Cu g=ndul la... ra]e

Dintre cele unsprezece spi¡e de anatide care se pot vâna, aståzi, la noi, doar ¿apte privesc cu teamå cåtre praznicul Sântåmåriei Mari: ra¡a fluieråtoare, ra¡a-cu-cap-castaniu, ra¡a pestri¡å, ra¡a sunåtoare, ra¡a lingurar, ra¡a suli¡ar ¿i ra¡a-cu-cap-negru. De la 1 septembrie, se poate ridica pu¿ca asupra ra¡ei mari, ra¡ei mici ¿i ra¡ei cârâitoare, numai ra¡a mo¡atå bucurându-se de încå douå såptåmâni de tihnå. Atâta doar cå, sub pavåza întunericului, când aurora sau crepusculul dinamizeazå palmipedele, ridicându-le în våzduh, ochiul vânåtorului, oricât de versat ar fi el, izbute¿te cu greu så se decidå, într-o frac¡iune de secundå, dacå e slobod sau nu så dea poruncå degetului aråtåtor, crispat pe trågaci. În caz cå zburåtoarele dau ¿i glas, atunci îi vine în ajutor ¿i urechea, spre a-i u¿ura misiunea.Un måcåit salvator înclinå balan¡a, între focul cinstit ¿i pasul gre¿it. Doar un incon¿tient azvârle focul la întâmplare. Cu atâtea mijloace de informare, ar fi ¿i påcat så te faci de râs, mai ales dacå ai petrecut pe baltå multe dimine¡i ¿i seri, fårå så fi fost orb ¿i surd la cele din jurul tåu.

Una dintre por¡ile dinspre miazåzi ale Capitalei se deschide cåtre marele lac de acumulare de la Buda-Mihåile¿ti, cåruia i se întrezårea, acum mai bine de un sfert de secol, destinul måre¡ de a deveni port al Bucure¿tilor la Dunåre, cu acces pe cursul inferior al râului Arge¿. Ca multe altele dupå 1990, ideea a încremenit în proiect. Dupå demolåri ¿i defri¿åri masive, tot ce s-a ales din uria¿a investi¡ie se reduce la exuberan¡a pe¿tilor ¿i a påsårilor acvatice, care, ¿i ele, la rândul lor, fac deliciul pescarilor ¿i vânåtorilor „båltåre¡i”.

Pe drumul Alexandriei, bråzdând vechiul ¡inut cunoscut din vechime sub numele de Vla¿ca, parte a Vlåsiei, cu pådurile ei legendare, am trecut de Bragadiru, Buda ¿i Cornetu, cåtre Ghimpa¡i

¿i Letca, ¿i ne-am a¿ezat la cumpåna dintre apa Sabarului ¿i Neajlov. ªtiam cå pe acolo se ¡es rutele de zbor ale rå¡årimii ce alimenteazå, de o vreme încoace, ¿i popula¡iile devenite stabile, sedentare ¿i aproape domestice pe salba lacurilor bucure¿tene hrånite de Colentina ¿i Dâmbovi¡a, din Herestråu pânå în insolita deltå a Våcåre¿tilor. Chiar ¿i în microclimatul „ligheanului” clondit colbuit din gama Burgund – Pinot Noir – cabernet – Feteascå Neagrå, un asemenea vânat, atunci scos de pe gura cuptorului, face minuni.

Cu asemenea gânduri cucernice am poposit, de curând, la buza unui stufåri¿ din preajma imensului lac, salvat de la ratare, în precarå compensa¡ie, de câteva viviere flotante, în numele acvaculturii. Se spune cå, în adâncuri, ar sålå¿lui mon¿tri. Poate cå acest mit îi mobilizeazå ¿i pe cei care, dupå cåderea serii, în ambarca¡iuni gonfla- cu nuferi galbeni din Parcul Circului, ra¡ele fraternizeazå cu copiii ¿i cu practican¡ii joggingului, dedulcite la pufule¡i ¿i biscui¡i. Bobocii lor nu ¿tiu ce e acela bubuit de pu¿cå ¿i, chiar dacå ar auzi vreunul, ar crede cå provine de la o ma¿inå „tunatå” ori de pe ¡eava de e¿apament a vreunei motociclete „Harley Davidson”, ce se nåpustesc întruna prin preajmå, pe ªoseaua ªtefan cel Mare sau pe Bulevardul Lacul Tei, care le mårginesc habitatul. Nici acum nu pricep de ce, dintre toate speciile de ra¡e, numai cea mare a gåsit de cuviin¡å så împartå cu noi universul cenu¿iu de beton ¿i asfalt, devenind, în câ¡iva ani, mai citadinå chiar ¿i decât mul¡i dintre semenii no¿tri. Ai putea crede cå s-a nåscut ¿i evolueazå odatå cu ora¿ul. Probabil, nu întâmplåtor, ra¡a noastrå comunå de curte coboarå din Anas platyrhynchos, ra¡a mare ce ne înaripeazå dintotdeauna elanul cinegetic ¿i fanteziile epicureice. Pot så ¿i jur cå, alåturi de un bile coborâte din vehicule de teren cu numere spoite cu noroi, întind în apå re¡ele dese, pentru a le ridica, în zori, doldora de pe¿ti de toate calibrele, fårå nicio alegere. Buc¿i¡i în saci de rafie, ei vor poposi, cu siguran¡å, pe tarabele pie¡elor bucure¿tene sau în hala Obor, sub eticheta „de Dunåre”.

A¿a ne-am petrecut noi „des chiderea” la ra¡e: påzind fårå glorie plasele braconierilor, în a¿teptarea unor zburåtoare iluzorii. E drept, a mai trecut câte un stârc råtåcit, mustrându-ne cu glas rågu¿it, ne-au ocårât vreo trei stoluri de cormorani ¿i o liotå de pescåru¿i. Dormitul în ma¿inå nu ne-a fost, zåu, deloc confortabil.

Cât despre ra¡e, pentru cå ne-a mai råmas câte ceva din merinde, sunt convins cå le voi putea vedea mâine, ¿i încå foarte de aproape, de pe una din aleile Parcului Titan. Vinul se reporteazå.

Gabriel CHEROIU