ANIMALELOR Dumitru Grigorean> Cum aducem vaca înapoi?

Acolo de unde vaca pleacå, råmâne ¡ara såracå. Nu e vorbå în vânt. Conducåtorii, indiferent de partid, trebuie så aibå o singurå obsesie în legåturå cu satul: ce facem cu cei aproximativ un milion de bårba¡i între 20 ¿i 50 de ani care nu au carte de muncå nicåieri, nu figureazå nici ca ¿omeri nicåieri ¿i care nu pot så ob¡inå un salariu minim pe economie, chiar dacå ar avea

30 de hectare ¿i 10 vaci?

Le dåm ajutoare sociale?

Sau îi determinåm så råmânå culegåtori prin ¡årile occidentale?

Aceastå problemå na¡ionalå gravå nu se poate rezolva fårå o interven¡ie eficientå, nu cu pomeni electorale.

Amdiscutat despre greutå¡ile economico-sociale din satul actual cu inginerul zootehnist Dumitru Grigorean, fermier, pre¿edinte al Asocia¡iei Crescåtorilor de Bovine pentru Carne din România (ACBCR), el însu¿i descendentul unei familii care cre¿te vaci de 300 de ani. Dinastie cu documente.

Acolo, în Pojorâta, Suceava, unde are Grigorean ferma, nu se poate fårå vite.

“Eu m-am nåscut ¿i am crescut printre vaci ¿i ¿tiu bine ce spun. Primele documente au apårut în Pojorâta pe la 1670. Era primul recensåmânt în care apare numele Chiri¡å Grigorean. Familia mea cre¿te animale de 300 de ani în Pojorâta. Nu veniserå austriecii încå”, poveste¿te cu mândrie.

“Am pornit de la 10 vaci de carne ¿i am ajuns la 100. Am transformat fânea¡a în på¿une ¿i nu mai fac fân. Mai bine cumpår absolut tot. Au fost ani buni, când fânul era ieftin. Pu¡ini folosesc porumb de siloz în furajarea vacilor de carne. Un an bun vine o datå la 5 ani.

În ultimele douå luni, am cumpårat fân de 60.000 de lei ca så le pot scoate din iarnå. La pre¡ mai mult decât dublu. Eu sunt dependent de secetå ¿i de pia¡å, de lucråtori pe care nu-i mai gåsesc. Nu mai gåse¿ti nici cu 200 de lei pe zi vara la fân, nu gåse¿ti måcar o femeie la adunat fân.

La cosit nu vine nici cu 300 de lei pe zi pentru cå acei oameni nu mai existå. Cu 10 ani în urmå, fåceai o clacå de 15 oameni ¿i terminai fânul într-o zi. Acei oameni nu mai existå.

De aceea, orice ar face statul, nu se reconstruie¿te zootehnia pocnind din degete ca så aducem vaca înapoi. Dacå iese ultima vacå din grajd, e greu så vinå alta înapoi. Nu se mai poate, n-are cine... Cei care vând lapte în fiecare zi, care au ¿i teren, iau ¿i subven¡ia pe påmânt, care pot lucra ei în¿i¿i, se mai descurcå. Majoritatea au peste 60 de ani. Sigur, mai avem ¿i excep¡ii. Tata cosea la 88 de ani.”

Grigorean a încheiat contracte pe zece ani pentru på¿une, la pre¡uri foarte mari: 1.500 de lei hectarul. Cumpårå fân ¿i lucernå din Bistri¡a ¿i Mure¿, de¿i transportul pe curbele de la Mestecåni¿ e foarte scump. Pe când avea vaci de lapte, cumpåra fân din Boto¿ani.

Are 300 de hectare de på¿une, din care doar 20 proprietate personalå. Cre¿te 130 de vaci. A påstrat vi¡elele în fiecare an. Vinde în primåvarå 22 de tauri.

“Pre¡ul este 16,50 lei kilogramul în viu. E acela¿i pre¡ ca acum 5-6 ani. Scåzuse la 15 lei pe timpul pandemiei. Am avut trei ani la rând numai pierderi. Fermierii må sunå toatå ziua så må întrebe dacå promisiunile ministrului Barbu ar fi adevårate: 460 de euro pe hectarul de porumb siloz, 1.800 de euro pe juninca påstratå, 100 de euro pe hectarul de på¿une... Dacå pânå acum vindeai vi¡ica cu 1.000 de euro, acum po¡i s-o dai cu 1.200.

Un fermier cu 1.000 de vaci ¿tie cå scoate bani în doi-trei ani. Invers, dacå ¿tii cå nu prime¿ti banii, vinzi vi¡elele ¿i nu mai ¡ii la pre¡. Så-i promi¡i bani acum ¿i în martie så-i spui cå nu-i mai dai e grav.”

Fermieri mari au anun¡at cå renun¡å la vaci, chiar dacå vaca de carne a fost sectorul cu cea mai mare cre¿tere. A fost chiar singurul sector care a avut cre¿tere în România. Unii au avut vaci de lapte ¿i au renun¡at pentru cå au considerat cå e mai u¿or så creascå vaci de carne.

“În primul an, subven¡ia a fost foarte mare, dar acum niciun fermier nu poate så spunå cå este pe plus cu vaca de carne. Rezistå doar cei care au altå surså de venit, care mai sperå cå se îndreaptå lucrurile.

ACBCR a crescut cu 800 de capete, fa¡å de 2022. Este o cre¿tere sub 10%. Fermierii vând vi¡ele ¿i dau la export, inclusiv în Turcia. Noi ne bucuråm cå au început så cumpere turcii vi¡ele cu certificat de origine pentru cå a fost un pre¡ mai bun decât se oferå în ¡arå, dar, pe de altå parte, pleacå animalele, pleacå tineretul, råmân mun¡ii pustii ¿i, pe ansamblu, pierdem to¡i. În perioada 2015-2023, la vaca de carne a fost cre¿tere de 8,5 ori, peste 90% raså purå”, spune fermierul.

Porumbul de siloz a fost ieftin la vânzarea din câmp. În primul rând, în august-septembrie, fermierii nu prea au bani så cumpere. Transportul, depozitarea, tasarea, etan¿eizarea silozului sunt cheltuieli care se adaugå la pre¡. De aceea, dupå recoltare, pre¡ul cre¿te.

Ministrul a mai fåcut o promisiune tare: 460 de euro pe hectarul de porumb pentru siloz. Propunerea e bunå. S-a notificat la Comisia Europeanå ¿i s-a primit aprobarea. Adicå nu faci tu ce vrei cu porumbul tåu de siloz...

Noi, ca reprezentan¡i ai fermierilor, trebuie så ne plângem chiar ¿i atunci când ne este bine. Darmite când e råu? Nu este un nårav urât. Trebuie så cerem mereu ceva, nu neapårat bani. Nu mergem toatå ziua la cer¿it.

Cel mai vechi pre¿edinte de asocia¡ie din ¡arå e Toader Nea¡å-Împåratu, iar dupå el, urmez eu... În 13 ani de când s-a înfiin¡at ACBCR, la ultimele întâlniri, am avut ca partener de dialog al optulea ministru. Este îngrijoråtor.”

Existå ¿i riscul ca tot mai mul¡i fermieri så declare cå au fåcut porumb de siloz pentru a lua o subven¡ie dublå.

“Subven¡ionarea suplimentarå a porumbului de siloz este o måsurå bunå. E deja aprobatå de Bruxelles. Va trebui så fim foarte aten¡i în februarie 2024 când începe noua campanie pentru depu- neri. E necesar un control adecvat pentru ca porumbul de boabe så nu fie raportat la siloz.

O propunere foarte bunå este ¿i subven¡ionarea på¿unilor, nu doar pentru cå am propus-o noi. Este un ban în plus pentru cei care mai populeazå regiunile montane.

Tot au fost discu¡ii de ce nu se då sprijin pe litrul de lapte. Politica Agricolå Comunå, de la înfiin¡area Uniunii Europene, are ca principiu fundamental decuplarea de produc¡ie.

Existå doar câteva sectoare pentru care Parlamentul a considerat cå se poate acorda sprijin cuplat, iar acele sectoare trebuie så fie deficitare. Noi nu putem spune cå porumbul de boabe este o culturå deficitarå.”

Dumitru Grigorean a cumpårat pentru ACBCR un teren ¿i a construit un sediu cochet, cu toate utilitå¡ile necesare. Diminea¡a la 4, pre¿edintele vine ¿i då drumul centralei pe lemne pentru ca angaja¡ii så înceapå lucrul în cåldurå. ACBCR se ocupå de registrele genealogice pentru rasele Charolais ¿i Limousine.

“La început, a crescut intens efectivul de Charolais, dar acum s-au cam echilibrat lucrurile: 10.548 Charolais cu tot cu tineret ¿i 11.469 Limousine, adicå 23.000 în total”, spune Costel ºåran, director executiv la ACBCR.

Dacå regulamentul european are ¿i prevederi depå¿ite, care afecteazå zootehnia, documentul trebuie revizuit fiindcå nu e Biblia, a¿a cum sus¡in cei care merg prea des pe la Bruxelles.