Licurici, un sat bogat cu oameni s\raci

Cea mai bogatå comunå din România este Licurici, din jude¡ul Gorj.

Nu e bogatå doar în licurici, de unde îi vine ¿i numele. Aici func¡ioneazå sonda cea mai puternicå din România, dar oamenii sunt såraci lipi¡i påmântului terenuri. Paradoxul cel mai mare este cå noi nu avem totu¿i gaze în comuna Licurici.

¿i se încålzesc cu lemne scumpe. Sonda Regina, a doua ca debit din Europa, scoate zilnic 4,5 milioane de metri cubi de gaze, dar såtenii merg în stråinåtate ca îngrijitori sau culegåtori.

Ei au totu¿i un mare noroc: primarul Vasile Måciucå, un edil cum rar po¡i så vezi prin ¡ara noastrå.

El conduce o comunå cu patru sate: Licurici, Frumu¿ei, Negreni ¿i Totea. “Eu mai ¿i muncesc. Chiar ¿i acaså”, ne dezvåluie primarul tot secretul reu¿itelor lui.

Am venit de patru ani la primårie ¿i am fåcut toate demersurile, iar acum avem proiectul de gaze aprobat. L-am depus pe ni¿te fonduri europene, am fost eligibili fårå finan¡are ¿i acum proiectul a fost trecut cu prioritate pe programul Anghel Saligny,” spune Vasile Måciucå.

Licita¡ia s-a fåcut ¿i constructorul a fost desemnat. Investi¡ia a ajuns la 5 milioane de euro în toatå comuna Licurici. Vor fi 1.150 de bran¿amente.

“Noi ducem gazele la limita proprietå¡ii. Le montåm contorul, apoi este treaba proprietarilor.” istice ca så facem pensiuni.”

Ar vrea ca o cotå parte din profitul companiei OMV så revinå comunei unde se face exploatarea sau måcar din redeven¡å så revinå primåriei ni¿te bani, cum se întâmplå în lumea civilizatå. Dar la noi redeven¡å primesc numai comunele cu exploatåri miniere de suprafa¡å. Gazele sunt bogå¡ii ale subsolului ¿i såtenii de deasupra nu primesc nimic.

OMV nu ajutå comuna. “Singura sponsorizare de când sunt primar este de 50.000 de lei pe an. O nimica toatå. Mai avem 120 de copii în toatå comuna ¿i i-am adus pe to¡i la ¿coala din Negreni. Majoritatea tinerilor au plecat din ¡arå, fac un copil, maxim doi, dar acolo. Este o problemå na¡ionalå. Am montat 7 spa¡ii de joacå în comunå. Când au våzut toboganele, copiii m-au pupat”, spune trist primarul.

L-am întrebat cum î¿i imagineazå acest sat peste 50 de ani.

“ Când am ajuns eu primar, satul nu avea apå, nu avea nimic. Aici a fost zonå necolectivizatå din cauza reliefului. Comuna are aproximativ 2.000 de locuitori. OMV-Petrom de¡ine aici mai multe sonde petroliere de 30 de ani. Aici este sonda cu cea mai mare produc¡ie de gaze din România.

OMV plåte¿te redeven¡ele la stat, dar noi nu primim nimic, cu excep¡ia impozitului pe câteva clådiri ¿i pe terenuri, ni¿te sume neglijabile.

Când pun câte o conductå, mai încheie contracte cu proprietarii de

Comuna Licurici are peste 5.900 de hectare, din care suprafa¡a arabilå este de 2.900 de hectare. Restul e pådure. O familie de¡ine de la un hectar-douå, pânå la 10-15 hectare.

“Oamenii sunt reticen¡i când vine vorba de comasare. Când eram copil, fiecare familie avea douå-trei vaci ¿i o pereche de boi pentru lucrårile grele.

Mai avem în coomunå maxim 275 de vaci, dar erau o mie de vaci în 1990. Un singur om din Totea mai are doi boi. Avem 80 de hectare de på¿une. Un om are 200 de oi ¿i vrea på¿une. Singura solicitare. Dealurile, pe care erau vii altådatå, acum sunt pline de måråcini ¿i de salcâmi. Nu avem nici obiective tur-

“Dacå le oferim toate utilitå¡ile, speråm cå unii se vor întoarce. Dacå nu are apå, gaz, drum, omul fuge. Nu må întreabå nimeni de la Prefecturå, de la Consiliul Jude¡ean ce se întâmplå în comunitate. To¡i banii se pompeazå în comunele care ¿i-au rezolvat problemele. Cum så dai bani într-o comunå så facå ¿trand când nu are cine så facå baie ¿i nici nu are satul apå? Ei dau douå milioane de euro så faci cåmin cultural, dar cu atâ¡ia bani po¡i så asfaltezi toate drumurile din comunå. Omul e sårac. Cu ce bani så facå foså septicå? Nu mai bine construim canalizare? Avem un dispensar veterinar al Agen¡iei Domeniilor Statului. Nu vine niciun medic veterinar.”

Pre¡ul apei este neglijabil: 7 lei un metru cub. O bere este 7 lei, renun¡i la ea ¿i cumperi o tonå de apå, spune primarul. “Ρi scoate cineva cu ciutura o tonå de apå din fântânå pentru 7 lei?”

Måciucå are douå sere, în care munce¿te cu so¡ia, ¿i 3 hectare de porumb. Nu prime¿te subven¡ii conform programului “Tomata” pentru cå are doar 200 de metri påtra¡i.

“APIA cere prea mult oamenilor. Cum så pretinzi så am 1.000 de metri påtra¡i de solarii? Då-i så facå 100 de metri påtra¡i pânå prinde gustul. Ajutå-l så facå solarul ¿i îl verifici. Nu-i dai bani så-¿i cumpere vacå; då-i vaca! De ce nu-mi då mie acel ajutor ca så pot så-i ajut? ªi så controleze ce am fåcut în sat. De ce nu aleg calea simplå cåtre oameni”, întreabå primarul. Dar câ¡i ar face ca primarul din Licurici? ºåranii nu mai seamånå porumb pe dealuri din cauza mistre¡ilor. Pesta porcinå africanå mai omoarå mistre¡i prin pådure, dar turmele lor par inepuizabile. Dacå boala ar fi fost a¿a de fatalå, cum sus¡in medicii veterinari, trebuiau så disparå mistre¡ii, dar nu s-a întâmplat a¿a. Atacå porumbul ¿i ¡åranii erau revolta¡i.

Ferme nu existå ¿i nimeni nu ¿tie pe unde ar putea fi cea mai apropiatå exploata¡ie de vaci, de gåini, de porci sau de oi. Unii oameni mai lucreazå terenul, dar mul¡i au låsat pådurea så vinå peste sat.

De fapt, în tot jude¡ul Gorj situa¡ia este la fel. De la Cårbune¿ti la Târgu-Jiu ¿i pânå la Stroe¿ti, nu am våzut atâta pârloagå în toatå ¡ara, încât te ¿i întrebi din ce tråiesc ace¿ti oameni. Ideea asocierii nu se prinde de ei din cauza suspiciunii.

Gospodåriile ¡åråne¿ti mai au 15-20 de porci, dar nu-i pot vinde nicåieri din cauza legisla¡iei incoerente, care blocheazå circula¡ia animalelor. Primarul însu¿i este în aceastå situa¡ie: porcii lui au ajuns la 300-400 de kilograme ¿i nu are unde så-i vândå, iar abatoarele nu primesc animale de la persoane fizice. Iatå un motiv de medita¡ie pentru Guvernul României.

Cum så stimulåm dezvoltarea fermei de familie dacå închidem târgurile ¿i blocåm animalele în ogradå?

Primarul a plantat 1.000 de pomi altoi¡i. Se scoalå din noapte ¿i udå grådina de legume, då mâncare la animale, la påsåri ¿i apoi pleacå la serviciu. Îl våd pornind de diminea¡å din primårie.

Trebuie så vadå ce face echipa care asfalteazå drumurile. Seara, când coboarå soarele la chindie, cine ståtea lângå un pode¡ ca så vadå ce a fåcut echipa toatå ziua?

Drumul na¡ional trece prin Licurici, care a devenit sat de tranzit. De ani de zile tot fac licita¡ii ¿i se chinuie så-l repare. În ce må prive¿te, eu am terminat cu asfaltatul..., spune primarul.

Câ¡i primari din România pot face o asemenea afirma¡ie. ªi totu¿i, a¿a este. Vasile Måciucå a asfaltat orice uli¡å care duce la ultima caså din fiecare sat, pânå în marginea pådurii. El îi salutå pe to¡i oamenii din sat ¿i oamenii zâmbesc ¿i îl întreabå binevoitor:

“Dar apa, domnu’ primar?” “Vine ¿i apa...”

Albinåritul pare så se dezvolte la Licurici, dar ¿i aici apar piedici de tot felul. În plus, prin magazine vedem miere contrafåcutå din alte ¡åri. “Un consåtean are câteva tone de miere, dar mierea lui nu are pre¡. Nu are unde s-o dea. S-au înscris în Federa¡ia na¡ionalå a crescåtorilor, dar nu-i ajutå cu nimic.

Au fost accesate 15 proiecte pe albinårit. Este un blocaj undeva. Dacå toatå lumea renun¡å, ce facem?”, întreabå primarul.

Gigi este înscris în Asocia¡ia Crescåtorilor de Albine din Gorj ¿i a primit un pre¡ mai mic decât cei care nu s-au înscris. “Ne-au dat 8 lei pânå la 16 lei pe kilogramul de miere. O sticlå de suc - un kil de miere... Vine miere ¿i din Ucraina.”

“Cel mai important la un primar este så-l laude oamenii, nu så se laude singur cå a fåcut, spune Vasile Måciucå. Pentru mine a fost o provocare cå am candidat la primårie. Am vrut så demonstrez cå se poate face ceva ¿i în comuna Licurici.

“Crede¡i-må cå n-am somn noaptea. Azi-noapte, la ora 24, s-a terminat termenul de contesta¡ie. Din cinci firme, au råmas douå. Trebuie atâtea aprobåri pentru gaze, pentru apå ¿i birocra¡ia este îngrozitoare. ªi totu¿i, eu m-am mi¿cat repede. Am dat drumul la proiectare înainte de a semna contractul de finan¡are. Am mers la Ministerul Dezvoltårii så semnez contractul de finan¡are, cu avize, cu tot. Trebuie bani din bugetul local ¿i bani nu avem...”

Viorel PATRICHI