lupte mari a avut. Alături de el a murit I. Cojușneanu, care și astăzi este pomenit ca erou. Vine într-o zi la noi Alioșa Furtună cu unul de la Chișinău. I-am așezat la masă, i-am ospătat, i‑ar Alioșa Furtună îi șoptește bărbatului: „Mai bine fugi, Pahomi!”. Iar bărbatu‑meu zice: „Mai bine nu mă întorceam de pe front!”. L-au arestat și l-au dus într‑un lagăr la Peciora pentru că a fost în partidul cuzist... În ´49 trăiam la marginea satului. M-am trezit dis‑de‑dimineața și m-am dus să mulg vaca. Auzeam răcnind: „Of, mamă!”. Nu știam de ridicare. În timpul cela vine mama și-mi spune. M-am ascuns repede, dar pe urmă am ieșit. Când am vrut să intru în ogradă, soldatul de la poartă nu mi-a dat drumul. I-am spus că sunt stăpâna casei și numai după asta am putut să intru în gospodăria mea. Băiatul cel mic era în casă, dar ceilalți doi fugiseră. Trofim s-a ascuns într-o scârtă de paie, acolo l-au și găsit. Pe cel mai mare l-au căutat mult timp, dar el a îmblat fugar stând mult timp prin copaci. Se hrănea cu te miri ce. Poate de aceea și azi e atât de îndepărtat de mine. A rămas atunci singursingurel suportând mari năcazuri. Îl împroșcau cu pietre. Numai Gheorghe Berjan îi aducea de mâncare și-i spunea: „Măi băiete, sărmanul de tine. Nu ești nici câine, nici ogar...”.

Când a venit mașina și ne-a spus să urcăm, n‑am luat nimic cu mine. Credeam că ne duc să ne împuște.

Copiii în izmene, eu cu capul gol, am urcat în mașină și am început a spune rugăciuni. Când ieșeam din sat, am început a boci cu glas tare de mă auzea un sat întreg: „Mare sat Mereniul și frumos, dar nu ne‑a fost de folos. Pe semne mare rău am făcut dacă în tine n-am încăput!”.

Ne-au dus la Fântâni, pe urmă la Chișinău și buni duși am fost. Înspre Siberia am mers în vagoane de vite. Închipuiți-vă, mergeam în același vagon și copii, și bărbații și femei. Nu aveam unde ne face „nevoile”. Eram tratați ca niște animale. Noroc că un om ne-a dat beschia și am făcut o gaură în podele.

Am mers vreo treizeci de zile. Ne opream într-un loc și nu ne primeau, ne întorceau înapoi și iar porneam. În eșalon s-au întâlnit mulți mereneni cu copiii lor ce

trăiau la Chișinău, căci și ei au fost ridicați. În tren nu aveam cu ce să-mi hrănesc copiii, noroc că Trofim luase 450 ruble pe care le pregătisem să plătesc carnea.

Cu banii ceia mai puteam cumpăra ceva pe la gări... În sfârșit, am ajuns la „Baidanskii lespromhoz”, iar peste două săptămâni – la Ciungoi. Localnicii aveau cartofi în pământ și când ne-au văzut, credeau că suntem niște țigani și o să ne băgăm în grădini. Cu toate că eram morți de foame, nici unul din cei veniți n-a intrat în grădini străine. La lucru ne-au trimis chiar a doua zi. Șefii se revoltau: ei ceruseră brațe de muncă, dar nu bătrâni, femei și copii. Lucram la „piloramă”. Noi, femeile, trebuia să ridicăm copaci.

Nu aveam putere și ne încingeam la mijloc, cum ne învățaseră alții mai cu experiență, și ca să putem ridica greutatea, puneam picioarele unul lângă altul... În luna lui mai am fost trimisă la strâns smoală.

Având nevoie de bani ca să-i cresc pe cei doi băieți, m‑am angajat să lucrez paznic la barăcile care ne adăposteau în timpul săptămânii. Sâmbăta toți plecau la „uceastok” (sector – n.n.) și rămâneam eu, femeie de 35 de ani, cu doi copii, unul de 6 ani și altul de 11 ani, în mijlocul pădurii. Mă apucam de bocit, dar cine putea să mă audă, decât copiii mei, care plângeau și ei lângă mine. Cel mai mare, Trofim, mă mângâia și-mi spunea: „Mamă, dacă așa ne-a fost soarta, nu mai trebuie să plân­gem”. Așa zicându-mi, ne culcam, punându‑ne în loc de căpătâi fufaica, așternând lăicerul și învelin­du‑ne cu veretca. Când adormeam, ne visam acasă, în Moldova noastră scumpă. Un an de zile, împreună cu copiii mei, n‑am avut nici căpătâi și nu puteam să ne odihnim omenește...

Bărbatu-meu îmi scria din lagăr, îi scriam și eu.

Visam că ne vom întâlni și vom fi ca vița-de-vie când o bate bruma, dar n-am avut norocul cela. Într-o zi am primit scrisoare de la un om care o stat cu el în spital. Îmi scria că bărbatu-meu a murit la ora 12 noaptea în ziua de 20 februarie 1951. A găsit la el în buzunar 14 ruble, a cumpărat pe banii ceia bomboane și le-a dat de pomană de sufletul bărbatului. La început n-am crezut și am scris la diferiți șefi. Peste un timp, acea veste de care mă feream, s‑a confirmat. Am rămas văduvă cu trei copii împraștiați în toată lumea...

Vreau să vă mai spun că, în lagăr, eram oameni

Andrei I. Postică (n. 1944): „Atunci când ne-au ridicat, aveam cinci ani. Eu încă dormeam, dar mama vroia să se ducă la prășit păpușoi. Dar cum păpușoii erau cam departe, s-a dus s-o ia și pe mătușa. Când s-a întors, eu eram de acum în mașină. M-a urcat acolo un om spătos, îi zicea Mirc... Mama n-a putut strânge multe lucruri, nu i-au dat voie. Nimeni nu știa unde ne duc...

De la gara Mereni ne-au încărcat în vagoane pline, chipurile, cu „kulaci”. Trenul a mers mult.

Credeam că ne duc la capătul pământului. Fără pâine, fără haine calde. Am mers așa mai multe săptămâni și am ajuns în Siberia la 26 august 1949. Acolo mama s-a aranjat la lucru la tăiat copaci. Trăiam într-un lagăr cu prizonierii germani...

Trăiam la Sosnovka. Toată copilăria mi-a trecut în așa-zisa „zemleankă” (bordei – n. n.). Câte șase familii într-o cameră ne încălzeam cu „burjuică” (sobă de metal – n.n.). La lucru ne duceau sub pază.

Chiar și copiii se jucau sub pază. Pentru că eram „elemente capitaliste” într-un stat socialist, orientat în viitorul apropiat spre comunism, paza se purta cu noi mai obraznic decât cu prizonierii...

Când am aflat despre moartea lui Stalin, am crezut că ne vor da drumul acasă. Însă n-a fost așa: criminalilor le-au dat drumul la libertate, dar

deținuțior politici nu... Ne-am întors acasă tocmai la 31 decembrie 1958...

Toată copilăria mea a trecut printre mestecenii Si­be­riei nu printre viișoarele Moldovei.” (Conform ma­nu­scrisului alcătuit de Alexandru Gh. Barbăroșie, n. 1974.)

Iuliana P. Postică (Ciobanu), n.1926: „În 1945, când rușii l-au luat pe tata (Petru Ciobanu, n.1888 – n. n.), au mai fost arestați încă vreo 18 oameni din sat. Mergeam la deal să treierăm grâul, cum era înainte, cu caii. Tata lucra atunci pe sector: strângea chitanțe de la oamenii care dădeau „postavka”. Seara a mers cu ele la primărie. Le arată chitanțele, iar cei de acolo îi zic: „Du-te, moș Ciobanu, și le du înapoi oamenilor”... Noi, fiindcă era de acum 12 de noapte, ne-am culcat. Au venit trei oameni și au întreabat unde e tata. Mama [Ana Ciobanu (n.1890) – n. n.] le‑a răspuns că s-a dus la primărie. În acest timp, tata, venind prin curtea vecinului unde era o trecătoare, auzi vorbele si întrebă: „Care-i acolo? Ce vreți, măi?”. Ei îi spun că îl cheamă înapoi la primărie. S-a dus, ce era să facă?...

Când s-a făcut dimineață, mama ne zice: „Sculați-vă și duceți-vă la deal, că tatăl vostru nu‑i!”.

M-am dus să treier împreună cu frate-meu. Se face ora zece și nu vine nici sora și nici tata. În timpul ista trece pe lângă noi o rudă de-a mea cu niște cârlănuți.

Se ducea și el la deal. Ne zice: „Pe nanu Petrea și pe alți oameni i-au arestat și i-au închis la Fedea Bujeac în casă”. Mama s‑a dus să-l vadă pe tata, iar niște oameni de la primărie au venit și au răscolit prin casă...

Am avut vreo șase hectare de grâu și l-am treierat noi singuri: eu, fratele, sora și mama. Din motiv că l-au arestat pe tata, au venit acasă și ne-au socotit averea.

Au lăsat partea noastră, dar partea lui au luat‑o. L-au dus la pușcăria nr.1 din Chișinău. Acolo s-a aflat timp de 9 luni de zile. Îl băteau, îl puneau într‑un beci unde apa era de-o șchioapă și stătea acolo numai în cămașă și izmene. După asta îl scoteau la cercetări și-i cereau să spună ce le convenea lor. El, însă, spunea precum a fost: n-a fost în poliție, dar a fost în Partidul Țărănesc.

După 9 luni de cercetări l-au judecat pe 10 ani...

L-au dus în regiunea Irkutsk. Pentru că era om priceput și mai știa și rusește, l-au pus să facă mâncare

M ereni 197

de diferite naționalități, dar cel mai mult țineau unul la altul lituanienii. Ei primeau foarte des pachete cu mâncare de acasă. Noi, în cei nouă ani, cât am stat acolo, am primit de la o rudă un pachet cu ouă, și numai două erau bune...

Am fost eliberați în 1958. Am venit la Mereni, dar aici nici gând să-mi întoarcă casa. M-au adăpostit părinții mei bătrâni. Am intrat în colhoz și am lucrat în el până la pensie. În 1961, cu mâinile mele și ale băieților mei, am început să-mi fac casă. Nu aveam răbdare să am cuibul meu și, un timp, am locuit în coridor...

Așa am ajuns până în ziua de azi. Să vină cineva să se intereseze de soarta mea, cred că aș povesti o zi și o noapte și n-aș termina. Văd că au început să se tulbure apele (mărturiile au fost înregistrate în 1989 – n. n.) și n-aș dori ca cineva din neamul meu să tragă ce am tras eu...” (Conform manuscrisului alcătuit de Alexandru Gh. Barbăroșie, n. 1974.)

M ereni 198

la o bucătărie. Povestea mai apoi că făcea pârjoale din pește, lua prin buzunare și le mai ducea și altora.

Ceilalți, săracii, era vai de capul lor. Îi duceau la lucru în pădure și, dacă găseau vreo buruiană, o rupeau și o mâncau ca animalele... În 1949 făceau cercetări și, deși nu spuneau la nimeni nimic, tot se auzea câte ceva. La 6 iulie au venit pe la vreo două de noapte. Eu dormeam într-o cameră cu bărbatu-meu, iar mama și cu soră-mea erau într-un hambar: acolo se culcau vara. Aud că cineva bate la ușă. Se duce bărbatu-meu și deschide. Se uită și vede un ofițer, niște soldați și câțiva oameni de la noi din sat. Intră ei în casă și întreabă: „Aici șede Ciobanu Ana Fomovna?”. Bărbatu-meu le zice că locuiește în alt loc. Se duc ei încolo, iar unul intră înăuntru și îi spune mamei: „Sunteți mutați de aici în altă parte. Pregătiți-vă bagaje de cel mult 50 kilograme, luați-vă topor, beschie, lampă și ceva de îmbrăcat”.

Mama îi întreabă: „Da´ mai este cineva sau numai eu?” „Nu ai frică, mătușă, zic ei, din sat sunt mulți ca mata”. Ce putea mama să facă? De acolo nu putea ieși pentru că la ușă stătea de pază un soldat. Soțul s-a dus în pod, a coborât un sac cu făină de grâu, unul de popușoi. I-am mai pus tot ce trebua: pătură, niște țoluri, încălțăminte, îmbră­căminte. Mama ne zice: „Ce mi-ați dat așa de multă făină?”. Dar bărbatu-meu îi răspunde: „Mata nu știi unde te duci, da´ eu știu, că am fost pe front, în Rusia, și știu cum trăiesc rușii”.

Peste vreo două ore a venit o mașina la poartă. L-au controlat pe bărbatul meu de docu­mente: dacă a fost pe front, cine-i el și i-au spus că este liber. După asta au luat-o pe mama, au dus-o în mașină, de acolo la primărie, iar pe urmă la Chișinău...

Casa a rămas fără stăpân. Mama mi-a juruit-o mie. Dar, cum n-am știut că pe mama o vor lua în Siberia, n-am înregistrat casa după mine. După ce pe mama au ridicat-o, au venit de la primărie ca să scrie averea pe care o avea. Eu, reușisem să ascund niște covoare, iar restul – o vacă, un cal, cinci oi, porumb, semă­nătoare, vânturătoare, multe de toate – au fost luate în colhoz. Au luat și masă, și scaune, și mașina de cusut. Acestea au fost vândute în raion. Aveam două dulapuri bune. I-am rugat să ni le lase. N-au vrut. Le-am zis că le plătesc și atunci le-au lăsat.

I-am cinstit, i-am hrănit și le-au pus un preț de 40 de ruble. Ne-o lăsat și două scaune cu câte 10 ruble fiecare. După aceea au mai venit o dată și au mai ridicat prețul. Și iarăși i-am cinstit și hrănit...

Din Siberia, ai mei s-au întors în 1957. Tata a venit în martie, mama, sora și cumnatul meu – prin iulie. Cu toții au venit la mine... Dar casa nu mai era a noastră în între­gime. În sat se formase o școală de briga­dieri-constructori și tre­buia să vină la școala ceea câte un om din fiecare sat. Trebuia să-i țină în casele oamenilor deportați. De la primărie au zis să ne dea afară pentru că îi casa statului. Un om care incasa banii de pe impozite le-a zis: „Cum să-i dea afară dacă casa îi a lor, doar că nu îi înregistrată după dânșii? Au copil mic, unde să se ducă? Lăsa-ți-le măcar o cameră!” Așa că nouă ne-au lăsat o cameră, da´ în casa mare și încă într-o cameră au repartizat studenți. Zece stăteau în casa mare, șase – în cealaltă cameră. Așa am trăit un an de zile. După asta, au mai locuit și alții. Apoi au facut depozit pentru spital. Mai ușor a fost după ce sora și cu frate-meu și‑au construit casele lor: am rămas într-o odaie numai cu părinții.

Celelalte camere au rămas goale. După ce mi‑am construit și eu, în ogradă, casă nouă, pe cea veche am stricat-o. Iată așa timpuri au fost!...”

Constantin Gh. Roșca (n. 1937): „Pe tata (Gheorghe A. Roșca, n. 1902 – n. n.) l‑au arestat la 27 iulie 1945. L-au dus la închisoare pentru că atunci când și-a făcut serviciul în armata română, a fost în Garda Regală, adică l-a păzit pe regele Mihai. În ziua când a fost ridicat tata, în sat au mai arestat încă 27 de oameni: pe Matvei Platon, Pahomie Mură, Mihai Straistă, Toma Ciobanu, Vasile Costin, Ion Ermurachi, Gheorghe Ermurachi și alții...

La 5 iulie (1949 – n. n.), toată armata și tehnica rusă a fost ascunsă în pădure la Petreuca. Pe la vreo patru dimineața soldații au intrat în sat. La noi au venit un oarecare Dunkin, președintele sovietului sătesc, activiștii Vasile Caraman, Afanasie Bâzgu, doi soldați și un ofițer. Au cerut documentele ca să vadă unde a fost tata pe timpul războiului. Mama (Lidia Gh. Roșca, n.1910 – n. n.) nu a vrut să le dea, și atunci ofițerul a zis: „Mi le dai ori nu, eu oricum te deportez

M ereni 199

de aici!”. Noi am început să plângem. Nu ne-a dat voie să luăm decât 50 kilograme de făină. Eram în galoși și chiloți și așa ne-au dus în Siberia.

Afanasie Bâzgu, care era din sat, i-a spus mamei să ia măcar mașina de cusut și asta a fost unica salvare pe care am avutConstantin Gh. Roșca o în Siberia... În vagonul unde eram noi au fost încă vreo 120 de persoane. Erau trei niveluri. Noi, copiii, stăteam la nivelul trei. Pe drum au murit doi oameni.

Ziua nu mergeam și ne țineau cu ferestrele închise.

Mergeam numai seara și noaptea. Dimineața din nou ne opreau undeva pe o linie moartă. Mâncare ne dădeau o dată în zi, ce se nimerea. Restul depindea de noi. Care făcea mămăligă, care turte, cine și ce avea. Andrei Postică avea pe atunci doi anișori. Mama lui nu avea nici cât aveam noi. Îi dădeam făină de popușoi cu lingura și câte o guriță de apă. Iată așa, timp de 21 de zile, am hrănit copilașul cela până am ajuns în Sosnovka, raionul Ciuna, regiunea Irkutsk...

Am ajuns acolo spre seară. Ploua puțin. Ne-au aranjat în două rânduri, păziți de soldați dintr-o parte și alta. De la calea ferată am mers vreo 600-800 de metri și ne-au pus în două corturi, cu o mărime de 6 pe 4 metri. Eram vreo 120 de persoane! Nu aveam unde trăi. Am stat în corturile celea până pe data de 20-25 noiembrie (1949 – n.n.). În cort, soba ardea permanent: și ziua, și noaptea. În noiembrie, erau minus 30-40 grade și în interiorul cortului era un sloi de gheață de vreo 10 centimetri...

Din satul nostru, mulți au lucrat la con­struc­ ție pentru a clădi case. Unul dintre ei a fost Vasile Stratu. Era un moșneag bătrân și știa limba rusă.

Văzând-o pe mama cu copii mici, ne-a luat în baraca unde trăia el. Am stat cu dânsul într-o cameră.

Acolo erau patru camere într-o parte și patru – în alta, și trăiau 10 familii. Din sat erau familiile lui Alexandru Cibotaru, Olga Grosu, Ecaterina Straistă,

Familia Roșca în regiunea Irkutsk. Rândul întâi (de la stânga la dreapta): Gheorghe A. Roșca și soția sa Lidia. În rândul doi (de la stănga la dreapta): Constantin, Vasile, Fiodor și Isidor (1955)

Lidia Roșca și Vasile Stratu. Fiecare familie avea câte patru-cinci copii. Tot cu noi trăiau un evreu din Orhei și moldoveni din alte localități... În 35 de metri pătrați stăteau vreo 35 de oameni. Dor­meau unul lângă altul. În toată lumea, chiar dacă omul se face vinovat de ceva, până nu are 18 ani, nu-l pun în pușcărie. Dar atunci au condamnat la pușcărie de la mic la mare.

Ne-au pus la lucru, deși eram mici. Eu lucram la piloramă. Tăiam niște bucățele de lemne rotunde pentru mașinile care lucrau cu lemne. Eu, împreună cu fratele mai mare, lucram în schimbul întâi: de la ora șase dimineață până la ora două, iar după două mă duceam la școală. Fratele mai mic, Isidor, avea opt ani. Lucra și el – de la ora două până la nouă seara.

Primeam câte 150 ruble pe lună. Acolo o pâine costa 25 de ruble, deci în timp de o lună câștigam pentru șase pâini. Ne bucuram și de ele, ne bucuram că ne putem hrăni singuri...

M ereni 200

Vara ne-au mutat peste râul Ciuna, în satul Muhino. Acolo nu era nici pâine, nici sare, nici crupe, nici margarină, absolut nimic. Era un sat de tătari, aduși încă în 1942. Ei aveau cuptoare și puteau să ne coacă și nouă pâine. Totuși, mai mult de 42 de pâini nu puteau să ne coacă. Dar noi eram 38 de familii.

Fiecare avea câte 3-5 copii. Fiecărei familii îi revenea câte o pâine de secară. Dintr-o pâine revenea câte 400 grame la cinci persoane. Le mâncam într-o clipă. Și iar așteptam să vină a doua oară seara și să ne aducă iar pâine. Pâinea o aducea fratele meu, Vasile. El iarna lucra cu sania, iar vara – cu căruța. Locul unde ne aduceau pâinea era jos. Noi am găsit o ridicătură. Ședeam acolo sus, cu toții, și așteptam când o să ne vină pâinea. La urmă, mai tot timpul, rămâneau 3-4 pâini. Dacă se întâmpla că la unul e ziua de naștere, îi dădeau o pâine în plus. Asta era în loc de cadou.

Fratele era cel mai bun lucrător. De 1 mai directorul sovhozului i-a făcut cadou o pâine de 2 kilograme. Așa s-a întâmplat că pâinea ceea cântărea mai puțin de 2 kg. Îi pune directorul vreo 50 grame tăiate cu cuțitul deasupra și îi spune: aici sunt 2 kilograme, premiul tău de 1 mai ca zi de naștere. Frate-meu a pus bucățica ceea de pâine în gură, da´ directorul îi zice: „Vasea, nu uita de frații tăi care au rămas acasă...” Timpul când dimineața ne aducea pâine s-a început în 1950 și a ținut până prin 1954, adică până după ce-a murit Stalin. Pe urmă a fost mai liber: ne aduceau făină, sare, ulei, pâine. De acum puteai să te duci la magazin și să cumperi două pâini.

La 25 decembrie 1954 tata s-a întors în Kuibîșev de la Samara. Acolo a stat șapte ani de zile în pușcăriile rusești. Când i-au dat drumul, îl întreabă: „Gheorghe, tu acuma unde ai să te duci, la familie sau în Moldova?” Da´ el spune: „La familie!” Fratele Fiodor a mers și l-a întâlnit în Ciuna, așa se numea centrul raional. Fiodor îl știa pe moșul lui și așa l‑a recunoscut pe tata, după ochi. A intrat tata în casă, s-a uitat la noi toți și a zis: „Acesta mai înalt cred că‑i Vasile, pe Fiodor de acum îl știu, aista mai mic trebuie să fie Costică, da´ cel mai mititel îi Isidor”.

Acela a fost cel mai tragic moment pentru mine: nu‑l cunoșteam pe tata și nici el pe noi. Nouă ani și șase luni nu și-a văzut familia...

Pentu ca să ne deie drumul acasă, personal, i‑am scris lui Voroșilov două scrisori. Am primit și răspuns. Ni s-a promis că vom fi eliberați foarte curând. Și într-adevăr peste vreo jumătate de an ne‑au dat drumul. Asta a fost la nouă mai 1956. Eu încă am mai stat acolo până la Mihail V. Straistă 7 august 1956, pentru că trebuia să termin 10 clase... În Mereni noi am avut două case, a mâcăi, care a dat-o cadou fratelui cel mai mare, și casa părinților mei. Când ne-am întors în sat, nu ne-au dat nici una și nici alta. În una a fost o întreprindere pentru altoire, iar în casa unde trăiesc acuma a fost punct vinicol.

După ce m-am căsătorit în 1966, erau stricate toate.

Atunci mi-au vândut casa noastră cu 342 ruble...”

Mihail V. Straistă (n. 1940): „Când au ridicat oamenii din sat, noi eram în deal la Satâru. Au venit niște comsomoliști și ne-au spus: „Pe voi vă ridică la Siberia”. Când am auzit, eram copil de opt ani de zile, am fugit. M-au ajuns din urmă, ne-au încărcat într-un „Studebeker” și ne‑au dus în sat. Da´ aici lumea bocea de ți se rupea inima. M-au dus acasă, tata nu era, mama plângea. În casă stăteau soldați ruși: umblau din colo-ncoace prin casă. Iarăși am fugit. M-a întâlnit pe drum sora Olga și m-a întrebat: „Mișa, unde te duci? Nu vezi că ne ridică, tu pe a cui samă ai să rămâi?” Așa că n‑am avut ce face: m-am întors acasă. Acolo ne‑a încărcat pe toți, da´ sora Nastea, Dumnezău s-o ierte, a fugit pe fereastră. Tata așa și nu venise. El plecase la Chișinău să vândă o vacă. Acolo a intrat în vorbă cu jidanii, da´ jidanii știu tot și așa a aflat că oamenii din sat vor fi deportați. N-a venit pentru că se gândea că fără dânsul n-o să ne atingă... În gara din Chișinău am stat două zile. Venea lumea și se uita la noi. După asta am mers cu trenul cam vreo trei săptămâni. Într-o noapte, cam pe la vreo douăsprezece, ne-au scos din vagoane și ne-au dus la baie. Nu puteai face un pas într-o parte: ne păzeau soldați cu automate și cu câini. Hainele ni

atunci așa era: copiilor li se dădea moștenire câte un hectar-două de pământ. Un hectar sau două atunci, ca și acuma nu era mare bogăție...

Când a venit tata în Zabiakino și a văzut că situația e slută, a hotărât să trecem în satul vecin, Șkol´naia. Acolo erau mai mulți moldoveni, chiar și din Mereni. Ne-au dat o odaie în care trăiam vreo trei familii împreună. Pe urmă tata s-a împrietenit cu unul Karplușkov, îi ziceau bogatul. Acela a fost deportat de trei ori. El spunea: „Slușai, Vasea, menea odin raz vîslali, vtoroi raz vîslali, a tretii raz menea ne vîșliut! U menea cetîre sîna, ohotniki, i budut drat´sea do poslednei puli1”. Karplușkov avea patru vaci, doi cai, porci, oi, era gospodar. El i-a dat tatei (care avea șapte copii), o vacă gata a făta, și a spus: „Ia-o până la primăvară că eu oricum nu am unde‑o ține”. Vaca, a fătat doi viței. Cu laptele ei am ieșit din foamete.

Peste un an-doi, când veni o comisie din Arzamai, tata avea de acu´ trei vaci. Și, cum nu aveai voie să ții mai mult de o vacă, el a ascuns două vaci în pădure. Insă comisia a aflat și l-au impus să aducă vacile înapoi. Tata le-a dat de băut vreo două lăzi de rachiu ca sa-i lese vacile...

Am făcut acolo o gospodărie bună numai că atunci când ne-au dat drumul, le-am lăsat totul... Întorși în Mereni, am trăit doi ani de zile la gazdă.

Ne-am întors, cum se spune, la nimic. Să nu dea Dumnezeu nimănui așa viață...”.

Tudor V. Straistă (n. 1932): „Dimneața, în ziua de 6 iulie 1949, ne aflam în câmp, la colibă, cu cei cinci frați ai mei. Părinții erau duși în sat. Când eram gata să ne apucăm de lucru, am văzut că de noi se apropie o mașină, lucru care, pe atunci, era o raritate. Mergea în goană mare chiar prin semănă­turi.

Nici în timp de război nu mergeau tancurile prin pâine, dar asta mergea. Mașina s-a oprit la coliba noastră. A coborât un comsomolist din sat, doi soldați și un ofițer. Au început a ne număra. După asta, ofițerul ne­‑a poruncit să urcăm în mașină. Nu vroiam să urcăm pentru că părinții ne spuseseră să ducem cârlanii la păscut și să mulgem vaca. Dacă au văzut că nu vrem, ne-au aruncat cu forța în mașină. Plângeam cu toții. Ne-am dus, da´ pe deal am lăsat fără stăpân o gospodărie întreagă...

M ereni 201

le-au dus la etuvă, ne‑au băit și – iar în vagoane.

N‑am mers mult. Începând cu Taișetul, într-un loc, lăsau două-trei vagoane, mai mergea puțin și iar lăsa câteva vagoane și tot așa...

Pe noi ne-au dus în Sosnovka, vreo 180 de kilometri depărtare de la orașul Taișet. Acolo am stat o iarnă întreagă. Am pus rugumătură primprejurul cortului, deasupra omăt, da´ oricum era frig de Doamne ferește! Altă nevoie care a venit pe urmă pe capul nostru au fost ploșnițele și taracanii (gândaci de bucătărie – n. n.)... Mâncare – nimic.

Mă sculam la ora două de noapte și mă duceam să cumpăr pâine. Acolo ședea lume peste lume. Mă strecuram printre picioarele omenilor și răcneam lângă „stoikă” (tejghea – n. n.). Îmi dădeau două pâini și veneam acasă. Ședeam puțin, mă odihneam și iarăși trebuia să mă duc pentru că eram opt inși. Așa făceam șase-opt pâini...

Pe urmă a venit un tractor cu sanie și ne-au dus la „cetîrnadțatîi raz´ezd” (halta nr. 14 – n. n.). De acolo ne-au încărcat în vagoane și ne-au transportat până la Taișet. O parte din mereneni au fost dusi în satul Șkol´naia, pe noi ne-au dus în Zabiakino. Neau luat în mașini niște șoferi, să nu dea Dumnezeu: măscăriți, beți, ne-au dus două zile. Au greșit și satul.

Acolo ne‑au primit niște ruși care tot erau deportați.

Ei ne-au hrănit și ne‑au lăsat să înnoptăm. Abia în a treia zi, dimineață, am ajuns în Zabiakino. În satul cela ne‑au lăsat într-o casă distrusă fără ferestre și uși. Era iarnă. Tatarii erau duși acolo „na vîmiranie” (să piară – n. n.), da´ ei trăiau „lux” (foarte bine – n. n.). Am stat câteva zile la ei. Ne‑au hrănit, ne-au dat tot. Între timp, un om din sat, Aleksandr Petrovici, a făcut ferestre, sobă, ușile și podeaua, și ne-am mutat în casa ce ne-au dat-o...

Peste puțin timp, a venit tata Vasile. Ne-a găsit, da´ cu mare chin! Când ne-o luat în Siberia, el era dus la Chișinău să vândă o vacă. Pe urmă, tot timpul ne-a ajutat. Dacă nu era tata, muream de foame. Tot el ne-a trimis îmbrăcăminte și pâsle. După doi ani de zile el a hotărât: „Unde-i familia mea, acolo mă duc și eu!”. În 1952 a venit la noi, foarte anevoios...

Am scris plângeri la Moscova, să ne lămurească pentru ce am fost ridicați. Ne-au răspuns că am fost „kulaci”, adică oameni bogați. E drept, tata avea vreo șaisprezece hectare, dar avea și nouă copii. Pe

M ereni 202

În sat era jale mare. Erau luate familii întregi.

Când am ajuns acasă, în jurul casei era multă lume.

Mama, săraca, plângea în ogradă. Ne-au dat jos din mașină, ne-au încuiat în casă și au pus la ușă o santinelă. Așa am stat încuiați vreo două ore. Mama l-a rugat pe agentul sovietului sătesc Vasile Nistreanu să-i dea drumul lui Luca ca să-i ajute să pună vreo câțiva saci cu făină în mașină. Ne-au dat voie să luăm cu noi numai doi saci de făină și un ghemotoc de terfe, după care ne-au încărcat iarăși în mașină. Pe urmă mașina a oprit la vecinul nostru (Ion S. Buga – n. n.) și l-au încărcat cu familia, alături de noi...

La Chișinău ne-am oprit mai la vale de TĂȚ (stația termoelectrică – n. n.). Acolo ne-au încărcat în vagoane și am stat pe linie moartă o sutcă și jumătate. La 8 iulie (1949 – n. n.), seara, pe la nouă, ne-au dus în gară și am stat închiși în vagoane până pe la unu de noapte. După unu de noapte ne-am pornit spre Siberia. Am mers fără oprire 21 de zile până în regiunea Irkutsk, raionul Taișet, satul Sosnovka. Din toți câți eram în vagon, pe jumătate i-au coborât, iar noi am rămas și am mers spre Bratsk.

Acolo am ajuns seara, pe la opt. Timpul era rece și stătea să ploaie. Ne-au dat jos, au venit cu mașini și căruțe, ne-au încărcat în ele și ne-au dus în centrul satului (Sosnovka – n. n.), care era făcut numai din corturi. Nu puteai răsufla de atâția țânțari. Toți aveau pe față „setkă” (plasă specială – n. n.), iar noi eram goi. Comandantul a dat ordin ca toți oamenii coborâți din vagon să intre într-un singur cort. A doua zi ne-au chemat la cârmuire, unde ne-au împărțit în brigăzi.

Bărbații de la 17 ani în sus au mers la construcția barăcilor, iar femeile, copiii și moșnegii – la tăiat pădure.

Eu împlinisem 17 ani și eram la construcție. În fiecare zi, comandantul Ghenadie Zaharov venea și ne ordona să lucrăm mai repede. Lucram sleiți de puteri, cu gândul la mâncare. În sfârșit, am terminat prima baracă. Ne-am dus cu toții la cort, ne-am luat lucrurile și am trecut în baracă. Într-o singură cameră trăiam 27 de persoane. Chiar lângă ușă era o sobă de fier care se numea „burjuikă”. Ne rânduiam fiecare să aducem o sarcină de lemne pentru a menține focul toată noaptea.

Producte în lagăr nu erau. Pâinea era pe cartele.

Ne sculam pe la trei-patru dimineața și ocupam rând

la pâine. Adesea rămâneam fără pâine și lucram toată ziua flămânzi. Iarna gerul era de 45-50 de grade. Îmbră­că­minte nu aveam. Înfașuram picioarele cu terfe și coajă de copac și ne duceam la lucru.

Speram la mai ușor, dar în zadar. După un ordin venit, ne-au dus la alt lucru în Alzamaiskii raion, la scos clei de pin. Acolo traiul era și mai greu, rusește nu știam, pe lângă toate, nimerisem între tătari, și nu-i înțelegeam deloc. Am fost nevoiți să învățăm în limba tătară cuvintele cele mai necesare: pâine, lapte, cartofi, lucru. Așa am îndurat un an de zile.

După asta ne-au mutat în alt „uceastok (sector – n. n.), Șkol´nîi”, în jur era numai pădure, frig și foame. Cu lucrul ne deprinsesem, da´ cu foamea și frigul – nu. În sectorul „Șkol´nîi” am întâlnit moldoveni și consăteni din satul meu: Parascovia Costin, Ecaterina Nistor și alții. Acolo am trăit patru ani și ne părea mai cald, că eram mai mulți din sat. Nu așteptam nimic, gândul ne era numai la mâncare și la lucru.

După moartea lui Stalin a ieșit un ordin – avem voie să trăim în regiunea Irkutskului acolo unde dorim. Noi am ales locul unde am fost prima dată. În 1957 a fost emis un ordin de eliberare din lista deportațior, și aveam dreptul să locuim pe teritoriul Uniunii Sovietice unde dorim. Mare ne-a fost bucuria că o să ne întoarcem în satul natal. Când colo, am primit condiția să jurăm că, întorcându-ne la baștină, să dăm uitării și să nu pomenim despre averea pe care am avut-o până a ne ridica.

Ne-am întors la baștină în 1957. Timp de doi ani am trăit pe la rude și cunoscuți. Părinții bătrâni au închiriat la un om nevoiaș o cameră. Pe urmă însă am fost nevoiți să eliberăm camera, în legătură cu căsătoria copilului. Așa am rămas iarăși sub cerul liber, timp de patru zile, în satul natal, pe când casa din care am fost ridicați era pustie: nici nu aveam dreptul să ne apropiem de ia.

Tata, fiind bătrân, a hotărât că n-are ce pierde și a intrat în casă. Când au aflat la sovietul sătesc că am încălcat cuvântul, au venit, l-au ocărât și l-au izgonit din casa lui, iar casa a fost dărâmată. Pe locul casei vechi tata o început să-și construiască o căsoaică. Toți copiii lui eram căsătoriți și toți ne construiam case. Părinții nu puteau să ne ajute cu nimic. Așa a început viața noastră nouă în satul natal, unde trăim până în prezent.” (Conform manuscrisului întocmit în 1994 de Alexandru Brăilă.)

203 M ereni

D

De pe vatra comunei Mereni și‑au

luat zborul în lume feciori și fiice,

care, activând în diferite domenii, au reusit să se manifeste și să atingă înalte performanțe profesionale la nivel național și internațional.

M ereni 204

Gheorghe Anton (1937-2003)

A r c a d i Barbăroșie

Politician, lider de partid, parlamentar

Matematician, savant, pedagog, profesor univer­si­tar, analist politic

S-a născut la 22 febru­­­arie 1937. A absolvit Colegiul de veterinari din Cricova (1955) și Facul­tatea de Zootehnologie a Institutului Agricol din Chișinău (1973). A lucrat ca veterinar în satul Congaz (19551956) și în satul Mereni (1959-1961).

La începutul anilor ´60 Gheorghe Anton devine funcționar în diverse structuri ale Partidului Comunist al Uniunii Sovietice – secretar (1961-1963), al doilea secretar (1963-1965) și apoi prim-secretar (1965-1971) al comitetului comsomolist din raionul Anenii Noi. În perioada 1971-1972 a exercitat funcțiile de direc­tor adjunct în Asociația de Producție „Mejkolhozotkorm” din raionul Anenii Noi, apoi a fost vicepreședinte al Comitetului Executiv al aceluiași raion. În 1972 revine în structurile politice ale PCUS, fiind numit șef al Secției Organizatorice în cadrul comitetului raional de partid din Anenii Noi. După absolvirea Școlii Superioare de Partid din Rostov pe Don, din anul 1978 până în 1991, a executat diferite funcții în comitetul raional Strășeni PCUS – secretar (1978-1982), al doilea secretar (1982-1983) și prim‑secretar (1983-1991). În anii 1982-1990, Gheorghe Anton a fost ales deputat al Sovietului Suprem al RSSM, iar în 19982001 – deputat în Parlamentul Republicii Moldova din partea Partidului Comuniștilor din Republica Moldova. În anii 2001-2003, a exercitat funcția de președinte al Comisiei parlamentare pentru agricultură, industrie, ecologie și dezvoltarea satului.

e

S-a născut la 10 februarie 1949. A absolvit Universitatea de Stat din Moldova, specialitatea matematică aplicată. Între anii 1971-1976 a făcut studii postuniversitare la Institutul de Matematică al Academiei de Științe din Moscova, susținând doctoratul în teoria probabilităților și statistica matematică.

A lucrat ca cercetător științific la Institutul de Matematică al Academiei de Științe din Moldova, șef de catedră la Universitatea Agrară din Moldova, a activat în calitate de profesor invitat la Universitatea de Stat din Moldova. În intervalul 1991-1993 a fost șef al Direcției Știință a Ministerului Educației și Științei. În anii 1993-1998 a exercitat funcția de șef al Departamentului Relații Internaționale și prorector al Academiei de Administrare Publică de pe lângă Guvernul Republicii Moldova.

A urmat stagii la Universitatea Connecticut din SUA, Institutul Național de Administrare Publică din Portugalia, Universitatea Leuven din Belgia, Institutul European de Administrare Publică din Maastricht, Olanda.

Din 1998 este coordonator al Proiectului PNUD „Moldova 21”. Din anul 2000 este director executiv al Institutului de Politici Publice. Pe parcursul mai multor ani a fost membru și președinte al Senatului Fundației Soros Moldova.

Este autorul unui șir de publicații cu referință la teoria probabilităților, statistică, teoria sistemelor, analiza politicilor publice etc.

Energetician, inventator, conducător de întreprin­dere

S-a născut la 11 septembrie 1939. După absolvirea școlii medii incomplete din Mereni (1957) își urmează studiile la Facultatea de Fizică a Institutului Pedagogic „Ion Creangă“ din Chișinău (1957-1959), iar mai târziu la Facultatea de Energetică a Institutului Politehnic din Kiev (Ucraina).

Un timp activează ca inginer-energetician la Centrala Termică Moldovenească. În 1976 se tran­ sferă la Centrala Termică Electrică (CET-2) din Chișinău, care se afla în stadiu de construcție. Aici avansează de la funcția de șef al secției tehnice de producere la cea de inginer-șef și director. În anii exercitării funcției de director al CET-2, a contribuit substanțial la perfecționarea proceselor tehnologice în vederea aprovizionării orașului cu lumină și căldură. Concomitent, timp de 10 ani, a fost preșe­ dinte al Comisiei de stat la examenele de absolvire a Institutului Politehnic din Chișinău. De asemenea, a fost președintele organizației municipale a inventa­ torilor și raționalizatorilor.

Este persoana care a stat la bazele procesului de electrificare a țării, participând activ la construcția și darea în exploatare a Centralei Termice Electrice Moldovenești și a Centralei Termice Electrice (CET‑2). Fiind unul dintre cei mai experimentați specialiști în energetică, a contribuit la elaborarea strategiei de stat în acest domeniu.

Pentru meritele sale excepționale, pe lângă alte mențiuni, a fost decorat cu ordinul „Gloria Muncii“ (1996).

Specialist în agronomie, conducător de întreprinderi, om politic

S-a născut la 31 august 1950 în familia renumiților pedagogi Efim și Larisa Barbăroșie. În anul 1967 a absolvit școala medie din localitate. A promovat studii superioare la facultatea horticultură a Universității Agrare din Chișinău (1967-1972).

S-a remarcat drept specialist de forță și mare conducător în domeniul agriculturii și industriei alimentare din Republica Moldova, ilustru om politic și patriot al neamului.

După trecerea serviciului militar (1972-1973) a activat în calitate de agronom în satele Hârbovățul Vechi și Crețoaia (1973-1976). În anii 1976-1982 este primul secretar al comitetului raional Anenii Noi al comso­molului. În anii 1982-1985 este director al sovhozului Cobusca Veche, iar în anii 1985-1987 director general al Asociației raionale Anenii Noi „Moldvinprom”. În perioada anilor 1987-1990 este vicepreședinte și președinte al Asociației agroindustriale raionale Anenii Noi. În anul 1990 pentru o scurtă perioadă este secretarul doi al comitetului raional de partid. În 1990-1991 ocupă postul de prim-vice­preșe­dinte al Executivului raional Anenii Noi, iar din 1991 până în 1999 este președinte al Executivului raional. Din anul 1999 până în prezent activează în cadrul Departamentului Vamal al Republicii Moldova, în calitate de șef de Birou Vamal și șef de Direcție al departamentului. În anii 1991-1992 în perioada conflictului transnistrean a coordonat activitățile legate de apărarea sectorului Tighina-Anenii Noi.

205

Anatol BARBĂROȘIE

M ereni

Gheorghe Barbăroșie

M ereni 206

Ion Ciobanu (1901-1980) Aviator, inventator, con­struc­tor, poliglot, pedagog

S-a născut în familia lui Efim și a Anei Ciobanu.

Tatăl său, un om cărturar și un bun gospodar, era unicul în sat care dispunea de bibliotecă, fiind și printre puținii deținători ai unei mașini de treierat cu aburi. Între 1921-1922, Ion Ciobanu studiază la Institutul Electrotehnic din București, iar în următorii doi ani își termină studiile universitare în Belgia. Revine în țară către 1926. Locuiește un timp la București, iar în 1928 se transferă cu traiul la Brașov, unde lucrează la uzina de avioane „Astra Română”. În sat și acum își amintesc cum în 1938, Ion Ciobanu a venit în Mereni cu avionul, aterizând pe șes. Sătenii, care nu văzuseră până atunci vreun aparat zburător, veneau și se uitau ca la o minune. Ion Ciobanu a adus cu sine un aparat de radio și merenenii au avut posibilitatea să asculte pentru prima dată un Te Deum ce se săvârșea la București. Se spune că la auzul dangătelor de clopote oamenii au căzut în genunchi și se rugau.

După război, Ion Ciobanu lucrează un timp la uzina „Steagul Roșu”, având posibilitatea să participe la fabricarea primului autocamion românesc. În continuare, până la vârsta de 72 de ani, activează la uzina de avioane „ICA-Ghimbav”, unde se manifestă ca specialist de performanță în domeniul construiriii de avioane.

Pe toată perioada activității a ocupat funcții de conducere, fiind apreciat foarte înalt. Pe parcursul vieții a învățat șapte limbi străine pe care le vorbea cursiv. Spre finele activității, devine un mare pasionat al limbii esperanto, pe care a și predat-o la Universi­ ta­tea Populară din Brașov. De asemenea, a activat ca profesor de limba și literatura rusă, limbă în care știa pe de rost poeme întregi.

Eugenia Colac (Ermurache) Pedagog, autor de manuale

S-a născut în 1956. Este absolventă a Facultății de Biologie și Chimie a Institutului Pedagogic din Tiraspol (1979). Și-a început activitatea pedagogică la școala din satul Trușeni. Din 1981 și până în prezent profesează la Liceul „Nicolae Iorga” din municipiul Chișinău.

Este promotorul învățământul formativ, ce cuprinde tratarea diferențiată a elevilor în funcție de capa­ci­ tă­țile lor și stimularea creativității. A introdus noi metode de evaluare a cunoștințelor. În 1996 i s‑a conferit Gradul Pedagogic Superior, fiind primul profesor de biologie din țară, care s-a învrednicit de această înaltă apreciere.

Activitățile susținute de E. Colac („Odă pâinii, graiului, plaiului”, „Organismul – unitate integră”, „Interacțiunea organismului uman cu factorii mediului”, „Cântarea toamnei”) au fost reflectate în cadrul emisiunii televizate „Știință, învățământ”.

Este coautorul manulului „Anatomia” (1997), al programelor „Biologia vegetală”, clasele V‑VI (1995), „Anatomia, fiziologia și igiena omului”, clasa a VIII‑a (1995) și a culegerii „Din experiența predării materiei în blocuri mari la zoologie” (1993).

Pentru realizările obținute în domeniul învăță­ mân­tului a fost decorată cu medalia „Meritul civic” (1996).

M ereni 207

Emil GAMARȚ Savant, constructor, inventator, specialist cu renume mondial în fizica aplicată, conducător de întreprinderi și instituții de cercetare

S-a născut la 10 octombrie 1948. A promovat studii superioare la Facultatea de Fizică a Universității de Stat din Moldova (1966-1968) și Facultatea de Fizică a Universității de Stat din SanktPetersburg (Leningrad) (1968-1972). Este discipolul savantului fizician S. E. Friș, membru-corespondent al AȘ a URSS, sub egida căruia a efectuat primele cercetări științifice în domeniul fizicii plasmei. În anii 1972-1974 este aspirant la Institutul Fizico-Tehnic „A. F. Ioffe” al Academiei de Științe a URSS, în cadrul căruia, sub îndrumarea prof. E. F. Grossu, membru-corespondent al AȘ a URSS – pionierul exitonilor – a realizat lucrarea de doctorat în domeniul exitonilor în semiconductoare AIII BVI. Din anul 1978, Emil Gamarț activează la SanktPetersburg, în cadrul Institutului Unional de Cercetări Științifice „Электронстандарт”, care reprezentă instituția științifică centrală a industriei electrice din URSS și din Rusia de după anul 1990, transformat, din anul 2000, în Societatea pe Acțiuni OAO РНИИ “Электронстандарт” (http://elstandart.spb.ru/). În prezent este conducătorul Complexului de Con­strucție Utilaje și director general-adjunct al Insti­tu­tului „Электронстандарт”. În anii 1978-1992 este conducătorul direcției de cer­ce­tare privind elaborarea unor metode optice noi și a unor utilaje pentru controlul parametrilor semiconductorilor. În baza lucrărilor științifice și proiectelor lui Emil Gamarț a fost creat un complex de instalații optice de scanare, pentru controlul calității semiconductoarelor și măsurarea parametrilor recombinării

și concentrării oxigenului, a tensiunilor mecanice interioare, etc.

Aparatele construite sub conducerea lui Emil Gamarț sunt exploatate la întreprinderi specializate în microelectronică din Rusia, Franța, Germania, Cehia, China etc. În baza investigațiilor științifice realizate, în anul 1992, a susținut teza de doctor habilitat în științe fizico-matematice.

Din anul 1993 este preocupat prioritar de elabo­ rarea aparatelor de control și măsurare pentru com­ plexul energetic. A condus lucrările de elaborare și producere a analizatoarelor de gaze pentru industria petrolului și a gazelor, construind zeci de aparate folosite pe larg în industria mai multor țări. În cadrul programei de conversie, Emil Gamarț este constructorul principal din Rusia al analizatoarelor de gaze. În anul 1997 colectivul condus de Emil Gamarț a câștigat tenderul companiei „Gas de France” pentru elaborarea „gazoanalizatorului portativ de gaze naturale pentru secolul XXI”.

Este autor a peste 100 lucrări științifice. S-a remarcat în calitate de inventator, deține 15 patente asupra unor descoperiri de excepție.

Este savant recunoscut pe plan internațional, inclusiv prin intermediul unor enciclopedii de prestigiu (ex.: А. И. Мелуа. Инженеры СанктПетербурга / Биографическая международная энциклопедия „Гума­­нистика”. Спб-Москва, 1997, с. 214: Гамарц Е. М.).

M ereni 208

Andrei Malai

Nicolas Nicula

Economist, savant, pedagog, profesor universitar, om de stat

Om de afaceri, fondator de între­ prinderi, promotor al businessului privat

S-a născut la 2 ianuarie 1948. A studiat la Colegiul de Economie și Planificare (1962-1965), la Facultatea de Economie a Universității Agrare (1967-1972) și la Uni­ver­si­ta­tea Marxist-Leninistă, specialitatea activi­ta­tea conducătorului (1975-1977). Între 1976-1979 își face doctoratul în cadrul Uni­ver­­ sității Agrare de Stat din Moldova și la Institutul de Economie Națională din Kiev, unde obține gradul știin­țific de doctor în științe economice. A avut stagii la Academia Agrară din Kiev (1984), Institutul de Finanțe din SanktPetersburg (1989), Universitatea „Mihail Lomonosov” din Moscova (1991), Institutul de Management din Slovenia (1995), Ministerul Educației și Științei, Ministerul Relațiilor Externe al Israelului (1998).

S-a manifestat ca șef al direcției de economie și planificare a Asociației Raionale pentru Producerea Cărnii din Anenii Noi (1965-1976), asistent, lector superior, conferențiar, șef de catedră, prodecan, decan interimar al Facultății de Economie a Universității Agrare de Stat din Moldova (1979-1991), Prim adjunct al Contro­lo­ru­lui Principal de Stat al Republicii Moldova și Controlor Principal de Stat al Republicii Moldova (1991-1994). Contribuie la aderarea Republicii Moldova la Organizația Mon­di­ală de Control Superior. În anii1994-1997, 2000-2001 este Directorul Departamentului Economie al ULIM, iar în anii 1997‑2000 – vice­rector.

A publicat circa 80 de lucrări științifice. Este autorul proiectului legii cu privire la Curtea de Conturi. În anul 1997 i s-a conferit titlul onorific „Magna cum laude” ULIM și este ales academician al Academiei Internaționale de Cadre din Kiev.

S-a născut la 12 septembrie 1963. După absolvirea școlii medii nr. 2 din Anenii Noi (1980), studiază la Institutul de Construcție a Aparatajelor Electronice din Sevastopol (Ucraina). În anii 1985-1989 activează în cadrul Institutului de Cercetări Științifice în Domeniul Aparatajelor Electronice al Asociației de Producere „Microprovod”. În anii 1989-1992 este director tehnic al întreprinderii mixte „Moldova-Radon”. Din 1992 este director general al întreprinderii „Acvila”. La mijlocul anilor ´90 „Acvila” devine un mare producător a construcțiilor din aluminiu, amenajând oficiile unor întreprinderi cunoscute: „Union Fenosa”, Combinatul de Producere a Margarinei „Olkom” din Kiev, „Franzeluța”, „Liqvimoly” etc.

Din 1998, când „Acvila” devine proprietarul întreprinderii „Covoare Ungheni”, Nicolas Nicula înde­plinește funcția de director general, pe care o reorganizează, fondând în același timp o rețea de reprezentanțe în Rusia, Ucraina, România. În anul 2002 împreună cu firma “Unicorn” din Belgia, fondează întreprinderea mixtă “Moldabela”.

Din anul 2004 este președintele holdingului „Acvila Grup”, constituit din companiile: „Etalon‑Prim” – producător al construcțiilor din aluminiu; „Covoare Ungheni” – producător de covoare; „Covoare Lux” – comercializare covoare; „Moldabela” – producător de covoare; „Iumbotrans” – întreprindere de transport; „Avela Tur” – întreprindere de turism și „Scopos” – producător de mobilă.

Este decorat cu Ordinul “Meritul Civic” și Ordinul Bisericesc.

M ereni 209

Emil Nicula (1939-1999) Actor, dramaturg, poet, responsabil programe Radio-TV, pedagog

S-a născut la 7 august 1939. Și-a făcut studiile la Institutul de Arte „Gavriil Musicescu” din Chișinău, specialitatea – artist dramatic. Și-a început cariera de actor de dramă la Teatrul Muzical-Dramatic „A. S. Pușkin”. În anii 1963-1982 îndeplinește funcția de regizor al redacției agricole la Comitetul de Stat pentru Televiziune și Radiofuziune. Din 1982 este director al Casei Republicane a Actorului. Începând cu 1985 este director de categoria I la Comitetul de Stat pentru Televiziune și Radiofuziune. În 1990 este numit ca șef de sector la Redacția Literar-Artistică a Radio-Televiziunii Naționale, în 1993 – șef de secție la Compania de Stat Tele-Radio-Moldova, în 1994 – redactor șef al programelor culturale, între 1997-1998 – director adjunct la departamentul programe culturale. Începând cu anul 1966, scrie diverse opere literare, în special satiră și umor. A fost membru al Uniunii Scriitorilor. A scris cronică de teatru și de cinema. A scris despre filmele Se caută un paznic al lui Gheorghe Vodă și Lăutarii lui Emil Loteanu, despre opera Barbu Lăutaru de G. Neaga, despre artiștii C. Târțău și Iurie Codău, despre excelentele recitaluri de poezie cântată ale fascinantului A. Răzmeriță, despre tinerele talente actoricești din țară etc. În cartea Dintre sute de catarge, apărută în 1975, Emil Nicula apare alături de condeierii Ion Hadârcă, Leo Botnaru, Constantin Dragomir, Lidia Istrate, Ion Cațaveică, Ion Cuzuioc, Haralambie Moraru, Arcadie Suceveanu, Gheorghe Urschi ș. a. A colaborat cu mai multe publicații, cum ar fi: Tinerimea Moldovei, Cultura, Moldova socialistă etc. A participat activ

la ședințele cenaclului literar Luceafărul, unde, de fiecare dată, venea cu poezii noi. În colaborare cu alți poeți a scos de sub tipar cărțile pentru copii Soare în floare (1983), Vine un tren cu voinicei (1989). În 1995 pregătește un volum de versuri intitulat Arc întins. În prefața lucrării sale Emil Nicula scria: „Am ales cu migală din multe caiete mănunchiul acesta de poezii, unele publicate sporadic în presa periodică, altele citite la radio (Chișinău și București), la diverse întâlniri cu cititorii. Faptul că indic la sfârșitul fiecăreia data exactă nu e un moft al meu, ci în primul rând e o dovadă că n-am scris aceste versuri la comanda cuiva într-un termen-record, dar din îndemnul inimii, în momentele când simțeam necesitatea de a așterne pe hârtie poeziile. N-am fost dus niciodată în nici un fel de curente literare. Criteriul esențial la care țin e următorul: lucrarea artistică nu are nici un rost, dacă e neclară și inaccesibilă pentru cititor...”

Până în ultimele zile ale vieții a activat și în calitate de pedagog la Școala Specială nr.28 din Chișinău, unde a predat arta vorbirii și măiestria teatrului.

M ereni 210

Dumitru Margine (1928-1995) Actor, dramaturg, disident politic

Născut la 1928 în familia numeroasă a preotului merenean Andrei Margine, are de mic copil o fire de nestăpânit, un acut simț al echității, o spontanietate expansivă. În 1944 familia se refugiază în România, de unde, peste doi ani, adolescentul Dumitru Margine, de unul singur, se repatriază în Uniunea Sovietică, fiind bine primit de autorități, ca un copil devotat Patriei, un mic revoluționar.

Apoi aceleași autorități încep a-l urmări și a-l persecuta, dându-și seama că este din cale-afară de revoluționar. I se incrimina chiar și faptul de a fi spion român. Suspectatul reușește, totuși, să susțină în 1947 examenele de admitere la Institutul de Teatru „Ostrovski” din Leningrad, pe care-l absolvește în 1952 cu promoția de aur a scenei moldovenești V. Cupcea, C. Târțău, P. Baracci, Gh. Siminel, M. Javroțchi, Iu. Hasso, P. Pancovschi, V. Olaru, Iu. Cibotaru, V. Vilschi. Întregul grup se revarsă în trupa Teatrului Muzical-Dramatic „A. S. Pușkin” din Chișinău, iar rebelul Dumitru Margine este repartizat la teatrul din Bălți, mai departe de inima republicii, ca să n-o afecteze. Acolo, la Bălți, cuvântul fierbinte al actorului și tribunului seamănă discordie și provoacă tulburări în rândurile intelectualilor, motiv pentru care i se înscenează un proces penal și este condamnat la trei ani de închisoare pentru propagandă antisovietică și naționalism. Ispășindu-și pedeapsa, se întoarce la Chișinău unde, cu mare greu, este angajat de Ion Ungureanu în trupa Teatrului Republican „Luceafărul”, în care activează mai bine de un sfert de veac. Apoi, dornic de necontenite schimbări, pleacă la Cahul, în

teatrul „B. P. Hașdeu” proaspăt format. Pe parcursul anilor se mai produce și în film, însă, purtând dangaua de naționalist, este acceptat doar în roluri episodice. Între timp, sănătatea lui zdruncinată de comploturi și răzmerițe, dar și de sute de zile de carceră (a fost unul din puținii deținuți din lagărele sovietice care n-a vrut să curețe cartofi, pentru că era Artist), având cinci copii – lucru mai rar întâlnit între actori – și sute de prieteni și protejați pe care-i ajuta, îi susținea, îi salva, îi învăța minte și-i înjura de mama focului, acumulând o întreagă colecție de boli, una mai gravă decât alta, sănătatea lui irosită la stânga și la dreapta este pe sfârșite…

Ultima lovitură a destinului survine în 1995: moartea soției sale Nadejda, într-o lună de zile, îl răpune și pe el. Dumitru Margine a rămas în memoria colegilor și amicilor săi ca un spirit rebel, un exaltat îndârjit, un neâmpăcat. (Gheorghe Urschi)

Medic, om de știință, organizator și promotor al medicinii estetice naționale, om de cultură

S-a născut la 4 octombrie 1957. Activează în domeniul medicinii din anul 1981. După absolvirea Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, lucrează ca medic, șef de secție, medic șef-adjunct la Dispensarul DermatoVenerologic Republican. În anii 1987-1989 a activat în cadrul aparatului Ministerului sănătății în calitate de medic‑inspector și specialist principal. În anul 1989, prin concurs public, este ales în postul de medic-șef al Centrului de Medicină Estetică – una din primele instituții medicale din Moldova, unde a fost implementat mecanismul autofinanțării depline.

Din anul 1996 este director la Clinica de Medicină Estetică „SANCOS”. Urmează o serie de specializări în Institutul Central de Dermatologie și la Academia de Frumusețe (Moscova, 1986-1997), în clinici particulare din Franța, Belgia, Israel, SUA, Italia și Germania (1997-2003). Este doctorand în domeniul medicinei cu tema „Managementul în Medicina Estetică”.

Dl Valeriu Oglindă este printre puținii conducători ai instituțiilor medicale care au participat la „Planul Marșal” – studierea managementului performant în țările avansate din Europa Centrală și de Vest. Drept urmare, în Clinica „SANCOS” a fost implementat sistemul de monitorizare a calității conform standardelor internaționale.

Clinica „SANCOS” este prima clinică acreditată de către CNEAS conform standardelor naționale și certificată de organismele internaționale (certificatul ISO 9001: 2000)

Colectivul clinicii „SANCOS”, sub conducerea dlui Valeriu Oglindă, asigură cea mai înaltă calitate a serviciilor prestate. Această atitudine i‑a permis să participe la con­cur­sul pentru decernarea Premiului de Stat în domeniul calității și competitivității, devenind Laureat al Premiului pentru anii 2001, 2002 și 2003.

Printre performanțele obținute este și cea de a fi fost menționat cu titlurile: „Businessmanul anului 2001”, „VIP în domeniul Artei Frumuseții – 2002”, „VIP în domeniul medicinii – 2003”. Susține o serie de concursuri și programe culturale pentru tineret, editarea a cinci cărți în domeniul medicinei.

Organizează în cadrul clinicii o Galerie de Artă, unde au fost vernisate circa 15 expoziții ale artiștilor plastici profesioniști.

Este Președinte al Societății de Chirurgie Estetică și Cosmetologie din Republica Moldova.

M ereni 211

Valeriu Oglindă

M ereni 212

Valentin Oglindă

Victor Oglindă

Lider de partid, politician, om de stat, parlamentar

Om de afaceri, poliglot, promotor al businessului privat

S-a născut la 4 aprilie 1940. După absolvirea școlii medii incomplete din Mereni (1956), timp de trei ani, lucrează în Kazahstan (1958-1961), iar mai târziu își satisface serviciul militar (1961-1964). În anii 1964-1968, este secretar al organizației comsomoliste a colhozului „Pravda”. În continuare, studiază la Școala de Partid din Odesa pe care o absolvește în 1971. Din acest an este președinte al sovietului orășenesc Anenii Noi, din 1973 este secretar al organizației de partid a gospodăriei „Maiak” din Puhăceni, iar între 1977 -1999 este primarul comunei Mereni.

A fost deputat al Sovietului Suprem al RSSM (1985-1990) și al Parlamentului Republicii Moldova (1990-1998). A votat pentru trecerea la grafie latină a limbii române, pentru declararea limbii române ca limbă de stat a Republicii Moldova, pentru declararea suveranității (1990) și independenței (1991) Republicii Moldova.

A fost decorat cu medalia „Meritul civic” (1996). Este președinte al Consiliului Asociației de Economii și Împrumut din Mereni.

S-a născut la 18 aprilie 1958. În perioada anilor 1975-1980 studiază la Facultatea de Limbi Străine a Universității de Stat din Moldova. De asemenea a absolvit Institutul Internațional de Administrare Publică (1996), Universitatea de Drept, Economie și Stiințe Sociale, Pantheon-Assas (1996), Școala Superioară a Francofoniei din Paris, Franța (1998).

Din punct de vedere profesional s‑a manifestat dupa cum urmează: șef al Secției Traduceri la Institutul de Cercetări Științifice în Industria Alimentară a Republicii Moldova (1980-1983), traducător în cadrul unei expediții geologice, efectuate în Algeria (1983‑1986), doctorand al Academiei de Științe din Moldova (1986-1991), inspector principal la Departa­mentul Relații Culturale Internaționale al primăriei mun. Chișinău (1991-1992). Din 1992 este consilier al președintelui Republicii Moldova, iar în anii 1996-1997 – consilier al președintelui Curții Con­stituționale a Republicii Moldova. A exercitat și funcțiile de director comercial al Camerei de Comerț Moldo-Belgiene (1997-1998) și director al departa­ mentului Logistică și Achiziții al întreprinderii Moldo-Franceze „Voxtel”. Din 2001 este director general al Societății Moldo‑Elvețiene „Eurostar Co.”

213

Eugen Sava

S-a născut la 4 august 1956. Este absolvent al Facultății de Istorie a Universității de Stat din Moldova (1983). Studii de doctorat la Institutul de Istorie a Culturii Materiale din Sankt-Petersburg al Academiei de Științe a Rusiei (1985-1988).

Deține gradul științific de doctor în istorie (1990) și doctor habilitat (2003), titlul științific de cercetător științific superior (1995) și titlul științificodidactic de conferențiar universitar (2000). Specialist în arheologia preistorică. Autor a pri­melor lucrări monografice specializate, consacrate comu­nităților umane din epoca bronzu­lui din spațiul pruto-nistrean: cultura ceramicii cu multe brâuri (sec. XVII-XVI î.Hr.) și cultura Noua (sec. XIV-XII î. Hr.) Bursier Archäeological School at Sutton Hoo, Anglia (1991) și al Fundației Alexander von Humboldt, Germania: cercetări științifice realizate la Institut für Prähistorische Archäologie, Frei Universität, Berlin (1996-1998).

Din 1980 îndeplinește succesiv funcțiile de laborant, cercetător științific inferior, cercetător științific superior și cercetător științific coordonator în cadrul Institutului de Arheologie și Etnografie al Academiei de Științe din Republica Moldova. În perioada 1990-1995 este director al Muzeului de Arheologie. Din 2003 este cercetător științific coordonator al Secției de Preistorie și Tracologie.

Practică activități didactice în cadrul Facultăților de Istorie a Universității Pedagogice

M ereni

Istoric, arheolog, savant, pedagog, profesor universitar

din Chișinău (1989-1994), a Universității de Stat din Chișinău (1994-1996) și a Universității Libere Internaționale din Moldova (1998-2002).

Din anul 2003 este șeful laboratorului Tracologie al Universității de Stat din Moldova.

Cofondator și director al Centrului de Protecție și Cercetare a Monumentelor IstoricoArheologice din Republica Moldova (din 2003). Începând cu anul 1974, a participat la lucrările a circa 25 șantiere arheologice organizate în Moldova, Rusia, Ucraina, România și Germania. Este respon­ sabil al șantierelor arheologice: Taraclia (1982, 1984), Petrușeni (1989) și Rudi (1993-1996). Coautor al cercetării arheologice de la Mereni (1986-1987).

A participat la circa 40 de simpozioane științifico-didactice din Republica Moldova, Rusia, Ucraina, Bulgaria, România, Polonia, Slovacia, Croația, Kenya, Italia, Germania, Austria.

Autor a circa 70 de lucrări științifice, inclusiv trei monografii: Каменские курганы. Кишинев, 1992 (colaborare: I. V. Manzura și E. O. Klociko); Культу­ра многоваликовой керамики Днес­­тров­ ско-Прутского междуречья (по материалам погребального обряда). Кишинев, 1992; Die Bestattungen der Noua-Kultur. Ein Beitrag zur Erforschung spätbronzezeitlicher Bestattungsriten zwischen Dnestr und Westkarpaten Prähistorische Archäologie in Südosteuropa. Band 19.

Kiel (Germania), 2002.

M ereni 214

Ion Postică

Gheorghe POSTICĂ

Om de afaceri, fondator de întreprinderi, promotor al businessului privat

Istoric, arheolog, savant, pedagog, profesor universitar, autor de manuale, om de cultură

S-a născut la 20 aprilie 1960, în familia lui Isidor și Iuliana Postică. A obținut licența în cadrul Facultății Electrofizică a Universității Tehnice din Moldova în anul 1983. În anii 1983-1992 a activat în cadrul între­ prinderii SIGMA (Sciotmaș) la producerea echipa­ mentului electronic pentru sisteme tehnologice în calitate de inginer și șef al secției Montare și Asamblare a Aparatajului.

Din 1992 activează în business, participând la organizarea unor întreprinderi de producere.

Contribuie la reorganizarea întreprinderii ACVILA SRL în calitate de fondator și director executiv. În anul 1998, în cadrul ACVILA SRL, devine director al întreprinderii ETALON-PRIM SRL, lider în pro­ducerea construcțiilor din aluminiu și gemului termopan. Prin activitatea acestor între­prinderi au fost puse baze temeinice industriei construcțiilor din aluminiu și sticlă în Republica Moldova. Printre realizările de seamă ale acestor întreprinderi pot fi nominalizate construcțiile din aluminiu și sticlă din cadrul edificiilor: Union Fenosa, Franzeluța S.A., Aeroportul Internațional Chișinău, Universitatea Tehnică a Moldovei, diverse clădiri cu menire socială din Chișinău, Ungheni, Kiev, Cernăuți, spații locative, etc.

Participant în programe de implementare a tehnologiilor avansate în cadrul programelor TACIS și ARIA (programul Marsal).

S-a născut la 22 ianuarie 1954. A obținut licența în istorie în cadrul Universității de Stat din Moldova în anul 1976. Studii de doctorat – la Universitatea „Mihail Lomonosov” (Moscova). Doctor în istorie – 1998. Conferențiar universitar – 1992.

Activități: Academia de Științe a Republicii Moldova – cercetător științific (1976-1978) și directoradjunct al Institutului de Arheologie și Istorie Veche (1991‑1995); Uni­­ver­­sitatea de Stat din Moldova – lector-asistent (1978-1985); Universitatea Pedago­ gică „Ion Creangă” – lector superior, șef de catedră, prodecan al Facultății de Istorie și Etnopedagogie (1985-1991); Universitatea Liberă Internațională din Moldova – vicerector (din 1995 - prezent); Institutul Român de Tracologie, București – cercetător științific principal II (1997-2003). Vicepreședinte al Comisiei Arheologice din Republica Moldova – din anul 1991; fondator și director al Centrului de Cercetări Arheologice din Republica Moldova – din 1997; cofondator și director-adjunct al Centrului de Protecție și Cercetare a Monumentelor Istorico-Arheologice din Republica Moldova – din 2003.

Specialist în arheologia medievală a spațiului românesc, arheologia antică târzie și numismatică.

Fondatorul Arheologiei Bisericești în Republica Moldova. Primul cercetător din Chișinău, care a realizat studii de specialitate în problema etnogenezei românilor din spațiul pruto-nistrean și genezei civilizației românești din aceste teritorii. Autorul primului studiu științific prin care s-a demonstart caracterul romanic al civilizației medievale timpurii din regiunea dintre Nistru și Prut. Pioner în

215 M ereni argumentarea continuității românilor din spațiul pruto-nistrean în perioada secoleor V‑XIV. În colaborare cu dr. Ion Hâncu, a studiat așezarea Hansca-Ialoveni – monument arheologic unicat pentru spațiul românesc. Responsabil al cercetărilor din cadrul complexului istorico-arheologic Orheiul Vechi, unde a stabilit o nouă cronologie a citadelelei medievale și o nouă viziune asupra istoriei acestui sit. În colaborare cu dr. Nicolae Constantinescu a realizat investigații la Mănăstirea Căpriana, unde a descoperit biserica veche a complexului monastic (secolul XV). Autorul concepției Repertoriului monumentelor arheologice din Republica Moldova.

Conducător al șantierelor arheologice de la Bursuceni-Sângerei, Mereni, Pohorniceni-Orhei.

Inițiatorul și coordonatorul lucrărilor de edificare a Cavoului Ctitorilor la Mănăstirea Căpriana (2002) și a Centrului de Vizitatori de la Orheiul Vechi (2003).

Membru al Comisiei Guvernamentale în problemele restaurării Mănăstirii Căpriana și al Colegiului Ministerului Culturii (din 2003).

Coautor al proiectului de elaborare și implementare în școala de toate nivelurile din Republica Moldova a cursului Istoria Românilor (1989-1995).

Decorat cu medalia “Meritul Civic” (2004).

A publicat peste 160 lucrări științifice, științifico-didactice și de popularizare, inclusiv cinci cărți: Românii din codrii Moldovei în evul mediu timpuriu. Chișnău, 1994, 238 p.; Civilizația veche românească din Moldova. Chișnău, 1995, 80 p.; Căpriana – repere istorico-arheologice. Chișnău,

1996, 112 p. (în colaborare cu N. Constantinescu, Academia Română); Mănăstirea Căpriana de la întemeiere până în zilele noastre. Ed. I, Chișnău, 2000, 80 p., Ed. II, 2003; Istoria Românilor. Epoca Antică și Medievală. Manual pentru clasa a X- a de liceu. Chișnău, 2001-2003. 208 p. (în colaborare cu D. Dragnev). Lit.: Gheorghe Postică la 50 de ani.

Biobibliografie, Chișnău, 2004, 111 p.

M ereni 216

Leonid Bujac

Andrei Straistă

Conducător de întreprin­deri, lider de partid, om de stat

Pedagog, conducător al sistemului educațional

S-a născut în 1950. Și‑a făcut studiile la Institutul Agricol din Chișinău (1968-1973). În perioada anilor 1974-1976 lucrează ca agronom în Gospodăria Agricolă din Hârbovăț. Între 1976-1982 este director al Întreprinderii Agricole „Cigârleni”.

Timp de trei ani (1982-1985) a fost director gene­ral al asociației raionale „Moldvinprom” din Comrat. În anii 1985-1987 a activat în aparatul Comitetului Central al Partidului Comunist din Moldova. În perioada anilor 1987-2001 a exercitat diverse funcții în cadrul Asociației Republicane „Victoria” și a Departamentului de produse cerealiere al Minis­te­ rului Agriculturii și Industriei Alimentare.

Din anul 2001 lucrează la Cancelaria de Stat a Republicii Moldova.

S-a născut la 30 noiembrie 1946 în familia lui Luca și Teodora Straistă. A absolvit facultatea de matematică a Institutului Pedagogic din Tiraspol în anul 1967.

Pe parcursul activității s-a remarcat în calitate de pedagog redutabil, organizator și conducător de excepție a sistemului educațional de rang raional în Republica Moldova. A activat în calitate de profesor de matematică la școlile medii din Rezeni (1967) și Delacău (1969), director adjunct la școala din Roșcani (1970-1971), director la școala din Țipala (19711973), șef al administrației raionale de învățământ Anenii Noi (1973-1981 și1991‑1994), director al școlii medii moldo‑ruse din Anenii Noi (1981-1989), al Școlii medii „M. Eminescu“ din Anenii Noi (19901991), președinte al sindicatului învățâmântului din Anenii Noi (1994‑1997).

Pentru merite excepționale în domeniul învățământului a fost distins cu titlurile „Eminent al învățământului din RSSM“ (1979) și „Eminent al învățământului din URSS“ (1986).

Din 1997 este director al Liceului „Hyperion“ din Anenii Noi.

Boris Poiată Jurist, procuror

Filolog, jurist, judecător

S-a născut la 9 iulie 1966 în familia lui Sava și Maria Nicula. A promovat studii superioare în cadrul Universității de Stat din Moldova, în cadrul facultății Filologie în 1983-1988 și facultății Drept în anii 1993-1997.

A activat în calitate de profesor de limbă română (1988-1990), traducător la Judecătoria Supremă (1990-1992), șeful Secretariatului Prezidiului și Plenului Judecătoriei Supreme a Republicii Moldova (1993-1996), consultant la Tribunalul Chișinău (1996-1999), consilierul președintelui Tribunalului Chișinău (2000).

Din anul 2001 este judecător al Judecătoriei Ialoveni.

S-a născut la 24 octombrie 1960 în familia lui Victor și Maria Poiată. În anul 1978 a absolvit școala medie din satul Mereni. În anii 1978-1980 este înrolat în rândurile armatei sovietice. În anul 1981 este admis la facultatea de juridică a Universității de Stat din Moldova, pe care o absolvește cu succes în anul 1986.

Pe parcursul activității s-a remarcat drept un jurist de forță pe plan național.

Din anul 1986 activează în cadrul Procuraturii Republicii Moldova. A fost stagiar în procuratura or.

Bălți (1986-1987), ajutor de procuror al raionului Basarabeasca (1987-1990), procuror al raionului Basarabeasca (1991-1996), procuror al raionului Cahul (1996-2000), procuror al raionului Anenii Noi (din 2000-prezent).

Este decorat cu medalia „Meritul Civic”.

M ereni 217

Nadejda TOMA (Nicula)

Satul Mereni ĂŽn primăvara anului 2004

219 M ereni

După revenirea din GULAG, scriitorul Nicolai Costenco a locuit un timp, împreună cu întreaga familie, la rudele soției sale, originară din Mereni.

Aici, a avut bucuria să-i întâlnească pe unii din foștii mereneni deportați, ca și el, în Siberia.

Reportajul reprodus mai jos conține, în același timp, o serie de observații și reflecții, adesea ironice, ale autorului vizavi de transformările la care era supus satul odată cu instalarea modului sovietic de viață în Basarabia lui dragă.

Redactat, într-o primă fază, de scriitorul Al. Cosmescu, textul nu a văzut lumina tiparului, fiind regăsit, de curând, între manuscrisele inedite ale poetului și publicat în revista „Glasul națiunii”, de unde îl și reproducem.

D

De la Chișinău până la Mereni

poți să ajungi pe roate și pe jos. Dacă

vine Ghiță Gâtlung cu o pereche de găini la târg, le vinde, iar banii îi dă pe băutură, apoi vorba cântecului: Chișinău, oraș frumos, Mergi cu trenul, vii pe jos.

Eu sunt poftit la Mereni de eroul romanului meu Barbu Ceapă. Dvs. poate nu-l știți pe Barbu Ceapă?

Eu am început să-l cunosc pe ici-colo, prin părțile mai mult sau mai puțin esențiale...

Frumoasă gară are Chișinăul! Un ansamblu într‑un stil original, moldovenesc, dacă ar exista un așa stil în arhitectură. Poate o să existe, trag nădejde! Meșterul

Manole al Moldovei pare să fi fost pământeanul nos­tru, Șciusev. Și pe dinafară și pe dinăuntru, gara e monu­­ mentală. Și iată, în afara gării, dați de un tablou autohton: moldovenii! Femei îmbrobodite în șalinci, de parcă le dor măselele, cu saci, desagi, coșuri, din care își scoate bărbia câte o franzelă aurie, câte o gâtiță de șip cu denaturat, cu rachiu ori cu vin: parcă i s-a tăiat capul și i s-a cauterizat rana cu un dop, și o lipitură de ceapă roșie.

Iaca o mătușă în încălțămintea națională a Moldovei, adică desculță, așezată, ca mai toate celelal­te femei, direct pe scumpul pământ moldav, – chirotește, iar în brațe ține o pereche de cizme de gumă, învelite în cit alb cu puchiței; câțiva bărbați în pantaloni de paru­sină, cu cârpele la genunchi, iar la fund – o clipeală ca la steagul

M ereni 220

Japoniei. Unii cu nasurile suspect de roșii, deși ora e matinală, cu aceeași desagi, saci, „corzinci”. Sticle de lampă, covrigi, șiraguri întregi de covrigi (buni tați, nu-și uită copiii! Dar nici de propria gâtiță nu uită!) Pâine „de târg”. De remarcat, mulți au cumpărat icoane. Creștini!

Icoane ieftine, de cel mai prost gust. Sireaca țară!

Iată un grup de fete. Ei, aici... ochii văd și inima zâmbește! Rochii de crepdeșin, mărgele în trei rânduri, băsmăluța tivită în mână. Mă cercetează cu ochi iscoditori. Aud: „Da oare cine să fie, fa?” – „Vreun învățători, cred că!” – face alta. „Aha!” – îmi spun eu cu oarecare mândrie. – „De-odată au remarcat că-s din inteligenție”. Mâna s-a îndreptat spre locul unde se cuvine a se găsi cravata. Hm, hm!... Am uitat cravata... în magazin. Să‑mi fac un nod la băsmăluță, să nu uit să o cumpăr. Fără „cravată” nici nu sameni a om.

La casa de bilete – coadă.

– Unde te bagi, mătușă! Nu vezi că-i „ocerede” – o repede un omulean josuț, dar cu clanțul pe sus, ca un cocoș, cu pălărie de paie bortelită în fund, în „pidjac” cu gulerul lucios, pe care se plimbă repede o muscă, aplicându-și trompa, când ici, când colo.

– D-apoi unde-i coada? – întrebă femeia, și se uită cu ochi rugători la șirul de pasageri.

– Aista-i capul cozii, îi răspunde omuleanul. – Iaca măi, zău, cată coada și se bagă în cap! „Poreadca”, mătușă! Trebuie să fii „culiturna”! Vezi cu ce oameni stai în rând! Așa-i, tovarăși?

– Of, păcatele mele! – face femeia. – Mata îi fi coada?

– Eu! – zice o femeie elegantă, cârnind nasul.

– Apoi îi fi fiind, dacă zici!

– Mai încet, mătușă, cu torbele. Ce mă ghiontești!

– Desagi, tovarășă, desagi se cheamă, – zice mătușa. – Cu torba numai calicii umblă, păcatele mele!

– Hm, hm! – face femeia elegantă, îi aruncă o privire de la etajul 15 al superiorității sale, ce cutremură de scârbă, și-și țuguie buzele vinete cu 25 miligrame de carmin întinse sub formă de inimă; inimă de femeie, firește... fără inimă.

Două codane cu colțuri albe, legate de modă, cu cercei auriți, se vede că-s „podruște”.

– Fa Catincă, da noi nu ne-am împudrit az!

– Om ajunge la Sângera, fa Mani, și păn acasă ne‑om împudri de colb, că ți-a fi „budi!”

– Of, fa Catincă! Știu că nu mai avem parte de cipilizație!

– Civilizație, tovarășă! – o corectez eu.

– Ei, parcă nu-i tot un drac! – mi-a răspuns ea. ...Dacă-i „tot un drac”, ce pot face eu, îmi dau cu mintea. Biletul, în sfârșit, e în posesia mea: două ruble. Cinci copeici „casira” nu mi-a dat: „N-am mărunt!” Pentru cinci copeici nu m-am mai pus.

– D-apoi, dacă face banii ușor, nu ca noi, păcatele mele!

– zice femeia, ce nu mai era, demult, „capul cozii”.

– Da mie să-mi dăie! Mai bine le-oi da la un calic.

Dumeaei are leafă!.

– „Just!” – mă gândesc eu. Mătușa asta nu dă în ruptul capului perechea de găini cu 50 de ruble, dacă a cerut cincizeci de ruble și două „copeici”.

Afară a început a țârțâra. Moldovencele mele, de afară, își legau șalincile mai strâns. Omul pe ploaie poate să prindă igrasie. Am intrat cu toții în sala gării.

Marmură pe pereți, ceramică de culori palide. Parcă vedeam reminiscențe de culori de pe bătrâneștele covoare moldovenești: boele fabricate de străbunicile noastre din urzică, pomușoară de soc, din cârmâz, din coajă verde de nucă, din coajă de stejar, din coji de ceapă.

Colori trainice, dar fără strălucire. Discret, ca însăși firea moldovanului. Bufete, tejghele cu cărți, gazete și reviste. La bufet moldovenii nu se duceau, „că nu-i jin, numai bulearcă de „pivî”. O mătușă, oftând, a luat o gazetă... ca să‑și învelească „scrânghița”.

– Cetățeni călători! – a răsunat în difuzor glasul molatec al dictorului gării.

– Afară, afară! – pe aici nu vă dau drumul la nici unul.

– Dacă plouă!

– Apoi n-am cerut eu ploaie!

– Cum să ceri, păcatele mele! Dacă ai fi în colhoz, ai cere. Dă Doamne și Maica Domnului să ploaie!

Că ta-a-are mai trebuiește!

– Afară! Ieșiți afară!

– D-apoi dă-i și pe boieri afară, ianca, măi, zău că!

– Amu nu-s boieri, mătușă. Toți suntem tovarăși.

Ușa asta-i „Slujebnaia”. Hadi, hai! Ieșiți! Ian te uită, cu saci, cu desagi încă!

– Doar n-om îmbla, ca cucoanele, cu „jeamaidane”.

– Cemodane, mătușă! învață-te să vorbești întăi!

– De cincizeci de ani învăț, păcatele mele!

– Și tot proastă ai să mori. Afară! Ieșiți! Pe dincolo! „Dejurnele”, o femeie tinerică cu tatuaj pe mână: „Nu mă uita. Senea”, cu ciuboțele lustruite, cu pantaloni lungi, băgați în ciubote, fără ceremonie, energic, făcea pe ciobanul între moldovenii cenușii, supuși până și acestei slujbașe, care era „la înălțime” în exercițiul funcțiunii. În timp ce colhoznicii se grăbeau prin ploaie spre aripa de miază-zi a gării, ușiera de servici a deschis ușa, și, zâmbind, da drumul pe peron oamenilor îmbrăcați curățel. Ea își cunoaște meseria și apreciază omul după cum se cuvine: haina este ce este. Eu miam ridicat gulerul de la „juchetcă”, mi‑am tras chepca mai pe ochi, am ieșit și m-am lipit de masa de oameni uzi, cu saci și desagi.

– Mulțămăsc lui Dumnezeu că a dat ploaie! Oare pe la noi, prin Mereni, plouă?

– Plouă, mătușă, că s-a închis de ploaie.

– Numai că s-o stârnit vânt, ș-are s-o mâie.

– N-o mai mână! Ianca măi, ce tună și fulgeră!

– Doamne, apără-mă de trăsnet!

Mâinile femeilor cam desișor își fac semnul crucii, parcă ar alunga niște muște supărătoare. Plouă.

Simt și eu că plouă: pe șira spinării un fir rece. Bine că-s în pantofi de vară, găuriți (așa i-am cumpărat, să nu credeți că-s rupți!): apa are pe unde să iasă!

Las’să ploaie!

Nici n-am observat când s-a deschis poarta.

– Ho, ho, ho!.. Ha, ha, ha!... Cuti nea, măi!... Nu te‑nchedica, mătușă!.. Ce mi-ai pus sacu-n cap, măi!

N‑am nevoie de „zontic”!..Aha, ha!.. Stai, măi nebunule, ce mă găvozdești!.. Iu-hu-hu! Da-i toarnă, sireaca!

Scăpați din strunga porții, ca o turmă de oi, ne‑am împrăștiat pe peron spre vagoane. Ploaia bătea tobele, ne cânta un marș vesel; muzică sincopată. Șliopăind, tropotind spre ușile vagoanelor: – Biletele!

– Ce bilet, tovarășă conductor? Dă drumul, că plouă!

– Nu-i treaba mea. Biletele!

– Caraul, măi!.. Beletul!.. unde l-am pus... șleapca lui de „belit”.

– Sunt bilete, sunt, copchilă dragă! Da nu vezi că-s cu mâinile legate? Dă-mi drumul!

– Biletele!

Stă un om, în rochie neagră, cu beretă, cu numărul aninat de-asupra inimei. Și inima bate meca­nic în borșul sângelui de slujbaș al transportului.

– Ia măi, idol de om! În fine, suntem în vagon, în trenul local Chișinău-Tiraspol. Forfotă, fiecare se așează cum poate. Miroase a haine ude.

– Un-te bagi, măi nespălatule!

– Lasă-l, fa! Unde să se mai spele? Nu vezi cum curge dintr-însul!

– Plătească-ți Dumnezeu, moșule! Un te-ai pus așa ud? Vrei să-mi uzi fusta?

– Apoi ridic-o să n-o ud.

– Ptiu! Râsule! Ia mergi de-aici, c-apoi oi întoarce cojocul pe dos!

– Dacă mie îmi place cojocul și pe față, măcar că‑i cu lâna cam roasă!

– Hă, hă, hă!

– Ianca, bajocura, ce lehăiește!

Trag pe nări, pe urechi, pe ochi zeama acrișoară și pipărată a țăranilor mei moldoveni.

O uitasem prin cele depărtări, Moldova mea!

Iată, am reîntâlnit-o. Trenul s-a urnit.

– Dă, Doamne, drum bun și fără primejdie! – își face cruce mătușa cu desagii.

– Ian da-ți drumul!

– Da unde te duce, benga!

– Apă!

– Ian cătați la dânsa! Îi udă bleoașcă și nu-i ajunge apă!

– Am mâncat niște sărătură, și mă mănâncă la inimă. Mi-i săte!

– Doar de-așa! Ei, du-te, copchilă! Numai de unde ai să ei apă în „trinu” ista!

– În ieșitoare trebuie să fie!

Fata dispare și peste câtva timp se întoarce, își șterge gura cu dosul mâinii.

– Nu pute, fa?

– Da de ce să pută, moșule?

– Cum de ce! Doar acolo, mă înțălegi!

– Apoi nu. Îi udă!

– Doar de-așa! Nu-i a „duhului”. Atunci, hai că mă duc și eu să-mi botez vinul din pântece!

– D-apoi vezi, că el n-o fi botezat!

M ereni 221

M ereni 222

– Cum să nu fie, fa ochioșico! Da jupânul negustor, săracul, din ce-a trăi și și-a cumpăra ouăle și găinușele, dacă n-a mai boteza sângele Domnului?

Să șezi strâmb, da să judeci drept!

– Hai, moșule, ce bei apa din closet?

– D-apoi, de un’să beu, tovarăș conductor!

– Asta nu-i treaba mea. Da aici nu-i voie de băut!

– Și dacă oi crăpa de săte?

– La stanție, du-te, și bea!

– Hâtră mai ești! La stanție fântâna-i de-o poștă!..

Să scap trenul, vrai?

– Nu-i treaba mea!

– Apoi cu treaba dumitale n-am nici eu nici o treabă!

– Ei, și mergi sănătos!

– Rămâi sănătoasă, și să ne auzim de bine... pe lumea cealaltă, dacă ți-i jele de-un pic de apă! În ușă apare o figură.

– Tovarăși colhoznici și colhoznice! Iaca a dat Dumnezeu ploaie. O să aveți roade însutite și pâine și sare, și de toate cele... dacă-ți avea trudozile. Mă iertați, că m‑am arătat ca dușmanul de după deal. N‑am venit să vă dau, am venit să vă iau. Da nu mult, ci puțin.

Face-vă-ți milă și pomană de-un invalid fără mâini și fără picioare! Mi-a rămas capul, da l-aș da bucuros, numai să fiu întreg și sănătos! Mulțămim! Mulțămim!

Să vă dea Domnul, să vă fie casa-casă, și masa-masă!

Mulțămim! Mulțămim! Ploaie, oameni buni, roadă, să ajungem să vedem comunismul, noi și copiii noștri!

Ne-am lăsat mădu­la­rele pe câmpul de onoare și l-am alungat pe fascistul spurcat! Am și eu o pensioară, o căsuță, o ne­vastă și copii. Trebuie și eu să le port de grijă cum pot. Cu dragă inimă aș lucra, dacă m-a lipsit vrăjmașul de puterea mea. Pune, mătușă, în buzunar, că aș întinde palma, da n-o am din patruzeci și trii. Frați și surori moldoveni, să trăiți, să vă-nmulțiți, s-aveți parte de-o viață pașnică și fără război, să vă bucurați de copii.

Mulțămim, și de unde ați dat, să vă prisosească!...

– Mulțămim! Eh, păcatele mele! Cum să nu‑i dai unui calic!

– Calic, calic! Da-i place să beie!

– Ian taci, moșule, că ți-a rămânea și dumitale!

N-a fost nici un om în vagon, care nu a pus în buzunarul invalidului o monedă. Mătușa cu „păcatele ei” a pus o rublă. Ba da, tovarășa elegantă din colț nu i‑a pus

nimic. A căutat în poșetă, dar n‑a găsit mărunțiș. Erau tot monede bătute... de câte douăzeci copeici, însă, ca s‑o judecăm, n-avem dreptul. Ea nu‑i în colhoz, ploaia și roadă n-o interesează. Ea mănâncă de la... stat!

Mereni. Gara Mereni.

– Coborârea!

Ce gară! Nouă. Scoasă ca din cutie. Felinare electrice, becuri. Numai lumină încă nu-i, pentru simplul motiv că de la hidrocentrala din Dubăsari până la stația Mereni și satele vecine încă nu-i terminată trasa. O lampă cu sticla afumată, pe una din cele două sobe, în care nu se face foc „din lipsă de defoc”, ne dovedește, că și-n gara aceasta este tragere către lumină. Sala centrală, și o sală pentru mamă și copil; ultima – închisă. Șeful gării are, probabil, în vedere că „mama și copilul” colhoznici pot să șadă și afară.

Ce să le cate-n coarne, la niște... țărani!

– Noroc, Barbule!

– Bine-ați venit, tovarășe!

– Ei cum, frate! Vezi c-am venit?

– Dacă zici, cum să nu văd.

– Ei, o pișcăm din loc?

– D-apoi!

Fiindcă fratele Barbu Ceapă a uitat să vie cu căruța (predată la colhoz), mergem pe jos. Vreo cincizeci de femei, fete și câțiva bărbați... de sămânță.

Până la Mereni – un fleac... 5 km. Drumul – o plăcere: glod de cel hleios. Dar e glod sfânt... moldovenesc. Și, cu tot patriotismul, mă descalț, îmi suflec pantalonii, și „pașol” în „pohod na Mereni”.

De-o parte și de alta a drumului – două hândichiuri.

– Ce-s șanțurile acestea, Barbule?

– Șosea, tovarășe!

– Ce vorbești?

– D-apoi ce, nu samănă?

– Samănă, numai că nu răsare! Cred că n‑aveți piatră!

– Ia uite-n râpa ceea.

Mă uit și văd că rânjește la mine scheletul pământului. Piatră cât vrei.

– Da de ce, omule, vă necăjiți, cojemite sat, zilnic, și nu faceți o șosea?

– Apoi așa, când îs două colhozuri într-un sat!

Se lasă unul în nădejdea altuia.

Iar lumea frământă glodul și-și stupește sufletul...

27 august 1957, Chișinău-Mereni

223 M ereni Extrase din compuneri ale elevilor (Mereni, anul de învățământ 2002/2003)

Marcela-Adriana Baciu, clasa a III-a Cristina Bernevec, clasa a VI-a Irina Nichita, clasa a VII-a Nadea Nuța, clasa a VII-a Nadea Furtună, clasa a VII-a Cristina Oglindă, clasa a VII-a Eugenia Mardari, clasa a VII-a Olga Prodan, clasa a VII-a Rodica Condrea, clasa a VII-a Călin Baciu, clasa a VII-a Elena Ermurachi, clasa a VIII-a Ina Doloșcan, clasa a VII-a Cristina Deleu, clasa a VIII-a Victoria Lungu, clasa a VIII-a Cristina Terinte, clasa a IX-a Natalia Toma, clasa a IX-a Irina Toma, clasa a IX-a Tatiana Celan clasa a IX-a Mariana Botea, clasa a IX-a Andrei Portos, clasa a XI-a Irina Lungu, clasa XII-a Carolina Ceban, clasa a XII-a

M ereni 224

Marcela-Adriana Baciu, clasa a III-a „Îmi iubesc satul pentru că aici m-am născut eu, pentru că aici s-au născut strămoșii mei, aici locuiesc părinții și rudele mele, aici îmi sunt toți colegii și prietenii.

Nu mă pot despărți de satul meu și vouă vă spun: să nu ne despărțim de satul pe care îl iubim...”

Cristina Bernevec, clasa a VI-a „Mereniul este sămânța vieții mele. El reprezintă vatra strămoșească. E locul sfânt al copilăriei mele.

Aici îmi sunt părinții, casa, oamenii dragi, tot ceea ce nu voi uita niciodată. Aici mi-am petrecut copilăria, care este cea mai frumoasă perioadă a vieții mele. Tot pe aceste meleaguri învăț să trăiesc, am avut primele bucurii și tristeți. Aceste locuri au fost frământate cu sângele moșilor și strămoșilor noștri, cu care ne-au creat un viitor luminos.

Aici a început realizărea visurilor mele, tot aici am cunoscut primele decepții. Mereniul este piatra de temelie a personalității mele...”

Irina Nichita, clasa a VII-a „Ani în șir satul a fost lăudat de vecini prin bunăstarea familiilor și curajul cu care oamenii au ținut piept nevoilor și neajunsurilor. A trebuit să treacă vreme îndelungată ca Mereniul să ajungă ceea ce este: un sat bogat, cu oameni inimoși și gospodari. Multe personalități remarcabile au făcut aici primii pași, simțind cum țărâna puhavă le sărută tălpile, iar iarba le mângâie picioarele.

Anume în acest sat ei au îngânat primele cuvinte, ca mai apoi să devină mândria comunei Mereni.

Fiecare persoană din această așezare pitorească a contribuit la dezvoltarea sa. Fiecare sătean a muncit din

răsputeri ca Mereniul să devină un sat puternic și bogat din toate punctele de vedere. Oricine dintre merenenii care pleacă din sat, până la urmă, revine, pentru că aici își are rostul său, aici îi sunt părinții și strămoșii...”

Nadea Nuța, clasa a VII-a „Mereniul este plaiul unde am văzut prima oară chipul părinților, locul unde am făcut primii pași, am auzit poveștile buneilor. Multe amintiri mă leagă de satul meu natal. Și acum țin minte cum am mers pentru prima dată la grădiniță, țin minte jucăriile și persoanele cu care mă jucam. Nu pot să uit nici primii pași făcuți spre scoală. Aici am văzut stele umezi, nori curgând și luna cum lunecă prin vârfuri de brazi. Aici am văzut și înaltul salcâm vechi, am cunoscut liane de apă și frunzișuri veștede de toamnă. A fost o minune pentru mine prima albină văzută, însă, prima iarnă, ce fermecătoare era!

Văzusem satul amorțit în vale, era atâta liniște, încât mă speriasem. Dar primii fulgi! Ce minunați erau, îmi cădeau în palmă și se topeau, rămânând doar picătura de apă...

Mă bucur că m-am născut în acest sat, că am crescut înconjurată de natura frumoasă de aici, de tradițiile minunate, de oameni buni și harnici.

Te iubesc, satule, și-ți mulțumesc pentru clipele minunate pe care mi le-ai dăruit!”

Nadea Furtună, clasa a VII-a „Aici, în Mereni, copilăria mea este scrisă cu culorile curcubeului și acum pare un vis. Clipele plăcute și cele neplăcute, cele triste și cele fericite au dispărut ca roua de pe floare, însă îmi stăruie în memorie. Sunt multe lucruri frumoase aici: biserica, unde zi de zi vin sătenii să se roage, școala, o carte deschisă pentru toți, ogoarele roditoare și pline cu atâtea bunătăți...

Cristina Oglindă, clasa a VII-a „Drumurile din Mereni... Atâtea persoane au călcat pe ele... Când aveam doar cinci ani, cunoșteam numai drumul de acasă până la grădiniță. Apoi am început să învăț și am cunoscut cărarea școlii, am pășit și prin școala de muzică, prin casa de cultură. Astfel, încetul cu încetul, mi-am cunoscut satul...

Foarte multe lucruri despre satul meu am aflat de la profesoara de istorie. Atunci am devenit mai atentă față de Mereni. Am observat că, în afară de agricultură, mulți oameni de aici se ocupă cu businessul, că satul se dezvoltă văzând cu ochii...

Sunt mândră că m-am născut în Mereni...”

Eugenia Mardari, clasa a VII-a „Acum, când scriu aceste rânduri, afară e o iarnă geroasă. Satul a îmbrăcat straie albe de mărgăritare: se apropie sărbătorile de iarnă...

Mereniul este foarte mare, cu oameni tineri și bătrâni, cu oameni gospodari și inimă mare, cu copii sârguincioși la învățătură și mândri de satul lor. Altfel, nici nu poate fi. Ei se mândresc cu biserica de aici, cu liceul mare ca un castel, cu dealurile și văile înalte și pline cu zăpadă sclipitoare...

Iubesc acest sat și țin la el așa cum țin la părinții mei.”

„Pădurile, poienele, câmpiile sunt niște enigme nedescoperite, toate sunt niște creaturi ale naturii. Își au și ele mamă, masă, casă. Mama lor e Lumea, masa lor e Moldova, iar casa lor e un sat măreț, în care încap de toate: și speranțe, și surâsuri, și lacrimi. În satul meu sunt prezente multe mărgăritare ale naturii. Mereniul este un erou, uneori învins de lacrimi și stropit cu stropi roșii. Alteori, asemeni unei mame iubitoare, te sărută dulce pe creștet cu buzele prin care se întrevăd razele soarelui... Îmi iubesc satul, deoarece îmi este ca un părinte, deoarece în el m-am născut și aici locuiesc...”

Rodica Condrea, clasa a VII-a „Mereniul este un sat mare și frumos cu gospodari harnici ca albinuțele. Avem o școală primară, un liceu, un oficiu poștal, care abia așteaptă să împartă scrisorile bătrânilor, o casă de cultură spațioasă... Îmi place foarte mult satul natal, pentru că aici îmi petrec copilăria, cei mai frumoși ani din viață...”

Călin Baciu, clasa a VII-a „Din moși strămoși, se povestește că pe aici a trecut voievodul Ștefan cel Mare. La marginea satului se afla atunci o livadă de meri. El a gustat merele și, fiind foarte gustoase, a numit acest sat „Mereni”. Că anume în acel timp satul a existat, ne-o dovedesc și documentele. Din cele povestite de colaboratorii muzeului nostru am aflat că cel mai vechi document despre sat datează din 25 septembrie 1474. Este vorba despre un act de vânzare-cumpărare a pământului. Însă nu este exclus că satul nostu este mult mai vechi...

225

Olga Prodan, clasa a VII-a

M ereni

Oriunde aș pleca, chiar dacă aș fi pe cealaltă parte a pământului, până la urmă, tot aici m-aș întoarce: doar aici sunt iubită, doar aici voi fi așteptată de persoanele dragi inimii mele...”

M ereni 226

Satul de astăzi se poate mândri cu oameni harnici, gospodării îngrijite, străzi curate, parcul bine amenajat, o policlinică și un liceu foarte frumos, magazine, baruri...”

Elena Ermurachi, clasa a VIII-a „Îmi iubesc satul, fiindcă aici se află tot ce am mai scump și mai drag. Aici îmi sunt bunicii, părinții, frații, colegii de clasă... Aici îmi trăiesc bucuriile și durerile...

Când sunt departe de Mereni, îmi este dor de el și aștept cu nerăbdare să mă întorc acasă. Nicicând nu mă voi despărți de satul meu scump...”

Cristina Deleu, clasa a VIII-a „Cu mai multe sute de ani în urmă, atunci când pe aceste locuri era o arșiță nemaipomenită, Ștefan cel Mare a zărit un pom fructifer și nu unul oarecare, ci unul de măr. Și-a luat inima în dinți și, lăsându-i gura apă, a mușcat prima bucățică. La umbra acestui pom, Ștefan cel Mare nu mai simțea nici arșița și nici soarele arzător. Acel măr i-a dat curajul de a lupta și de a apăra acest popor. După mai multe lupte grele, Ștefan cel Mare a bătut cu piciorul în pământ și a spus: „Acest sat se va numi „Mereni”. Dea Domnul ca aici să crească și să rodească livezile și viile, iar oamenii să strângă cu toată dragostea aceste fructe....”

Ina Doloșcan, clasa a VII-a „În Mereni sunt cele mai vechi și mai frumoase tradiții, cele mai duioase și melodioase cântece, cele mai lirice poezii...

Moldova este plină de celebrități, în Mereni însă celebritățile sunt dealurile, casele, fântânile, drumurile și, nu în ultimul rând, sătenii, oamenii pe care suferințele prin care au trecut au pus o blândețe divină, o bunătate nemărginită. Merenenii sunt oameni cu suflet mare și cu rădăcini adânci în pământul lăsat cu atâta mândrie de strămoșii noștri... Într-o țară așa de frumoasă, cu un trecut bine păstrat și cu un viitor nemărginit, sunt atâtea sate, orașe, orășele, dar nici unul nu e atât de frumos și de armonios ca Mereniul...”

Victoria Lungu, clasa a VIII-a „Cred că oricine care a plecat din acest sat, atunci când își aduce aminte de el, chiar dacă neagă, în adâncul sufletului, ar vrea să se întoarcă la el, fie și pentru câteva clipe...

Chiar ieri, întorcându-mă de la școală, m-am prins asupra gândului că avem un sat minunat. Uite, totuși, cât de frumos este satul meu, îmi ziceam, e ca o floare, ale cărei petale vor cădea numai dacă le vom scutura, o floare care va crește numai dacă o vom uda. Știu că va veni o zi, când va trebui să plec și eu pe drumul meu, dar Mereniul va fi ceea cu ce mă voi mândri veșnic. Te iubesc, satule!”

Cristina Terinte, clasa a IX-a „Satul natal este o comoară ce nu are preț. Aici am trăit cele mai frumoase clipe ale copilăriei. Nicicând nu voi uita nopțile lungi de vară, timpul când alergam sub cerul plin cu stele, nu voi uita iernile scurte, când

Natalia Toma, clasa a IX-a „Ca orice om, mă trag și eu de pe un picior de plai cu oameni harnici și respectuoși, foarte ospitalieri și generoși. Mă mândresc cu satul meu. Aici m-am născut, tot aici am copilărit și am trăit cei mai frumoși ani din viață, ani care nu se vor reîntoarce niciodată. Îmi voi aminti cu mult drag de locurile pitorești, pline de farmec, în care mă jucam cu copiii vecinilor. Cu satul meu pot să mă mai mândresc și din alte motive. Unul dintre ele ar fi grădinița, de care îmi amintesc cu multă plăcere și care îmi aduce zâmbetul pe buze, însoțit de multe amintiri de neuitat. Acolo am învățat multe lucruri elementare, care me-au pregătit pentru a călca pragul „Lumii cunoștințelor”.

La fel de mult îmi iubesc și liceul din sat, care este cel mai bun loc pentru a acumula cunoștințe și a te pregăti pentru viață. Aici întâlnim și primele dificultăți peste care trecem cu succes cu ajutorul bunilor noștri profesori. Ei își pierd sănătatea, se lipsesc de timpul lor liber doar pentru a asigura viitorul satului și al țării noastre.

Oriunde m-aș afla în viitor, n-am să uit nicicând această gură de rai. Cu gândul și sufletul voi fi mereu alături de Mereni...”

Irina Toma, clasa a IX-a „...Dacă mi-ar propune cineva să fac o alegere între satul meu și o altă localitate, fie și mai bogată, sunt sigură că aș prefera locul meu de baștină. Aici s-au născut părinții mei, aici se află rudele și prietenii mei.

Uneori, mă plimb pe ulicioare și îmi dau seama că sunt îndrăgostită de satul meu. Dragostea ce o simt față de sat e la fel de puternică ca și dragostea față de o persoană... Îmi place satul și pentru faptul că are mai multe locuri unde, la nevoie, îți poți găsi refugiu sau să meditezi în liniște asupra problemelor pe care ți le pune viața...

Sătenii de aici duc o viață liniștită, dar plină de griji.

Cât de greu muncesc ei, îndeosebi primăvara și toamna!

Dar cât de pitoresc este Mereniul iarna, atunci când, de sub clăbucii albi de fum, se aud strigăte de copii! Jocul lor îmi amintește de copilăria mea, la fel de minunată ca și copilăria lor. Sunt sigură că lucrurile acestea, ca și amintirea despre satul meu, mă vor însoți pe parcursul întregii mele vieți...”

Tatiana Celan, clasa a IX-a „Dragostea pentru satul natal pornește de la dragostea și respectul pentru părinți, frați și surori, de la dragostea pentru casa în care locuim împreună cu cei dragi. Dragostea pentru satul meu e legată de școala în care studiez, având ca dascăli, cred, pe cei mai buni și mai înțelegători profesori.

Dragostea pentru acest sat înseamnă dragostea de învățătură, de muncă utilă, respect și devotament pentru Mereni – patria mea. Dragostea pentru Mereni înseamnă prețuirea a tot ceea ce au realizat bunii și străbunii noștri cu multe și grele sacrificii...

Sunt mândră că m-am născut în Mereni!”

M ereni 227

alunecam de pe deal cu săniuța. Chiar dacă nu e atât de frumos precum alte sate din alte țări, Mereniul, totuși, își are farmecul lui. El este un sat deosebit. Îmi iubesc satul pentru că are niște tradiții frumoase, oameni ospitalieri, dealuri, câmpii întinse, văi.

Satul natal este locul pe care nu-l uiți niciodată. Îl porți în inimă mereu, chiar dacă ești undeva departe.

Casa părintească și baștina sunt cele mai prețioase lucruri în viața unui om. De aceea, trebuie să ne iubim satul natal așa cum este, trebuie să-l iubim fiindcă el este o părticică din sufletul nostru...”

M ereni 228

Mariana Botea, clasa a IX-a „Satul nostru nu este cine știe ce bogat, însă oamenii de aici au tot ce le trebuie pentru a supraviețui.

Dacă ar veni cineva străin, ar spune că nu este un sat simplu, l-ar numi chiar oraș pentru că, în ultimii ani, aici s‑au schimbat mai multe lucruri: s-au construit magazine, baruri și multe lucruri de genul ăsta. În afară de acestea, s‑au reconstruit școala și spitalul, s-au construit vreo cinci sau poate chiar mai multe mori. În Mereni, spre regret, ducem puțin lipsă de păduri. Din cauza aceasta, aerul nu mai este acel care trebuie să fie la sat...

Mereniul este satul meu natal și n-am să-l uit nicicând, chiar dacă se va întâmpla să plec cândva de aici...”

Andrei Portos, clasa a XI-a „Consider că acest sat este sacru pentru noi, cu mari valori istorice, pe care nepoții și strănepoții noștri le vor pomeni...

Mulți consăteni de-ai mei pleacă din sat. Renunțând la casa lor, ei caută un trai mai prielnic în altă parte.

Câteodată, îmi spun că am să plec și eu cândva din Mereni. Voi pleca undeva departe, însă tot în sat la părinți mă voi întoarce. Sentimentul de dragoste față de satul meu natal nicicând nu mă va părăsi...”

Irina Lungu, clasa a XII-a „Mereni, un cuvânt atât de dulce, atât de matern, atât de natal... Această frumoasă comună este nașterea, copilăria, adolescența mea, este leagănul vieții mele...

Fiind situat în centrul Republicii Moldova, în apropiere de capitală, satul nostru este extraordinar de frumos. Populația sa dispune de cele mai bune condiții pe care le pot avea oamenii de la sat: conducte cu apă potabilă, cu gaze naturale, rețele de energie electrică etc. Locuitorii satului sunt oameni gospodari, foarte ospitalieri, persoane care păstrează și transmit îndeletnicirile și tradițiile strămoșești. În pofida multor încercări de a ruina ce este mai frumos în acest sat, locuitorii satului au putut ține piept multor probleme de ordin politic, economic, social și cultural. S-a menținut centrul de sănătate, farmacia, școala. O dezvoltare evidentă au înregistrat sistemul comercial și transportul auto. Un rol aparte îl are învăță­ mântul: în sat își desfășoară activitatea câteva grădinițe,

școala primară, liceul, școala de arte... Aceste lucruri frumoase au devenit posibile datorită unirii eforturilor primarului comunei, directorului de liceu și preotului...

N-aș părăsi acest sat pentru nimic în lume, pentru că aici m‑am născut, aici sunt rădăcinile mele. Cine știe, poate peste 10-20 de ani, satul nostru va deveni unul dintre cele mai frumoase orășele din lume...”

Carolina Ceban, clasa a XII-a „Atunci când las sentimentele să-și desfacă larg aripile și să zboare din colivia sufletului meu, ca din senin, mă surprind cu gândul la prispa casei părintești, la leagănul copilăriei mele. Când mă gândesc la satul meu natal, la locul unde m-am născut, am crescut și m-am cultivat ca personalitate, mă podidesc amintirile, iar o dată cu ele – și lacrimile. Am multe amintiri plăcute legate de Mereni, sat al oamenilor cu suflet bun, inimă curată și fire gospodăroasă. Așa-mi sunt consătenii: de-i iarnă, de-i vară, ei tot la muncă sunt. Doar în zilele de duminică pleacă smeriți la biserică, să-și reverse amarul și lacrimile deasupra icoanelor frumos zugrăvite.

Ce poate fi mai înălțător decât priveliștea văilor, luncilor și livezilor în care am copilărit? Frumusețea lor îmi este sursă infinită de inspirație și alinare sufletească.

Ce te poate impresiona mai mult decât splendoarea cu care sunt construite căsuțele sătenilor? Așezate frumos în rânduri, ele lucesc la soare asemeni ciupercilor abia ivite după ploaie. Iar străzile, unele pavate, altele măcinate de vreme și ploi, șerpuiesc domol, când la deal, când la vale. Îmi sunt dragi toate. Cred, însă, că cel mai frumos lucru care există aici sunt tradițiile, obiceiurile strămoșești: nunțile, cumătriile, sărbătorile religioase, toate sunt de o rară valoare spirituală, toate te uimesc prin diversitate și originalitate...”

M ere ni 229

A

Această anexă genealogică este

întocmită în baza datelor recensă­ mân­tului populației satului Mereni din 1859 (Arhiva Națională a Republicii Moldova, F. 134, i. 2, d. 393, f. 643-756), registrelor de evidență a locu­ito­rilor comunei Mereni pentru anii 1942 (ANRM, F. 339, i. 1, d. 10046, f. 1-79.) și 2002.

230 M ereni

2002

Antoci Ion Alexei (n.1922)

Acopean Eugenia Nicolai (n.1964), copii: Alexei (n.1986), Artur (n.1990), Cristina (n.1991)

Antoci Ion Constantin (n.1953), soția Sevastiana (n.1952), copii: Iurie (n.1978), Victor (n.1986)

Ahmedov Ibraghim Gurban (n.1968), soția Rodica (n.1966), copii: Rena (n.1990), Ervin (n.1999)

Antoci Ion Simion (n.1963), soția Tatiana (n.1968), copii: Liudmila (n.1989), Lidia (n.1990), Larisa (n.1993)

Alla Grigore Petru (n.1960), soția Zinaida (n.1959), copii: Ianoș (n.1979), Rodica (n.1982), Cristina (n.1984)

Antoci Marcel Ion (n.1973), soția Silvia (n.1975), copii: Nicoleta (n.1996), Cătălina (n.1999)

Anghel Nicolai Grigore (n.1966), soția Liuba (n.1965), copii: Alexandru (n.1982), Dumitru (n.1990)

Antoci Nicolai Ion (n.1940)

1859 Afteni Vasile Tudor (48 ani), soția Ioana (36 ani), copii: Ștefan (15 ani), Ion (13 ani), Andrei (6 ani) 1942 Afteni Teodosie (n.1900), copii: Haritina (n.1928), Ion (n.1930) 1942 Antoci Constantin (n.1921), soția Alexandra (n.1915) Antoci Agrepina (n.1919), sora Sofia (n.1925) Antoci Alexei (n.1894), soția Eudochia (n.1900), copii: Iacob (n.1921), Ion (n.1922), Alexandra (n.1928), Ana (n.1930), Simion (n.1930), Tănase (n.1934) Antoci Anton (n.1891), soția Ioana (n.1900), copii: Ștefan (n.1920), Pavel (n.1928), Maria (n.1931) Antoci Ioan (n.1889), soția: Anastasia (n.1899), copii: Ioan (n.1922), Mihai (n.1924), Grigore (n.1927), Alexandru (n.1928), Xenia (n.1931), Procopie (n.1933), Minodora (n.1935), Nicolae (n.1941) Antoci Ion (n.1891), soția Anastasia (n.1899), copii: Ion (n.1923), Mihai (n.1925), Grigore (n.1927), Nicandru (n.1929), Axenia (n.1931), Procopie (n.1931), Minodora (n.1935), Nicolae (n.1941) Antoci Vartolomei (n.1882), soția Ana (n.1892), copii: Filip (n.1918), nepoata Elena (n.1919) 2002 Antoci Gheorghe Constantin (n.1956), soția Claudia (n.1960), copii: Ghenadie (n.1983), Ion (n.1985), Oxana (n.1980) Antoci Gheorghe Filip (n.1955) Antoci Gheorghe Simion (n.1970), soția Liudmila (n.1973), copii: Angela (n.1992), Daniela (n.1996), Gheorghe (n.2002), Marcu (n.2002)

Antoci Petru Simion (n.1956), soția Parascovia (n.1958), copii: Andrei (n.1980), Tatiana (n.1984) Antoci Simion Alexei (n.1933), soția Maria (n.1935) Antoci Traian Constantin (n.1962), soția Lidia (n.1961), copii: Olga (n.1983), Constantin (n.1984), Andrei (n.1988), Dumitru (n.1992) Antoci Valeriu Simion (n.1969), soția Feodora (n.1974), copii: Victoria (n.1992), Maria (n.1996) Antoci Victor Filip (n.1953), soția Valentina (n.1960), copii: Tatiana (n.1980), Andrei (n.1985) Antoci Zinaida Toma (n.1961), copii: Tatiana (n.1984), Irina (n.1992) 1942 Anton Andrei (n.1907), soția Ana (n.1911), copii: Maria (n.1932), Iulita (n.1934), Emilian (n.1936), Ștefania (n.1941) Anton Dumitru (n.1888), soția Teodora (n.1890), copii: Alexandra (n.1929) Anton Dumitru (n.1899), soția Maria (n.1900), copii: Vasile (n.1923), Efim (n.1928), Elisaveta (n.1931), Parascovia (n.1936), Constantin (n.1935), Trofim (n.1940) Anton Ioachim (n.1888), soția Lucheria (n.1888), copii: Trofim (n.1923), Eufrosenia (n.1918), Simion (n.1928) Anton Teodor (n.1918), soția Maria (n.1922) Anton Vasile (n.1904), soția Domnica (n.1913), copii: Olga (n.1932), Teodor (n.1933), Parascovia (n.1935), Mihai (n.1942), Tamara (n.1940), Ion (n.1942) 2002 Anton Ana Tudor (n.1935) Anton Antonina Gheorghe (n.1950), copii: Serghei (n.1976) Anton Efim Andrei (n.1952), soția Liuba (n.1958), copii: Ghenadie (n.1978)

Anton Filaret Dumitru (n.1912) Anton Ion Vasile (n.1953), soția Olga (n.1952), copii: Ruslan (n.1976), Nicoleta (n.1984) Anton Marcel Tudor (n.1970), soția Lidia (n.1970), copii: Sandu (n.1996) Anton Maria Andrei (n.1933) Anton Mihai Filaret (n.1944), soția Ana (n.1948) Anton Petru Vasile (n.1945) Anton Serghei Dumitru (n.1975), soția Aliona (n.1976), copii: Lidia (n.2001) Anton Serghei Emilian (n.1968), soția Svetlana (n.1969), copii: Dumitru (n.1992), Maxim (n.1998) Anton Teodora Andrei (n.1941) Anton Tudor Filaret (n.1950), soția Lidia (n.1955), copii: Igor (n.1978), Irina (n.1979), Alina (n.1984) Anton Tudor Vasile (n.1933), soția Olga (n.1935) Anton Valeriu Tudor (n.1966), soția Valentina (n.1966), copii: Alina (n.1986), Igor (n.1992) Anton Victor Emilian (n.1964) Anton Victor Trofim (n.1953), soția Tamara (n.1957), copii: Viorica (n.1978), Andrei (n.1983), Nadejda (n.1988) Anton Vitalie Petru (n.1970), soția Aleona (n.1974), copii: Radu (n.1992), Alina (n.1999) 2002 Antonov Ion Leonid (n.1976) Antonov Leonid Nicolai (n.1936), soția Ana (n.1940) Apăvăloaie Grigore Ion (n.1971), soția Lilia (n.1973), copii: Sandu (n.1993) 1942 Avram Isidor (n.1919), soția Natalia (n.1922), copii: Olga (n.1941) 2002 Avram Victor Alexei (n.1975), soția Viorica (n.1974), copii: Dorina (n.1995) Baba Elisaveta Nicolai (n.1942) Babenco Rodica Andrei (n.1970), copii: Lidia (n.1989) Babii Alexandra Simion (n.1972)

Baciu Chirică Tudor (decedat în 1855, în 1850 avea 60 ani), soția Gafița (58 ani), copii: Ion (21 ani), Gheorghe (19 ani) Baciu Feodosie Feodor (decedat în 1855, în 1850 avea 70 ani) Baciu Iacob Matvei (20 ani), soția Ioana (18 ani), copii: Constantin (1 an) Baciu Maftei Grigore (48 ani), soția Maria (36 ani), copii: Grigore (17 ani), Gheorghe (15 ani), Constantin (9 ani), Ion (1 an), Nistor (3 ani), Axenia (5 ani) Baciu Onisim Chirică (33 ani), soția Maria (28 ani), copii: Grigore (9 ani), Zaharia (6 ani), Elena (3 ani), Ana (1 an) Baciu Ștefan Chirică (30 ani), soția Domnica (20 ani), copii: Demente (1 an) 1942 Baciu Alexandru (n.1900), soția Teodora (n.1901), copii: Andrei (n.1921), Eufrosenia (n.1925), Nadejda (n.1927), Maria (n.1929), Ion (n.1930), Efimia (n.1932), Efim (n.1934) Baciu Andrei (n.1894), soția Suzana (n.1896), copii: Ion (n.1923), Efim (n.1925), Petru (n.1927), Maria (n.1930), Valentin (n.1936) Baciu Andrei (n.1903), soția Ana (n.1908), copii: Cozma (n.1928), Ecaterina (n.1930), Ștefan (n.1933), Ioan (n.1935), Nicolae (n.1938), Iulian (n.1941) Baciu Andrei (n.1907), soția Eufrosenia (n.1907), copii: Trofim (n.1935), Maria (n.1938), Olga (n.1939) Baciu Anton (n.1884), soția Anastasia (n.1891) Baciu Arion (n.1920), soția Vera (n.1921), copii: Andrei (n.1941) Baciu Carp (n.1875), soția Marina (n.1877) Baciu Cozma (n.1875), soția Iulita (n.1885), nepotul Cozma (n.1928) Baciu Elisaveta (n.1897) Baciu Filip (n.1891), soția Ana (n.1894), copii: Onisim (n.1923), Parascovia (n.1925), Ștefan (n.1927), Maria (n.1929), Efimia (n.1921), Stepanida (n.1933), Elena (n.1935), Petru (n.1939) Baciu Filip (n.1914), soția Maria (n.1922), copii: Ion (n.1929) Baciu Gheorghe (n.1888), soția Profira (n.1893), copii: Mina (n.1920), Maftei (n.1923), Alexandra (n.1927), Ana (n.1937)

231

Anton Efimia Maxim (n.1927)

M ereni

1859

Anton Efimia Ion (n.1922)

232 M ereni

Baciu Gheorghe (n.1908), soția Maria (n.1911), copii: Vladimir (n.1930)

Baciu Vladimir (n.1918), soția Parascovia (n.1920), copii: Petru (n.1942)

Baciu Gheorghe (n.1909), soția Maria (n.1909), copii: Teodor (n.1935), Ștefan (n.1941)

2002

Baciu Gheorghe I. (n.1914), soția Ana (n.1912), mama Alexandra (n.1884), bunica Mărina (n.1852) Baciu Gheorghe N. (n.1906), soția Eudochia (n.1918), copii: Mihail (n.1931), Ion (n.1934) Baciu Grigore (n.1914), soția Olga (n.1922), copii: Ion (n.1939), Margareta (n.1942) Baciu Ion (n.1901), soția Ana (n.1907), copii: Teodor (n.1923), Andrei (n.1927), Solomia (n.1931), Vasile (n.1933), Maria (n.1932), Tamara (n.1939) Baciu Ion (n.1905), soția Iulita (n.1906), copii: Mihai (n.1927), Marfa (n.1929), Maria (n.1931) Baciu Ion (n.1913), soția Maria (n.1915), copii: Nicolae (n.1935), Tudosia (n.1939), tata Costache (n.1860), mama Antonina (n.1872)

Baciu Serghei Constantin (n.1969), soția Angela (n.1971), copii: Diana (n.1992), Radu (n.1994) Baciu Afanasie Andrei (n.1953), soția Maria (n.1958), copii: Viorica (n.1978), Natalia (n.1982), Victoria (n.1988) Baciu Alexandra Alexandru (n.1926) Baciu Alexandra Dumitru (n.1922) Baciu Alexandra Roman (n.1929) Baciu Alexandra Timofei (n.1929) Baciu Ana Tudos (n.1949) Baciu Anatolie Ion , soția Larisa (n.1974), copii: Narghiz (n.1992), Dan (n.1998) Baciu Anatolie Petru (n.1960), soția Maria (n.1962), copii: Ghenadie (n.1982), Eugeniu (n.1989)

Baciu Maria (n.1894), copii: Procopie (n.1934)

Baciu Andrei Gheorghe (n.1946), soția Ioana (n.1945)

Baciu Maxim (n.1899), soția Efimia (n.1909), copii: Valentina (n.1938), Ion (n.1940)

Baciu Andrei Mihai (n.1960), soția Margareta (n.1968), copii: Ghenadie (n.1987)

Baciu Maxim (n.1908), soția Olga (n.1916), copii: Maria (n.1936), Emilian (n.1938)

Baciu Aurelia Luchian

Baciu Nichifor (n.1887)

Baciu Dumitru Onisie (n.1954), soția Natalia (n.1961), copii: Oleg (n.1981), Diana (n.1984)

Baciu Pavel (n.1893), soția Maria (n.1893), copii: Efim (n.1927), Ilie (n.1928), Teodor (n.1933) Baciu Petru (n.1910), soția Elena (n.1910), copii: Valentina (n.1936), Ion (n.1937), Maria (n.1939) Baciu Profir (n.1898), copii: Maria (n.1924) Baciu Profir (n.1912), soția Teodora (n.1918), copii: Constantin (n.1939) Baciu Simion (n.1906), soția Maria (n.1912), copii: Lidia (n.1933), Eugenia (n.1934), Ion (n.1936), Chiril (n.1937)

Baciu Constantin (n.1938), soția Mihailina (n.1937)

Baciu Dumitru Pavel (n.1944), soția Eugenia (n.1940) Baciu Elena Ion (n.1948), copii: Vitalie (n.1975) Baciu Emilian Ion (n.1946), soția iulia (n.1945) Baciu Eufrosenia Serghei (n.1949), copii: Serghei (n.1982) Baciu Eugenia Gheorghe (n.1925) Baciu Eugeniu Ion (n. 1906)

Baciu Sevastian (n.1886)

Baciu Gheorghe Ion (n.1964), soția Elena (n.1965), copii: Adela (n.1988), Alina (n.1992)

Baciu Teodor (n.1875), copii: Mihail (n.1922), Ion (n.1926)

Baciu Gheorghe Petru (n.1950), soția Teodosia (n.1954), copii: Oleg (n.1974), Ghenadie (n.1977), Eugeniu (n.1983)

Baciu Teodor (n.1884), soția Aculina (n.1892), copii: Sava (n.1920), Petru (n.1926), Marfa (n.1926)

Baciu Grigore Petru (n.1949), soția Ana (n.1951), copii: Dumitru (n.1978)

Baciu Vasile (n.1878), soția Varvara (n.1879)

Baciu Igor Mihai (n.1980), copii: Cristian (n.2001)

Baciu Visarion (n.1910), soția Maria (n.1909), copii: Ion (n.1931), Mihail (n.1936), Eufrosenia (n.1934), Vasile (n.1938)

Baciu Ilie Pavel (n.1927) Baciu Ioana Dumitru (n.1920)

Baciu Ion Petru (n.1938), soția Silvia (n.1942) Baciu Ion Simion (n.1936), soția Eugenia (n.1939) Baciu Ioniche Andrei (n.1935), soția Olga (n.1942)

Baciu Teodosia Efim (n.1964), copii: Ion (n.1987) Baciu Trofim Gheorghe (n.1946), soția Vera (n.1948), copii: Victor (n.1976) Baciu Tudor Gheorghe (n.1935), soția Maria (n.1933), nepoata Natalia (n.1982)

Baciu Iurie Ion (n.1964), soția Tatiana (n.1968), copii: Irina (n.1987), Andrei (n.1993)

Baciu Ulian Andrei (n.1940)

Baciu Liuba Ion (n.1944), copii: Gheorghe (n.1983)

Baciu Valentin Mihai (n.1966), soția Claudia (n.1970), copii: Dumitru (n.1989), Olga (n.1993)

Baciu Marcel Emilian (n.1968), soția Ala (n.1969), copii: Călin (n.1990), Marcela (n.1993) Baciu Mihai Gheorghe (n.1933), soția Pilagheia (n.1930)

Baciu Valentin Andrei (n.1936), soția Zinaida (n.1937)

Baciu Valentina Andrei (n.1949), copii: Serghei (n.1980), nepoata Camelia (n.2001)

Baciu Mihai Onisim (n.1950), soția Valentina (n.1954)

Baciu Valeriu Andrei (n.1970), soția Svetlana (n.1972), copii: Aliona (n.1991), Victor (n.1994)

Baciu Mihai Tudor (n.1950), soția Maria (n.1953), copii: Liudmila (n.1976), Diana (n.1982), Denis (n.1987)

Baciu Valeriu Matfei (n.1964), soția Veronica (n.1967), copii: Natalia (n.1988)

Baciu Mihai Tudor (n.1954), soția Ana (n.1954), copii: Dumitru (n.1986)

Baciu Valeriu Onisie (n.1958), soția Claudia (n.1964), copii: Radu (n.1990), Sandu (n.1992)

Baciu Mihai Tudor (n.1961), soția Lidia (n.1967), copii: Svetlana (n.1986), Lilia (n.1989)

Baciu Valeriu Tudor (n.1971), soția Natalia (n.1974), copii: Tudor (n.1993)

Baciu Nadejda Alexandru (n.1975), copii: Ana (n.1996)

Baciu Vasile Petru (n.1944), soția Tamara (n.1946), copii: Leonid (n.1973)

Baciu Nicolai Efim (n.1949), soția Eugenia (n.1952), copii: Igor (n.1983) Baciu Nicolai Gheorghe (n.1956), soția Valentina (n.1958), copii: Andrei (n.1980), Tatiana (n.1985) Baciu Oleg Valentin (n.1961), soția Lilia (n.1965), copii: Inga (n.1984), Andrei (n.1985) Baciu Olga Vasile (n.1948), copii: Gheorghe (n.1973), Natalia (n.1975), Andrei (n.1984) Baciu Petru Onisie (n.1949), soția Ana (n.1943), copii: Alexandru (n.1981), Maria (n.1986) Baciu Simion Ștefan (n.1961), soția Maria (n.1961), copii: Maia (n.1983), Constantin (n.1985), Olga (n.1990) Baciu Serghei Ion (n.1965), soția Galina (n.1965), copii: Ștefan (n.1990) Baciu Serghei Mihai (n.1978), soția Natalia (n.1980), copii: Ana (n.2000), Mihai (n.2001) Baciu Ștefan Andrei (n.1933), soția Vera (n.1934)

Baciu Vasile Tudor (n.1964), soția Eugenia (n.1964), copii: Tatiana (n.1985) Baciu Veceaslav Constantin (n.1953), soția Alexandra (n.1959) Baciu Vera Luchian (n.1920) Baciu Vera Ștefan (n.1946), copii: Anatolie (n.1982), Aleona (n.1983) Baciu Victor Emilian (n.1966), soția Viorica (n.1971), copii: Alisa (n.1992) Baciu Victor Ion (n.1958), soția Nina (n.1960), copii: Serghei (n.1983), Vadim (n.1988) Baciu Victor Ion (n.1963), soția Ana (n.1965), copii: Liudmila (n.1985), Andrei (n.1993), Aleona (n.1996) Baciu Victor Ion (n.1964), soția Melania (n.1969), copii: Irina (n.1990), Mariana (n.1991) Baciu Vladimir Grigore (n.1946), soția Maria (n.1953), copii: Serghei (n.1978), Tatiana (n.1984)

233

Baciu Ion Andrei (n.1951), soția Maria (n.1957), copii: Serghei (n.1985)

Baciu Ștefan Ion (n.1952), soția Ana (n.1954), copii: Inga (n.1978), Aleona (n.1983)

M ereni

Baciu Ion Andrei (n.1938), soția Ana (n.1944)

234

Baciu Zinovia Gheorghe (n.1936)

M ereni

Badiu Alexandru Axente (26 ani), soția Frăsina (20 ani), copii: Serghei (1 an)

1859

1942 Baidan Manole (n.1883), soția Elena (n.1887), copii: Leon (n.1916), Zenovia (n.1918), Gheorghe (n.1920), Alexandra (n.1926), Ion (n.1928), Eugenia (n.1930) Băidan Afanasie (n.1911), soția Tamara (n.1915) Băidan Lazăr (n.1915), soția Nadejda (n.1914), copii: Lidia (n.1940), Olga (n.1942) 2002 Baidan Grigore Lazar (n.1946), soția Olga (n.1953), copii: Liudmila Baidan Ion Lazăr (n.1950), soția Lidia (n.1956), copii: Oleg (n.1980) Baidan Olga Lazar (n.1942) Balacan Valeriu Ilie (n.1968), soția Victoria (n.1970), copii: Vladimir (n.1989) Balan Alexandru Simion (n.1969)

Barbăroșie Eftodie Feodor (58 ani), soția Aftenia (58 ani), copii: Ion (decedat în 1854, în 1850 avea 16 ani), Constantin (20 ani), Soltana (14 ani), Ecaterina (12 ani) Barbăroșie Ion Acachi (decedat în 1854, în 1850 avea 53 ani), soția Maria (50 ani), copii: Procopie (17 ani), copil adoptiv Constantin Vasile (16 ani), Ecaterina (18 ani), Pilagheia (14 ani) 1942 Barbăroșie Filip (n.1909), soția Ioana (n.1918), copii: Claudia (n.1934), Emilian (n.1936), Eufrosenia (n.1938) Barbăroșie Gherasim (n.1901), soția Parascovia (n.1907), copii: Ana (n.1926), Dionisie (n.1929), Andrei (n.1931) Barbăroșie Ion (n.1878), soția Maria (n.1886), copii: Efim (n.1921), Ion (n.1924) Barbăroșie Ion (n.1910), soția Sofia (n.1914), copii: Veronica (n.1936), Gheorghe (n.1938), Paulin (Pavel) (n.1940) Barbăroșie Ion L. (n.1906), soția Ana (n.1911), copii: Olga (n.1935), Teodor (n.1937), Valentina (n.1939) Barbăroșie Luchian (n.1895), soția Eudochia (n.1904), copii: Iacob (n.1920), Efim (n.1922), Feodosia (n.1926), Teodor (n.1930), Ștefan (n.1934), Elena (n.1936)

Baltă Leonid Dănilă (n.1931)

Barbăroșie Onisim (n.1896), soția Iulita (n.1897), copii: Toma (n.1935)

Baltă Valentin (n.1950), soția Galina (n.1952), copii: Ruslan (n.1977)

Barbăroșie Parfenie (n.1916), soția Elena (n.1921)

1859 Băltag Isai Afanasie (40 ani), soția Maria (35 ani), copii: Grigore (decedat în 1855, în 1850 avea 5), Macar (1 an) Barbălat Ion Gheorghe (57 ani), soția Ana (45 ani), copii: Eremia (13 ani) 2002 Bălteanu Ștefan Nicolai (n.1955), soția Lidia (n.1960), copii: Alexandru (n.1985), Eugeniu (n.1982), Marin (n.1989) Baraboi Anton Ion (n.1962), soția Eugenia (n.1961), copii: Dumitru (n.1986), Irina (n.1992)

Barbăroșie Petru (n.1912), soția Efimia (n.1912), copii: Teodor (n.1939), Natalia (n.1941) Barbăroșie Simion (n.1876), soția Agafia (n.1880), copii: Mihail (n.1919), Ion (n.1921), Efim (n.1923), Maria (n.1926), Olga (n.1929), Valentina (n.1931) Barbăroșie Simion (n.1886), soția Agafia (n.1890), copii: Mihai (n.1919), Ion (n.1921), Efimie (n.1923), Maria (n.1925), Olga (n.1928), Valentina (n.1930) Barbăroșie Simion (n.1909), soția Teodora (n.1910), copii: Ion (n.1937), Vasile (n.1939), Sevastian (n.1941), mama Maria (n.1873)

1859

Barbăroșie Ștefan (n.1914), soția Ana (n.1921), copii: Mihail (n.1941)

Barbăroșie (Crețu) Gheorghe Ion (36 ani), soția Varvara (30 ani), copii: Elena (10 ani), Olimpiada (2 ani)

Barbăroșie Teodor V. (n.1912), soția Natalia (n.1913), copii: Nicolae (n.1936), Nadejda (n.1941)

Barbăroșie (Crețu) Simion Ion (decedat în 1850, în 1850 avea 45 ani), copii: Lazăr (decedat în 1855, în 1850 avea 1 an)

Barbăroșie Timotei (n.1890), soția Zinovia (n.1889) Barbăroșie Vasile (n.1904), soția Agafia (n.1911), copii: Ioan (n.1929), Parascovia (n.1933), Teodor (n.1938)

Arborele genealogic Arcadie E. Barbăroșie

Surse: ANRM, F. 134 i.2 d. 84 f. 318v., 340v., [nr. de ord. 48, 49, 172,]; ibidem, F. 211 i.3 d. 876 f. 20 v.; 86 v., 222 v.; ibidem, d. 877 f. 8 v., 97 v., 106 v., 200 v., 207 v., 218 v.; ibidem, d. 878 f. 86 v., 88 v; d. 879 f. 17 v., 72 v.; ibidem, d. 886 f.157 v.; ibidem, F. 211 i.11 d. 48 f. 13 v.

236 M ereni

2002

2002

Barbărășie Ștefan Luchian (n.1930), soția Liuba (n.1933)

Bârcă Anatolie Roman (n.1949), soția Elena (n.1949)

Barbăroșie Alexandru Gheorghe (n.1974)

Bârcă Iulita Vasile (n.1926)

Barbăroșie Anatolie Sebastian (n.1970), soția Liuba (n.1973), copii: Nicolai (n.1993)

Bârcă Mihai Ion (n.1964), soția Liudmila (n.1963), copii: Tatiana (n.1993)

Barbăroșie Andrei Pantelei (n.1976)

Bârcă Olga Petru (n.1935)

Barbăroșie Efim Ion (n.1921), soția Larisa (n.1924)

Bârcă Valentin Toma (n.1963), soția Lidia (n.1962), copii: Victor (n.1986) Olga (n.1989)

Barbăroșie Elena Pavel (n.1921) Barbăroșie Emilian Filip (n.1935), soția Maria (n.1941), copii: Alexandru (n.1982) Barbăroșie Eugeniu Pantelei (n.1985) Barbăroșie Gheorghe Marcu (n.1948), soția Veronica (n.1948)

Bârcă Valeriu Pavel (n.1955), soția Liuba (n.1957), copii: Igor (n.1979), Alexandru (n.1982), Constantin (n.1987) 2002 Bardacencu Vitalie Nicolai, soția Domnica, copii: Andrei (n.1989), Ana (n.1991), Ion (n.1996) 2002

Barbăroșie Ion Mihai (n.1961), soția Vera (n.1965), copii: Eugeniu (n.1985), Mihai (n.1992)

Bârdan Axenia Constantin (n.192?)

Barbăroșie Ion Tudor (n.1966)

Bârdan Oleg Gheorghe (n.1956)

Barbăroșie Mircea Parfenie (n.1944), soția Lidia (n.1949), copii: Ion (n.1973), nora Olesea (n.1978) Barbăroșie Oleg Paulin (n.1967), soția Viorica (n.1973), copii: Efim (n.1994), Cristina (n.1996) Barbăroșie Olga Marcu (n.1953) Barbăroșie Panteleimon Filip (n.1948), soția Tamara (n.1949), copii: Marcela (n.1972), Andrei (n.1976), Leonid (n.1981)

2002 Bârnaz Valentina Alexei (n.1968), copii: Mihai (n.1990), Tatiana (n.1988) 2002 Basarab Haralampie Andrei (n.1937), soția Elisaveta (n.1932) Basarab Mihai Haralampie (n.1964), soția Elena (n.1970), copii: Andrei (n.1991), Victoria (n.1997)

Barbăroșie Paulin Ion (n.1942), soția Zinaida (n.1948)

Basarab Serghei Haralampie (n.1968)

Barbăroșie Serghei Sebastian (n.1970), soția Lilia (n.1973), copii: Emilia (n.1998), Dumitru (n.2001), Maria (n.1994)

Basarab Valeriu Haralampie (n.1962), soția Ana (n.1963), copii: Oleg (n.1985), Olga (n.1988), Veronica (n.1996)

Barbăroșie Tudor Ion (n.1936)

1942

Barbăroșie Valeriu Emilian (n.1963), soția Larisa (n.1970), copii: Emil (n.1994)

Bâtcă Ion (n.1900), soția Grăchina (n.1893), copii: Elena (n.1932)

Barbăroșie Valeriu Ștefan (n.1965), soția Veronica (n.1965), copii: Dumitru (n.1984)

Bâtcă Mihail (n.1916), soția Maria (n.1918), copii: Haralampie (n.1938), Axenia (n.1941)

Barbăroșie Victor Ion (n.1976)

Batcu Iacob (n.1912), soția Alexandra (n.1914), copii: Valentina (n.1932)

2002 Bărbuță Victor Vladimir (n.1950), soția Valentina (n.1959), copii: Radu (n.1982), Anastasia (n.1990) 1942 Bârcă Gavril (n.1887), soția Ioana (n.1890), copii: Dănilă (n.1905), Pavel (n.1917), Tudor (n.1920), Ion (n.1926)

2002 Bâtcă Andrei Haralampie (n.1975), soția Ala (n.1972), copii: Adriana (n.2000), Cătălina (n.2002) Bâtcă Haralampie Mihai (n.1939), soția Agafia (n.1941), copii: Serghei (n.1982)

2002 Bătrâncea Olga Tudor (n.1948) 2002 Bâzgu Anatolie Petru (n.1962), soția Ana (n.1975)

237

Bâtcă P. Ion (n.1952), soția Iulita (n.1950), copii: Ion (n.1982), Serghei (n.1984)

Bejan Ion (n.1899), soția Maria (n.1899), copii: Olga (n.1923), Sofia (n.1930), Alexandra (n.1931), Constantin (n.1936), Gheorghe (n.1940) Bejan Maria (n.1882), copii: Natalia (n.1920)

M ereni

Bâtcă Mihai Haralampie (n.1970)

Bejan Simion (n.1900), soția Maria (n.1909), copii: Teodor (n.1934), Petru (n.1936), Nina (n.1941) Bejan Zaharia (n.1906), soția Tatiana (n.1910), copii: Eufrosenia (n.1936), Liuba (n.1937), Vasile (n.1941) 2002

Bâzgu Leonid Valeriu (n.1969), soția Ina (n.1969), copii: Adrian (n.1995)

Bejan Gheorghe Ion (n.1940), copii: Leonid (n.1975)

Bâzgu Valeriu Afanasie (n.1943), soția Eufrosenia (n.1949), copii: Liudmila (n.1975), Ion (n.1977)

Bejan Serghei Vasile (n.1973), soția Angela (n.1974) copii: Călin (n.1998), Mihaela (n.1998)

Bâzgu Viorica Nicolai (n.1972) Begal Valeriu Ion (n.1953), soția Valentina (n.1953), copii: Serghei (n.1978), Natalia (n.1988) 1859

2002 Bejenari Alexandru Sava (n.1987), copii: Tatiana (n.1989) Bejenari Anatolie Efim (n.1954), soția Natalia (n.1952), copii: Nadejda (n.1982), Igor (n.1988)

Begleț Mihălachi Gherasim (decedat în 1855, în 1850 avea 65 ani), soția Vasilca (55 ani), copii: Constantin (24 ani), Gheorghe (16 ani), Ion (14 ani), Elisaveta (11 ani)

Bejenari Sava Ion (n.1954), soția Uliana (n.1953), copii: Ghenadie (n.1977), Iurie (n.1979), Elena (n.1982)

Begleț Vasile Mihail (31 ani), soția Ecaterina (17 ani)

Belciug Gheorghe Petru (61 ani), soția (53 ani)

1942 Begliță Ana (n.1908), copii: Varvara (n.1925), Alexandra (n.1928), Liuba (n.1930), Olga (n.1940) Begliță Mihail (n.1915), soția Maria (n.1921) Begliță Vasile (n.1918), soția Domnica (n.1921), copii: Silvia (n.1942) 2002 Begleț Nicolai Vasile (n.1955), soția Vera (n.1956), copii: Svetlana (n.1976), Eugeniu (n.1978), Nicolai (n.1984) Beglița Lidia Alexei (n.1957), copii: Valentin (n.1982) Beglița Valeriu Vasile (n.1958), soția Lidia (n.1961), copii: Alexandru (n.1984), Valeria (n.1993) 1942 Bejan Cozma (n.1919), soția Agafia (n.1919), copii: Vera (n.1940), tata Hariton (n.1880) Bejan Efim (n.1912), soția Ioana (n.1919), copii: Ion (n.1941) Bejan Gheorghe (n.1908), soția Maria (n.1914), copii: Elena (n.1939), Agafia (n.1940)

1859 Belciug Luca Vasile (31 ani) Belciug Manole Vasile (decedat în 1854, în 1850 avea 38 ani), soția Elena (32 ani), copii: Vasile (12 ani), Elena (16 ani) Belciug Vasile Procopie (decedat în 1851, în 1850 avea 80 ani) 2002 Benderschi Vasile Nicolai (n.1961), soția Zinaida (n.1961), copii: Maia (n.1987), Sandu (n.1998) Berdaga Vasile Alexandru (n.1954), soția Larisa (n.1960), copii: Denis (n.1985), Arteom (n.1991) 1942 Berjan Alexei (n.1911), soția Pelagheia (n.1916), copii: Eufrosinia (n.1938), Elena (n.1941) Berjan Ana (n.1867) Berjan Elena (n.1918), copii: Tamara (n.1939), Teodor (n.1941) Berjan Grigore (n.1879), soția Varvara (n.1891), copii: Filip (n.1918), Eugenia (n.1926), Ana (n.1928), Teodora (n.1930)

238

Berjan Spiridon (n.1869), soția Eugenia (n.1874)

M ereni

Berjan Ana Gheorghe (n.1964)

2002 Berjan Anatolie Mihai (n.1977), soția Galina (n.1982), copii: Daniel (n.2000) Berjan Grigore Sava (n.1950), soția Vera (n.1954), copii: Mariana (n.1980), Ana (n.1982), Ghenadie (n.1986)

2002 Bescheru Anatolie Nicolai (n.1943), soția Maria (n.1957), copii: Veceaslav (n.1977), Carolina (n.1993) 2002 Bespalov Alexei Petru (n.1964), soția Olga (n.1967), copii: Ana (n.1986), Lidia (n.1987), Petru (n.1992) 2002

Berjan Ion Sava (n.1957), soția Elena (n.1956), copii: Nadejda (n.1983), Serghei (n.1985), Alexandra (n.1995)

Bețcu Angela Simion (n.1970), copii: Alina (n.1998), Dumitru (n.1993)

Berjan Liudmila Maxim (n.1944) Berjan Melania Filip (n.1939)

Bețcu Gheorghe Dumitru (n.1951), soția Liuba (n.1959), copii: Dumitru (n.1974), Radu (n.1979), nora Mariana (n.1982), nepotul Dumitru (n.2000)

Berjan Mihai Sava (n.1954), soția Maria (n.1954), copii: Viorica (n.1979), Natalia (n.1986)

Bețcu Simion Iacob (n.1944), soția Larisa (n.1950), copii: Vladimir (n.1977), nora Maria (n.1984)

Berjan Mihai Zaharia (n.1943), soția Alexandra (n.1951), copii: Andrei (n.1981)

Bețcu Tudor Iacob (n.1949), soția Valentina (n.1953), copii: Vitalie (n.1976), Victoria (n.1981)

Berjan Tudor Simion (n.1934), soția Melania (n.1935) Berjan Valentin Gheorghe, soția Lidia Berjan Valeriu Vasile (n.1970), soția Aliona (n.1975), copii: Vitalie Berjan Vasile Zaharia (n.1941), soția Vera (n.1950), copii: Aliona (n.1981), Tatiana (n.1988) 1859 Bernevescu Vasile Sofronie (24 ani) 1942

2002 Bivol Petru Tudor (n.1954), soția Nina (n.1963), copii: Nicolai (n.1983) Bivol Vera Ion (n.1961) 2002 Blidari Ion Vasile (n.1976), soția Viorica (n.1977) 2002 Boaghi Leonid Ion (n.1950), soția Lidia (n.1950), copii: Marin (n.1978), Cristina (n.1986)

Bernevec Eudochia (n.1888), copii: Vasile (n.1920)

1942

Bernevec Vasile (n.1921), soția Teodosia (n.1923)

Bocan Teodor (n.1902), soția Eugenia (n.1909), copii: Maria (n.1929) 2002

2002 Bernevec Andrei Ion , soția Virginia (n.1979), copii: Ana Bernevec Grigore Vasile (n.1956), soția Galina (n.1958), copii: Arcadi (n.1981), Adrian (n.1985) Bernevec Ion Vasile (n.1948), soția Maria (n.1951), copii: Serghei (n.1971), Elena (n.1983) Bernevec Maria Simion (n.1952), copii: Anatolie (n.1980), Vitalie (n.1982), Eugeniu (n.1985)

Bodean Constantin Alexandru (n.1965), soția Galina (n.1967), copii: Maxim (n.1987), Cătălin (n.2000) 1942 Boghiu Constantin (n.1913), soția Elena (n.1901) (n.1904), copii: Valentina (n.1935)

Bernevec Parascovia Tudor (n.1921)

Boghiu Ion (n.1903), soția Ecaterina (n.1908), copii: Nadejda (n.1930), Gheorghe (n.1932), Eufrosenia (n.1934), Mihai (n.1939)

Bernevec Victor Vasile (n.1962), soția Valentina (n.1967), copii: Victoria (n.1987), Cristina (n.1990)

Boghiu Onofrei (n.1898), soția Xenia (n.1904), copii: Chilina (n.1924), Nadejda (n.1926)

1942 Bojescu Constantin (n.1923), soția Maria (n.1922) Bojescu Chiril (n.1900), soția Milania (n.1901), copii: Agrepina (n.1922), Grigore (n.1924), Teodora (n.1928), Alexandra (n.1933), Valentina (n.1933), Maria (n.1935), Nadejda (n.1936), Gheorghe (n.1934) Bojescu Constantin (n.1905), soția Alexandra (n.1905), copii: Timofei (n.1929), Gheorghe (n.1934), Irina (n.1942) Bojescu Filip (n.1880), soția Varvara (n.1882), copii: Maria (n.1924), Ion (n.1927), Ana (n.1933) Bojescu Filip (n.1912), soția Alexandra (n.1920) Bojescu Ion (n.1918), soția Ioana (n.1920) 2002

Boldan Gheorghe Tudor (63 ani), soția Feocla (42 ani), copii: Constantin (decedat în 1854, în 1850 avea 16 ani), Toma (19 ani), Ioana (16 ani) Boldan Ion Gheorghe (30 ani), soția Zinovia (28 ani), copii: Ana (3 ani), Anastasia (1 an) Boldan Timofte Gheorghe (decedat în 1854, în 1850 avea 25 ani), copii: Dumitru (decedat și născut în 1848) 2002 Borzic Nicolai Moisei (n.1933), soția Elena (n.1937) Borzic Tudor Moisei (n.1935), soția Valentina (n.1947) Bostan Oleg Andrei (n.1974), soția Galina (n.1973), copii: Ana (n.1996) 1859

Bojescu Andrei Filip (n.1959)

Boșcan Gheorghe Dumitru (39 ani), soția Maria (43 ani), copii: Vasile (16 ani), Grigore (2 ani)

Bojescu Eudochia Ion (n.1930)

Boșcan Ion Dumitru (63 ani), soția Parascovia (58 ani)

Bojescu Galina Timofei (n.1967), copii: Ion (n.1991), Petru (n.2000) Bojescu Ghenadie Mihai (n.1976), soția Mariana (n.1981), copii: Cătălin (n.2002) Bojescu Grigore Chiril (n.1924), copii: Tatiana (n.1966) Bojescu Grigore Filip (n.1941), soția Milania (n.1950), copii: Ion (n.1978); nora Liudmila (n.1982), nepoata Andreia (n.2002) Bojescu Maria Ionisie (n.1933)

1942 Boț Petru (n.1909), soția Daria (n.1912), copii: Luca (n.1934), Ștefan (n.1938), Vasile (n.1941), Maria (n.1937) Boț Tudosia (n.1902), copii: Elena (n.1932), Zinovia (n.1934) 2002 Boțan Nicolai Petru (n.1970), soția Lilia (n.1971), copii: Irina (n.1992), Dorina (n.1995), Gheorghe (n.1998) 2002

Bojescu Mihai Grigore (n.1951), soția Maria (n.1954), copii: Ghenadie (n.1976)

Botea Alic Gheorghe (n.1969)

Bojescu Mihai Ion (n.1953), soția Sofia (n.1952), copii: Natalia (n.1981)

Botea Anatolie Nicolai (n.1965), soția Elena (n.1967), copii: Mariana (n.1987), Vera (n.1990), Ion (n.1990)

Bojescu Petru Constantin (n.1949), copii: Liliana (n.1974), Aliona (n.1985), nepotul Cristian (n.1994)

Botea Gheorghe Ilarion (n.1939)

Bojescu Vasile Gheorghe (n.1957), soția Lilia (n.1961), copii: Nadejda (n.1981), Tatiana (n.1983)

Botea Iurie Gheorghe (n.1966), soția Zinaida (n.1965), copii: Lilia (n.1989), Irina (n.1993), Nicolai (n.2000) Botea Liuba Nicolai (n.1957), copii: Tatiana (n.1986)

Bojescu Victor Gheorghe (n.1964), soția Lilia (n.1967)

Botea Nicolai Ilarion (n.1934)

Bojescu Victor Grigore (n.1956), soția Ana (n.1951)

Botea Nicolai Mihai (n.1953), soția Liuba (n.1954), copii: Oxana (n.1982), Cristina (n.1990), Olga (n.1994)

Bojescu Victor Timofei (n.1957), soția Tamara (n.1961), copii: Natalia (n.1982), Tatiana (n.1983), Diana (n.1985), Timofei (n.1998)

Botea Victor Nicolai (n.1961), soția Valentina (n.1962), copii: Dorina (n.1985), Ina (n.1988), Liudmila (n.1995)

239

1859

M ereni

Boghiu Trofim (n.1878), soția Teodora (n.1882), copii: Maria (n.1918)

M ereni 240

2002 Botezatu Vitalie Nicolai (n.1974), soția Olga (n.1973), copii: Cristina (n.1995), Dorina (n.1995) 2002 Botnarenco Larisa Grigore (n.1954), copii: Liudmila (n.1982) 1859 Brad Lupu Ion (40 ani), soția Elisaveta (30 ani), copii: Constantin (7 ani), Ana (11 ani), Varvara (5 ani) Brad Simion Ion (decedat în 1854; în 1850 avea 53 ani), soția Maria (58 ani), copii: Constantin (26 ani), Nicolae (decedat în 1854, în 1850 avea 8 ani)

Brad Serghei Tudor (n.1970) Brad Tudor Andrei (n.1951), soția Alexandra (n.1954) Brad Tudor Petru (n.1938), soția Ana (n.1944) Brad Zinovia Leon (n.1933) Bradu Dumitru Gheorghe (n.1952), soția Tamara (n.1958), copii: Igor (n.1977), Ina (n.1981), Eugeniu (n.1985), Tatiana (n.1987) Bradu Valentin Gheorghe (n.1961) Braga Aurelia 1942

Brad Vasile Ion (44 ani), soția Ioana (38 ani), copii: Toader (20 ani), Gheorghe (18 ani), Ion (14 ani), Anton (11 ani), Maria (19 ani), Anastasia (6 ani)

Brăileanu Visarion (n.1904), soția Olga (n.1907), copii: Varvara (n.1925), Trofim (n.1927), Ștefan (n.1928), Nicolae (n.1930), Andrei (n.1933), Natalia (n.1933), Ilie (n.1939)

1942

2002

Brad Andrei (n.1913), soția Olga (n.1923) Brad Anton (n.1911), soția Alexandra (n.1910), copii: Iacob (n.1932), Mihai (n.1935), Maria (n.1938), Eudochia (n.1940) Brad Costache (n.1887), soția Stepanida (n.1891), copii: Maria (n.1923), Alexandra (n.1927), Axenia (n.1929), Andrei (n.1930), Eudochia (n.1934) Brad Ion (n.1876), soția Nadejda (n.1894), copii: Vasile (n.1916), Gheorghe (n.1918), Eufrosenia (n.1924), Sofia (n.1926), Olga (n.1932) Brad Ion (n.1913), soția Maria (n.1912), copii: Ivdenia (n.1936), Elena (n.1941) Brad Petru (n.1915), soția Maria (n.1916), copii: Teodor (n.1938), Nina (n.1942); sora Fevronia (n.1907) Brad Pilagheia (n.1891), copii: Vasilița (n.1908)

Brăilă Eugeniu Serghei (n.1975), soția Mariana (n.1975), copii: Pavel (n.1997) Brăilă Serghei Pavel (n.1941), soția Sofia (n.1948), copii: Alexandru (n.1972) 1859 Brânzan Andrei Simion (24 ani), soția Ecaterina (24 ani), frații: Grigore (26 ani), Toader (16 ani) 1942 Brânzaniuc Filimon (n.1921), soția Eufrosenia (n.1921), copii: Iulia (n.1941) 2002 Brânzilă Grigore Afanasie (n.1955), soția Axenia (n.1952), copii: Alexandru (n.1989) 1942

Bradu Vladimir (n.1908), soția Elena (n.1910), copii: Andrei (n.1933), Nadejda (n.1935), Ana (n.1938), Ion (n.1941)

Brașoveanu Mihai (n.1900), soția Parascovia (n.1901), copii: Maria (n.1937), Vera (n.1929), Ion (n.1934)

2002

2002

Brad Eugenia Roman (n.1955), copii: Elena (n.1982), Vasile (n.1995)

Brașovean Maria Alexei (n.1930)

Brad Gheorghe Ion (n.1915) Brad Olga Tudor (n.1939)

Bratacenco Nicolai Achim (n.1942), soția Maria (n.1939), copii: Tatiana (n.1977), Veceaslav (n.1973)

Brad Petru Andrei (n.1958), soția Vera (n.1959), copii: Natalia (n.1981), Olesea (n.1987)

Bratacencu Anatolie Nicolai (n.1969), soția Tatiana (n.1976), copii: Mariana (n.1995)

2002

Briceag Pintilie (n.1893), soția Agafia (n.1901), copii: Vasile (n.1921), Toma (n.1930), Eugenia (n.1931), Iacob (n.1932), Maxim (n.1936), Mihai (n.1938), Marina (n.1941) Briceag Ion (n.1914), soția Parascovia (n.1914), copii: Teodor (n.1934), Simion (n.1936), Sofia (n.1938), Andrei (n.1941) 2002 Briceag Afanasie Filip (n.1958), soția Eugenia (n.1951), copii: Veceaslav (n.1978), Oleg (n.1981), Ion (n.1982) Briceag Alexei Tudor (n.1960), soția Stepanida (n.1949), copii: Viorel (n.1984), Natalia (n.1986) Briceag Andrei Ion (n.1945), soția Lidia (n.1948), copii: Galina (n.1969), Mariana (n.1985) Briceag Andrei Ion (n.1969), soția Diana (n.1981), copii: Doina (n.1997), Daniel (n.2000) Briceag Eugenia Pintilie (n.1933) Briceag Gheorghe Filip (n.1964) Briceag Ion Andrei (n.1978), soția Liudmila (n.1977), copii: Sandu (n.2000), Dorin (n.2002) Briceag Maxim Pintilie (n.1936) Briceag Mihai Simion (n.1963), soția Natalia (n.1971), copii: Mihaela (n.1996), Sanda (n.1999), Ion (n.2000) Briceag Nina Alexei (n.1946), copii: Serghei (n.1967), Ghenadie (n.1971), Nicolai (n.1974) Briceag Stepanida Andrei (n.1934)

Brumă Teodor (n.1884), soția Elena (n.1891), copii: Varvara (n.1927), Parascovia (n.1928), Neonila (n.1934) Brumă Toma (n.1882), soția Milania (n.1896), copii: Sofia (n.1923), Vera (n.1928), Gori (n.1931), Maria (n.1938) Brumă Toma I. (n.1890), soția Grăchina (n.1900), copii: Pavel (n.1926), Olga (n.1928), Teodor (n.1930) Brumă Vera (n.1903), copii: Efim (n.1920), Sava (n.1924), Ioana (n.1928) 2002 Brumă Ala Dumitru (n.1987) Brumă Andrei Ion (n.2000) Brumă Ion Simion (n.1951), soția Galina (n.1964), copii: Octavian (n.1983), Doina (n.1992), Anișoara (n.1993) Brumă Lidia Andronic (n.1957), copii: Serghei (n.1978); nora Veronica (n.1978), nepotul Andrei (n.2001) Bruma Maria Ion (n.1923) Brumă Nicolai Simion (n.1956), soția Xenia (n.1957), copii: Radu (n.1984), Olga (n.1986) Brumă Parascovia Pahomi (n.1916) Brumă Serghei Pavel (n.1953), soția Ana (n.1955), copii: Alexandru (n.1978), Vitalie (n.1981) Brumă Valentin Ion (n.1941), copii: Arcadie (n.1967) Brumă Vasile Pavel (n.1952), soția Alexandra (n.1955), copii: Leonid (n.1977), Igor (n.1980), Nadejda (n.1987) Brumă Veaceslav Tudor (n.1965), soția Tatiana (n.1968), copii: Natalia (n.1987), Irina (n.1998) 2002

Briceag Valeriu Toma (n.1963), soția Liuba (n.1976), copii: Serghei (n.1996)

Bucicovscaia Claudia Gheorghe (n.1959)

Briceag Victor Petru (n.1963), soția Efimia (n.1964), copii: Rodica (n.1985), Andrei (n.1987), Sandu (n.1997)

Buciucianu Boris Arteom (n.1956), soția Maria (n.1959), copii: Adrian (n.1982), Arteom (n.1985), Artur (n.1988)

1942

1942

Brumă Ana (n.1887), copii: Iochim (n.1917) Brumă Gori (n.1917), soția Eufrosenia (n.1921) Brumă Ion (n.1913), soția Parascovia (n.1916), copii: Valentin (n.1941)

Buda Afanasie (n.1877), soția Zinovia (n.1887) 1859 Budiștean Simion Andrei (33 ani), soția Eudochia (28 ani)

Brumă Sava (n.1887), soția Pilagheia (n.1890), copii: Gheorghe (n.1927), Constantin (n.1930), Vera (n.1923)

Budiștean Vasile Anton (41 ani), copii: Serghei (15 ani), Ion (5 ani) 2002

Brumă Simion (n.1902), soția Ana (n.1908), copii: Maria (n.1919)

Budișteanu Gheorghe Agafon (n.1957), soția Ana (n.1947), copii: Iurie (n.1981)

M ereni 241

1942

M ereni 242

1859 Buga Afanasie Grigore (33 ani), soția Varvara (31 ani) Buga Constantin Gheorghe (43 ani), soția Elena (36 ani), copii: Petrachi (3 ani), Gheorghe (1 an), Maria (11 ani), Zamfira (9 ani)

Buga Ștefan (n.1886), soția Axenia (n.1892) Buga Toma (n.1920), soția Vera (n.1920), copii: Petru (n.1940) Buga Trofim (n.1882), soția Eufrosenia (n.1896) 2002

Buga Dumitru Serghei (63 ani), soția Feodosia (53 ani), copii: Andrei (18 ani)

Buga Anatolie Afanasie (n.1957), soția Ana (n.1963), copii: Ghenadie (n.1983), Victoria (n.1989)

Buga Gheorghe Grigore (28 ani), soția Ana (26 ani)

Buga Anatolie Ion (n.1971), soția Nadejda (n.1976), copii: Andrei (n.1995), Alina (n.1999)

Buga Ion Anton (38 ani), soția Elena (30 ani), copii: Ana (2 ani) Buga Ion Grigore (41 ani), soția Maria (32 ani), copii: Afanasie (13 ani), Agafia (9 ani), Ana (4 ani) Buga Lefter Grigore (26 ani), soția Parascovia (16 ani) 1942 Buga Alexei (n.1880), soția Iulita (n.1887) Buga Andrei (n.1896), soția Maria (n.1896), copii: Simion (n.1925), Teodor (n.1928) Buga Andrei F. (n.1905), soția Maria (n.1907), copii: Maria (n.1925), Nina (n.1929), Melania (n.1934), Agafia (n.1939) Buga Andrei Ion (n.1904), soția Alexandra (n.1907), copii: Sevastian (n.1931), Ioana (n.1935), Ilarion (n.1940) Buga Dionisie (n.1901), soția Ana (n.1907), copii: Ecaterina (n.1932), Gheorghe (n.1939), Constantin (n.1942), Elena (n.1942) Buga Filat (n.1880), soția Pilagheia (n.1883), copii: Ioan (n.1934) Buga Gheorghe (n.1890), soția Alexandra (n.1897), copii: Parascovia (n.1923), Maria (n.1928), Hristina (n.1930), Afanasie (n.1932), Vera (n.1933), Olga (n.1936) Buga Ion (n.1906), soția Anastasia (n.1896) Buga Ion (n.1907), soția Vera (n.1910), copii: Valentin (n.1934), Dumitru (n.1936), Maria (n.1938), Teodora (n.1941) Buga Leon (n.1910), soția Ana (n.1915), copii: Trofim (n.1936), Maria (n.1939); soacra Maria (n.1860) Buga Leon (n.1920), soția Nadejda (n.1924) Buga Marcu (n.1889), soția Maria (n.1896), copii: Marica (n.1924), Varvara (n.1928), Nadejda (n.1930), Alexandra (n.1932)

Buga Constantin Leon (n.1946), soția Eugenia (n.1954), copii: Serghei (n.1977), Arcadie (n.1980), Victor (n.1982), Nadejda (n.1983), Olga (n.1990) Buga Galina Ignat (n.1937) Buga Gheorghe Tudor (n.1965), soția Aurelia (n.1972), copii: Andrei (n.1991), Ana (n.1992) Buga Grigore Tudor (n.1954), soția Iulia (n.1960), copii: Tatiana (n.1983), Mariana (n.1986) Buga Ilie Toma (n.1956), soția Larisa (n.1961), copii: Victor (n.1986) Buga Ion Toma (n.1949), soția Valentina (n.1949), copii: Aliona (n.1978), Ina (n.1984) Buga Lion Andrei (n.1920) Buga Maria Alexei (n.1938) Buga Mihai Toma, soția Maria, copii: Alina, Irina Buga Olga Ștefan (n.1938) Buga Parascovia Leon (n.1942) Buga Serghei Dumitru (n.1973), soția (n.1973), copii: Victor (n.1999), Dumitru (n.2001) Buga Serghei Ion (n.1966), soția Svetlana (n.1972), copii: Olga (n.1992), Victor (n.1994) Buga Ștefan Toma (n.1959), soția Maria (n.1961), copii: Dorina (n.1985) Buga Stepanida Ion (n.1934) Buga Tudor Andrei (n.1925) Buga Valentin Ion (n.1964), soția Aurelia (n.1968), copii: Tatiana (n.1987), Natalia (n.1990), Ion (n.1993), Mihai (n.1998) Buga Vera Efim (n.1910) Buga Vera Leon (n.1920)

Bujac Mihail Grigore (decedat în 1854, în 1850 avea 45 ani), soția Anisia (48 ani), copii: Ion (21 ani), soția lui Elisaveta (20 ani) Bulucan Simion Maxim (29 ani) 1942 Bujac Afanasie (n.1900), soția Matroana (n.1900), copii: Maria (n.1925), Nadejda (n.1928), Teodor (n.1930), Profir (n.1934), Efimia (n.1936), Paulina (n.1940) Bujac Emilian (n.1906), soția Teodora (n.1908), copii: Mihail (n.1932), Parascovia (n.1941)

Bujac Alexandra Luca (n.1935) Bujac Ana Petru (n.1940) Bujac Andrei Ion (n.1929), soția Nina (n.1929) Bujac Claudia Ion (n.1952), copii: Andrian (n.1981) Bujac Efim Ion (n.1947), soția Valentina (n.1951), copii: Ina (n.1975), Mariana (n.1979), Liliana (n.1984) Bujac Eugenia Cristofor (n.1921) Bujac Ion Vladimir (n.1946), soția Eugenia (n.1949) Bujac Iulia Andrei (n.1970), copii: Maria (n.1991) Bujac Leonid Andrei (n.1966), soția Sofia (n.1966), copii: Mariana (n.1989), Petru (n.1995) Bujac Luca Afanasie (n.1922)

Bujac Eremia (n.1903), soția Teodora (n.1902), copii: Efim (n.1925), Ilie (n.1930), Efrim (n.1935)

Bujac Maria Afanasie (n.1925)

Bujac Eudochia (n.1886)

Bujac Mihai Tudor (n.1960), soția Maria (n.1963), copii: Alexandru (n.1982), Cristina (n.1988)

Bujac Hristian (n.1875), soția Fevronia (n.1880), copii: Vladimir (n.1921), Eugenia (n.1923) Bujac Ion (n.1904), soția Ana (n.1905), copii: Andrei (n.1929), Afanasie (n.1931), Parascovia (n.1937), Anastasia (n.1939) Bujac Ion I. (n.1914), soția Vera (n.1921) Bujac Iosif (n.1908), soția Pilagheia (n.1911), copii: Elena (n.1937) Bujac Lupu (n.1863), soția Ana (n.1892), copii: Cristina (n.1923), Alexandra (n.1931), Filip (n.1934) Bujac Simion (n.1897), soția Elena (n.1900), copii: Teodosia (n.1924), Nadejda (n.1926), Ion (n.1938)

Bujac Maria Vasile (n.1935)

Bujac Nicolai Mihai (n.1962), soția Lilia (n.1966), copii: Alexandru (n.1985), Elena (n.1989) Bujac Olga Ion (n.1939) Bujac Serghei Ion (n.1970), soția Tatiana (n.1973), copii: Valeria (n.1994) Bujac Tudor Mihai (n.1959), soția Ioana (n.1960), copii: Ion (n.1980), Anastasia (n.1985), Mariana (n.1992) Bujac Valeriu Gheorghe (n.1963), soția Larisa (n.1964), copii: Mariana (n.1985), Otilia (n.1989) Bujac Valeriu Grigore (n.1959) Bujac Vasile Hristofor (n.1913)

Bujac Teodor (n.1905), soția Ana (n.1908), copii: Ioan (n.1928), Grigore (n.1930), mama Suzana (n.1860)

Bujac Vasile Ilie (n.1921), soția Daria (n.1926)

Bujac Teodosie (n.1918), soția Natalia (n.1919)

Bujac Victor Ion (n.1972)

Bujac Trofim (n.1908), soția Maria (n.1914), copii: Teodor (n.1934), Tamara (n.1939), Valentin (n.1941)

Bujac Vladimir Alexandru, soția Maria (n.1958), copii: Ion (n.1987)

Bujac Vasile (n.1913), soția Olga (n.1916), mama Eudochia (n.1885)

1942

Bujac Vasile (n.1921), soția Daria (n.1926) Bujac Vladimir (n.1903), soția Ioana (n.1906), copii: Natalia (n.1927), Ion (n.1930), Petru (n.1932), Teodor (n.1937)

Bujac Vera Ion (n.1952)

Bujescu Gavril (n.1919), soția Maria (n.1919), copii: Olga (n.1938), Teodor (n.1940), Ioan (n.1941) 2002 Bujor Pavel Dumitru (n.1957), soția Elena (n.1961), copii: Vitalie (n.1981), Ion (n.1984)

243

Bujac Doroftei Grigore (45 ani), soția Maria (23 ani), copii: Constantin (12 ani), Vasile (3 ani), Zamfira (14 ani), Anica (5 ani)

2002

M ereni

1859

M ereni 244

Bujor Vitalie Pavel (n.1981), soția Angela (n.1981) Bulahova Svetlana Victor (n.1952) Bulat Ioana Petru (n.1940) Bulat Leonid Ion (n.1967), soția Liudmila (n.1972), copii: Anatolie (n.1991), Grigore (n.1992), Elena (n.1997) 1942 Bulgaru Ion (n.1908), soția Maria (n.1914), copii: Teodor (n.1923), Olga (n.1937), Ecaterina (n.1939), Vera (n.1942) Bulgaru Mihail (n.1910), soția Vera (n.1916), copii: Ion (n.1938), Nina (n.1941); tata Petru (n.1880) Bulgaru Pavel (n.1898), soția Natalia (n.1900), copii: Petru (n.1926), Parascovia (n.1928), Ioan (n.1930)

Bulgaru Vladimir Ion (n.1949), soția Natalia (n.1940), copii: Valentin (n.1974), Mihai (n.1977) Buliga Iacob Nicolai (n.1956), soția Tatiana (n.1959), copii: Vladimir (n.1980), Alexandru (n.1981) 1942 Bunescu Hariton, soția Irina (n.1909), copii: Zinovia (n.1934), Mihai (n.1938), Cozma (n.1936), Vasile (n.1941) 1859 Bunu Feodor Vasile (43 ani), soția Varvara (38 ani), copii: Aftenie (18 ani), Constantin (6 ani), Nicolae (1 an), Parascovia (15 ani) Bunu Ion Vasile (40 ani) 1942

Bulgaru Rodion (n.1913), soția Alexandra (n.1912), copii: Victor (n.1940), Valentina (n.1934); mama Zinovia (n.1882)

Bunu Alexandru (n.1914), soția Ana (n.1914), copii: Vera (n.1934), Constantin (n.1940)

Bulgaru Vasile (n.1906), soția Maria (n.1912), copii: Valentina (n.1935), Mihail (n.1937), Ștefan (n.1941)

Bunu Iacob (n.1879), soția Feodosia (n.1881), copii: Maria (n.1918), Gheorghe (n.1940)

Bulgaru Vasile (n.1921), soția Hristina (n.1923), copii: Gheorghe (n.1942)

2002

2002 Bulgaru Boris Ion (n.1959), soția Galina (n.1966), copii: Alexandru (n.1995) Bulgaru Domnica Tudor (n.1933) Bulgaru Elena Petru (n.1945)

Bunu Anatolie Ion (n.1971), soția Viorica (n.1975), copii: Sandu (n.1993), Vlad (n.1996) Bunu Constantin Alexandru (n.1955), soția Parascovia (n.1956), copii: Mihai (n.1982), Ion (n.1988) Bunu Ghenadie Constantin (n.1978), soția Elena (n.1980)

Bulgaru Eudochia Vasile (n.1950), copii: Ana (n.1986)

Bunu Serghei Ion (n.1975), soția Olga (n.1980), copii: Ion (n.2000)

Bulgaru Gheorghe Ion (n.1969), soția Zinaida, copii: Gheorghe (n.1991), Ion (n.1992), Zinaida (n.1990)

Bunu Vera Ion (n.1946)

Bulgaru Ion Pavel (n.1930), soția Natalia (n.1937) Bulgaru Maria Luchian (n.1919) Bulgaru Mihai Vasile (n.1936), soția Natalia (n.1940) Bulgaru Ruslan Boris (n.1979), soția Natalia (n.1982), copii: Dan (n.2001) Bulgaru Serghei Ștefan (n.1968), soția Ana (n.1967), copii: Ștefan (n.1990), Ilie (n.1991) Bulgaru Stepanida Ion (n.1945) Bulgaru Valentina Ion (n.1965), copii: Cristina (n.1986), Alexandru (n.1989)

1942 Burduja Chiril (n.1884), soția Elena (n.1884), copii: Cristina (n.1915), Alexandru (n.1923), Gheorghe (n.1925) 2002 Burdujan Maria Tudor (n.1949), copii: Octavian (n.1981) 2002 Burlaciuc Anatolie Vasile (n.1940), soția Maria (n.1945), copii: Alexandru (n.1976) Burlaciuc Tatiana Anatolie, copii: Vlad (n.1993) 1859

Bulgaru Victor Mihai (n.1960), soția Lidia (n.1962), copii: Aleona (n.1984), Igor (n.1989)

Burlac Toader Grigore (78 ani), soția Maria (69 ani), copii: Vasile (25 ani), Zinovia (12 ani)

Bulgaru Victor Tudor (n.1963), soția Ana (n.1963), copii: Nadejda (n.1986), Valeriu (n.1992), Adrian (n.1993)

Burlacu Dumitru Timofei (31 ani), mama Elena (58 ani)

2002

Caimacan Efim (n.1904), soția Anghelina (n.1914), copii: Teodor (n.1931), Simion (n.1937)

Burlacu Maria Ion

Caimacan Grigore (n.1868), soția Daria (n.1875)

Burlacu Valentina Zaharia (n.1938)

Caimacan Vasile (n.1904), soția Alexandra (n.1908), copii: Haralampie (n.1933), Pavel (n.1940)

Burlea Vera Ștefan (n.1961), copii: Vitalie (n.1983) 2002 Bușmachiu Vladimir Ștefan (n.1958), soția Maria (n.1958), copii: Vladislav (n.1980), Serghei (n.1986), Natalia (n.1986) 1859 But Vasile Lazăr (decedat în 1856 și Constantin în 1850 avea 33 ani), copii: Constantin (18 ani), soția lui Ioana (19 ani), frați: Grigore (15 ani), Ilie (11 ani) 2002 Butnicov Liudmila Ilie (n.1972), copii: Dorin (n.1992), Mariana (n.1993), 1942 Butucel Gheorghe (n.1904), soția Tecla (n.1907), copii: Chiril (n.1936) Butucel Ion (n.1903), soția Pilagheia (n.1904), copii: Nicolae (n.1924), Alexandru (n.1929) Butucel Petru (n.1910), soția Iustina (n.1922), copii: Valentina (n.1942) Butucel Sava (n.1900), soția Anastasia (n.1892), copii: Ion (n.1939), Vasile (n.1932), Emilian (n.1926), Timofei (n.1926), Zaharia (n.1928) 2002 Buzenco Vasile Gherasim (n.1961), soția Ana (n.1961), copii: Irina (n.1995), Tudor Caburgan Melania Ion (n.1956)

Caimacanu Catinca (n.1889), copii: Ion (n.1924), Alexandra (n.1927) Caimacanu Irina (n.1897), copii: Mihail (n.1921), Ion (n.1923), Alexandra (n.1926) 2002 Caimacan Ion Ion Caimacan Valeriu Tudor (n.1963), soția Galina (n.1964), copii: Diana (n.1985), Oxana (n.1987), Adrian (n.1993) 1942 Călugăru Nicolae (n.1911), soția Eugenia (n.1916), copii: Anastasia (n.1937), Gheorghe (n.1941) 1942 Căpățină Isachi (n.1897), soția Anisia (n.1896), copii: Iacob (n.1923), Parascovia (n.1926), Ioana (n.1928), Toma (n.1931), Ana (n.1932) Căpățină Zaharie (n.1886), soția Efimia (n.1886), copii: Petru (n.1923), Alexandra (n.1922), Gheorghe (n.1926), Ion (n.1928) 2002 Căpățână Efimia Emilian (n.1927) Căpățână Ion Petru (n.1948), soția Eugenia (n.1953), copii: Irina (n.1989), Serghei (n.1988) Căpățână Leonid Gheorghe (n.1969), soția Viorica (n.1978), copii: Irina (n.1996), Lidia (n.1997) Căpățână Mihai Petru (n.1951), soția Liuba (n.1951), copii: Petru (n.1974), nepotul Dumitru (n.2001)

1859

Căpățână Tatiana Ion (n.1973), copii: Mihai (n.1993), Ana (n.1996)

Caimacan Constantin Ion (27 ani), soția Elena (16 ani), copii: Nicolae (1 an)

Căpățână Veceaslav Gheorghe (n.1962), soția Ana (n.1966), copii: Teodor (n.1986), Cristina (n.1998)

Caimacan Ion Pahomie (63 ani), soția Fevronia (48 ani), copii: Mihail (24 ani), Tanase (16 ani), Elena (20 ani) Caimacan Ștefan Pahomie (59 ani), soția Maria (51 ani), copii: Nistor (14 ani), Elena (20 ani)

Căpățână Victor Gheorghe (n.1960), soția Liuba (n.1967), copii: Andreia (n.1986), Anatolie (n.1989) 1942 Capșa Ion (n.1912), soția Maria (n.1916), copii: Nicolae (n.1941)

245

1942

M ereni

Burlacu Serghei Grigore (63 ani), copii: Ion (25 ani), soția lui Ion Ecaterina (21 ani), copii: Carp (3 ani), Demente (1 an)

M ereni 246

2002 Capșa Elena Alexandru (n.1945), copii: Nadejda (n.1978) Capșa Iurie Nicolai (n.1968), soția Natalia (n.1972), copii: Irina (n.1990), Elena (n.2000) Capșa Victor Ion (n.1957), soția Vera (n.1958), copii: Anatolie (n.1988) Caraji Mihai Ion (n.1967), soția Larisa (n.1968), copii: Sandu (n.1990), Doina (n.1992) 1859 Caraman Constantin Tănase (33 ani), soția Pilagheia (37 ani), copii: Simion (2 ani), Eugeniu (1 an)

Caraman Petru Gheorghe (n.1877), soția Olga (n.1879), copii: Maria (n.1916), Vasile (n.1918), Hristina (n.1920) Caraman Ștefania (n.1900), copii: Vlad (n.1924), Teodor (n.1927), Maria (n.1929), Mihai (n.1934) 2002 Caraman Alexandra Zaharia (n.1922) Caraman Aliona Anatolie (n.1978) Caraman Anatolie Ion (n.1959), soția Maria (n.1960), copii: Eugeniu (n.1983), Radu (n.1986), Marin (n.1995), Dan (n.1995) Caraman Anatolie Mihai (n.1961)

Caraman Dumitru Andrei (43 ani), soția Safta (41 ani), copii: Gheorghe (18 ani), Ion (11 ani), Constantin (9 ani), Ana (14 ani), Ecaterina (5 ani)

Caraman Anatolie Petru (n.1960), soția Svetlana (n.1963), copii: Rodica (n.1984)

Caraman Dumitru Ștefan (51 ani), copii: Zamfir (19 ani), Gheorghe (12 ani), Grigore (7 ani)

Caraman Andrei Petru (n.1963), soția Galina (n.1962), copii: Natalia (n.1986), Olga (n.1988)

Caraman Iovu Dumitru (22 ani), soția Elisaveta (18 ani)

Caraman Ion Gheorghe (n.1955), soția Valentina (n.1959), copii: Viorica (n.1981), Alexandru (n.1984), Leonid (n.1989)

Caraman Simion Dumitru (25 ani), soția Soltana (25 ani) Caraman Tanase Platon (68 ani), copii: Ion (28 ani), soția Elena (25 ani), copii: Gheorghe (1 an)

Caraman Anatolie Petru (n.1956)

Caraman Ion Tudor (n.1940)

1942

Caraman Isidor Ananii (n.1927),

Caraman Ananie (n.1882), soția Maria (n.1892), copii: Petru (n.1916), Gheorghe (n.1923), Isidor (n.1926), Alexandra (n.1932), Ioana (n.1933), Olga (n.1935)

Caraman Lidia Deomid (n.1953)

Caraman Arion (n.1900), soția Ecaterina (n.1902), copii: Petru (n.1927) Caraman Diomid (n.1915), soția Natalia (n.1916) Caraman Dumitru (n.1885), soția Hristina (n.1886) Caraman Haralampie (n.1910) Caraman Ion (n.1909), soția Alexandra (n.1915), copii: Ștefan (n.1941) Caraman Ion (n.1913), soția Elena (n.1916), copii: Valentin (n.1938) Cărăman Mihai (n.1914), soția Olga (n.1915), copii: Ion (n.1937), Teodor (n.1938), Teodosia (n.1940) Caraman Petru (n.1877), soția Olga (n.1880), copii: Vasile (n.1918), Maria (n.1919), Hristina (n.1923) Caraman Petru (n.1877), soția Olga (n.1873), copii: Vasile (n.1918), Hristina (n.1923) Caraman Petru (n.1894)

Caraman Maria Dumitru (n.1930) Caraman Mihai Gheorghe (n.1964), soția Valentina (n.1964), copii: Nadejda (n.1989), Andrei (n.1982) Caraman Mihai Petru (n.1968) Caraman Natalia Tudor (n.1970), copii: Dorin (n.1990) Caraman Petru Vasile (n.1959) Caraman Ștefan Ion (n.1941) Caraman Ștefan Vasile (n.1954), soția Elena (n.1957), copii: Natalia (n.1980), Andrei (n.1982) Caraman Tudor Petru (n.1951), soția Zinaida (n.1950), copii: Tatiana (n.1978), Rodica (n.1986) Caraman Vera Alexandru (n.1936) Caraman Vera Tudor (n.1930) Caraman Vera Vasile (n.1948) Caraman Vera Visarion (n.1925) Caraman Victor Gheorghe (n.1960), soția Tamara (n.1963), copii: Olesea (n.1983), Diana (n.1988), Gheorghe (n.1992)

Caraman Xenia Gavril (n.1933) Caramnov Anatolie Alexandru (n.1951), soția Liuba (n.1951) Carauș Nicolai Petru (n.1965) Cârlan Valeriu Alexei (n.1965), soția Nina (n.1961), copii: Vitalia (n.1988), Valeria (n.1997) 1859 Cârlig Grigore Dănilă (33 ani), soția Elena (27 ani) Cârlig Ion Dănilă (26 ani), soția Alexandra (23 ani) Cârlig Ion Ștefan (36 ani), soția Sofronia (35 ani), copii: Constantin (13 ani), Elena (15 ani), Axenia (11 ani) 1942 Cârlig Afanasie (n.1912), soția Alexandra (n.1912), copii: Maxim (n.1931), Maria (n.1933), Milania (n.1935) Cârlig Nicolae (n.1909), soția Ecaterina (n.1911), copii: Elena (n.1928), Maria (n.1933), Liuba (n.1931), Sofia (n.1935), Parascovia (n.1939) 2002 Cârlig Andrei Mihai (n.1951), soția Eugenia (n.1952), copii: Mihai (n.1982), Ion (n.1987) Cârlig Serghei Andrei, soția Tatiana (n.1980), copii: Sabrina (n.2001) Cârlig Valeriu Maxim (n.1968) Cârlig Zinovia Timofei (n.1955), copii: Natalia (n.1979); nepotul Serghei (n.1988), nepoata Adelina 1859 Carp Constantin Tudosie (35 ani), soția Maria (30 ani), copii: Ion (7 ani), Elena (10 ani), Zinovia (1 an) Carp Luca Tudosie (31 ani) 2002

Catărău Grigore Efim (n.1936) 1942 Cazacenco Gavril (n.1928) 1942 Cazacu Alexandru (n.1902), soția Ecaterina (n.1905), copii: Elisaveta (n.1926), Ioan (n.1928), Emanuil (n.1929), Filip (n.1932), Ioana (n.1934), Gheorghe (n.1936), Eugenia (n.1941) Cazacu Andrei (n.1919), soția Ana (n.1923) Cazacu Daria (n.1912), copii: Sofia (n.1934), Elena (n.1939) Cazacu Dumitru (n.1916), soția Alexandra (n.1922), copii: Tatiana (n.1938), Maria (n.1942) Cazacu Iacob (n.1884), soția Teodosia (n.1882), copii: Maria (n.1920), Stepanida (n.1922), Alexandra (n.1924), Ecaterina (n.1932) Cazacu Ion (n.1911), soția Marina (n.1914), copii: Marina (n.1938), Nina (n.1940) Cazacu Serghei (n.1918), soția Maria (n.1921), copii: Fevronia (n.1941) Cazacu Zaharia (n.1922), soția Eudochia (n.1922), copii: Petru (n.1942) 2002 Cazacu Efim Ion (n.1958), soția Tamara (n.1960), copii: Ion (n.1979), Iurie (n.1980), Mariana (n.1982) Cazacu Elena Dumitru (n.1952) Cazacu Emilian Ion (n.1946), soția Valentina (n.1950), copii: Ghenadie (n.1972), Serghei (n.1975); nora Irina (n.1980) Cazacu Eugenia Alexandru (n.194?)

Cazacu Filip Alexandru (n.1933), soția Maria (n.1935) Cazacu Ion Timofei (n.1952), soția Ana (n.1962), copii: Elena (n.1983), Nina (n.1991); nepoata Ana (n.2002)

Carp Natalia Afanasie (n.1936)

Cazacu Mihai Ion (n.1951), soția Eugenia (n.1952), copii: Ina (n.1975), Valentin (n.1976), Ana (n.1984)

Carp Serghei Gheorghe (n.1966), soția Valentina (n.1966), copii: Gheorghe (n.1990), Irina (n.1992)

Cazacu Mircea Gheorghe (n.1962), soția Maria (n.1967), copii: Sandu (n.1990), Doinița (n.1993)

Catană Svetlana Sidor (n.1972)

Cazacu Tamara Mihai (n.1926)

Catărău Ion Petru (n.1954), soția Teodora (n.1956), copii: Vasile (n.1983), Svetlana (n.1986)

Cazacu Tudor Timofei (n.1961), soția Ecaterina (n.1960), copii: Svetlana (n.1989), Snejana (n.1994)

M ereni 247

Caraman Victor Petru (n.1961), soția Galina (n.1960), copii: Ion (n.1990), Svetlana (n.1998)

M ereni 248

2002 Ceban Aurelia Ion (n.1943) Ceban Serghei Ion Cecan Olga Petru (n.1953) Celan Andrei Trofim (n.1960), soția Galina (n.1962), copii: Natalia (n.1983), Aleona (n.1986) Celan Ilie Arsenie (n.1946), soția Natalia (n.1952), copii: Veceaslav (n.1970), Natalia (n.1978), Andrei (n.1981), Ion (n.1984), nepotul Valentin (n.2001) Celan Ilie Teodosie (n.1946), soția Veronica (n.1948), copii: Grigore (n.1981) Celan Ion Mihai (n.1963), soția Svetlana (n.1962), copii: Olga (n.1986), Mihai (n.1990) Celan Ion Trofim (n.1956), soția Olga (n.1961), copii: Eugeniu (n.1982), Trofim (n.1991) Celan Leonid Ilie (n.1973), soția Olga (n.1973), copii: Sandu (n.1996), Victor (n.1997) Celan Leonid Ilie (n.1973), soția Olga (n.1973), copii: Sandu (n.1996), Victor (n.1997) Celan Marfa Mihai (n.1912) Celan Mihai Fedosei (n.1933), soția Ioana (n.1933) Celan Mihai Serghei (n.1955) Celan Nicolai Mihai (n.1958), soția Tamara (n.1961), copii: Oleg (n.1982), Viorel (n.1986), Ina (n.1990) Celan Nicolai Zosim (n.1949) Celan Trofim Zosim (n.1930), soția Nina (n.1934) Celan Tudor Mihai (n.1956), soția Sofia (n.1955), copii: Roman (n.1983), Tatiana (n.1988) Celan Vitalie Alexandru (n.1973) Cemaga Nicolai Alexandru (n.1972), soția Viorica (n.1973), copii: Daniela (n.1995) 1859 Cercel Grigore Lupu (53 ani), soția Maria (44 ani), copii: Luca (25 ani), Constantin (21 ani) 1942 Cercel Grigore (n.1901), copii: Mina (n.1922), Maria (n.1935) 2002 Cercel Antonina Cozma (n.1952), copii: Aurelia (n.1972), ginerele Andrei (n.1979)

1859 Cerescu Dumitru Grigore (45 ani), soția Marghioala (28 ani), copii: Gheorghe (1 an), Ecaterina (16 ani) Cerescu Nicolae Luchian (57 ani), soția Elena (47 ani), copii: Ion (17 ani), Maria (13 ani), Elena (11 ani) Ciorescu Constantin Toader (25 ani), soția Elena (20 ani), copii: Olimpiada (2 ani) Ciorescu Toader Constantin (decedat în 1852, în 1850 avea 64) Ciorescu Zamfir Toader (33 ani), soția Ecaterina (22 ani), copii: Matei (1 an), Reveca (5 ani) 1942 Ciorăscu Eudochia (n.1882), nepoata Maria (n.1936) Ciorescu Ion (n.1911), soția Ana (n.1914), copii: Teodor (n.1935), Maria (n.1937), Dumitru (n.1939), Minodora (n.1941) Ciorescu Sidor (n.1917), soția Maria (n.1917), copii: Petru (n.1924), Elena (n.1935), Mihail (n.1937), Olga (n.1939), Andrei (n.1941) 2002 Cerescu Ana Ștefan (n.1913) Cerescu Andrei Isidor (n.1941), soția Lidia (n.1946), copii: Dorina (n.1983) Cerescu Andrei Mihai (n.1963), soția Maria (n.1963), copii: Cristina (n.1985), Tatiana (n.1988) Cerescu Dumitru Ion (n.1939), soția Ana (n.1950) Cerescu Leonid Mihai (n.1965), soția Feodosia (n.1968), copii: Angela (n.1988), Mihai (n.1990) Cerescu Marcel Dumitru (n.1967), soția Teodora (n.1980), copii: Marius (n.2002) Cerescu Maria Efim (n.1917) Cerescu Mihai Andrei (n.1972), copii: Mihaela (n.1997) Cerescu Mihai Esidor (n.1937), soția Maria (n.1943), copii: Ion (n.1972) Cerescu Olga Marcu (n.1936) Cerescu Vitalie Andrei (n.1969) 1859 Cerneavschi Simion Vasile (31 ani) 2002 Cernei Elena Nicolai (n.1923)

Cernigovscaia Veronica Ion (n.1935) Cherpec Andrei Tudor (n.1985), soția Liudmila (n.1984) Cherpec Liuba Eremei (n.1945) 1859 Chetraru Nicolae Luchian (33 ani), soția Maria (25 ani), copii: Vasile (5 ani), Ioana (2 ani) 2002 Chetrari Serghei Demian (n.1953), soția Maria (n.1956), copii: Igor (n.1983)

2002 Chirică Anatolie Eremei (n.1950), soția Liuba (n.1954), copii: Dumitru (n.1975), Angela (n.1978), Leonid (n.1983) Chirică Dorel Ion (n.1971), soția Ana (n.1975), copii: Dana (n.1994), Laura (n.1999) Chirică Dumitru Anatolie (n.1975), copii: Maria (n.1998) Chirică Ecaterina Nicolai (n.1929) Chirică Eudochia Ion (n.1918) Chirică Iacob Constantin (n.1949), soția Valentina (n.1949), copii: Nicolai (n.1987)

1942

Chirică Ion Andrei (n.1927), soția Liuba (n.1933), copii: Maria (n.1957)

Chiper Mihail (n.1890), soția Ana (n.1890), copii: Teodor (n.1924), Panteleimon (n.1926); mama Eugenia (n.1870)

Chirică Ion Ștefan (n.1949), soția Valentina (n.1951), copii: Viorel (n.1975)

Chiper Serghei (n.1914), soția Alexandra (n.1920)

Chirică Iurie Iacob (n.1972), soția Valentina (n.1968), copii: Eugenia (n.1994), Ecaterina (n.1997)

2002 Chiperi Afanasie Tudor (n.1953), soția Natalia (n.1957), copii: Serghei (n.1979) 1859 Chirică Toader Mihail (66 ani), soția Ecaterina (54 ani), copii: Ion (23 ani), Zaharia (21 ani), Anton (14 ani), Aculina (18 ani) 1942 Chirică Burduja (n.1884), soția Elena (n.1884), copii: Alexandru (n.1923), Hristina (n.1916), Gheorghe (n.1925) Chirică Constantin (n.1910), soția Eudochia (n.1918) Chirică Emilian (n.1908), soția Maria (n.1909), copii: Ștefan (n.1934), Gheorghe (n.1941)

Chirică Maria Trofim (n.1958), copii: Serghei (n.1982), nepotul Trofim (n.1998) Chirică Mihai Ștefan (n.1956) Chirică Parascovia Profir (n.1936), copii: Marcel (n.1978) Chirică Tamara Matvei (n.1962), copii: Valentin (n.1981), Tatiana (n.1983), Ghenadie (n.1986); nepoata Valeria (n.2002) Chirică Tudor Gheorghe (n.1956), soția Valentina (n.1960), copii: Dora (n.1981), Natalia (n.1984), Valentin (n.1990) Chirică Vasile Ștefan (n.1953), soția Eufrosenia (n.1957), copii: Serghei (n.1977) Chirică Vera Ion (n.1951), copii: Angela (n.1976) Chirică Victor Ion (n.1959)

Chirică Eremia (n.1919), soția Ana (n.1920), copii: Teodor (n.1941)

Chirică Vladimir Ștefan (n.1961), soția Valentina (n.1964), copii: Ion (n.1985), Elena (n.1988)

Chirică Ion (n.1905), soția Ana (n.1905), copii: Eufrosenia (n.1935)

1942

Chirică Ion Hr. (n.1896), soția Pilagheia (n.1898), copii: Ștefan (n.1919), Ana (n.1926), Gheorghe (n.1927), Pantelie (n.1929), Trofim (n.1933), Tudor (n.1942) Chirică Parascovia (n.1886), copii: Elisaveta (n.1920), Lucheria (n.1925) Chirică Vasile (n.1926), frați: Alexandra (n.1920), Ion (n.1920), Ilie (n.1927), Olga (n.1930)

Chirilă Luchian (n.1884), copii: Natalia (n.1923), Ion (n.1926), Maria (n.1932), Macar (n.1928) 1942 Chirilenco Iacob (n.1915), soția Alexandra (n.1915), copii: Elena (n.1940), Ana (n.1942) Chirilenco Ion (n.1891), soția Efimia (n.1893), copii: Efim (n.1927), Teodor (n.1929), Ion (n.1917)

M ereni 249

Cernicov Ina Nicon (n.1946)

250 M ereni

Chirilenco Ștefan (n.1923), soția Eufrosenia (n.1923), copii: Mihail (n.1942)

Chiriță Pavel (n.1912), soția Fevronia (n.1916), copii: Olga (n.1938), Maria (n.1942), tata Dumitru (n.1877)

Chirilenco Teodor (n.1912), soția Axenia (n.1916), copii: Vasile (n.1938) 2002

Chiriță Petru (n.1913), soția Maria (n.1914), copii: Elena (n.1938), Tamara (n.1939), Ștefan (n.1942)

Chirilenco Dumitru Iacob (n.1944), soția Olga (n.1946)

Chiriță Teodor (n.1891), copii: Pavel (n.1921), Afanasie (n.1927), Efim (n.1930), Teodosia (n.1929)

Chirilenco Igor Dumitru (n.1971), soția Aliona (n.1975), copii: Artur (n.1998)

Chiriță Trofim (n.1870), soția Matroana (n.1872), copii: Elena (n.1938) 2002

Chirilenco Ion Iacob (n.1948), soția Tamara (n.1949) Chirilenco Valentina Iacob (n.1937)

Chiriță Alexandra Gheorghe (n.1930)

Chirilenco Vasile Iacob (n.1943), soția Olga (n.1946), copii: Ion (n.1982)

Chiriță Anatolie Efim (n.1967), soția Stela (n.1974), copii: Sandu (n.1993), Mihai (n.1997)

Chirilenco Veronica Vasile (n.1978)

Chiriță Anatolie Tudor (n.1966), soția Veronica (n.1971), copii: Mihai (n.1993), Ana – Maria (n.2001)

Chirilenco Vitalie Ion (n.1974), soția Rodica (n.1975), copii: Ion (n.1996), Aneta (n.2001) Chirilenco Vladimir Iacob (n.1954), soția Olga (n.1959), copii: Nadejda (n.1986) 1942 Chirilov Vladimir (n.1872) 1859 Chiriță Alexandru Axente (40 ani), soția Aftenia (38 ani), copii: Maria (6 ani) Chirtoacă Iacob Maxim (27 ani), soția Maria (20 ani) Chirtoacă Maxim Chiril (50 ani), soția Ioana (47 ani), copii: Silvestru (24 ani), Parascovia (15 ani) 1942

Chiriță Andrei Efim (n.1958), soția Maria (n.1958), copii: Olga (n.1988), Serghei (n.1990) Chiriță Dumitru Iacob (n.1930) Chiriță Efim Doroftei (n.1922), soția Tamara (n.1931) Chiriță Gheorghe Tudor (n.1964), soția Tatiana (n.1971), copii: Răzvan (n.1998), Dragoș (n.1992) Chiriță Igor Zaharia (n.1973) Chiriță Ion Petru (n.1956), soția Irina (n.1959), copii: Olga (n.1978), Tatiana (n.1982), Nelea (n.1992), Maria (n.1994) Chiriță Olga Ion (n.1933) Chiriță Serghei Tudor (n.1970) Chiriță Tudor Alexei (n.1924), soția Maria (n.1927)

Chiriță Mihail (n.1914), soția Eugenia (n.1923), copii: Olga (n.1943)

Chiriță Vasile Dumitru (n.1957)

Chiriță Agafia (n.1888), copii: Dumitru (n.1921), Teodor (n.1924)

Chiriță Zaharia Gavril (n.1942), soția Eudochia (n.1944)

Chiriță Emilian (n.1902), surori: Maria (n.1906), Efimia (n.1907) Chiriță Gavril (n.1900), soția Maria (n.1911), copii: Mihail (n.1935), Olga (n.1938), Zaharia (n.1942)

Chiriță Vasile Iacob (n.1943), soția Lidia (n.1950) 2002 Chirtoacă Andrei Gheorghe (n.1952), soția Maria (n.1953), copii: Elena (n.1989) Chirtoacă Natalia Mihai 1942

Chiriță Iacob (n.1890), soția Ana (n.1901), Parascovia (n.1922), Maria (n.1907), Alexandra (n.1905), Dumitru (n.1909), Nadejda (n.1900), Teodora (n.1922), Olga (n.1936), Vasile (n.1940)

Chisnescu Dănilă (n.1909), soția Vasilisa (n.1909), copii: Ioan (n.1930), Nina (n.1933), Elena (n.1934), Constantin (n.1938), Agafia (n.1929)

Chiriță Nichita (n.1887), soția Varvara (n.1907), copii: Vasile (n.1927), Ion (n.1930), Mihai (n.1938)

Chisnescu Ilie (n.1877), soția Parascovia (n.1877), sora Maria (n.1870)

Chitic Gheorghe Petru (n.1953), soția Veronica (n.1953) 1859 Cibotaru Andrei Chirilă (26 ani), soția Maria (27 ani), copii: Aftenie (1 an) Cibotaru Constantin Ion (36 ani), soția Ecaterina (36 ani), copii: Nicolae (14 ani) Cibotaru Grigore Vasile (58 ani), soția Feodosia (55 ani), copii: Alexei (26 ani), Ioana (12 ani), Elisaveta (10 ani) 1942 Cibotaru Alexandru (n.1911), soția Sofia (n.1913), copii: Valentina (n.1938), Elena (n.1940) Cibotaru Alexei (n.1911), soția Vasilița (n.1911), copii: Andrei (n.1935), Pilagheia (n.1942) Cibotaru Macari (n.1872), soția Daria (n.1892), copii: Valentina (n.1924) Cibotaru Nicolae (n.1923), soția Maria (n.1920), copii: Teodor (n.1934), Dumitru (n.1941) Cibotaru Sava (n.1893), soția Alexandra (n.1894)

1859 Cioban Andrei Lupu (28 ani), soția Maria (24 ani), copii: Timofei (1 an) Cioban Constantin Feodor (decedat în 1856) Cioban Constantin Pavel (decedat în 1855, în 1850 avea 37 ani), soția Ioana (34 ani), copii: Gheorghe (15 ani), Elena (18 ani), Elisaveta (16 ani) Cioban Dumitru Grigore (59 ani), copii: Constantin (20 ani), Irina (18 ani), Agafia (15 ani) Cioban Grigore Maxim (41 ani), soția Zamfira (34 ani), copii: Grigore (9 ani), Elisaveta (12 ani), Ana (7 ani) Cioban Ion Lupu (38 ani), soția Elena (34 ani), copii: Constantin (3 ani), Maria (9 ani), Varvara (5 ani), Pilagheia (1 an) Cioban Sava Maxim (25 ani), mama Tatiana (60 ani) Ciobanu Ion Filip (24 ani), soția Pilagheia (19 ani) Ciobanu Luca Filip (26 ani), soția Eudochia (26 ani), copii: Ion (6 ani), Calistrat (3 ani) 1942

Cibotaru Ștefan (n.1913), soția Ecaterina (n.1919), copii: Ion (n.1941)

Ciobanu Ana (n.1902), copii: Andrei (n.1919), Alexei (n.1926), Maria (n.1928), Nina (n.1942); tata Dănilă (n.1860)

Cibotaru Trofim (n.1905), soția Alexandra (n.1905); mama Alexandra (n.1862)

Ciobanu Anisia (n.1870), copii: Ion (n.1918), Andron (n.1920)

2002 Cibotari Victor Tudor (n.1964) Cibotaru Elena Gheorghe (n.1950), copii: Ion (n.1978), Valentina (n.1976); nepoata Tatiana (n.1998) Cibotaru Maria Mihai (n.1940) Cibotaru Nicolai (n.1949), soția Valentina (n.1952), copii: Natalia (n.1981), Mariana (n.1984), nepoata Jasmina (n.2002) Cibotaru Petru Ștefan (n.1952), soția Valentina (n.1953), copii: Liudmila (n.1984) Cibotaru Ștefan Sava (n.1913) Cibotaru Vasile Gheorghe (n.1955) Cicoboc Leonid Ștefan (n.1971), copii: Cristina (n.1993), Andrei (n.1994)

Ciobanu Artimon (n.1903), soția Vera (n.1910) Ciobanu Efim (n.1900), soția Ana (n.1901) Ciobanu Efim (n.1918), soția Tamara (n.1922) Ciobanu Emilian (n.1912), soția Alexandra (n.1915), copii: Ion (n.1935), Maria (n.1937), Elena (n.1940) Ciobanu Filip (n.1884), soția Xenia (n.1894), copii: Teodor (n.1923), Nadejda (n.1926), Olga (n.1929), Ion (n.1931) Ciobanu Gheorghe (n.1919), soția Teodora (n.1923), copii: Olga (n.1942) Ciobanu Hariton (n.1916), soția Parascovia (n.1917), copii: Anatolie (n.1941) Ciobanu Iovu (n.1905), soția Alexandra (n.1902), copii: Axenia (n.1926), Nadejda (n.1928), Teodor (n.1930), Dumitru (n.1936), Ion (n.1938), Nicolae (n.1942) Ciobanu Petru (n.1911), soția Vasilița (n.1913), copii: Ion (n.1935), Teodor (n.1938), Natalia (n.1940)

251

Chișcă Andrei Gheorghe (n.1958), soția Valentina (n.1959), copii: Andrei (n.1979), Leonid (n.1987)

Cimpoeș Alexandru Tudor (n.1949), soția Valentina (n.1954), copii: Elena (n.1975), Ina (n.1981)

M ereni

2002

252 M ereni

Ciobanu Efim Gheorghe (n.1946), soția Anastasia (n.1950), copii: Ion (n.1981)

Ciobanu Petru (n.1888), soția Ana (n.1891), copii: Ion (n.1915), Vasile (n.1920), Iulia (n.1926), Teodor (n.1928), Maria (n.1930) Ciobanu Simion (n.1892), soția Efimia (n.1896)

Ciobanu Florin Androne (n.1943), soția Lidia (n.1950), copii: Ina (n.1975), Carolina (n.1986)

Ciobanu Sofia (n.1915), copii: Valentin (n.1938)

Ciobanu Ghenadie Ion (n.1971)

Ciobanu Teodor (n.1912), soția Sonea (n.1912), copii: Alexandra (n.1934), Olga (n.1936), David (n.1942)

Ciobanu Gheorghe Efim (n.1939), soția Maria (n.1949), copii: Radu (n.1976), Efim (n.1984)

Ciobanu Toma (n.1905), soția Olga (n.1914), copii: Tamara (n.1935)

Ciobanu Gheorghe Petru (n.1942), soția Maria (n.1948)

Ciobanu Vartolomei (n.1885), soția Anastasia (n.1900), copii: Nicolae (n.1921) 2002 Ciobanu Agafia Petru (n.1911) Ciobanu Alexandra (n.1970), mătușa Racu Zinaida Efim (n.1951), unchiul Vladimir Popov (n.1952) Ciobanu Alexandra Petru (n.1952) Ciobanu Alexandru Ion (n.1959), soția Lidia (n.1960), copii: Lilian (n.1981), Tatiana (n.1986) Ciobanu Ana Iacob (n.1950), copii: Aliona (n.1977) Ciobanu Anastasia Constantin (n.1953), copii: Serghei (n.1978) Ciobanu Anatolie Efim (n.1970), soția Angela (n.1976), copii: Nicolai (n.1993), Andrian (n.1994), Cristian (n.1998), Anastasia (n.2000)

Ciobanu Gheorghe Simion (n.1950), soția Valentina (n.1951), copii: Diana (n.1984), Viorel (n.1975) Ciobanu Gheorghe Vasile (n.1933), soția Eufrosenia (n.1935) Ciobanu Grigore Vasile (n.1961), soția Liudmila (n.1966), copii: Ghenadie (n.1984), Diana (n.1986), Cristina (n.1991), Grigore (n.1993) Ciobanu Igor Valeriu (n.1978), soția Alexandra (n.1981), copii: Valeria (n.1999) Ciobanu Ilie Gheorghe (n.1952), soția Vera (n.1957), copii: Ion (n.1981), Natalia (n.1979), Mariana (n.1989) Ciobanu Ion Iovu (n.1938), soția Maria (n.1942) Ciobanu Ion Petru (n.1935), soția Olga (n.1939) Ciobanu Ion Vasile (n.1924) Ciobanu Leonid Efim (n.1972), soția Ana (n.1976), copii: Liudmila (n.1998), Igor (n.1999)

Ciobanu Anatolie Gheorghe (n.1957), soția Vera (n.1962), copii: Serghei (n.1986), Eugeniu (n.1989)

Ciobanu Leonid Gheorghe (n.1970)

Ciobanu Anatolie Hariton (n.1941), soția Vera (n.1948), copii: Serghei (n.1973)

Ciobanu Lilia Tudor (n.1968), copii: Cristina (n.1990)

Ciobanu Anatolie Ion (n.1958), soția Valentina (n.1959), copii: Tatiana (n.1983), Ion (n.1985)

Ciobanu Maria Andrei (n.1926)

Ciobanu Artimon Petru (n.1961), soția Ana (n.1965), copii: Tatiana (n.1984), Olga (n.1988) Ciobanu Aurelia Tudor (n.1959) Ciobanu Boris Petru (n.1963), soția Valentina (n.1965), copii: Serghei (n.1986), Alexandru (n.1987), Veronica (n.1994) Ciobanu Dumitru Ion (n.1956), soția Natalia (n.1958), copii: Irina (n.1984) Ciobanu Efim Emilian (n.1947), soția Paulina (n.1950), copii: Arcadie (n.1987)

Ciobanu Lidia Simion (n.1959) Ciobanu Liliana Gheorghe (n.1987) Ciobanu Maria Emanuil (n.1911) Ciobanu Maria Ion (n.1957), copii: Iurie (n.1978), Viorel (n.1981) Ciobanu Marin Gheorghe (n.1971), soția Daniela (n.1976), copii: Daniel (n.1996) Ciobanu Matvei Vasile (n.1960), soția Ecaterina (n.1956), copii: Alexandru (n.1986), Radu (n.1990) Ciobanu Mihai Emilian (n.1955), soția Zinaida (n.1960), copii: Denis (n.1982), Irina (n.1988), Maxim (n.2002) Ciobanu Mihai Gheorghe (n.1950), soția Nina (n.1954)

Ciobanu Mihai Ion , soția Liudmila , copii: Alexandru (n.1991), Mihai (n.1999) Ciobanu Nadejda Efim (n.1974), copii: Sandu (n.1993) Ciobanu Nicolai Gheorghe (n.1970), soția Natalia (n.1981) Ciobanu Nicolai Tudor (n.1935), soția Valentina (n.1939)

Ciobanu Veceaslav Ion (n.1976), soția Silvia (n.1978), copii: Doinița (n.1995), Dan (n.1997) Ciobanu Vera Andrei (n.1954), copii: Liudmila (n.1978), Andrei (n.1985) Ciobanu Victor (n.1957), soția Eugenia (n.1961), copii: Gheorghe (n.1980), Maria (n.1986)

Ciobanu Olga Efim (n.1952), copii: Andrei (n.1988)

Ciobanu Victor Tudor (n.1956), soția Vera (n.1959), copii: Valentina (n.1987), Ion (n.1988)

Ciobanu Olga Iovu (n.1914)

Ciobanu Viorel Mihai (n.1974)

Ciobanu Petru Iovu (n.1935), soția Maria (n.1936)

Ciobanu Vitalie Ion (n.1973), soția Natalia (n.1978), copii: Cătălin (n.2000), Ion (n.2001)

Ciobanu Rodica Mihai (n.1972), copii: Svetlana (n.1993), mama Sofia (n.1951) Ciobanu Serghei Gheorghe (n.1970) Ciobanu Serghei Ion (n.1970), soția Galina (n.1974), copii: Maria (n.1994), Veronica (n.1995) Ciobanu Serghei Nicolai (n.1960), soția Nina (n.1965), copii: Mihaela (n.1992) Ciobanu Stela Vladimir, copii: Andrei (n.1988), Ilie (n.1992), Nicoleta (n.1995) Ciobanu Teodora Simion (n.194?)

Ciobanu Vitalie Luchian (n.1974) Ciocoboc Ștefan Ion (n.1938) 1859 Ciocan Constantin Axente (41 ani), soția Elisaveta (28 ani), copii: Alexandru (10 ani), Gheorghe (1 an) Ciocan Iacob Arsente (30 ani), soția Pilagheia (22 ani) Ciocan Niță Simion (decedat în 1854, în 1850 avea 55 ani), soția Maria (48 ani), copii: Vasile (16 ani) 1942

Ciobanu Tudor Emilian (n.1949), soția Ana (n.1946), copii: Rodica (n.1982)

Ciocan Alexei (n.1910), soția Maria (n.1912), copii: Ecaterina (n.1937)

Ciobanu Tudor Ion (n.1958), soția Veronica (n.1959), copii: Dumitru (n.1985), Eugeniu (n.1990)

Ciocan Eufrosenia (n.1880), copii: Efimia (n.1938)

Ciobanu Teodor Petru (n.1928), soția Valentina (n.1939)

Ciocan Timofei (n.1915), soția Matroana (n.1920), copii: Ion (n.1936)

Ciobanu Tudor Petru (n.1938), soția Iulia (n.1941), copii: Alexandru (n.1983)

Ciocan Tudora (n.1887), copii: Irina (n.1923), Zinovia (n.1927)

Ciobanu Tudor Simion (n.1962), soția Parascovia (n.1956), copii: Eugeniu (n.1980), Ion (n.1982), Dumitru (n.1990) Ciobanu Valentin Mardarie (n.1938), soția Valentina (n.1943) Ciobanu Valentina Nichita (n.1937), copii: Gheorghe (n.1975) Ciobanu Valentina Tudor (n.1959), copii: Ruslan (n.1982) Ciobanu Valeriu Gheorghe (n.1963), soția Elena (n.1970), copii: Vadim (n.1989)

Ciocanu Costache (n.1892), soția Teodora (n.1900), copii: Ion (n.1927), Ecaterina (n.1927) 1859 Ciolan Dumitru Toma (50 ani), soția Vasilca (47 ani), copii: Gheorghe (24 ani), Ion (12 ani) Ciolan Enachi Toma (51 ani), soția Anica (49 ani), copii: Carp (decedat în 1853, în 1850 avea 11 ani), Zaharia (15 ani)

Ciobanu Valeriu Ion (n.1952), soția Alexandra (n.1954)

Ciolan Gheorghe Constantin (38 ani), soția Ecaterina (38 ani), copii: Ion (9 ani), Grigore (5 ani), Haritina (7 ani), Alexandra (4 ani)

Ciobanu Vasile Gheorghe (n.1943), soția Vasilisa (n.1943), copii: Ion (n.1977)

Ciolan Ion Constantin (38 ani), soția Agafia (25 ani), copii: Iancu (3 ani), Gheorghe (1 an), Elena (9 ani), Ana (4 ani)

253

Ciobanu Vasile Ion

M ereni

Ciobanu Mihai Ion (n.1954), soția Maria (n.1955), copii: Serghei (n.1978), Victor (n.1980), Anatolie (n.1983)

254

Ciolan Moisei Vasile (decedat în 1854, în 1850 avea 70 ani)

M ereni

Ciolan Arsenie (n.1919), soția Efimia (n.1918), copii: Nadejda (n.1939)

1942

Ciolan Efimia (n.1894), soția Maria (n.1896), copii: Natalia (n.1934), Irina (n.1938) Ciolan Filip (n.1917), soția Liuba (n.1917) Ciolan Ioana (n.1897), copii: Gheorghe (n.1922), Ulita (n.1920) Ciolan Ion (n.1872), copii: Parascovia (n.1925) Ciolan Nicolae (n.1885), soția Suzana (n.1891), copii: Petru (n.1929) Ciolan Platon (n.1880) Ciolan Serghei (n.1912), soția Maria (n.1920), copii: Veronica (n.1941) Ciolan Teodosie (n.1885), copii: Catinca (n.1930), Sevastian (n.1922) Ciolan Teodosie (n.1905), soția Marfa (n.1912), copii: Nadejda (n.1930), Tamara (n.1932), Mihail (n.1934), Maria (n.1936), Nina (n.1938) Ciolan Zosim (n.1909), soția Maria (n.1913), copii: Trofim (n.1930), Ilie (n.1932), Parascovia (n.1938), Ana (n.1940), Ecaterina (n.1942); mama Alexandra (n.1870) Ciolanu Simion (n.1916), soția Elisaveta (n.1916), copii: Tamara (n.1941) 2002 Ciolan Dumitru Trofim (n.1962), soția Nadejda (n.1969), copii: Olga (n.1989), Tudor (n.1992) 1859 Ciorchină Gheorghe (27 ani), soția Safta (29 ani), copii: Ecaterina (4 ani) Ciorchină Ion Gheorghe (32 ani), soția Maria (30 ani), copii: Vasile (11 ani), Grigore (6 ani), Pavel (3 ani), Gheorghe (2 ani), Ana (4 ani), Ioana (1 an) Ciorchină Petru Gheorghe (35 ani), soția Maria (28 ani), copii: Ilie (11 ani), Toader (5 ani), Ana (6 ani), Anastasia (2 ani), Fevronia (1 an) 1942 Ciorchină Carp (n.1900), soția Tudosia (n.1908) Ciorchină Dumitru (n.1880), soția Anastasia (n.1884), copii: Alexandra (n.1920), Ștefan (n.1925)

Ciorchină Efim (n.1911), soția Elisaveta (n.1912), copii: Ana (n.1939), Gheorghe (n.1935), Vasile (n.1942), mama Zinovia (n.1880) Ciorchină Grigore (n.1893), soția Dina (n.1894), copii: Pavel (n.1926), Afanasie (n.1930), Olga (n.1933) Ciorchină Iacob (n.1903), soția Maria (n.1906), copii: Teodor (n.1928), Ion (n.1941) Ciorchină Ion (n.1882), soția Alexandra (n.1884), copii: Panteleimon (n.1922), Sofia (n.1925), Eudochia (n.1927), Ion (n.1930), Vladimir (n.1931) Ciorchină Maxim (n.1913), soția Eufrosenia (n.1919), copii: Teodor (n.1942), Efimie (n.1939), Ion (n.1929) Ciorchină Petru (n.1914), soția Tudosia (n.1914) Ciorchină Serghei (n.1890), soția Sofia (n.1890), copii: Simion (n.1919), Cristina (n.1925), Vasile (n.1928), Nicolae (n.1922) Ciorchină Tatiana (n.1891), copii: Maria (n.1921), Nadejda (n.1926) Ciorchină Teodor (n.1913), soția Alexandra (n.1914), copii: Nicon (n.1937), Maria (n.1939) Ciorchină Zaharia (n.1913), soția Ana (n.1912), copii: Ion (n.1934), Eudochia (n.1936) Ciorchină Zinovia (n.1880) 2002 Ciorchină Afanasie Grigore (n.1929) Ciorchină Andrei Tudor (n.1961), soția Valentina (n.1966), copii: Denis (n.1987), Vadim (n.1989) Ciorchină Anatolie Ion (n.1972), soția Victoria (n.1977), copii: Cristian (n.2000) Ciorchină Boris Vasile (n.1956), soția Vera (n.1961), copii: Diana (n.1982), Andrei (n.1984), Lidia (n.1990) Ciorchină Efrim Andrei (n.1911) Ciorchină Eufrosenia Parfenie (n.1918) Ciorchină Eugenia Pavel (n.1955), copii: Maria (n.1995) Ciorchină Gheorghe Afanasie (n.1956), soția Valentina (n.1958), copii: Ina (n.1985) Ciorchină Igor Ion (n.1971), soția Natalia (n.1975), copii: Adrian (n.1996), Mihai (n.2000) Ciorchină Ion Afanasie (n.1950), soția Valentina (n.1954), copii: Tatiana (n.1972), Afanasie (n.1985)

Ciorchină Ion Iacob (n.1941)

Cocârță Maria Mihai (n.1957), copii: Natalia (n.1984)

Ciorchină Ion Tudor (n.1956), soția Maria (n.1960), copii: Serghei (n.1981), Tatiana (n.1988)

Cociu Valeriu Mihai (n.1963), soția Victoria (n.1962), copii: Simion (n.1988), Victor (n.1993)

Ciorchină Ion Vasile (n.1949), soția Elena (n.1951), copii: Lidia (n.1976), Alexandru (n.1983)

1859

Ciorchină Ion Zaharia (n.1935), soția Teodosia (n.1940) Ciorchină Mihai Ion (n.1962), soția Nadejda (n.1969), copii: Serghei (n.1986), Irina (n.1989) Ciorchină Mihai Ion (n.1984); bunica Maria (n.1937) Ciorchină Mihai Maxim (n.1946) Ciorchină Mihai Vasile (n.1965), soția Larisa (n.1964), copii: Irina (n.1987), Eugeniu (n.1989)

Climovici (Rusu) Vasile Ion (16 ani), mama Victoria (51 ani), sora Elena (14 ani), fratele Timofte (12 ani) Climovici Constantin Ion (27 ani), soția Arghira (35 ani) Codru Ion Nistor (decedat în 1855), copii: Demian (decedat în 1857, în 1850 avea 4 ani) Codru Luca Ursachi (48 ani), soția Maria (39 ani), copii: Constantin (22 ani), Ion (9 ani), Ana (6 ani), Domnica (3 ani) 1859

Ciorchină Serghei Vladimir (n.1966), soția Irina (n.1967), copii: Dumitru (n.1984), Elena (n.1989), Valeria (n.1996)

Coipan Iordachi Ion (34 ani), soția Aftenia (26 ani), copii: Ion (5 ani), Ștefan (1 an)

Ciorchină Tudor Efim (n.1948)

Coipan Isachi Leon (58 ani), soția Agrepina (53 ani), copii: Ion (5 ani)

Ciorchină Tudor Iacob (n.1928), soția Melania (n.1933) Ciorchină Vasile Serghei (n.1929) Ciorchină Victor Efim (n.1960) Ciorchină Victor Tudor (n.1958), soția Alexandra (n.1962), copii: Eugeniu (n.1983), Elena (n.1987) Ciorchină Zinaida Ștefan (n.1954), copii: Raisa (n.1977), Rodica (n.1983), Tatiana (n.1985); nepotul Dorin (n.2000) 1859 Ciorga Gheorghe Gherasim (28 ani), soția Teodora (40 ani) Ciorga Luca Gherasim (43 ani), soția Iftenia (29 ani), copii: Constantin (9 ani), Nicolae (4 ani) Ciorga Vasile Gherasim (51 ani), soția Casandra (49 ani), copii: Andrei (26 ani), Dumitru (16 ani) 1859 Cireș Maftei Grigore (40 ani), soția Elena (38 ani), copii: Grigore (20 ani), Constantin (15 ani), Gheorghe (9 ani), Ioana (17 ani), Doamna (12 ani), Ecaterina (6 ani), Parascovia (3 ani) 2002 Ciubotaru Andrei Nicolai (n.1943) Ciumas Galina Leonid (n.1963) Ciupercă Veceaslav Nicolai (n.1975), soția Natalia (n.1979), copii: Gutiera (n.1999)

Coipan Lupu Leonte (37 ani), soția Zamfira (33 ani), copii: Ion (3 ani), Zahariana (11 ani), Elena (7 ani), Varvara (5 ani) 1942 Coipan Alexandru (n.1903), soția Iulita (n.1910), copii: Maria (n.1930), Liuba (n.1933), Ion (n.1936), Vera (n.1938) Coipan Gavril (n.1900), soția Marina (n.1904), copii: Ecaterina (n.1928), Sava (n.1931), Zinovia (n.1936), Teodor (n.1939), Nicolae (n.1941) Coipan Haritina (n.1896), copii: Teodor (n.1927), Gheorghe (n.1931), Iacob (n.1918) Coipan Iacob (n.1915), soția Maria (n.1917), copii: Nicolae (n.1937), Alexandru (n.1939) Coipan Isai (n.1901), soția Agafia (n.1904) Coipan Maria (n.1892), copii: Hristina (n.1927), Ana (n.1930), Ananii (n.1932), Ioan (n.1935) Coipan Profir (n.1894), soția Anastasia (n.1903), copii: Luca (n.1926), Stepanida (n.1928), Natalia (n.1937), Veronica (n.1939); fratele Petru (n.1904) 2002 Coipan Alexandru Iacob (n.1940), soția Vera (n.1943) Coipan Anatolie Luchian (n.1961), soția Natalia (n.1962), copii: Dumitru (n.1983), Ion (n.1985)

255

Cobas Maria Trofim (n.1961), copii: Zinaida (n.1983)

M ereni

Ciorchină Ion Grigore (n.1922)

256 M ereni

Coipan Gheorghe Alexandru (n.1942), soția Ana (n.1941), copii: Tatiana (n.1976), Alexandru (n.1984) Coipan Hristina Anastasie (n.1928) Coipan Luca Profir (n.1925) Coipan Mihai Vasile (n.1951), soția Ana (n.1950), copii: Iulea (n.1971), Vasile (n.1975), Olga (n.1984) Coipan Mircea Ion (n.1964), soția Minodora (n.1970), copii: Andrei (n.1989) Coipan Natalia Gheorghe (n.1935) Coipan Natalia Gheorghe (n.1982), copii: Ana (n.1994) Coipan Natalia Ion (n.1937) Coipan Serghei Ion (n.1968), soția Valentina (n.1966), copii: Daniela (n.1993) Coipan Tudor Profir (n.1943), soția Vera (n.1948), copii: Angela (n.1975) Coipan Valeriu Alexandru (n.1967), soția Raisa (n.1967), copii: Alexandru (n.1991), Elena (n.1993) Coipan Vladimir Ion (n.1961), soția Tatiana (n.1966), copii: Iurie (n.1985), Igor (n.1987) 1859

Cojușneanu Teodor (n.1886), soția Ioana (n.1890), copii: Natalia (n.1926), Ioan (n.1928), Alexandra (n.1934) 2002 Cojușnean Nicolai Ion (n.1958), soția Victoria (n.1964), copii: Ion (n.1984), Natalia (n.1987) Cojușnean Victor Ion (n.1960), soția Larisa (n.1968), copii: Oleg (n.1987), Aleona (n.1988) Cojușneanu Axenia Ștefan (n.1932) Cojușneanu Galina Carp (n.1963), copii: Nadejda (n.1986), Serghei (n.1988) Cojușneanu Serghei Ion (n.1962), soția Viorica (n.1973), copii: Eugeniu (n.1992), Elena (n.1994), Mihai (n.1998), Nelu (n.2000) Cojușneanu Victor Petru (n.1935), soția Raisa (n.1945) Colesnic Iurie Tudor (n.1967), soția Valentina (n.1964), copii: Elena (n.1989), Ion (n.1990) 1942 Condicov Chiril (n.1886), soția Ana (n.1887), copii: Teodor (n.1922) 1859

2002

Condrea Dumitru Ion (53 ani), soția Tudora (40 ani), copii: Ion (18 ani), Procopie (4 ani), Ilarion (1 an), Ecaterina (17 ani), Axenia (15 ani), Varvara (12 ani), Maria (6 ani)

Cojocaru Alexandru Andrei (n.1964), soția Liuba (n.1963), copii: Maia (n.1985), Claudia (n.1987), Adrian (n.1988)

Condrea Ion (Ilie) Nistor (decedat în 1854, în 1850 avea 60 ani)

Cojocaru Simion Calistru (43 ani), soția Ecaterina (41 ani)

Cojocaru Angela Ilie (n.1976) Cojocaru Efim Alexandru (n.1990) Cojocaru Iurie Andrei (n.1967), soția Ana (n.1966), copii: Angela (n.1989), Alexandru (n.1991), Maxim (n.1994) Cojuhari Andrei Nicolai (n.1968) 1859 Cojușnean Ion Andrei (41 ani), soția Ionița (33 ani), copii: Elena (17 ani), Matroana (10 ani), Maria (5 ani), Anastasia (2 ani) Cojușnean Manoil Andrei (39 ani), soția Anastasia (27 ani), copii: Zaharia (2 ani), Luchița (7 ani), Maria (5 ani) 1942 Cojușneanu Petru (n.1894), soția Xenia (n.1900), copii: Alexei (n.1918), Andrei (n.1923), Grăchina (n.1928), Victor (n.1934)

1942 Condrea Chiril (n.1912), soția Ana (n.1913), copii: Ion (n.1932), Serghei (n.1936), Nadejda (n.1940); mama Maria (n.1872) Condrea Iovu (n.1899), soția Maria (n.1908), copii: Nicolae (n.1926), Andrei (n.1928), Ion (n.1930), Teodor (n.1933), Vera (n.1938) Condrea Petru (n.1886), soția Eufimia (n.1894), copii: Ostin (n.1916), Simion (n.1918), Ion (n.1923), Grigore (n.1928), Ecaterina (n.1930), Trofim (n.1934), Elena (n.1936), Hristina (n.1939), Măriuca (n.1939), Eudochia (n.1942) Condrea Vasile (n.1907), soția Eudochia (n.1918), copii: Serghei (n.1937) Condrea Victor (n.1900), soția Zinovia (n.1901), copii: Ion (n.1928)

Condrea Andrei Ion (n.1959), soția Maria (n.1963), copii: Ruslan (n.1986), Rodica (n.1990) Condrea Cozma Andrei (n.1949), soția Claudia (n.1953) Condrea Cozma Andrei (n.1977), soția Angela (n.1979) Condrea Ion Iovu (n.1930), copii: Larisa (n.1973) Condrea Ion Petru (n.1923), soția Zinovia (n.1928) Condrea Ion Tudor (n.1969), soția Angela (n.1972), copii: Pavel (n.1993), Alexandrina (n.1995) Condrea Maria Luchian (n.1929) Condrea Nicolai Ion (n.1924), soția Vera (n.1928) Condrea Pavel Ion (n.1955), soția Galina (n.1957), copii: Eugeniu (n.1981), Serghei (n.1984) Condrea Serghei Ion (n.1962), soția Alexandra (n.1961), copii: Nadejda (n.1987), Veronica (n.1990) Condrea Serghei Tudor (n.1967), soția Natalia (n.1973), copii: Nina (n.1993), Victor (n.1994), Ana-Maria (n.1996)

Coroianu Ion (n.1885), soția Matroana (n.1890), copii: Maria (n.1924) 1859 Coropca Dumitru Vasile (30 ani), soția Maria (28 ani), copii: Vasile (6 ani), Parascovia (2 ani) Coropca Nistor Vasile (20 ani), soția Pilagheia (16 ani) Coropca Vasile Arsenie (decedat în 1858, în 1850 avea 42 ani), soția Anisia (40 ani), copii: Dumitru (15 ani), Zinovia (14 ani) 1942 Coropcă Ion (n.1886), soția Maria (n.1881), copii: Ilie (n.1927) 2002 Cosniceanu Valeriu (n.1954) Costenco Tudor Nicolai (n.1956), soția Alexandra (n.1954), copii: Nicolai (n.1979), Ion (n.1983), Mihai (n.1987) 1942

Condrea Sofia Efim (n.1933)

Costin Constantin (n.1921), soția Efimia (n.1919)

Condrea Svetlana Mihai (n.1972), copii: Mihai (n.1991), Victoria (n.1994), Valeria (n.1998)

Costin Ion (n.1906), soția Elena (n.1910), copii: Petru (n.1931), Vera (n.1932), Tamara (n.1934), Ana (n.1936), Olga (n.1938), Natalia (n.1942)

Condrea Trofim Petru (n.1937), soția Tamara (n.1939), copii: Vitalie (n.1976) Condrea Tudor Iovu (n.1932) Condrea Valentina Dumitru (n.1931) Condrea Valeriu Pavel (n.1979), soția Rodica (n.1978) Condrea Vera Mihai (n.1956) Condrea Victor Ion (n.1958), soția Tatiana (n.1961), copii: Inga (n.1980) 2002

Costin Nicolae (n.1874), soția Natalia (n.1875) Costin Vasile (n.1903), soția Parascovia (n.1908), copii: Milania (n.1930), Teodor (n.1933), Olga (n.1937), Ion (n.1935), Gheorghe (n.1941) 2002 Costin Constantin Nicolai (n.1921), soția Efimia (n.1919) Costin Ghenadie Gheorghe (n.1974), soția Natalia (n.1976), copii: Alina (n.1997)

Condurache Ion Zaharia (n.1963), soția Ana (n.1966)

Costin Ion Constantin (n.1954), soția Liuba (n.1956), copii: Irina (n.2001)

Corman Grigore Matfei (n.1930)

Costin Ion Vasile (n.1935), soția Eugenia (n.1936)

1859 Copșa Ion Ion (54 ani), copii: Ion (22 ani), Constantin (14 ani), Smaranda (17 ani)

Costin Leonid Ion (n.1978), soția Victoria (n.1978), copii: Ciprian (n.2000)

Coroian Feodor Vasile (25 ani), soția Anica (17 ani)

Costin Serghei Ion (n.1962), soția Larisa (n.1966), copii: Ion (n.1989), Patricia (n.1997)

Coroian Gheorghe Vasile (20 ani), soția Ecaterina (17 ani)

Costin Tudor Vasile (n.1933), soția Olga (n.1941)

257

Condrea Ala Ion (n.1969), copii: Radu (n.1997)

1942

M ereni

2002

258 M ereni

Costin Valentin Tudor (n.1970), soția Lucia (n.1972), copii: Daniela (n.1995), Ionela (n.1997) Costin Valentina Serghei, copii: Serghei 2002 Cotelea Nicolai Vasile (n.1967), soția Valentina (n.1969), copii: Irina (n.1990), Andrei (n.1993) Coteț Ruslan Nicolai (n.1981), copii: Adriana (n.2001) Cotoman Mihai Victor (n.1953), soția Olga (n.1954), copii: Serghei (n.1976), Victor (n.1977), Tatiana (n.1981)

1942 Crețu Gheorghe (n.1907), soția Maria (n.1911), copii: Ion (n.1941) Crețu Gore (n.1916), soția Eudochia (n.1919), copii: Nicolae (n.1929), Ioana (n.1942) Crețu Grigore (n.1921), soția Efimia (n.1923) Crețu Ion (n.1903), soția Maria (n.1912), copii: Olga (n.1934), Tatiana (n.1937), Andrei (n.1940), mama Tecla (n.1882)

Cotoman Victor Mihai (n.1932), soția Eugenia (n.1930)

Crețu Matei (n.1885), soția Maria (n.1885), copii: Mihai (n.1921), Stepanida (n.1923), Teodor (n.1925), Maria (n.1929)

Cotruță Pavel Ion (n.1954), soția Nina (n.1958), copii: Ion (n.1988), Mariana (n.1993)

Crețu Pahomie (n.1914), soția Parascovia (n.1915), copii: Ștefania (n.1936), Elena (n.1941)

Coțofan Boris Dumitru (n.1965), soția Ana (n.1962)

Crețu Serghei (n.1888), soția Ecaterina (n.1892), copii: Alexei (n.1925), Pilagheia (n.1929), Mihail (n.1931)

Coțofan Dumitru Nicolai (n.1939), soția Tamara (n.1944) Covali Ștefan Grigore (n.1929) 1942 Cozaru Iacob (n.1882), soția Teodosia (n.1884), copii: Maria (n.1922), Stepanida (n.1924), Alexandra (n.1928), Ecaterina (n.1930), Andrei (n.1940) 1859

Crețu Teodor (n.1919), soția Eugenia (n.1920) Crețu Vasile (n.1886), soția Ana (n.1881), copii: Sofia (n.1928) 2002 Crețu Arcadie Petru (n.1977) Crețu Aurel Vladimir (n.1940), soția Eugenia (n.1944)

Crăciun Constantin Toader (decedat în 1854, în 1850 avea 28 ani)

Crețu Cozma Gheorghe (n.1950), soția Maria (n.1952), copii: Nicolai (n.1988), Pavel (n.1991), Gheorghe (n.1995)

Crăciun Lazăr Toader (decedat în 1855, în 1850 avea 34 ani), copii: Gheorghe (16 ani), Andrei (12 ani), Simion (9 ani)

Crețu Efim Pahomie (n.1952), copii: Ghenadie (n.1978), Igor (n.1980), Natalia (n.1987)

2002

Crețu Emilia Tudor (n.1973), copii: Ion (n.1991), Andrei (n.1995)

Crăciun Ion Timofei (n.1968) Crăciun Timofei Gheorghe (n.1933), soția Lidia (n.1934) Crăciun Valeriu Timofei (n.1961), soția Galina (n.1966), copii: Alexandru (n.1985), Gheorghe (n.1998) 1942 Creangă Iacob (n.1911), soția Anastasia (n.1918) 1859 Crețu Ion Chirică (33 ani), soția Teodora (21 ani), copii: Parascovia (1 an) Crețu Luca Chirică (decedat în 1858, în 1850 avea 31 ani), soția Ana (35 ani), copii: Simion (17 ani), Petru (5 ani), Maria (11 ani), Cătălina (9 ani) Crețu Lupu Simion (17 ani) Crețu Lupu Tudor (44 ani), soția Elena (35 ani), copii: Constantin (15 ani), Gheorghe (11 ani), Axenia (12 ani)

Crețu Ghenadie Tudor (n.1961), soția Lidia (n.1964), copii: Serghei (n.1985), Viorica (n.1992) Crețu Gheorghe Mihai (n.1967), soția Aliona (n.1977), copii: Valentina (n.1996), Cristina (n.1994) Crețu Gheorghe Tudor (n.1957), soția Ana (n.1963), copii: Alexandru (n.1986), Ina (n.1993), Cristian (n.1999) Crețu Ion Pahomi (n.1944), soția Sofia (n.1944), copii: Serghei (n.1973), Tudor (n.1977) Crețu Ion Pavel (n.1940) Crețu Ion Tudor (n.1953), soția Lilia (n.1955), copii: Eugeniu (n.1984), Nadejda (n.1978); nepoata Mirela (n.2000) Crețu Iurie Tudor (n.1961), soția Valentina (n.1962), copii: Oleg (n.1986), Mariana (n.1988), Dan (n.1994) Crețu Maria Ion (n.1918)

Crețu Mihai Vasile (n.1968), soția Valentina (n.1971), copii: Andrei (n.1994), Maria (n.1997), Mihaela (n.1998)

Cuciuc Andrei (n.1914), soția : Maria (n.1919), copii: Veronica (n.1937), Eugenia (n.1941)

Crețu Petru Tudor (n.1955), soția Nina (n.1957), copii: Adelina (n.1986)

2002

Crețu Serghei Pahomie (n.1950), soția Eudochia (n.1956), copii: Vitalie (n.1977), Constantin (n.1979), Elena (n.1985), Cristina (n.1992) Crețu Teodora Pavel (n.1949), copii: Igor (n.1977) Crețu Valentin Mihai (n.1971), soția Victoria (n.1977), copii: Elena (n.1996), Maxim (n.1997) Crețu Valeriu Aurel (n.1966), soția Teodora (n.1970), copii: Adriana (n.1991), Andrei (n.1992) Crețu Vasile Tudor (n.1951), soția Lidia (n.1953), copii: Veaceslav (n.1979), Leonid (n.1981), Serghei (n.1992) Crețu Victor Aurel (n.1969), soția Natalia (n.1977), copii: Ion (n.1996), Ghenadie (n.1997)

Cuciuc Vasile Ilie (n.1942), soția Teodora (n.1945) Cuciuc Veaceslav Vasile (n.1968), soția Angela (n.1970), copii: Mariana (n.1991), Dorina (n.1998) Cucu Alexandru Gheorghe (n.1960), soția Natalia (n.1963), copii: Alexandru (n.1996), Ina (n.1986) Culcinschi Ion Mihai (n.1960), soția Galina (n.1965), copii: Cristina (n.1986), Adriana (n.1988), Mariana (n.1991), Mihaela (n.1997) 1859 Cupcea Ion Ion (40 ani), soția Ecaterina (35 ani) 2002

1859

Curnea Boris Tudor (n.1963), soția Vera (n.1961), copii: Liudmila (n.1981), Ruslan (n.1982), Igor (n.1991)

Cristea Afanasie Lazăr (51 ani), copii: Ecaterina (17 ani), Maria (15 ani)

Cuzorin Ion Mihai (n.1956), soția Claudia (n.1960), copii: Serghei (n.1979), Liudmila (n.1982), Ruslan (n.1986)

2002

Dabija Tudor Pavel (n.1956), soția Lidia (n.1957), copii: Denis (n.1983), Andreia (n.1984), Tudorița (n.1996)

Crudu Aurelia Ion (n.1971), copii: Adrian (n.1994), Oleg (n.1992), Octavian (n.199?)

Cucer Mihai Victor (n.1973), soția Viorica (n.1973), copii: Sandu (n.1994) 1942 Cucereanu Serghei (n.1913), soția Ana (n.1914), copii: Ecaterina (n.1932), Maria (n.1934), Liuba (n.1936), Ion (n.1938), Nicolae (n.1940) 2002 Cucerean Grigore Ion (n.1927), soția Eugenia (n.1930)

1942 Dănilă Emilian (n.1905); sora Elena (n.1916) 1859 Dănuță Constantin Vasile (25 ani), soția Safta (22 ani), copii: Ecaterina (3 ani) Dănuță Vasile Grigore (50 ani), soția Feodosia (38 ani), copii: Gheorghe (24 ani) 1942

Cucerean Liuba Demian (n.1939)

Dănuță Andrei (n.1892), soția Ecaterina (n.1895), copii: Parascovia (n.1922)

Cucerean Mihai Cozma (n.1965)

2002

Cucerean Olga Emilian (n.1930), copii: Tudor (n.1952); nepotul Eugeniu (n.1984)

Dănuță Filip Petru (n.1945), soția Vera (n.1947), copii: Marcel (n.1979)

Cucerean Veaceslav Grigore (n.1963), soția Svetlana (n.1968), copii: Marcela (n.1991), Emil (n.1998)

Davâdov Petru Dumitru (n.1949), soția Vera (n.1948)

Cucereanu Vera Serghei (n.1966), copii: Cristina (n.1987), Adelina (n.1999)

Deliu Larie Toma (68 ani), soția Vasilca (62 ani), copii: Gheorghe (18 ani), Zinovia (16 ani)

1859

259

1942

M ereni

Crețu Mihai Serghei (n.1933), soția Maria (n.1930)

M ereni 260

1942 Deliu Alexandru (n.1892), soția Elisaveta (n.1892), copii: Anastasia (n.1919), Cozma (n.1921), Ioana (n.1926), Mihail (n.1929), Gheorghe (n.1933) Deliu Anton (n.1894), soția Cristina (n.1896), copii: Elena (n.1925), Teodosia (n.1932), Afanasie (n.1934), Ioana (n.1938) Deliu Gherasim (n.1919), soția Parascovia (n.1919) Deliu Ilie (n.1887), soția Maria (n.1892), copii: Vasile (n.1922), Iacob (n.1924), Constantin (n.1929) Deliu Ion (n.1915), soția Ana (n.1919), copii: Serghei (n.1939), Nicolae (n.1941) Deliu Simion (n.1918), soția Vera (n.1921) Deliu Serghei (n.1913), soția Maria (n.1912), copii: Simion (n.1935), Gherasim (n.1938), Anastasia (n.1941) Deliu Spiridon (n.1899), soția Natalia (n.1899), copii: Gherasim (n.1919), Nadejda (n.1930), Eufrosenia (n.1932), Zaharia (n.1934), Teodor (n.1936), Aculina (n.1938) 2002 Deleu Alexandru Serghei (n.1955), soția (n.1957), copii: Serghei (n.1987) Deleu Anatolie Grigore (n.1973), soția Natalia (n.1976), copii: Radu (n.1994), Mariana (n.1995), Nicoleta (n.1997)

Deleu Gheorghe Pavel (n.1976), soția Lidia (n.1978), copii: Georgeta (n.1997), Lilian (n.2002) Deleu Gheorghe Simion (n.1952) Deleu Grigore Iacob (n.1944), soția Ana (n.1947), copii: Iurie (n.1986) Deleu Ilie Vasile (n.1948), soția Margareta (n.1951) Deleu Ion Anton (n.1938), soția Valentina (n.1936) Deleu Ion Ion (n.1973), soția Viorica (n.1974), copii: Antonin (n.1995) Deleu Maria Andrei (n.1955), copii: Andrei (n.1989) Deleu Maria Trofim (n.1912) Deleu Mihai Alexandru (n.1929), soția Nadejda (n.1935), copii: Andrei (n.1975) Deleu Mihai Ion (n.1957), soția Alexandra (n.1959), copii: Eugeniu (n.1980), Natalia (n.1987), Ion (n.1992) Deleu Olga Ion (n.1941), copii: Mariana (n.1982) Deleu Panteleimon Ion (n.1951), soția Nadejda (n.1952) Deleu Parascovia Pavel (n.1927) Deleu Pavel Serghei (n.1948), soția Tamara (n.1949) Deleu Serghei Grigore (n.1970), soția Aurelia (n.1970), copii: Denis (n.1992), Irina (n.1997) Deleu Serghei Ion (n.1938)

Deleu Anatolie Panteleimon (n.1974), soția Angela (n.1974)

Deleu Serghei Ion (n.1967), soția Aliona (n.1972), copii: Ortenzia

Deleu Dumitru Ion (n.1947), soția Ana (n.1950), copii: Veaceslav (n.1979)

Deleu Serghei Mihai (n.1968), soția Nadejda (n.1972), copii: Mariana (n.1990), Serghei (n.1995), Mihai (n.1997), Dumitrița (n.2000)

Deleu Dumitru Spiridon (n.1921) Deleu Dumitru Tudor (n.1974), soția Natalia (n.1973), copii: Cristian (n.1995) Deleu Efim Ion (n.1948), soția Veronica (n.1948) , copii: Victor (n.1979), Ana (n.1981), nepoata Luminița (n.2001) Deleu Efim Simion (n.1961) Deleu Efimia Alexandru (n.1938) Deleu Gheorghe Afanasie (n.1964), soția Minodora, copii: Cristina (n.1988), Gheorghe (n.1993) Deleu Gheorghe Alexandru (n.1933), soția Domnica (n.1935) Deleu Gheorghe Ion (n.1950), soția Maria (n.1948), copii: Rodica (n.1976), Victoria (n.1978), Iurie (n.1980)

Deleu Ștefan Vasile (n.1952), soția Valentina (n.1956), copii: Nadejda (n.1983) Deleu Tamara Ion (n.1939) Deleu Tatiana Dumitru (n.1976), copii: Ana (n.1996) Deleu Timofei Serghei (n.1952), soția Uliana (n.1950), copii: Viorica (n.1976), Svetlana (n.1977), Oxana (n.1987) Deleu Tudor Gherasim (n.1943), soția Fevronia (n.1946), copii: Oleg (n.1969) Deleu Tudor Ion (n.1955), soția Valentina (n.1959), copii: Minodora (n.1981), Alexandru (n.1984) Deleu Valentina Simion (n.1957), copii: Victoria (n.1982), Lidia (n.1984)

Deleu Valeriu Grigore (n.1968), soția Doriana (n.1974), copii: Olimpia (n.1991), Anatolie (n.1997)

1942 Dicusară Chirică (n.1877) Dicusară Nichifor (n.1914), soția Ana (n.1917)

Deleu Vera Constantin (n.1946), copii: Eugeniu (n.1988)

Dicusară Teofan (n.1907), soția Stepanida (n.1912), copii: Maria (n.1935), Marfa (n.1938), Alexandra (n.1941)

Deleu Victor Afanasie (n.1968), soția Teodora (n.1969), copii: Oleg (n.1992), Sandu (n.1995)

2002

Deleu Victor Cozma (n.1963), soția Lidia (n.1962), copii: Polina (n.1987), Diana (n.1990), Gabriel (n.2000) 1859 Demente Isai Luchian (decedat în 1855) Diaconiță Ion Vasile (33 ani), soția Elisaveta (33 ani) Diaconiță Iordachi Vasile (45 ani), soția Maria (27 ani), copii: Ion (7 ani), Vasile (4 ani) 1942 Diacon Ștefan (n.1895), soția Parascovia (n.1898), copii: Ioana (n.1918), Efim (n.1920), Elena (n.1921), Marfa (n.1923), Maria (n.1925), Maxim (n.1933), Alexandru (n.1934) Diaconu Dominte (n.1898), soția Teodosia (n.1901), copii: Teodor (n.1922), Visarion (n.1924), Ion (n.1933), Ilie (n.1935), Teodora (n.1939) Diaconu Efim (n.1880), soția Elisaveta (n.1875) 2002 Diaconu Anatolie Ilie (n.1961), soția Tatiana (n.1959), copii: Dumitru (n.1987), Daniel (n.1994) Diaconu Boris Ilie (n.1966), soția Tamara (n.1968), copii: Radu (n.1987), Sandu (n.1992) Diaconu Ion Demian (n.1933), soția Olga (n.1936) Diaconu Maria Condrat (n.1954), copii: Victoria (n.1977), Ana (n.1978), Natalia (n.1981) Diaconu Nadejda Valentin (n.1979) Diaconu Serghei Ilie (n.1963), soția Liudmila (n.1964), copii: Alexandru (n.1986), Ion (n.1992) Diaconu Valentin Tudor (n.1951), soția Parascovia (n.1950), copii: Nina (n.1981) 1859 Decusară Constantin Andrei (27 ani); mama Ioana (57 ani); fratele Anton (15 ani)

Dicusară Alexandra Constantin (n.1927) Dicusară Ion Nichifor (n.1949), soția Alexandra (n.1953), copii: Serghei (n.1984) Dicusară Victor Sava (n.1965), soția Larisa (n.1967), copii: Adrian (n.1988), Mihaela (n.1994) Didcovskii Nadejda Mihai (n.1960), copii: Serghei (n.1980) 1859 Dimitrașcu Gheorghe Grigore (29 ani), soția Alexandra (24 ani) Dimitrașcu Grigore Matvei (62 ani), copii: Manoil (30 ani), nora Maria (23 ani) 2002 Dobrescu Ilie Nicolai (n.1944), soția Parascovia (n.1949), copii: Vladimir (n.1973), Rudic (n.1971), Octavian (n.1996) 1942 Dochim Tudor Ion (n.1948) 1859 Doni Constantin Simion (38 ani), soția Arghira (30 ani), copii: Ilie (18 ani) Doni Ion Ion (41 ani), soția Elena (30 ani), copii: Iustin (1 an); mama Axenia (58 ani) Doni Pantelei Simion (36 ani), soția Elena (28 ani), copii: Maria (10 ani), Ecaterina (8 ani), Margareta (4 ani), Ana (1 an) Donică Manolachi Straton (53 ani), soția Anastasia (45 ani), copii: Gheorghe (27 ani), Ion (12 ani), Mihail (1 an), Agafia (15 ani), Ana (11 ani) Donici Luca Vasile (40 ani), soția Maria (38 ani), copii: Vasile (5 ani), Ecaterina (13 ani), Zamfira (12 ani), Ana (9 ani), Elena (7 ani) Donțu Onofrei Timofei (35 ani), soția Varvara (21 ani), copii: Alexandru (2 ani), Anastasia (6 ani)

M ereni 261

Deleu Valeriu Afanasie (n.1965), soția Irina (n.1968), copii: Ion (n.1990), Oxana (n.1993)

M ereni 262

1942 Donțu Alexandru (n.1866) Donțu Chiril (n.1889), soția Ștefania (n.1889), copii: Irina (n.1931) Donțu Grigore (n.1880), soția Vera (n.1899), copii: Nina (n.1923), Alexandra (n.1925), Natalia (n.1929), Grigore (n.1939) Donțu Iacob (n.1905), soția Eugenia (n.1909), copii: Vasile (n.1931) Donțu Ion (n.1911), soția Agafia (n.1912), copii: Domnica (n.1934), Andrei (n.1936), Maria (n.1938), Mihail (n.1940), Grigore (n.1941) Donțu Timofei (n.1915), soția Sofia (n.1918), copii: Teodor (n.1940) 2002 Donțu Boris Tudor (n.1962), soția Eufrosenia (n.1968), copii: Natalia (n.1987), Maria (n.1989), Alexei (n.1996) Donțu Tudor Timofei (n.1940), soția Ana (n.1942), copii: Leonid (n.1978) Donțu Valentin Tudor (n.1965), soția Aurelia (n.1970), copii: Eugeniu (n.1988), Irina (n.1992), Victoria (n.1993) Dorif Filip Filip (n.1934), soția Milania (n.1936) Dorif Veaceslav Filip (n.1967) 1942 Dovicenco Petru (n.1894), soția Alexandra (n.1894) Dovicenco Spiridon (n.1867) 2002 Dovicenco Ana Onisim (n.1924) Dovicenco Anton Vasile (n.1953), soția Paulina (n.1956), copii: Vitalie (n.1975), Natalia (n.1981) Dovicencu Natalia Efim (n.1934) Drăguțanu Boris Dionis (n.1948), soția Valentina (n.1947), copii: Leonid (n.1981), Ecaterina (n.1985) Drumea Ștefan Gheorghe (n.1946) Dubina Aurelia Ion (n.1974) 1859 Dulama Andrei Ștefan (58 ani), soția Zamfira (48 ani), copii: Feodor (24 ani), Ionisim (13 ani), Nicolae (9 ani), Ioana (15 ani)

2002 Dulapci Elena Ștefan (n.1948) 1859 Dulaș Dănilă Ștefan (65 ani), soția Zamfira (51 ani), copii: Gheorghe (28 ani), Doamna (22 ani), Maria (18 ani) 2002 Dulce Rodica Tudor (n.1956) Dulce Valeriu Andrei (n.1968), soția Alexandra (n.1970), copii: Doinița (n.1994) Dumitraș Veaceslav Ion (n.1981), soția Larisa (n.1982), copii: Ștefan (n.1999) Dumitrașcu Iacob Vasile (n.1961), copii: Adrian (n.1984), Adriana (n.1987), Ariadna (n.1995), Mihai (n.1997) Dumitru Victor Gavril (n.1949), soția Anastasia (n.1946), copii: Carolina (n.1977) Efrem Ion Alexandru (n.1965), soția Galina (n.1966), copii: Olga (n.1988), Irina (n.1990) 1859 Ermurachi Filimon Nanie (18 ani), soția Elena (17 ani) Ermurachi Gheorghe Nanie (27 ani), soția Iustina (19 ani), copii: Dochița (1 an) Ermurachi Gheorghe Vârlan (53 ani), soția Ecaterina (42 ani), copii: Andrei (25 ani), Anastasia (20 ani), Zinovia (18 ani), Elisaveta (14 ani), Ioana (11 ani) Ermurachi Mihail Vasile (26 ani), soția Zinovia (24 ani), copii: Ana (4 ani), Ioana (1 an) Ermurachi Nanie Vârlan (decedat în 1855, în 1850 avea 65 ani) Ermurachi Ștefan Agachi (38 ani), soția Maria (33 ani), copii: Mihălachi (6 ani) 1942 Ermurachi Afanasie (n.1901), soția Maria (n.1904), copii: Olga (n.1927), Eufrosenia (n.1930), Xenia (n.1933), Luchian (n.1934) Ermurachi Ana (n.1882), copii: Eustafia (n.1915), Alexei (n.1917), Ioana (n.1919) Ermurachi Dionisie (n.1900), soția Ecaterina (n.1902), copii: Alexandru (n.1928), Vladimir (n.1941), Ion (n.1939) Ermurachi Gheorghe (n.1909), soția Antonina (n.1914), copii: Olga (n.1935), Veronica (n.1937) Ermurachi Hristina (n.1876), copii: Ilie (n.1916)

Ermurachi Ion (n.1871), soția Ioana (n.1892), copii: Iacob (n.1924), Anastasia (n.1928) Ermurachi Ion E. (n.1898), soția Alexandra (n.1904), copii: Petru (n.1924), Eugenia (n.1927), Alexandru (n.1929), Olga (n.1941) Ermurachi Simion (n.1912), soția Eugenia (n.1913), copii: Stepanida (n.1934), Ion (n.1936), Vasile (n.1939) Ermurachi Teodor (n.1899), soția Matroana (n.1908), copii: Nicolae (n.1932), Olga (n.1934), Mihail (n.1938) Ermurachi Vasile (n.1885), soția Eufrosenia (n.1901), copii: Iacob (n.1921), Petru (n.1928), Liuba (n.1931), Trofim (n.1938) 2002 Ermurache Ana Tudor (n.1910), copii: Liuba (n.1954) Ermurache Anatolie Tudor (n.1967) Ermurache Ion Simion (n.1936), soția Larisa (n.1944), copii: Marcel (n.1975) Ermurache Iurie Vasile (n.1973), soția Viorica (n.1979), copii: Daniel (n.1999), Daniela (n.2001) Ermurache Marcel Ion (n.1976) Ermurache Nadejda Emilian (n.1982) Ermurache Serghei Emilian (n.1973), soția Aliona (n.1975), copii: Vergiliu (n.1997)

Ermurachi Veaceslav Vasile (n.1967), soția Iulia (n.1972), copii: Andrei (n.1991), Igor (n.1993) Fedoruc Andrei Vladimir (n.1950), soția Eugenia (n.1952), copii: Olga (n.1985), Irina (n.1989), Natalia (n.1980) Fetescu Serghei Ion (n.1972) Fidelschi Vitalie Anatolie (n.1967), soția Natalia (n.1972), copii: Mihai (n.1992), Tatiana (n.1994), Anatolie (n.1996), (n.2001), Alina (n.2002) 1942 Filaret Anton (n.1912), soția Olga (n.1914), copii: Alexandra (n.1932), Gheorghe (n.1936), Ion (n.1937), Mircea (n.1942) Filea Vlas (n.1921), soția Sofia (n.1922), copii: Maria (n.1942) Filipov Nicolae (n.1908), soția Marina (n.1911), copii: Gheorghe (n.1935) Florea Larisa (n.1916) Foiu Teodor (n.1906), soția Teodosia (n.1906), copii: Ion (n.1928), Vera (n.1930), Grigore (n.1934), Claudia (n.1936), Eugeniu (n.1938) 2002 Fiodorov Gheorghe Ilie (n.1951), soția Ana (n.1954), copii: Alexandru (n.1975), Ghenadie (n.1975) Flocea Arsene Leon (n.1939)

Ermurache Tudor Simion (n.1956), soția Valentina (n.1958), copii: Natalia (n.1980), Olga (n.1982)

Flocea Ghenadie Arsenie (n.1967), soția Ala (n.1969), copii: Serghei (n.1989), Maria (n.1990)

Ermurache Valentina Andrei (n.1933)

Florea Andrei Ion (n.1978), soția Natalia (n.1985), copii: Victor (n.2002)

Ermurache Valentina Isidor (n.1952) Ermurache Vera Ion (n.1944) Ermurache Vera Tudor (n.1963), copii: Ruslan (n.1992) Ermurache Vladimir Ion (n.1964), soția Olga (n.1965), copii: Veaceslav (n.1988), Elena (n.1990) Ermurachi Gheorghe Simion (n.1953), soția Lidia (n.1957), copii: Ana (n.1977), Aleona (n.1982) Ermurachi Ion Vasile (n.1962), soția Veronica (n.1962), copii: Serghei (n.1987), Elena (n.1989), Victor (n.1993) Ermurachi Nicolai Nicolai (n.1960), soția Maria (n.1964), copii: Aleona (n.1983), Ion (n.1986)

Florea Ion Pavel (n.1953), soția Eugenia (n.1956), copii: Andrei (n.1978), Mihai (n.1987) Florea Petru Pintilie (n.1960), soția Olga (n.1959), copii: Igor (n.1987) Focșa Gheorghe Alexei (n.1938), soția Ana (n.1941), copii: Lucia (n.1970) Focșa Lilian Gheorghe (n.1970), soția Viorica (n.1974), copii: Oleg (n.1992), Doinița (n.1995) Focșa Valentin Gheorghe (n.1974) Foiu Claudia Tudor (n.1936)

263

Ermurachi Vasile Simion (n.1939), soția Hristina (n.1939), copii: Valeriu (n.1977), Viorel (n.1979)

M ereni

Ermurachi Iochim (n.1905), soția Eudochia (n.1906), copii: Maria (n.1927), Nadejda (n.1935), Teodor (n.1933), Ana (n.1942)

M ereni 264

Franco Maria Onisie (n.1955), copii: Serghei (n.1978), Ion (n.1984), Lilia (n.1989) 1859 Frunză Gheorghe Axente (37 ani), soția Profira (30 ani), copii: Maria (7 ani), Tudosia (5 ani) Frunză Ion Andrei (53 ani), soția Parascovia (51 ani) Frunză Ion Axente (33 ani), soția Elena (28 ani), copii: Gheorghe (1 an) Frunză Silvestru Alexandru (42 ani), soția Maria (26 ani), copii: Grigore (1 an) 1942

Furtună Ion Dănilă (30 ani), soția: (25 ani), copii: Anastasia (2 ani) Furtună Luca Dănilă (27 ani), soția Ioana (22 ani) Furtună Nicolae Dănilă (39 ani), soția Maria (31 ani), copii: Alexandru (7 ani), Maria (10 ani), Elisaveta (5 ani), Axenia (1 an) 1942 Furtună Alexei (n.1914), soția Vera (n.1918), copii: Vasile (n.1935), Ștefan (n.1940), Nadejda (n.1938) Furtună Chiril (n.1882), soția Irina (n.1884), copii: Fevronia (n.1921), Isidor (n.1923)

Frunză Elena (n.1882), copii: Ioan (n.1922)

Furtună Cristea (n.1900), soția Eudochia (n.1907), copii: Ion (n.1930), Vera (n.1935)

Frunză Eufrosinia (n.1896), copii: Agrepina (n.1925), Vasile (n.1928), Ion (n.1932), Eudochia (n.1934)

Furtună Iochim (n.1908), soția: Elena (n.1912), copii: Simion (n.1934), Ecaterina (n.1940)

Frunză Ion (n.1887), copii: Nadejda (n.1923), Spiridon (n.1925)

2002 Furtună Alexandra Tudor (n.1934)

Frunză Maria (n.1898), copii: Ioan (n.1932), Vasile (n.1936)

Furtună Gheorghe Ștefan (n.1965), soția Tamara (n.1964), copii: Nadejda (n.1991), Mariana (n.1992), Natalia (n.1998)

Frunză Maxim (n.1921), soția Ana (n.1918), copii: Elena (n.1940)

Furtună Maia Victor (n.1973)

Frunză Sava (n.1916), soția Olga (n.1914), copii: Elena (n.1937), Ostinia (n.1939) 2002 Frunză Efim Serghei (n.1915), soția Eudochia (n.1926) Frunză Ion Efim (n.1948), soția Veronica (n.1954) Frunză Iulita Avram (n.1913) Frunză Serghei Ion (n.1956), copii: Andrei (n.1976), Ion (n.1978) Frunză Vitalie Ion Frunze Ion Ion (n.1953), soția Elena (n.1955), copii: Leonid (n.1976), Serghei (n.1980), Veaceslav (n.1986), Valeriu (n.1989) Furdui Elena Luchian (n.1944), copii: Marcel (n.1974), Natalia (n.1972), nepoata Valeria (n.1999) 1859

Furtună Maria Fedosei (n.1951), copii: Liudmila (n.1975), Natalia (n.1977), Ghenadie (n.1983); nepoatele Elena (n.1996), Doina (n.1998) Furtună Maria Petru (n.1954) Furtună Mihai Vasile (n.1959), soția Eugenia (n.1961), copii: Oxana (n.1980), Vera (n.1984) Furtună Paulina Tudor (n.1942), copii: Natalia (n.1979) Furtună Valentin Isidor (n.1961), soția Eugenia (n.1961), copii: Cristina (n.1984), Ilie (n.1988) Furtună Vera Ion (n.1932) Furtună Victor Isidor (n.1951), soția Irina (n.1953), copii: Eduard (n.1980), Dumitru (n.1983) 1859 Gaftone Anton Toader (32 ani), soția Ana (27 ani), copii: Petru (2 ani) 2002

Furtună Dănilă Simion (decedat în 1858, în 1850 avea 65 ani)

Galbură Valeriu Gheorghe (n.1966), soția Ala (n.1970), copii: Cristina (n.1990), Irina (n.1993)

Furtună Grigore Dănilă (34 ani), soția Parascovia (26 ani), copii: Ecaterina (7 ani)

Gâlcă Anatolie Dumitru (n.1962), soția Svetlana (n.1968), copii: Doina (n.1992), Luminița (n.1994)

Gamarsc Mihai Gheorghe (n.1977), copii: Dumitru (n.2001) Gâncota Olga Efim (n.1950), copii: Natalia (n.1975), Nicolai (n.1977), Elena (n.1980) 1859 Gandrabur Andrei Carp (48 ani)

Gârlea Vasile Mihail (68 ani), copii: Constantin (33 ani), soția lui Constantin Elena (30 ani) 1942 Gârlea Alexandru (n.1921), soția Teodosia (n.1923), copii: Constantin (n.1942) Gârlea Ana, copii: Alexandra (n.1926), Liuba (n.1933)

2002

Gârlea Dumitru (n.1880), soția Elena (n.1892), copii: Irina (n.1922)

Gandrabura Iurie Victor (n.1967), soția Svetlana (n.1971), copii: Iana (n.1989), Vitalie (n.1991)

Gârlea Nicolae (n.1906), soția Fevronia (n.1915), copii: Maria (n.1935), Teodor (n.1937)

Gandraciuc Vasile Nicolai (n.1937), soția Eudochia (n.1937)

Gârlea Nistor (n.1894), soția Eufrosenia (n.1897), copii: Grigore (n.1922), Maria (n.1924), Iulita (n.1926), Dumitru (n.1934), Trofim (n.1936)

1859 Gangan Anastasie Grigore (60 ani), soția Elena (53 ani), copii: Ion (18 ani), Agrepina (19 ani) Gangan Andrei Grigore (36 ani), soția Stiana (28 ani), copii: Manole (7 ani), Dumitru (5 ani) Gangan Gheorghe Grigore (53 ani), soția Feodosia (38 ani), copii: Leonte (16 ani), Toader (6 ani), Ioana (19 ani), Iftenia (8 ani) 2002 Ganu Anatolie Emilian (n.1971), soția Angela (n.1976), copii: Natalia (n.1994), Mihai (n.2001) Ganu Ion Mihai (n.1974), soția Elena (n.1971), copii: Marcela (n.2001) Ganu Ion Vladimir (n.1949); mama Agafia (n.1923) Ganu Mihai Gheorghe (n.1949), soția Maria (n.1952), copii: Valentina (n.1981), Zinaida (n.1984), Olga (n.1989) Ganu Veaceslav Ion (n.1976) 1859 Gârlea Gheorghe Ion (31 ani), soția Irina (28 ani), copii: Constantin (7 ani), Evlampia (4 ani), Maria (2 ani) Gârlea Iftodie Vasile (31 ani), soția Feodosia (31 ani), copii: Feodor (10 ani), Maria (11 ani), Arefta (3 ani), Irina (1 an) Gârlea Ion Doroftei (decedat în 1854, în 1850 avea 52 ani), soția Ioana (36 ani) Gârlea Lari Timofei (70 ani), feciorul Alexandru (26 ani), nora Vasilca (25 ani), nepotul Dumitru (5 ani) Gârlea Mihălachi Ion (decedat în 1855, în 1850 avea 90 ani)

Gârlea Panteleimon (n.1914), soția Alexandra (n.1915), copii: Ion (n.1935), Valentina (n.1937) Gârlea Toma (n.1886), soția Maria (n.1890), copii: Iulita (n.1926), Efimia (n.1929), Ion (n.1932), mama Elena (n.1845) 2002 Gârlea Anatolie Dumitru (n.1965), soția Larisa (n.1974), copii: Elena (n.1993) Gârlea Dumitru Nester (n.1934), soția Teodora (n.1940), copii: Valeriu (n.1975) Gârlea Gheorghe Panteleimon (n.1953), soția Maria (n.1952), copii: Oxana (n.1989), Angela (n.1979); nepotul Ion (n.2000) Gârlea Tudor Pintilie (n.1961), soția Elena (n.1962), copii: Eduard (n.1982) Gârlea Vera Tudor (n.1941) 1942 Gațapuc Andrei (n.1887), soția Parascovia (n.1891), copii: Iacob (n.1921), Eufimia (n.1923), Maria (n.1926), Nadejda (n.1929) Gațapuc Axenia (n.1909), copii: Maria (n.1927), Axenia (n.1929), Alexandru (n.1932), Vasile (n.1940), Nicolae (n.1934), Lidia (n.1936) Gațapuc Gheorghe (n.1919), soția Elisaveta (n.1920), copii: Vasile (n.1941) 1859 Gavril (Sava) Luca Vasile (36 ani), soția Maria (35 ani), copii: Gheorghe (12 ani), Ion (9 ani), Vasile (7 ani), Elena (15 ani), Elisaveta (5 ani), Elena (3 ani)

265

Gârlea Sofronie Timofei (63 ani), soția Ioana (53 ani)

M ereni

Gamarsc Gheorghe Mihai (n.1951), soția Parascovia (n.1953), copii: Vitalie (n.1975), Iulia (n.1983)

M ereni 266

Gavril Gavrilă Vasile (38 ani), soția Anastasia (34 ani), copii: Andrei (11 ani), Ștefan (9 ani), Leon (5 ani), Ecaterina (15 ani), Elena (7 ani) Gavril Ion Constantin (25 ani); mama Elena (53 ani); frați: Zaharia (20 ani), Grigore (12 ani), Andrei (10 ani), Elena (16 ani), Anastasia (16 ani) Gavriliță Costachi Grigore (32 ani), soția Sofia (24 ani), copii: Victor (2 ani), Grigore (1 an) Gavriliță Dumitru Grigore (34 ani), soția Sofia (25 ani), copii: Gheorghe (5 ani), Simion (3 ani)

2002 Gavrilița Anastasia Mifode (n.1927) Gavriliță Anatolie Ion (n.1971), soția Aliona (n.1975), copii: Dumitru (n.1994), Nicolai (n.1997) Gavriliță Efim Pahomie (n.1919) Gavriliță Grigore Efim (n.1949), soția Anastasia (n.1953), copii: Galina (n.1980), Gheorghe (n.1984) Gavriliță Ion Efim (n.1946), soția Tatiana (n.1952), copii: Victor (n.1974), Mihai (n.1976)

Gavriliță Grigore Grigore (decedat în 1850 la 60 ani)

Gavriliță Ion Luca (n.1946), soția Vera (n.1952), copii: Teodora (n.1978), Tudor (n.1980), Elena (n.1986)

Gavriliță Zamfir Grigore (38 ani), soția Maria (21 ani), copii: Petru (6 ani), Maria (8 ani)

Gavriliță Iosif Luchian (n.1936), soția Maria (n.1942)

1942 Gavriliță Nicolae (n.1912), soția Olga (n.1914), copii: Mihail (n.1932), Eufrosenia (n.1935), Maria (n.1936), Elena (n.1938), soacra Ecaterina (n.1862) Gavriliță Alexandru (n.1908), soția Vasilița (n.1914), copii: Ștefan (n.1935), Grigore (n.1939); mama Ecaterina (n.1873)

Gavriliță Parascovia Tudor (n.1940) Gavriliță Paulina Ion (n.1958) Gavriliță Petru Luchian (n.1954), soția Agafia (n.1952), copii: Andrei (n.1976) Gavriliță Stepanida Tudor (n.1927) 1859 Gavrilov (Lungu) Ion Toader (32 ani), soția Pilagheia (26 ani), copii: Alexandra (3 ani)

Gavriliță Alexei (n.1909), soția Tatiana (n.1908), copii: Maria (n.1930), Ion (n.1933), Olga (n.1935), Ana (n.1937), mama Elena (n.1872)

Gavrilov Ion Ilie (30 ani), soția Elena (25 ani), copii: Ștefan (1 an), Ana (7 ani)

Gavriliță Ana (n.1880), copii: Efim (n.1920)

Gavrilov Lupu Ilie (38 ani), soția Ecaterina (34 ani), copii: Matvei (5 ani), Toader (1 an)

Gavriliță Andrei (n.1891), soția Parascovia (n.1894), copii: Olga (n.1927) Gavriliță Gheorghe (n.1892), soția Alexandra (n.1896), copii: Eufrosenia (n.1921), Isidor (n.1923), Ion (n.1927), Vera (n.1928) Gavriliță Isai (n.1905), soția Anastasia (n.1905), copii: Eudochia (n.1938), Mihail (n.1930); cumnata Feodosia (n.1919); mama Ecaterina (n.1867)

Gavrilov Toader Ion (73 ani), soția Elena (40 ani), copii: Iancu (13 ani), Zamfir (12 ani) 1942 Ghelbete Teodor (n.1922), soția Matroana (n.1921), copii: Valentina (n.1941) Helbete Gheorghe (n.1893), soția Olga (n.1892), copii: Anton (n.1922)

Gavriliță Petru (n.1889), soția Teodora (n.1900), copii: Eufrosenia (n.1920), Paulina (n.1928), Tamara (n.1931), Eugeniu (n.1935), Teodor (n.1942)

Helbete Trofim (n.1920), soția Parascovia (n.1920)

Gavriliță Petru (n.1919), soția Teodora (n.1921), copii: Ana (n.1941), Ion (n.1942), Eugenia (n.1929)

Ghelbete Victor Anton (n.1951), soția Vera (n.1954), copii: Eugenia (n.1977)

Gavriliță Teodor (n.1899), soția Irina (n.1903) Gavrliță Petru I. (n.1892), soția Teodora (n.1899), copii: Panteleimon (n.1928), Tamara (n.1931), Eugeniu (n.1935), Teodor (n.1942)

2002 Ghelbete Svetlana Victor (n.1973), copii: Radu (n.1996)

Gheorghiță Tudor Teodosie (n.1954), soția Olga (n.1955), copii: Alexandru (n.1980), Radu (n.1987) Ghilenco Veaceslav Ștefan (n.1974), soția Natalia (n.1976), copii: Doina (n.1995), Elena (n.2000)

Ghinu Gavril Axente (32 ani) Ghinu Grigore Axente (31 ani), soția Maria (28 ani), copii: Nicolae (1 an), Soltana (4 ani) 2002 Ghivorghian Lidia Alexandru (n.1961), copii: Elena (n.1984) 1859 Glava Ștefan Ion (decedat în 1853, în 1850 avea 55 ani), soția Elena (59 ani), copii: Ion (30 ani), Ana (15 ani), Ioana (9 ani) 1942

1942 Gogu Constantin (n.1896), copii: Irina (n.1918), Alexandra (n.1916), Trofim (n.1920), Haritina (n.1922), Maria (n.1930) Gogu Agafon (n.1912), soția Ecaterina (n.1914), copii: Teodora (n.1935), Petru (n.1937), Iulita (n.1941) Gogu Iacob (n.1900), soția Maria (n.1900), copii: Anton (n.1923), Ion (n.1925), Efimia (n.1930), Andrei (n.1932) Gogu Petru (n.1906), copii: Nadejda (n.1922), Ana (n.1924), Maria (n.1926), Ion (n.1928), Vasile (n.1930), Mihail (n.1933); mătușa Eufrosenia (n.1877) 2002

Glava Ioachim (n.1920), soția Maria (n.1920), copii: Gheorghe (n.1941)

Gogu Anatolie Afanasie (n.1959), soția Larisa (n.1962), copii: Vitalie (n.1982), Aliona (n.1986), Victoria (n.1988)

Glava Ion (n.1903), soția Maria (n.1907), copii: Nicolae (n.1933)

Gogu Andrei Gheorghe (n.1974), soția Angela (n.1975), copii: Corina (n.1997), Ștefan (n.2000)

Glava Vasile (n.1896), soția Natalia (n.1895), copii: Luca (n.1923), Eudochia (n.1925), Alexandru (n.1927), Vladimir (n.1929), Petru (n.1931)

Gogu Efim Trofim (n.1954), soția Nina (n.1954)

2002 Glava Alexandru Efim (n.1974), soția Dorina (n.1981), copii: Andreia (n.2000) Glava Efim Iachim (n.1947), soția Liudmila (n.1948) Glava Leonid Efim (n.1978), soția Natalia (n.1979), copii: Mariana (n.1996), Adrian (n.1998) Glava Nicolai Iachim (n.1958), soția Ana (n.1959), copii: Ghenadie (n.1980), Ina (n.1984) Gnilenco Iurie Ștefan (n.1959), soția Elena (n.1961), copii: Dorina (n.1982), Tatiana (n.1986), Andrei (n.1990) Gnilenco Leonid Ștefan (n.1961), soția Tamara (n.1966), copii: Aliona (n.1984), Ion (n.1987), Andrei (n.1993), Teodora (n.1995) 1859 Godoroja Nistor Gheorghe (25 ani), soția Maria (24 ani) 2002 Godoroja Vasile Grigore (n.1963), soția Lidia (n.1962), copii: Stanislav (n.1984), Elena (n.1993) 1859 Gogul Ion Mihălachi (decedat în 1856, în 1850 avea 22 ani); mama Axenia (48 ani); frați: Zamfir (17 ani), Elena (22 ani)

Gogu Feodora Agafon (n.1934) Gogu Gheorghe Agafon (n.1950), soția Maria (n.1951), copii: Tatiana (n.1977), Nicolai (n.1980) Gogu Ion Afanasie (n.1956) Gogu Ion Agafon (n.1948), soția Ana (n.1949), copii: Leonid (n.1973), Rodica (n.1980) Gogu Ion Petru (n.1928), soția Elena (n.1932) Gogu Ion Trofim (n.1952), soția Stepanida (n.1949), copii: Andrei (n.1982), Elena (n.1983) Gogu Ion Vasile (n.1956), copii: Veaceslav (n.1978), Vitalie (n.1986), Eugeniu (n.1988) Gogu Leonid Victor (n.1970), soția Taisia (n.1981), copii: Doinița (n.1993), Nadejda (n.1997) Gogu Maria Andrei (n.1939) Gogu Mihai Trofim (n.1957), soția Alexandra (n.1958), copii: Victor (n.1980), Valeriu (n.1983), Ina (n.1985) Gogu Paulina Afanasie (n.1953) Gogu Petru Agafon (n.1937), soția Ana (n.1939) Gogu Serghei Gheorghe (n.1972) Gogu Serghei Petru (n.1976), soția Galina (n.1978) copii: Ana (n.1999), Dorel (n.2001) Gogu Trofim Constantin (n.1923), soția Vera (n.1926)

M ereni 267

1859

M ereni 268

Gogu Vasile Gheorghe (n.1961), soția Galina (n.1962), copii: Tatiana (n.1983), Victor (n.1989)

Gore Ion Simion (63 ani), soția Elena (50 ani), copii: Zinaida (17 ani)

Gogu Vasile Petru (n.1930)

Gore Ion Tudor (46 ani), soția Maria (42 ani), copii: Nicolae (7 ani), Eremia (1 an), Teodosia (13 ani)

Gogu Vera Gheorghe (n.1978), copii: Ana (n.1997) Gogu Victor Trofim (n.1946), soția Eugenia (n.1950), copii: Serghei (n.1984) Gogu Viorica Anatolie (n.1976), copii: Mihai (n.1997), Radu (n.1999) Gogu Zinaida Petru (n.1957) 1942 Goja Ion (n.1902), copii: Teodor (n.1926), Ana (n.1928), Alexandra (n.1940) 1859 Golovan Grigore Ion (38 ani) 1942 Golovei Chiril (n.1890), copii: Cristina (n.1919), Alexandru (n.1921), Natalia (n.1923), Vladimir (n.1926) Golovei Iacob (n.1917), soția Varvara (n.1917), copii: Sofia (n.1937), Alexandra (n.1940) 2002 Golovei Sofia Iacob (n.1938) Goncearuc Serghei Vasile (n.1975), soția Victoria (n.1981), copii: Andreia (n.2001) 1942 Gopleac Zaharia (n.1902), soția Maria (n.1912), copii: Nicolae (n.1932), Elena (n.1937), Valentina (n.1939), Anastasia (n.1941), Alexei (n.1942) 2002 Gopleac Silvia Alexei (n.1968) Gopleac Valeriu Tudor

1859

Gore Luca Toader (41 ani), soția Domnica (41 ani), copii: Ion (19 ani), Constantin (14 ani), Nicolae (11 ani) Gore Marin Toader (decedat în 1852, în 1850 avea 30 ani) 1942 Gore Mitrofan (n.1898), copii: Ștefan (n.1923), Vasile (n.1926), Teodosia (n.1929) Gore Policarp (n.1914), soția Parascovia (n.1919), copii: Olga (n.1937), Simion (n.1939), Maria (n.1941) Gori Gavriliță (n.1897), soția Sofia (n.1900), copii: Eudochia (n.1920), Elisaveta (n.1927), Ion (n.1923), Ana (n.1933) Gori Ioana (n.1892), copii: Teodor (n.1916), Alexandru (n.1930) Gori Ion (n.1884), soția Natalia (n.1890), copii: Pavel (n.1924), Mihail (n.1929), Alexei (n.1928), Tamara (n.1934) Gori Mina (n.1892), soția Pilagheia (n.1907), copii: Maria (n.1923), Sofia (n.1925), Nina (n.1934) Gori Nicolae (n.1878), soția Grăchina (n.1884) Gori Panteleimon (n.1878), soția Maria (n.1878), copii: Fevronia (n.1906) Gori Vasile (n.1903), soția Maria (n.1903), copii: Grigore (n.1927), Ion (n.1936), Ilarion (n.1939) 2002 Gore Agafia Nicolai (n.1928) Gore Anatolie Ilarion (n.1960), soția Svetlana (n.1964), copii: Ana (n.1997), Mihai (n.1998) Gore Claudia Alexandru (n.1960)

Gore Alecu Toader (decedat în 1854, în 1850 avea 25 ani)

Gore Grigore Alexandru (n.1953), soția Tamara (n.1954)

Gore Anton Gheorghe (38 ani), soția Daria (30 ani), copii: Petru (4 ani), Marina (9 ani)

Gore Iulia Pavel (n.1962), copii: Irina (n.1991)

Gore Feodor Nichita (decedat în 1855, în 1850 avea 80 ani) Gore Gheorghe Simion (68 ani), soția Andriana (53 ani), copii: Constantin (30 ani), Iovu (18 ani), Iachim (16 ani) Gore Gheorghe Toader (31 ani), soția Zinovia (26 ani), copii: Ion (3 ani), Antonina (1 an)

Gore Leonid Mihai (n.1957), soția Stepanida (n.1959), copii: Radu (n.1981), Vitalie (n.1980), Serghei (n.1995) Gore Liudmila Constantin (n.1981) Gore Maria Simion (n.1929) Gore Nicolai Vasile (n.195?)

Gore Pavel Ion (n.1924), soția Liuba (n.1930) Gore Radu Leonid (n.1981), soția Nadejda (n.1986) Gore Serghei Grigore (n.1976), soția Ala (n.1978), copii: Alexandru (n.2000) Gore Simion Vasile (n.1952), soția Valentina (n.1959), copii: Liudmila (n.1978), Ruslan (n.1979), Natalia (n.1982) Gore Victor Pavel (n.1954), soția Maria (n.1958), copii: Natalia (n.1978), Victoria (n.1980), Victor (n.1994), nepotul Daniel (n.2000)

Grosu Emilian Vasile (58 ani), soția Ruxanda (49 ani), copii: Bartolomeu (20 ani), Ion (14 ani), Teodora (16 ani) Grosu Iancu Gheorghe (decedat în 1855, în 1850 avea 37), soția Smaranda (30 ani), copii: Mihail (14 ani), Alexandru (10 ani) Grosu Ion Simion (21 ani), soția Maria (19 ani) Grosu Lupu Gheorghe (41 ani), soția Teodora (38 ani), copii: Pavel (18 ani), Vasilca (16 ani), Ana (8 ani) Grosu Nicolae Iacob (41 ani), soția Zamfira (33 ani), copii: Vasile (18 ani), Grigore (1 an), Ion (1 an), Casandra (16 ani)

Gore Vladimir Ilarion (n.1964), soția Angela (n.1968), copii: Cornel (n.1991), Adrian (n.1993)

Grosu Simion Vasile (45 ani), soția Maria (33 ani), copii: Eudochia (14 ani), Agafia (9 ani), Irina (2 ani)

Gorea Serghei Ilarion (n.1970)

Grosu Sofronie Ion (20 ani)

Gorea Tudor Alexandru (n.1958), soția Iulia (n.1962), copii: Aliona (n.1985)

Grosu Toader Vasile (decedat în 1856, în 1850 avea 69 ani)

Goreanu Ion Ștefan (n.1932) 1859 Goțonoga Vasile Ion (53 ani), soția Maria (43 ani), copii: Ecaterina (13 ani), Dochița (5 ani); copil înfiat Zamfir Nicolae Pârțu (15 ani) 2002 Gospodinov Petru Petru (n.1953), soția Valentina (n.1956), copii: Serghei (n.1979) 1859 Grămadă Casian Ion (68 ani), soția Ioana (58 ani) Grămadă Zaharia Casian (35 ani), soția Maria (31 ani) 2002 Grigore Victor Roman (n.1952), soția Maria (n.1946), copii: Natalia (n.1978), Liudmila (n.1980)

1942 Grosu Anton (n.1893), soția Videnia (n.1899), copii: Efim (n.1926), Ecaterina (n.1928), Maria (n.1932), Mihai (n.1938) Grosu Ionică (n.1882), soția Cristina (n.1902), copii: Tatiana (n.1923), Ion (n.1926), Vasile (n.1932) Grosu Mihai (n.1915), soția Iulita (n.1918), copii: Maria (n.1937), Ion (n.1939), Tatiana (n.1942) Grosu Mina (n.1895), soția Maria (n.1900), copii: Pilagheia (n.1923), Ioan (n.1935), Ana (n.1940) Grosu Tudosia (n.1885), soția Ana (n.1892), copii: Isidor (n.1920), Elisaveta (n.1926), Zaharia (n.1924), Ion (n.1931) Grosu Vasile (n.1884), soția Olga (n.1888), copii: Andrei (n.1914) 2002

Grigoriță Grigore Timofei (n.1958), soția Valentina (n.1960), copii: Tatiana (n.1989), Alexandru (n.1991)

Grosu Anatolie Mihai (n.1973), soția Liudmila (n.1979), copii: Mihai (n.1999),

Griț Larisa Andrei (n.1960); mama Sauleac Parascovia Tudor (n.1928)

Grosu Anatolie Vasile (n.1960)

Groița Vasile Trifan (n.1960), soția Iulia (n.1959), copii: Ion (n.1983), Liudmila (n.1985), Elena (n.1987) 1859 Grosu Alexandru Gheorghe (decedat în 1858, în 1850 avea 19 ani) Grosu Andrei Toader (37 ani), soția Victoria (30 ani), copii: Ion (2 ani), Maria (12 ani), Soltana (9 ani)

Grosu Andrei Mihai (n.1950), soția Aurelia (n.1957), copii: Diana (n.1981) Grosu Efim Anton (n.1926), soția Iulita (n.1924) Grosu Feodosia Dănilă (n.1923) Grosu Iulita Toma (n.1918) Grosu Maria Arcadie (n.1939) Grosu Olga Ion (n.1954)

M ereni 269

Gore Olga Vasile (n.1932)

M ereni 270

Grosu Simion Isidor (n.1920) Grosu Tudor Mihai (n.1948), soția Eudochia (n.1950), copii: Mihai (n.1976), Alexandru (n.1984), Serghei (n.1986) Grosu Valeriu Mihai (n.1965), soția Vera (n.1965), copii: Vadim (n.1988), Ștefan (n.1993), Mihai (n.1997) Grosu Vera Ion (n.1954) Grosu Victor Mihai (n.1953), soția Ecaterina (n.1964), copii: Victoria (n.1985), Eugeniu (n.1988) Guivan Nicolai Mifodie (n.1954), soția Elena (n.1952), copii: Marin (n.1973) 1942 Gurschi Andrei (n.1910), soția Sofia (n.1912), copii: Maria (n.1934), Ana (n.1939), Olga (n.1941) Gurschi Dumitru (n.1911), soția Elena (n.1912) Gurschi Filip (n.1882), soția Vera (n.1884), copii: Boris (n.1919), Valerian (n.1923)

Gurschi Gavril Nicolai (n.1946), soția Nina (n.1950), copii: Anatolie (n.1974) Gurschi Grigore Nicolai (n.1951), soția Claudia (n.1954), copii: Serghei (n.1983), Veceaslav (n.1976) Gurschi Ion Serghei (n.1957) Gurschi Ion Ion (n.1931), soția Valentina (n.1937) Gurschi Leonid Andrei (n.1960), soția Lidia (n.1962), copii: Liudmila (n.1982), Ina (n.1989), Nadejda (n.1991), Eduard (n.1993) Gurschi Leonid Efim (n.1956), soția Teodora (n.1957), copii: Serghei (n.1980), Tatiana (n.1978) Gurschi Leonid Ilie (n.1978), soția Larisa (n.1974), copii: Ilie (n.1998), Dan (n.2002) Gurschi Maria Vasile (n.1953) Gurschi Maxim Ion (n.1927), copii: Iurie (n.1963)

Gurschi Gavril (n.1886), soția Ana (n.1893), copii: Andrei (n.1920), Ion (n.1928), Xenia (n.1930)

Gurschi Mihai Maxim (n.1960), soția Maria (n.1970), copii: Luminița (n.1991), Gheorghe (n.1992)

Gurschi Ion (n.1901), soția Ecaterina (n.1900), copii: Nicolae (n.1923), Maxim (n.1927), Ion (n.1931), Maria (n.1937), Elena (n.1938)

Gurschi Mihai Tudor (n.1970), soția Minodora (n.1971), copii: Eugeniu (n.1992), Ana (n.1993)

Gurschi Iosif (n.1918), soția Natalia (n.1919), copii: Dumitru (n.1938), Gheorghe (n.1941)

Gurschi Serghei Mihai (n.1928), soția Domnica (n.1933)

Gurschi Mihai (n.1904), soția Maria (n.1907), copii: Vera (n.1926), Serghei (n.1928), Ion (n.1930), Efim (n.1932), Milania (n.1935), Gheorghe (n.1937)

Gurschi Nicolai Ion (n.1923) Gurschi Serghei Mihai (n.1972) Gurschi Serghei Tudor (n.1972)

Gurschi Mihail (n.1896), soția Ioana (n.1900), copii: Eufrosenia (n.1922), Alexandru (n.1929)

Gurschi Tamara Trofim (n.1939)

Gurschi Simion (n.1889), soția Ecaterina (n.1888), copii: Pavel (n.1937)

Gurschi Victor Ion (n.1957), soția Liuba (n.1958), copii: Victoria (n.1981), Andrei (n.1983), Igor (n.1986)

2002 Gurschi Anatolie Andrei (n.1958) Gurschi Anatolie Ion (n.1969), soția Victoria (n.1974), copii: Victoria (n.1995), Victor (n.1996) Gurschi Andrei Gavril (n.1920) Gurschi Boris Filip (n.1919) Gurschi Claudia Petru (n.1955) Gurschi Efim Mihai (n.1932), soția Valentina (n.1935) Gurschi Emilian Maxim (n.1951), soția Maria (n.1955) Gurschi Eudochia Pintilie (n.1949)

Gurschi Vera Andrei (n.1944)

Gurschi Victor Serghei (n.1965), soția Natalia (n.1975), copii: Serghei (n.1994), Dorin (n.1997) 1859 Gușan Ion Luchian (49 ani), soția Dochița (37 ani), copii: Filimon (19 ani), Elena (14 ani) Gușan Stratan Luchian (53 ani), soția Gheorghina (49 ani), copii: Ecaterina (18 ani), Maria (12 ani), Ana (10 ani), Elena (7 ani), Anastasia (4 ani) Gușan Vasile Luchian (68 ani), copii: Ion (31 ani); soția lui Ion – Maria (23 ani), copii: Simion (5 ani)

Gușan Elena (n.1909), copii: Alexandra (n.1923), Maria (n.1938), Teodor (n.1930), Vera (n.1939), Cristina (n.1935) Gușan Elisaveta (n.1894), copii: Teodor (n.1918), Vasile (n.1926), Iochim (n.1930) Gușanu Simion (n.1912), soția Ana (n.1915), copii: Alexandra (n.1936) Gușanu Vasile (n.1896), soția Domnica (n.1901), copii: Boris (n.1922), Iulita (n.1924), Vasile (n.1928), Gheorghe (n.1927), Maria (n.1930), Vladimir (n.1938) 2002 Gușan Ecaterina Ștefan (n.1927) Gușan Elisaveta (n.1978), copii: Cristian (n.1996), Sandu (n.1998) Gușan Eudochim Ștefan (n.1930), soția Tatiana (n.1940) Gușan Gheorghe Boris (n.1952), soția Ioana (n.1952), copii: Aliona (n.1979), Eduard (n.1991) Gușan Maria Vasile (n.1941) Gușan Milani Petru (n.1954), copii: Ghenadie (n.1975) Guțanu Ion Alexandru (n.1959), soția Liuba (n.1958), copii: Vladimir (n.1979), Serghei (n.1980), Elena (n.1992) Guțu Melania Efim (n.1920)

Iacovenco Vadic Iurie (n.1973), soția Aliona (n.1975), copii: Carolina (n.1997) Iacovlev Larisa Ilie (n.1968), copii: Natalia (n.1987), Olesea (n.1988), Aureliu (n.1997) Iacubovscaia Tamara Efim; fratele Berjan Victor Efim (n.1955) Iaroș Igor Nicolai (n.1968) 1942 Holban Ana (n.1918) Horon Alexandra (n.1875) 1859 Hâjdian Grigore Andrei (46 ani), soția Anastasia (38 ani) (Veniți în 1852 din satul Onițcani) Hristicean Ion Trofim (32 ani), soția Elisaveta (22 ani), copii: Ana (1 an) Hristician Gheorghe Trofim (30 ani), frați; Vasile (15 ani), Luca (13 ani) Iachimov (Cica) Ilie Vasile (48 ani), soția Maria (43 ani) 1942 Iașcenco Grigore (n.1873), soția Olga (n.1878) 2002

Guțu Mihai Nicolai, soția Angela, copii: Mihaela, Rada (n.1994)

Ignat Vasile Gheorghe (n.1962), soția Valentina (n.1964), copii: Victor (n.1986), Victoria (n.1988)

Guțu Valeriu Ion (n.1960), soția Maria (n.1960), copii: Liudmila (n.1983), Alexandru (n.1984)

Ilarion Alexei Gheorghe (n.1968), soția Liudmila (n.1968), copii: Dumitru (n.1991)

Guțu Valeriu Ion (n.1960)

Iliuhinschii Simion Alexei (n.1964), soția Aurelia (n.1966), copii: Sorin (n.1988), Doinița (n.1993)

1859 Guvir Feodor Vasile (decedat în 1854, în 1850 avea 17 ani), soția Ecaterina (26 ani), copii: Andrei (8 ani), Ion (4 ani) Guvir Vasile Grigore (decedat în 1854, în 1850 avea 45 ani), copii: Ștefan (decedat, în 1850 avea 7 ani) Guvir Zaharia Grigore (45 ani), soția Elena (39 ani), copii: Constantin (20 ani), Alexandra (14 ani) 2002 Hadjiu Tatiana Agafon (n.1963), copii: Natalia (n.1981), Andrei (n.1983) Hârbu Ioana Timofei (n.1951) Harea Ion Alexandru (n.1970), soția Rodica (n.1970), copii: Doinița (n.1993)

Ilihinschii Alexei Nicolai (n.1937), soția Olga (n.1937) Iluhinschii Gheorghe Alexei (n.1961), soția Olga (n.1965), copii: Victoria (n.1984), Mariana (n.1988); nepotul Alexandru (n.2002) 1859 Ionașcu Constantin Agachi (53 ani), soția Elena (48 ani), copii: Vasile (19 ani), Gheorghe (15 ani) Ionașcu Gheorghe Agachi (58 ani), soția Ioana (51 ani), copii: Iancu (15 ani), Suzana (19 ani), Anica (12 ani) Ionașcu Alexandru Gheorghe (26 ani), soția Maria (18 ani), copii: Petru (1 an) Ionașcu Gheorghe Vasile (22 ani), soția Ana (20 ani)

M ereni 271

1942

M ereni 272

Ionașcu Grigore Arhire (decedat în 1855, în 1850 avea 55 ani), soția Zamfira (33 ani), copii: Toader (34 ani); soția lui Toader – Maria (20 ani), copii: Iftenia (1 an)

Iordăchescu Ion (n.1882), soția Anastasia (n.1892), copii: Vasile (n.1921), Andrei (n.1918), Xenia (n.1927), Pavel (n.1926), Natalia (n.1929), Parascovia (n.1930)

Ionașcu Ion Gheorghe (23 ani), soția Balașa (18 ani)

Iordăchescu Ion (n.1892), soția Adriana (n.1900), copii: Elena (n.1925), Domnica (n.1927), Parascovia (n.1928), Zinovia (n.1933), Gheorghe (n.1936), Nicolae (n.1939)

Ionașcu Tudor Agachi (48 ani), soția Zoița (38 ani), copii: Constantin (12 ani), Maranda (16 ani), Elisaveta (4 ani), Anastasia (1 an) Ionașcu Vasile Iordachi (68 ani), soția Maria (58 ani), copii: Dumitru (19 ani) 1942 Ionașcu Efim (n.1895), soția Maria (n.1906), copii: Teodor (n.1928), Gheorghe (n.1934), Valentina (n.1941)

Iordăchescu Ion (n.1909), soția Evdenia (n.1911), copii: Vasile (n.1934), Victor (n.1942) Iordăchescu Matei (n.1898), soția Irina (n.1905), copii: Ștefan (n.1928), Gheorghe (n.1930), Petru (n.1932), Eudochia (n.1934) Iordăchescu Mihai (n.1888), soția Eudochia (n.1886)

Ionașcu Ion (n.1893), soția Suzana (n.1910), copii: Daria (n.1940)

Iordăchescu Nicolae (n.1896), soția Vera (n.1897), copii: Petru (n.1919), Afanasie (n.1921), Efimia (n.1924), Isidor (n.1926), Zinovie (n.1928), Frăsâna (n.1932), Serghei (n.1933)

Ionașcu Nichita (n.1912), soția Vera (n.1915), copii: Olga (n.1935), Elena (n.1938)

Iordăchescu Parfenie (n.1888), soția Tatiana (n.1894), copii: Alexandra (n.1928), Neonila (n.1930)

Ionașcu Simion (n.1906), soția Elena (n.1909)

2002

2002 Ionașcu Ion Ion (n.1943)

Iordăchescu Gheorghe Ștefan (n.1950), soția Viorica (n.1952)

Ionașcu Valeriu Ion (n.1969), soția Natalia (n.1978), copii: Valentin (n.1998)

Iordăchescu Ion Andrei (n.1953), soția Alexandra (n.1958), copii: Igor (n.1980)

Ionașcu Zinaida Vasile (n.1941)

Iordăchescu Mihai Ion (n.1962), soția Galina (n.1966), copii: Eugeniu (n.1986), Alexandru (n.1990)

1859 Iordăchescu Lupu Timofei (43 ani), soția Elena (28 ani), copii: Alexei (10 ani), Grigore (7 ani), Andrei (3 ani), Maria (1 an) Iordăchescu Marcu Trifan (35 ani), soția Ecaterina (30 ani), copii: Zamfir (12 ani); mama Agafia (88 ani) 1942 Iordăchescu Alexandru (n.1913), soția Alexandra (n.1913), copii: Luca (n.1928), Agrepina (n.1942) Iordăchescu Andrei (n.1907), soția Anastasia (n.1911), copii: Maria (n.1932), Ecaterina (n.1933), Iulita (n.1935), Vasile (n.1937), Ion (n.1939); mama Elena (n.1870) Iordăchescu Fedot (n.1897), soția Ioana (n.1890), copii: Mihail (n.1932) Iordăchescu Grigore (n.1900), soția Alexandra (n.1907), copii: Ion (n.1926), Teodor (n.1929), Stepanida (n.1931), Valentina (n.1933), Elena (n.1938), Maria (n.1940)

Iordăchescu Natalia Ion (n.1927), copii: Tamara (n.1972) Iordăchescu Olga Tudor (n.1942) Iordăchescu Parascovia Ion (n.1931) Iordachescu Pavel Ion (n.1923), soția Elizaveta (n.1927) Iordăchescu Vasile Andrei (n.1959), soția Efimia (n.1959), copii: Alexandru (n.1984), Eugeniu (n.1987), Doina (n.1996) Iordăchescu Vera Filip (n.1923) Iordăchescu Vera Tudor (n.1920) Iordăchescu Zinovia Nicolai (n.1927) 1942 Iovu Gori (n.1920), soția Eudochia (n.1921) 2002 Iovu Liuba (n.1940) Iovu Natalia Gheorghe (n.1969)

Istrati (Ursu) Andrei Savin (44 ani), soția Maria (33 ani), copii: Constantin (11 ani), Hartina (3 ani); copii înfiați Zamfira Marin Gore (13 ani) și Vasile Marin Gore (9 ani) Istrati Marcu Vasile (68 ani), copii: Ion (13 ani), Zamfira (16 ani) Istrati Vasile Marcu (21 ani), soția Elena (17 ani) 1942 Istrate Iulita (n.1882), copii: Vera (n.1915) Istrate Olga (n.1887), copii: Iosob (n.1932), Maria (n.1928)

Izman Nicolai Serafim (n.1955), soția Maria (n.1954), copii: Vladimir (n.1986) 1942 Jigan Pavel (n.1921), soția Vera (n.1921), copii: Ion (n.1903), ...(n.1909) Jigan Dochim (n.1904), soția Ana (n.1907), copii: Ion (n.1921), Nicolae (n.1920), Teodor (n.1927), Irina (n.1929), Liuba (n.1932) Jigan Efim (n.1920), soția Vasilița (n.1922) Jigan Ion (n.1912), soția Eugenia (n.1912), copii: Nadejda (n.1935), Ana (n.1939), Parascovia (n.1942) 2002

Istrati Alexandra (n.1906), copii: Simion (n.1928), Ion (n.1933)

Jigan Efim Gavril (n.1920)

Istrati Andrei (n.1894), soția Pilagheia (n.1897), copii: Stepanida (n.1920), Teodor (n.1926), Alexandru (n.1928), Mihail (n.1933), Ion (n.1936), Teodosia (n.1939)

Jigan Ghenadie Vladimir (n.1973), soția Ecaterina (n.1974)

Istrati Nicon (n.1883), soția Profira (n.1885), copii: Maria (n.1918)

Jigan Eufrosenia Efim (n.1948) Jigan Grigore Efim (n.1962), soția Alexandra (n.1966), copii: Serghei (n.1987), Efim (n.1990), Ion (n.1991) Jigan Irina Eudochia (n.1928)

Istrati Vasile (n.1909), soția Domnica (n.1916), copii: Ion (n.1937), Chiril (n.1940), Maria (n.1941)

Jigan Serghei Ion (n.1970), soția Emilia (n.1975), copii: Ion (n.1992), Cristina (n.1994)

2002

Jigan Toma Nicolai (n.1952), soția Maria (n.1954), copii: Mariana (n.1977), Nadejda (n.1983), Nicolai (n.1992)

Istrati Anatolie Ion (n.1963) Istrati Domnica Ion (n.1913)

Jigan Veaceslav Nicolai (n.1967), soția Tatiana (n.1972), copii: Olga, Denis (n.1994), Victoria (n.1996)

Istrati Ion Andrei (n.1936)

Jigan Victor Ion

Istrati Ion Vasile (n.1936), soția Ecaterina (n.1943)

Jigan Victor Vladimir (n.1969), soția Aurelia (n.1975), copii: Irina (n.1993), Alexandru (n.1997)

Istrati Maria Mihai (n.1939) Istrati Mihai Andrei (n.1933) Istrati Olga Nichita (n.1946) Istrati Serghei Ion (n.1969), soția Aurelia (n.1974), copii: Ion (n.1994) Istrati Victor Chiril (n.1966) Iurcovscaia Vera Simion (n.1947)

Jigan Vladimir Ion (n.1950), soția Maria (n.1947) Josan Alexei Samson (n.1924), soția Natalia (n.1928) Lapteacru Vitalie Alexandru (n.1954), soția Liudmila (n.1952), copii: Alexandra (n.1981), Svetlana (n.1983) Lapteacru Zinovia Alexandru (n.1938) 1859 Leancă Vasile Ion (43 ani), soția Varvara (41 ani) 2002

Iurcu Alexandru Alexandru (n.1974), soția Aurelia (n.1972), copii: Lilian (n.1993), Ion (n.1995), Olga (n.2001)

Lefter Dumitru Dumitru (n.1970), soția Natalia (n.1972), copii: Cristina (n.1991), Victorina (n.1995)

Iurcu Gheorghe Andrei (n.1955), soția Valentina (n.1960), copii: Andrei (n.1979), Olga (n.1989), Pavel (n.1979)

Lefter Mihai Vladimir (n.1957), soția Taisia (n.1957), copii: Vadim (n.1980), Andrei (n.1986)

273

Ipati Ion Chirică (28 ani), soția Gheorghina (26 ani), copii: Ana (7 ani), Maria (5 ani), Ecaterina (3 ani), Zamfira (1 an)

Ivanov Serghei Nicolai (n.1970), soția Maria (n.1971), copii: Anastasia (n.1993), Diana (n.1995)

M ereni

1859

M ereni 274

Lesnic Maria Ion (n.1960), copii: Anatolie (n.1993), Valentin (n.1980) Lesnic Valentin Andrei (n.1980), soția Cristina 1942 Leu Axenia (n.1897), copii: Stepanida (n.1925), Maria (n.1930), Anastasia (n.1935), Natalia (n.1937) Leu Gheorghe (n.1872), copii: Natalia (n.1930) Leu Nicolae (n.1914), soția Maria (n.1918), copii: Mihai (n.1938), Ștefan (n.1940) Leu Sava (n.1898), soția Taisia (n.1900), copii: Ion (n.1929), Ilie (n.1931) Leu Toma (n.1914), soția Milania (n.1914), copii: Alexandra (n.1939), Eudochia (n.1942) 2002 Leu Ion Toma (n.1954), soția Maria (n.1953), copii: Gheorghe (n.1977), Tatiana (n.1988) Leu Mihai Nicolai (n.1937), soția Olga (n.1935) Leu Serghei Mihai (n.1964), soția Nadejda (n.1966), copii: Alexandru (n.1989), Ion (n.1993)

2002 Liubenco Petru Mihai (n.1949), soția Olga (n.1946), copii: Valeriu (n.1975), Teodora (n.1976), Alexei (n.1986) Liubenco Serghei Petru (n.1973), soția Vera (n.1977), copii: Rodica (n.1995), Ignat (n.1999) Losev Ala Valentin (n.1965), copii: Svetlana (n.1990), Iurie (n.1997) Luca Vasile Mifodie (n.1958), soția Serafima (n.1960), copii: Eugeniu (n.1982), Daniela (n.1999) 1942 Luchian Axenia (n.1905), copii: Nicolae (n.1929), Ion (n.1931), Vera (n.1933), Trofim (n.1934), Efimia (n.1940) Luchian Irina (n.1886), copii: Andrei (n.1919), Alexandra (n.1929) Luchian Samoilă (n.1912), soția Ecaterina (n.1916), copii: Emilian (n.1935), Andrei (n.1937), Simion (n.1939), Ioan (n.1942) 2002 Luchian Ion Nicolai (n.1955), soția Iulia, copii: Victor (n.1981), Victoria (n.1982), Grigore (n.1985)

1859

Luchian Mihai Ion (n.1955), soția Liudmila (n.1963), copii: Eugeniu (n.1982), Mihaela (n.1993)

Lesnic Trofim Maxim (42 ani), soția Arghira (33 ani), copii: Gheorghe (15 ani)

Luchian Rodica Ion (n.1970), copii Eugeniu (n.1987), Cătălina (n.1991)

1942 Lisnic Vasile (n.1915), soția Anastasia (n.1916), copii: Grigore (n.1935); mama Ileana (n.1892); bunica Ecaterina (n.1872) 2002

Luchian Tudor Ion (n.1944), soția Ioana (n.1944) Luchian Valentina Simion (n.1931) Luchian Veceaslav Andrei (n.1974), soția Olga (n.1975), copii: Ion (n.1996), Alexandru (n.2001)

Lisneac Gheorghe Ion (n.1953), soția Marina (n.1957), copii: Eugeniu (n.1981), Denis (n.1989), Marin (n.1996)

Luchin Andrei Vasile (n.1949), soția Olga (n.1950), copii: Nadejda (n.1981) 1942

Lisneac Ion Panfile (n.1924)

Luchici Ana (n.1882)

Lisneac Mihai Ion (n.1955), soția Tamara (n.1956), copii: Lidia (n.1982), Diana (n.1979), Igor (n.1986) Lisnic Ion Troian (n.1980), soția Liudmila (n.1980), copii: Valentina (n.1999), Daniel (n.2001) Lisnic Traian Vasile (n.1943), soția Eufrosenia (n.1953), copii: Olga (n.1988) Lisnic Valentin Grigore (n.1962), soția Claudia (n.1966), copii: Olesea (n.1984), Radu (n.1990)

1859

Lungu Afanasie Sava (60 ani), soția Maria (48 ani), copii: Dumitru (20 ani), Elena (18 ani), Ecaterina (16 ani), Eugenia (10 ani) Lungu Constantin Sava (49 ani), soția Pilagheia (37 ani), copii: Gheorghe (16 ani), Nicolae (12 ani), Ilarion (5 ani) Lungu Constantin Vasile (55 ani), soția Elena (30 ani), copii: Tudor (16 ani), Gheorghe (9 ani), Zinovia (14 ani), Ecaterina (11 ani)

Lungu Hariton Gheorghe (32 ani), soția Ecaterina (29 ani), copii: Ecaterina (5 ani)

Lungu Dumitru T. (n.1900), soția Ecaterina (n.1903)

Lungu Ion Afanasie (26 ani), soția Elisaveta (23 ani), copii: Grigore (1 an) Lungu Ion Gheorghe (decedat în 1854, în 1850 avea 11 ani); mama Maria (54 ani); fratele Nistor (13 ani), sora Marfa (13 ani) Lungu Ion Leonte (31 ani), soția Maria (20 ani), copii: Agafia (3 ani), Fevronia (1 an) Lungu Ion Nicolae (24 ani), soția Maria (21 ani) Lungu Ion Sava (51 ani)

Lungu Elena (n.1908), copii: Vasile (n.1925), Natalia (n.1928), Andrei (n.1930), Maria (n.1932), Ion (n.1940) Lungu Filip (n.1898), soția Eudochia (n.1900), copii: Natalia (n.1921), Nicolae (n.1923), Vera (n.1923), Petru (n.1935) Lungu Grigore (n.1912), soția Olga (n.1914), copii: Ilie (n.1927), Natalia (n.1932), Maria (n.1936), Gheorghe (n.1938), Ana (n.1940) Lungu Haralampie (n.1920), soția Sofia (n.1923), copii: Teodor (n.1942)

Lungu Leonte Mihail (61 ani), soția Ana (51 ani)

Lungu Ion (n.1903), soția Maria (n.1910), copii: Trofim (n.1930), Emilian (n.1941), Chirică (n.1941)

Lungu Nicolae Vasile (decedat în 1854, în 1850 avea 55 ani), soția Aftenia (60 ani), copii: Gheorghe (36 ani), nora Elena (22 ani), nepotul Isai (4 ani)

Lungu Leon (n.1893), copii: Gheorghe (n.1920), Elena (n.1922), Ion (n.1924), Nicolae (n.1927), Zinovia (n.1929), Haralampie (n.1931), Maria (n.1933)

Lungu Nistor Vasile (61 ani), soția Agafia (53 ani), copii: Ion (17 ani), Ecaterina (13 ani)

Lungu Leon (n.1867), soția Alexandra (n.1882)

Lungu Pavel Nicolae (39 ani), soția Ioana (31 ani) Lungu Platon Vasile (decedat în 1854, în 1850 avea 65 ani), soția Anastasia (51 ani), copii: Zamfir (25 ani), Ion (20 ani), Stăvărachi (18 ani), Elisaveta (10 ani) Lungu Spiridon Mihail (78 ani), soția Varvara (43 ani) Lungu Ștefan Ion (32 ani)

Lungu Leon (n.1914), soția Agafia (n.1920), copii: Tamara (n.1941) Lungu Maftei (n.1911), soția Maria (n.1914), copii: Domnica (n.1935), Elena (n.1938), Olga (n.1940), Tamara (n.1942) Lungu Mina (n.1890), soția Ecaterina (n.1897), copii: Ana (n.1922), Andrei (n.1923), Varvara (n.1931), Petru (n.1934)

Lungu Iacob (n.1872), soția Anastasia (n.1892)

Lungu Moisei (n.1900), soția Iulita (n.1898), copii: Nicolae (n.1925), Eugenia (n.1927), Ștefan (n.1929), Trofim (n.1933), Maria (n.1935)

Lungu Ilie (n.1873), soția Eudochia (n.1875); nepoata Axenia (n.1931)

Lungu Onisim (n.1889), soția Ecaterina (n.1901), copii: Nadejda (n.1929)

Lungu Procopie (n.1914), soția Maria (n.1917)

Lungu Panteleimon (n.1915), soția Maria (n.1915), copii: Mihai (n.1935), Ioana (n.1937), Valentina (n.1939)

1942

Lungu Afanasie (n.1914), soția Fevronia (n.1914), copii: Parascovia (n.1934), Vasile (n.1936), Ion (n.1938), Grigore (n.1941) Lungu Alexei (n.1904), soția Domnica (n.1907), copii: Ion (n.1931), Maria (n.1939)

Lungu Petru (n.1906), soția Olga (n.1906), mama Elena (n.1862), copii: Andrei (n.1926), Stepanida (n.1931), Nina (n.1934), Teodosia (n.1936), Ioana (n.1939) Lungu Simion (n.1882), soția Maria (n.1882)

Lungu Ana (n.1892), copii: Eudochia (n.1921), Ion (n.1922), Simion (n.1926), Isidor (n.1927)

Lungu Sofia (n.1902), copii: Anastasia (n.1924), Leon (n.1925)

Lungu Andrei (n.1902), soția Agrepina (n.1900), copii: Ion (n.1928), Nicolae (n.1930), Efim (n.1934), Ștefan (n.1938)

Lungu Ștefan (n.1889), soția Irina (n.1899), copii: Dumitru (n.1921), Mihai (n.1929)

275

Lungu Arion (n.1879), nepoți: Alexandru (n.1932), Ana (n.1934)

M ereni

Lungu Grigore Sava (47 ani), soția Sofia (36 ani), copii: Ana (18 ani), Parascovia (16 ani), Elena (10 ani)

M ereni 276

Lungu Teodor (n.1886), soția Maria (n.1888), copii: Roman (n.1916), Parascovia (n.1921), Onisim (n.1927)

Lungu Andrei Mina (n.1924), soția Stepanida (n.1929), copii: Mihai (n.1964)

Lungu Teodor (n.1891), soția Anastasia (n.1895), copii: Stepanida (n.1922), Nadejda (n.1928), Ion (n.1935), Elena (n.1940)

Lungu Andrei Ștefan (n.1970), soția Aliona (n.1974), copii: Nadejda (n.1996)

Lungu Teodor (n.1909), soția Ana (n.1911), copii: Valentin (n.1936), Alexandru (n.1937), Gheorghe (n.1940), Ioana (n.1941), Eudochia (n.1929) Lungu Teodor I. (n.1909), soția Alexandra (n.1907), copii: Nicolae (n.1927), Alexandru (n.1927), Stepanida (n.1929), Ion (n.1931), Liuba (n.1934), Ștefan (n.1938) Lungu Toma (n.1878), soția Eudochia (n.1892), copii: Maria (n.1922) Lungu Toma (n.1895), soția Suzana (n.1885), copii: Calestru (n.1923) Lungu Vasile (n.1920), soția Agafia (n.1920) Lungu Vladimir (n.1907), soția Maria (n.1912), copii: Gheorghe (n.1935), Ion (n.1941) 2002 Lungu Alexandra Simion (n.1950), copii: Rodica (n.1985) Lungu Alexandru Efim (n.1933), soția Eufrosenia (n.1939) Lungu Alexandru Gheorghe (n.1962), soția Galina (n.1965), copii: Doina (n.1989), Sandu (n.1991), Tudor (n.1993) Lungu Alexandru Tudor (n.1937), soția Feodosia (n.1941), copii: Tudor (n.1978) Lungu Alexei Haralampie (n.1964), soția Angela (n.1970), copii: Alina (n.1991), Sandu (n.1996) Lungu Alexei Roman (n.1951) Lungu Ana Efim (n.1934) Lungu Ana Filip (n.1962), copii: Mariana (n.1982), Eugeniu (n.1984), Sandu (n.1990), Dan (n.2000) Lungu Ana Ion (n.1975), copii: Andrei (n.1995), Cristina (n.1998)

Lungu Axenia Nicolai (n.1934) Lungu Cozma Gheorghe (n.1949), soția Veronica (n.1949), copii: Serghei (n.1976), Anatolie (n.1979), Tatiana (n.1985), Lungu Ecaterina Matvei (n.1954), copii: Rodica (n.1981) Lungu Efim Andrei (n.1935), soția Maria (n.1941) Lungu Efim Mihai (n.1977), soția Olga (n.1978), copii: Igor (n.1999), Mihai (n.2000) Lungu Elena Leon (n.1950), copii: Ion (n.1981) Lungu Emilian Efim (n.1964), soția Vera (n.1967), copii: Eugeniu (n.1992), Sandu (n.1995) Lungu Emilian Ion (n.1941), soția Fevronia (n.1949), copii: Valentina (n.1978) Lungu Eugenia Toma (n.1941), copii: Ion (n.1975), Nina (n.1977) Lungu Gheorghe Grigore (n.1939), soția Alexandra (n.1943), copii: Tudor (n.1976), Andrei (n.1980) Lungu Gheorghe Haralampie (n.1968), soția Taisia (n.1969), copii: Cristina (n.1991), Dina (n.1993) Lungu Gheorghe Ion (n.1958), soția Nina (n.1955), copii: Corneliu (n.1986) Lungu Gheorghe Tudor (n.1940), soția Tamara (n.1941), copii: Vera (n.1976), Ion (n.1973) Lungu Gheorghe Vasile (n.1968), soția Valentina (n.1968), copii: Alexandru (n.1990), Vasile (n.1992), Mihai (n.1992), Elena (n.1999) Lungu Gheorghe Vladimir (n.1935), soția Iulita (n.1936) Lungu Grigore Constantin (n.1959), soția Liuba (n.1961), copii: Igor (n.1984) Lungu Grigore Simion (n.1940), soția Paulina (n.1944)

Lungu Ana Mina (n.1923)

Lungu Haralampie Ion (n.1931), soția Anastasia (n.1938)

Lungu Anatolie Ion (n.1964), soția Larisa (n.1968), copii: Oleg (n.1988), Radu (n.1993)

Lungu Haralampie Simion (n.1920), soția Sofia (n.1923)

Lungu Anatolie Ion (n.1964), soția Larisa (n.1971), copii: Ion (n.1989) Lungu Anatolie Petru (n.1959), soția Svetlana (n.1977), copii: Petru (n.1997), Galina (n.1999)

Lungu Igor Ilie (n.1972) Lungu Ilie Afanasie (n.1948), soția Olga (n.1950) Lungu Ilie Andrei (n.1950), soția Olga (n.1948), copii: Leonid (n.1980), Radu (n.1987)

Lungu Ion Andrei (n.1957), soția Eugenia (n.1958), copii: Eugeniu (n.1990) Lungu Ion Afanasie (n.1938), soția Parascovia (n.1937); nepoata Dora (n.1993) Lungu Ion Alexei (n.1931)

Lungu Mihai Gheorghe (n.1960), soția Larisa (n.1962), copii: Maria (n.1984), Liudmila (n.1987) Lungu Mihai Gheorghe (n.1964), soția Lidia (n.1965), copii: Dumitru (n.1989), Gheorghe (n.1998) Lungu Mihai Haralampie (n.1957), soția Valentina (n.1958), copii: Larisa (n.1981), Liudmila (n.1986)

Lungu Ion Andrei (n.1928), soția Alexandra (n.1935)

Lungu Mihai Ion (n.1944), soția Alexandra (n.1946), copii: Eugenia (n.1983), Andrei (n.1986)

Lungu Ion Condrat (n.1960), soția Galina (n.1964), copii: Mihai (n.1983), Mariana (n.1988), Andrei (n.1994)

Lungu Mihai Nicolai (n.1949), soția Iulia (n.1954), copii: Valeriu (n.1973)

Lungu Ion Efim (n.1958), soția Nina (n.1959), copii: Igor (n.1981), Oleg (n.1984)

Lungu Mihai Pantelei (n.1934)

Lungu Ion Gheorghe (n.1968), soția Lidia (n.1967), copii: Ștefan (n.1991) Lungu Ion Iacob (n.1934), soția Nina (n.1936) Lungu Ion Leon (n.1945), soția Maria (n.1945) Lungu Ion Nicolai (n.1951), soția Liudmila (n.1953), copii: Irina (n.1985) Lungu Ion Petru (n.1940) Lungu Ion Tudor (n.1931), soția Olga (n.1935) Lungu Ion Vasile (n.1949), soția Elena (n.1951), copii: Liudmila (n.1980), Veaceslav (n.1986) Lungu Iurie Mihai (n.1970), soția Natalia (n.1976), copii: Mihaela (n.1995), Dumitru (n.1998) Lungu Leonid Petru (n.1973), soția Rodica (n.1976), copii: Cristina (n.1996), Radu (n.1998) Lungu Lidia Nicolai (n.1958), copii: Serghei (n.1978), Tatiana (n.1983) Lungu Maria Ion (n.1942) Lungu Maria Leon (n.1929) Lungu Maria Luchian (n.1937) Lungu Maria Nicolai (n.1951) Lungu Mihai Alexei (n.1972), soția Angela (n.1982) Lungu Mihai Calistrat (n.1964), soția Liudmila (n.1966), copii: Natalia (n.1987), Eugeniu (n.1990) Lungu Mihai Condrat (n.1952), soția Elena (n.1956), copii: Olga (n.1976), Natalia (n.1980) Lungu Mihai Efim (n.1949), soția Liuba (n.1949), copii: Victor (n.1973)

Lungu Mihai Simion (n.1959), soția Galina (n.1961), copii: Tatiana (n.1984), Ion (n.1987) Lungu Mihai Ștefan (n.1977), soția Natalia (n.1979), copii: Valeria (n.1997), Vladimir (n.1999) Lungu Mircea Andrei (n.1965), soția Vera (n.1967), copii: Nadejda (n.1987), Mariana (n.1992), Andrei (n.1997) Lungu Mircea Haralamp, copii: Sandu (n.1994), Tudor (n.2002), Andreia (n.2002) Lungu Nadejda Tudor (n.1926) Lungu Natalia Vasile (n.1964), copii: Domnița (n.1990), Andrei (n.1995) Lungu Nicolai Moisei (n.1924) Lungu Oleg Efim (n.1968), soția Liliana (n.1971), copii: Radu (n.1991), Sanda (n.1996) Lungu Oleg Mihai (n.1975), soția Ana (n.1979), copii: Angela (n.1998), Mihaela (n.2000) Lungu Oleg Mihai (n.1978), copii: Daniela (n.1997), Zinaida (n.1999) Lungu Pantelei Onisim (n.1913) Lungu Parascovia Petru (n.1940) Lungu Petru Andrei (n.1954), soția Lilia (n.1959), copii: Ion (n.1978), Elena (n.1984) Lungu Petru Condrat (n.1950), soția Alexandra (n.1904), copii: Iurie (n.1980) Lungu Petru Gheorghe (n.1951), soția Veronica (n.1960), copii: Andrei (n.1979), Nadejda (n.1983), Olga (n.1993) Lungu Raisa Tudor (n.1932) Lungu Rodica Mihai (n.1976), copii: Grigore (n.1992) Lungu Serghei Ilie (n.1979)

M ereni 277

Lungu Ioana Iacob (n.1929)

M ereni 278

Lungu Serghei Condrat (n.1963), soția Emilia (n.1963), copii: Cornelia (n.1987), Anatolie (n.1988)

Lungu Vasile Alexandru (n.1958), soția Ala (n.1963), copii: Ion (n.1988), Andrei (n.1990)

Lungu Serghei Grigore (n.1967), soția Tatiana (n.1972), copii: Olesea (n.1991), Octavian (n.1994)

Lungu Vasile Nicolai (n.1956), soția Ala (n.1960), copii: Diana (n.1981), Anatolie (n.1983), Alina (n.1990)

Lungu Serghei Ion (n.1967), soția Sofia (n.1968), copii: Mihai (n.1990), Alexandra (n.1992)

Lungu Veaceslav Constantin (n.1961), soția Maria (n.1962), Maria, copii: Vasile (n.1981), Serghei (n.1982), Igor (n.1986)

Lungu Serghei Mihai (n.1974), soția Aliona (n.1979), copii: Sandu (n.1995), Mirela (n.2001)

Lungu Veaceslav Ion (n.1975), soția Nina (n.1974), copii: Diana (n.1994), Efimia (n.1998), Valentina (n.2000)

Lungu Simion Andrei (n.1959), soția Liuba (n.1961), copii: Elena (n.1983), Victor (n.1985), Natalia (n.1986), Petru (n.2000)

Lungu Veaceslav Ștefan (n.1964), soția Natalia (n.1969), copii: Serghei (n.1987), Parascovia (n.1981)

Lungu Simion Haralampie (n.1952), copii: Ana (n.1980), Andrei (n.1983)

Lungu Veceaslav Tudor (n.1971), soția Aliona (n.1980) copii: Victor (n.1998), Elena (n.2000)

Lungu Simion Haralampie (n.1962), soția Larisa (n.1965), copii: Irina (n.1985), Victoria (n.1988), Elena (n.1991), Spiridon (n.1992) Lungu Ștefan Grigore (n.1942), soția Elena (n.1943) Lungu Stepanida Andrei (n.1935) Lungu Teodora Simion (n.1948) Lungu Teodosia Petru (n.1937) Lungu Trofim Condrat (n.1958), soția Nina (n.1952), copii: Svetlana (n.1982), Alexandru (n.1987); nepoata Cătălina (n.2001), nepotul Marin (n.2002) Lungu Trofim Ion (n.1930), soția Maria (n.1937)

Lungu Victor Gheorghe (n.1967), soția Nadejda (n.1967), copii: Radu (n.1989), Valeria (n.1994) Lungu Victor Grigore (n.1966), soția Aurelia (n.1969), copii: Vadim (n.1989), Aliona (n.1991), Grigore (n.1994) Lungu Victor Ion (n.1971) Lungu Victor Nicolai (n.1957), soția Zinaida (n.1962), copii: Irina (n.1985), Tatiana (n.1988), Nicolai (n.1991) Lungu Vitalie Mihai (n.1969) Lungu Vitalie Valentin (n.1975), soția Elena (n.1977), copii: Ana (n.2000)

Lungu Tudor Ion (n.1953), soția Olga (n.1955), copii: Serghei (n.1976), Valeriu (n.1986), Violeta (n.1993)

Lungu Vladimir Ion (n.1957), soția Ana (n.1960), copii: Ion (n.1986), Nadejda (n.1988), Victor (n.1991)

Lungu Tudor Matvei (n.1951), soția Lidia (n.1951), copii: Arcadie (n.1979), Liudmila (n.1986)

Lungu Zaharia Filip (n.1942), soția Olga (n.1934)

Lungu Tudor Nicolai (n.1964), soția Galina (n.1966), copii: Cătălina (n.1987), Andrei (n.1991), Nicolai (n.1995)

Lupan Grigore Vasile (26 ani), soția Arefta (26 ani), copii: Axenia (2 ani) 1942

Lungu Tudor Simion (n.1949), soția Ana (n.1949) Lungu Tudor Vasile (n.1961), soția Maria (n.1966), copii: Diana (n.1989), Eudochia (n.1990), Mihaela (n.1998) Lungu Valentin Nicolai (n.1964), soția Victoria (n.1968), copii: Dan (n.1987), Diana (n.1989) Lungu Valeriu Ion (n.1966), soția Galina (n.1966), copii: Cristina (n.1989), Petru (n.1990), Elena (n.1993) Lungu Valeriu Isidor (n.1969) Lungu Valeriu Petru (n.1962), soția Nadejda (n.1964), copii: Irina (n.1992) Lungu Vasile Afanasie (n.1936), soția Elena (n.1938)

1859

Lupan Grigore (n.1882); mama Elena (n.1860) Lupan Ion (n.1913), soția Efimia (n.1916), copii: Vera (n.1919), Toma (n.1920) Lupan Iustin (n.1913), soția Lidia (n.1920), copii: Valentina (n.1938) Lupan Procopie (n.1908), soția Maria (n.1914), copii: Ion (n.1934) Lupan Simion (n.1900), soția Olga (n.1906), copii: Eufrosenia (n.1927), Efim (n.1929), Elena (n.1927), Ioana (n.1939), Ion (n.1940)

1942

Lupan Nicolai Efim (n.1961), soția Larisa (n.1966), copii: Dumitru (n.1985)

Mânzăraru Afanasie (n.1912), soția Pilagheia (n.1918), copii: Ion (n.1935), Panteleimon (n.1941)

Lupan Tudor Efim (n.1952), soția Liuba (n.1953), copii: Leonid (n.1978), Olga (n.1984), Natalia (n.1976); nepotul Vlad (n.1999)

Mânzăraru Axinte (n.1899), soția Vera (n.1907), copii: Timofei (n.1933)

Lupan Vasile Efim (n.1956), soția Iulia (n.1959), copii: Rodica (n.1981), Andrei (n.1983), Anastasia (n.1991)

Mânzăraru Tudor (n.1893), soția Domnica (n.1895)

Lupan Veronica Fedosei (n.1944) Lupașcu Ștefan (n.1962)

Mânzăraru Trofim (n.1867), soția Irina (n.1887) Mânzăreanu Dumitru (n.1879), soția Teodora (n.1892) 2002

Lupu Larisa Mihai (n.1970), copii: Elvira (n.1991), Victor (n.1993) 2002

Mânzăraru Grigore Axinte (n.1947), soția Veronica (n.1950), copii: Natalia (n.1976), Olga (n.1981), Andrei (n.1986)

Macovețchi Elena Petru (n.1942), copii: Iurie (n.1970)

Mânzăraru Tudor Afanasie (n.1946)

1942 Madan Constantin (n.1896), soția Eufrosenia (n.1906), copii: Anastasia (n.1923), Alexandra (n.1925), Tatiana (n.1927), Stepanida (n.1929), Vasile (n.1931), Teodora (n.1933), Anastasia (n.1938), Andrei (n.1941), Ion (n.1942) Madan Tudor (n.1884)

1859

Malai Zaharie Nicolae (58 ani), soția Arghira (47 ani), copii: Gheorghe (15 ani), Maria (18 ani)

Mânzăraru Viorel Grigore (n.1973), soția Irina (n.1978), copii: Cristina (n.1997), Victor (n.2000), Serghei (n.2000) 1859 Mardari Mihail Platon (58 ani), soția Ioana (49 ani), copii: Zaharia (26 ani), Vasile (18 ani), Ion (9 ani), Sofia (18 ani), Maria (17 ani) Mardari Vasile Tudor (26 ani), soția Eudochia (21 ani), copii: Toader (1 an); frați: Mihail (20 ani), Petru (17 ani)

1942

1942

Mălai Leonid (n.1916), soția Maria (n.1924), copii: Valentina (n.1941)

Mardari Carp (n.1888), soția Nadejda (n.1897), copii: Domnica (n.1930), Maria (n.1932), Ana (n.1935), Agafia (n.1935), Gheorghe (n.1939)

Malai Simion (n.1884), soția Maria (n.1888) Malai Serghei (n.1916); frați Gheorghe (n.1922), Ecaterina (n.1924) 2002 Malai Anastasia Anton (n.1918) Malai Ion Ion (n.1926) Malai Mihai Leonid (n.1948), soția Elena (n.1948), copii: Simion (n.1978) Malai Valin Afanasie (n.1958), soția Zinaida (n.1958), copii: Tatiana (n.1981), Elena (n.1985) Mamot Alexandru Grigore (n.1952), soția Ana (n.1950), copii: Viorel (n.1977) Mamot Vitalie Alexandru Manolov Petru Gheorghe (n.1957), soția Valentina (n.1957), copii: Olga (n.1983), Elena (n.1986)

Mardari Dumitru (n.1878), soția Ioana (n.1880) Mardari Eremia (n.1892), soția Suzana (n.1900), copii: Parascovia (n.1926), Alexandru (n.1927), Ion (n.1928), Alexandra (n.1930), Mihai (n.1931), Maria (n.1935), Efimia (n.1937), Eugenia (n.1938), Luchian (n.1940) Mardari Eudochia (n.1880) Mardari Fevronia (n.1914), copii: Iacob (n.1933), Teodor (n.1940) Mardari Ion Ș. (n.1907), soția Vera (n.1908), copii: Valentin (n.1933), Leon (n.1936) Mardari Petru (n.1867), soția Maria (n.1884) Mardari Petru (n.1906), soția Ana (n.1910), copii: Gheorghe (n.1931), Haralampie (n.1935), Parascovia (n.1938), Anton (n.1940), Olga (n.1942)

M ereni 279

2002

M ereni 280

Mardari Petru (n.1908), soția Sofia (n.1911), copii: Simion (n.1933), Maftei (n.1935), Maria (n.1941)

Mardari Victor Vasile (n.1961), soția Eugenia (n.1963), copii: Mariana (n.1984)

Mardari Ștefan (n.1879), soția Efimia (n.1882), copii: Gheorghe (n.1915), Ioan (n.1922)

Mardari Vladimir Vasile (n.1945), soția Vera (n.1946), copii: Grigore (n.1974)

2002

1942

Mardari Ana Carp (n.1933) Mardari Anastasia Marcu (n.1913) Mardari Anatolie Maxim (n.1956), soția Maria (n.1958), copii: Anastasia (n.1987), Serghei (n.1988)

Margine Andrei (n.1911), soția Ileana (n.1911), copii: Alexandra (n.1892), Profir (n.1925), Dumitru (n.1941) Margine Grigore (n.1909), soția Ana (n.1915), copii: Maxim (n.1936), Eufimia (n.1938), Gheorghe (n.1941)

Mardari Anatolie Vasile (n.1961)

Margine Grigore (n.1912), soția Vera (n.1913), copii: Olga (n.1935), Fevronia (n.1937)

Mardari Efim Procopie (n.1956), soția Feodora (n.1957), copii: Ion (n.1979), Valeriu (n.1984)

Margine Ion (n.1889), soția Eudochia (n.1895), copii: Teodor (n.1919), Serghei (n.1923), Nicolae (n.1931)

Mardari Eugenia Eremei (n.1940)

Margine Ion Ș. (n.1913), soția Parascovia (n.1914), copii: Teodor (n.1936), Serghei (n.1941)

Mardari Gheorghe Climenti (n.1956), soția Valentina (n.1958), copii: Ion (n.1984) Mardari Gheorghe Petru (n.1931) Mardari Ion Tudor (n.1953), soția Liudmila (n.1956), copii: Mihai (n.1978), Ion (n.1979), Olga (n.1983) Mardari Leon Ion (n.1936) Mardari Leonid Vladimir (n.1970) Mardari Nadejda Mihai (n.1966), copii: Alexei (n.1988) Mardari Natalia Ion (n.1971), copii: Gheorghe (n.1989) Mardari Nicolai Procopie (n.1953), soția Maria (n.1958), copii: Serghei (n.1978), Natalia (n.1981), Ion (n.1984), Gheorghe (n.1988) Mardari Nina Alexandru (n.1935), copii: Claudia (n.1960) Mardari Pavel Gheorghe (n.1957), soția Maria (n.1963), copii: Eugenia (n.1989), Irina (n.1994) Mardari Petru Climenti (n.1961), soția Ana (n.1963), copii: Lidia (n.1989), Irina (n.1991) Mardari Serghei Mihai (n.1931) Mardari Simion Ion (n.1952), soția Tamara (n.1953) Mardari Teodora Andrei (n.1922) Mardari Valentina Nicolai (n.1936) Mardari Victor Gheorghe (n.1969), soția Aurelia (n.1972), copii: Ghenadie (n.1991), Aliona (n.1994) Mardari Victor Iacob

Margine Vasile (n.1921), soția Maria (n.1925) Margine Cozma (n.1885), soția Irina (n.1898), copii: Nadejda (n.1925), Lidia (n.1927), Anastasia (n.1929), Ana (n.1933), Teodor (n.1940) 2002 Margina Alexandra Efim (n.1950) Margină Anatolie Tudor (n.1964), soția Natalia (n.1966), copii: Adrian (n.1986), Elena (n.1988), Zinaida (n.1996) Margină Olga Grigore (n.1936) Margină Serghei Ion (n.1941), soția Valentina (n.1947) Margină Vitalie Serghei (n.1972), soția Violeta (n.1975), copii: Dan (n.1999), Sandu (n.1999) Margine Alexandru Matvei (n.1926), soția Varvara (n.1930) Margine Arcadi Ion (n.1972), soția Angela (n.1976), copii: Carolina (n.1997), Elena (n.1998) 1859 Marin Nichita Marin (decedat în 1854, în 1850 avea 60 ani) Marin Sidor Marian (decedat în 1855, în 1850 avea 46 ani) 2002 Mârlean Iacob Nicolai (n.1969), soția Tatiana (n.1974), copii: Irina (n.1993), Ștefan (n.1997) 1942 Marticiuc Alexandru (n.1920), soția: Maria (n.1919)

Marticiuc Ion (n.1911), soția Maria (n.1911), copii: Nicolae (n.1937), Pavel (n.1941) Marticiuc Ion (n.1912), soția Anastasia (n.1920), copii: Nicon (n.1940) Marticiuc Iustina (n.1900), copii: Macarie (n.1924) Marticiuc Maria (n.1890) Marticiuc Pavel (n.1886), soția Vasilița (n.1890), copii: Petru (n.1924), Stepanida (n.1926) 2002 Marteciuc Mihai Nicolai (n.1959), soția Tatiana (n.1962), copii: Oxana (n.1984), Olesea (n.1988) Marteciuc Andrei Tudor (n.1975), soția Larisa (n.1975), copii: Cătălina (n.1996) Marteciuc Grigore Ion (n.1954), soția Maria (n.1956), copii: Vitalie (n.1977), Ion (n.1978) Marteciuc Ion Alexandru (n.1954), soția Valentina (n.1957), copii: Viorica (n.1978), Alexandru (n.1982), Serghei (n.1984) Marteciuc Luchian Petru (n.1959), soția Nadejda (n.1964), copii: Andrei (n.1985), Cristina (n.1990) Marteciuc Nicolai Ion (n.1936), soția Elena (n.1939), copii: Ion (n.1977) Marteciuc Petru Gheorghe (n.1950), soția Eugenia (n.1954)

Mârza Petrachi Ștefan (75 ani), soția Anița (61 ani) Mârza Vasile Petrachi (40 ani), soția Maria (36 ani), copii: Ion (11 ani), Zinovia (9 ani), Agafia (4 ani), Elena (2 ani) Mârză Zaharia Petrachi (32 ani), soția Varvara (20 ani), copii: Gheorghe (4 ani), Leon (2 ani) 1942 Mârza Gavril (n.1918), soția Ecaterina (n.1920), copii: Ana (n.1940), Natalia (n.1941) 2002 Mazâlu Ana Gheorghe (n.1919) Marusic Constantin Gheorghe (n.1944), soția Valentina (n.1944) Mârza Ion Gavril (n.1948), soția Ana (n.1949), copii: Aurelia (n.1976), Andrei (n.1981) Mateuță Veceaslav Vladimir (n.1969) 2002 Mazur Ion Anton (n.1963) Mazur Maria Anton (n.1951) Mazur Serghei Anton (n.1974), copii: Anton (n.1997), Alina (n.2000) Mazur Svetlana Gavril (n.1965); fratele Victor (n.1967) 2002 Medvedev Alexandru Gheorghe (n.1975), soția Tatiana (n.1984) Medvedev Raisa Cozma (n.1942)

Marteciuc Tudor Gheorghe (n.1942), soția Olga (n.1939)

Melanschi Tudor Ion (n.1944)

Marticiuc Elena Andrei (n.1945)

Meleca Vasile Leonte (n.1974), soția Tatiana (n.1976), copii: Maria (n.1999)

Marticiuc Igor Nicolai (n.1972), soția Sofia (n.1972), copii: Liviu (n.1993), Irina (n.1995) Marticiuc Ion Petru (n.1944), soția Olga (n.1950), copii: Igor (n.1982) Marticiuc Macarie Mihai (n.1923) Marticiuc Simion Macarie (n.1962), soția Iulia (n.1963), copii: Mariana (n.1985), Gheorghe (n.1998)

Melenciuc Alexandra Ion (n.1933) 1942 Mișcoi Climon (n.1915), soția Olga (n.1915), copii: Teodor (n.1934), Ileana (n.1937), Filip (n.1941)

Marticiuc Svetlana Anatolie (n.1968)

Mișcoi Hristina (n.1889), copii: Aculina (n.1922), Maxim (n.1926), Vera (n.1929) 2002

Marticiuc Teodosia Simion (n.1923)

Meșcoi Aculina Ion (n.1920)

1859

1859

Mârza Ion Petrachi (37 ani), soția Marfa (31 ani), copii: Constantin (5 ani), Maria (11 ani)

Micu Gheorghe Vasile (38 ani), soția Eudochia (35 ani), copii: Ion (2 ani)

M ereni 281

Marticiuc Gheorghe (n.1920), soția Maria (n.1922), copii: Teodor (n.1941)

M ereni 282

Micu Toader Vasile (decedat în 1855, în 1850 avea 21 ani), copii: Ion (decedat în 1851)

1942

Miclea Mihail (n.1909), soția Eudochia (n.1912), copii: Maria (n.1935) 2002

Moisei Ecaterina (n.1913), copii: Mihail (n.1932), Eufrosenia (n.1934), Veronica (n.1937), Anica (n.1939), Teodora (n.1942) 2002

Mihailov Tudor Vasile (n.1927)

Molea Cornelia Victor (n.1975); mama Elisaveta (n.1949)

1859 Milescu Ion Vasile (28 ani), soția Maria (27 ani), copii: Pilagheia (4 ani) Milescu Vasile Sava (33 ani), soția Vasilca (58 ani), copii: Constantin (26 ani) 1942 Milescu Gheorghe (n.1916), soția Maria (n.1916) 1859 Mirguță Andrei Ion (55 ani), copii: Miron (decedat în 1853, în 1850 avea 4 ani), Anastasia (16 ani), Maria (9 ani) Mirguță Vasile Andrei (25 ani), soția Elena (21 ani), copii: Nicolae (2 ani) 1859 Miron (Ciorchină) Gheorghe Simion (53 ani), soția Ioana (48 ani) Miron (Ciorchină) Serghei Gheorghe (30 ani), soția Zinovia (25 ani), copii: Vasile (4 ani), Leon (3 ani), Andrei (1 an)

Molea Victor Vasile (n.1944) 1859 Moraru Gheorghe Filimon (29 ani), soția Măriuca (28 ani), copii: Marina (2 ani); mama Maria (63 ani) 1942 Moraru Maxim (n.1884), soția Eugenia (n.1902), copii: Varvara (n.1922), Nina (n.1929), Nil (n.1931), Teodor (n.1933), Ilie (n.1935); mama Elena (n.1860) Moraru Simion (n.1910), soția Teodora (n.1910), copii: Iacob (n.1936), Liuba (n.1942) Moraru Vasile (n.1882), soția Suzana (n.1890) 2002 Morari Alexandru Serghei (n.1959), soția Elena (n.1959), copii: Nadejda (n.1984), Petru (n.1987), Tatiana (n.1989) Morari Andrei Tudor (n.1960), soția Angela (n.1969), copii: Anatolie (n.1991), Ana (n.1994), Maria (n.2002) Morari Gheorghe Alexandru (n.1957), soția Tamara (n.1959), copii: Ion (n.1977), Lilian (n.1984), Alexei (n.1988)

Miron Dumitru Lupu (38 ani), soția Maria (34 ani), copii: Ion (8 ani), Dumitru (6 ani), Anton (3 ani), Ana (13 ani), Zinovia (5 ani), Maria (1 an)

Morari Serghei Constantin (n.1981), soția Maria (n.1983), copii: Nicoleta (n.2000), Adrian (n.2002)

Miron Gheorghe Postică (29 ani), soția Tudosia (20 ani), copii: Maria (1 an)

Moraru Anatolie Iacob (n.1967), soția Eudochia (n.1970), copii: Dumitru (n.1989), Alexandru (n.1992)

Miron Lupa Grigore

Moraru Boris Tudor (n.1958), soția Raisa (n.1988), copii: Oxana (n.1989), Violeta (n.1983), Alexei (n.1992)

Miron Stavre Postică (33 ani), mama Aftenia (63 ani), soția Ecaterina (23 ani), copii: Parascovia (1 an) 2002 Miron Victor Serghei (n.1956), soția Olga (n.1953), copii: Cristina (n.1986) Mocan Alexei Grigore (n.1969), soția Iulia (n.1972), copii: Oleg (n.1994), Liudmila (n.1996)

Moraru Agripina Andrei (n.1957), copii: Ion (n.1988)

Moraru Constantin Dumitru (n.1956), soția Ana (n.1956), copii: Larisa (n.1987) Moraru Iacob Simion (n.1937), soția Elena (n.1935) Moraru Mihai Simion (n.1946), soția Olga (n.1944) Moraru Simion Tudor , soția Tatiana , copii: Maria Moraru Tudor Nichita (n.1922), soția Sofia (n.1925)

Mocanu Anastasia Ion (n.1944), copii: Alexei (n.1978)

Moraru Viorel Grigore (n.1975), soția Galina

Mocanu Aurelia Gheorghe (n.1966), copii: Dorel (n.1993)

Moroșan Natalia Mihai (n.1924) Moroșanu Valeriu Ilie (n.1960)

1859 Muncescu Gavril Mihail (63 ani), soția Axenia (48 ani) Muncescu Trifan Mihail (47 ani), soția Ioana (43 ani), copii: Natalia (20 ani), Maria (16 ani) Muncescu Vasile Gavril (24 ani), soția Eudochia (23 ani) 2002 Muntean Viorel Mihai (n.1979), soția Georgeta (n.1982) Munteanu Domnica Deomid (n.1949), copii: Valeriu (n.1972), Rodica (n.1976), Andrei (n.1978) Munteanu Tamara Andrei (n.1956) Munteanu Valeriu Constantin (n.1970), soția Aurelia (n.1971), copii: Valeria (n.2000) Munteanu Vasile Matvei (n.1947), soția Alexandra (n.1947), copii: Ion (n.1985) 1859 Mura (Sclifos) Gheorghe Vasile (55 ani), soția Elena (47 ani), copii: Feodosie (16 ani), Nistor (15 ani), Petru (10 ani), Elisaveta (7 ani) Mura (Sclifos) Petru Filip (33 ani), soția Ecaterina (19 ani), mama Iordana (43 ani) Mura (Sclifos) Spiridon Vasile (53 ani), soția Maria (38 ani), copii: Grigore (18 ani), Ion (15 ani), Elisaveta (13 ani), Alexandra (11 ani) Mura Grigore Gheorghe (27 ani), soția Feodosia (21 ani) Mura Petru Iacob (31 ani), soția Pilagheia (37 ani), copii: Nicolae (9 ani), Stratana (4 ani) 1942 Mura Andrei (n.1899), soția Milania (n.1899), copii: Pavel (n.1925), Eugenia (n.1926), Eudochia (n.1927), Elisaveta (n.1928), Grigore (n.1929), Teodor (n.1938)

283

Moscovțev Igor Nicolai (n.1971), soția Galina (n.1973), copii: Lilia (n.1993), Elena (n.1998)

Mură Gheorghe (n.1908), soția Maria (n.1912), copii: Nicolae (n.1932), Nadejda (n.1935), Ștefan (n.1936), Vera (n.1937), Ana (n.1940) Mura Iovu (n.1893), soția Alexandra (n.1898), copii: Maria (n.1927)

M ereni

Morozan Victoria Grigore (n.1967)

Mură Nicanor (n.1893), copii: Nistor (n.1918), Alexandru (n.1922) Mura Nicolae (n.1869), soția Maria (n.1869), copii: Mihai (n.1917), Simion (n.1922), Matroana (n.1924), Vasile (n.1926), Agafia (n.1928), Maria (n.1930), Xenia (n.1932), Ion (n.1936) Mură Nistor (n.1905), soția Varvara (n.1904), copii: Anastasia (n.1931), Olga (n.1933) Mura Pahomie (n.1902), soția Alexandra (n.1910), copii: Gheorghe (n.1936), Trofim (n.1939) Mură Parfenie (n.1908), soția Vera (n.1910), copii: Elena (n.1934), Vladimir (n.1939), Nadejda (n.1941); mama Elisaveta (n.1882) Mură Petru (n.1909), soția Fevronia (n.1914), copii: Ilie (n.1938), Olga (n.1939), Ioana (n.1940) Mura Teodor (n.1913), soția Ecaterina (n.1916) Mură Tihon (n.1910), soția Alexandra (n.1910), copii: Parascovia (n.1934), Andrei (n.1938) 2002 Mura Andrei Ștefan (n.1970), soția Natalia (n.1975), copii: Ștefan (n.1997), Mihai (n.2000) Mura Ecaterina Mihai (n.1919) Mura Efim Simion (n.1951), soția Veronica (n.1957), copii: Tatiana (n.1980), Teodora (n.1983) Mura Ion Alexandru (n.1953), soția Maria (n.1958), copii: Viorica (n.1981), Alexandru (n.1984) Mura Ion Mihai (n.1948), soția Nina (n.1952) Mura Ion Nicolai (n.1937), soția Natalia (n.1942) Mura Ion Pahomie (n.1944), soția Parascovia (n.1949); nora Margareta (n.1973)

Mura Andrei (n.1914), soția Pilagheia (n.1914), copii: Simion (n.1936), Olga (n.1938), Valentina (n.1941)

Mura Iovu Dumitru (n.1948), soția Claudia (n.1951), copii: Iurie (n.1973), Veaceslav (n.1974)

Mura Daria (n.1882)

Mura Liuba Eudochim (n.1935)

Mura Dumitru (n.1914), soția Ecaterina (n.1918) Mură Filip (n.1908), soția Ana (n.1908), copii: Gheorghe (n.1928), Nicolae (n.1932), Alexandru (n.1936)

Mura Marina Mina (n.1922) Mura Mihai Alexandru (n.1959), soția Lidia (n.1964), copii: Valentin (n.1990), Ion (n.1992)

M ereni 284

Mura Mihai Tudor (n.1957), soția Eudochia (n.1966), copii: Elena (n.1985), Dumitru (n.1988), Tudora (n.1994) Mura Olga Dumitru (n.1953) Mura Olga Gheorghe (n.1964), copii: Eugeniu (n.1988), Alina (n.1989) Mura Serghei Ștefan (n.1964), soția Liudmila (n.1966), copii: Cristina (n.1992) Mura Tamara Emilian (n.1952), copii: Veaceslav (n.1974), Andrei (n.1978) Mura Tamara Petru (n.1939) Mura Tudor Andrei (n.1937), soția Liuba (n.1934) Mura Valeriu Ion (n.1972), soția Margareta (n.1973), copii: Ion (n.1993), Valeria (n.2002) Mura Victor Ștefan (n.1966), soția Natalia (n.1968), copii: Adrian (n.1990), Nicolai (n.1995) Mura Vladimir Parfenie, soția Elena (n.1939) 1859 Musteață Grigore Ifteni (66 ani), copii: Balașa (16 ani) 2002 Mutruc Leonid Grigore (n.1955), soția Zinaida (n.1956), copii: Ion (n.1982), Serghei (n.1988)

2002 Nedzeliscaia Valentina Vasile (n.1959), copii: Viorel (n.1977), Natalia (n.1984), nepoata Cristina (n.1997) Nedzelischi Andrei Serghei Nică Gheorghe Alexandru (n.1963), soția Lidia (n.1965) 1859 Negru Andrei Vasile (29 ani), soția Eufrosenia (26 ani), copii: Vasile (4 ani), Gheorghe (2 ani), Ecaterina (1 an), Inodora (1 an) Negru Leon Ion (decedat în 1852, în 1850 avea 45 ani), copii: Ion (16 ani), Constantin (8 ani), Anastasia (12 ani) 1942 Negru Iochim (n.1918), soția Elena (n.1918) Negru Iovu (n.1906), soția Vera (n.1909), copii: Valentina (n.1938) Negru Maria (n.1887), copii: Nichita (n.1909), Dominte (n.1919), Vera (n.1916), Maria (n.1922) Negru Toma (n.1883), soția Sofia (n.1889), copii: Efim (n.1913), Marina (n.1926) Negru Vasile (n.1921), soția Eugenia (n.1921)

1942

1859

Nacu Nicolae (n.1915), soția Pilagheia (n.1922), copii: Vasile (n.1941) 2002

Nichita Andrei Ștefan (decedat în 1855), soția Elisaveta (33 ani), copii: Mihail (10 ani), Toader (5 ani), Elena (8 ani)

Nacu Maria Iachim (n.1956), copii: Serghei (n.1974), Mihai (n.1976), 1859 Nagai Grigore Vasile (49 ani), soția Ioana (36 ani), copii: Feodor (11 ani), Maria (9 ani), Elisaveta (1 an) Nani Ion Vasile (49 ani), soția Arghira (48 ani), copii: Vasile (20 ani), Toader (5 ani), Zinovia (13 ani), Ecaterina (7 ani) Neamțu Gheorghe Iacob (63 ani), soția Elena (38 ani), copii: Ion (9 ani), Mitrofan (3 ani), Ioana (13 ani), Elisaveta (11 ani) 2002 Neamțu Iurie Pavel (n.1967), soția Galina (n.1972), copii: Ion (n.1993), Irina (n.1994), Dan (n.1997) Neamțu Tamara Zaharia (n.1942), copii: Boris (n.1973), Tatiana (n.1979) Neamțu Vasile Zaharia (n.1950), soția Mariana (n.1953), copii: Victoria (n.1976), Natalia (n.1982)

Nichita Isai Ștefan (31 ani) (venit din satul Mășcăuți) Nichita Toader Ștefan (45 ani), soția Arghira (33 ani), copii: Ștefan (14 ani), Grigore (12 ani), Vasile (10 ani), Ecaterina (1 an) 1942 Nichita Alexandru (n.1901), soția Vasilița (n.1905), copii: Serafim (n.1928), Nina (n.1935) Nichita Gheorghe (n.1912), soția Ioana (n.1920), copii: Teodora (n.1937), Iulia (n.1941); tata Teodor (n.1888), mama Elisaveta (n.1890) Nichita Ioana (n.1898), copii: Alexandru (n.1922), Vasile (n.1924), Natalia (n.1927) Teodor (n.1932) Nichita Melente (n.1887), soția Elena (n.1897), copii: Teodor (n.1921), Vasile (n.1924), Efim (n.1930) Nichita Nicolae (n.1892), soția Parascovia (n.1892), copii: Ion (n.1928), Petru (n.1929), Efim (n.1929), Efimia (n.1927), Olga (n.1934), Victor (n.1935)

2002 Nichita Ghenadie Victor (n.1973), soția Maria (n.1972), copii: Victoria (n.1993), Elena (n.2000) Nichita Gheorghe Simion (n.1971), soția Liuba (n.1974), copii: Mihai (n.1994), Rodica (n.1997) Nichita Gheorghe Tudor (n.1965), soția Violanda (n.1969), copii: Spiridon (n.1991), Nicolai (n.1992) Nichita Grigore Petru (n.1941), soția Valentina (n.1945) Nichita Ion Gheorghe (n.1945), soția Maria (n.1948), copii: Rodica (n.1976), Tatiana (n.1984) Nichita Ion Tudos (n.1962), soția Margareta (n.1963), copii: Lilia (n.1987) Nichita Mihai Carp (n.1968), soția Larisa (n.1972), copii: Valentina (n.1991), Mariana (n.1997)

Nicula Dumitru (n.1910), soția Vera (n.1910), copii: Parascovia (n.1930), Valentina (n.1931), Liuba (n.1934), Nina (n.1939), Teodor (n.1941) Niculă Eugenia (n.1901), copii: Maria (n.1928), Petru (n.1930), Alexandru (n.1932), Ana (n.1933), Vera (n.1935), Stepanida (n.1936), Antonia (n.1938), Gheorghe (n.1941) Nicula Filimon (n.1877), soția Agafia (n.1882), copii: Gheorghe (n.1916), Maria (n.1922), Matei (n.1920), Ioan (n.1922) Nicula Filip (n.1905), soția Elisaveta (n.1907), copii: Teodor (n.1936), Haritina (n.1939) Nicula Gheorghe (n.1914), soția Agafia (n.1913), copii: Sava (n.1935), Emilian (n.1939)

Nichita Simion Serafim (n.1950), soția Maria (n.1948)

Nicula Ion (n.1888), soția Maria (n.1891), copii: Natalia (n.1920), Efim (n.1922), Ion (n.1902) (n.1904), Ștefan (n.1926), Fevronia (n.1928)

Nichita Tudor Timofei (n.1932)

Nicula Mihai (n.1878), soția Natalia (n.1888)

Nichita Valentin Tudor (n.1959), soția Ana (n.1962), copii: Mariana (n.1982), Liudmila (n.1986)

Nicula Moisei (n.1893), soția Ana (n.1891), copii: Efim (n.1930), Valentina (n.1930), Teodor (n.1932)

Nichita Victor Efim (n.1956), soția Maria (n.1956), copii: Radu (n.1979), Elena (n.1982), Irina (n.1990)

Nicula Nicolae (n.1908), soția Parascovia (n.1911), copii: Nicolae (n.1934), Ecaterina (n.1931), Eugeniu (n.1936), Valentin (n.1938)

Nichita Victor Nicolai (n.1937), soția Ana (n.1943) Nicolaev Dumitru Dumitru (n.1966), soția Eugenia (n.1970), copii: Doinița (n.1993), Victor (n.1996) Nicolai Elizaveta Ion (n.1937), copii: Mihai (n.1968), Serghei (n.1970), Natalia (n.1979) Nicolai Tatiana Iacob (n.1973), copii: Sandu (n.1999)

Nicula Teodor (n.1898), soția Eufrosenia (n.1904), copii: Ion (n.1927), Constantin (n.1929), Efimia (n.1931), Alexandra (n.1940), Gheorghe (n.1942), Domnica (n.1942) Nicula Vasile (n.1908), soția Feodosia (n.1910), copii: Ion (n.1936), Teodor (n.1937)

1942

Nicula Vasile (n.1913), soția Stepanida (n.1920), copii: Ilie (n.1939), Maria (n.1941)

Nicu Nicolae (n.1901), soția Efimia (n.1907), copii: Sava (n.1928), Vera (n.1934), Teodor (n.1937), Ion (n.1941)

2002

2002 Nicu Tudor Sava (n.1950), soția Maria (n.1952), copii: Igor (n.1976), Ina (n.1980) Nicu Valentina Simion (n.1965), Nicu Vasile Toma (n.1944), soția Zinovia (n.1946), copii: Vitalie (n.1970), Ștefan (n.1980) 1859 Nicula Ilie Vasile (53 ani), soția Marfa (50 ani), copii: Gheorghe (22 ani), Petru (20 ani), copii adoptați Ecaterina Vasile Baran și copilul născut nelegitim Andrei (7 ani)

Nicula Alexandra Efim (n.1950) Nicula Alexandru Matei (n.1958), soția Eudochia (n.1956), copii: Denis (n.1993) Nicula Anatolie Gheorghe (n.1967) Nicula Anatolie Mihai, soția Larisa (n.1971), copii: Daniela (n.1995), Mihai (n.1999) Nicula Andrei Constantin (n.1962), soția Ioana (n.1967), copii: Liudmila (n.1987), Dumitru (n.1991), Andrian (n.2002) Nicula Andrei Vasile (n.1957), soția Ana (n.1956), copii: Olga (n.1981), Angela (n.1984), Mariana (n.1991)

285

1942

M ereni

Nichita Petru (n.1922), soția Maria (n.1920), copii: Grigore (n.1941)

M ereni 286

Nicula Angela Ion Nicula Efimia Filip (n.1936) Nicula Eufrosenia Alexandru (n.1925) Nicula Eufrosenia Pavel (n.1957), copii: Rodica (n.1977), Ina (n.1981), Victor (n.1995) Nicula Eugenia Vladimir (n.1932), copii: Gheorghe (n.1957) Nicula Ghenadie Gheorghe (n.1979) Nicula Ghenadie Victor (n.1979), soția Carolina (n.1982), copii: Adriana (n.1991) Nicula Gheorghe Andrei (n.1939), soția Haritina (n.1944) Nicula Gheorghe Ion (n.1960), soția Valentina (n.1964), copii: Aurelia (n.1984), Alina (n.1989), Radu (n.1991) Nicula Gheorghe Matei (n.1954), soția Elena (n.1958), copii: Serghei (n.1981), Vera (n.1993) Nicula Gheorghe Tudor (n.1942), soția Tamara (n.1948), copii: Iurie (n.1980) Nicula Grigore Constantin (n.1971), soția Liudmila (n.1977), copii: Ștefan (n.1995), Dan (n.1997) Nicula Ion Gheorghe (n.1957), soția Valentina (n.1958), copii: Ina (n.1983), Anastasia (n.1989)

Nicula Vasile Gheorghe (n.1959), soția Ala (n.1959), copii: Gheorghe (n.1984), Vadim (n.1988) Nicula Victor Constantin (n.1962), soția Lidia (n.1964), copii: Igor (n.1989), Serghei (n.1984) Nicula Victor Gheorghe (n.1952) Nicula Victor Ion (n.1955), soția Vera (n.1960), copii: Petru (n.1981), Denis (n.1985) Nicula Victor Nicolai (n.1962), soția Lilia (n.1970), copii: Sandu (n.1990), Irina (n.1992) Nicula Vladimir Nichita (n.1956), soția Maria (n.1962), copii: Irina (n.1985), Tatiana (n.1986), Alexandru (n.1988) 1859 Nircă Grigore Ștefan (decedat în 1854, în 1850 avea 70 ani), copii: Darie (39 ani), soția lui Darie – Domnica (25 ani), copii: Toader (4 ani), Procopie (3 ani) Nircă Simion Grigore (37 ani), soția Tatiana (23 ani) 1942 Nircă Avram (n.1883), soția Sorana (n.1889), copii: Grigore (n.1921), Gheorghe (n.1923), Alexandra (n.1925), Marfa (n.1927)

Nicula Ion Ion (n.1954), soția Margareta (n.1955), copii: Igor (n.1986)

Nircă Chiril (n.1890), soția Elisaveta (n.1895), copii: Alexei (n.1922), Anastasia (n.1927), Cozma (n.1929), Valentina (n.1932), Neculai (n.1932), Ștefan (n.1935)

Nicula Mariana Dumitru (n.1979), copii: Ion (n.1997); fratele Andrei (n.1983), sora Olga (n.1984)

Nistor Ion Trofim (31 ani), soția Victoria (32 ani)

Nicula Matroana Condrat (n.1946), copii: Nadejda (n.1983) Nicula Mihai Dumitru (n.1948) Nicula Mihai Vasile (n.1961), soția Zinaida (n.1967), copii: Denis (n.1987), Dumitru (n.1987) Nicula Sava Gheorghe (n.1935), soția Maria (n.1935)

1859 Nistor Ion Vasile (58 ani), soția Aftenia (55 ani) Nistor Tănase Vasile (decedat în 1853, în 1850 avea 69 ani), soția Domnița (68 ani), copii: Ștefan (31 ani) Nistor Toader Vasile (decedat în 1856, în 1850 avea 56 ani), soția Ecaterina (31 ani), copii: Constantin (19 ani), Grigore (15 ani), Ion (11 ani)

Nicula Serghei Gheorghe (n.1968), soția Elena (n.1977), copii: Tudor (n.2000)

Nistor Trofim Vasile (decedat în 1854, în 1850 avea 81 ani)

Nicula Sofia Anton (n.1920)

Nistor Alexei (n.1897), soția Maria (n.1900), copii: Maria (n.1930)

Nicula Ștefan Gheorghe (n.1955), soția Ana (n.1956), copii: Eugeniu (n.1980), Gheorghe (n.1985) Nicula Tudor Constantin (n.1956), soția Tatiana (n.1953), copii: Diana (n.1984) Nicula Tudor Matfei (n.1964), soția Marta (n.1970), copii: Ion (n.1989), Angela Nicula Valentina Vasile (n.1934)

1942

Nistor Isidor (n.1882), soția Ecaterina (n.1887), copii: Efim (n.1921), Anastasia (n.1929), Iacob (n.1932) Nistor Mina (n.1904), soția Sofia (n.1912), copii: Olga (n.1933), Vera (n.1935), Maria (n.1937), Teodor (n.1939) Nistor Xenia (n.1892), copii: Eudochia (n.1922), Traian (n.1923)

Arborele genealogic Nicolas Nicula

M ereni 288

2002

Nuță Gheorghe (n.1906), soția Pilagheia (n.1913), copii: Simion (n.1937), Timofei (n.1939), Chiril (n.1942)

1942

Nuță Gheorghe (n.1906), soția Pilagheia (n.1912), copii: Ștefan (n.1930), Simion (n.1932), Valentina (n.1936), Ion (n.1938)

Nistor Aurelia Dumitru Nistreanu Dumitru (n.1922), soția Nadejda (n.1922), copii: Silvia (n.1942) Nistreanu Vasile (n.1889), soția Vasilița (n.1892) Nohailâc Filimon (n.1890), soția Domnica (n.1901), copii: Teodor (n.1921), Valentina (n.1931), Olga (n.1934) Nohailâc Vasile (n.1906), soția Elena (n.1913), copii: Pilagheia (n.1932), Tamara (n.1939), Nicolae (n.1942) 2002 Nogailâc Olga Ion (n.1935) 1859

Nuță Grigore (n.1908), soția Maria (n.1908), copii: Pavel (n.1936), Ion (n.1938) Nuță Ioan (n.1876), soția Teodosia (n.1879) Nuță Ion (n.1904), soția Marfa (n.1906), copii: Ștefania (n.1925); socrul Constantin (n.1858) Nuță Ion (n.1910), soția Agafia (n.1916), copii: Petru (n.1937), Efim (n.1940), Gheorghe (n.1942) Nuță Ion (n.1910), soția Anastasia (n.1908), copii: Nicolae (n.1923), Sofia (n.1920)

Nuță Gavril Tudor (26 ani), soția Maria (24 ani)

Nuță Olga (n.1892), copii: Stepanida (n.1927), Alexandra (n.1929)

Nuță Ion Grigore (51 ani), soția Anastasia (47 ani), copii: Elena (18 ani)

Nuță Pavel (n.1912), soția Domnica (n.1912), copii: Olga (n.1935), Valentin (n.1938)

Nuță Ion Zaharia (25 ani), soția Arghira (20 ani), copii: Petru (1 an)

Nuță Petru (n.1909), soția Antonina (n.1911), copii: Larisa (n.1934), Olga (n.1938)

Nuță Lupu Constantin (32 ani), soția Elena (22 ani), copii: Ion (5 ani), Simion (2 ani), Ana (3 ani)

Nuță Roman (n.1880), soția Agafia (n.1892)

Nuța Ștefan Ion (decedat în 1854, în 1850 avea 53 ani) Nuță Tudor Grigore (52 ani), soția Teodora (48 ani), copii: Aftenie (20 ani), Ștefan (18 ani), Ion (15 ani), Grigore (11 ani), Elena (22 ani)

Nuță Roman (n.1911), soția Iulita (n.1910), copii: Valentina (n.1935), Teodor (n.1940), Lidia (n.1927) Nuță Simion (n.1893), soția Teodora (n.1896), copii: Teodor (n.1923), Ion (n.1925), Maria (n.1927), Vera (n.1929)

Nuță Vasile Ștefan (21 ani)

Nuță Simion (n.1900), soția Matroana (n.1901), copii: Maria (n.1929), Andrei (n.1930), Valentina (n.1939)

Nuță Zinovia Ion (decedat în 1856, în 1850 avea 51 ani) , soția Ecaterina (46 ani), copii: Constantin (19 ani), Simion (17 ani), Gheorghe (16 ani), Ana (15 ani), Zinovia (7 ani)

Nuța Ștefan (n.1904), soția Alexandra (n.1912), copii: Sava (n.1931), Ioan (n.1933), Vladimir (n.1936), Valentina (n.1938), Andrei (n.1941)

1942

Nuță Teodor (n.1908), soția Vera (n.1916), copii: Olga (n.1935), Elena (n.1938), Afanasie (n.1940)

Nuță Cozma (n.1914), soția Elisaveta (n.1917), copii: Tamara (n.1939), Ana (n.1941) Nuță Afanasie (n.1916), soția Vasilița (n.1923) Nuță Andrei (n.1900), soția Parascovia (n.1899), copii: Teodor (n.1922) Nuță Andrei (n.1919), soția Teodora (n.1921), copii: Ion (n.1941), Grigore (n.1942) Nuță Dumitru (n.1915), soția Vera (n.1918), copii: Gheorghe (n.1937), Valentina (n.1939), Ion (n.1942) Nuță Gheorghe (n.1885), copii: Iochim (n.1919), Tatiana (n.1922), Efim (n.1924), Ion (n.1929), Mihail (n.1933)

Nuță Toma (n.1890), soția Eufrosenia (n.1903), copii: Maria (n.1926), Mihail (n.1927), Ion (n.1934), Vera (n.1936) Nuță Trofim (n.1872), soția Ana (n.1878), copii: Elena (n.1925) Nuță Trofim (n.1889), copii: Vera (n.1922) Nuță Trofim (n.1900), soția Eudochia (n.1901), copii: Efimia (n.1923), Elena (n.1926), Eudochia (n.1928), Maria (n.1930) Nuță Tudosia (n.1892), soția Parascovia (n.1891), copii: Olga (n.1928), Ecaterina (n.1930)

Nuță Ionică Simion (n.1920)

Nuță Vasile (n.1918), soția Milania (n.1919)

Nuță Leonid Mihai (n.1966), soția Larisa (n.1968), copii: Tatiana (n.1988), Veronica (n.1989)

Nuță Vladimir (n.1912), soția Domnica (n.1913), copii: Petru (n.1935), Ion (n.1937), Matroana (n.1939), Mihail (n.1941) Nuță Zinovia (n.1883)

2002

Nuță Maria Ion (n.1957) Nuță Maria Simion (n.1940)

Nuță Ana Isidor (n.1944)

Nuță Mihai Andrei (n.1959), soția Tatiana (n.1960), copii: Ana (n.1985), Victor (n.1986)

Nuță Anatolie Nicolai (n.1974), soția Angela (n.1970), copii: Serghei (n.1992), Gheorghe (n.2001)

Nuță Mihai Ion , soția Valentina , copii: Serghei (n.1989), Adrian (n.1990), Igor (n.1995)

Nuță Andrei Grigore (n.1948), soția Maria (n.1949)

Nuță Mihai Petru (n.1958), soția Olimpia (n.1957), copii: Drăgălina (n.1983), Ion (n.1986), Mihaela (n.1993)

Nuță Andrei Ion (n.1956), soția Maria (n.1956), copii: Ion (n.1981), Serghei (n.1983), Natalia Nuță Andrei Ștefan (n.1941) Nuță Claudia Cozma (n.1958), copii: Ghenadie (n.1978) Nuță Efim Andrei (n.1944) Nuța Efim Gheorghe (n.1924), copii: Lidia (n.1965) Nuță Efim Mihai (n.1955), soția Larisa (n.1960), copii: Ruslan (n.1980), Liudmila (n.1985) Nuță Ghenadie Vladimir (n.1974) Nuță Gheorghe Grigore (n.1968), soția Aurelia (n.1977), copii: Mihaela (n.2001)

Nuță Mihai Ștefan (n.1968), soția Elena (n.1968) Nuță Mircea Sava (n.1968), soția Elena (n.1970), copii: Ilie (n.1994), Sava (n.2000) Nuță Nadejda Tudor (n.1956), copii: Ion (n.1978), Vitalie (n.1977), Tatiana (n.1981) Nuță Nicolai Ion (n.1951), soția Eugenia (n.1956), copii: Nadejda (n.1984), Veronica (n.1985) Nuță Nicolai Trofim (n.1952), soția Lilia (n.1956) Nuță Olga Constantin (n.1943) Nuță Olga Pavel (n.1956), copii: Serghei (n.1984)

Nuță Gheorghe Ion (n.1943), soția Tamara (n.1948), copii: Natalia (n.1976)

Nuță Olga Vasile (n.1939)

Nuță Gheorghe Ion (n.1944), soția Maria (n.1949), copii: Alexei (n.1973), Eugeniu (n.1981), nepotul Alexandru (n.2001)

Nuță Parascovia Filip (n.1947)

Nuță Olga Zaharia (n.1936), copii: Liudmila (n.1973) Nuță Petru Ion (n.1937), soția Nadejda (n.1937)

Nuță Gheorghe Ion (n.1955), soția Galina (n.1960), copii: Ghenadie (n.1983), Mihai (n.1989), Doina (n.1993)

Nuță Petru Ion (n.1954), soția Valentina (n.1957), copii: Veaceslav (n.1979), Aliona (n.1983), Angela (n.1985)

Nuță Gheorghe Petru (n.1966), soția Tamara (n.1969), copii: Nadejda (n.1989), Violeta (n.1995)

Nuță Sava Ștefan (n.1932), soția Maria (n.1937)

Nuță Gheorghe Tudor (n.1956), soția Zinaida (n.1962), copii: Elena (n.1985) Nuță Grigore Afanasie (n.1942), soția Vera (n.1946), copii: Tatiana (n.1976) Nuță Ion Andrei (n.1940), soția Ana (n.1944) Nuță Ion Mihai (n.1958), soția Valentina (n.1959), copii: Liudmila (n.1982), Adrian (n.1987) Nuță Ion Roman (n.1907) Nuță Ion Simion (n.1969), soția Tatiana (n.1975), copii: Andrei (n.1998)

Nuță Simion Gheorghe (n.1932), soția Tamara (n.1941) Nuță Ștefan Ion (n.1963), soția Valentina (n.1970), copii: Tatiana (n.1991), Ion (n.1993) Nuță Teodora Ion (n.1921) Nuță Tudor Grigore (n.1950), soția Eufrosenia (n.1948), copii: Tatiana (n.1980) Nuță Tudor Ion (n.1937) Nuță Tudor Mihai (n.1953), soția Alexandra (n.1957) Nuță Tudor Roman (n.1940), soția Elena (n.1943), copii: Victor (n.1973)

M ereni 289

Nuță Vasile (n.1897)

M ereni 290

Nuță Valeriu Gheorghe (n.1969), soția Elena (n.1969), copii: Vitalie (n.1990), Doina (n.1991) Nuță Valeriu Nicolai (n.1980), soția Natalia (n.1982), copii: Alexandru (n.2002) Nuță Valeriu Simion (n.1961), soția Galina (n.1965), copii: Victoria (n.1983), Andrei (n.1986) Nuță Vasile Trofim (n.1958), soția Galina (n.1962), copii: Elena (n.1984), Tatiana (n.1989) Nuță Vera Toma (n.1936) Nuță Victor Afanasie (n.1957), soția Natalia (n.1966), copii: Cristina (n.1986), Tatiana (n.1988), Victor (n.1992) Nuță Victor Andrei (n.1976), soția Mariana (n.1979), copii: Tudora (n.1989) Nuță Victor Constantin (n.1966) Nuță Victor Ion (n.1963), soția Galina (n.1970), copii: Andrei (n.1988), Trofim (n.1995), Alexandru (n.1998) Nuță Victor Ion (n.1971) Nuță Victor Ion (n.1974), soția Tatiana (n.1978), copii: Mădălina (n.1999) Nuță Victor Mihai (n.1960), soția Galina (n.1963), copii: Serghei (n.1985), Lilia (n.1988), Victoria (n.1993) Nuță Victor Sava Nuța Victor Simion (n.1957), soția Uliana (n.1954), copii: Pavel (n.1979), Eugeniu (n.1982), Tatiana (n.1988) Nuță Victor Tudor (n.1958), soția Ana (n.1960), copii: Valeriu (n.1983), Nicolai (n.1986) Nuță Vladimir Ștefan (n.1936), soția Maria (n.1938) Nuța-Cerbadji Svetlana Vladimir (n.1964), copii: Vladimir (n.1990), Nicolai (n.1993) 2002 Oancea Vladislav Mihai (n.1972) Ochișor Svetlana Anatolie (n.1983); tatăl Ochișor Anatolie Atanasie (n.1949) 1859 Oglindă Constantin Alistar (decedat în 1851, în 1850 avea 30 ani) Oglindă Gheorghe Ilie (73 ani), soția Ioana (53 ani), copii: Elisaveta (25 ani) Oglindă Ion Alistar (36 ani), soția Elena (30 ani), copii: Vasile (10 ani), Manoil (8 ani), Eugenia (4 ani), Maria (2 ani)

Oglindă Pavel Gheorghe (33 ani), soția Elisaveta (20 ani) Oglindă Zamfir Alistar (34 ani), soția Pilagheia (27 ani), copii: Alexandru (9 ani) Oglindă Zamfir Gheorghe (36 ani), soția Ana (20 ani) 1942 Oglindă Alexei (n.1900), soția Alexandra (n.1900), copii: Teodor (n.1922), Efimia (n.1927) Oglindă Onofrei L. (n.1914), soția Maria (n.1918), copii: Ana (n.1936), Valentin (n.1940), Ștefan (n.1941), Vasilița (n.1942), mama Elena (n.1896) Oglindă Alexandru (n.1900), soția Vera (n.1898), copii: Mihail (n.1922), Maria (n.1924), Toma (n.1929), Trofim (n.1933); mama Zinovia (n.1862) Oglindă Andrei (n.1898), soția Eudochia (n.1904), copii: Suzana (n.1923), Maria (n.1925), Vera (n.1927), Ion (n.1930), Elena (n.1932), Petru (n.1934), Olga (n.1936), Serghei (n.1938) Oglindă Efrim (n.1910), soția Vasilița (n.1914), copii: Stepanida (n.1938), Teodor (n.1942), Olga (n.1939) Oglindă Elena (n.1885), copii: Vasile (n.1923), Efimia (n.1925), Pilagheia (n.1927), Teodosie (n.1930) Oglindă Emilian (n.1906), soția Natalia (n.1912), copii: Olga (n.1936), Eugenia (n.1940) Oglindă Emilian (n.1906), soția Natalia (n.1912), copii: Olga (n.1936), Eugenia (n.1941) Oglindă Gheorghe (n.1896), soția Hristina (n.1892), copii: Afanasie (n.1922), Alexandra (n.1927), Ion (n.1930), Mihail (n.1932), Vasile (n.1914), Luca (n.1922) Oglindă Gheorghe P. (n.1913), soția Chilina (n.1920), copii: Olga (n.1941) Oglindă Grigore (n.1889), soția Eufrosenia (n.1901), copii: Valentina (n.1928), Simion (n.1930), Ion (n.1936); mama Maria (n.1850) Oglindă Ion (n.1912), soția Vera (n.1913), copii: Pilagheia (n.1934), Valentina (n.1941) Oglindă Maria (n.1890), copii: Ion (n.1923), Stepanida (n.1925) Oglindă Parfenii (n.1885), soția Axenia (n.1891), copii: Teodor (n.1922), Petru (n.1923), Ion (n.1926), Ana (n.1928), Gavril (n.1930) Oglindă Ștefan (n.1920), soția Daria (n.1924) Oglindă Teodor (n.1917), soția Eudochia (n.1921), copii: Valentin (n.1941)

Arborele genealogic Valeriu I. Oglindă

Surse: ANRM, F. 134, i.2, d. 60, f. 217 v.; ibidem, F. 211, i.3, d. 877, f. 73 v.; ibidem, d. 876, f. 179 v.-180 v.; ibidem, d. 878, f. 29 v.; ibidem, d. 879, f.

45 v.-85 v.; ibidem, F. 211, i.11, d. 48, f. 35 v.

M ereni 292

2002 Oglindă Alexei Tudor (n.1946), soția Tamara (n.1952), copii: Vitalie (n.1976)

Oglindă Serghei Ion (n.1967), soția Natalia (n.1969), copii: Cristina (n.1991), Lilia (n.1992) Oglindă Serghei Onofrei (n.1941)

Oglindă Ana Petru (n.1921)

Oglindă Ștefan Filip (n.1941)

Oglindă Anatolie Gheorghe (n.1955), soția Elena (n.1960), copii: Serghei (n.1978), Dumitru (n.1982), Valentin (n.1984), Angela (n.1991)

Oglindă Ștefan Ion (n.1920), soția Daria (n.1924)

Oglindă Anatolie Ion (n.1958), soția Aurelia (n.1964), copii: Tatiana (n.1984) Oglindă Anatolie Mihai (n.1971) Oglindă Anatolie Stelian (n.1964), soția Lidia (n.1966), copii: Ion (n.1988), Ana (n.1989), Maria Oglindă Andrei Tudor (n.1957); sora Svetlana (n.1964)

Oglindă Ștefan Mihai (n.1948), soția Vera (n.1951), copii: Elena (n.1980) Oglindă Uliana Tudor (n.1954) Oglindă Valentin Efim, soția Valentina, copii: Anatolie Oglindă Valentin Filip (n.1940), soția Aurelia (n.1943) Oglindă Valeriu Ion (n.1965), soția Larisa (n.1966), copii: Denis (n.1989)

Oglindă Arcadie Tudor (n.1968), soția Mariana (n.1973), copii: Doina (n.1993)

Oglindă Valeriu Tudor (n.1958), soția Zinaida (n.1956), copii: Natalia (n.1986), Ion (n.1991)

Oglindă Emil Tudor (n.1950)

Oglindă Valeriu Tudor (n.1964), soția Svetlana (n.1968), copii: Carolina (n.1989), Valeria (n.1994)

Oglindă Gheorghe Vasile (n.1953), soția Eugenia (n.1953), copii: Natalia (n.1981), Mariana (n.1983) Oglindă Ina Gheorghe (n.1977), copii: Igor (n.1999) Oglindă Ion Gheorghe (n.1930), soția Parascovia (n.1936) Oglindă Ion Grigore (n.1923), soția Maria (n.1927) Oglindă Ion Grigore (n.1935), soția Ioana (n.1943) Oglindă Ion Parfeni (n.1926), soția Vera (n.1934) Oglindă Ion Petru (n.1946), soția Liuba (n.1950), copii: Leonid (n.1979) Oglindă Ion Ștefan (n.1959), soția Galina (n.1962), copii: Eugeniu (n.1983), Alexandru (n.1986), Cristina (n.1989) Oglindă Lidia Tudor (n.1956), copii: Victor (n.1975), Elena (n.1978) Oglindă Margareta Filip (n.1942) Oglindă Margareta Grigore (n.1942) Oglindă Maria Grigore (n.1958); nora Diana (n.1979) Oglindă Maria Mihai (n.1937) Oglindă Maria Tudor (n.1960) Oglindă Mihai Gheorghe (n.1932), soția Parascovia (n.1935) Oglindă Mihai Leon (n.1920) Oglindă Parascovia Afanasie (n.1935) Oglindă Petru Parfentie (n.1923), soția Stepanida (n.1928)

Oglindă Victor Petru (n.1959), soția Ana (n.1959), copii: Vadim (n.1984), Cristina (n.1992) Oglindă Vitalie Ion (n.1972), soția Natalia (n.1977), copii: Doina (n.1987) 2002 Olăriță Igor Petru (n.1974), soția Ana (n.1975), copii: Daniela (n.1999) Olaru Iurie Petru (n.1967), soția Aliona (n.1978), copii: Petru (n.2000) 1859 Oloi Ion Ștefan (33 ani)

1942

Olteanu Emilian (n.1900), soția Elena (n.1912), copii: Panteleimon (n.1930), Mihail (n.1934), Valentina (n.1941) 2002 Onișcenco Efimia Andrei (n.1950) Osipov Ananii Avtenii (n.1959), soția Liudmila (n.1965), copii: Victoria (n.1989) Osipov Ion Stanislav (n.1958), soția Valentina (n.1951), copii: Andrei (n.1978), Gheorghe (n.1981) Osipov Maria Cornei (n.1932) Osipov Stanislav Cornei (n.1934), soția Nina (n.1938) Ostapenco Vladimir Vasile (n.1962), soția Efimia (n.1955), copii: Natalia (n.1984), Serghei (n.1987), Ion (n.1992)

1859

293

Pădureț Vera Gheorghe (n.1964), copii: Dumitru (n.1984), Liuba (n.1986), Vasile (n.1990), Ștefan (n.1992)

Panfile Teodor (n.1881), soția Marica (n.1887), copii: Teodora (n.1924), Zenovia (n.1926), Alexandru (n.1928), Domnica (n.1932) Panfile Teodor (n.1910), soția Alexandra (n.1915)

M ereni

2002

Paladi Ion Vasile (47 ani), soția Ioana (37 ani), copii: Matvei (12 ani), Maria (6 ani)

Panfile Vasile (n.1914), soția Maria (n.1918), copii: Teodor (n.1940)

2002

Panfile Vladimir (n.1916), soția Eufrosenia (n.1915), copii: Maria (n.1942)

Palanciuc Victor Mihai (n.1968), soția Viorica (n.1973), copii: Victor (n.1996) 1942 Pană Simion (n.1894), soția Teodosia (n.1904), copii: Zaharia (n.1926), Ana (n.1927) 1859 Panfil (Antoci) Gheorghe Nicolae (41 ani), soția Elisaveta (37 ani), copii: Gheorghe (10 ani), Nicolae (2 ani), Zamfira (6 ani), Elena (14 ani) Panfil Gheorghe Nicolae (decedat în 1850 la 42 ani), copii: Vasile (18 ani), Andrei (9 ani), Maria (15 ani) Panfil Nicolae Anton (decedat în 1854, în 1850 avea 75 ani), copii: Ion (30 ani), soția lui Ion Axenia (35 ani), copii: Alexandru (4 ani), Elisaveta (6 ani), Ana (1 an) Panfil Simion Gheorghe (43 ani), soția Ioana (34 ani), copii: Pavel (11 ani), Constantin (5 ani), Ioana (12 ani) 1942

2002 Panfile Vladimir Tudor (n.1957), soția Paulina (n.1956), copii: Natalia (n.1979), Serghei (n.1981), Ion (n.1983) Panfile Afanasie Ștefan (n.1958), soția Svetlana (n.1963), copii: Oxana (n.1985), Veaceslav (n.1988) Panfile Constantin Dumitru (n.1932), soția Olga (n.1927) Panfile Dumitru Constantin (n.1959) Panfile Ioana Petru (n.1952), copii: Natalia (n.1976), Iurie (n.1984) Panfile Ion Vasile (n.1955), copii: Olesea (n.1983), nepoata Elena (n.1999), ginerele Gușan Tudor Iachim (n.1980) Panfile Maria Visarion (n.1948), copii: Ion (n.1974) Panfile Olga Vladimir (n.1946) Panfile Tudor Vasile (n.1941) Panfile Valentin Gheorghe

Panfile Mihail (n.1904), soția Alexandra (n.1909), copii: Ioan (n.1930)

Panfile Victor Victor Ion (n.1964), soția Lilia (n.1966), copii: Victoria (n.1987), Dumitru (n.1992)

Panfile Dumitru (n.1905), soția Maria (n.1904), copii: Axenia (n.1926), Constantin (n.1932), Nadejda (n.1934), Olga (n.1941)

Panfilie Ion Ștefan (n.1954), soția Valentina (n.1957), copii: Eugeniu (n.1976), Larisa (n.1984)

Panfile Ignat (n.1912), soția Ioana (n.1921), copii: Ion (n.1942) Panfile Ion (n.1873) Panfile Ion (n.1887) Panfile Ion (n.1920), soția Iulita (n.1923), copii: Maria (n.1942) Panfile Pavel (n.1881), soția Irina (n.1885) Panfile Ștefan (n.1900), soția Olga (n.1906), copii: Liuba (n.1928), Iulia (n.1938) Panfile Ștefan (n.1918), soția Ana (n.1919), copii: Parascovia (n.1940)

1859 Pântea Gheorghe Axente (77 ani), copii: Manole (33 ani), nepoți: Paramon (4 ani), Pilagheia (4 ani) 1942 Pântea Mina (n.1885), soția Tatiana (n.1891), copii: Ion (n.1931), Alexandra (n.1934) 2002 Pântea Dumitru Tudor (n.1975), copii: Mihaela (n.2001), Corina (n.1999) Pântea Panteleimon Tudor (n.1940) Pântea Tudor Serghei (n.1934), soția Valentina (n.1946)

M ereni 294

Panuța Andrei Gheorghe (n.1955), soția Tamara (n.1949), ginerele Lungu Arcadie Tudor (n.1977), copii: Natalia (n.1979), nepotul Octavian (n.2000) Pânzaru Artemon Vasile (n.1971), soția Galina (n.1973), copii: Daniela (n.1994), Cătălina (n.1993) Pârgari Ana Iacob (n.1997)

2002 Perju Alexandru Alexei (n.1948), soția Vera (n.1949), copii: Ghenadie (n.1975), Valentin (n.1979), Elena (n.1982), Anatolie (n.1985) Perju Mihai Alexandru (n.1976), soția Galina (n.1977), copii: Patricia (n.2000)

1859

1859

Pârlog Vasile Iosip (38 ani), soția Elena (33 ani), copii: Pantilie (Ion) (13 ani), Nicolae (5 ani), Calestru (3 ani), Maria (18 ani), Ioana (14 ani), Arghira (9 ani)

Peșterev Constantin Toader (28 ani), soția Chilia (40 ani)

1859 Pascal Grigore Ștefan (61 ani), soția Lucheria (38 ani), copii: Ștefan (19 ani), Gheorghe (7 ani), Casian (4 ani), Tudosia (17 ani), Chilia (15 ani) Pascal Petru Afanasie (31 ani), soția Elena (21 ani) 2002 Pascari Valeriu Mihai (n.1957) 1942 Patraș Ana, copii: Maria (n.1927), Ștefan (n.1932) 2002 Patraș Maria Dumitru (n.1927) Pătrășanu Dumitru Mircea (n.1969), soția Natalia (n.1972), copii: Laurențiu (n.1996) Păvălachi Gheorghe Ion (n.1957), soția Veronica (n.1962), copii: Igor (n.1980), Nicolai (n.1982), Nadejda (n.1987) Pavlencu Rodica Isidor (n.1978), copii: Serghei (n.2000) 1859 Pavlov Ion Andrei (decedat în 1857, în 1850 avea 50 ani), soția Anisia (39 ani), copii: Grigore (16 ani), Elena (12 ani) 2002 Pavlov Ion Dimentie (n.1942), soția Anastasia (n.1951), copii: Irina (n.1990) Perciulac Iurie Alexei (n.1959) 1859 Perju Anastasie Vasile (45 ani), soția Ecaterina (41 ani), copii: Ion (18 ani), Petru (10 ani), Grigore (7 ani), Ilarion (4 ani), Matvei (1 an), Ioana (12 ani), Arghira (12 ani) Perju Nicolae Anastasie (22 ani), soția Zinovia (21 ani), copii: Maria (1 an)

Petcu Mihălachi Simion (50 ani), soția Doamna (40 ani), copii: Isai (19 ani), Ion (14 ani), Grigore (9 ani) 2002 Petrușca Serghei Ion (n.1967), soția Viorica (n.1970), copii: Igor (n.1989), Ion (n.1993) Pisarenco Ion Ulian (n.1945), soția Teodora (n.1949), copii: Ecaterina (n.1981) Pisarenco Serghei Ion (n.1968), soția Zinaida (n.1974), copii: Nadejda (n.1992), Eugeniu (n.1995) Pisarenco Vitalie Ion (n.1972) Piscop Vladimir Gheorghe (n.1954) Plăcintă Gheorghe Filip (n.1947), soția Vera (n.1949), copii: Filip (n.1977) 1859 Plămădeală Enachi Pavel (41 ani), soția Axenia (36 ani), copii: Vasile (4 ani), Dumitru (2 ani), Pavel (1 an), Anastasia (13 ani), Ecaterina (10 ani), Elisaveta (6 ani), Sofia (5 ani) Plămădeală Gheorghe Pavel (33 ani), soția Pilagheia (28 ani), copii: Ion (6 ani), Fevronia (4 ani), Maria (1 an) Plămădeală Ion Grigore (39 ani), soția Ecaterina (38 ani), copii: Andrei (18 ani), Mihălachi (9 ani), Grigore (6 ani), Elisaveta (1 an) Plămădeală Pavel Grigore (decedat în 1852, în 1850 avea 80 ani), soția Ana (58 ani), copii: Parfenie (27 ani), soția lui Ana (20 ani), copii: Ștefan (5 ani), Grigore (1 an), Varvara (4 ani), Alexandra (3 ani) Plămădeală Toma Ion (decedat în 1856, în 1850 avea 48 ani), soția Maranda (53 ani), copii: Gheorghe (22 ani), Elena (13 ani) Plămădeală Vasile Pavel (38 ani), soția Sofia (33 ani), copii: Enachi (2 ani), Elisaveta (14 ani), Maria (12 ani), Parascovia (6 ani)

Plămădeală Anastasia (n.1882) Plămădeală Grăchina (n.1915), copii: Liuba (n.1940) Plămădeală Ion (n.1887), copii: Alexandra (n.1927) Plămădeală Ion (n.1903), soția Eugenia (n.1902), copii: Anastasia (n.1923), Gore (n.1925), Efim (n.1927), Alexandra (n.1936) Plămădeală Ion (n.1907), soția Vasilița (n.1911), copii: Alexandru (n.1933), Vasile (n.1940), Teodor (n.1926) Plămădeală Ionică (n.1906), soția Claudia (n.1912), copii: Gheorghe (n.1929), Elena (n.1942) Plămădeală Mihai (n.1912), soția Elena (n.1915), copii: Olga (n.1934), Maria (n.1939) Plămădeală Onică (n.1913), soția Anastasia (n.1913), copii: Alexandru (n.1935) Plămădeală Simion (n.1880), soția Parascovia (n.1887) Plămădeală Ștefan (n.1918), soția Maria (n.1919), copii: Gheorghe (n.1939) Plămădeală Timofei (n.1874), soția Maria (n.1879), copii: Eugenia (n.1910), Petru (n.1912), Elena (n.1917), Chiril (n.1920) 2002 Plămădeală Alexandra Ion (n.1936) Plămădeală Alexandru Ion (n.1933), soția Ana (n.193?)

Plămădeală Anatolie Tudor (n.1973), soția Larisa (n.1978), copii: Alexandru (n.1996), Mihai (n.1998), Dumitrița (n.2000)

Plămădeală Ștefan Grigore (n.1950), soția Nina (n.1955), copii: Valentin (n.1982) Plămădeală Tudor Alexandru (n.1963) Plămădeală Tudor Constantin (n.1941) Plămădeală Valeriu Alexandru (n.1968), soția Larisa, copii: Andrei (n.1990), Ștefan (n.1994) Plămădeală Valeriu Grigore (n.1967), soția Natalia (n.1978), copii: Ștefan (n.2002) Plămădeală Vasile Ion (n.1940), soția Elena (n.1948), copii: Ion (n.1987) 1859 Platon Ion Paraschiv (28 ani) Platon Ion Vasile (decedat în 1854, în 1850 avea 53), soția Eufrosenia (48 ani), copii: Vârlan (21 ani), Petru (17 ani) Platon Nicolae Ion (30 ani), soția Pilagheia (29 ani), copii: Nastasia (5 ani) Platon Vasile Paraschiv (36 ani), soția Ana (32 ani) 1942 Platon Afanasie (n.1893), soția Ioana (n.1890), copii: Ilie (n.1928); mama Agafia (n.1848) Platon Andronic (n.1889), soția Anastasia (n.1896), copii: Mihail (n.1919), Alexandru (n.1929), Andrei (n.1933) Platon Constantin (n.1912), soția Pilagheia (n.1914), copii: Domnica (n.1932), Efim (n.1934), Trofim (n.1936), Elena (n.1941) Platon Filip (n.1914), copii: Olga (n.1941)

Plămădeală Eduard Gheorghe (n.1970), soția Veronica (n.1969), copii: Oxana (n.1994), Anastasia (n.1998)

Platon Ion (n.1914), soția Nadejda (n.1916), copii: Ion (n.1934), Ana (n.1940)

Plămădeală Gheorghe Grigore (n.1957), soția Valentina (n.1962), copii: Andrei (n.1981), Lilia (n.1983), Irina (n.1988), Ion (n.1994)

Platon Matei (n.1894), soția Eugenia (n.1901), copii: Andrei (n.1919), Emilian (n.1932), Procopie (n.1942)

Plămădeală Gheorghe Ștefan (n.1939), soția Emilia (n.1938) Plămădeală Grigore Ion (n.1924), soția Efimia (n.1930) Plămădeală Grigore Tudor (n.1923) Plămădeală Ion Mihai (n.1942), soția Valentina (n.1944) Plămădeală Mihai Alexandru (n.1954), soția Eugenia (n.1953)

Platon Pilagheia (n.1900), copii: Ion (n.1921), Olga (n.1923), Vasile (n.1925), Eufimie (n.1927), Ana (n.1930) Platon Trofim (n.1899), soția Teodora (n.1905), copii: Maria (n.1925), Alexandra (n.1927), Lidia (n.1929), Leon (n.1930), Ecaterina (n.1932), Ana (n.1934), Simion (n.1936), Afanasie (n.1938), Veronica (n.1939), Mihail (n.1941) 2002 Platon Afanasie Tudor (n.1937), soția Vera (n.1939)

295

Plămădeală Maria (n.1889)

Plămădeală Serghei Ion (n.1969), soția Veronica (n.1971), copii: Nicolai (n.1991), Virgiliu (n.1998)

M ereni

1942

M ereni 296

Platon Ana Procopie (n.1929)

Platon Vera Nistor (n.1934)

Platon Andrei Alexandru (n.1975), soția Raisa (n.1974), copii: Cătălina (n.1998)

Platon Vasile Gheorghe (n.1977), soția Natalia (n.1980), copii: Sandu (n.1997), Andrei (n.1998)

Platon Efim Mihai (n.1952), soția Olga (n.1959), copii: Andrei (n.1978)

Platon Victor Alexandru (n.1958), soția Ana (n.1963), copii: Serghei (n.1983), Rodica (n.1988)

Platon Elena Mihai (n.1921),

Platon Victor Sofronie (n.1954), soția Elena (n.1953), copii: Radu (n.1982)

Platon Eudochia Vasile (n.1927) Platon Ghenadie Afanasie (n.1977), soția Natalia (n.1980), copii: Sandu (n.1997), Andrei (n.1998) Platon Grigore Sofronie (n.1940), soția Vera (n.1943) Platon Ilie Afanasie (n.1928), soția Raisa (n.1928) Platon Ion Afanasie (n.1911), Platon Ion Sofroni (n.1959), soția Valentina (n.1965), copii: Veaceslav (n.1982), Svetlana (n.1984), Victoria (n.1992) Platon Ion Vladimir (n.1933), soția Tatiana (n.1938) Platon Iurie Afanasie (n.1966), soția Alexandra (n.1965), copii: Veronica (n.1991), Alexandru (n.1994) Platon Leonid Afanasie (n.1962), soția Olga (n.1966), copii: Radu (n.1988), Rodica (n.1992) Platon Leonid Ion (n.1959), soția Valentina (n.1963), copii: Ion (n.1987), Andrei (n.1993) Platon Maria Alexandru (n.1922)

Platon Vitalie Afanasie (n.1971) 1859 Pleșca Carp Gavril (decedat în 1853, în 1850 avea 70 ani) 2002 Pleșca Olga Dumitru (n.1949), copii: Igor (n.1976); nora Eugenia (n.1981); nepotul Dumitru (n.2000) 1859 Poghircă Anastasie Ion (46 ani), soția Anastasia (43 ani), copii: Ion (21 ani) 1942 Poghircă Pavel (n.1917), soția Elisaveta (n.1922), copii: Petru (n.1941) 2002

Platon Maria Mihai (n.1957)

Pogreban Boris Nicolai (n.1961), soția Valentina (n.1961), copii: Daria (n.1995), Margareta (n.2001)

Platon Marin Sofronie (n.1948), soția Olga (n.1950), copii: Minodora (n.1983)

Pogreban Elena Procopie (n.1955), copii: Cristina (n.1986), Diana (n.1995)

Platon Nina Grigore (n.1923)

Pogreban Gavril Dănilă (n.1929), soția Alexandra (n.1929)

Platon Olga Simion (n.1946), copii: Angela (n.1978), Mihai

Pogreban Mihai Gavril (n.1953), soția Tamara (n.1958), copii: Natalia (n.1983), Eugeniu (n.1985)

Platon Serghei Alexandru (n.1973), soția Liudmila (n.1978), copii: Alina (n.1987), Daniela (n.1999) Platon Serghei Mihai (n.1960), soția Marina (n.1963), copii: Vera (n.1984), Serghei (n.1995)

Pogreban Tudor Gavril (n.1958), fiica Irina (n.1980); ginerele Iordăchescu Andrei Gheorghe (n.1977); nepotul Adrian (n.2001)

Platon Serghei Sofronie (n.1950), soția Elena (n.1956), copii: Aliona (n.1976), Alexandru (n.1983)

Poia Ghenadie Dumitru (n.1966), soția Angela (n.1967), copii: Arteiom (n.1992), Anatolie (n.1995)

Platon Teodosia Anton (n.1933) Platon Trofim Ion (n.1942), soția Teodora (n.1948), copii: Igor (n.1983) Platon Tudor Sofronie (n.1952), soția Claudia (n.1955), copii: Eugeniu (n.1979), Minodora (n.1982) Platon Valentin Mihai (n.1955), soția Elena (n.1958), copii: Alexandru (n.1985), Anastasia (n.1988)

1942 Poiată Alexandru (n.1884), soția Vera (n.1892), copii: Vasile (n.1926), Elisaveta (n.1927), Maria (n.1929), Teodora (n.1935), Victor (n.1938) Poiată Iacob (n.1895), soția Eugenia (n.1903), copii: Ion (n.1927), Liuba (n.1930), Ștefan (n.1933), Teodor (n.1935), Victor (n.1939), Andrei (n.1941)

Poiată Petru (n.1887), soția Elena (n.1892), copii: Ion (n.1918), Simion (n.1924), Pavel (n.1929), Victor (n.1932), Pintilie (n.1926)

1942 Popovschi Mihai (n.1895), soția Ana (n.1901), copii: Eugeniu (n.1933), Boris (n.1935), Ecaterina (n.1936), Alexandru (n.1938); soacra Ecaterina (n.1869) 1859

Poiată Timofei (n.1916), soția Hristtina (n.1916), copii: Teodor (n.1936), Vera (n.1939), Alexandra (n.1942)

Portas Constantin Vasile (decedat în 1856, în 1850 avea 43 ani), copii: Toader (18 ani), Ion (9 ani), Alexandru (5 ani)

2002

Portas Hariton Vasile (47 ani), soția Zamfira (31 ani), copii: Ion (2 ani), Grigore (1 an), Zoița (9 ani)

Poiată Ion Timofei (n.1950), soția Ana (n.1951), copii: Adriana (n.1980) Poiată Nicolai Pavel (n.1958); frați: Gheorghe (n.1958), Mircea (n.1967)

1942

Poiată Pavel Petru (n.1929), soția Parascovia (n.1935)

Portase Andrei (n.1903), soția Maria (n.1906), copii: Marfa (n.1927), Eufrosenia (n.1933), Natalia (n.1935), Gheorghe (n.1937), Ion (n.1940)

Poiată Valeriu Simion (n.1967), soția Angela (n.1971), copii: Efim (n.1991), Cristina (n.1992)

Portase Ion (n.1908), soția Elena (n.1917), copii: Vasile (n.1937), Valentina (n.1942)

Poiată Vera Timofei (n.1938) Poiată Victor Petru (n.1932), soția Maria (n.1931) Polișa Natalia Ștefan (n.1950), copii: Ana (n.1982) 1942 Popa Teodor (n.1910), soția Sofia (n.1910) 2002 Popa Eugenia Vasile (n.1942) Popa Iulia Nichita (n.1955) Popa Natalia Ion (n.1952), copii: Natalia (n.1992)

Portase Nicolae (n.1913), soția Eudochia (n.1913), copii: Panteleimon (n.1932), Petru (n.1938), Elena (n.1940) Portase Teodosia (n.1882), nepoata Olga (n.1924) Portase Timofei (n.1921), soția Ana (n.1921), copii: Nicolae (n.1940) Portase Vasile (n.1886), soția Olga (n.1914), copii: Alexandru (n.1922), Mihail (n.1928), Raisa (n.1930), Victor (n.1941) Portase Gheorghe (n.1921), soția Alexandra (n.1923) Portase Iacob (n.1874), soția Maria (n.1882), copii: Alexandra (n.1929)

Popa Parascovia Afanasie (n.1948), copii: Andrei (n.1977)

2002

Popa Trofim Nicolai (n.1952), soția Liudmila (n.1950), copii: Nadejda (n.1992); mama Nadejda (n.1925)

Portas Anatolie Alexandru (n.1975), soția Aliona (n.1979), copii: Alexandru (n.1995), Alina (n.2001)

Popa Vasile Nicolai (n.1966), soția Teodora (n.1969), copii: Nicolai (n.1990), Mariana (n.1994)

Portas Anatolie Gheorghe (n.1961), soția Lilia (n.1966), copii: Serghei (n.1986), Mariana (n.1988), Ștefan (n.1995)

Popan Andrei Ion (n.1956), soția Valentina (n.1960), copii: Mariana (n.1982), Gheorghe (n.1989)

Portas Eugenia Roman (n.1935)

Popan Dumitru Serghei (n.1984); mama Maria (n.1961)

Portas Gheorghe Andrei (n.1937), soția Teodosia (n.1940), copii: Vera (n.1974)

Popov Ala Ștefan (n.1959), copii: Oleg (n.1981)

Portas Larisa Marcu (n.1962)

2002 Popovici Elena Afanasie (n.1956), fiica Cerlat Ala Serghei (n.1980), ginerele Cerlat Pavel Panteleimon (n.1976), nepoata Doina (n.2000), nepotul Dorin (n.2002) Popovici Ion Ștefan (n.1943), soția Ana (n.1944)

Portas Leonid Gheorghe (n.1965), soția Larisa (n.1970), copii: Liia (n.1991), Adriana (n.1993) Portas Marcu Andrei (n.1927) Portas Maria Ion (n.1949), copii: Natalia (n.1979) Portas Matroana Nicolai (n.1924), nepoata Ana (n.1988)

M ereni 297

Poiată Pavel (n.1920), soția Efimia (n.1918), copii: Vera (n.1941)

M ereni 298

Portas Mihai Gheorghe (n.1961) Portas Mihai Marcu (n.1960), soția Iulia (n.1960), copii: Eduard (n.1987), Olga (n.1989) Portas Petru Nichita (n.1935), soția Valentina (n.1940), copii: Andrei (n.1977)

Postică Petru (n.1886), soția Maria (n.1890), copii: Iacob (n.1920), Simion (n.1923), Efimia (n.1925), Ion (n.1928) Postică Profir (n.1916), soția Vera (n.1917), copii: Parascovia (n.1936), Hristina (n.1940)

Portas Valentin Ion (n.1964), soția Raisa (n.1967), copii: Ion (n.1989)

Postică Sava (n.1889), soția Ioana (n.1894), copii: Isidor (n.1921), Grigore (n.1924), Mihail (n.1928), Gheorghe (n.1931)

Portas Valeriu Petru (n.1961), soția Galina (n.1965), copii: Aliona (n.1984), Diana (n.1986), Irina (n.1993)

Postică Ștefan (n.1916), soția Parascovia (n.1918), copii: Sofia (n.1935), Nicolae (n.1939)

Portas Vasile Ion (n.1960), soția Paulina (n.1963), copii: Andrei (n.1985), Ion (n.1989)

Postică Teodor (n.1914), soția Lidia (n.1913), copii: Valentina (n.1939), Emilian (n.1941); tata Pavel (n.1880)

Portas Vera Dumitru (n.1963), copii: Aliona (n.1985)

Postică Teodosie (n.1898), soția Elena (n.1900), copii: Axenia (n.1925), Teodosia (n.1928), Ion (n.1932), Gheorghe (n.1934), Zaharia (n.1936)

Portas Vladimir Victor (n.1959), soția Ana (n.1958), copii: Vladimir (n.1986), Igor (n.1989) 1859 Postică Dumitru Andrei (53 ani), soția Zamfira (43 ani) Postică Iacob Andrei (73 ani), soția Anastasia (58 ani) Postică Ion Andrei (58 ani) Postică Ion Iacob (38 ani), soția Zamfira (35 ani), copii: Gheorghe (10 ani), Calistrat (8 ani), Aftenia (12 ani) Postică Sidor Tudor (53 ani), soția Maria (38 ani), copii: Feodor (17 ani), Grigore (12 ani), Alexandru (3 ani), Pavel (1 an), Elisaveta (15 ani), Zamfira (9 ani) 1942

2002 Postică Afanasie Profir (n.1952), soția Maria (n.1956) Postică Ana Ion (n.1940) Postică Andrei Iacob (n.1946), soția Veronica (n.1946), copii: Mariana (n.1978) Postică Andrei Profir (n.1946), soția Ana (n.1949), copii: Natalia (n.1978) Postică Andrei Simion (n.1959), soția Valentina (n.1962), copii: Tatiana (n.1983), Ana (n.1989) Postică Emilian Tudor (n.1941), soția Stepanida (n.1948)

Postică Alexei (n.1912), soția Eudochia (n.1912), copii: Olga (n.1931), Ion (n.1937), Eugeniu (n.1940)

Postică Gheorghe Alexei (n.1952), soția Vera (n.1951), copii: Viorica (n.1977)

Postică Axenia (n.1900), copii: Mihail (n.1923), Pilagheia (n.1926), Afanasie (n.1929)

Postică Gheorghe Andrei (n.1946), soția Domnica (n.1949), copii: Serghei (n.1978)

Postică Gheorghe (n.1911), soția Natalia (n.1912), copii: Alexandra (n.1933), Nadejda (n.1935), Nicolae (n.1937), Valentina (n.1941)

Postică Gheorghe Sava (n.1931), soția Veronica (n.1937)

Postică Grigore (n.1914), soția Liuba (n.1917), copii: Hartimon (n.1938) Postică Lupu (n.1899), soția Ana (n.1902) Postică Manoil (n.1868), soția Irina (n.1880)

Postică Gheorghe Ștefan (n.1955) Postică Gheorghe Zaharia (n.1963), soția Valentina (n.1966), copii: Alexandru (n.1988), Ștefan (n.1990) Postică Grigore Zaharia (n.1971), soția Viorica (n.1980), copii: Zaharia-Cătălin (n.2001)

Postică Mihai (n.1877), soția Elena (n.1887)

Postică Ion Andrei (n.1961), soția Valentina (n.1962), copii: Igor (n.1983), Ana (n.1988)

Postică Parfenie (n.1877), soția Zinovia (n.1884), copii: Andrei (n.1922), Vasile (n.1926)

Postică Ion Grigore (n.1955), soția Margareta (n.1956), copii: Serghei (n.1979)

Postică Pavel (n.1915), soția Elena (n.1921), copii: Natalia (n.1941)

Postică Ion Profir (n.1955), soția Vera (n.1960), copii: Serghei (n.1982), Eugenia (n.1984)

300 M ereni

Postică Leonid Gheorghe (n.1961), soția Olga (n.1961), copii: Igor (n.1984), Lilia (n.1988)

Postică Victor Pavel, soția Valentina (n.1969), copii: Olga (n.1992), Alina (n.1995)

Postică Leonid Ion (n.1979), copii: Daniela (n.1998)

Postică Zaharia Teodosie (n.1935), soția Vera (n.1938), copii: Natalia (n.1975)

Postică Liuba Serafim (n.1946) Postică Maria Vladimir (n.1941), Postică Maria Mihai (n.1927) Postică Maria Timofei (n.1927) Postică Maria Vladimir (n.1941) Postică Mariana Andrei (n.1973), copii: Cristina (n.1999) Postică Mihai Ion (n.1967), soția Alexandra (n.1967), copii: Alexandru (n.1989), Ștefan (n.1992) Postică Minodora Ion (n.1942) Postică Nadejda Ion (n.1935) Postică Nicolai Alexei (n.1943), soția Elena (n.1952), copii: Victor (n.1974), Olga (n.1977), Ion (n.1986) Postică Parascovia Andrei (n.1922)

2002 Postolache Nina Vasile Postolache Victor Vasile (n.1960), soția Eugenia (n.1962), copii: Olesea (n.1984), Vadim (n.1986) Postolachi Gheorghe Vasile (n.1965), soția Ecaterina (n.1968), copii: Vladimir (n.1991), Elena (n.1993), Vasile (n.1995) Prepeliță Maria Constantin (n.1952), fiul Viorel (n.1975); nora Liudmila (n.1981), nepotul Andrei (n.2002) Prisăcari Iurie Ion (n.1970), soția Liudmila (n.1971), copii: Vadim (n.1990), Igor (n.1992), Vasile (n.1994), Nadejda (n.2000) 1942

Postică Pavel Sava (n.1915), soția Elena (n.1921)

Proca Ioan (n.1881), soția Ecaterina (n.1891), copii: Gheorghe (n.1920), Alexandra (n.1922), Vasile (n.1932)

Postica Petru Nicanor (n.1969), soția Lidia (n.1969), copii: Ion (n.1989), Adriana (n.1990), Oxana (n.1996), Dumitru (n.1998)

Proca Anatolie Emilian (n.1970), soția Maria (n.1976), copii: Andriana (n.1996), Anatolie (n.1997)

Postică Sava Isidor (n.1962) Postică Serghei Simion (n.1967), soția Eugenia (n.1969), copii: Alexandru (n.1991), Victoria (n.1995)

2002

Proca Grigore Gheorghe (n.1952), soția Paulina (n.1953), copii: Ghenadie (n.1975), Victor (n.1976), Elena (n.1981) Proca Nadejda Grigore (n.1984)

Postică Teodosia Tudor (n.1933)

Proca Serghei Petru (n.1975), soția Oxana (n.1982)

Postică Tudor Ion (n.1962), soția Zinaida (n.1964), copii: Veronica (n.1987), Andrei (n.1988)

Proca Ștefan Gheorghe (n.1950), soția Efimia (n.1954), copii: Liudmila (n.1973), Serghei (n.1975)

Postică Iuliana Petru (n.1926)

Proca Tudor Gheorghe (n.1962), soția Valentina (n.1967), copii: Ion (n.1987), Natalia (n.1990), Dorin (n.1993)

Postică Valeriu Artimon (n.1960), soția Olga (n.1959), copii: Marcel (n.1984), Dumitru (n.1986) Postică Vasile Andrei (n.1963), soția Augustina (n.1955), copii: Elena (n.1986), Andrei (n.1988) Postică Veaceslav Andrei (n.1970), soția Tatiana (n.1974), copii: Doinița (n.1993), Andrei (n.1997), Mihaela (n.1998) Postică Veaceslav Andrei (n.1973), soția Ana (n.1974), copii: Daniela (n.1995)

Proca Valentina Vasile (n.1948), copii: Iurie (n.1975) Proca Veaceslav Vasile (n.1972) 1859 Prodan Agachie Pavel (47 ani), soția Parascovia (43 ani), copii: Andrei (20 ani), Alexandra (15 ani)

Postică Victor Gheorghe (n.1961), soția Ana (n.1964), copii: Ilie (n.1983), Gheorghe (n.1989)

Prodan Andrei Pavel (40 ani), soția Maria (35 ani), copii: Alexandra (15 ani), Ana (6 ani), Elisaveta (4 ani), Ioana (2 ani) 1942

Postică Victor Grigore (n.1959), soția Liuba (n.1961), copii: Petru (n.1984), Aliona (n.1988)

Prodan Andrei (n.1908), soția Sofia (n.1913), copii: Ion (n.1934), Nicolae (n.1938), Ștefan (n.1942)

Prodan Maxim (n.1892), soția Chilina (n.1892), copii: Ioan (n.1919), Daria (n.1919), Ioan (n.1926), Elisaveta (n.1929), Gheorghe (n.1932) Prodan Mihail (n.1922); surori: Alexandra (n.1921), Elena (n.1927) Prodan Ștefan (n.1907), soția Liuba (n.1914), copii: Nicolae (n.1935), Eugenia (n.1937), Corneliu (n.1939) 2002 Prodan Adrian Victor Prodan Alexandru Ion (n.1954), soția Liuba (n.1956), copii: Oxana (n.1982), Liudmila (n.1985), Ruslan (n.1985) Prodan Andrei Grigore (n.1972), soția Marcela (n.1977), copii: Andrei (n.1997), Irina (n.2002) Prodan Andrei Ilie (n.1970) Prodan Andrei Ion (n.1935), mama Natalia (n.1925) Prodan Andrei Ion (n.1955), soția Ana (n.1961), copii: Victor (n.1988) Prodan Andrei Maxim, soția Angela (n.1975) Prodan Aurelia Iosif (n.1969), copii: Ion (n.1988), Cristina (n.1994) Prodan Constantin Tudor (n.1962), soția Liudmila (n.1965), copii: Diana (n.1987), Aliona (n.1995) Prodan Eufrosenia Ion (n.1927) Prodan Ghenadie Iosif (n.1972), soția Aliona (n.1977), copii: Alexandru (n.1997), Sanda (n.1998)

Prodan Ion Zaharia (n.1924), soția Valentina (n.1928) Prodan Lidia Petru (n.1952), copii: Alexandra (n.1980), nepoata Daniela (n.1997), Gabriela (n.2002) Prodan Liuba Isidor (n.1958), copii: (n.1979), Serghei (n.1980), Andrei (n.1987) Prodan Liudmila Ilie (n.1962), copii: Renata (n.1992), Gabriil (n.1997) Prodan Maxim Ion (n.1949) Prodan Mihai Ion (n.1948), soția Ana (n.1950), copii: Olga (n.1975), Tudor (n.1980), Elena (n.1982) Prodan Mihai Nicolai (n.1934) Prodan Mihai Pavel (n.1970), soția Natalia (n.1976), copii: Mihaela (n.1998), Sandu (n.2001) Prodan Nicolai Zaharia (n.1921), soția Anastasia (n.1927) Prodan Pavel Zaharia (n.1935), soția Olga (n.1931) Prodan Serghei Mihai (n.1973) Prodan Tudor Nicolai (n.1969) Prodan Victor Nicolai (n.1962), soția Galina (n.1971), copii: Andrian (n.1990), Ina (n.1992) Prodan Vladimir Mihai (n.1963) Prova Igor Vasile (n.1971) Puiu Vasile Ion (n.1958), soția Tamara (n.1957), copii: Andrei (n.1977), Natalia (n.1979), Igor (n.1984), Svetlana (n.1984); nepoate: Oxana (n.2000), Ecaterina (n.2002) 1942

Prodan Grigore Ion (n.1948), soția Alexandra (n.1953), copii: Ion (n.1976), Serghei (n.1979)

Purgan Ilie (n.1918), soția Efimia (n.1919), copii: Ion (n.1941) 2002

Prodan Grigore Nicolai (n.1960), soția Ana (n.1959), copii: Tatiana (n.1984), Ion (n.1988), Vasile (n.1988), Irina (n.1993)

Râbac Efimia Timofei (n.1950), mama Irina (n.1927)

Prodan Grigore Pavel (n.1966) Prodan Ilie Ion (n.1982) Prodan Ilie Zaharia (n.1938), soția Lidia (n.1941), copii: Valentina (n.1975), Maria (n.1978), Serghei (n.1982) Prodan Iosif Petru (n.1950), copii: Veaceslav (n.1974), Natalia (n.1979) Prodan Ion Clementi (n.1920), soția Alexandra (n.1926)

Râbac Maria Timofei (n.1956) Râbac Nicolai Iacob 1859 Racu Andrei Chirică (decedat în 1852, în 1850 avea 64 ani) Racu Constantin Andrei (decedat în 1858, în 1850 avea 19 ani), soția Doamna (25 ani), copii: Ion (5 ani), Sofia (1 an) Racu Ion Andrei (38 ani), soția Ecaterina (30 ani) Racu Luca Dumitru (36 ani), copii: Feodosia (11 ani), Anastasia (9 ani)

301

Prodan Ion Nicolai (n.1953), soția Claudia (n.1959), copii: Natalia (n.1985), leonid (n.1993)

M ereni

Prodan Climente G. (n.1886), soția Natalia (n.1887), copii: Ion (n.1922), Zaharia (n.1923), Teodosie (n.1924), Efimia (n.1928), Mihai (n.1932)

302 M ereni

Racu Lupu Dumitru (64 ani), soția Maria (43 ani), copii: Dumitru (1 an), Zinovia (26 ani), Balașa (24 ani), Ana (4 ani)

Racu Gheorghe Zaharia (n.1960), soția Alexandra (n.1960), copii: Maria (n.1983), Maxim (n.1985)

Racu Pintilie Tudosie (50 ani), soția Zamfira (43 ani), copii: Ion (7 ani), Vasile (4 ani), Nicolae (2 ani), Elena (18 ani), Feocla (15 ani)

Racu Ion Emilian (n.1957), soția Nina (n.1962), copii: Serghei (n.1982), Liudmila (n.1988)

1942 Racu Casian (n.1909), soția Eufrosenia (n.1909), copii: Teodor (n.1940) Racu Filip (n.1911), soția Ana (n.1912), copii: Stepanida (n.1931), Ion (n.1934), Alexandru (n.1936), Vladimir (n.1939), Parascovia (n.1942) Racu Gheorghe (n.1907), soția Maria (n.1908), copii: Vladimir (n.1930), Ecaterina (n.1940), tata Zaharia (n.1890) Racu Ion (n.1893), soția Teodosia (n.1898) Racu Ion (n.1913), soția Axenia (n.1917), copii: Nicolae (n.1939) Racu Isidor (n.1918), soția Parascovia (n.1923), copii: Olga (n.1941) Racu Pătrache (n.1880), soția Maria (n.1892), copii: Domnica (n.1924), Andrei (n.1929), Ștefan (n.1932), Vasile (n.1935), Nicolae (n.1937) Racu Pavel G. (n.1902), soția Vasilița (n.1914), copii: Teodor (n.1932), Natalia (n.1936), Valentina (n.1941)

Racu Ion Filip (n.1932), soția Teodora (n.1940) Racu Ion Filip (n.1933), soția Axenia (n.1931) Racu Ion Ilie (n.1958), soția Tamara (n.1962), copii: Veaceslav (n.1981), Anatolie (n.1986), Oxana (n.1993), Vera (n.1996), Efim (n.1999) Racu Ion Timofei (n.1955), soția Liudmila (n.1955), copii: Valentina (n.1985) Racu Ion Tudor (n.1974), soția Aliona (n.1975), copii: Mihaela (n.1995) Racu Iovu Pavel (n.1951), soția Teodora (n.1957), copii: Gheorghe (n.1986) Racu Iurie Ilie (n.1964), soția Iulia, copii: Rita (n.1988), Ilie (n.1998) Racu Maria Petru (n.1951) Racu Maxim Emilian Racu Mihai Vasile (n.1962), soția Maria (n.1962), copii: Cristina (n.1985), Ana (n.1994) Racu Nicolae Ion (n.1952), soția Elena (n.1958)

Racu Petru N. (n.1889), soția Varvara (n.1893), copii: Teodosie (n.1924), Maria (n.1926), Manoil (n.1929), Ilie (n.1931), Gheorghe (n.1937)

Racu Nicolai Ion (n.1939), soția Ioana (n.1942), copii: Nadejda (n.1978)

Racu Roman (n.1904), soția Alexandra (n.1903), copii: Zaharia (n.1929), Vera (n.1930), Alexei (n.1933), Ion (n.1935), Valentina (n.1938); soacra Anisia (n.1876)

Racu Serghei Chiril (n.1967), soția Marina (n.1968)

Racu Spiridon (n.1919), soția Feodora (n.1922), copii: Olga (n.1941) Racu Teodor (n.1913), soția Maria (n.1914), copii: Vera (n.1932), Feodor (n.1934), Olga (n.1937) Racu Timofei (n.1911), soția Anastasia (n.1919), copii: Chiril (n.1933), Maria (n.1935), Efim (n.1939) 2002 Racu Alexandra Vasile (n.1948) Racu Boris Vladimir (n.1956), soția Olga (n.1960), copii: Andrei (n.1984) Racu Elisaveta Tudor (n.1923) Racu Galina Ion (n.1958), copii: Oxana (n.1980), Tudor (n.1982)

Racu Polixenia Simion (n.1930) Racu Serghei Vladimir (n.1976), soția Mariana (n.1978), copii: Cristian (n.1999), Cristina (n.2001) Racu Ștefan Emilian (n.1950), soția Maria (n.1955), copii: Alexandru (n.1978) Racu Teodora Pavel (n.1946), copii: Igor (n.1981) Racu Teodora Petru (n.1921) Racu Tudor Ion (n.1946) Racu Tudor Zaharia (n.1959), soția Lidia (n.1959), copii: Dionis (n.1982), Constantin (n.1987), Natalia (n.1995), Alexandra (n.1997) Racu Valentin Chiril (n.1960), soția Valentina (n.1955), copii: Aliona (n.1982), Andrei (n.1985) Racu Vasilița Carp (n.1913)

Racu Vera Vladimir (n.1959)

Reveneală Ion (n.1903), soția Pilagheia (n.1904), copii: Constantin (n.1930), Trofim (n.1936), Teodora (n.1940), Teodor (n.1942); mama Maria (n.1876)

Racu Victor Ion (n.1960), soția Ana (n.1961), copii: Olesea (n.1982), Irina (n.1989) Racu Vladimir Zaharia (n.1953), soția Xenia (n.1955), copii: Ion (n.1981), Mihai (n.1988) 1942 Răducanu Nichita (n.1914), soția Agafia (n.1921), copii: Ștefan (n.1942), Valentina (n.1938) 2002 Răducanu Maria Nichita (n.1959) Răducanu Mihai Nichita (n.1951), soția Tamara (n.1948), copii: Natalia (n.1974), Angela (n.1976) 1942 Răileanu Ion (n.1893), soția Maria (n.1896), copii: Nicolae (n.1916), Ion (n.1912) Răileanu Pavel (n.1912), soția Varvara (n.1912), copii: Ștefan (n.1938), Teodor (n.1939), Vasile (n.1941) Răileanu Visarion (n.1905), soția Olga (n.1908), copii: Vera (n.1926), Trofim (n.1927), Ștefan (n.1931), Nicolae (n.1932), Andrei (n.1933), Nadejda (n.1933), Ilie (n.1940) 2002 Raileanu Elena Nicolai (n.1938) Râmbu Andrei Gheorghe (n.1948), soția Parascovia (n.1948) Rață Serghei Ion (n.1978), soția Rodica (n.1979), copii: Valeria (n.1999) Răzmeriță Anatolie Ion (n.1972), soția Veronica (n.1973), copii: Ștefan (n.1995), Ion (n.1998) Răzmeriță Ion Simion (n.1946), soția Paulina (n.1946), copii: Andrei (n.1977) Reaboi Olga Nestor (n.1933), sora Sofia (n.1935) 1942 Rejep Nicolae (n.1871), soția Ana (n.1886), copii: Eugeniu (n.1908), Spiru (n.1912), Larisa (n.1911), Maria (n.1918), Petru (n.1915), Elena (n.1922), Mihai (n.1925) 1942 Retca Mihail (n.1914), soția Tamara (n.1917), copii: Nicolae (n.1941)

2002 Reveneală Galina Serghei (n.1946) Reveneală Gheorghe Constantin (n.1956), soția Liudmila (n.1959), copii: Serghei (n.1980), Diana (n.1986), Nicolai (n.1990) Reveneală Melania Andrei (n.1931) Reveneală Oleg Tudor (n.1971), copii: Tudor (n.1990), Victor (n.1994) Reveneală Serghei Trofim (n.1964) Reveneală Trofim Ion (n.1936), soția Maria (n.1938) Rezeanțev Olga Nicolai (n.1946), copii: Natalia (n.1976) Robu Alexandra Zaharia (n.1949), copii: Igor (n.1986) Robu Pavel Ilie (n.1956), soția Tatiana (n.1957), copii: Mariana (n.1979), Serghei (n.1981); nepoata Valeria (n.1998) Robu Spiridon Vasile (n.1953), soția Valentina (n.1956), copii: Radu (n.1980) Roghinscaia Zinovia Mina (n.1953) Roghinschi Serghei Andrei (n.1975), soția Svetlana (n.1980), copii: Daniela (n.1997), Ion (n.1998) 1942 Roman Alexandru (n.1892), soția Ioana (n.1905), copii: Teodor (n.1921), Efim (n.1923), Alexandra (n.1929), Natalia (n.1937), Constantin (n.1938), Vasile (n.1939), Eudochia (n.1940); mama Parascovia (n.1870) Roman Mihail (n.1902), soția Marina (n.1903), copii: Ion (n.1928), Efim (n.1930), Maria (n.1932), Gheorghe (n.1933), Ilie (n.1937), Chiril (n.1940) Roman Panaghica (n.1887), copii: Alexandra (n.1915), Matroana (n.1912), Teodor (n.1940) 2002 Roman Boris Ilie (n.1970) Roman Gheorghe Mihai (n.1933), soția Valentina (n.1937) Roman Ilie Ion (n.1937) Roman Mihai Gheorghe

303

1942

M ereni

Racu Vera Alexandru (n.1919)

304

Roman Mihai Ion (n.1930), soția Ecaterina (n.1928)

Roșca Constantin Gheorghe (n.1937), soția Elena (n.1941)

Roman Olga Andrei (n.1938)

M ereni

Roman Paulin Gheorghe (n.1958), soția Lidia (n.1957), copii: Natalia (n.1981), Elena (n.1984)

Roșca Ion Mihai (n.1959), soția Lidia (n.1965), copii: Lilia (n.1983), Olga (n.1991), Camelia (n.2000)

Roman Petru Efim (n.1953), soția Ana (n.1957), copii: Vitalie (n.1978), Elena (n.1982) Roman Petru Ion (n.1949), soția Teodora (n.1953), copii: Oxana (n.1988), Ana (n.1989), Rodica (n.1992) Roman Ștefan Efim (n.1962), soția Galina (n.1966), copii: Denis (n.1986), Valentina (n.1990) Roman Tudor Efim (n.1960), soția Lidia (n.1962), copii: Nadejda (n.1985), Tatiana (n.1986) Roman Vasile Alexandru (n.1940) Roman Vera Vasile (n.1924)

Roșca Isidor Gheorghe (n.1941), soția Vera (n.1946), copii: Natalia (n.1980) Roșca Victor Constantin (n.1971) Roșca Vladimir Isidor (n.1974) 1859 Rotaru (Grițco) Andrei Maxim (36 ani), soția Aftenia (34 ani), copii: Ion (decedat în 1856), Vasile (2 ani) Rotaru Pavel Maxim (46 ani), soția Maria (36 ani), copii: Gheorghe (19 ani), Ioana (15 ani), Feodosia (4 ani) 1942

Romanciuc Andrei Vasile (n.1952), soția Maria (n.1950), copii: Tatiana (n.1980), nepoata Vera (n.1998)

Rotaru Chiril (n.1905), soția Efimia (n.1916), copii: Parascovia (n.1932), Eufrosenia (n.1937), Alexandra (n.1941)

Romanciuc Dumitru Dionis (n.1964), soția Tamara (n.1963), copii: Ion (n.1992)

Rotaru Costache (n.1902), soția Ioana (n.1902), copii: Nina (n.1931), Timofei (n.1937)

1942

Rotaru Dumitru (n.1918), soția Domnica (n.1922)

Romanenco Efim (n.1898), soția Ana (n.1903), copii: Maria (n.1929), Olga (n.1931), Nina (n.1936)

Rotaru Haralampie (n.1904), soția Maria (n.1906), copii: Mihail (n.1941)

Romanenco Iulita (n.1889)

Rotaru Vladimir (n.1893), soția Matroana (n.1893), copii: Gheorghe (n.1919), Milania (n.1924), Teodor (n.1927), Alexandra (n.1929)

2002­­­­­­­­­­­­ Romanenco Ioana Trofim (n.1934) 1859 Roșca Afanasie Grigore (59 ani), soția Balașa (49 ani), copii: Constantin (22 ani), Grigore (19 ani), Ion (16 ani), Gheorghe (12 ani) Roșca Iosip Grigore (45 ani), soția Arghira (38 ani), copii: Gheorghe (16 ani), Feodor (13 ani), Vasile (6 ani), Luchița (1 an) 1942 Roșca Fevronia (n.1915) Roșca Gheorghe (n.1902), soția Liuba (n.1910), copii: Olga (n.1931), Vasile (n.1933), Teodor (n.1935), Constantin (n.1937), Isidor (n.1941) 2002 Roșca Aurel Constantin (n.1967), soția Aurelia (n.1970), copii: Andrei (n.1990), Gabriela (n.1996)

2002 Rotari Larisa Petru (n.1950) Rotari Leon Deonis (n.1933), soția Teodora (n.1935) Rotari Mihai Leon (n.1960), soția Ana (n.1963), copii: Nadejda (n.1982), Andrei (n.1984) Rotari Nina Gheorghe (n.1924) Rotari Vladimir Vasile (n.1950), soția Paulina (n.1952), copii: Nadejda (n.1982), Mariana (n.1984), Lilia (n.1990) Rotaru Antonina Gheorghe (n.1954), copii: Angela (n.1975), nepotul Denis (n.2002) Rotaru Ion Efim (n.1974), soția Rodica (n.1976), copii: Ana (n.1997) Rotaru Ion Gheorghe (n.1937), soția Elena (n.1941) Rotaru Victor Ion (n.1964)

Rusu Liuba Eremei (n.1955), copii: Oxana (n.1981) Rusu Mihai Gheorghe (n.1957), soția Liuba (n.1963), copii: Natalia (n.1983), Liudmila (n.1984), Maria (n.1986), Ion (n.1988), Valeriu (n.1990) Rusu Tatiana Boris (n.1981), copii: Daniela (n.2000), Dan (n.2001) Rusu Vadim Alexei (n.1967) Rusu Vera Gavril (n.1967), copii: Elena (n.1988), Maria (n.1989), Alexandra (n.1995)

Sălcuțanu Iochim (n.1914), soția Ana (n.1922) Sălcuțanu Ion (n.1880), soția Ana (n.1886), copii: Gheorghe (n.1918), Toader (n.1925) Sălcuțanu Ion (n.1911), soția Haritina (n.1911), copii: Milea (n.1941) Sălcuțanu Matroana (n.1885), copii: Sofia (n.1933) Sălcuțanu Zinovia (n.1913), copii: Liuba (n.1935), Olga (n.1937) 2002

2002

Sălcuțan Alexandru Tudor (n.1958), soția Emilia (n.1962), copii: Valeriu (n.1981), Olesea (n.1982), Tudor (n.1984), Anastasia (n.1996)

Sadovnic Anatolie Grigore (n.1974), soția Viorica (n.1974), copii: Iurie (n.1999)

Sălcuțan Anatolie Petru (n.1966), soția Natalia (n.1976), copii: Anișoara (n.1993), Gheorghe (n.1995)

Sadovnic Uliana Gheorghe (n.1952), copii: Olga (n.1993)

Sălcuțan Andrei Tudor (n.1950), soția Maria (n.1944), fiica Lidia (n.1981), ginerele Sandu Igor Pavel (n.1976) nepotul Mihai (n.1999)

1859 Șalaru Grigore Feodor (decedat în 1853, în 1850 avea 43 ani) Șalaru Ostafie Grigore (18 ani), sora Ioana (17 ani) 1942 Șelaru Pilagheia (n.1895), copii: Gheorghe (n.1922), Xenia (n.1926), Alexandra (n.1928), Nicolae (n.1930), Ion (n.1936), Vasile 2002 Șalaru Tudor Vasile (n.1948), soția Elena (n.1950), copii: Lilia (n.1975), Aliona (n.1980) 1859 Sălcuțan Luchian Ion (43 ani), soția Arghira (38 ani), copii: Alexandru (9 ani), Ion (1 an), Ana (5 ani)

Sălcuțan Ion Tudor (n.1948), soția Valentina (n.1950) Sălcuțan Iurie Alexei (n.1960), soția Natalia (n.1966), copii: Mihai (n.1985), Ecaterina (n.1990) Sălcuțan Luca Vasile (n.1928) Salcuțan Marcel Alexei (n.1967), soția Zinaida (n.1971), copii: Alexei (n.1990), Tamara (n.1991) Salcuțan Maria Andrei (n.1945) Sălcuțan Maria Constantin (n.1923) Sălcuțan Maria Ion (n.1954) Sălcuțan Mihai Leon (n.1954), soția Valentina (n.1961), copii: Ion (n.1978), Gheorghe (n.1987), Leonid (n.1983) Salcuțan Natalia Nicolai (n.1960), copii: Andrei (n.1982)

Sălcuțanu Grigore Ion (38 ani), soția Ecaterina (17 ani), copii: Sevastian (8 ani), Fevronia (5 ani)

Salcuțan Nicolai Ion (n.1928), soția Xenia (n.1928)

Sălcuțanu Ion Vasile (46 ani), soția Maria (39 ani), copii: Antonia (5 ani)

Sălcuțan Oleg Efim (n.1976), soția Ina (n.1979), copii: Sandu (n.1999)

Samoilă Andrei Ilie (decedat în 1856), copii: Gheorghe (35 ani), nora Ioana (31 ani), nepoți: Ion (13 ani), Elena (11 ani), Elisaveta (7 ani)

Sălcuțan Olga Toma (n.1928)

1942

Sălcuțan Teodora Ion (n.1947)

Sălcuțanu Eugenia (n.1889), copii: Teodosia (n.1919), Pilagheia (n.1922), Gheorghe (n.1926), Leon (n.1928), Luca (n.1929)

Salcuțan Nina Zaharia (n.1928)

Sălcuțan Simion Onisim (n.1957), soția Maria (n.1960), copii: Tatiana (n.1980), Valentin (n.1983) Sălcuțan Tudor Dumitru (n.1956), soția Natalia (n.1963), copii: Tatiana (n.1983), Diana (n.1986), Viorica (n.1987)

305

Rusu Anatolie Ion (n.1951), soția Elena (n.1956), copii: Ala (n.1977), Irina (n.1983)

Sălcuțanu Gheorghe (n.1895), soția Ana (n.1906), copii: Petru (n.1923)

M ereni

2002

306 M ereni

Salcuțan Tudor Ion (n.1923), copii: Nina (n.1962)

1859

Sălcuțan Tudor Ion (n.1963), soția Valentina (n.1966), copii: Liudmila (n.1982), Lidia (n.1988), Lilian (n.1993)

Sărătean Ion Ilie (33 ani), soția Maria (31 ani), copii: Marcu (12 ani), Ilie (9 ani)

Sălcuțan Vasile Ion (n.1950), soția Liuba (n.1950), copii: Mila (n.1983)

Sărătean Vasile Ilie (37 ani), soția Ana (33 ani), copii: Nicolae (5 ani), Maria (19 ani), Zinovia (1 an)

Sălcuțan Vasile Tudor (n.1955), soția Parascovia (n.1957), copii: Radu (n.1977), Eugeniu (n.1980)

Sărăteanu Gheorghe Constantin (35 ani), soția Ecaterina (34 ani), copii: Axente Vasile Braga (17 ani)

Salcuțan Victor Petru (n.1964), copii: Sanda (n.1998) Sălcuțanu Ștefan Dumitru (n.1954), copii: Natalia (n.1979), Rodica (n.1983) 1942 Samoilă Efim (n.1915), soția Vera (n.1918) Samoilă Ion (n.1919), soția Cristina (n.1923)

Sărăteanu Gheorghe Ilie (43 ani), soția Maria (33 ani), copii: Petru (12 ani), Ion (9 ani), Vârlan (3 ani), Elena (14 ani), Marina (1 an) 1942 Sărăteanu Iosif (n.1917), soția Serafima (n.1917), copii: Panteleimon (n.1935), Valentina (n.1937), Petru (n.1940) 2002

Samoilă Isai (n.1887), soția Maria (n.1888), copii: Teodor (n.1924), Eudochia (n.1922)

Sărătean Andrei Victor (n.1975), soția Liudmila (n.1976), copii: Andreia (n.2000)

2002

Sărătean Veronica Vasile (n.1950), copii: Serghei (n.1984)

Samoilă Alexei David (n.1975), soția Svetlana (n.1977), copii: Daniel (n.1998) Samoilă Boris Tudor (n.1962), soția Uliana (n.1966), copii: Viorel (n.1991), Dorel (n.1992) Samoilă David Ion (n.1948), soția Olga (n.1948) Samoilă Ecaterina Ion (n.1952)

Sărăteanu Isidor Ion (n.1938), soția Alexandra (n.1941), copii: Serghei (n.1975), Andrei (n.1977) Sărățeanu Iurie Isidor (n.1963), soția Minodora (n.1965), copii: Tatiana (n.1986), Olesea (n.1988), Radu (n.1991) Sărăteanu Eufrosenia Nicolai (n.1934) 1859

Samoilă Ghenadie David (n.1971), soția Lilia (n.1975), copii: Ecaterina (n.1994), Olga (n.1998)

Sârbu Gavril Luchian (35 ani), soția Parascovia (28 ani), copii: Miron (3 ani), Trifan (1 an), Zinovia (9 ani), Maria (7 ani)

Samoilă Iacob Tudor (n.1960), soția Svetlana (n.1960), copii: Renat (n.1991), Nicoleta (n.1995)

Sârbu Ilarion Luca (33 ani), soția Teodora (21 ani), copii: Ion (4 ani)

Samoilă Nina Ignat (n.1930), copii: Veronica (n.1969)

Sârbu Leonte Luchian (38 ani), soția Elisaveta (36 ani), copii: Iacob (12 ani), Ștefan (9 ani)

Samoilă Petru Ion (n.1958), soția Olga (n.1959), copii: Victoria (n.1981), Ion (n.1986)

1942

Samoilă Serghei Alexandru (n.1974), soția Liudmila (n.1977), copii: Alina (n.1999), Alexandru (n.2001)

Sârbu Alexei (n.1912), soția Maria (n.1911), copii: Petru (n.1938), Teodor (n.1940)

Samoilă Valeriu Andrei (n.1961), soția Maria (n.1961), copii: Liudmila (n.1983), Dumitru (n.1986)

Sârbu Ion (n.1895), copii: Agafia (n.1926), Maria (n.1928), Alexandru (n.1931), Elisaveta (n.1936), Ileana (n.1939)

Samson Alexandru Efim (n.1958), soția Lidia (n.1961) Sandu Ion Pintilie (n.1952), soția Iulia (n.1960), copii: Serghei (n.1983) Sandu Tudor Profir (n.1935), soția Elena (n.1942)

Sârbu Isidor (n.1882), soția Maria (n.1890), copii: Teodora (n.1922), Daria (n.1926), Anastasia (n.1928), Parascovia (n.1932) Sârbu Petru (n.1895), soția Elisaveta (n.1895), copii: Teodor (n.1928), Neculai (n.1932), Elena (n.1921), Gheorghe (n.1942)

2002 Sârbu Anatolie Ion (n.1969), soția Angela (n.1974), copii: Ana (n.1993), Ion (n.1994) Sârbu Ion Nicolai (n.1966), soția Viorica (n.1972), copii: Olesea (n.1991), Natalia (n.1992) Sârbu Ion Ștefan (n.1941), soția Antonina (n.1946) Sârbu Lidia Mihai (n.1957), copii: Ion (n.1980), nora Aliona (n.1980); nepoți: Denis (n.2001), Augustin (n.2002) Sârbu Marcel Petru (n.1970) Sârbu Maria Efim (n.1929) Sârbu Mihai Vasile (n.1957) Sârbu Nadejda Ion (n.1926) Sârbu Natalia Grigore (n.1933) Sârbu Nicolai Petru (n.1930), soția Stepanida (n.1935) Sârbu Nona Gheorghe (n.1964), copii: Natalia (n.1991) Sârbu Olga Mihai (n.1948) Sârbu Petru Alexei (n.1939), soția Eudochia (n.1942) Sârbu Ruslan Alexandru (n.1974), soția Elena (n.1978), copii: Adelina (n.1996) Sârbu Vasile Mihai (n.1951), soția Maria (n.1958), copii: Eugeniu (n.1980), Mihai (n.1988), Vasile (n.1990) 1859 Sarev Gavril Ion (38 ani), soția Smaranda (34 ani), copii: Grigore (4 ani), Elena (12 ani), Zinovia (10 ani), Eufrosenia (9 ani)

Șatohin Ion Andrei (n.1937) Șatohin Leonid Ion (n.1964), soția Nina (n.1970), copii: Serghei (n.1987), Andrei (n.1986), Ion (n.199?) Șatohin Maria Onofrei (n.1925) Sauleac Lidia Iosif (n.1937) Sauleac Serghei Mihai (n.1968), soția Silvia (n.1969), copii: Natalia (n.1992), Mihai (n.1994) 1859 Sava Ilie Pintilie (33 ani), soția Parascovia (27 ani), copii: Elena (6 ani) Sava Ion Pintilie (decedat în 1857, în 1850 avea 20 ani) 1942 Sava Victor (n.1914), soția Teodosia (n.1920), copii: Maria (n.1942) Sava Eufrosenia (n.1915), copii: Valentina (n.1936), Artimon (n.1938), Tamara (n.1940) Sava Haralampie (n.1916), soția Anastasia (n.1919), copii: Elena (n.1937), Simion (n.1938), Gheorghe (n.1940) Sava Iulita (n.1892), copii: Trofim (n.1918), Ion (n.1922), Simion (n.1924) Sava Maria (n.1902), copii: Ion (1922), Daria (1925), Nicolae (n.1927), Alexandra (n.1929), Victor (n.1931) Sava Mihail (n.1908), soția Maria (n.1910) Sava Pavel (n.1886), soția Parascovia (n.1889), copii: Vasile (n.1921), Maria (n.1925), Nadejda (n.1927), Lidia (n.1937)

Sarev Grigore Ion (34 ani), soția Maria (25 ani), copii: Savastin (1 an)

Sava Petru (n.1905), soția Maria (n.1908), copii: Eufrosenia (n.1928), Vasile (n.1931), Efim (n.1935), Sofia (n.1938)

Sarev Manole Ion (38 ani), soția Elisaveta (29 ani), copii: Gheorghe (4 ani), Tanasia (12 ani), Teodosia (11 ani)

Sava Ștefan (n.1913), soția Maria (n.1921)

1942 Șatohin Andrei (n.1912), soția Parascovia (n.1912), copii: Ion (n.1937), Stepanida (n.1939), Eufrosenia (n.1941) 2002 Șatohin Anton Dumitru (n.1961)

Sava Trofim (n.1880), soția Eugenia (n.1881) Sava Vasile (n.1884), soția Varvara (n.1884), copii: Ilie (n.1926), Ana (n.1925) 2002 Sava Anatolie Ion (n.1969), soția Aurelia (n.1969), fratele Serghei (n.1972), copii: Gabriel (n.2002)

307

Șatohin Elena Petru (n.1953), copii: Gheorghe (n.1974), Marina (n.1984)

M ereni

Sârbu Ștefan (n.1903), soția Ana (n.1907), copii: Vasile (n.1928), Axena (n.1933), Ilie (n.1935), Liuba (n.1938), Ion (n.1941)

Sava Artimon Tudor (n.1938), soția Tamara (n.1938) Sava Efim Petru (n.1933), soția Parascovia (n.1948) Sava Grigore Ștefan (n.1955), soția Uliana (n.1960), copii: Liudmila (n.1980), Mihai (n.1985) Sava Iacob Ion (n.1970), soția Galina (n.1979), copii: Ion (n.1997), Dumitrița (n.1999) Sava Isidor Petru (n.1945), soția Vera (n.1949), copii: Nadejda (n.1976), Andrei (n.1978) Sava Mihai Efim (n.1960), soția Steluța (n.1972), copii: Tudor (n.2000) Sava Petru Simion (n.1950), soția Iulea (n.1952), copii: Ion (n.1980)

Scobioală Ion Enachi (34 ani), soția Eufrosenia (34 ani), copii: Grigore (7 ani), Ana (9 ani) Scobioală Ion Toader (33 ani), soția Ecaterina (30 ani), copii: Ana (13 ani), Elena (7 ani) Scobioală Toader Dănilă (decedat în 1855, în 1850 avea 60 ani) Scobioală Tudor Enachi (27 ani), soția Alexandra (18 ani) Scobioală Vasile Andrei (53 ani), soția Maria (31 ani), copii: Constantin (24 ani), Gheorghe (21 ani), Ion (19 ani), Grigore (15 ani) Scobioală Vasile Enachi (40 ani), soția Maria (30 ani), copii: Constantin (11 ani), Ecaterina (9 ani), Maria (4 ani), Fevronia (1 an) 1942

Sava Serghei Vasile (n.1968), soția Veronica (n.1975), copii: Ana (n.1995), Irina (n.1999)

Scobioală Elisaveta (n.1917), copii: Teodor (n.1938), Ana (n.1940)

Sava Taisia Simion (n.1931)

Scobioală Ion (n.1882), soția Natalia (n.1886), copii: Fima (n.1922)

Sava Victor Artimon (n.1960), soția Svetlana (n.1963), copii: Iulian (n.1985) Sava Victor Vasile (n.1959), soția Natalia (n.1962), copii: Andrei (n.1982), Olga (n.1989) Sava Vitalie Nicolai (n.1962) Șcegeov Eugeniu Eugeniu (n.1978), soția Svetlana (n.1975) 1942 Schidu Alexandru (n.1907), soția Sofia (n.1916) 1859 Sclifos Ștefan Stahie (58 ani), copii: Ilie (12 ani), Iftodie (6 ani), Aftenia (20 ani) 1859 Scobioală Constantin Enachi (36 ani), soția Agafia (31 ani), copii: Gheorghe (6 ani), Ecaterina (10 ani) Scobioală Emanuil Andrei (39 ani), soția Anastasia (38 ani), copii: Gheorghe (15 ani), Ion (decedat în 1856, în 1850 avea 1 an), Zinovia (20 ani), Elisaveta (11 ani), Irina (2 ani) Scobioală Feodor Andrei (43 ani), soția Alexandra (33 ani), copii: Gheorghe (17 ani), Vasile (9 ani), Zamfira (15 ani), Maria (11 ani), Ana (5 ani), Teodora (1 an) Scobioală Feodosie Enachi (32 ani), soția Lucheria (25 ani), copii: Grigore (1 an)

Scobioală Aftenie (n.1890), soția Tudosia (n.1892), copii: Alexandra (n.1938) Scobioală Alexandru (n.1896), soția Eudochia (n.1894), copii: Maria (n.1921), Ion (n.1923), Ion (n.1926), Visarion (n.1929) Scobioală Andrei (n.1898), soția Neonila (n.1900), copii: Teodor (n.1922), Ecaterina (n.1927), Maria (n.1932), Stepanida (n.1934), Emilian (n.1939), Ion (n.1941) Scobioală Gheorghe (n.1892), soția Xenia (n.1898), copii: Teodora (n.1925), Vera (n.1934), Agafia (n.1940) Scobioală Grigore (n.1913), soția Agafia (n.1914), copii: Olga (n.1935) Scobioală Ion (n.1911), soția Haritina (n.1911), copii: Vera (n.1934), Andrei (n.1936), Constantin (n.1939), Ana (n.1941) Scobioală Iosob (n.1900), soția Alexandra (n.1906) Scobioală Iovu (n.1896), soția Marfa (n.1896), copii: Ștefan (n.1919), Alexandru (n.1921), Alexei (n.1924), Alexandra (n.1926), Zaharia (n.1929), Eufrosenia (n.1931), Elena (n.1936) Scobioală Mihai (n.1862), soția Agafia (n.1870) Scobioală Mihail (n.1905), soția Natalia (n.1911), copii: Vladimir (n.1934), Xenia (n.1938) Scobioală Natalia (n.1894), copii: Irina (n.1920) Scobioală Nicanor (n.1874), copii: Ioan (n.1923)

309

Scobioală Grigore Enachi (29 ani), soția Ecaterina (27 ani)

M ereni

Sava Arcadie Vasile (n.1963), soția Nadejda (n.1970), copii: Eugenia (n.1991), Maria (n.1993)

310

Scobioală Nicolae (n.1886), soția Lucheria (n.1902), copii: Eugenia (n.1927), Alexandra (n.1929), Ștefan (n.1932), Eufrosenia (n.1939)

M ereni

Scobioală Petru (n.1912), soția Vera (n.1913), copii: Olga (n.1934), Vasile (n.1936), Ion (n.1941); mama Maria (n.1886) Scobioală Petru N. (n.1903), soția Maria (n.1909), copii: Ion (n.1932), Gheorghe (n.1939), Vasile (n.1938), Parascovia (n.1940)

Scobioală Constantin Ion (n.1939), soția Olga (n.1941) Scobioală Constantin Petru (n.1943), soția Elena (n.1942) Scobioală Efimia Ion (n.1925) Scobioală Eudochia Ion (n.1932) Scobioală Eufrosinia Iovu (n.1931) Scobioală Gheorghe Vasile (n.1962), soția Larisa (n.1965), copii: Eugeniu (n.1984), Ana (n.1986)

Scobioală Teodor (n.1920), soția Maria (n.1921)

Scobioală Ion Constantin (n.1971), soția Rodica (n.1975), copii: Maria (n.1999), Constantin (n.2002), Valentina (n.1994)

Scobioală Teodor (n.1921), soția Ana (n.1922), copii: Ștefan (n.1941)

Scobioală Ion Grigore (n.1946), soția Alexandra (n.1952), copii: Grigore (n.1977), Vitalie (n.1982), Igor (n.1985)

Scobioală Teodora (n.1915)

Scobioală Ion Procopie (n.1955), soția Nadejda (n.1958), copii: Radu (n.1980), Iurie (n.1982)

Scobioală Teodosia (n.1890), soția Irina (n.1898), copii: Ilie (n.1925), Vasile (n.1932) Scobioală Toader (n.1890), soția Varvara (n.1892), copii: Nicolae (n.1917), Procopie (n.1922), Zinovia (n.1926), Andrei (n.1930) Scobioală Toma (n.1890), soția Daria (n.1899), copii: Macarie (n.1921), Iulita (n.1922), Trofim (n.1926), Ana (n.1929), Mihai (n.1932)

Scobioală Ion Ștefan (n.1958) Scobioală Ion Vasile (n.1967), soția Olga (n.1971), copii: Alina (n.1989), Lilian (n.1993) Scobioală Iurie Ion (n.1964), soția Viorica (n.1968), copii: Arcadie (n.1988), Sandu (n.1994) Scobioală Leonid Ion (n.1980), soția Mariana (n.1980), copii: Eduard (n.2002)

Scobioală Vasile (n.1882), soția Olimpiada (n.1887), copii: Afanasie (n.1923), Maria (n.1927)

Scobioală Leonid Procopie (n.1966), soția Svetlana (n.1967), copii: Ruslan (n.1998), Ion (n.1993)

Scobioală Vasile (n.1912), soția Iulita (n.1916), copii: Maria (n.1939), Zinovia (n.1941); tata Mihai (n.1870), mama (n.1880)

Scobioală Liuba Ion (n.1946) Scobioală Liudmila Mihai (n.1986)

2002

Scobioală Mihai Afanasie (n.1957), soția Ana (n.1961), copii: Eugeniu (n.1984), Cristina (n.1987), Ion (n.1992)

Scobioală Gheorghe Ștefan (n.1960), soția Vera (n.1961), copii: Natalia (n.1982), Andrei (n.1984)

Scobioală Mihai Petru (n.1949), soția Olga (n.1948), copii: Ion (n.1987), Victoria (n.1990)

Scobioală Afanasie Vasile (n.1923), soția Olga (n.1927)

Scobioală Mihai Petru (n.1951), soția Raisa (n.1953), copii: Vitalie (n.1975), Andrei (n.1981), Alexandru (n.1984)

Scobioală Alexandra Iovu (n.1925) Scobioală Alexandra Timofei (n.1942) Scobioală Anatolie Mihai (n.1974), soția Tatiana (n.1978), copii: Maria (n.1998) Scobioală Anatolie Vasile (n.1965) Scobioală Andrei Constantin (n.1968), soția Natalia (n.1970), copii: Constantin (n.1993), Oleg (n.1997) Scobioală Andrei Ion (n.1918), soția Ana (n.1921) Scobioală Andrei Macarie (n.1961), copii: Natalia (n.1995), Cătălin (n.1996) Scobioală Andrei Tudor (n.1929)

Scobioală Mihai Procopie (n.1960), soția Minodora (n.1965), copii: Natalia (n.1984), Tatiana (n.1986), Elena (n.1996) Scobioală Mihai Toma (n.1933) Scobioală Mihai Vasile (n.1967), soția Maria (n.1971), copii: Nicu (n.1990), Victor (n.1995), Victoria (n.1997) Scobioală Petru Constantin (n.1974), soția Lilia (n.1980), copii: Mihaela (n.2000) Scobioală Procopie Tudor (n.1922), soția Ana (n.1930) Scobioală Ruslan Mihai (n.1973), soția Irina (n.1973), copii: Cristina (n.1992), Dan (n.1999)

Scobioală Serghei Visarion (n.1952), soția Elena (n.1961), copii: Ion (n.1988), Maia (n.1989) Scobioală Sofia Petru

Soltan Andrei Ion (n.1955), soția Maria (n.1958), copii: Ghenadie (n.1980), Ion (n.1986), Dora (n.1994)

Scobioală Uliana Andrei (n.1955), copii: Viorica (n.1976), Serghei (n.1982), Natalia (n. 1985)

Soltan Dumitru Iacob (n.1960), soția Vera (n.1962), copii: Diana (n.1984), Arcadie (n.1986)

Scobioală Valeriu Macari (n.1965), soția Elena (n.1968), copii: Tatiana (n.1991)

Soltan Ion Luchian (n.1948), soția Teodora (n.1953), copii: Leonid (n.1973), Larisa (n.1983)

Scobioală Vasile Afanasie (n.1962), soția Liudmila (n.1970), copii: Alina (n.1991), Lilian (n.1993), Andrian (n.1993)

Soltan Mihai Iacob (n.1946), soția Alexandra (n.1947), copii: Nadejda (n.1977), Eugeniu (n.1982)

Scobioală Vasile Petru (n.1938), soția Ioana (n.1948)

Soltan Profira Andrei (n.1950), copii: Oxana (n.1986)

Scobioală Vasile Tudosie (n.1932), soția Elisaveta (n.1936)

Soltan Serghei Mihai (n.1973), soția Ala (n.1976), copii: Sanda (n.1999)

Scobioală Vasile Vladimir (n.1939), soția Aculina (n.1939) Scobioală Vera Gheorghe (n.1928) Scobioală Victor Andrei (n.1962) Scobioală Victor Macar (n.1964) Șendrea Nadejda Vladimir (n.1982) Senic Elena Mihai (n.1949), copii: Ruslan (n.1973) Seretean Angela Ion (n.1972) Sălcuțan Victor Nicolai (n.1954), soția Valentina (n.1949), copii: Viorica (n.1981), Svetlana (n.1983), Elena (n.1987), nepotul Ștefan (n.2002) 1942 Siloci Mihail (n.1897), soția Ioana (n.1898), copii: Alexandru (n.1926) 2002 Șiman Maria Anton (n.1938), copii: Victor (n.1968) Smocinschi Sava Afanasie (n.1956), soția Liuba (n.1962), copii: Diana (n.1984), Denis (n.1988), Dumitru (n.1996) Socolov Victor Efim (n.1953) Șoilescu Tudor Chiril (n.1925) 1942 Soltan Ecaterina (n.1882), copii: Olga (n.1916), Iacob (n.1918), Luca (n.1920), Anastasia (n.1922) Soltan Vasile (n.1912), soția Maria (n.1916), copii: Ion (n.1937), Petru (n.1939) 2002 Soltan Vasile Ion (n.1937)

Soltan Valentin Iacob (n.1964), soția Galina (n.1965), copii: Tatiana (n.1988), Natalia (n.1989) Soltan Victor Luchian (n.1959), soția Eugenia (n.1960), copii: Andrei (n.1985), Tatiana (n.1988), Ion (n.1997) 1859 Spătaru Afanasie Andrei (46 ani), soția Maria (28 ani), copii: Ion (9 ani) Speian Andrei Ion (28 ani), soția Casandra (23 ani) Speian Ion Pavel (decedat în 1855, în 1850 avea 55 ani), soția Ecaterina (56 ani), copii: Grigore (21 ani), Luca (17 ani), Gheorghe (15 ani), Ioana (12 ani) 1942 Speianu Chiril (n.1914), soția Ana (n.1917), copii: Teodor (n.1938) Speianu Iacob (n.1862), soția Anastasia (n.1865), copii: Teodor (n.1920) Speianu Ștefan (n.1905), soția Vera (n.1911), copii: Visarion (n.1933), Anatolie (n.1940) Speianu Teodor (n.1902), soția Axenia (n.1911), copii: Olga (n.1926), Ion (n.1931), Elena (n.1934), Mihai (n.1939) 2002 Speianu Anatolie Ștefan (n.1940), soția Teodora (n.1941) Speianu Chiril Iacob (n.1914) Speianu Ion Tudor (n.1959), soția Tatiana (n.1959), copii: Natalia (n.1982), Andrei (n.1988) Speianu Mihai Ștefan (n.1948), copii: Ștefan (n.1979), Oxana (n.1980)

311

Soltan Anatolie Luchian (n.1959), soția Alexandra (n.1960), copii: Natalia (n.1981), Ion (n.1984)

M ereni

Scobioală Serghei Mihai (n.1975), copii: Nicoleta (n.1999)

312 M ereni

Speianu Paulin Chiril (n.1960), soția Zinovia (n.1967), copii: Victor (n.1989), Iacob (n.1992) Speianu Serghei Anatolie (n.1962), soția Maria (n.1967), copii: Alexandru (n.1989) Speianu Tudor Chiril (n.1938) Speianu Valentin Chiril (n.1956) Speianu Victor Tudor (n.1953), soția Ana (n.1958), copii: Tatiana (n.1982) 1859

Știrbu Maria Pavel (n.1930) Stoian Nicolai Petru (n.1951) Stolearenco Gheorghe Ion (n.1936), soția Maia (n.1938) 1859 Straistă (Burlac) Gheorghe Zaharia (31 ani), soția Maria (30 ani), copii: Constantin (13 ani), Ion (7 ani), Timofei (3 ani) Straistă Alexandru Iacob (40 ani), soția Axenia (36 ani), copii: Grigore (6 ani), Elisaveta (10 ani), Maria (9 ani)

Sprânceană Timofei Nicolae (53 ani), soția Feodosia (48 ani), copii: Ion (17 ani), Elena (15 ani), Tatiana (5 ani)

Straistă Constantin Simion (15 ani), frați: Ion (9 ani), Zinovia (14 ani), Anastasia (12 ani)

1942

Straistă Constantin Zaharia (29 ani), soția Ioana (25 ani), copii: Grigore (2 ani), Ana (1 an)

Sprânceană Iovu (n.1904), mama Suzana (n.1872), nepoții Eudochia (n.1927), Ana (n.1930) 2002 Staci Vasile Simion (n.1955), soția Eugenia (n.1953) 1859 Stângă Grigore Vlas (24 ani), mama Maria (45 ani) 2002

Straistă Ion Ion (58 ani), soția Casandra (47 ani), copii: Grigore (19 ani), Constantin (13 ani), Elena (17 ani), Doamna (15 ani) Straistă Ion Pintilie (13 ani), mama Agafia (28 ani) Straistă Ion Zaharia (36 ani), soția Zinovia (34 ani), copii: Anton (12 ani), Grigore (2 ani), Ecaterina (16 ani), Soltana (13 ani), Agafia (9 ani), Elisaveta (7 ani), Maria (4 ani)

Stânga Veronica Gavril (n.1971), copii: Cristina (n.1989), Irina (n.1992) 1942

Straistă Simion Niță (73 ani), soția Smaranda (62 ani), fratele lui Simion Enachi (decedat în 1854, în 1850 avea 87 ani)

Stasiev Stepanida (n.1914), copii: Olga (n.1936), Nadejda (n.1938) 1859

Straistă Zaharia Andronachi (decedat în 1857, în 1850 avea 75 ani)

Știrbu Constantin Gheorghe (34 ani), soția Elena (22 ani), copii: Ion (1 an) Știrbu Iacob Pavel (50 ani) 1942 Știrbu Andrei (n.1882), soția Agafia (n.1902), copii: Elisaveta (n.1930), Varvara (n.1932), Olga (n.1939)

Straistă Ștefan Zaharia (25 ani), soția Rarița (20 ani)

1942 Straistă Anton (n.1888), soția Ioana (n.1890), copii: Alexandra (n.1922), Teodor (n.1926), Alexei (n.1929) Straistă Avram (n.1893), copii: Parascovia (n.1894), Tudosia (n.1930)

Știrbu Cozma (n.1880), soția Maria (n.1886)

Straistă Ecaterina (n.1910), copii: Liuba (n.1934), Manoil (n.1935)

Știrbu Gheorghe (n.1896)

Straistă Eudochia (n.1892), copii: Maria (n.1922)

Știrbu Pavel (n.1893), soția Anisia (n.1900), copii: Ștefan (n.1923), Ion (n.1925), Gheorghe (n.1927), Maria (n.1935), Carp (n.1936)

Straistă Eudochia G. (n.1882), copii: Vera (n.1922)

2002 Știrbu Agrepina Haralampie (n.1925) Știrbu Eugenia Arsene (n.1943) Știrbu Maria Leon (n.1937)

Straistă Grigore (n.1916), soția Anghelina (n.1912) Straistă Ion (n.1889), soția Parascovia (n.1892), copii: Maria (n.1925), Pavel (n.1927), Vasile (n.1929), Ioana (n.1934) Straistă Ion (n.1902), soția Tudosia (n.1905), copii: Teodor (n.1928), Natalia (n.1937), Vasile (n.1942)

Straistă Maria (n.1912), copii: Mihail (n.1934)

Straistă Ion Mihai (n.1959), soția Valentina (n.1962), copii: Mihai (n.1983), Andrei (n.1984)

Straistă Mihail (n.1915), soția Agafia (n.1918)

Straistă Ion Simion (n.1938), soția Zinaida (n.1943)

Straistă Petru (n.1892), soția Parascovia (n.1894), copii: Olga (n.1922), Tatiana (n.1923), Alexandra (n.1928)

Straistă Leonid Eugeniu (n.1982)

Straistă Simion (n.1901), soția Ana (n.1906), copii: Maria (n.1928), Constantin (n.1930), Nadejda (n.1934), Ion (n.1942), Olga (n.1939) Straistă Simion (n.1910), soția: Ulita (n.1888), copii: Varvara (n.1923), Natalia (n.1940), Parascovia (n.1931), Grigore (n.1938), Ivdenia (n.1936) Straistă Vasile (n.1900), soția Eufrosenia (n.1902), copii: Luca (n.1923), Anastasia (n.1927), Ion (n.1929), Teodor (n.1932), Andrei (n.1934), Olga (n.1936), Vera (n.1937), Mihail (n.1939) 2002 Straistă Abghelina Ion (n.1916) Straista Alexandra Dumitru (n.1959) Straistă Alexandra Grigore (n.1950) Straistă Alexandru Petru (n.1927), soția Efimia (n.1922) Straistă Ana Ion (n.1936), nepotul Eugeniu (n.1979) Straistă Anatolie Luchian (n.1948), soția Natalia (n.1955), copii: Ana (n.1983) Straistă Andrei Alexandru (n.1960), soția Vera (n.1961), copii: Ion (n.1987), Victor (n.1992) Straistă Boris Grigore (n.1972), soția Svetlana (n.1974), copii: Doina (n.1995), Luminița (n.2002) Straistă Dumitru Ion (n.1964), soția Nadejda (n.1969), copii: Alexandru (n.1990), Cristian (n.1993) Straistă Eugeniu Luchian (n.1957), soția Nina (n.1961), copii: Liliana (n.1981) Straistă Eugeniu Mihai (n.1973), soția Anelea (n.1975), copii: Sanda (n.1998) Straistă Gheorghe Ion (n.1963), soția Elena (n.1964), copii: Denis (n.1986) Straistă Gheorghe Mihai (n.1967), soția Natalia (n.1973), copii: Alexandra (n.1992), Andrei (n.2000) Straistă Grigore Vasile (n.1944), soția Fevronia (n.1951), copii: Mariana (n.1980)

Straistă Mihai Vasile (n.1940), soția Elena (n.1942) Straistă Nadejda Tudor (n.1959) Straistă Serghei Gheorghe (n.1956), soția Silvia (n.1956), copii: Alexandru (n.1978), Eugeniu (n.1985) Straistă Serghei Gheorghe (n.1957) Straistă Serghei Mihai (n.1967) Straistă Serghei Mihai (n.1971), soția Liudmila (n.1976), copii: Ștefan (n.1994), Cristina (n.1998) Straistă Valeriu Ion (n.1959), soția Valentina (n.1962), copii: Adrian (n.1984), Viorel (n.1989) Straistă Valeriu Ion (n.1969), soția Natalia (n.1977), copii: Irina (n.1995) Straistă Valeriu Nicandru (n.1955), soția Nadejda (n.1954), copii: Elena (n.1978), Aurelia (n.1979); nepoatele Mihaela (n.1995), Doina (n.1999), Maria (n.1999) Straistă Victor Mihai (n.1956), soția Vera (n.1958), copii: Tatiana (n.1982), Mihai (n.1984) Straistă Victor Mihai (n.1961), soția Natalia (n.1963), copii: Eugeniu (n.1985), Alexandru (n.1987), Anișoara (n.1995) Straistă Victor Tudor (n.1961), soția Olga (n.1962), copii: Maria (n.1993) 1859 Strâmbu Melente Ion (decedat în 1850, în 1850 avea 60 ani) 1942 Stratu Gavril (n.1900), soția Olga (n.1910), copii: Alexandra (n.1928), Nadejda (n.1931); mama Ecaterina (n.1882) Stratu Ion (n.1908), soția Ana (n.1909), copii: Olga (n.1934), Ion (n.1936), Ștefan (n.1938), Maria (n.1940) Stratu Ion S. (n.1903), soția Varvara (n.1903), copii: Petru (n.1924), Valentina (n.1927), Vladimir (n.1932), Fevronia (n.1935), Nistor (n.1941) Stratu Leon (n.1906), soția Irina (n.1918), copii: Maria (n.1937)

313

Straistă Ion Grigore (n.1952), soția Maria (n.1953), copii: Tatiana (n.1977), Serghei (n.1976), Victoria (n.1987)

M ereni

Straistă Marcu (n.1875), soția Cristina (n.1886), copii: Stepanida (n.1926), Nicolae (n.1929), Vladimir (n.1930), Ioan (n.1938), Vasile (n.1939)

314 M ereni

Stratu Mihai (n.1902), soția Iadviga (n.1908), copii: Valentin (n.1928), Alexandru (n.1928); mama Dionisia (n.1870) Stratu Roman (n.1913), soția Alexandra (n.1914), copii: Eugenia (n.1935), Pavel (n.1940) Stratu Simion (n.1914), soția Pilagheia (n.1915), copii: Gheorghe (n.1940)

2002 Suruceanu Claudia Andrei (n.1961), copii: Ruslan (n.1980), Liudmila (n.1982), Eugeniu (n.1991) Suruceanu Ion Zaharia (n.1955), soția Maria (n.1955), copii: Ion (n.1987), Maria (n.1978) Suruceanu Vasile Zaharia (n.1933), soția Olga (n.1940

Stratu Teodosie (n.1904), soția Varvara (n.1903), copii: Maria (n.1925), Elisaveta (n.1928), Nicolae (n.1933)

Șveț Ana Cozma (n.1954), copii: Diana (n.1985), Ruslan (n.1974), nora Lidia (n.1979)

Stratu Vasile (n.1887), soția Maria (n.1890), copii: Panteleimon (n.1923), Maria (n.1925), Anastasia (n.1927), Zinovia (n.1932)

Șveț Ion Vasile (n.1962), soția Alexandra (n.1965), copii: Natalia (n.1985), Ion (n.1993), Mihai (n.1993)

Stratu Vladimir (n.1911), soția Eugenia (n.1914), copii: Emilian (n.1938), Teodor (n.1940)

Svișci Nicolai Tudor (n.1959), soția Larisa (n.1962), copii: Constantin (n.1981), Olga (n.1984)

2002

1859

Stratu Constantin Leon (n.1935) Stratu Emilian Vladimir (n.1939), soția Agafia (n.1942) Stratu Eugenia Tudor (n.1924) Stratu Ion Gheorghe (n.1949), soția Eufrosenia (n.1956), copii: Andrei (n.1977), Gheorghe (n.1982), Olga (n.1986) Stratu Mihai Pavel (n.1967) Stratu Olga Andrei (n.1948) Stratu Panteleimon Cristofor (n.1932), soția Elena (n.1931) Stratu Simion Hristofor (n.1924), soția Alexandra (n.192?)

Stratu Ștefan Iovu (n.1937), soția Ecaterina (n.1939) Stratu Vasile Ștefan (n.1967), soția Veronica (n.1975), copii: Grigore (n.1995), Irina (n.1997) Stratu Victor Panteleimon (n.1958), soția Liuba (n.1964), copii: Elena (n.1984), Victoria (n.1990) Stratu Victor Simion (n.1951), soția Valentina (n.1951), copii: Serghei (n.1974), Andrei (n.1978) 1942 Surchicean Leon (n.1886), soția Daria (n.1889), copii: Vasile (n.1930) Suruceanu Arion (n.1872), soția Maria (n.1886) Suruceanu Teodor (n.1911), soția Alexandra (n.1912), copii: Andronic (n.1930) Suruceanu Toma (n.1917), soția Ana (n.1920), copii: Tudora (n.1941)

Șveț Iurie Petru (n.1962), soția Vera (n.1952)

Tăbăcar Feodor Ion (61 ani), soția Zinovia (33 ani), copii: Gheorghe (15 ani), Constantin (12 ani), Ion (7 ani), Alexandru (7 ani) Tăbăcari Andrei Ion (65 ani), soția Maria (55 ani) Tăbăcari Ion Andrei (25 ani), soția Alexandra (18 ani) 2002 Tăbăcaru Liudmila Petru (n.1976) 1859 Tacotă Dumitru Terente (73 ani) Tacotă Spiridon Terente (69 ani), soția Pilagheia (53 ani) Tacotă Vasile Dumitru (33 ani), soția Maria (26 ani), copii: Ion (7 ani), Alexei (3 ani), Ana (4 ani) Tacotă Vasile Spiridon (27 ani), soția Maria (21 ani), copii: Ecaterina (1 an) 2002 Tâdânean Natalia Alexei (n.1931) 1942 Talmazan Gheorghe (n.1903), soția Ana (n.1903), copii: Maria (n.1924), Simion (n.1923), Alexandra (n.1930); mama Maria (n.1870) 2002 Talmazan Ion Simion (n.1950), copii: Rodica (n.1982) Talmazan Ștefan Demian (n.1952), soția Teodora (n.1953), copii: Ina (n.1977), Igor (n.1981), Doina (n.1985)

Tanasev Olga Sevastian (n.1939) Tanasiuc Artur Oleg (n.1974), soția Tatiana (n.1979), copii: Maxim (n.1999), Dorian (n.2002) 1859 Țâncu Constantin Lazăr (36 ani), soția Varvara (34 ani), copii: Vasile (7 ani), Maria (11 ani) Țâncu Filip Lazăr (41 ani), soția Zamfira (35 ani) 2002 Țăranu Vadim Boris (n.1970), soția Lidia (n.1968), copii: Lidia (n.1992), Alexandra (n.2002) Țăranu Valentin Ion (n.1940), soția Georgeta (n.1938) Țăranu Veceaslav Valentin (n.1966) 1859 Țerca Ion Nicolae (38 ani) Țerche Eroftei Andrei (60 ani), soția Ioana (55 ani)

Terente Lidia Ion (n.1950) Terente Mihai Efim (n.1952), soția Nina (n.1958), copii: Victoria (n.1980), Irina (n.1980), Vera (n.1983) Terente Nadejda Spiridon (n.1930) Terente Nicolai Ion (n.1959), soția Lidia (n.1962), copii: Andrei (n.1983), Alina (n.1988), Denis (n.1990) Terente Petru Ion (n.1962), soția Galina (n.1966), copii: Ghenadie (n.1987), Valentina (n.1997) Terente Serghei Ion (n.1971), soția Tatiana (n.1974), copii: Dumitrița (n.1994), Marcu (n.2000) Terenti Efim Ion (n.1966), soția Valentina (n.1967), copii: Diana (n.1991), Teodora (n.1998) Terenti Simion Ion (n.1963), soția Tamara (n.1965), copii: Cristina (n.1987), Alina (n.1991) Terentii Gheorghe Ion (n.1956) Ternovețchi Andrei Tudor (n.1937), soția Lidia (n.1945) 1859

Țerche Nicolae Andrei (decedat în 1858, în 1850 avea 55 ani), soția Elena (58 ani)

Țigan Constantin Pahomie (52 ani), soția Stepanida (50 ani), copii: Gheorghe (18 ani), Elena (16 ani)

2002

Țigan Gheorghe Ion (30 ani), mama Ioana (62 ani), frați: Elena (25 ani), Eufrosenia (19 ani)

Țărnă Victor Gavril (n.1972), soția Nadejda (n.1978), copii: Valentina (n.1999) Tatarciuc Vladimir Simion (n.1956), soția Eufrosenia (n.1956), copii: Aliona (n.1981), Nadejda (n.1983), Ion (n.1993) Tcacenco Vladimir Andrei (n.1937), soția Tamara (n.1939) 1859 Terinte Dumitru Vasile (33 ani), soția Elena (29 ani), copii: Zaharia (5 ani), Soltana (9 ani), Pilagheia (3 ani), Parascovia (1 an) 1942 Terinte Calestru (n.1893), soția Eudochia (n.1890), copii: Ion (n.1921), Vasile (n.1927), Ștefan (n.1929), Efimia (n.1931) Terinte Marcu (n.1880), soția Teodora (n.1895), copii: Efim (n.1924), Marfa (n.1929), Ion (n.1930) Terinte Teodor (n.1896), soția Anastasia (n.1898), copii: Pilagheia (n.1920), Ion (n.1922), Constantin (n.1926), Nicolae (n.1937) Terinte Tudosia (n.1902), copii: Chilina (n.1924)

Țigan Grigore Constantin (31 ani), soția Elena (26 ani) Țigan Grigore Grigore (62 ani), soția Maria (53 ani) Țigan Ion Constantin (26 ani), soția Ana (18 ani) Țigan Ion Grigore (28 ani), soția Margareta (23 ani), copii: Demente (1 an) Țigan Larie Pahomie (decedat în 1854, în 1850 avea 41 ani), soția Axenia (47 ani), copii: Dumitru (24 ani), Zaharia (18 ani), Ion (9 ani) Țigan Lupu Vasile (28 ani), soția Agafia (18 ani), copii: Ana (1 an) Țigan Vasile Grigore (24 ani), soția Alexandra (22 ani) Țigan Vasile Pahomie (53 ani), soția Elena (49 ani), copii: Ion (18 ani), Zinovia (19 ani) Țigan Zaharia Pahomie (51 ani), soția Maria (47 ani), copii: Ioana (20 ani) 1942 Țiganu Nicolae (n.1902), soția Anastasia (n.1897), copii: Alexandra (n.1931), Varvara (n.1934)

315

2002

M ereni

Talpă Ion Ion (n.1966), soția Ana (n.1964), copii: Maxim (n.1990), Mariana (n.1992)

316

Țiganu Agafia (n.1890), copii: Ion (n.1922), Stepanida (n.1924), Anastasia (n.1926), Maria (n.1930), Axenia (n.1934)

M ereni

Țiganu Teodor (n.1902), soția Eudochia (n.1905), copii: Natalia (n.1917), Toma (n.1929), Fevronia (n.1931), Maria (n.1934), Ana (n.1936), Ion (n.1937), Agafia (n.1942)

Țiganu Andrei (n.1902), soția Agafia (n.1907), copii: Timofei (n.1929), Milania (n.1931), Valentina (n.1934), Nadejda (n.1937), Simion (n.1939)

Țiganu Teodor G. (n.1902), soția Elena (n.1900)

Țiganu Andrei (n.1914), soția Maria (n.1915), copii: Ioan (n.1938), Filip (n.1940) Țiganu Anton (n.1892), soția Eudochia (n.1896), copii: Ioana (n.1929), Vera (n.1934) Țiganu Chiril (n.1910), soția Tatiana (n.1914), copii: Teodor (n.1931), Andrei (n.1934)

Țiganu Timofei (n.1902), soția Parascovia (n.1901), copii: Pavel (n.1928), Valentina (n.1931), Maria (n.1933), Ion (n.1940) Țiganu Trofim (n.1870), soția Pilagheia (n.1874) Țiganu Vasile (n.1908), soția Anastasia (n.1907), copii: Ion (n.1930), Iulita (n.1932), Elisaveta (n.1938), Varvara (n.1936), Ioana (n.1941)

Țiganu Efim (n.1892), soția Ecaterina (n.1894), copii: Nicolae (n.1927), Alexandra (n.1929), Valentina (n.1934); mama Zinovia (n.1860)

Țiganu Vasile (n.1908), soția Anastasia (n.1907), copii: Ion (n.1930), Iulita (n.1932), Elisaveta (n.1936), Varvara (n.1938), Ioana (n.1941)

Țiganu Emilian (n.1894), soția Ana (n.1897), copii: Olga (n.1930)

2002

Țiganu Eudochia (n.1902) Țiganu Ion (n.1896), soția Iulita (n.1898), copii: Eufrosenia (n.1925), Ștefan (n.1927), Gheorghe (n.1929), Simion (n.1930), Alexandra (n.1936), Stepanida (n.1941) Țiganu Ion (n.1900), soția Eudochia (n.1901), copii: Ion (n.1927), Timofei (n.1930), Nadejda (n.1934), Gheorghe (n.1940) Țiganu Ion T. (n.1904), soția Eufrosenia (n.1908), copii: Macarie (n.1932), Petru (n.1934), Serghei (n.1941) Țiganu Maria (n.1900) Țiganu Mihail (n.1897), soția Maria (n.1902), copii: Alexandra (n.1924), Dumitru (n.1926) Țiganu Moisei (n.1867)

Țiganu Afanasie Efim (n.1948), soția Vera (n.1949), copii: Diana (n.1979) Țiganu Alexandra Ion (n.1937) Țiganu Alexandra Lazăr (n.1929) Țiganu Anatolie Gheorghe (n.1970), soția Natalia (n.1977), copii: Eugeniu (n.1996) Țiganu Andrei Tudor (n.1954), soția Maria (n.1958), copii: Minodora (n.1977), Radu (n.1981), Serghei (n.1986) Țiganu Artimon Chiril (n.1960), soția Maria (n.1964), copii: Tatiana (n.1985) Țiganu Dumitru Ion (n.1949), soția Zinaida (n.1949), copii: Iurie (n.1974), Tatiana (n.1978), Andrei (n.1984) Țiganu Dumitru Ion (n.1973), copii: Daniela (n.2002)

Țiganu Pavel (n.1914), soția Domnica (n.1914), copii: Maria (n.1935), Alexandru (n.1941)

Țiganu Dumitru Pavel (n.1953), soția Natalia (n.1956), copii: Ghenadie (n.1980), Ion (n.1985), Tudor (n.1998)

Țiganu Petru (n.1904), soția Elena (n.1912), copii: Teodor (n.1934), Ana (n.1931)

Țiganu Elisaveta Ion (n.1936)

Țiganu Simion (n.1882)

Țiganu Ghenadie Dumitru (n.1980), soția ? (n.1982), copii: Alexandru (n.2002)

Țiganu Simion (n.1882), soția Elena (n.1886), copii: Pilagheia (n.1934), Alexandru (n.1933) Țiganu Spiridon (n.1898), soția Maria (n.1908), copii: Teodora (n.1928), Ion (n.1926), Petru (n.1938), Olga (n.1941) Țiganu Ștefan (n.1917), soția Alexandra (n.1919), mama Sofia (n.1880)

Țiganu Filip Andrei (n.1940), soția Vera (n.1942)

Țiganu Ghenadie Gheorghe (n.1973), soția Larisa (n.1978), copii: Denis (n.1999) Țiganu Ghenadie Macar (n.1979) Țiganu Ghenadie Petru (n.1978), soția Tatiana (n.1983), copii: Marin (n.2000)

Țiganu Gheorghe Ion (n.1941), soția Olga (n.1946) Țiganu Gheorghe Ion (n.1948), soția Lucia (n.1947), copii: Liudmila (n.1974), Natalia (n.1978) Țiganu Gheorghe Ion (n.1964), soția Viorica (n.1965), copii: Olga (n.1988), Irina (n.1991) Țiganu Grigore Dumitru (n.1949), soția Maria (n.1958), copii: Teodora (n.1989), Angela (n.1983) Țiganu Ion Chiril (n.1946), soția Lidia (n.1950) Țiganu Ion Timofei (n.1941), soția Ana (n.1940) Țiganu Ion Timofei (n.1951), soția Xenia (n.1951), copii: Diana (n.1984) Țiganu Ion Tudor (n.1956), soția Parascovia (n.1958), copii: Leonid (n.1980), Natalia (n.1983) Țiganu Ion Vasile (n.1928) Țiganu Iurie Ion (n.1970), soția Viorica (n.1970), copii: Doina (n.1992), Aliona (n.1995) Țiganu Iurie Petru (n.1963), soția Aurelia (n.1967), copii: Lilia (n.1986), Ana (n.1995), Cristina (n.1989) Țiganu Macar Ion (n.1936) Țiganu Macar Pavel (n.1950), soția Olga (n.1953), copii: Andrei (n.1981) Țiganu Maria Tudor (n.1934) Țiganu Mihai Ion (n.1955), soția Vera (n.1959), copii: Andrei (n.1981), Ion (n.1983), Serghei (n.1984), Lina (n.1990)

Țiganu Petru Ion (n.1950), soția Maria (n.1954), copii: Rodica (n.1975), Serghei (n.1980) Țiganu Pilagheia Tudor (n.1926) Țiganu Serghei Filip (n.1974), soția Nadejda (n.1977) Țiganu Teodora Luchian (n.1926) Țiganu Trofim Efim (n.1956), soția Iulia (n.1958), copii: Oleg (n.1982), Tatiana (n.1984), Ana (n.1989) Țiganu Valentina Vasile (n.1934) Țiganu Vasile Ion (n.1952), soția Maria (n.1955), copii: Vitalie (n.1977) Țiganu Veronica Gheorghe (n.1944) Țiganu Victor Chiril (n.1955), soția Maria (n.1958) Țiganu Victor Filip (n.1967), soția Liudmila (n.1971), copii: Alexandru (n.1993), Dumitru (n.1995) Țiganu Vitalie Afanasie (n.1972), soția Diana, copii: Cristian (n.1996) 1859 Țiganciuc Grigore Chiril (34 ani) Ținghia Iancu Lazăr (56 ani) 2002 Timuș Valeriu Marcu (n.1961), soția Nina (n.1965), copii: Radu (n.1986), Oxana (n.1988) Țiplea Nadejda Simion (n.1962), copii: Alin (n.1994) Todorov Valentin Gheorghe (n.1924)

Țiganu Mihai Ion (n.1963), soția Minodora (n.1966), copii: Denis (n.1987), Doinița (n.1990)

Tofilat Gheorghe Vasile (n.1951), soția Ana (n.1949), copii: Andrei (n.1979) 1859

Țiganu Mihai Petru (n.1962), soția Valentina (n.1966), copii: Diana (n.1985), Igor (n.1989), Ion (n.1994)

Toma Afanasie Agachi (39 ani), soția Maria (37 ani), copii: Gheorghe (18 ani), Zamfir (15 ani), Onisim (13 ani)

Țiganu Nadejda Efim (n.1919)

Toma Ion Agachie (61 ani), soția Ana (38 ani)

Țiganu Nicolai Andrei (n.1968), soția Mariana (n.1976), copii: Sandu (n.1990), Nicoleta (n.1997)

Toma Lupu Agachi (46 ani), soția Aftenia (30 ani), copii: Ion (18 ani), Dumitru (7 ani), Eugenia (5 ani)

Țiganu Nicolai Tudor (n.1958), soția Valentina (n.1959), copii: Ruslan (n.1980), Liudmila (n.1981) Țiganu Olga Nichita (n.1935)

Toma Vasile Agachie (50 ani), soția Alexandra (40 ani), copii: Gheorghe (19 ani), Ion (16 ani), Grigore (12 ani), Anton (7 ani), Constantin (4 ani)

Țiganu Spiridon (n.1939), soția Vera (n.1943)

Toma Vasile Zaharia (61 ani)

Țiganu Petru Efim (n.1946), soția Olga (n.1947), copii: Ion (n.1982), Andrei (n.1976); nora Natalia (n.1981)

Toma Zamfir Ion (31 ani), soția Maria (25 ani), copii: Alexandru (7 ani), Ion (4 ani), Anton (2 ani)

317

Țiganu Petru Ion (n.1934), soția Iulita (n.1940)

M ereni

Țiganu Gheorghe Chiril (n.1958), soția Lidia (n.1963), copii: Natalia (n.1983), Igor (n.1992), Anișoara (n.1993)

318 M ereni

1942 Toma Afanasie (n.1884), soția Maria (n.1896), copii: Dumitru (n.1919), Parascovia (n.1923), Ioana (n.1926), Ion (n.1928) Toma Afanasie (n.1888), soția Maria (n.1893), copii: Nicolae (n.1929), Ion (n.1932), Olga (n.1933), Natalia (n.1935), Tamara (n.1940)

Toma Mihail (n.1901), soția Anastasia (n.1901), copii: Alexandru (n.1926), Maria (n.1928), Ștefan (n.1930), Ion (n.1932), Dumitru (n.1939) Toma Simion (n.1895), soția Elisaveta (n.1898), copii: Maxim (n.1923), Maftei (n.1929), Alexandru (n.1932), Gheorghe (n.1935)

Toma Afanasie Ion (n.1909), soția Vera (n.1910)

Toma Ștefan (n.1893), soția Anastasia (n.1902), copii: Mihail (n.1922), Teodor (n.1925), Nicolae (n.1928), Petru (n.1935), Alexandra (n.1940)

Toma Andrei (n.1907), soția Vera (n.1913), copii: Neculai (n.1932), Teodora (n.1934), Ion (n.1941)

Toma Tudosie (n.1890), soția Ana (n.1896), copii: Petru (n.1926)

Toma Anton (n.1922), soția Maria (n.1923), copii: Iacob (n.1941)

Toma Vasile (n.1885), soția: Anastasia (n.1890), copii: Nicolae (n.1925), Gheorghe (n.1931)

Toma Carp (n.1889), soția Alexandra (n.1895), copii: Efim (n.1919), Ion (n.1921), Maria (n.1923), Tatiana (n.1928), Gheorghe (n.1930), Teodor (n.1934)

Toma Vasile (n.1869), soția Ecaterina (n.1870), copii: Olga (n.1914)

Toma Casian (n.1904), soția Eudochia (n.1908), copii: Ion (n.1935), Elena (n.1941) Toma Efim (n.1888), soția Pilagheia (n.1889), copii: Teodor (n.1926), Ana (n.1930) Toma Filip (n.1910), soția Hristina (n.1910), copii: Maria (n.1930), Liuba (n.1934), Eugenia (n.1936) Toma Gheorghe (n.1904), soția Parascovia (n.1904), copii: Petru (n.1933), Alexandra (n.1937) Toma Gheorghe (n.1905), soția Cristina (n.1906), copii: Ion (n.1934), Elena (n.1942) Toma Ion (n.1908), soția Domnica (n.1914), copii: Constantin (n.1935) Toma Ion (n.1908), soția Agafia (n.1918), copii: Nicolae (n.1938), Elena (n.1939) Toma Ion (n.1912), soția Agrăpina (n.1914), copii: Maria (n.1937) Toma Ion (n.1919), soția Maria (n.1922), copii: Efimia (n.1942) Toma Iovu (n.1920), soția Agafia (n.1923) Toma Macar (n.1900), soția Olga (n.1907), copii: Maria (n.1931) Toma Matei (n.1910), soția Maria (n.1909), copii: Constantin (n.1934), Gheorghe (n.1942) Toma Matroana (n.1922), copii: Ion (n.1933), Tamara (n.1940)

Toma Vasile O. (n.1894), soția Alexandra (n.1902), copii: Petru (n.1922), Iulita (n.1926), Gore (n.1932), Elena (n.1936) 2002 Toma Afanasie Ion (n.1956), soția Eufrosenia (n.1957), copii: Andrei (n.1978), Igor (n.1981), Valentin (n.1986), Olga (n.1996) Toma Anatolie Ion (n.1963), soția Svetlana (n.1970),copii: Ștefan (n.1989), Corina (n.1998) Toma Andrei Gheorghe (n.1954), soția Nadejda (n.1957), copii: Ruslan (n.1981), Ion (n.1983), Mariana (n.1994) Toma Andrei Mihai (n.1942), soția Tamara (n.1947), copii: Mihai (n.1980) Toma Andrei Petru (n.1962), soția Victoria (n.1968), copii: Adrian (n.1988), Vlada (n.1995) Toma Arcadie Andrei (n.1963), soția Lilia (n.1969), copii: Daniela (n.1991) Toma Boris Nicolai (n.1982), soția Tatiana (n.1976), copii: Daniela (n.1997), Mirela (n.2001) Toma Domnica Mihai (n.1914) Toma Dumitru Sava, soția Natalia, copii: Radion Toma Eufrosenia Anton (n. 1907) Toma Ghenadie Ion (n.1977) Toma Gheorghe Ion (n.1951), soția Liuba (n.1956), copii: Rodica (n.1976), Ruslan (n.1979), Liudmila (n.1982) Toma Gheorghe Iovu (n.1961), soția Eugenia (n.1961), copii: Natalia (n.1987), Dorin (n.1995)

Toma Ion Gheorghe (n.1933), soția Eudochia (n.1935) Toma Ion Mihai (n.1937), soția Claudia (n.1945), copii: Igor (n.1984), Toma Ion Petru (n.1946), soția Veronica (n.1960), copii: Andrei (n.1974) Toma Ion Tudor (n.1954), soția Tamara (n.1957) Toma Isidor Ion (n.1945), soția Vera (n.1952) Toma Liudmila Ion (n.1962), copii: Ghenadie (n.1983), Svetlana (n.1988), Ștefan (n.1998) Toma Mihai Petru (n.1959), soția Galina (n.1965), copii: Ion (n.1983), Svetlana (n.1985)

Toma Vasile Ion (n.1962), soția Tatiana (n.1958), copii: Dumitru (n.1989), Igor (n.1992) Toma Vera Efim (n.1935) Toma Victor Ion (n.1960), soția Zinaida (n.1962), copii: Serghei (n.1985), Mihai (n.1987) Toma Victor Nicolai (n.1964) Toma Victor Stelian (n.1957), soția Teodora (n.1962), copii: Ștefan (n.1983), Valentina (n.1984), Vladimir (n.1993) Toma Victor Tudos (n.1951), soția Lilia (n.1954), copii: Aliona (n.1979), Veaceslav (n.1982)

Toma Mihai Ștefan (n.1922), soția Alexandra (n.1928)

Toma Zinaida Petru (n.1961), copii: Vadim (n.1987), Nelea (n.2000) 2002

Toma Natalia Ion (n.1973)

Tomașevscaia Marina (n.1923)

Toma Nicolai Ion (n.1937), soția Vera (n.1942)

Torgan Simion Ion (n.1949), copii: Eugeniu (n.1982)

Toma Nina Ion (n.1953), copii: Vitalie (n.1975), Olga (n.1980), Galina (n.1982)

Trombițchi Ion Simion (n.1954), soția Vera (n.1959), copii: Olga (n.1988), Cristina (n.1999)

Toma Parascovia Eremei (n.1923)

Trombițchi Viorica Ion (n.1974), copii: Alexandru (n.1991)

Toma Parascovia Simion (n.1948), copii: Pavel (n.1977)

Tudor Demente (n.1918)

Toma Parascovia Sofroni (n.1953), copii: Ion (n.1975), Viorel (n.1977), Vasile (n.1982), Pavel (n.1980)

Tuni Gheorghe Ion (n.1941), soția Elisaveta (n.1949), copii: Corneliu (n.1987)

Toma Petru Ștefan (n.1935), soția Maria (n.1936) Toma Serghei Dănilă (n.1933) Toma Serghei Gheorghe (n.1966), soția Lilia (n.1970), copii: Marcel (n.1990), Marta (n.1989) Toma Serghei Grigore (n.1967), soția Liliana (n.1966) Toma Simion Petru (n.1969), soția Tatiana (n.1972), copii: Andrei (n.1994), Vitalie (n.2000) Toma Tamara Afanasie (n.1940) Toma Tamara Vasile (n.1938) Toma Trofim Dumitru (n.1950) Toma Tudor Ion (n.1957), soția Valentina (n.1961), copii: Alexandru (n.1982), Olga (n.1985), Irina (n.1991) Toma Valentin Ștefan (n.1970), soția Zinaida (n.1970), copii: Cristina (n.1992), Cristian (n.1995) Toma Valentina Petru (n.1958) Toma Valentina Roman (n.1935)

1859 Țurcan Ion Trofim (30 ani), soția Maria (24 ani) Țurcan Nicolae Toader (27 ani), soția Alexandra (22 ani), copii: Elena (3 ani), Ecaterina (1 an) Țurcan Toader Andrei (61 ani), soția Ana (53 ani) 1942 Țurcanu Timofei (n.1912), soția Ana (n.1919), copii: Vera (n.1941) Țurcanu Alexandru (n.1904), soția Eudochia (n.1903), copii: Alexandra (n.1926) Țurcanu Andrei (n.18??), soția Sofia (n.1888), copii: Natalia (n.1933), Tudosia (n.1934) Țurcanu Chiril (n.1896), soția Chilina (n.1898), copii: Alexandra (n.1923), Teodor (n.1924) Țurcanu Conache (n.1887), soția Maria (n.1890), copii: Procopie (n.1917), Gheorghe (n.1924), Minache (n.1930), Tudosica (n.1922)

319

Toma Ion Casian (n.1936), soția Maria (n.1938)

Toma Valeriu Grigore (n.1957), soția Liuba (n.1958), copii: Denis (n.1982), Irina (n.1987), Ana-Maria (n.1990)

M ereni

Toma Ion Afanasie (n.1941), soția Ana (n.1941)

320 M ereni

Țurcanu Conon (n.1890), soția Maria (n.1886), copii: Ion (n.1918), Elisaveta (n.1924) Țurcanu Iacob (n.1893), soția Maria (n.1898), copii: Gheorghe (n.1926), Nicolae (n.1928), Nadejda (n.1930), Constantin (n.1933) Țurcanu Ioana (n.1891), copii: Teodor (n.1923), Timofei (n.1928), Elisaveta (n.1931), Pavel (n.1936), Natalia (n.1936) Țurcanu Ion (n.1902), soția Hristina (n.1905), copii: Iacob (n.1926), Maria (n.1928), Zinovia (n.1934) Țurcanu Maria (n.1894) Țurcanu Pavel (n.1895), soția Eugenia (n.1892), copii: Nicolae (n.1919), Maria (n.1926), Ion (n.1928), Alexandra (n.1930) Țurcanu Pavel (n.1896), soția Natalia (n.1897), copii: Eudochia (n.1923), Serghei (n.1925), Alexandra (n.1928), Nicolae (n.1930) Țurcanu Pavel Calestru (n.1893), soția Natalia (n.1907), copii: Eudochia (n.1922), Serghei (n.1923), Alexandru (n.1928), Nicolae (n.1930) Țurcanu Ștefan (n.1898), soția Efimia (n.1900), copii: Maria (n.1923), Vladimir (n.1922), Ecaterina (n.1926), Ion (n.1928), Ana (n.1931), Olga (n.1938) Țurcanu Suzana (n.1870) Țurcanu Teodor (n.1892), soția Ecaterina (n.1894), copii: Ștefan (n.1927), Ana (n.1928), Eufrosenia (n.1936) Țurcanu Trofim (n.1909), soția Vera (n.1912), copii: Eugenia (n.1934), Olga (n.1938), Ștefan (n.1941) 2002 Țurcanu Anatolie Iachim (n.1953), soția Liudmila (n.1954), copii: Alexandru (n.1973) Țurcanu Anatolie Serghei (n.1962) , soția Liudmila (n.1964), copii: Serghei (n.1985), Grigore (n.1986), Oxana (n.1993)

Țurcanu Filip Ion (n.1961) Țurcanu Filip Timofei (n.1956), soția Alexandra (n.1959), copii: Eugeniu (n.1982), Natalia (n.1986) Țurcanu Grigore Pavel (n.1956), soția Elena (n.1958), copii: Maria (n.1978), Veaceslav (n.1980) Țurcanu Hristina Grigore (n.1923) Țurcanu Ion Eugeniu (n.1971), soția Angela (n.1970), copii: Ecaterina (n.1991), Nina (n.1995) Țurcanu Ion Nicolai (n.1952), soția Maria (n.1955), copii: Igor (n.1983) Țurcanu Ion Ștefan (n.1929), soția Tamara (n.1933) Țurcanu Ion Ștefan (n.1953), soția Maria (n.1954), copii: Natalia (n.1979) Țurcanu Ion Tudor (n.1962), soția Liudmila (n.1966), copii: Andrei (n.1986), Ilinca (n.1996) Țurcanu Maria Luchian (n.1955), copii: Cristina (n.1990) Țurcanu Mihai Ion (n.1967), soția Minodora (n.1967), copii: Alexandru (n.1986), Ion (n.1990) Țurcanu Mihai Nicolai (n.1953), soția Elena (n.1957), copii: Tatiana (n.1979), Natalia (n.1981), Liudmila (n.1984), Nadejda (n.1983), Viorica (n.1986) Țurcanu Mihai Ștefan (n.1952) Țurcanu Nicolai Mina (n.1953) Țurcanu Nicolai Ștefan (n.1944), soția Nina (n.1950) Țurcanu Nina Zaharia (n.1949) Țurcanu Olga Filip (n.1928) Țurcanu Olga Ion (n.1938) Țurcanu Parascovia Gheorghe (n.1930) Țurcanu Pavel Nicolai (n.1955), soția Maria (n.1962), copii: Ana (n.1981), Valentin (n.1985) Țurcanu Ștefan Tudor (n.1927), soția Nadejda (n.1927)

Țurcanu Anatolie Tudor (n.1961), soția Galina (n.1964)

Țurcanu Teodosia Efim (n.1952), copii: Nadejda (n.1984)

Țurcanu Andrei Nicolai (n.1969), soția Mariana (n.1977), copii: Dorin (n.1996), Dorina (n.1997), Dumitru (n.2000)

Țurcanu Tudor Gheorghe (n.1953), soția Zinaida (n.1955), copii: Marcel (n.1980), Rodica (n.1982)

Țurcanu Constantin Nicolai (n.1963), soția Ecaterina (n.1959), copii: Natalia (n.1985), Serghei (n.1987)

Țurcanu Tudor Ion (n.1956), soția Alexandra (n.1960), copii: Ion (n.1988)

Țurcanu Efim Nicolai (n.1952), soția Teodora (n.1953), copii: Ion (n.1983)

Țurcanu Tudor Nicolai (n.1954), soția Alexandra (n.1956), copii: Vitalia (n.1978), Andrei (n.1984), Nicolai (n.1992)

Țurcanu Efim Tudor (n.1942), soția Maria (n.1947), copii: Anatolie (n.1976)

Țurcanu Tudor Serghei (n.1957), soția Ana (n.1961), copii: Diana (n.1984), Tatiana (n.1987)

Țurcanu Varvara Petru (n.1948), copii: Tudor (n.1972), Natalia (n.1978) Țurcanu Vasile Nicolai (n.1968), soția Larisa (n.1970), copii: Dumitru (n.1992), Sandu (n.1994), Nicolai (n.1998)

Ursu Anatolie Gheorghe (n.1966), soția Angela (n.1969), copii: Eugeniu (n.1989), Alexandru (n.1993) Ursu Angela Mircea (n.1972)

Țurcanu Victor Ion (n.1961)

Ursu Gheorghe Simion (n.1956), soția Alexandra (n.1956), copii: Serghei (n.1989); fratele Ursu Mihail Simion (n.1958)

Țurcanu Vitalie Anatolie (n.1972)

Ursu Maria Pintilie (n.1938)

2002

Ursu Mihai Simion (n.1975)

Tureac Boris Vasile (n.1958), soția Larisa (n.1961), copii: Eugeniu (n.1985), Galina (n.1987)

Ursu Mircea Serafim (n.1959), soția Raisa (n.1963), copii: Olga (n.1983), Natalia (n.1984), Gheorghe (n.1994)

Turețchi Petru Gheorghe (n.1962)

Ursu Serafim Gheorghe (n.1931)

1859 Țușcă Manole Ion (47 ani), soția Solomia (38 ani) Țușcă Nicolae Ion (decedat în 1855, în 1850 avea 35 ani), copii: Gheorghe (19 ani); soția lui Gheorghe – Anica (16 ani); frații lui Nicolae: Nistor (15 ani), Maria (17 ani), Parascovia (13 ani), Ana (7 ani) Țușcă Straton Ion (30 ani), soția Maria (20 ani), copii: Andrei (2 ani) 1942 Țușcă Petru (n.1896), soția Ioana (n.1898), copii: Tamara (n.1939); mama Maria (n.1882) 2002 Țușca Ecaterina Anton (n.1928) Udovicencu Ion Mitrofan (n.1913) 1859 Ungurean Vasile Simion (decedat în 1856, în 1850 avea 52 ani) 2002 Uracova Zinaida Petru Ursachi Zinovia Gheorghe (n.1952) 1942 Ursu Gheorghe (n.1899), soția Elisaveta (n.1907), copii: Serafim (n.1931), Serafima (n.1932), Nicolae (n.1935), Vasile (n.1939), Maria (n.1942) Ursu Ion (n.1882), soția Maria (n.1875), copii: Vasile (n.1914)

Ursu Simion Gheorghe (n.1983) Ursu Valeriu Serafim (n.1967), soția Larisa (n.1970), copii: Mihai (n.1990), Irina (n.1993) Ursu Victor Simion (n.1955), soția Ana (n.1956), copii: Aliona (n.1984) Ursu Vitalie Ștefan (n.1969) 1859 Văcaru (Țâncu) Grigore Lazăr (41 ani), soția Elena (36 ani), copii: Grigore (decedat în 1852, în 1850 avea 8 ani) Văcaru (Țâncu) Vasile Lazăr (48 ani), soția Vasilca (43 ani), copii: Petru (16 ani), Maria (10 ani), Ana (5 ani) 2002 Vâlcu Axenia Mihai (n.1941), copii: Mihai (n.1984), Ion (n.1986) 1859 Vântu Iordachi Zlotea (33 ani), soția Elena (29 ani), copii: Constantin (decedat în 1854), Zinovia (7 ani) 1942 Varticeanu Ion (n.1891), copii: Liuba (n.1927), Elena (n.1929), Claudia (n.1933) 2002 Vascan Eufrosenia Alexandru (n.1948) 1942 Vasiliță Arsenie (n.1892), soția Parascovia (n.1896), copii: Ion (n.1924), Sava (n.1926)

321

2002

M ereni

Țurcanu Valeriu Anatolie (n.1969), soția Liudmila (n.1971), copii: Tatiana (n.1993), Irina (n.1994)

322 M ereni

Vasiliță Chiril (n.1890), copii: Ion (n.1925), Ilie (n.1929), Olga (n.1935) Vasiliță Filip (n.1882), soția Varvara (n.1880), copii: Dumitru (n.1921) Vasiliță Gheorghe (n.1905), soția Ioana (n.1919), copii: Petru (n.1931), Vera (n.1935), Teodor (n.1941) Vasiliță Ioan (n.1902), soția Maria (n.1905), copii: Eudochia (n.1930), Nadejda (n.1934), Maria (n.1938), Pavel (n.1941) Vasiliță Ion (n.1908), soția Anastasia (n.1912), copii: Efim (n.1932), Domnica (n.1935), Elena (n.1937), Mihai (n.1941) Vasiliță Lazăr (n.1896), soția Milania (n.1905), copii: Maria (n.1925), Pilagheia (n.1927), Alexandra (n.1929), Nicolae (n.1936), Gheorghe (n.1939), Constantin (n.1940), Gheorghe (n.1933), Eufrosinia (n.1942) Vasiliță Simion (n.1905), soția Ana (n.1921), copii: Eugenia (n.1931), Eudochia (n.1933), Gheorghe (n.1941); mama Varvara (n.1871) Vasiliță Teodor (n.1894), soția Zinovia (n.1896), copii: Ion (n.1922), Stepanida (n.1927), Leon (n.1936) 2002 Vasiliță Afanasie Ion (n.1952), soția Veronica (n.1957), copii: Ghenadie (n.1977), Eugeniu (n.1988) Vasilița Andrei Ion (n.1949), soția Natalia (n.1951), copii: Aliona (n.1979) Vasiliță Efim Ion (n.1934), soția Anastasia (n.1936) Vasiliță Filip Simion (n.1952), soția Antonina (n.1956), copii: Tatiana (n.1982) Vasiliță Mihai Andrei (n.1954), soția Ana (n.1959) Vasiliță Mihai Efim (n.1959)

Vasiliță Vadim Vasile (n.1970) Vasilița Valeriu Mihai (n.1962), soția Elena (n.1963), copii: Mihai (n.1985), Rodica (n.1988), Diana (n.1992) Vasilița Vasile Ion (n.1947), soția Liuba (n.1950) Vasilița Vasile Ion (n.1950), soția Feodosia (n.1949), Vasiliță Victor Ion (n.1963), soția Eugenia (n.1966), copii: Ilinca (n.1989) Vasiliță Victor Ion (n.1970), soția Lilia (n.1975), copii: Maria (n.1994), Constantin (n.1998) 1942 Vicol Ion (n.1887), soția Mărina (n.1880), copii: Teodor (n.1912), Filimon (n.1917), Hristinca (n.1922), Elisaveta (n.1923) 1859 Vidrașcu Constantin Toader (22 ani), sora Anastasia (18 ani) Vidrașcu Trofim (46 ani) Vieru Ștefan Tănase (decedat în 1854, în 1850 avea 57 ani), soția Anastasia (58 ani), copii: Andrei (18 ani), Vasile (14 ani) 1942 Vieru Ioana (n.1882), copii: Elena (n.1917), Domnica (n.1919), Maria (n.1921), Lazur (n.1923) Vieru Iulita (n.1878), copii: Filip (n.1914) Vieru Sofia (n.1889), copii: Vasile (n.1930) Vieru Teodor (n.1912), soția Varvara (n.1912), copii: Maria (n.1938), Mihai (n.1942) 2002 Vieru Grigore Tudor (n.1956), soția Tamara (n.1955), copii: Valentin (n.1982), Veaceslav (n.1983), Dumitru (n.1987)

Vasiliță Mihai Ion (n.1958), soția Larisa (n.1967), copii: Andrei (n.1984), Irina (n.1990)

Vieru Ion Tudor (n.1948), soția Maria (n.1950), copii: Svetlana (n.1976), Valeriu (n.1978); nepoata Nicoleta (n.1996)

Vasiliță Nadejda Ion (n.1934), copii: Valeriu (n.1967)

Vieru Mihai Tudor (n.1941), soția Vera (n.1942)

Vasiliță Petru Ion (n.1938), soția Olga (n.1938) Vasiliță Sava Arsene (n.1926), soția Alexandra (n.1928) Vasiliță Serghei Sava (n.1964), soția Taisia (n.1968), copii: Felicia (n.1986), Lilia (n.1988), Valeria (n.1998) Vasilița Svetlana Serghei (n.1963), copii: Andrei (n.1984), Mariana (n.1989)

1859 Vițălar Pavel Pavel (43 ani), soția Maria (30 ani) Vițălaru Anton Pavel (50 ani), soția Maria (33 ani), copii: Miron (21 ani), Afanasie (11 ani), Feodora (16 ani), Ana (9 ani) Vițălaru Ion Pavel (48 ani)

Vișnevscaia Alexandra Ion (n.1931)

Vlas Ion Nichita (n.1966)

Vlad Ion Mihai (n.1964), soția Antonina (n.1964), copii: Serghei (n.1985), Mariana (n.1986), Ion (n.1992)

Vlas Ion Serghei (n.1957), soția Natalia (n.1959), copii: Dorin (n.1981), Irina (n.1985)

Vlad Maria Zaharia (n.1963), copii: Ion (n.1984), Ina (n.1981)

Vlas Ion Tudor (n.1937), soția Valentina (n.1941)

Vlad Mihai Ion (n.1932) Vlad Vasile Ion (n.1962) Voinescu Igor Petru (n.1969), soția Larisa (n.1965), copii: Daniela (n.1983), Cornelia (n.1994), Gabriela (n.2000) Voinescu Petru Vasile (n.1944), copii: Rodica, nepoții Andrei (n.1997) și Olga (n.2001) Voinescu Rodica Petru (n.1975) 1859 Volna Gheorghe Ion (49 ani) Volna Gheorghe Luca (33 ani), soția Ecaterina (34 ani), copii: Elisaveta (5 ani) Volna Luca Afanasie (63 ani), copii: Vasile (31 ani), soția lui Vasile Doamna (23 ani) 2002 Vornicescu Olga Alexandru (n.1981), copii: Victor (n.2001) 1942 Vlase Anica (n.1890), copii: Petru (n.1912), Parascovia (n.1920), Procopie (n.1923), Alexandra (n.1926), Nichita (n.1928), Chilina (n.1930) Vlase Efim (n.1909), soția Maria (n.1914), copii: Varvara (n.1936), Alexandra (n.1938); mama Natalia (n.1882)

Vlas Leonid Gheorghe (n.1970), soția Rodica (n.1972), copii: Daniel (n.1995), Georgian (n.2002) Vlas Mihai Gheorghe (n.1958), soția Larisa (n.1965), copii: Olga (n.1984), Dora (n.1986) Vlas Parascovia Simion (n.1927) Vlas Serghei Ion (n.1962), soția Olga (n.1964), copii: Tudor (n.1987), Igor (n.1991) Vlas Serghei Ion (n.1971), soția Galina (n.1977), copii: Crina (n.1996), Inesa (n.1999) Vlas Tudor Ion (n.1953), soția Lidia (n.1958) Vlas Varvara Ion (n.1923) Vlas Vasile Procopie (n.1963) Vlas Victor Nichita (n.1957) Vlas Vladimir Procopie (n.1953), soția Elena (n.1962), copii: Serghei (n.1984), Igor (n.1988), Lidia (n.1994) 1859 Vrabie Ion Astahie (61 ani) 2002 Vragaliov Liuba Mihai (n.1967), copii: Maxim (n.1987), Olesea (n.1987) 1859

Vlase Ion (n.1919), soția Eudochia (n.1920), copii: Olga (n.1942)

Zaharia Grigore Agachi (53 ani), soția Maria (51 ani), copii: Alexandru (27 ani), Vasile (21 ani)

Vlase Pavel (n.1893), soția Teodosia (n.1895), copii: Ioan (n.1928), Nadejda (n.1933)

1942

Vlase Tecla (n.1896), copii: Serghei (n.1923), Parascovia (n.1931), Maria (n.1933), Zenovia (n.1936) Vlase Teodor (n.1908), soția Ana (n.1902), copii: Gheorghe (n.1932), Ion (n.1933), Olga (n.1938), Zinovia (n.1939) 2002 Vlas Alexandra Gheorghe (n.1968) Vlas Ana Sevastian (n.1910) Vlas Claudia Filip (n.1934) Vlas Dumitru Ion (n.1946)

Zaharia Simion (n.1908), soția Maria (n.1912), copii: Vasile (n.1930), Olga (n.1935), Nina (n.1931) 2002 Zaharia Tudor Simion (n.1956), soția Larisa (n.1957), copii: Ion (n.1981) 2002 Zatic Iurie Nicolai (n.1966), soția Liudmila (n.1972), copii: Corina (n.1996), Cristina (n.1994) Zatic Maria Simion (n.1948), copii: Natalia (n.1978)

323

Vlas Grigore Procopie (n.1947), soția Lidia (n.1951)

M ereni

2002

324 M ereni

Zatin Mihai Nicolai (n.1969), soția Natalia (n.1973), copii: Ina (n.1991), Daniela (n.1995)

Zlotea Efim Constantin (n.1938), soția Feodosia (n.1929), copii: Svetlana (n.1975); nepoata Alina (n.1994)

1859

Zlotea Gheorghe Tudor (n.1935), soția Valentina (n.1944)

Zlotea (Marin) Constantin Gheorghe (41 ani), soția Irina (36 ani), copii: Ion (1 an), Maria (7 ani), Fevronia (3 ani), Alexandra (3 ani)

Zlotea Igor Gheorghe (n.1962), soția Tatiana (n.1960), copii: Inga (n.1983), Igor (n.1986)

Zlotea Constantin Ion (24 ani), soția Ioana (22 ani), copii: Gavril (3 ani), Grigore (1 an)

Zlotea Nicolai Gheorghe (n.1970)

Zlotea Mihai Simion (n.1944)

Zlotea Constantin Iosip (36 ani), soția Maria (20 ani), copii: Maria (9 ani), Ana (1 an)

Zlotea Nina Ion (n.1954), copii: Alexandru (n.1982)

Zlotea Constantin Ștefan (26 ani), soția Arghira (27 ani)

Zlotea Valeriu Simion (n.1964), soția Valentina (n.1967), copii: Ina (n.1987), Andrei (n.1991), Lidia (n.1993)

Zlotea Ion Gheorghe (50 ani), soția Irina (43 ani), copii: Gheorghe (21 ani) Zlotea Ion Gheorghe (58 ani), soția Maria (48 ani), copii: Zaharia (18 ani), Varvara (15 ani) Zlotea Vasile Ștefan (15 ani); frați: Timofei (11 ani), Elena (13 ani) Zlotea Zaharia Gheorghe (47 ani), soția Maria (40 ani), copii: Costachi (7 ani), Ioana (13 ani), Fevronia (1 an) Zlotea Zamfir Gheorghe (39 ani), soția Axenia (30 ani), copii: Constantin (11 ani), Ion (7 ani), Trofim (3 ani), Agafia (5 ani), Maria (3 ani) 1942 Zlotea Anton (n.1917), soția Natalia (n.1920) Zlotea Constantin (n.1910), soția Sofia (n.1916), copii: Efim (n.1938), Axenia (n.1940) Zlotea Feodosie (n.1882), soția Irina (n.1884) Zlotea Grigore (n.1911), soția Teodora (n.1919), mama Pilagheia (n.1890) Zlotea Iacob (n.1899), soția Maria (n.1897), copii: Ion (n.1926), Simion (n.1924), Victor (n.1922), Trofim (n.1932), Dumitru (n.1940) Zlotea Panteleimon (n.1916), soția Cristina (n.1912), copii: Maria (n.1942); mama Zinovia (n.1889) Zlotea Teodor (n.1898), soția Teodora (n.1900), copii: Ion (n.1926), Ștefan (n.1929), Haralampie (n.1933), Gheorghe (n.1934) 2002 Zlotea Anatolie Pintilie (n.1962), soția Elena (n.1963), copii: Alexandru (n.1985), Liudmila (n.1987) Zlotea Ecaterina Ion (n.1944)

Zlotea Panteleimon Vicol (n.1914), soția Maria (n.1926)

Zlotea Viorel Dumitru (n.1976), soția Maria (n.1979), copii: Inesa (n.1998) Zmeu Paulina Tudor (n.1949), copii: Veaceslav (n.1973), Vitalie (n.1977) Zolotin Liudmila Serghei (n.1967) 1942 Zuzin Petru (n.1894), soția Anastasia (n.1897), copii: Tatiana (n.1927), Mihail (n.1928), Stepanida (n.1934)

Rezumat Monografia de față reprezintă o primă încercare de a elabora istoria satului Mereni. În acest sens demersul colectivului de autori s-a axat pe punerea în valoare informației vii, culese de la martori oculari, participanți nemijlociți la evenimentele, pentru perioada contemporană și pe punerea în circulație a materialelor de ordin arhivistic-documentar pentru alte perioade.

Satul răzeșesc Mereni, situat la circa 30 km sud-est de orașul Chișinău, este una dintre așezările tipice pentru spațiul românesc de la răsărit de Prut.

Comunitățile de acest tip au jucat un rol important în configurarea matricei economice și spirituale a vechii Moldove voievodale; au determinat evoluția și au conturat fizionomia actuală a Republicii Moldova, cel de-al doilea stat românesc apărut pe harta politică a lumii după destrămarea Uniunii Sovietice, din care – ca urmare a rapturilor teritoriale repetate din 1812, 1940 și 1944 – odinioară a făcut parte.

Axat pe tradiții seculare de conviețuire în bună pace și prosperare, știind să pună gospodărește în valoare patrimoniul cultural-spiritual moștenit de la înaintași, satul Mereni însumează astăzi un număr de circa șapte mii de locuitori și are un potențial industrialeconomic dezvoltat, dispune de cadre calificate apte să facă față celor mai înalte exigențe ale contemporaneității în diversele sfere de activitate umană.

Istoria scrisă a satului Mereni începe din anul 1475, când domnitorul Țării Moldovei Ștefan cel Mare și Sfânt a oferit sătenilor o diplomă prin care stipula drepturile localnicilor asupra moșiei strămoșești. Se consideră, că denumirea satului Mereni provine de la un prim întemeietor – bătrânul Marea (Mearea), înrudit prin fiică, la începutul secolului al XV-lea, cu domnitorul Țării Moldovei Alexandru cel Bun.

Preistoria satului este mult mai veche, fiind documentată prin așezări și necropole din perioada eneoliticului, epoca bronzului, perioada antică și evul mediu timpuriu.

Satul posedă multiple spații desemnate cu diverse toponime istorice.

Populația satului Mereni este compusă din diverse neamuri, printre care se remarcă neamurile istorice: Anton, Barbăroșie, Baciu, Begliță, Buga, Bujac, Caraman, Cazacu, Chirița, Ciobanu, Ciorchină, Cerăscu, Crețu, Gavriliță, Grosu, Gurschi, Ermurache, Iordăchescu, Lungu, Malai, Margină, Mardari, Mura, Nicula, Nuța, Oglindă, Platon, Postică, Sava, Speianu, Straistă, Toma, Zlotea, ș.a. În perioada interbelică în satul Mereni s-a format un sistem economic evoluat cu gospodării țărănești puternice, care însă au avut mult de suferit de pe urma regimului totalitar sovietic. În anii 1940, 1945-1948 au fost deportați în Siberia circa 300 de locuitori, cei mai buni gospodari. În anii 1946-1947 merenenii au suferit de foametea organizată de sovietici și au pierdut într-un timp relativ scurt sute de oameni, maturi și copii.

Satul Mereni dispune de un potențial intelectual puternic: profesori, medici, artiști, specialiști în zootehnie, tehnicieni, oameni de afaceri. Localitatea dispune de o biserică creștină ortodoxă construită la începutul secolului XIX; are un liceu teoretic și o școală primară exemplară cu corp de cadre didactice bine instruite, devotate cauzei, oameni cu suflet mare, care se dedică în continuu muncii pedagogice. Școala din Mereni pregătește specialiști de valoare, ce se manifestă nu numai pe plan local sau național, dar și internațional.

Veșnicia s-a născut la sat

(Lucian Blaga)

Drumul spre sat Vedere către biserică și școală

La poalele dealului Mereni

M ereni

331

M ereni

332

Liceul teoretic din Mereni

335 M e reni Banca din Mereni Policlinica satului Tumul de pământ din dealul Movilei

M ereni

336

Drumul central lângă moară Copii din Mereni la o întâlnire cu Spiridon Vangheli și Valeriu Oglindă Școala primară

Cântecul primăverii Fântână din sat Prestolul bisericii vechi a satului

M ereni

339

340 M ereni Case tradiționale din Mereni

Merenii la început de primăvară

M ereni

344

345 M ereni Extras dintr-un registru mitrical din satul Mereni, 1873 , Activul bisericesc din anii 90

346 M ereni

Biserica – locul spiritual al neamului răzeșesc din Mereni

M ereni

347

M ereni

348

349 M ereni Biserica satului Mereni Corul bisericesc ĂŽn anii 30 a sec. XX Preotul bisericii, anul 2004

Pietre funerare din cimitirul satului Mereni

M ereni

351

352 M ereni Grupul de creație.

De la stânga spre dreapta: Anatolii Caraman, Ion Postică, Gheorghe Postică, Vasilii Bujac, Valeriu Oglindă, Veaceslav Stavilă, Emilian Baciu, Alexandru Ermurache, Alexandru Macovei

Secvență de lucru: Eugen Sava, Gheorghe Postică și Valeriu Oglindă

... Așa am voit a-i cinsti pe toți cei care, cu gândul, cu slova, cu fapta lor, au zidit de-a lungul veacurilor această Țară, jertfind tot ceea ce au avut mai bun în numele a ceea ce se numește dragoste de Neam.

Emil Chendea („Meșterul Manole”, Editura Albatros, 1976)

Summary The given monograph represents a first attempt to investigate the history of the village Mereni. In this context, the inquiry of the collective of the authors was focused on the emphasis of the live information, collected from the direct witnesses, immediate participants to the events, for the contemporary period and on the introduction into circulation of the archival-documentary materials regarding other periods.

The freeholder’s village Mereni, located at circa 30 km South-East from the city of Chișinău, is one of the typical settlements for the Romanian space to the east of Prut river. The similar communities played an important role in the configuration of the economic and spiritual matrix of the old voyevodal Moldova; they determined the evolution and outlined the actual physiognomy of the Republic of Moldova, the second Romanian state that appeared on the political map after the break of the Soviet Union, of which – as a result of the repeated territorial raptures from 1812, 1940 and 1944 – it was part of once.

Focused on century old traditions of living together in good peace and prosperity, knowing to put to good use the cultural-spiritual legacy inherited from the predecessors, the village Mereni sums up today a number of circa seven thousand inhabitants and has a developed industrial-economic potential, it disposes of well-trained personnel capable to respond to the highest exigencies of modern world in different spheres of human activity.

The written history of the village Mereni begins in the year 1475, when the reign of the Country of Moldova Stephen the Great and Saint had offered a diploma in which were mentioned the rights of the locals over the ancestors’ estate. It is considered that the name of the village Mereni comes from a first founder – the old man Marea (Mearea), kindred through his daughter, at the beginning of the 15th century, with the reign of the Country of Moldova Alexander the Kind.

The prehistory of the village is tough older, being documented through settlements and necropolis from the period of Eneolithic, Bronze Age, ancient period and early Medieval Ages.

The village possesses multiple spaces delimited with diverse historical names.

The population of the village Mereni is composed of diverse families, among which are remarked the historical families of Anton, Barbăroșie, Baciu, Begliță, Buga, Bujac, Caraman, Cazacu, Chirița, Ciobanu, Ciorchină, Cerăscu, Crețu, Gavriliță, Grosu, Gurschi, Ermurache, Iordăchescu, Lungu, Malai, Margină, Mardari, Mura, Nicula, Nuța, Oglindă, Platon, Postică, Sava, Speianu, Straistă, Toma, Zlotea, etc.

In the interwar period in the village Mereni was formed a developed economical system of strong peasantry households, which after had a lot to suffer as a result of the soviet totalitarian regime. In the years 1940, 1945-1948 were deported in Siberia circa 300 workers, the best hospodars. In the years 19461947 the inhabitants of Mereni suffered of starvation organized by the soviets and lost in a relatively short period o time hundreds of people, adults and children.

The village Mereni holds a great intellectual potential: teachers, doctors, artists, specialists in zoo technology, technicians, and businessmen. The locality has a Christian orthodox church build at the beginning of the 19th century; has a theoretic lyceum and a primary school with a well-trained teaching stuff, devoted to their cause, hearted people, that dedicate themselves continuously to the pedagogical work. The school from Mereni prepares valuable specialists, that manifest themselves nor only locally or nationally, but also internationally.

Cuprins Cuvânt înainte............................................................................................6 Prefață........................................................................................................7 Introducere.................................................................................................8 Așezări străvechi........................................................................................9 Toponimia................................................................................................15 Cele mai vechi mențiuni documentare.....................................................19 Populația și asistența medicală.................................................................23 Moșia satului: aspecte economice............................................................33 Administrația............................................................................................73 Învățământul și cultura.............................................................................91 Biserica și cimitirul................................................................................113 Etnografia...............................................................................................127 Folclorul.................................................................................................145 În anii ultimului război mondial............................................................161 Foametea................................................................................................171 Deportările.............................................................................................179 Personalități marcante............................................................................203 „Pohod na Mereni”................................................................................219 Satul în viziunea copiilor ......................................................................223 Anexă genealogică.................................................................................229 Rezumat.................................................................................................326 Satul în imagini......................................................................................327 Summary................................................................................................354

ACVILA GRUP

Str. Calea Ieșilor, 17, or. Chișinău, Republica Moldova, MD-2012 tel.: (0037322) 58-03-54; fax: (0037322) 22-47-97 e-mail: info@acvila.md www.acvila.md

Sancos ArtGallery

Bd. Ìîsñîva, 16, or. Chișinău, Republica Moldova, MD-2068 tel.: (0037322) 49-74-10; fax: (0037322) 32-15-00 e-mail: sancos@mednet.md www.sancos.md

Editura Atelier

Str. Al. Mateevici 50, or. Chișinău, Republica Moldova tel.: 244650; fax: 245024 e-mail: atelier@iatp.md

Imprimat la Combinatul Poligrafic Str. Petru Movilă, 35; or. Chișinău, Republica Moldova, MD-2004 Comanda Nr. 42162