3 minute read
Zborul ¿uierat al ra¡elor
Numai cine n-a adåstat, la des chi - derea de la mijlocul lui august, în crepuscul, pe malul bål¡ii, nu poate în¡elege fiorul vânåtorului „de panå” în a¿teptarea pri - melor ra¡e ale sezonului abia inaugurat. O jumåtate de an înseamnå mult pentru cel ce ¿tie så pre¡uiascå acest spectacol a cårui mizå constå în mai mult decât în ciochinarul împovårat. Desigur cå niciun confrate nu tråie¿te numai din satisfac¡ii platonice. Am fi ipocri¡i dacå am clama reducerea „fierului” de pe umår la condi¡ia unui obiect de simplu decor, menit doar så ne identifice ca apar¡inåtori ai unei bresle onorabile, veche de când lumea.
La jumåtatea lui Gustar, s-a dat dezlegare luårii în cåtarea pu¿tii a ¿apte specii de anatide, dupå cum sunt ele identificate în tratatele de specialitate: ra¡a fluieråtoare, ra¡a cu cap castaniu, ra¡a pestri¡å, ra¡a sunåtoare, ra¡a lingurar, ra¡a suli¡ar ¿i ra¡a cu cap negru. Peste câteva zile, la început de Råpciune, se vor mai adåuga alte trei: ra¡a micå, ra¡a cârâitoare ¿i, cea mai râvnitå, ra¡a mare. Abia dupå douå såptåmâni, li se va alåtura ¿i a unsprezecea îngåduitå de legea vânåtorii, la noi –ra¡a mo¡atå. La M. Sadoveanu, în bogå¡ia faunisticå de odinioarå, ele se regåsesc sub denumiri pitore¿ti, în jargonul regio - nal al tagmei, „de la cele mai mititele ¿i iu¡i ca rândunelele, care tråiesc la vadurile Moldovei, pânå la gotce ¿i alte soiuri mari ¿i rare care vin numai primåvara de prin depårtate smârcuri, cine ¿tie de unde, de la marginile lumii.”
Dupå cum se vede, misterioasele sålbåticiuni cu zbor ¿uierat au înaripat dintotdeauna condeie måiestre. Pentru noi, cei ce pre¡uim deopotrivå zborul ¿uierat al ra¡elor ¿i reflexia lui pe hârtie, în cår¡ile magi¿trilor, pândele pe malul bål¡ilor sau al râurilor bogate nu-¿i au egal în planul tråirilor vânåtore¿ti.
Nu am cunoscut, asemenea ilustrului meu înainta¿, farmecul adåstårii în revårsårile de odinioarå ale Siretului, dar mi-am låsat sufletul zålog la Jijila, Vlådeni, Giurgeni, Pietroiu, Cavadine¿ti, Sårule¿ti, Peri¿, Cernica, Negoie¿ti, în Insula Mare a Bråilei sau pe iazurile Fålticenilor, cu ochii pe cer ¿i cu urechile a¡intite la inconfundabilul, electrizantul ¿i incitantul zbor crepuscular al stolurilor de ra¡e.
Dupå ani ¿i ani, auzul versat va distinge semnele particulare ale påsårilor aflate în survol nåprasnic, fie dupå glas, fie dupå viteza ¿i u¿urin¡a înaintårii prin våzduh, fie dupå volte, picaje ori dupå momentul întâlnirii cu apa. Odatå asimilate, aceste deprinderi devin reflexe ¿i nu se uitå nicicând. Vorba unui camarad: „E ca mersul pe bicicletå.”
La aproape un an dupå ultima ie¿ire pe baltå, m-am bucurat, zilele trecute, de confirmarea acestui principiu, trecându-l între axiome. La ra¡e mari, diferen¡ierea de alte surate este relativ simplå, pentru cå masculii din stol emit, din vreme în vreme, semnale sonore greu de confundat. ªi celelalte specii de ra¡e au, fiecare, stilul lor propriu de a måcåi, de¿i nu toate „se exprimå” atât de des. Multe nu simt nevoia så se manifeste acustic decât în perioada împerecherii, adesea pe alte meleaguri. Altele men¡in prin glas coeziunea grupului sau pur ¿i simplu î¿i semnaleazå prezen¡a în zonå.
Cei doi rå¡oi pe care i-am aninat în ciochinar la deschiderea sezonului mi-au atras aten¡ia tocmai prin måcåit. De la o vreme, tråiesc un regret ori de câte ori atârn la brâu o ra¡å femelå, cu gândul cå ea ar fi putut deveni, la primåvarå, clo¿cå ¿i mamå crescåtoare a unei noi genera¡ii de palmipede. De aceea, pledez pentru o bunå instruire a confra¡ilor mei pasiona¡i de vânåtoarea „la panå”. Pe cât se poate, dacå întunericul nu ne împiedicå diferen¡ierea între sexe, la trimiterea focului, måcar så alegem „colver¡ii” (româ - nizare în breaslå a denumirii date de francezi ra¡ei mari, dupå aspectul ve¿ - mântului râvni¡ilor masculi). Tot ei sunt ¿i purtåtorii celor douå pene caudale fåcute cârcel, bune de aninat la pålårie, printre alte podoabe specifice, de camarazii ce ¡in så-¿i etaleze bravura cinegeticå ¿i måiestria tirului la zbor. Cu timpul, novicele înva¡å cå ra¡ele pe care le credea inepuizabile nu sunt ¡inte vii, ci entitå¡i demne de a sta în rând cu orice altå vietate, de la modesta prepeli¡å, pânå la maiestuosul cerb. E pânå la urmå o chestiune de responsabilitate ¿i de culturå ¿i, de ce nu, una de bun-sim¡.
