2 minute read
Un avertisment ca un du[ rece> Agricultura noastr\ nu merge în direc]ia care trebuie
Academicianul Ion Påun Otiman lanseazå un apel cåtre organiza¡iile profesionale ale fermierilor pentru stabilirea în comun a unei linii de dialog direct cu noul ministru, Florin Barbu. O astfel de comunicare ar trebui coordonatå de ASAS ¿i de universitå¡ile de ¿tiin¡e agricole.
“ Dacå nu se întreprinde ceva cu ho tårâre ¿i foarte concret, România agricolå se va scufunda, fårå niciun dubiu”, este mesajul academicianului Otiman.
Scopul întâlnirii ar fi explicarea stårii actuale a agriculturii ¿i prezentarea proiectelor de dezvoltare, cu accent pe lipsa procesårii cerealelor ¿i a stårii grave în care se aflå zootehnia.
Obiectivul dezbaterii va fi, în primul rând, cåutarea unui råspuns la urmåtoarea situa¡ie: zootehnia ¿i procesarea au fost total neglijate în ultimii 33 de ani, de aceea se impune cât mai urgent luarea unor måsuri de cåtre noul ministru, în aceste douå direc¡ii.
“Mai întâi, nu reu¿im så asiguråm necesarul de consum al popula¡iei din pia¡a internå ¿i importåm masiv, îndeosebi carne de porc.
În al doilea rând, nu reu¿im så adåugåm valoare nouå produselor, materiei prime din agriculturå, prin procesare, cum ar fi cerealele”.
Aståzi, spune Otiman, agricultura aproape cå nu contribuie la bugetul localitå¡ilor rurale sau contribuie cu o parte nesemnificativå. Nici în PIB ponderea agricculturii nu este una semnificativå, doar 4%. Este adevårat, nici în PIB-ul ¡årilor vestice, spre care ¡intim, agricultura nu are mai mult de 2%, dar acolo industria conexå (utilaje agricole, inputuri, procesare) este mult mai dezvoltatå.
De aceea, Otiman este de pårere cå fårå un proiect foarte serios de ¡arå asumat de statul român, în spe¡å de Ministerul Agriculturii, nu se va reu¿i nimic serios ¿i vom continua så importåm mâncare.
“Un asemenea proiect important trebuie så fie sprijinit pânå î¿i ia avântul, fiindcå omul (fermierul) nu e dispus så se sacrifice, mai ales dacå nu are suficiente fonduri.”
Otiman vede necesar un proiect na¡ional pentru dezvoltarea zootehniei ¿i a procesårii care så se întreprindå cu efort bugetar ¿i cu sprijin puternic al statului.
“Fårå sprijinul statului nu se va reu¿i mai nimic ¿i vom bålti în aceastå situa¡ie mul¡i ani de aici încolo”, este de pårere academicianul.
El observå cå autoritå¡ile române sunt timorate atunci când merg ¿i discutå cu conducerea Uniunii Europene. ªi ar vrea ca România så procedeze a¿a cum fac polonezii: så î¿i impunå punctul de vedere cu privire la ajutorul de stat la contribu¡ia internå.
“Sprijinul oferit de UE este disipat în prea multe direc¡ii. Trebuie alese douåtrei direc¡ii în care så îndrep¡i aceste fonduri, pe care så le dezvol¡i foarte bine. Eu må duc în pia¡å, dar nu gåsesc usturoi românesc, gåsesc doar din cel chinezesc. Atunci de ce am fåcut acest program dacå nu gåse¿ti produsele când vrei så le cumperi?”.
Un alt exemplu pe care îl då este programul tomata, pe care îl considerå mai mult un program politic decât unul real de sprijin al producåtorilor locali.
“Datele aratå cå importul de tomate a crescut. Oare s-a procedat corect ca, politic, så sus¡ii aceastå culturå.”
Dacå nu vom insista puternic pe cele douå direc¡ii, procesare ¿i zootehnie, România va fi în permanen¡å o ¡arå dependentå de re¡eaua de import. Gheorghe
MIRON