06
2015, un an al investiţiilor
07
Doamnelor, domnișoarelor, cu dragoste
Punctul S@pt@mânal de Mure} }i Harghita
www.punctul.ro
Anul X, Nr. 518, 9 - 16 martie 2015, Preţ: 0,99 RON
10
Festivalul „Sighişoara Blues Festival” 2015 Pentru că bucuria noastră sunteţi Dumneavoastră Doamnelor, se cuvine ca astăzi, să vă oferim toate florile acestui anotimp minunat. Fie ca toate împlinirile frumoase, sănătatea şi spiritul acestei zile să vă însoţească pretutindeni. LA MULŢI ANI!
Comemorarea Secuilor Martiri între tradiţie şi ambiţii politice www.punctul.ro
www.punctul.ro
www.punctul.ro
OPINIE
A treia lună a anului popular se numeşte Mărţişor. Este perioada anului când încep aratul şi semănatul, se curăţă livezile şi grădinile, se oferă mărţişoare şi flori doamnelor şi domnişoarelor... Deși se prezintă paşnică şi plină de flori la prima vedere, luna martie nu a fost lipsită de evenimente sângeroase… probabil pentru a-şi merita numele ce i se trage de la Zeul războiului din mitologia romană!
Memoria colectivă păstrează amintirea unor evenimente dureroase legate de luna lui Marte. Unele mai recente, altele mai vechi, petrecute cu un sfert de secol în urmă sau de peste un secol şi jumătate, evenimentele au devenit istorie şi au rămas prea puţin cunoscute de concetăţenii noştri...
03
Îmi cer scuze, doamnelor şi domnişoarelor… De la o vreme mi-s urâte toate zilele astea ce se sărbătoresc o zi şi apoi se uită. Adică nu atât de impersonal: le sărbătorim o zi şi apoi le uităm. De fapt, nu zilele mi-s urâte. Petrecăreţii ăştia de o zi mi-s urâţi şi mă indispun de mi s-a acrit de sărbătoarea în sine. Mă enervează că suntem patrioţi doar de 1 Decembrie şi apoi scuipăm cu sârg – mă bucur că mă pot gândi şi la excepţii şi chiar la majorităţi, dar tot rămân destui primitivi, ipocriţi, falşi iubitori de „neam şi ţară” (scuzaţi ironia) -, prin ceea ce facem, peste ea ţară, naţiune, trup ce ne suportă încă să o călcăm în picioare. La fel şi cu recent încheiata Zi a Femeii şi cu a sa
derivată Zi a Mamei, zi ce are în centru doamnele şi domnişoarele din această ţară peste care, vă reamintesc, scuipăm cu sârg când nu e ziua ei. Aşa şi cu femeia. O sărbătorim, a sărăciei patriotism (daţi-mi voie să vorbesc în aceiaşi termeni ca despre ţară), de 8 Martie ca apoi să ne-o închipuim tot ca în propaganda comunistă – femeie, mamă, soţie – ce se traduce în mintea multor purtători de pantaloni ca un fel de slujnică, locul e la cratiţă, bucătărie, redusă, fără idei etc. Bineînţeles, acest respect deosebit pe care îl clamează jumătăţile unora dintre doamnele – Femei şi Mame ale noastre – vine de multe ori, la pachet şi cu o ripostă a femeilor ce tinde spre zero, cu agresivitatea
psihică şi fizică. Aşa de drag-dragoste, din respect, din preaplin. Şi atunci iar mi se acreşte de sărbătoare şi de mesaje şi de flori şi de gesturi care nu mai contează de a doua zi. Mă gândesc la disperarea atâtor doamne şi domnişoare care nu au curajul de a-şi lua viaţa în mâini şi de a renunţa la respectul acesta deosebit care le este aplicat cu pumnul, palma, cuvântul zi de zi şi care sunt, nu-i aşa, iubite şi respectate o zi pe an. Pe ele cine le învaţă ce înseamnă respectul? Iubirea? Lipsa umilinţei? Liniştea? Visul? Ligia VORO