Vânåtoarea de... lipan

PAGINA DE HOBBY

V=n\toarea de... lipan

Purtându-¿i cu voio¿ie, dar fårå urmå de infatuare flamura pistruiatå a aripii dorsale cu care despicå apele mai abitir decât Moise, lipanul laså impresia unui generos peste måsurå: dåruind påstråvului apele de sus ¿i mrenei pe cele din aval, pe¿tele acesta neastâmpårat, sociabil, de o naivitate ce frizeazå uneori prostia din bunåtate, sensibil înså la intruziunea brutalå a omului în ambientul såu, pare så fie din nåscare un damnat.

Dacå farmecul pescuitului cu muscå artificialå (datå fiind slåbiciunea lipanului pentru tot ce zboarå, dar uneori, fatal, nu se månâncå) ¿i parfumul såu discret, de cimbri¿or (cu care pare så se înrudeascå, peste regnuri – Thymus ¿i Thymallus –, cel pu¡in în taxonomie) n-ar fi existat, atunci de bunå seamå cå situa¡ia ar fi fost alta. Întâi cå ar fi rezistat mai u¿or presiunii pe care o exercitå cu obstina¡ie asupra sa påstråvul ¿i albitura, fårå grija undi¡ei care îi atârnå deasupra capului precum sabia lui Damocles, iar apoi cå nu ne-ar mai fi ispitit cu savoarea sa rafinatå, de fânea¡å sålbaticå ¿i de miere.

Pentru muscari, pipåitul undelor cu gâze fåurite, mici ¿i delicate, din panå de sitar ori de potârniche, reprezintå culmea rafinamentului în tagmå. Se poate încerca ¿i cu buldo, la lansetå, dar maestrul Isaac Walton, mentorul pes carilor în ape nervoase, s-ar råsuci în mor mânt. Odatå amågi¡i, juniorii se eli bereazå cu mare grijå, mai cu seamå cå, la noi, sensibilul lipan pierde întruna te ren, nu atât din pricina undi¡arilor, cât ase diat de grobianismul celor ce tra teazå râurile ¿i pâraiele ca pe simple canale colectoare de gunoaie ¿i de apå uzatå.

Am avut norocul så prind lipani pe Moldovi¡a, când era în putere, cu les pezi ¿i cotloane misterioase, dar ¿i pe Bistri¡a Aurie, nu departe de Iacobeni, la Ciocåne¿ti, în amonte de Scoru¿u, afluent zglobiu, trecut prin sihåstrii tenebroase, cu locuri agreste, unde, pânå nu demult, boncåluitul cerbilor ¿i rotitul gotcanilor nu fuseserå tulburate de umbra omului.

Cei doi-trei lipani ai unei zile rodnice, påstra¡i pânå acaså în frunzele de brustur sau de podbal din co¿ul pescåresc împletit din nuiele, trebuie pregåti¡i fårå nici o întârziere. Ca ¿i în cazul prepeli¡ei, inefabilul cårnii lor este evanescent. Lipsit de aroma nativå atât de volatilå, acest prin¡ al apelor de munte se comportå, la cuhnie, ca orice alt pe¿te. Cunoscând bine acest lucru, gazda mea de pe Bistri¡a m-a råsfå¡at în fiecare varå cu un preparat aparte, menit så punå în valoare douå daruri ale pitorescului silvestru bucovinean: Lipan cu gålbiori

Curå¡a¡i, spåla¡i ¿i bine ¿ter¿i cu un ¿ervet curat, lipanii se a¿azå cu grijå într-o crati¡å (fandelå, i se spune în zonå, dacå are coadå), în baia ob¡inutå prin fierberea împreunå a unui pahar de vin alb neparfumat ¿i a douå de apå, în care, timp de orå, la foc molcom, ¿i-au decantat esen¡ele untul (câte o lingurå de fiecare pe¿te), o ceapå, câteva frunze de ¡elinå aduse din grådinå, ¿ase cå¡ei de usturoi, o ramurå de påtrunjel, toate tåiate mårunt, câteva boabe de piper ¿i un praf de sare. Separat, trei zeci-patruzeci de gålbiori – floarea bure¡ilor, dupå hribi – se înåbu¿å în unt (tot trei linguri aduse de spate) cu o idee de fåinå ¿i se sting treptat cu zeamå din vasul cu pe¿ti, dupå care se råstoarnå in corpore peste ace¿tia. Se mai îngåduie la foc moale un sfert de ceas, dându-se apoi la cuptor pentru tot atâta vreme, cu capac, nu înainte de a rândui peste compozi¡ie atâtea felii sub¡iri de ca¿ dulce ¿i proaspåt cât så acopere întreg preparatul. Toatå povestea poate fi înfloritå cu oarece frunzuli¡e de påtrunjel verde (în nici un caz, cimbru sau cimbri¿or). În final, fiindcå tot a venit vorba de aceste distinse ierburi aromatice, pe care le asigur, de altfel, de întreaga mea considera¡ie, îmi exprim o nedumerire: de ce se spune întruna cå lipanul mi roase a cimbri¿or? Poate cå, dimpo trivå, cimbri¿orul are un pronun¡at parfum de lipan…

Dar så nu uita¡i vinul! Alb ¿i sec, meritå så intre în ecua¡ie.

foto> Ionu] Negru[a

Gabriel CHEROIU