06
07
Tabără de artă şi ceva mai mult
Scrisoare de la un magistru
Punctul
10
ProEtnica 2014, se apropie
11
Datoriile au sistat apa la robinete
S@pt@mânal de Mure} }i Harghita
www.punctul.ro
Anul IX, Nr. 489, 11 - 17 august 2014, Preţ: 0,99 RON
Povestea oraşelor ce se visează din nou comună!
www.punctul.ro
www.punctul.ro
EDITORIAL
04
www.punctul.ro
În efervescenţa anilor aderării la Uniunea Europeană, multe localităţi au ales trecerea la un rang mai înalt, în speranţa că noul statut le va aduce şi bunăstarea şi un nivel de trai mai bun. Sperau ca din fondurile europene să poată realiza ceea ce le-ar fi dat dreptul la statutul de oraş. Numai că având statut de oraş ei nu pot accesa fonduri destinate canalizării, introducerii apei potabile, asfaltării drumurilor. Toate acestea fiind condiţii sine qua non pentru statutul de oraş. Cu buletinul de oraş în mână, oamenii aşteaptă o minune care să le permită şi lor accesarea fondurilor europene. La doi paşi de ei, cei care au rămas la nivel de comună, se bucură de facilităţile primite de la UE, plătesc taxe mai mici, impozite mai mici şi localităţile lor se dezvoltă văzând cu ochii. Decalajul între sat şi oraş? Fermierul merge pe asfalt la fermă şi orăşeanul are ,,buda-n curte”! Am analizat situația din: Iernut, Sângeorgiu de Pădure, Miercurea Nirajului, Ungheni, Sărmașu.
Puterea presei Presa – a patra putere în stat. Dacă e așa sau nu, e discutabil, dar măcar într-un aspect presa are o forță formidabilă: forța de a degrada sau de a mări pe oricine. Din păcate, vedem cum adeseori, pe baza unor simple presupuneri, în mass-media apar informații care pot să distrugă viața sau cariera unor persoane, deși judecătorii nu s-au pronunțat asupra vinovăției sau nevinovăției sale. Într-un stat democratic, judecătorii ar trebui să decidă aceste aspecte... Dacă persoanele incriminate și înjosite de presă ies nevinovate din tribunal, cine le reclădește imaginea și demnitatea pierdută la televizor și prin ziare? Probabil nimeni, căci presa adeseori promovează șocantul și imoralul. Dacă e declarată nevinovăția, poate se scrie doar o scurtă consemnare a acestui lucru, după ce persoanele respective au fost arătate
cu degetul timp de sute de minute pe ecranele TV. Ar fi normal ca nevinovații să fie dezvinovățiți cel puțin la fel de mult timp cât au fost incriminați pe marile ecrane. Dar cât de des se întâmplă asta? Probabil deloc! De aceea, sunt lăudabile inițiativele jurnalistice care promovează și altceva decât știrile șocante și mai ales cele care prețuiesc mai degrabă demnitatea umană și valoarea umană decât ratingul. Desigur, în cărțile de specialitate, presa are și rolul de paznic al democrației. Dar granița dintre această „datorie” a presei și goana după senzațional poate fi încălcată cu foarte mare ușurință, de aceea responsabilitatea ziariștilor este foarte mare. Astfel, dacă un medic e bănuit de malpraxis, nu cred că prezentarea detaliată a cazului ar aduce un plus
de democrație în țară. Desigur, ar putea salva viețile unor potențiali pacienți. Dar, e vorba și de cariera respectivului om, în cazul în care e nevinovat. Ar trebui așteptat ca judecătorii să-și dea sentința, iar abia apoi, dacă e dovedită nevinovăția, cazul poate fi prezentat detaliat, pentru intimidarea pe viitor a unor astfel de infractori... Dar de câte ori se face așa? Datoria noastră, a celor care citim, ascultăm sau vedem știrile, este să nu credem tot ce auzim (fiindcă adeseori presa vede senzaționalul chiar și acolo unde acesta nu există), să analizăm ce e bine sau rău din cele prezentate de televiziuni și ziare și mai ales, prim empatie, să nu judecăm ca infractori desăvârșiți pe cei prezentați astfel, adeseori fără dovezi... Titi DÃLÃLÃU