3 minute read
La cerbi, încå pe “muget
La cerbi, ;nc\ pe “muget”
Intråm în octombrie pe fondul ultimelor ecouri ale boncåluitului cerbilor nobili ¿i al primelor mugete ale lopåta - rilor, la vremea rutului. Pe culmi, bru - mele deja au devenit obi¿nuite, iar acum coboarå, pas cu pas, cåtre ¿esuri.
Grosul prepeli¡elor a luat calea bejeniei, dupå rândunele ¿i cocostârci, fårå så ne fi oferit în aceastå toamnå prilejul de a le plimba pe cåtare emo¡ia zborului precipitat. Micile noastre puseuri prohibi¡ioniste fac înså deliciul vecinilor, care se bucurå fårå rezerve, nestingheri¡i, de bel¿ugul nea¿teptat al pasajului autumnal. Nu peste multå vreme, vor începe så vinå dinspre miazånoapte gâ¿tele, în valuri, la adåpostul întunericului, pânå târziu, în noiembrie.
Deocamdatå, boncåluitul încå aprinde pasiuni. Sonurile misterioase invitå la adåstare în observatoare înalte sau la locuri de trecere consacrate, hå¡a¿uri ¿i poiene, unde alaiurile de nuntå ale cerbilor se aratå în zori sau în amurg, înainte de a se dizolva în penumbra pådurii.
Mai råmâne, a¿adar, cel pu¡in o såptåmânå pentru pânda sau apropiatul „pe muget” de taurul râvnit care se manifestå sonor, la lårgime sau în cetatea lui silvestrå. Råspunzându-i cu me¿te¿ug din corn sau din scoicå, îl putem ademeni, aducându-l în båtaia eficace a carabinei, îl putem deturna de pe traseul såu matinal de retragere la odihnå ori îl putem ¡ine pe loc în timp ce ne apropiem cu mare aten¡ie la vreascuri ¿i cu vânt din fa¡å, în cazul în care îl vedem nehotårât în a accepta provocarea rivalului nevåzut ¿i a-¿i påråsi fortårea¡a vegetalå. Pe måsura mic¿orårii distan¡ei, chemåtoarea trebuie så tacå, pentru a se evita vreo notå falså, în stare så ne zådårniceascå eforturile prin punerea pe fugå a întregului alai nup¡ial. În plus, pauzele de muget au darul de a spori presiunea asupra ståpânului de cârd, ali mentându-i curiozitatea ¿i fåcându-l, adesea, så se urneascå, la bånuiala cå rivalul pregetå, socotindu-se inferior. Tot acest duel al nervilor are savoarea lui, mai ales dacå se încheie cu o izbândå vânåtoreascå.
Zilele trecute, un cunoscut tocmai ¿ia adjudecat în acest fel trofeul râvnit (¿aisprezece impar), în greutate de peste douå sprezece kilograme ¿i cu un punctaj provizoriu de 222 puncte CIC, în ba zinul Râ¿tei. Taurul vârstnic, intrat deja în declin, avea ramura ochiului stâng fracturatå, semn cå-¿i apårase pânå atunci cu îndârjire de uzurpatori haremul.
Op¡iunea mai incitantå – de¿i mai pu¡in spectaculoaså – este aceea a alegerii ca perioadå de vânare a cerbilor dupå încheierea boncåluitului, „pe tåcute”, ¡inând seama cå multe fonduri cinegetice nu î¿i epuizeazå în acest råstimp relativ scurt cota de recoltå aprobatå. Sezonul îngåduit de lege pentru vânarea masculilor din specia cerb comun se întinde, pentru exemplarele de selec¡ie, între 1 septembrie ¿i 31 decembrie, iar pentru cele de trofeu, între 10 septembrie ¿i 15 noiembrie.
Camaradul meu Bogdan, condei
aprig ¿i pu¿cå agerå (sau invers), ¿i-a propus så-¿i caute primul cerb dupå consumarea boncåluitului. E, într-adevår, un pariu cu ¿ansa ¿i cu for¡ele proprii, dar
care se lipse¿te de vraja nop¡ilor înstelate, când orga pådurii reverbereazå glasul cerbilor, din culme în culme. Intrând adânc în toamnå, te bizui, în schimb, pe me¿te¿ugul propriu în a descifra urmele taurilor afla¡i la refacere dupå risipa de energie din timpul împerecherii. Acum, sunt în cåutarea po ie - nelor ¿i a fâne¡elor menite så-i pre gå - teascå pentru intrarea în iarnå. Mai cu seamå la munte, anotimpul hibernal durând aproape o jumåtate de an, o bunå condi¡ie fizicå le poate asigura supravie¡uirea, în pofida hranei neîndestulåtoare ¿i a prådåtorilor de tot felul.
În toamna aceasta, norocul le stå în fågete, unde crengile sunt doldora de jir, semn de bunåstare pentru toate sålbåticiunile pådurii, de la bursuc pânå la urs. Miezul gras al semin¡elor cu trei muchii, a¿ternut la poalele arborilor în covor ru - giniu, e o adevåratå manå cereascå pentru toatå suflarea codrului.