3 minute read
Din nou la boncåluit
Din nou la bonc\luit
Iatå cum ne numåråm anii în marile spectacole anuale ale naturii! Primåvara, suntem martori la rotitul coco¿ilorde-munte ¿i la zborul crepuscular al sitarilor; vara – pe urmele cåpriorilor în febra alergatului; toamna – la turnirul maiestuo¿ilor cerbi, în plin boncåluit; iarna – la fazani, iepuri, vulpi ¿i mistre¡i, la vânåtorile în devålmå¿ie, însufle¡ite de larma håita¿ilor, oameni ¿i câini.
Vara aceasta, ploile parcå interminabile de pânå la sfâr¿itul lui Cuptor au ridicat peste måsurå ierburile din poiene ¿i fâne¡e, iar Gustar, cu vipia lui, le-a împlinit rodul, spre binele sålbåticiunilor de tot felul. Cu atâta bel¿ug de hranå, ciutele se aratå ¿i ele pregåtite mai devreme de nuntå, sco ¡ând din apatie taurii de prin sihle.
Aflu cå, încå de la finele lui august, s-au auzit primele mugete, în lunci, prin påduri de foioase, la ¿es. La munte, abia acum, cåtre mijlocul lui Råpciune, î¿i dreg vocea primii trubaduri. Zilele trecute, am våzut întipårite în påmântul reavån al unui drumeag dintre bahne urmele câtorva ciute deja adunate în cârd, împreunå cu vi¡eii lor. Semnele acestea, înso¡ite de altele, pe calea aerului, nu scapå neobservate cavale - rilor råtåcitori prin huci, prin molidi¿uri ¿i fågete. Cei tari de vârtute sunt ¿i primii pretenden¡i la ståpânirea alaiurilor de nuntå, vrednici så ducå mai departe vigoarea neamului.
Seara, din observatorul înalt de sub tåietura veche a Ra¿coveiului, i-am au - zit înfruntându-se cu glas puternic, parcå venit din adâncuri. Unul mugea la loc deschis, în poianå. Celålalt, zåvorât în desi¿ul jilav din marginea apei ca-ntr-o cetate, råspundea rar, cumpånit. Departe, peste culmi, poate fårå så ¿tie unul de altul, mai buciumau trei, cu pauze lungi, fårå nerv. Se vede cå lipsa primelor brume nu a ascu¡it încå cerbicia combatan¡ilor.
Dintre cei doi vânåtori care au venit aici, toamna trecutå, la cerbi, numai unul ¿i-a våzut visul împlinit: un trofeu de selec¡ie clasic, de taur båtrân, cu „perlele” (caninii atrofia¡i) irizate ¿i întunecate de vreme. Pentru un pasionat –¿i cunoscåtor totodatå –, acest mic simbol pereche este nepre¡uit, cåci repre zintå expresia concretå a tråirilor acute ¿i contradictorii ale unui anume septembrie, într-un anume loc, pe urmele unei anume sålbåticiuni. Îndeob¿te, în monturå de argint, se poartå la pålårie.
Anul acesta, vor reveni împreunå, dar cel cåruia i-a surâs Fortuna la anteriorul boncåluit – numai ca înso¡itor, de dragul spectacolului. În plus, l-a fermecat Bucovina cu tot ce înseamnå ea, inclusiv travaliul intens, fårå menajamente, în luptå cu sim¡urile vietå¡ilor cu adevårat sålbatice, nu semi-domestice, cum se întâlnesc adesea în oferte pseudo cinegetice atrågåtoare. În ce må prive¿te, succesul garantat, de orice fel ar fi el, må pune întotdeauna pe gânduri.
Confratele fårå ¿anså în septembrie trecut î¿i dore¿te ¿i el un cerb de selec¡ie. Nu râvne¿te la trofee impresionante, ceea ce consoneazå cu vederile gestionarilor acestui mare fond cinegetic dintre Obcina Mare ¿i Obcina Feredeului. Aici, în iernile grele, marii prådåtori încol¡esc fårå alegere cervidele, cerb sau cåprior, neputincioase în fa¡a zåpezii ¿i a ghe¡ii alu ne - coase din pâraie. ªase luni hibernale pe an sunt tot atâtea de priva¡iuni în privin¡a agonisirii hranei. În astfel de condi¡ii, e de mirare cå, primåvara, se mai gåsesc coarne de cerb lepådate, de dimensiuni adesea impresionante. Acestea au apar¡inut taurilor solitari, aproape nevåzu¡i în restul timpului, umbre ale sihåstriilor, care se ivesc pe nea¿teptate numai la vremea rutului, toamna, pentru a dispårea din nou.
Oamenii pådurii sunt, nu o datå, surprin¿i de apari¡ia câte unui asemenea peregrin ori schivnic impetuos, venit parcå de niciunde. Odatå boncåluitul stins, nålucile se mistuie ¿i ele în adâncul codrilor care le-au zåmislit.
E bine ca aceste eresuri cinegetice så-¿i påstreze umbra metafizicå, pentru cå spiritul autentic al vânåtorii tocmai în asta constå. Urma de lup imprimatå în alta, mai veche, de urs, våzutå ieri pe cårarea dinspre poiana Cruhla, poate depune mårturie. Undeva, în afundul pådurii, adastå vietå¡i pe care nu le-a våzut nimeni niciodatå.
