Revista Punkt, nr. 40-41, 2012 by Punkt.md

www.punkt.md

o p i n i i

p l ă c e r i

c a r a c t e r e

nr.

40-41

despărțiri

interdicții pierderisi raideri

Alexandru Dabija Petru Oistrih Silvia Radu Daniel Racovita Dan Lîsîi

Furio Poveste

PETRU și CHIRIL LUCINSCHI Povara manusilor albe

Victor-iile Nataliei Barbu

sau ce i-au prezis stelele fiului sau

CRISTI ALDEA-TEODOROVICI Cristoforta atractiei

Culisele fierbinti ale calendarului 2012

www.cartier.md

Casa Cărții,

bd. Mircea cel Bătrân, nr. 9, Chișinău. Tel./fax: 34 64 61. E-mail: casacartii@cartier.md

program: 10-18 Sâmbătă Duminică

Librăria9,

str. Pușkin, nr. 9, Chișinău. Tel.: 22 37 83. E-mail: libraria9@cartier.md

program: 10-18 Sâmbătă Duminică

Librăria din Hol, str. București, nr. 68, Chișinău. Tel.: 24 10 00.

E-mail: librariadinhol@cartier.md

program: 9-18 13-14 Sâmbătă Duminică

Librăria din Centru,

bd. Ștefan cel Mare, nr.126, Chișinău. Tel.: 21 42 03. E-mail: librariadincentru@cartier.md

program: 9-18. Sâmbătă: 9-16. Duminică

content:

nr 40-41 / ianuarie - februarie 2012

012.

Tema numărului: Cel care a plecat

012.

2011: despărŢiri, interdicŢii, pierderi şi raideri

de Gheorghe Erizanu

Coperta noastră: Tania Cerga & Pasha Parfenii (calendarul Punkt) imagine: Anshulesik, make-up & coafură: Afrodita

020.

Un drum pavat cu bune intenŢii… Istoria este un cimitir al intenţiilor

umane

de Virgil Pâslariuc

024.

director Angela Braşoveanu redactor-şef adjunct

Viorica Mija

redactor-şef punkt.md

Moni Stănilă

autori

de Sorin Hadârcă

Lucian Mîndruţă Virgil Pâslariuc Sorin Hadârcă Sorina ştefârţă Alexandru Vakulovski Valentin Guţu

art director

Artemie Palii

web design

Mihai Roman

fotografi

026.

T rialog

Petru şi Chiril Lucinschi Tată și fiu

de Ana Popenco

Fernando Eichenberg

redactor/corector

CĂlĂtorie de la A la A sau cum (nu)

se bate apa în piuă

040.

Pu nkt citat

Masele şi puterea sau luptă dreaptă, luptă stângă

de Angela Stafii

042.

Anshoulesik Florin Tăbârţă

Pu nkt pe relații

După faptă şi iubire sau de ce buricul

Veaceslav Sârbu

este locul de verificare a relației autentice

Ramin Mazur

de Angela Stafii

Constantin Grigoriţă

044.

Nata Moraru director publicitate pr & evenimente promovare, difuzare contabil-șef tipar

Pu nkt profil

Élisabeth Badinter revoluțiile

Maia Lefter Corina Manole

feministe, bărbații gravizi și trambulina spre viitor

Anastasia Taburceanu Roman Roman Combinatul Poligrafic

de Fernando Eichenberg

048.

Pu nkt profi

DAN LÎSÎI chirurgia îl face modest pe oricine

Au contribuit:

de Angela Brașoveanu

Ana Godzina I Vlaicu Bunduchi I Lukas Dvorak I Elena Spinachi I Olga Ghilca I Mihai Bologan I Vasile Ernu I Boris Cremene

publicație periodică independentă despre opinii, plăceri și caractere. Chişinău, strada Bucureşti 68, biroul 535. Telefon: +(373) 22 98 25, +(373) 22 98 16. Ne puteți vizita on-line pe www.punkt.md

Viața u nui artist. Prima probă

ALEXANDRU DABIJA teatrul unui singur

regizor

de Viorica Mija

064.

Facebook facebook.com/Revista PUNKT Twitter twitter.com/Revista PUNKT

058.

Pu nkt ico n

VICTOR-IILE NATALIEI

Indice Poşta Moldovei - 31841, Indice Moldpres - 31841

de Nata Mișin

nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

content: 071.

150.

Pu nkt povești

Furio poveste

Clubul hedo niștilor

EVADARE DIN COTIDIAN VINUL DE GHEAŢĂ:

WINE NOT?

de Ana Popenco

de Corina Manole

076.

Copilărie fără moŞi

156.

Pu nkt reco mandă

158.

Bursucul gastric

Apa vieŢii Made in Moldova

d e A l e x a n d r u Va k u l o v s k i

077.

Un joc de popice sub brad

Mielul, gerul şi inspiraŢia metode

de Moni Stănilă

078.

simple, dar eficiente de tratare a tristețurilor hibernale

Cel mai fru mos oraș din lu me

Macarale

084.

de Olga Ghilca

164.

Pu nkt profi

de Angela Brașoveanu

PETRU OISTRIH Șaten, emerit, dependent de teatru, nu propuneţi haltură

064.

164.

de Ina Jeltova

090.

Pu nkt pe glob

Ecuador

Making of

Culisele calendarului Punkt 2012

116.

Pu nktograf

058.

CRISTi ALDEA-TEODOROVICI CRISTOFORȚA ATRACȚIEI

de Ana Popenco

124.

026.

Spărgătoarea de nuci

gladiatorul cu acul în mână

134.

de Angela Aramă

130.

Pu nkt reco mandă

Calea spre perfecŢiune trece prin SANCOS

i n t e r v i u c u Va l e r i u O g l i n d ă

134.

Pu nkt acasă

040.

Silvia Radu mica-mare unire

de Angela Brașoveanu

146.

Cel care a plecat

Troleibuze.md

de Ana Popenco

116.

meritul cinic TOP cinci Arată votul, b..a!

Vladimir Gură de (bal)Aur

4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile sau sarcină întreruptă de preşedinte

Bio-politician, în faza de re-degenerare

Supărat sunt, Doamne!

01 02 03 04 05

Marian Lupu, Preşedinte interimar pentru insistenţa cu care s-a ţinut de capul deputaţilor ca să-i arate ce au ei mai liber convertibil - votul! Visul măreţ al lui Marian Lupu, neobositul aspirant la fotoliul de şef al statului, s-a spulberat iarăși. Acum definitiv. Și asta, după ce zona sublimului ţel a fost „întinată” de neafiliatul, dar neostoitul Mihai Godea, pe care îl credeam cu toții în aceeași caleașcă cu candidatul (eternul farmec al cacofoniei apare exact unde îi este locul). Curtea a dat un verdict care a avut consecinţe dramatice pentru parcursul prezidenţial al ad-interim-ului Lupu: abdicarea de la mirificul tron. „Voi râdeți, b..a, dar omului i-i greu!"

Vladimir Voronin, lider PCRM pentru perlele pe care le aruncă fără cruţare la picioarele fanilor. În ultima sa înfăţişare publică, readus cu picioarele pe pământ de medicii Lecisanupr-ului şi după ce a silabisit mesajul ideologic din partea lui Mark Tkaciuk, Vladimir cel Voronin nu i-a dezămăgit pe fanii săi, înroşiţi de aşteptare. A scos coşul cu perle şi a început să le arunce în stânga şi-n dreapta. Dar, ca de obicei, ba l-a luat gura pe dinainte, ba valul pe dinapoi, până s-a ajuns la bilanţuri… fatale. După ce i-a etichetat pe toţi cei care au „moacă” prea inteligentă şi funcţii prea din cale-afară, demiurgul pcrm a îngropat-o de vie pe pnl-ista Vitalia Pavlicenco. Care, cică, a răcit la proteste şi şi-a dat obştescul sfârşit în braţele ţării-mumă. Să nu știe oare chiar el, atoateștiutorul, că Vitalia e neam cu Nemuriciul?

Oazu Nantoi, aspirant la preşedinţie pentru talentul de esculap cu care a diagnosticat boala politicii moldoveneşti. Greaţa. Greaţa este simptomul care te apucă atunci când te gândeşti, dară mite când te apropii de bucătăria politică. La examenul medical, pe care l-a susţinut pentru dosarul de preşedinte, analistul Oazu Nantoi s-a plâns doctorilor de senzaţia permanentă de greaţă, care-l apucă în cele mai nepotrivite locuri şi în cele mai nebănuite situaţii, mai ales atunci când e cu gândul la destinele ţării. După ce l-au pipăit şi adulmecat, doctorii l-au lăsat… să treacă. Cine dă cu piciorul într-un preşedinte cu greaţă de haos şi care-şi scurge cu jertfire de sine vezica biliară numai să-i fie ghini poporului?

Iurie Roşca, ex-lider PPCD pentru agilitatea (50 de ani, totuşi) cu care revine la dulcea sa zăbavă, căţăratul în copaci. S-a răzgândit. După ce și-a tăiat singur creanga politică pe care stătea şi a lăsat conştiinţa creştin-democrată la mintea copiilor, Iurie Roşca a ieșit de sub ruina propriei imagini și a revenit în scenă. Scenariul pe care merge este al dracului de cunoscut - protestele. Parcă întrun gând cu PCRM, dar fiecare cu grămăjoara lui cum se declară, Roşca scoate lumea în stradă şi se plânge de… persecutări. Noi avem senzaţia de déjà vu. Dar un lucru nu pare la locul său. Nici în dreapta, nici în stânga lui Roşca nu se regăsesc vechii săi apostoli. I-o fi sechestrat, iarăși, răuvoitorii?

Valeriu Zubco, Procuror General pentru curajul cu care și-a recunoscut în public propria impotență... profesională. După un an de muncă silnică în slujba poporului și pentru înfricoșarea bandiților, Procurorul General a raportat... succesele. Am ascultat și noi atent, dar (nesimțiți ce suntem!) nu le-am remarcat. Pe măsură ce Procurorului i se lărgea gura într-o inexplicabilă mulțumire de sine, nouă ni se strângea pungă. Pe lângă statistica de ocă mică, cele mai odioase crime ale anului 2011 rămân, cum ne-a dovedit-o, învăluite în mister. De ce oare, ne întrebăm, e atât de supărat și afectat domnul Procuror atunci când găsește pe pragul Procuraturii ba un măgar, ba ce iese de sub coada lui?

nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

autorii noștri: Florin Tăbârţă

Pictor de profesie şi fotograf de vocaţie. Sau invers. Sau, mai degrabă, şi una, şi alta. Pe care le îmbină şi le pune să se ostenească pentru un scop comun. E „vocea raţiunii”, de care avea nevoie Punkt pentru a-şi „cuminţi” ideile trăsnite. Nu înghite sur realismul, dar are gust pentru tot ce e monumental şi gospodăreşte făcut. În Punkt ilustrează povestea furiosnails-ilor, dar şi pe cea a chirurgului Dan Lîsîi. Este un îmblânzitor recunoscut al gadget-urilor de toată mărimea şi culoarea, fapt la care vom reveni în numărul viitor.. (pag. 48, 71, 134)

Sorin Hadârcă

Înainte de a se reprofila în domeniul politicilor publice, a pus umărul la dezvoltarea Băncii Naționale. Apoi, tot acest umăr a fost de tare mare ajutor la Rehink Moldova. Cititor înfocat și izvor nesecat de spirite, pe care le presară pe blogul său, în așteptarea culegătorilor. În Punkt-ul de faţă „ţese”ozoare uzbece cu doi ochi şi o gură, cum declară. În consecinţă, este pus în situaţia să tragă cu ochiul al treilea, cel de veghe, la isprăvile economice ale ţării în anul care a trecut pentru noi tot cu buzunarele în standby. (pag. 24)

Anshulesik

Un parcurs profesional care intră în coliziune cu talentul și carisma. Cum le e firea amândurora, nu ocolesc semnele de interdicţie, ci deraiază conştient de pe carosabilul neted în proiecte neaşteptate, pline de controverse. Cum era şi de aşteptat, fotografii-artişti nu puteau trece neobservați de Punkt. În numărul de față, cu altă colecție de fotografii ”hot sur”. Şi Calendarul Punkt, making of-urile căruia le găsiţi tot aici.. (pag. 90)

Virgil Pâslariuc

Doctor în istorie și prodecan al facultății de Istorie și Filosofie a USM. Ne-a făcut dependenți de rubrica sa, pentru că în afară de fapte, pilde uitate, dar şi childuri băgate de la sine înţeles, aduce o nouă viziune asupra istoriei. Una mai puțin didactică, dar mai ancorată în realitățile în care ne ducem leatul, vorba premergătorilor. Aşa cum anul 2011 a fost aruncat în gura istoriei, Virgil Pâslariuk îl „asimilează” şi-l pune la Punkt. (pag. 20)

Fernando Eichenberg

Este corespondent al cotidianului brazilian Zero Hora și comentator la TV5 Monde. Locuiește la Paris, dar ”pescuiește” prin toată lumea pesonalități care, spre marea noastră nedumerire şi dezamăgire, nu vor ajunge niciodată în Moldova. Totuşi, teleportate pe plai mioritic de talentul interpretativ al lui Boris Cremene, vip-urile adevărate ajung la... Punkt. În numărul deschis, citiţi despre Elisabeth Badinter, revoluţiile feministe, bărbaţii gravizi şi trambilina viitorului. (pag. 446)

Moni & Sandu

Moni (poeta Moni Stănilă) spune că viaţa ei e un tren în viteză, dar a reușit (nu ştim cum)să-l tragă în vagon pe Sandu(scriitorul Alexandru Vakulovski). Ca după o călătorie de scurtă durată în acelaşi cupeu (cam de vreo 7 zile) să zică Moni: Postoi porovoz. S-au căsătorit. S-au stabilit la Chişinău, dar trenul încă tuc-tuc-tuc. Scriu. Fiecare în colţul lui. Acum au şi un loc comun. Punkt. În numărul prezent - amintiri din trecut despre moș Crăciunul ei și moș Gerilă al lui. Primiţi scriitorii? vedeți în pagina 76.

Roman Rybaleov

Este fotograful cu care ne leagă o prietenie mai veche şi împreună cu care am trecut prin ciur şi prin dârmoi. Tocmai de aceea, reuşim să ne sincronizăm ideile, fără multă vorbăraie. De astă dată, Rybaleov i-a prins în obiectivul său pe prezenţii în revistă Petru şi Chiril Lucinschi, într-o şedinţă foto cu imagini din trecut. (pag. 26, 84)

nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

0 00 00 0 0 00 9 3 0 0 00 0 0 31 8 2 0 0 0 00 0 0 0 2 0

00 0 00 00 0 0 0 0 00 00 00 31 0 0 0 00 30 0 0 0 0 00 00 s

00 00 l

0 0 0 0

0 00 0 0 0

5 06 07 0 8 4 04 0 8 03 01 02 03 04 05 09 05 2 0 0 1 0 0 0 00 0 0 0 0 0 1 0 2 0 3 0 6 0 1 0 0 04 7 1 0 0 0 0 0 0

00 30 00 9

00 05 06 07 08 09 05 09 0 0 0 3 0 41 0 2 0 3 0 4 0 5 0 6 01 0 1 0 6 1 0 2 0 0 0 0 00 00 01 02 03 0 7 0 1 1 0

1 02 0 0 0

00 0

0 5 0 0 0 06 07 08 09 7 6 5 0 0 0 0 0 0 0 3 0 42 0 3 0 4 0 5 0 6 07 0 10 1 7 0 0 0 0 0 00 01 02 03 04 8 1

raideri

pierderi

interdicČ&#x203A;ii

despÄ&#x192;rČ&#x203A;iri Č&#x2122;i

a rie ri e

25 26 27 28

b m rie g bri u e

0 26 20 21 22 23 24 27

25 26 27 2 8 25 2 24 9 22 23 24 25 3

ce m i b e o c t m rie se o b r p m ie

m p r a e fe a i l i r i b t a ru i e n a e

m u

0 6 10 11 12 13 14 17 15 1 1

09 08

1 0 1 08 14 15 16 17 18 1 4 1 8 1 07 13 11 12 13 14 15 1 9 2 5 1

28 0 23 2 3 2 2 2 0 2 1 2272 2283 2 4 2 5 2 9 0 0 2 1 1 9 2 5 2 63 2 4 2 5 2 9 3 0 2 6 3 0 26 2 3 2 0 18 4 2 2 1 2 2 7 00 7 20 21 22 23 7 23 21

1 12 13 14 18 1 1 1 0 1 11 8 09 15 16 17 18 19 2 15 1 9 2 0 0 14 12 13 14 15 16 0 2 6 1 7 13 11 9 10 11 12 13 17 1

13 12

2 0 00 30 28 00 0 0 00 2 7 0 0 0 0 03 0 3 1 0 00 9 3 8 2 9 2 2

2 24 3 2 2 4 2 5 9 23 1 22 2 2 6 30 23 24 2 5 2 22 20 21 22 2 7 3 1 19 20 25 26 27 28 29 306 27 28 1 24 25 26 27 8 19 24 2 0 8

5 1 2 2 3 1 0 1 0 6 4 2 15 1 9 1 11 1 1 0 10 15 16 17 18 19 216 1 17 1 2 8 09 14 3 14 15 16 17 0 2 7

t e x t d e G he o rghe E rizanu

2011 a fost un an al interdicțiilor × Catalanii au interzis corida. Motivele oficiale au fost cele ale apărătorilor animalelor. Neoficial, corida era privită de catalani ca o distracție impusă de spanioli. Atmosfera din zilele coridei de la Pamplona va rămâne doar în textele lui Hemingway. × Rusia a interzis importul de lapte din Republica Moldova. × Franța a interzis utilizarea cuvintelor „Facebook” și „Twitter” în emisiunile tv. × Georgia a interzis utilizarea simbolurilor fasciste și comuniste. × Belarusul a interzis importul de vinuri din Republica Moldova. × Lvivul a interzis utilizarea simbolicii comuniste. × Hamas a interzis fumatul în automobile în Sectorul Gaza. × Ministerul Transporturilor din Republica Moldova a interzis accesul lui Muammar Gaddafi și al familiei sale pe teritoriul Republicii Moldova. × VilnIusul a interzis cerșitul și pomana pe teritoriul Lituaniei, ambele gesturi fiind privite ca infracțiuni, care se pedepsesc administrativ.

Cel care a plecat

2 01 1 : despă rț iri, interdicții , pierderi și raideri

4 ianuarie Se stinge din viață Mohammed Bouazizi, negustor de fructe și legume din piața Sidi-Bouzid, Tunisia. În semn de protest împotriva fărădelegilor administrației locale, Bouazizi și-a dat foc la 17 decembrie 2010. Acesta a fost începutul „primăverii arabe”.

14 ianuarie În Republica Moldova este învestit Guvernul Filat 2, cu 16 ministere, patru vicepremieri și un prezidiu al Guvernului, prin sprijinul acordat de cele trei partide ale Alianței pentru Integrare Europeană.

04. I. 2011

1 4 . I. 2011

14 ianuarie Președintele Zine el Abidine Ben Ali a cedat puterea în Tunisia, după 23 de ani de aflare în fruntea statului. Ben Ali a fugit în Arabia Saudită. 14 ianuarie Începutul protestelor de la Bayda din Libia. A doua zi, proteste antiguvernamentale au izbucnit și la Benghazi, al doilea oraș ca mărime din Libia, care a intrat sub controlul rebelilor în câteva zile. 1 8. I . 2 01 1 18 ianuarie Moare Cristian Pațurcă, autorul celebrului „Imn al golanilor”, compus în timpul protestelor din 1990, împotriva lui Ion Iliescu. 19 ianuarie Saif al-Islam Gaddafi, unul dintre fiii dictatorului libian, a vizitat la Chișinău expoziția de pictură a Nicoletei Stati.

06. III. 2 0 1 1

25 ianuarie Inspirați de revolta din Tunisia, egiptenii s-au adunat în masă la Cairo, pentru a cere demisia președintelui Hosni Mubarak. După 18 zile, protestele s-au încheiat cu demisia lui Mubarak.

11. I I I . 2 0 11

6 martie În Daraa, Siria, forțele de securitate au arestat 15 copii pentru că scriau sloganuri antiregim pe ziduri, și i-au torturat.

11 martie „Reformele sunt dificile, dar trebuie să le faceți”, a spus Joseph Biden, vicepreședintele SUA, într-un discurs public, ținut în scuarul Teatrului de Operă și Balet din Chișinău. Este prima vizită a unui oficial american de asemenea rang în cei 20 de ani de independență ai Republicii Moldova. Pe 10 – 11 februarie 1992, Chișinăul a mai fost vizitat de secretarul de stat american James Baker.

11 martie Centrala nucleară de la Fukushima, Japonia, care face parte din primele 15 ca mărime din lume, rezistă unui cutremur devastator, dar generatoarele sale de rezervă, care asigură în prima etapă funcționarea blocurilor 2 și 3, sunt scoase din funcțiune de un tsunami. Pentru generatoarele de rezervă nu au fost construite sisteme de protecție. Noile generatoare, care au fost aduse din rezerva armatei naționale, nu pot fi conectate la timp. Ștecărele lor sunt de alt format decât cel al prizelor de la centrală. În urma acestui incident, guvernul german a decis să renunţe la energia nucleară.

11. III. 2011

1 1 . I I I . 2 01 1

15 martie Zeci de mii de sirieni s-au adunat în capitala Damasc, în orașele Alep, Al-Hasakah, Daraa, Deir ez-Zor și Hama. Guvernul a răspuns cu brutalitate. Peste 4000 de civili sirieni au fost uciși de regimul președintelui Bashar al-Assad pe parcursul anului.

0 8. I V . 2 0 1 1

8 aprilie Alexandru Tănase, ministru al Justiției în Guvernul Filat, este numit judecător la Curtea Constituțională. 2 mai Osama ben Laden a fost lichidat de către un comandos american în locuința sa din Pakistan. Corpul lui a fost aruncat în mare.

0 2 . V . 2 0 11

4 mai Mihai Godea, vicepreședinte al PLDM și șeful fracțiunii parlamentare, și-a prezentat demisia din partid și din fracțiune, devenind deputat neafiliat. Colegii săi de partid sunt uimiți de acest gest. nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

Cel care a plecat

2 01 1 : despă rț iri, interdicții , pierderi și raideri

0 6. V . 2 0 1 1

6 mai Victor Bodiu, candidatul PLDM la alegerile pentru funcția de primar al Chișinăului, se retrage din cursă în favoarea lui Dorin Chirtoacă, candidat al PL.

14 mai La hotelul Sofitel din New York este arestat, pentru agresiune sexuală, Dominique StraussKahn, șeful FMI. În urma publicării unui raport secret al FSB-ului rusesc, citat de EU Times, se susține că DSK a fost arestat pentru agresiune sexuală, după ce acesta a descoperit că tot aurul depozitat în US Bullion Depository „lipsește sau/și nu a fost inventariat”. Potrivit acestui raport, Statele Unite au început „să tragă de timp” în legătură cu promisiunea de a livra către FMI 191,3 tone de aur, conform acordului din aprilie 1978. Este una dintre versiunile teoriei conspirației. În cazul lui DSK, acestea sunt foarte multe. Unicul lucru cert e că DSK este sau a fost un mare iubăreț. 1 4 . V. 2 01 1 5 iunie Alegeri locale generale în Republica Moldova. 7 iunie Premierul Vlad Filat declară într-o emisiune tv că după turul doi al alegerilor locale generale va dezvălui numele „păpușarului”. 7 iunie Este ucis cu o mașină-capcană, în plin centrul Chișinăului, Igor Țurcan, șeful Federației de Tenis din R Moldova și de campanie electorală a lui Mihai Godea. 19 iunie Dorin Chirtoacă, candidatul PL, îl devansează în turul doi la Primăria Chișinăului pe Igor Dodon, candidatul PCRM. 10 . VI . 2 0 1 1

19. V I. 2011

24 iunie Vlad Filat spune public ceea ce toată lumea știa: „Păpușarul” este Vlad Plahotniuc”, vicepreședinte al Parlamentului Republicii Moldova, coleg de Alianță.

4 iulie Premierul Vlad Filat începe consultări cu societatea civilă, partidele parlamentare şi extraparlamentare, sindicatele, mediul de afaceri, precum şi cu ambasadorii acreditaţi în Republica Moldova. Iniţiativa a stârnit critici în rândul politicienilor din Alianţă. 10 iulie A apărut ultima ediție a săptămânalului News of the World, editat de filiala britanică a grupului News Corp, deținut de miliardarul Rupert Murdoch. Tabloidul se afla în centrul unui scandal imens, legat de interceptări ilegale ale unor telefoane.

21 iulie Liderii zonei euro au convenit asupra unui al doilea pachet financiar, de 109 miliarde de euro, pentru sprijinirea Greciei, la care se va adăuga o contribuţie a sectorului privat de 50 de miliarde de euro, până în anul 2014. De asemenea, Portugalia a devenit în aprilie cea de-a treia ţară din zona euro care a încheiat un acord de finanţare externă cu UE şi FMI, după Grecia şi Irlanda. Tot din cauza crizei, premierii Greciei şi Italiei, George Papandreou şi Silvio Berlusconi, şi-au dat demisia, fiind înlocuiţi de tehnocraţi. 30 iulie Premierul Vlad Filat anunță Procuratura Generală despre un atac de tip raider asupra sistemului financiar al Republicii Moldova, după o decizie dubioasă luată de judecătorul Nogai de la Bender. Au fost atacate acțiunile următoarelor bănci: Banca de Economii (16%), VictoriaBank (5%), UniversalBank (78%), MoldovaAgroindbank (27,5%). Acțiunile au fost tranzacționate către firme din zona off-shore. Printre păgubiți se află și importanți investitori europeni.

30. V II. 2011

06. VI I I . 2 01 1 6 august Agenţia de evaluare financiară americană Standard & Poor's a redus la începutul lunii august, în premieră, ratingul Statelor Unite, de la „AAA" la „AA+", din cauza divergenţelor politice de la Washington, care au împiedicat adoptarea unor măsuri concrete de reducere a deficitului bugetar şi datoriei publice. Neînţelegerile dintre politicieni au adus SUA în pragul unui default tehnic.

17. IX. 20 1 1

7 august În Londra au loc cele mai violente revolte populare înregistrate în ultimele decenii, pentru oprirea cărora premierul britanic David Cameron a mobilizat zeci de mii de poliţişti. Primele tulburări au izbucnit în urma unei manifestaţii în care protestatarii cereau să se facă dreptate după moartea unui bărbat de 29 de ani, Mark Duggan, omorât într-un schimb de focuri cu poliţia în cartierul londonez Tottenham. Febra revoltei a cuprins şi alte oraşe, printre care Bristol (sud-vest), Liverpool (nord-vest) şi Birmingham (centru). Poliţia a arestat sute de demonstranţi.

17 septembrie La New York s-a declanșat prima mișcare populară împotriva autoritarismului din Statele Unite. „Occupy Wall-Street” a început la inițiativa organizației canadiene AdBusters Media Foundation, cunoscută pentru reclamele sale „anti-consumatorism”, care propunea o ocupare pașnică a Wall Street-ului – simbolul mondial al oligarhiei financiare, ca semn de protest împotriva adâncirii prăpastiei dintre bogați și săraci în America.

23. IX. 2011

23 septembrie Dumitru Pulbere, președintele Curții Constituționale, declară în cadrul unei emisiuni tv că dacă Parlamentul nu alege președintele și nu se dizolvă, atunci după 28 septembrie putem vorbi de „uzurparea puterii în stat.” nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

Cel care a plecat

2 01 1 : despă rț iri, interdicții , pierderi și raideri

28 septembrie Dumitru Pulbere este demis din funcția de președinte al Curții Constituționale. 4 octombrie Alexandru Tănase, cel mai tânăr judecător din istoria Curții Constituționale, devine președinte al acestei instituții supreme. 5 octombrie După o boală incurabilă, la 56 de ani, se stinge din viață Steve Jobs, vizionarul de la Apple. Filosofia lui de viață era simplă. Moda e ceva frumos la început. Cu trecerea timpului, ea se urâțește. Arta poate să fie urâtă la început. Ulterior, oricum, devine frumoasă. Jobs voia să facă ceva care să devină frumos odată cu trecerea timpului. 0 5. X . 2 01 1

12. X. 2011

12 octombrie În Rusia au fost închise centrele de dezalcoolizare, cunoscute în popor ca „vîtrezviteli”. Primul centru a fost deschis în 1902, la Tula, de către medicul Fiodor Arhanghelski. 20 octombrie Este capturat și ucis, în apropierea orașului său natal, Sirt, Muammar Ben Muhammad Abu Meniar Abdel Salam Ben Hamid el-Gaddafi, liderul frățesc și conducătorul Marii Iamahirii Arabe Socialiste Populare Libiene.

04. XI. 2011

2 0 . X . 2 0 11

4 noiembrie Igor Dodon, Zinaida Greceanâi și Veronica Abramciuc părăsesc fracțiunea PCRM, aderând ulterior la Partidul Socialiștilor. 18 noiembrie Tentativă eșuată în Parlamentul Republicii Moldova de alegere a președintelui statului. 11 decembrie Primul tur al alegerilor prezidențiale la Tiraspol. Președintele etern al Republicii Moldovenești Nistrene, Igor Smirnov, unul dintre candidați, ocupă abia locul trei în preferințele electoratului. 16 decembrie Tentativă eșuată în Parlamentul Republicii Moldova de alegere a președintelui statului.

1 7. X I I . 2 0 11

17 decembrie Liderul nord-coreean Kim Jong-Il, în vârstă de 69 de ani, a murit din cauza unei crize cardiace. Munca intensă pentru binele poporului iubit l-a epuizat pe Marele Conducător. Informația a devenit publică cu două zile mai târziu. Iar poporul nord-coreean a deplâns moartea Marelui Conducător zece zile. După care, cei care nu au vărsat suficiente lacrimi amare au fost arestați și trimiși la corecție în lagăre de muncă.

17 decembrie Se stinge din viață Cesária Évora, interpreta din Capul Verde, care și-a început cariera muzicală prin baruri, pentru țigări și băutură. A devenit cunoscută și apreciată pe la 50 de ani. A fost la Chișinău. A refuzat o întâlnire cu președintele Voronin. A preferat ceea ce preferă toate doamnele lumii: shopping prin magazinele de pe Bâc. 1 7 . X I I . 2 01 1 18 decembrie La 75 de ani, după o boală incurabilă, se stinge din viață disidentul, scriitorul, ultimul președinte al Cehoslovaciei și primul președinte al Republicii Cehe, Vaclav Havel. A acceptat să fie un președinte de tranziție. De o jumătate de an. Dar a fost nevoit să ducă această povară două termene prezidențiale. A fost mult mai iubit și mai apreciat în străinătate decât în propriile țări. 1 8. XII. 2 0 1 1

24 decembrie Peste 50 000 (unele surse vorbesc de 120 000) de manifestanți au ieșit în stradă, în centrul Moscovei, pentru a protesta față de rezultatul alegerilor parlamentare din 4 decembrie din Rusia. 25 decembrie Fostul speaker al Parlamentului din Transnistria, Evgheni Șevciuk, a devenit președinte al republicii separatiste vecine cu R Moldova, după ce a fost votat de 73,88% dintre electori în turul al doilea.

2 4 . X I I . 2 01 1

nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

Cel care a plecat

Un drum pavat cu bune intentii…

Istoria este un cimitir al intenţiilor umane Ca în orice cimitir, aici poţi găsi atât proiecte bune (parcă mai multe), cât şi pe cele rele. Ca şi oamenii, unele dintre ele s-au născut moarte. Altele s-au stins, fiind parţial realizate. Multe dintre ele, promiţătoare la începuturi, au sucombat din cauza unei aplicări defectuoase. De altfel, aşa cum arată aceeaşi Istorie, o intenţie (bună) în sine nu presupune în mod automat şi reuşita ei.

T e x t d e V irgil p â slari u c / Foto d e A nsh u lesik  Doriți să discutați cu autorii și cititorii revistei "punkt"? accesați site-ul www.punkt.md

in cele mai vechi timpuri, la nivel rudimentar, oamenii au încercat să-şi planifice acţiunile, să le dea un sens şi finalitate, astfel că avem multiple mărturii în acest sens (arheologice, iconografice, etnografice etc.). Apoi sistemele religioase erau chemate să reglementeze viaţa comunităţilor, consfinţind nişte norme care ar ghida oamenii spre obiectivele propuse. Încălcarea acestor norme însemna nu doar un act antisocial, ci şi un afront adus Divinităţii, care devenea elementul organizator al comunităţii. Păcatul nu era altceva decât încălcarea voinţei divine. Bunăoară, Păcatul originar la vechii evrei şi apoi la creştini însemna că Adam nu l-a ascultat pe Dumnezeu, muşcând din fructul oprit (şi nu „mărul”, cum crede multă lume cultă la noi), cel al cunoaşterii Binelui şi Răului. Cu toate acestea, anume în acest episod omul a realizat pentru prima dată dreptul său de a alege (liberum arbitrum), dăruit de Dumnezeu, odată ce-l face după „chipul şi asemănarea sa”. Că alegem mereu anapoda este o altă problemă, dar aceasta, din păcate, stă în însăşi natura omului. Poate primul exemplu în privinţa intenţiilor omenirii în raport cu Divinitatea ni-l prezintă legenda Turnului Babel (Geneza, 11, 1-10). După Potop, oamenii aveau o singură limbă (adamitică) şi un singur neam. Dar parcă experienţa diluviului nu i-a învăţat nimic, încât iarăşi au ieşit din cuvântul lui Dumnezeu. Ei îşi construiesc un oraş, ca apoi să încerce construcţia unui turn înalt, prin care voiau să atingă Cerurile. Textul nu ne dă explicaţii ce căutau ei acolo - pe Dumnezeu ori pe Necuratul - , dar Primul a crezut că pe cel din urmă. De aceea, coboară pe pământ şi vede că proiectul este periculos, iar unitatea dăunătoare („Iată, un neam şi rost tuturora, şi aceasta au început a face”), deoarece poate duce la realizarea obiectivelor propuse („Acum nu va lipsi pentru dânşii toate câte vor apuca a face”). Ca rezultat, le dejoacă planurile amestecându-le limbile, făcându-i să nu se înţeleagă între ei, şi-i risipeşte prin toată lumea. Aşa apar limbile, neamurile şi… emigraţia. Ca şi orice text biblic, pasajul este extrem de proteiform şi ne poate îndrepta spre mai multe asocieri. Ne vom opri asupra câtorva din ele. Prima este metafora spiritului iscoditor al omului, care nu se mulţumeşte cu ce are (aveau, în fond, o limbă şi chiar unitate „naţională”, ce le mai trebuia?), încercând să obţină ceva mai mult. În viziunea Bisericii, acesta era un rod al Păcatului originar (atunci omul a cunoscut ce e Binele şi Răul), de aceea a fost în permanenţă prigonit: nu trebuie să dorim mai mult decât ni se permite, iar Cunoaşterea este Turburare (Babilon). Poporul trebuia să ştie doar atâta cât i se indica. Nu întâmplător, anume acest lucru au dorit să-l îndrepte filosofii din secolul al XVIII-lea, care doreau să ilumineze poporul, ţinut în „întuneric” de Biserică. Alta este metafora controversată a Urbei. Astfel, oamenii şi-au construit un oraş, o cetate, abandonând traiul în sânul Naturii, unde trebuiau să-L proslăvească pe Demiurg, aşa cum le era rostul. Prin acest abandon semantica oraşului se plasează de la bun început într-un spaţiu al rebeliunii şi protestului împotriva voinţei Divine. Spaţiul urban este interpretat ca o concentrare şi un simbol al Păcatului şi al intenţiilor absconse/necurate ale omului, temă ulterior dezvoltată în legenda Sodomei şi Gomorei (de altfel, majoritatea înţelege simplist în acest caz că este vorba doar despre nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

Cel care a plecat

 Un drum pavat cu b u ne intenȚii …

homosexualitate, care reprezintă numai un atribut, nu şi o cauză). Nu întâmplător, hunii erau văzuţi de Biserică drept un bici al lui Dumnezeu (flagelum Dei). Acest trib barbar avea o idiosincrasie faţă de oraşe, considerându-le ceva impur, nefiresc, nenatural, pervers, de aceea le distrugeau acolo unde le ieşeau în cale cu o ferocitate amestecată cu plăcere. Se ştie, de asemenea, că ei au trecut prin spaţiul nostru şi nu este exclus că au „umblat” şi dânșii pe la etnogeneza noastră (alături de geţi şi romani), deoarece trăsăturile lor pot fi lesne observate în modul cum noi, românii, ne distrugem cu nonşalanţă oraşele! Totuşi, dacă este să ne întoarcem la metafora Turnului Babel, atunci pentru Stefan Zweig, ea nu este altceva decât întruchiparea unui scop greu sau imposibil de atins. Un fel de nobilă utopie. Încercarea de a atinge cerurile este un gest pe care oamenii îl comit din dorinţa de perfecţiune sau de depăşire a condiţiei proprii. Totuşi, acest proiect intră în contradicţie cu cel Divin, anume de aceea, Creatorul îi dezbină, amestecându-le limbile. Ei nu se mai înţeleg între dânșii şi prin aceasta se înstrăinează. De aceea, mitul Babilonului este considerat şi mitul fondator al alterităţii. Ieşind din perimetrul istoriei biblice, putem observa că şi faptelor li se acordau în istorie o importanţă deosebită, mai ales în societăţile pragmatice, cum a fost cea grecoromană, care cerea acţiuni, nu cuvinte (acta non verba!). Necesitatea de a prognoza acţiunile şi rezultatele lor, în condiţiile unei slabe cunoaşteri a lumii în societăţile antice, sporea dependenţa faţă de premoniţie. Oracolele jucau un rol foarte important atât la greci, cât şi la romani, astfel încât nu puteai începe nicio acţiune majoră fără a le consulta, acestea chiar devenind instituţii respectabile (Pithia de la Delfi, augurii, auspiciile). Încrederea în forţa destinului la antici era atât de mare, încât îi erau supuşi chiar zeii. Nimeni nu-i putea scăpa, de aceea, lupta cu destinul, mai ales când acesta era ingrat se considera drept actul de suprem eroism de care este capabil omul, fiind cântat în marile tragedii greceşti (Eschil, Sofocle, Euripide). Dorinţa de a schimba lucrurile, astfel ca societatea să fie altfe decât a fost ea hărăzită de zei, i-a făcut pe gânditorii greci să se aplece asupra organizării sociale. Socrate, apoi Platon (Republica) şi Aristotel (Constituţia ateniană) au încercat să înţeleagă şi să descrie mecanismele dezvoltării societăţii, propunând, totodată, modele ale unei societăţi ideale. Şcoala peripateticienilor, discipolii lui Aristotel, bunăoară, a formulat principiul cauzalităţii, totul în univers are o cauză şi un efect nu se datorează unor forţe oculte ori supranaturale. S-ar fi părut că până la proclamarea materialităţii lumii nu este decât un pas, dar el nu a fost făcut decât prin secolele 18-19, deoarece lumea nu era încă pregătită să trăiască fără zei şi religie.

În secolele 6-5 a. Chr. grecii au inventat democraţia, sistemul în care persuasiunea, convingerea electoratului joacă un rol deosebit în viaţa politică. În această perioadă sofiştii, contra plată (de aceea sunt numiţi „primii intelectuali”), îi învăţau pe cetăţeni arta convingerii, bazată pe raţionamente corecte doar din punct de vedere formal, dar neadevărate în esenţă, numite sofisme. Nu contează adevărul, important este să fii credibil. Astfel, ei au educat un nou tip de lider politic – demagogul care promite lucruri vădit irealizabile în schimbul suportului popular. Discrepanţa dintre intenţii şi fapte devine tot mai mare. De altfel, pentru politicieni, adesea, vorbele sunt fapte. Nu aşteptăm de la ei să sape (mai ales că, de obicei, îi sapă pe alţii) un şanţ sau să construiască cu mâna lor o casă. Pentru aceasta există constructori şi muncitori calificaţi. Nu pentru așa ceva sunt plătiţi de contribuabili. Datoria lor este să ia decizii şi să explice populaţiei care i-a ales de ce fac asta şi asta, de ce nu pot face asta sau asta şi de ce ar fi mai bine să facă asta sau asta. Ca o concluzie privind tema intenţiilor şi faptelor. Azi putem auzi la fiece pas discuţii dacă „scopul scuză mijloacele”, mai ales în măreţele proiecte ale istoriei, cum ar fi creştinismul, colonialismul, comunismul sau liberalismul. Astfel, mulţi continuă să se întrebe dacă nu ar fi fost mai bine ca comunismul, cel „cu faţa umană”, fără „impurităţile” staliniste sau ceauşiste, să triumfe, deoarece era bine intenţionat. Alţii se întreabă ce era dacă legionarii ar fi avut posibilitatea să construiască un Stat-legiune, cel adevărat, pur, ortodox şi sută la sută românesc? Din păcate, în acest tip de discurs, problema preţului (a se citi a jertfelor) este aruncată cu cinism (machiavelism) pe plan secund, fiind transformat în una de natură tehnică. Ce este o jertfă, zeci de jertfe, mii sau chiar milioane în comparaţie cu realizarea unui vis nobil, cum ar fi comunismul sau Reich-ul milenar? Problema cea mare într-o asemenea logică este că justifică din start, într-un soi de „relativism moral”, orice efecte colaterale, fie ele cât de tragice, deoarece „scopul scuză mijloacele” (Marea Teroare stalinistă se justifică prin necesitatea modernizării societăţii sovietice, „soluţia finală” în problema evreiască este privită ca un pas inevitabil, deci necesar, al naziştilor în stabilirea unei ordini sociale perfecte etc.). Dacă preţul este atât de mare, înseamnă că însăşi ideea/intenţia este vicioasă. Filosofii contemporani (Wittgenstein, Ascombe) au ajuns la concluzia că intenţiile nu sunt doar nişte operaţiuni mentale, ci sunt, de fapt, acţiunile oamenilor. De aceea, chiar dacă drumul este pavat cu bune intenţii, nu trebuie să uităm că el duce spre Infern…

nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

Cel care a plecat

CAlAtorie de la

sau cum (nu) se a pa î n p b at e iuă

Aşa ne-am obişnuit: vizionăm Ирония судьбы, după care începem noul an de la o pagină albă. An nou – Guvern nou. Pline buzunarele de bomboane şi promisiuni. Pline cupele cu şampanie şi optimism. Intenţiile moldoveneşti sunt salutare, dar cum rămâne cu faptele? Faptele vorbesc de la sine. Rata sărăciei s-a redus cu patru puncte procentuale. Un moldovean din zece a părăsit rândurile săracilor. Urcuşul Republicii Moldova în clasamentul Doing Business a numărat 18 trepte. Ceea ce nu e puţin, căci ne situează pe locul 2 între ţările reformiste. Produsul Intern Brut s-a îngrăşat cu 7,5 procente în prima jumătate a anului. Ceea ce e mult, dacă stai să te gândeşti că Europa e deocamdată în criză. Intenţiile vorbesc pe multe voci. Vocea Premierului, precum și cea a Preşedintelui interimar (identică în prezent cu vocea Preşedintelui Parlamentului). Vocile liderilor AIE-2 și vocile miniştrilor, dar şi vocea opoziţiei. Vocea opoziţiei este just in case. Vocile guvernanţilor contează fiindcă se presupune o legătură cauzală între intenţiile şi faptele dânşilor. Numitorul comun al acestei orchestre vocale este planul de acţiuni al Guvernului. Care numără o mie douăsprezece intenţii. Plus intenţiile de pe agenda de integrare europeană. Plus intenţiile expuse în diverse strategii sectoriale. Plus intenţia de a vota, în cele din urmă, Preşedintele ţării. Lista e lungă, viaţa e scurtă. Pe bună dreptate consideră unii experţi că, pentru traducerea intenţiilor în fapte, există o fereastră de oportunitate la începutul fiecărei guvernări. Această fereastră stă deschisă exact o sută de zile. Perioadă în care pot fi implementate reformele dureroase, care costă capital politic şi care se aşteaptă să dea rod spre finalul guvernării. Situaţia e tipică pentru toate ţările – guvernele proaspete se bucură de credibilitatea publicului larg cu drept de vot, care, iniţial, se arată mai iertător. Tocmai de aceea, Barack Obama şi David Cameron vin să prezinte un raport despre cum au petrecut prima sută de zile la guvernare. Exact la ţanc, căci publicul larg cu drept de vot aşteaptă schimbarea, pe care doar o forţă proaspătă o poate produce. Este vorba de avantajul celui care vine din afara sistemului. Naiv şi entuziast, jucătorul din afară este deranjat de starea de lucruri din cadrul sistemului şi are tupeul să declanşeze schimbarea. Dacă stă mult pe gânduri, există riscul să-i înţeleagă logica infailibilă, să se lase intimidat de complexitatea-i monstruoasă şi, în cele din urmă, să se convertească în una dintre rotiţele lui. Respectiv, fereastra se închide. Iar intenţiile rămân bine-mersi. După expirarea „perioadei de graţie”, sistemul devine prietenul cel mai crâncen al Guvernului. Fiindcă, pentru a pune pe roate traducerea în fapte a 1012 intenţii serioase, e nevoie ca toată maşinăria să funcţioneze impecabil. Astfel încât bunele intenții să devină business plan. Resursele – atât resursele umane, cât și sacul cu bani – urmează să se învârtească întru implementarea lui. Planul urmează să devină caietul de sarcini pentru funcționarii publici. Managementul trebuie să dea cu regularitate socoteală în fața acționarilor (societatea civilă!) de mersul realizării planului, iar acționarii urmează să bată palma – fără a bate din palme, apreciind calitatea acestuia.

te x t d e sorin had â rc ă / f oto d e ansh u lesik  Doriți să discutați cu autorii și cititorii revistei "punkt"? accesați site-ul www.punkt.md

nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

Pu nktograf cu Ana Pope nco

Petru si Chiril

Lucinschi TATĂ și FIU Am închis uşa şi chiar de la primul pas, independent de magnetismul intervievaţilor mei, fac un efort să mă detaşez, să ies din câmpul lor gravitațional pe care îl mai resimt pe tâmple. Poate trebuia să le perturb pacea eternă cu vreo întrebare mai strâmbă, incomodă, ca să descopăr în ei partea incontrolabilă? Dar războiul generaţiilor, dar veşnica contradicţie între tată şi fiu, dar deciziile pe muchie de cuţit? Nu a mers. Şi în vremuri bune, şi în timpuri grele, am impresia că Lucinschi-i au purtat mănuşi albe, iar principiile şi valorile, ponosite de fauna politică locală, chiar au contat pentru ei. îmi asum patetismul, dar încerc să-l reprim. revin la forme simple: Tatăl şi fiul. fără epitete, fără comparații și, mai ales, fără duhuri sfinte strecurate printre rânduri.

te x t d e A na popenco / f oto d e R o m an rybaleov  Doriți să discutați cu autorii și cititorii revistei "punkt"? accesați site-ul www.punkt.md

nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

T rialog

P etru si C hiril Lucinschi TATĂ și F IU.

Domnule Preşedinte, copilăria dvs. a fost una flămândă şi departe de ceea ce aţi putut oferi copiilor la rându-vă... Petru Lucinschi: În 1946 am înțeles ce înseamnă foametea. Eram cinci copii în familie, alături de părinții care numărau orice bob de grâu, ca să ne ajungă. Am rezistat datorită faptului că aveam o vacă, iar satul era poziţionat foarte favorabil, lângă pădure. Țin minte cum culegeam ciuperci cu frații mei, normal, de toate soiurile posibile. Mama le fierbea de mai multe ori, ca să nu ne otrăvim. Mâncam lobodă şi floare de salcâm. Să ştiţi că floarea de salcâm e foarte gustoasă, era un

care o bucăţică de pâine era un lux şi pentru care supravieţuirea semăna cu un fel de muncă de echipă. Consider că le-a fost furată copilăria, chiar dacă ei nu s-au plâns niciodată. Dimpotrivă, îmi povesteau despre anii aceia cu o doză mare de haz, iar istoriile lor aveau întotdeauna un happy end. Un fel de poveşti din copilăria mea, pe care le ascultam şi chiar le doream, cum ar cere acum un copil basmul cu Superman sau Prinţesa Fluture. Mi-am dat seama că experienţa părinţilor a însemnat adevărate lecţii de viaţă pentru mine. Fiind deja mai mare, atunci când reveneam la acest subiect, mă

//Ţin minte mirosul de otravă de la sacul care era în casă. Mama, totuşi, s-a hotărât să pună la fiert sămânţa aia de secară.../ desert minunat pe vremea ceea. Am încercat și coajă de copac, pentru că a fost un an groaznic. Laptele, cât de puțin era, dar ne-a salvat pe toți șapte. În satul vecin situația era mult mai gravă, acolo s-au întâmplat şi cazuri de canibalism, iar noi, copiii, ne temeam, fiindcă satul acela era pe cealaltă parte de pădure. Și când auzeam că foșnește ceva, fugeam de Doamne-ferește. Îmi aduc aminte că mai prindeam vrăbii. Ne-a salvat şi porumbul, fiindcă se seamănă chiar în cea mai mare sărăcie. Chiril Lucinschi: Încercam să aflu nu doar de la tata, dar și de la mama, detalii despre copilăria lor, pe care au trăit-o într-o perioadă istorică atât de controversată şi plină de restricţii. Chiar dacă mama e născută în Caucaz, iar tatăl meu aici, primii lor ani de viaţă seamănă întru totul. Sunt doi copii ai foametei, pentru

interesau și alte aspecte, cum ar fi contextul istoric, personalităţile cu influenţă, evenimentele la care au fost ei parte şi consecinţele acestora asupra oamenilor. Domnule Preşedinte, în ce an viața a început să vă redea copilăria? Petru Lucinschi: În perioada sărbătorilor de iarnă. Din 1948 totul era altfel, izvorul începea să aibă apă. Viața devenea mai așezată și mai ușoară. Țin minte că la noi în sat erau doar două „stele”, cu care se obişnuia să mergi la colindat. Una dintre ele se păstra în casa părinților mei. Am moștenit-o de la strămoși, era cu șase colțuri, respectiv cu tot atâţia clopoței și cu o mulțime de dantele sau horboţele, croşetate de meşteriţe din sat. În mijlocul „stelei” era o icoană. Atunci când am devenit

președinte, corul umbla prin sat să mă colinde. Întotdeauna le spuneam: „Cântați colinda aceea, cu care mergeam eu cu steaua!”. Acum sunt mai multe variante, dar niciuna nu sună ca în copilăria mea. Doar amintirile mai păstrează melodia cea de atunci. Sărbătorile în format european leați descoperit în perioada sovietică? Chiril Lucinschi: Aveam deja o vârstă respectabilă atunci când am „evadat” pentru prima dată din Uniunea Sovietică. Am stat aproape un an în Copenhaga şi am fost de-a dreptul copleşit de ceea ce am văzut acolo. Dacă pentru noi Revelionul era o sărbătoare de familie, în perioada sovietică, departe de tradiţiile pe care le-a prins tata, în Danemarca toată lumea iese în oraș, se distrează, se întâlneşte cu prietenii, vecinii. Experiența daneză şi-a lăsat amprenta asupra mea în ceea ce privește lucrurile care merită trăite obișnuit. Petru Lucinschi: Atmosfera din anii copilăriei mele nu poate fi restabilită astăzi, fiindcă acum totul e altfel. Când eram mici, părinții mei mergeau la biserică. După ce se întorceau, ne aşezam cu toții la masă. Mâncam o friptură, pe care, de altfel, nu o mai pot găsi nicăieri. În ajunul Crăciunului se tăia porcul, se prepara un fel de jambon după o reţetă foarte interesantă. În acea perioadă nu erau cărbuni, de aceea se încălzea soba și în cahla de sus prindeau un șold în saramură. Îl înveleau în tifon și îl țineau aşa o săptămână. Satul era învăluit în acest miros specific, pe care, din păcate, l-a pierdut ireversibil. Şi eu îl păstrez doar în amintiri. Prin anii 1974-1975 am adus o tradiţie reușită, care există și astăzi. În interiorul Catedralei din Chișinău era un muzeu. Pe 31 decembrie organizam acolo un concert de muzică simfonică. Prin aceste acorduri noi

nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

T rialog

P etru si C hiril Lucinschi TATĂ și F IU.

subliniam încheierea anului cultural. După concert, conducerea republicii obișnuia să sărbătorească. Nu era prea convenabil pentru mine și doamna Antonina, fiind prea tineri, iar copiii prea mici. Nici nu aveam cu cine să-i lăsăm. Dar era obligatoriu să fii prezent. Aşa că noi, după ce făceam act de prezență, plecam mai devreme decât ceilalţi. Această tradiție continuă până astăzi, dar a trecut în Sala cu Orgă. Chiril Lucinschi: Țin bine minte momentul în care am rămas pentru prima dată acasă cu fratele meu. Ca-n film, singuri acasă.. Fratele

Sunteţi ambii taţi de băieţi. Pentru bărbaţi, în general, se consideră motiv de mândrie naşterea unui moştenitor. Cum aţi „suportat” marea veste? Petru Lucinschi: Serghei, băiatul meu cel mare, s-a născut în 1965, la Bălți. În vremuri complicate, aş zice. Noi nu aveam apartament în Chișinău, iar când doamna Antonina a ieșit din maternitate, nu aveam unde să ne ducem, și am mers la Răduleni. El a venit pe lume în decembrie, se apropiau sărbătorile de iarnă, pe care noi în acel an le

//La 5 ani am spus două fraze, care s-au dovedit a fi profetice. Prima - „Când voi crește mare, voi fi ca tatăl meu”, și a doua - „Primul meu copil se va numi Petru Lucinschi”/ meu m-a lăsat și a plecat. Dar a avut grijă (? – n.r) să mă lase sub supravegherea unei fetiţe...de doar 3 ani. Vă imaginaţi starea părinților, atunci când s-au întors şi m-au găsit în grija unei micuțe, ea însăşi având nevoie de dădacă? Cum sărbătoreaţi Старый Новый Год la Moscova? Petru Lucinschi: În casa Uniunii Scriitorilor. Acolo veneau toţi artiştii de vază, pe care puteai să-i vezi doar la televizor. Un fel de întrunire informală, cu acces limitat. Era, în acelaşi timp, un eveniment privit rău de guvernare, dar care, totodată, închidea ochii la mica serbare. În 1979 spre 1980, am fost invitat şi eu de un referent al lui Brejnev, care a devenit ulterior ambasador.

sărbătoriserăm cu fratele meu din Florești. Țin foarte bine minte seara de Revelion. L-am lăsat pentru câteva ore cu părinții, fiindcă discursul secretarului general e același pentru toată țara, nu era o diferență de timp sau de montaj. Chiril Lucinschi: Primul meu băiat s-a născut în 1995, în luna iunie. Respectiv, avea doar câteva luni, atunci când am mers în vizită la socri, să sărbătorim Revelionul. Toate frumoase, familia soției mele fiind una numeroasă. Pe atunci nu aveam atâția copii, dar, odată cu apariția lor, trebuia să gătim în câteva reprize. Atmosfera însă a fost una incredibilă, lipsa de comodități fiind floare la ureche pentru mine: un tată de băiat aflat în al nouălea cer.

Proverbialul „război” între generaţii, inevitabilele conflicte dintre părinţi şi copii nu v-au atins? Chiril Lucinschi: Tata mă alinta într-un fel, poate mai mult decât pe fratele meu. Simt o responsabilitate enormă că îi port numele. Chiar dacă sună patetic, trăiesc în fiecare zi cu acest sentiment, pe care, poate inconştient, l-am transmis copiilor mei. Tata a fost şi este un exemplu în familie şi merită toată admiraţia pentru demnitatea cu care își trăiește viaţa. Ţin minte foarte clar discuţiile cu el, în puţinele momente libere pe care și le făcea pentru mine. Cred că am început să vorbim despre politică pe când aveam 8 sau 9 ani. Intuiam că voi face politică la fel ca şi tata, dar nu a fost un scop în sine. A venit nu ştiu cum firesc, iar eu nu m-am împotrivit. Când ați înțeles că tatăl dumneavoastră face politică la „înălțime”? Chiril Lucinschi: Chiar dacă înțelegeam că tatăl meu ocupă o poziţie foarte înaltă în politică, niciodată nu am profitat de acest lucru, dar nici nu mi-ar fi permis. Inclusiv atunci când tatăl meu mă ducea la școală, eu îl rugam să oprească maşina mult mai departe, ca să nu fiu văzut de colegi. Cred că aveam 5 ani când am rostit două fraze, care au devenit, într-un fel, profetice, dacă vreţi. Prima - „Când voi crește mare, voi fi ca tatăl meu”, și a doua - „Primul meu copil se va numi Petru Lucinschi”. Aceste lucruri au fost spuse inconștient, dar unul a devenit deja realitate. Pe cel mai mare fiu al meu îl cheamă Petru Lucinschi. Al doilea vis poate fi interpretat în mai multe feluri, dar atunci când am zis că vreau să fiu ca tata, el deţinea

nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

"Firul roșu" dintre cele trei generații: bunelul Chiril, tatăl Petru și fiul Chiril nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

T rialog

P etru si C hiril Lucinschi TATĂ și F IU.

funcţia de prim-secretar al Comitetului Orășenesc. Domnule Preşedinte, credeţi că fiul dvs. Chiril ar putea să vă repete destinul în politică, până la treapta cea mai de sus? Petru Lucinschi: Deja a început, dar el trebuie să-şi urmeze propriul destin. Chiril e un om foarte cinstit şi încă vulnerabil în faţa jocurilor care se fac în politică. Dar are un potenţial enorm, e motivat şi vrea binele acestei ţări. Eu cred că, după ce-şi va face bătăturile politice de rigoare, va căpăta îndrăzneala care-l va ajuta şi în cariera politică. E tânăr, deci are tot timpul înainte.

luată la rece. Sigur, puteam să mai trag de timp, dar nu e stilul meu. Eram conştient că fără o transfuzie de sânge nou, fără o ştafetă a generaţiilor, nu se va întâmpla nimic bun în politica moldovenească. Tinerii reprezintă viitorul, de aceea trebuie să aibă posibilitatea şi puterea de a decide pentru ţară. Dar, poate, hotărârea mea a fost grăbită şi de boala, apoi decesul, doamnei Antonina, momente dramatice pentru toată familia. Chiril Lucinschi: În acești 5 ani ne-am apropiat și mai tare, a fost cea mai grea încercare pentru toți

Petru Lucinschi: Cred că, și dacă aş muri, s-ar comenta că-l protejez şi îl dirijez din lumea cealaltă. Dar adevărul e pe faţă: eu nu îi spun în fiecare clipă ce să facă şi ce să spună. Nici măcar nu am participat la luarea deciziei. Am fost pus la curent. Post factum. Nu v-a tentat să faceţi politică împreună cu Chiril, sub același brand? Să lansaţi o mişcare, un partid? De ce aţi decis să vă retrageţi după 40 de ani, în care numele dvs. era în primele titluri? Petru Lucinschi: A fost o decizie

Ați planificat de bunăvoie și nesiliți de nimeni o familie mai mare? Chiril Lucinschi: Domnul îți dă atâția copii, câți crede. E de cuviință. Nu-mi imaginez viața mea fără ei. Mai ales acum, când copiii cei mari au plecat în Marea Britanie, inclusiv unica mea fiică, Alexandra. Simțim lipsa lor acasă, dar ne mângâiem cu prezența activă a celorlalți doi copii. Mă mândresc cu toți patru și mă bucur că şi-au însușit partea pozitivă din educație. Țin la fel de mult la familie, la nume, la atitudine.

membrii familiei. Sacrificiul pe care

//Cu atâta dorință și sacrificiu, cu atâta iubire și durere – tata a fost alături de mama douăzeci şi patru de ore din douăzeci şi patru, în toţi acei cinci ani de suferinţă.../ Venirea lui Chiril Lucinschi în politică a fost interpretată de unii ca re-venirea în politică a lui Petru Lucinschi…

sacrificiu și au găsit compromisul în orice situație.

l-a făcut tata a fost unul emoționant. Și asta, fără să se afișeze, discret și natural. Cu atâta dorință și sacrificiu, cu atâta iubire și durere – tata a fost alături de mama douăzeci şi patru de ore din douăzeci şi patru, în toţi acei cinci ani de suferinţă. Mama noastră a trecut printr-un chin enorm, ca un coridor lung al durerii. Dar l-a avut mereu pe tata alături. Toate lucrurile puteau să aștepte, numai nu mama. El a fost și medic, și soț, și tată, și bunic. A întruchipat imaginea unui bărbat adevărat, care rămâne în orice condiții alături de femeia lui. Până moartea ne va despărți. Eu cred în continuare că părinţii mei au fost îndrăgostiţi unul de altul toată viața. Au iubit cu înţelepciune, cu

Și bunicul, la fel de prezent în viața nepoților? Atunci când îl văd, începe o adevărată hărmălaie prin casă, generată de bucuria că a venit la ei. Normal, asta și datorită cadourilor cu care îi alintă bunicul Petru. Nu neapărat lucruri foarte scumpe, dar aproape întotdeauna utile. Vreun semn că cineva din familia Lucinschi mai „cochetează” cu ideea unei cariere politice? Chiril Lucinschi: Nu cred, copiii mei au deocamdată preocupări foarte departe de acest domeniu. Sigur, discutăm despre politică, mai ales cu Petru, care e interesat de evenimentele social-politice din țară. Mai ales că acum este departe de casă. Cum se numește femeia care vă aduce fericirea nici fierbinte, nici rece în fiecare zi? Chiril Lucinschi: Se numește Ana, femeia căreia îi reușește să aibă grijă de noi, cu multă răbdare și înțelepciune. Eu cred că aceste calități trebuie să le posede fiecare femeie. Sigur că și noi, bărbații, trebuie să ne comportăm altfel. Ne-am

Antonina Lucinschi ﾃ始 rolul principal din spectacolul "Fﾃ｢ntﾃ｢na din Bahcisarai", 1963 nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

T rialog

P etru si C hiril Lucinschi TATĂ și F IU.

cunoscut la Moscova, am studiat la același institut. Țin minte cum am văzut-o ieșind din bibliotecă. Era îmbrăcată în blugi albi, care-i stăteau extraordinar de bine. Precum vă dați seama, o imagine „zdrobitoare” care, cum s-a văzut în consecință, m-a fermecat iremediabil. Era împreună cu o prietena a ei, care, practic, a făcut efortul de a ne uni. Așa că, în anul 1995 m-am căsătorit cu o femeie deosebită din toate punctele de vedere. Petru Lucinschi: Problema noas-

realiza marea unire a societății, este extraordinar. Dacă diferențele dintre oameni se folosesc pentru obținerea de capital politic, lucrurile pot lua o întorsătură gravă. Aţi fost suspectat de organizarea protestelor din 7 aprilie… Chiril Lucinschi: O acuzație mai stupidă nici nu poate exista. Pe 6 aprilie a fost, cu siguranță, o acțiune spontană, de revoltă. A doua

//Haideți să învățăm şi noi două-trei cuvinte în limba bulgară sau în găgăuză. În acest fel manifestăm un respect faţă de grupurile etnice care locuiesc aici şi contribuie la bugetul ţării/ tră principală sunt oamenii care apar în politică, dar habar nu au despre istoria țării. În al doilea rând, ca și toate popoarele mici, suntem foarte ambițioși, cu rânză mare. Astfel, am format o clasă politică fără responsabilitate. Eu îi întrebam pe cei care veneau cu diferite propuneri, unele mai năstrușnice decât altele: „Bine, dar ce facem cu țara?”. Chiril Lucinschi: Pe 6 aprilie, atunci când am fost rugat de un jurnalist să-mi spun părerea despre ceea ce se întâmpla, am răspuns la repezeală: „Ceea ce văd eu acum se numește DEMNITATE”. Noi, întradevăr, ne-am pierdut demnitatea, iar dezbinarea este în continuare un fenomen foarte riscant pentru Republica Moldova. Noi trebuie să elaborăm sau să cultivăm această demnitate, dar care să-i cuprindă pe absolut toți cetățenii. Dacă puterea aparține forțelor care pot

zi - cu totul altceva. Părea, cel puțin dintr-o parte, o acţiune organizată, cu „băieți” cu cefele rase și oameni departe de idealurile țării. Când ne integrăm, atunci? Petru Lucinschi: Noi vorbim despre integrarea europeană, dar nu înțelegem un lucru. Integrarea mult râvnită nu poate fi realizată fără formarea unei mentalități. Noi ne raportam la indici, dar nu și la cultura unei populații. Chiril Lucinschi: Europa nu are nevoie de noi. Să nu uităm că în capul mesei au fost puse niște scopuri economice. Comunitatea europeană ne așteaptă cu o contribuție foarte importantă. Dar UE urmează să ne accepte așa cum suntem noi, cu această diversitate. Eu, de exemplu, mă gândesc cum să dăm un imbold celorlalţi ca să studieze limba româ-

nă. Haideți să învățăm şi noi douătrei cuvinte în limba bulgară sau în găgăuză. În acest fel manifestăm un respect faţă de popoarele care locuiesc aici şi contribuie la bugetul ţării, dar obținem și simpatia lor. Cu arme pașnice. Bine, dar ce facem cu ţara, îmi daţi voie să vă citez, domnule Preşedinte? Chiril Lucinschi: Tot ce se întâmplă acum este doar o sămânță pusă în pământ acum zece ani, dar care trebuie încă crescută. Vom ajunge să culegem și roade, dar trebuie să avem răbdare. Noi, din păcate, ne grăbim întotdeauna şi nu analizăm trecutul. Putem să-l blamăm sau să-l folosim în scopuri politice, dar el este al nostru. De ce să repetăm aceleași greșeli în continuare? Fără o analiză a acțiunilor nu putem merge mai departe. Numai aşa lucrurile se vor aşeza şi vor juca în scenariul nostru. Contează să nu ne legăm noi înșine la mâini, picioare şi ochi. Îl citez deseori pe Dan Puric, care într-o carte amintește de fostul ministru de Externe al României, Tache Ionescu. Ultimul, la vârsta de opt ani, îşi imagina deja România anului 3000. Trebuie să avem şi noi o astfel de viziune. De perspectivă. Petru Lucinschi: Țin minte că am găsit într-o carte, scrisă de o femeie din Mereni, deportată în Siberia, un gând: „Nouă ani am fost deportată și în acești nouă ani de zile cei mai uniţi păreau lituanienii. Ei întotdeauna primeau de acasă colete cu mâncare. Iar eu în acești nouă ani de zile am primit doar un colet cu câteva ouă, din care doar două erau bune. Și noi ne mai întrebăm de ce lituanienii au succes, iar noi nu? Fiindcă ei sunt altfel, iar noi suntem cei care trebuie să se schimbe!”.

16 cărţi de lux, cât o bibliotecă! Abonându-vă la TIMPUL, puteţi câştiga noua Colecţie enciclopedică fundamentală

„Cronica ilustrată a omenirii” în 16 volume de la Editura LITERA

Paşii pentru a intra în concurs: Pasul 1: Mergeţi la cel mai apropiat oficiu poştal. Pasul 2: Cereţi de la lucrătorul poştal care vă deserveşte o fişă de abonament. Pasul 3: Completaţi fişa de abonament cu datele personale şi indicaţi în dreapta sus ediţia la care doriţi să vă abonaţi. În concurs vor intra toate abonamentele perfectate pentru o perioadă de la 6 la 9 luni pentru ediţiile de cotidian (luni joi), săptămânal (vineri) sau complet (luni - vineri). Pasul 4: Faceţi o copie la fişa de abonament şi o expediaţi sau o aduceţi la redacţia TIMPUL (str. Al. Şciusev, nr. 98) sau o trimiteţi scanată la adresa electronică concurs@timpul.md. Fişa trebuie să fie însoţită de un talon în care să indicaţi numele, prenumele, numărul de telefon, adresa poştală şi/sau adresa electronică. Perioada desfăşurării concursului: 1 februarie – 26 martie 2012. Fiecare fişă de abonament contează.

Poşta Moldovei

Preţul abonării, lei 3 luni

6 luni

9 luni

PM21753 Timpul luni

32,70

65,40

98,10

109,00

PM21592 Timpul vineri

54,99

109,98

164,97

183,30

PM23592 Timpul vineri (pensionari, invalizi)

50,79

101,58

152,37

169,30

PM24592 Timpul vineri (persoane juridice)

93,99

187,98

281,97

131,30

PM21751 Timpul luni, marţi, miercuri, joi

91,05

182,10

273,15

303,50

PM23751 Timpul luni, marţi, miercuri, joi (pensionari, invalizi)

90,15

180,30

270,45

300,50

PM24751 Timpul luni, marţi, miercuri, joi (persoane juridice)

113,55

227,10

340,65

378,50

PM21752 Timpul complet

146,04

292,08

438,12

486,80

PM24752 Timpul complet (persoane juridice)

208,44

416,88

625,32

694,80

Abonaţi-vă chiar astăzi la TIMPUL – ziarul care relatează faptele aşa cum sunt ele.

10 luni

nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

de Angela Stafii

Anii trecuți au fost pentru REPUBLICA Moldova o piatră de încercare. Pentru politicienii noștri însă, aceștia au fost diferiți. Cert e că am înțeles, mulți dintre noi, ce înseamnă pentru ei masele și ce înseamnă puterea. Toți luptă cu dragonul, așa cum Sfântul Gheorghe o făcea cu veacuri în urmă. Doar că ei și noi avem dragoni diferiți: unii mai de foc, alții mai de apă, de bani, corupție și habarnamuri. Obosiți, politicienii intră în anul dragonului de apă cu sulița în mâna dreaptă și vajnici. Încă nu știm ce intenții au. Dar le vedem faptele. Împreună cu Elias Canetti le punem pe fiecare în gura celui care le gândește.

Marian Lupu:



Mihai Ghimpu:



Vladimir Voronin:



Vlad Plahotniuc:



Vlad Filat:



Igor Dodon:



De cele mai multe ori, el va încerca să-și apere pielea și nu numai în fața unei forțe care i se pare zdrobitoare nu va mai întreprinde nimic. Nu toate acțiunile mâinii transmit aceeași forță, prestigiul lor este foarte diferit. Toate actele răbdătoare ale mâinii nu aduc celor care se limitează la ele decât o stare de servitute. Legătura dintre digestie și putere apare aici în toată claritatea. Există grupuri de oameni care văd într-un astfel de mâncău pe fruntașul lor. Pofta lui de mâncare mereu saturată li se pare o garanție a faptului că ei niciodată nu vor flămânzi pentru multă vreme. În loc ca deznodământul să rezulte într-o luptă care s-ar putea termina pentru el nefavorabil, el caută să își bareze calea prin șiretenie și circumspecție. Va stabili în jurul său un spațiu liber, supravegheabil; o va face în toate direcțiile, deoarece se teme să fie luat prin surprindere. Totuși, pentru puternicii pământului, lucrurile sunt mai puțin ușoare decât pentru Dumnezeu. Supușii lor știu că ei nu au zile fără sfârșit. Niciun stăpân nu este pentru totdeauna sigur de supunerea oamenilor săi. De îndată ce a ajuns afară, s-a așezat. Capul îi năpârlise cu totul, era chel. șarpele se zvârcolea încolo și încoace în locul acela. Acum tatăl se întorsese, după ce se chinuise un timp nemărginit de lung, acolo, în burta șarpelui.

nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

Pu nkt pe relații

DupA faptA si iubire de ce buricul este locul de verificare a relatiei autentice d e angela stafii

De multe ori oamenii cu care vorbesc se plâng de neînțelegeri cu partenerul. E altfel omul decât atunci când l-am cunoscut. Nu mai știu ce se întâmplă, nu îl recunosc. Parcă era altfel – era atent, grijuliu și tandru; acum e ca un monstru. știți voi seria. Se schimbă oare atât de mult oamenii sau cade pelteaua de pe ochi și, de fapt, ne trezim că am ales greșit? Cum este cu alegerea în iubire? Iubirea ne alege pe noi sau căutăm cu lumânarea oameni care nu ne seamănă, ca după aceea să putem spune că suntem nefericiți?

45 Platon a fost unul dintre filosofii cei mai prolifici în ale iubirii și alegerii. Mitul androginului a trezit fantasme pline de dorință, legate de viitorul unei relații. Amorul platonic este dezirabil și nu îl pot avea toți. Existau, zice Platon, trei tipuri de oameni, uniți între ei: femeie cu femeie – copile ale pământului, bărbat cu bărbat – fii ai soarelui, și bărbatul cu femeia – copii ai lunii. Și erau atât de puternici, încât Zeus îi tăie în două. Doar că îi tăie numai pe androgini, adică pe bărbat și pe femeie. Și de acolo a apărut tristețea și durerea. Oamenii, dezlipiți unul de altul, cădeau pe drumuri și mureau. Și atunci, Zeus le-a permis să se regăsească unii pe alții. Între timp, Apollo i-a legat pe oameni şi, „cum strângi la gură o pungă, aşa adună el toate pieliţele peste ceea ce numim acum pântec. N-a lăsat decât o deschizătură pe care o strânse în mijlocul burţii, într-un punct ce se numeşte buric”. Astfel, pântecul ajunge singura amintire a celui pe care îl cauți cu ardoare printre miliardele de alții. Cum se întâmplă că găsim oameni, care nu au buricul ca al nostru? Cum alegem în iubire? O dată, să facem diferența dintre iubire și dorință. Iubirea, spune Jose Ortega y Gasset, este nesățioasă. Pot trece ani, pot fi distanțe mari între cei doi, sentimentul poate să pălească, să nu mai fie atât de intens, dar rămâne. Capacitatea de a te dărui celuilalt rămâne. În cazul dorinței însă, toate acestea dispar în momentul în care intențiile sunt realizate. Este ca și cum te-ai săturat să mănânci hrișcă în studenție sau un fel de salam. Eros pământesc este de multe ori confundat cu cel ceresc, cum ar spune Socrate. Alegerea ține de iubire. În dorință alegem corpul celuilalt, alegem admirația, alegem posibilitatea celuilalt de a deveni partener bun sau bogat sau părinte bun. În iubire căutăm semnele lăsate de Apollo pe corpul nostru. De aceea, de multe ori dăm cu capul de pereți, suferim și suntem gata să ne aruncăm de pe poduri. Iubirea nu poate produce suferințe. Numai dorința acționează astfel. Unii spun că alegem ceea ce este diferit de noi. Căutăm să ne completăm. Alți teoreticieni și practicieni presupun că celălalt trebuie să ne semene ca să îl putem iubi.

Experiența a demonstrat că diferențele de sisteme de simțire, de atitudine, de viziune asupra vieții nasc conflicte. Sunt o mulțime de cupluri care s-au despărțit pentru că unul votează comuniștii și altul liberalii. Dacă unul vrea la un tangou, iar altul să stea acasă, cu o carte în mână, șansele cuplului sunt mici. Și numai iubirea le găsește loc la amândouă. Dacă cei doi nu pot depăși diferențele – cuplul e mort. Deci nu ceea ce ne desparte ne apropie. Iubim și alegem să iubim acel om pentru altceva. Pentru că ne seamănă. În termenii lui Platon, pentru că dacă am pune buricele unul lângă altul, s-ar forma un cerc. În care devenim invincibili. Atunci zeii devin invidioși și se sperie. Cum se explică, mă întrebați voi, că o balerină fină se îndrăgostește de un bădăran? Vă întreb și eu ce visează noaptea fata cu muzica clasică și dacă nu cumva visul ei este să încalece un Harley și să gonească prin oraș în toiul nopții. Perechile autentice au aceleași visuri. Comportamentul lor și dorințele de zi cu zi pot fi diferite. Unul dintre ei vrea să facă salsa, altul să umble brambura pe drumuri. Se pot certa. De la fleacuri, sau de la ceva mai important. Dar viața lor are același curs. Și orice ceartă se termină cu un sărut pasional. Chiar dacă trec anii, iubirea nealeasă este. Aceste cupluri nu se despart. Niciodată. Cum se întâmplă că cei doi se despart, chiar dacă se iubesc? În acest caz vorbim deja de dorință. Iubirile nefericite demonstrează doar pregătirea pentru o relație autentică. În care dorința de celălalt e mai mult decât corp. Ne despărțim pentru că nu iubim. Lumea ne desparte, vorba cântecului, este sintagma dorinței și nu a iubirii. Există oameni care trăiesc din dorință. Pentru ei iubirea este realizarea sinelui. Ei nu sunt capabili să moară de tristețe. Există oameni care nu vor ști niciodată armonia unui cuplu ne-ales. Îi putem vedea cu privirile încețoșate prin cluburi sau la o partidă de pocher. Ei aleg iubirile. Lor le place să fie priviți-admirațidoriți. Aceste cupluri ajung să se întrebe de ce s-a schimbat celălalt. Dacă vreodată realizezi că te deranjează ceva și nu poți vorbi despre asta, întreabă-te dacă ești într-o relație aleasă de tine sau ne-aleasă. Privește-ți buricul. De ce se întâmplă că unii dintre noi își întâlnesc perechea și alții nu – nu știu. Îl întâlnim pe celălalt doar dacă suntem pregătiți. Sau atunci când suntem pregătiți. Punkt.

nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

profil

Élisabeth Badinter REVOLUȚIILE FEMINISTE, BĂRBAȚII GRAVIZI ȘI TRAMBULINA SPRE VIITOR t e x t d e F ernand o E ichenberg / t r a d u c e r e ș i a d a p t a r e d e B o ris cremene

Părintele Comediei umane, Honoré de Balzac, spunea: „Gloria este soarele morţilor”. Chiar dacă citatul nu este inclus în primul volum al trilogiei Les Passions intellectuelles – desirs de gloire ( 1735-1751), opera istoricului şi filosofului francez Élisabeth Badinter, ar fi putut intra cu uşurinţă. Opera sa, formată din trei volume, se finaliza în momentul în care cenuşa filosofului Voltaire a fost transferată la Panteon – „casa marilor oameni” din centrul Parisului. „Voltaire a fost primul intelectual intrat în Panteon. În adâncul sufletului, era visul fiecărui intelectual francez să-i urmeze calea, să refacă traiectoria lui: să fie înmormântat în Panteon şi parizienii să îi însoţească cortegiul. Aceasta reprezenta gloria absolută”, scrie Badinter. vis realizat, căci a fost declarată ulterior intelectualul anului în franța.)

re două mari și dominante preocupări: pe de o parte, relaţiile, diferenţele şi apropierile dintre femei şi bărbaţi, iar pe de alta, - întâmplările secolului al XVIIIlea. Două aspecte prezentate când în alternanţă, când în simbioză. Titlurile dovedesc cu prisosinţă acest lucru: „O dragoste cuceritoare: mitul iubirii materne”, „Cuvinte despre bărbaţi”, „Ce este o femeie?”, „Unul e celălalt – relaţii între bărbaţi şi femei”, „XY despre identitatea masculină sau Emilia”, „Emilia – ambiţia feminină în secolul al XVIIIlea sau cursul echivocat – feminismul şi unele destine”. Ea a fost cea care a polemizat pornind de la întrebarea pusă asupra existenţei iubirii materne. Tot ea, mai târziu, a prezis asemănarea aproape totală dintre femeie şi bărbat într-un viitor apropiat şi posibilitatea gravidităţii masculine. În ul-

timii ani Élisabeth Badinter s-a adâncit în istoriile secolului al XVIII-lea, pentru a dezvălui pasiunile intelectualilor. Mai bine zis, ambiţiile lor. În această întoarcere în timp, a ales ca sursă corespondenţele private. „În public, în articole sau cărţi, niciodată nu se revelează adevăratele raţiuni ale acţiunilor noastre. Nu e nicio diferenţă între o scrisoare adresată unui prieten și una adresată unui străin” mărturiseşte autoarea. Cu o mică valijoară ea s-a îndreptat spre bibliotecile din Franţa, Germania, Marea Britanie, Suedia, Rusia sau Polonia, urmând firul de corespondenţei dintre aproximativ treizeci de intelectuali. Instalându-se în hoteluri mici de prin vecinătate, ea petrecea zile întregi între scrisori, luându-și doar câte o scurtă pauză pentru sandviciuri. „Simțeam un fel de fericire atunci nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

Pu nkt ico n

E lisabeth Badinter REVOLUȚIILE F EMINISTE , BĂ RBAȚ II GRAVI Z I ȘI TRA MBU LINA SPRE VIITOR

când ajungeam în arhivele municipale. Nu doream să pierd nici măcar un minut. Era ca şi cum aş fi fost în Paradis, ca şi cum lumea actuală nu mai exista. Am trăit exaltarea de a pătrunde într-o altfel de lume, în intimitatea acelor intelectuali. Nu ştiu dacă pot să explic acest fapt. Era ca şi cum mi s-ar fi dat un alt orizont, ca şi cum timpul nu ar mai fi existat ”. Autoarea mărturiseşte încântarea ei faţă de cuvântul „detectiv”, plăcerea de a descoperi, jocul de-a „vânătoarea de comori”: „Am mereu dorinţa de a afla ceea ce nu mi se spune oficial”. În trei volume şi multe capitole (doar primul volum numără 455 de pagini), Les Passions intellectuelles, (Pasiuni intelectuale) descrie ambiţiile unor gânditori, cum ar fi Voltaire, D'Alembert, Diderot sau Rousseau: „Am însoţit viaţa lor personală, intelectuală, de asemenea, pe cea sexuală. În această călătorie ei au devenit prietenii mei cei mai buni – notează Badinter – , (...) o călătorie în timp ajunge a fi, totuşi, o trambulină spre viitor. Toate astea au o conotaţie foarte modernă pentru mine, deoarece mă interesează în ce manieră se comportă colegii mei de astăzi din Franţa sau din lume, sau ei înde ei. Ei sunt într-o concurenţă şi o rivalitate teribilă. (...) În mai puţin de un secol, din 1730 şi până în 1778, se conturează portretul intelectualului modern, cu viciile şi virtuţile sale”. În salonul apartamentului ei, vizavi de Grădina Luxembourg din capitala franceză, iluminată de o fereastră al cărei decor este departe de arhitectura Panteonului, am discutat cu Elisabeth Badinter despre investigaţiile ei recente, despre tipul intelectualului de ieri şi de azi, dar şi despre femeia de azi şi de mâine. Mai întâi, aflăm că ambiţiile intelectualilor debutează ca o dorinţă de glorie, un alt nume al imortalităţii. Dorinţă născută din nevoia de a influenţa opinia publică. Înainte, culmea gloriei era reprezentată de academii, iar până în secolul al XVIII-lea gloria avea un caracter mai rezervat. Însă „în acea epocă s-a dezvoltat un aspect extrem de important pentru zilele noastre, şi anume forţa opiniei publice, puterea ei asupra intelectualilor. Odată ce există opinia publică, odată ce jurnaliştii sunt puternici, se mnaifestă şi dorinţa profundă a intelectualului de a fi celebrat orisărbătorit de către public”. Cel dintâi care a atins celebritatea încă din primul val ar fi fost D'Alembert, unul dintre autorii Enciclopediei şi un mare matematician al timpului său. „El s-a bucurat de gloria ştiinţifică, filosofică şi publică. El a fost cel care a reuşit săşi satisfacă totalmente dorinţa de a străluci, de a fi primul, de a fi sărbătorit şi aplaudat”. Cel de-al doilea volum al epopeii sale începe în anul 1751

și sfârșeșete cu anul 1764, fiind dedicat poftei de putere a subiecţilor săi. „Ei aveau să constituie o clasă veritabilă. E adevărat însă că şi intelectualii de azi au putere. Şi ei adoră această putere”. Élisabeth Badinter se referă la tradiţia intelectualului francez de a-şi apăra teza. În anul 1999, Le Monde publică pe prima pagină un articol privind războiul din Kosovo, semnat de filosoful Regis Debray. „Chiar dacă ne pronunțăm în favoarea sau împotriva declaraţilor lui, este părerea unui intelectual pe care continuăm să-l recunoaştem. Când oare The New York Times ar fi publicat pe prima pagină vreun articol al unui intelectual sau academician?”. Polemicile au durat, iar pe parcursul a opt zile presa – în general, radioul și televiziunea – a reflectat dezbaterea lansată de Debray. „E o dovadă a puterii negative, dar e şi o dovadă a unei puteri reale a intelectualului care există în Franţa. Încă!”. „ Faptul că intelectualii insistă să dezbată o oarecare chestiune fără cunoaşterea necesară, pentru a scoate o idee fundamentală, pentru a da răspuns la unele întrebări, mai ales în cadrul acestor jocuri mediatice, – e totuna cu a interveni pe o temă discutată între un jucător de fotbal, o cântăreaţă rock şi un actor. Astfel, răspunsul şi-ar pierde credibilitatea şi puterea”, ne alertează ea. A treia şi ultima parte a lucrării Les passions intellectuelles vorbeşte despre intelectualul angajat politic. În acest capitol autoarea polemizează cu unii contemporani ai săi, care îşi petrec timpul într-o perpetuă selectare de birouri şi de manifestări publice. „Intelectualii secolului XX, mai ales în perioada postbelică, au comis erori tragice. Vorbesc de toţi cei care s-au transformat pur şi simplu în angajaţi politici, uitând de misiunea lor intelectuală, care este critica şi atitudinea echidistantă”. Ca exemplu în acest sens este prezentată călătoria intelectualilor Michel Foucault şi Simone de Beauvoir în Iran, pentru a „celebra” venirea la putere a Ayatollahului Ali Khamenei şi pentru a binecuvânta regimul islamic. „Aş putea cita mii de exemple. Am o mare admiraţie pentru Foucault şi Beauvoir, dar nu e bine când, în asemenea momente, doar pentru a deveni celebri aderăm, fără să reflectăm, la tot felul de manifestări politice. Aceasta este o metodă tragică de a ne discredita.” În acelaşi timp, ea recunoaşte că probitatea generaţiei de intelectuali celebraţi pe vremea lui Jean-Paul Sartre nu a mai fost întâlnită în anii următori. Căderea comunismului şi discreditarea grundului marxist, în opinia filosofului, sunt factori care explică aceste găuri negre în genealogia intelectualității franceze. „Astăzi observăm o anumită neîncredere în relaţia cu ideologiile. Atunci când intelectualii îşi pierd încrederea în ideologii, ele devin seci.” Alt

motiv ar fi lipsa unor dezbateri ample: „Dezbaterile asupra societăţii, cum ar fi relaţia bărbat-femeie sau sexualitatea, sau familia, au fost substituite în mare parte de discuţiile politice. Aceste teme încă nu sunt văzute ca importante dezbateri intelectuale. Încă nu ne asumăm conştiinţa că marile dezbateri ocolesc viaţa privată, viaţa socială.” Ca manieră de altercaţii, Élisabeth Badinter preferă polemicile secolului al XVIII-lea, cum ar fi călătoria astronomului Maupertuis la Polul Nord, pentru a descoperi forma adevărată a pământului. Sau disputa dintre Diderot şi D'Alembert cu privire la matematică şi probabilitate, ori cele ale lui Voltaire despre ateism şi teism. „Sunt polemici mult mai interesante decât cele care vin de la intelectualii de azi sau de la cei de acum douăzeci de ani. Era o epocă mai incitantă, intelectualii erau grandioşi şi mizele discuţiilor erau mult mai importante.” În contextul sfârşitului de secol, intelectualul francez se află în ipostaza de a-şi pierde din prestigiu. „Dorinţa de a fi celebru cu orice preţ a dus la pierderea credibilităţii. Acesta este bilanţul negativ pe care eu îl fac astăzi şi care mă dirijează şi pe mine ca parte integrantă a acestei generaţii.” În opinia autoarei, gândirea intelectuală de astăzi a fost vulgarizată de către mass-media, în loc să fie valorizată. „Din păcate, divizaţi de presiunea presei, intelectualii au făcut jocul jurnaliştilor, acţionând ei înşişi ca simpli jurnalişti. Jurnaliştii acţionând, la rândul lor, ca intelectualii. Există o confuzie de funcţii de gen, care banalizează totul. Îi îndemn pe colegii mei tot timpul să punem capăt acestui joc”, adaugă ea.

stăteau la baza succesului unei cărţi, complotau alegerile academice, în fine, aveau o funcţie intelectuală chiar şi atunci când nu se scria despre asta.” Femeia este o temă importantă pentru Badinter, în calitatea ei de filosof şi istoric. „Revoluţia feministă este unica revoluţie din secolul XX care mai persistă.” Dacă echilibrul pe câmpul intelectual nu este unul optimist, iar condiţia femeii nu este una pozitivă, egalitatea sexelor – în opinia autoarei – se poate transforma într-un criteriu major al aprecierii gradului unei democraţii, ceva de genul „inimaginabil în viitorii treizeci de ani.” Élisabeth Badinter evidențiază cu delicateţe un „călcâi al lui Ahile” feminin – în această evoluţie a egalităţii sexelor, în gestiunea privată, în viaţa cotidiană a familiei. „E punctul nevralgic, e lucrul cel mai greu de schimbat, pentru că atinge intimul, identitatea” – subliniază autoarea. Astăzi, în Franța, 80% dintre sarcinile vieţii private sunt realizate de femei. Diferenţa medie de 25% dintre salariul femeilor și cel al bărbaților este justificată prin faptul că femeia îşi asumă viaţa privată, astfel ea nu are timp să facă politică sau să ocupe posturi de răspundere. „Femeile care au succes în viaţa socială sau economică sunt, de regulă, femei care nu au soţ sau copii. Dacă toţi bărbaţii ar împărţi egal responsabilităţile legate de familie, casă, copii, atunci 50% din politicieni ar fi fost femei şi am fi avut tot atâtea femei şefi de întreprinderi ca și bărbaţi.” Conform opiniei sale, aceste schimbări ar trebui să se producă în următoarele două generaţii.

Un joc care îşi are originile în secolul al XVIII-lea. Însă Élisabeth Badinter vede în secolul respectiv şi leagănul influenţelor asupra unor importante fenomene sociale din prezent. Cum ar fi Drepturile Omului sau Revoluţia Feminină. „În această carte pun mare accent deosebit pe femeie, în special pe Madame Châtelet, o mare fiziciană şi o înţeleaptă”.

Sunt lucruri în afara oricărei surprize a secolului XXI, ea nu admite retrogradarea. Însă, deşi susţine feminismul, asta nu o împiedică să manifeste şi o distanţare critică: „Femeile au demonstrat că pot face absolut tot ce fac bărbaţii, mai bine sau mai rău. Nu poate fi însă scuzat faptul că avem femei teroriste în Italia sau Germania. Şi femeile pot fi violente, indiferent de ceea ce afirmă unele feministe.”

În fiecare volum al trilogiei sale apare o femeie – fapt care i-a cerut un efort suplimentar de cercetare, având de fiecare dată dificultăţi în descoperirea unor materiale relevante privind persoana respectivă. „Femeile de salon din epoca de atunci erau nişte veritabili mediatori intelectuali. Ele

Élisabeth Badinter nu aşteaptă cu nerăbdare gloria intelectuală, ea nu visează la pompe şi cortegii funebre. Fiecare deşteptare este pentru ea de neşters. Panteonul se restabileşte doar ca un pasaj matinal sau ca o simplă piatră istorică. nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

DAN LÎSÎI

Chirurgia ÎL face modest pe oricine

Bolile unesc oamenii și șterg granițele. Un hematom arată la fel pe creierul unui căutător de trufe din Aix-en-ProvEnce sau cel al unui polițist de sector din Băcioi. Din acest motiv, n-a avut nevoie să se adapteze atunci când a ajuns la Limoges, orașul unde niciun chirurg francez nu se duce de bunăvoie (dacă ar fi voia lor, toți bolnavii ar trebui să se concentreze la Nice, la Cannes sau, în cel mai rău caz, în jurul chateau-urilor de pe La Loire. În niciun caz la Limoges). Eşti parizian, i se zicea în primele zile, judecând după accent. Poate. Dar scotea harta să arate cam pe unde vine Parisul lui. Primul an practic a locuit în spital. „Dacă vedeam o bucățică de soare la un moment dat, îmi părea mare minune”. Apoi a învățat să evadeze. La Paris, la Bordeaux, la ocean, în câmp, oriunde putea să se detașeze de viața de spital. Deși, zice el, totul era frumos acolo. Toți sunt gata să te ajute, mediul este favorabil ca să devii mai bun. La operații mergi fiind sigur că totul va fi bine. „La noi, încordarea psihologică este mai mare. Pentru că te poți trezi că nu ai anestezist, dacă e vorba de o urgență, că a ieșit un aparat din funcțiune sau că cineva ți-a furat bisturiul, la urma urmei...” Greu de închipuit, dar s-a întors. La fel de inexplicabil ca toți ceilalți. Pentru că explicațiile ar suna patetic și fals. Aşadar, după delicateţurile franţuzeşti a plonjat din nou în realitatea mirosind a clor, urină și mazi Vișnevskogo. VoilÀ!

T e x t d e angela bra ș ovean u / Foto d e f lorin t ă b â r ț ă  Doriți să discutați cu autorii și cititorii revistei "punkt"? accesați site-ul www.punkt.md

nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

Pu nkt profi

DAN LÎSÎI chirurgia î l face modest pe oricine

Boala sistemului, operaţie în regim standby Dan Lîsîi: La noi spitalele s-au transformat în business hotelier. Pentru că tapetele și saloanele cu televizoare aduc bani, nu operațiile reușite. Clinicile nu sunt gestionate de către doctori și nici nu sunt ei cei care reprezintă valoarea principală a unei instituții medicale. În context local, situaţia arată de-a dreptul amuzant. Nimeni nu simte nevoia să se cultive și să devină mai bun. N-are pentru ce. Merge și așa. Și încă cum! Punkt: În același timp, pe lângă faptul că ești neurochirurg, ai devenit și administrator într-un spital!... Îți contrazici propria teorie, îmi pare sau nu? Dan Lîsîi: Da, faptul că am devenit administrator într-un spital i-a atins pe colegii mei mult mai tare decât tezele, congresele și stagiile în străinătate. Acestea din urmă n-au valoare. Mulţi gândesc: „Mai bine operez ca acum douăzeci de ani, dar sunt la un loc bun, de exemplu, la urgență, unde pacienții (respectiv, banii) vin ca pe bandă rulantă”. Timpul consumat pentru autoperfecționare sau pentru stagii înseamnă vreme (respectiv, bani), pierdută (pierduți). Prețul pe care îl cere un medic pentru o operație sau un serviciu medical reprezintă, de fapt, nivelul de corupție. Și statul, în loc să stimuleze o concurență sănătoasă între instituțiile medicale, între medici, tolerează și chiar promovează corupția. În Moldova, dacă vrei să fii bun, o faci exclusiv pe contul tău. Nu există un nivel sub care nu se poate coborî. Ba se poate. Şi încă cum! Punkt: Cum e pacientul francez, în comparație cu cel moldovean? Dan Lîsîi: Pacientul francez are

încredere în doctorul său, pentru că el știe că acesta a fost selectat, că a primit o școală bună. Şi nu în ultimul rând, că poartă responsabilitate pentru deciziile sale. Pacientul moldovean are prea puțin respect pentru propria sănătate și prea multe necunoscute atunci când ajunge în fața unui medic. Care nu se știe cum a studiat şi pe ce nebănuite căi a ajuns în halat alb. Și ce decizii va lua. Dacă va lua vreuna. La noi sistemul de distribuire a pacienţilor nu este pus la punct. Astfel, soarta pacientului depinde de medicul din policlinica respectivă care, uneori nici el nu știe ce caută în cabinet. Adesea nici nu cunoaşte patologia respectivă şi din această cauză poate trece cu vederea ceea ce este mai important pentru tratarea pacientului. Ultimul, îmbărbătat de diagnosticul optimist, ajunge acasă sănătos-tun. Apoi ne ciocnim de cazuri letale. În Franţa, de exemplu, este foarte greu să ajungi la facultatea de medicină, iar rata de admisibilitate după primul semestru este de 20%, iar dintre aceştia încă 80% nu reuşesc la sfârșitul anului de studiu. La noi, paradoxal, intră 100% la facultate şi ies 110%. Probabil, sistemul e de vină. Punkt: Dar sistemul e făcut tot de oameni. Căci nu apare din neant... Dan Lîsîi: Noi am profitat de anarhie – până se va găsi un ministru care ar vrea să facă nişte schimbări, durează. Până aceste schimbări intră în sistem, iarăşi durează. Toată infrastructura - de la ministru la directorii-executori - e complicată. Și, dacă s-a schimbat ministrul, nu înseamnă că a fost tras fotoliul şi de sub popoul directorilor. Punkt: Ciudat, toată lumea e nemulţumită de situație, dar, în același timp, face orice ca să nu schimbe nimic...

nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

Pu nkt profi

DAN LÎSÎI chirurgia î l face modest pe oricine

Dan Lîsîi: E simplu. Atunci când trebuie să alegi între doi directori, pune-i în concurenţă. Să câştige spitalul mai bun, să muncească medicul mai bun. Ştii cum se deosebeşte un director bun de unul rău? Unul rău o să se apuce în primul rând de construcţii, să mai facă o chichineaţă prin care să spele niște bani, pe când cel bun o să se concentreze mai întâi pe compartimentul medical şi pe investiţii în specialişti. Acum şapte ani am făcut o vizită la Spitalul de Urgenţă din Bucureşti, la Floreasca, şi m-au surprins foarte

dăruite, cărora anumiţi directori nu vor să le ofere spaţiu, cer remunerare, comisioane sau pur şi simplu mită. După asta se plâng la toate colţurile că nu au cu ce lucra. Punkt: Care ar fi soluţia, trecem cu buldozerul şi facem totul din nou? Dan Lîsîi: Nu. După cum am mai spus, trebuie doar să creăm o concurenţă viabilă. Punkt: Cum facem atunci când un medic lucrează şi în structuri private, şi în cele de stat? Cum evaluăm

//Uneori mă minunează reperele pacienţilor. Ca un chirurg să fie bun, el trebuie să fie un ditamai omoi: gras, impunător, brutal, care prezintă o autoritate prin tonaj şi îşi permite exuberanţa de a nu-i păsa de pacienţi. Și nu e așa./ mult saloanele a câte 10 paturi. Un adevărat colhoz. Dar, aparatul de rezonanţă magnetică de ultimă oră era pus gratis la dispoziţia pacienţilor. Astfel, s-a pus accentul pe necesităţile pacientului şi nu pe mobilierul din cabinetul directorului. Punkt: Auzisem de o structură internaţională care merge din ţară în ţară şi oferă traininguri gratis pentru medici, apoi le lasă aparatură de zeci de mii de euro. La un oarecare spital din Chişinău, ai noştri au fost rugaţi să văruiască pereţii în încăperea în care urma să lase aparatele. Straniu. N-au vrut... Dan Lîsîi: Probabil, n-au avut nimic de câştigat din această afacere. Aud şi eu adesea istorii despre aparataje

eficienţa? Lucrează de mântuială la stat şi din toată inima la privat? Sau într-un spital privat sunt angajaţi doar medici buni? Dan Lîsîi: Ăsta ar fi primul criteriu. Al doilea e că au un control mai riguros şi nu închid ochii asupra unor gafe.

Bisturiul, dumnezeii în halate albe şi auto-vivisecţia Punkt: Cum ţi-ai făcut parcul de instrumente? Dan Lîsîi: Am profitat de mai multe situaţii; de prietenii mei din Franţa, de ajutoare umanitare. Unele le-am procurat chiar eu.

Punkt: Cam la ce sumă se ridică platoul unui chirurg? Dan Lîsîi: Pentru un chirurg care face o gamă largă de operaţii, suma este foarte ridicată. Tocmai aici e vorba de investiţii mari din partea statului sau a spitalului, mai ales în neurochirurgie, unde doar un microscop ajunge la zeci de mii de euro. Dacă e să deschid acum o sală de operaţie, atunci o investiţie endoscopică ar ajunge la 100 de mii de euro doar pentru investigaţiile spinale. Punkt: Ai simţit vreodată că ai procedat sub nivelul tău din cauza aparatajului? Dan Lîsîi: Întotdeauna. În Franţa mă simţeam asigurat, liniştit când plecam la o intervenţie. Aici mă aştept întotdeauna la surprize. Poate să dispară vreun instrument, să iasă aparatajul din funcţiune, să rămâi fără asistent... Punkt: Capacitatea de a analiza situaţia, de a-ţi păstra calmul se transmite şi în viaţa cotidiană? Dan Lîsîi: Când pleci la o operaţie, ai deja două-trei mişcări calculate dinainte. De fapt, toată intervenţia ai revăzut-o în minte de zeci de ori. Apare un mic pedantism, deja enervant, dar care este util şi vital. Punkt: Pentru tine operaţia este o rutină, însă pentru cel care vine la intervenţie este un moment important din viaţă. Contradicţia asta face pe cineva să sufere? Dan Lîsîi: Cu siguranţă, da. Trebuie să recunoaştem că medicii au totuşi o autoritate mare în faţa pacienţilor. Noi ştim ce are, ştim ce să facem. Ştim ce va urma. Şi asta este o parte din controlul pe care îl deţinem. Punkt: Şi poţi începe să te crezi Dumnezeu?

Dan Lîsîi: Cred că “dumnezeii” sunt deja nişte medici rataţi. Mie îmi place vorba unui chirurg francez: „Chirurgia îl face modest pe oricine". Am impresia că cei care operează cel mai bine sunt şi cei mai modeşti. Calitatea umană este ceea ce defineşte un medic bun. Care se gândeşte la pacient, la buzunarul acestuia, la confortul lui psihic. Care reuşeşte să nu-l intimideze şi, în acelaşi timp, să-i dea toate răspunsurile la întrebări.

lezat în drepturi, trebuie să insiste să se aplice legea malpraxisului. Chiar dacă la noi nu este pe deplin aplicată, insist, trebuie să apeleze la instanţa de judecată.

Punkt: Se leagă caracterul de profesionalism? În arte, de exemplu, omul poate să fie foarte talentat, iar în viaţă - o mare scârboșenie... Dan Lîsîi: Din experienţa mea, cei cu inima mare, cu talent, sunt şi chirurgi buni. Eu am o siguranţă în raport cu medicina noastră, pentru că ştiu cine sunt doctorii buni. Dar uneori mă minunează reperele pacienţilor. Ca un chirurg să fie bun, el trebuie să fie un ditamai omoi: gras, impunător, brutal, care prezintă o autoritate prin tonaj şi îşi permite exuberanţa de a nu-i păsa de pacienţi. Și nu e așa. Pacientul trebuie să insiste asupra întrebărilor sale. Şi are dreptul să ceară, dacă este nesatisfăcut, o altă opinie. Nu trebuie să fie dominat de o singură părere. Până la urmă, tot noi trebuie să ne instruim propriul pacient, în momentul în care nimeni nu e prea preocupat de el.

Doctor House contra Doctor Neaoş

Punkt: Dar totul joacă împotriva lui. Toată lumea e mulţumită de pacientul care nu-şi declară veniturile, nu-şi cumpără poliță de asigurare, care vine şi achită medicația direct la cabinet. Şi, în situaţia în care nu-i plăteşte doctorului atât cât trebuie, are parte de ceea ce are. Cum să educăm pacientul? Dan Lîsîi: Este foarte bizar să auzi asta din gura unui doctor, dar, în principiu, dacă pacientul se simte

Punkt: Ce atitudine ai faţă de filmele despre medici? Dan Lîsîi: Filmele despre medici sunt create de scenarişti cu o imaginaţie foarte bogată. Iau dicţionare de medicină, citesc două-trei fraze şi generează idei. De cele mai multe ori, atât de exagerate, încât devine deja haios.

Punkt: De ce ar trebui să credem că şi instanţa de judecată, care are reputaţia pe care o are, poate să-i facă dreptate? Dan Lîsîi: Aşa e, dar ai o mai mare şansă să reuşeşti acţionând, decât dacă nu faci nimic.

Punkt: Cum arată medicina într-o lume ideală, în lumea ta ideală? Dan Lîsîi: O structură girată de doctori, în primul rând. Fiecare doctor trebuie să fie implicat în cercetări ştiinţifice, fiindcă altfel nu se poate. Dar de ce să ne facem găuri în cap, căutând idealuri, dacă ele există deja? De ce să nu ne ducem la englezi, de exemplu? Ce fac ei? Atunci când angajează în serviciu o persoană nouă, se adună întreaga echipă: manageri, profesori, structura ştiinţifică şi îl iau la întrebări pe candidat. Acest interviu poate dura o zi întreagă. Apoi echipa decide dacă această persoană prezintă sau nu vreun avantaj pentru întregul departament. La noi decizia aparţine unei singure persoane, şefului.

Punkt: Care dintre ele ţi-au rămas în memorie?

Dan Lîsîi: În mare parte, Doctor House. E o aglomeraţie de termeni medicali acolo, de-ţi dă ameţeli. Un fel de maioneză medicală. Dar ideile pe care le văd în Doctor House sunt foarte mişto. E portretul, uneori mult prea îngroşat, al unui spital echipat, cu un colectiv, cu reuşite, cu intrigi, cu excentrici, cu cinici şi romantici. Da, avem şi noi, medicii, defectele noastre. Dacă n-ar fi aşa, n-am fi interesanţi. Ca manager, încerc să repun în valoare anume calitatea medicului. Pentru mine, un specialist bun este totul. Punkt: Deci, vorbim despre calitatea umană... Dan Lîsîi: Pentru mine, ca neurochirurg, este foarte simplu: capacităţile creierului sunt nelimitate şi nu este corect să fii specialist doar într-o singură direcţie. Cu cât omul este mai multilateral dezvoltat, cu atât creierul lui este angajat în mai multe activităţi şi poate să producă mai multe efecte. Creierul este un organ. Care trebuie stimulat. Şi un doctor care citeşte mai mult, care are mai multe interese, poate să aducă mai multă substanţă în medicină. În neurochirurgie, de exemplu, sunt încă foarte multe necunoscute. Avem un câmp neexplorat de invidiat! De aceea am şi ales medicina. Ai unde creşte. Nu este încă totul stabilit, nu poţi învăţa totul din carte. Trebuie să studiezi întruna. În Franţa, ca să iei o diplomă de doctor, trebuie să faci specializare de un an în străinătate, mai ales într-o ţară anglofonă. De aia, pentru mine este aberant atunci când un medic îşi ia un grad ştiinţific fără să cunoască o limbă străină. Cum poţi să fii la curent cu ultimele noutăţi în domeniul în care îţi susţii teza, neştiind nici măcar limba engleză? Trebuie să uităm de medicina moldovenească. Există medicina mondială. Cu care trebuie să ne sincronizăm. nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

Pu nkt profi

DAN LÎSÎI chirurgia î l face modest pe oricine

Punkt: Probabil, medicul moldovean consideră că salariul lui nu va creşte proporţional cu peţioasele sale cunoştinţe. Aşa că, el îşi face banul şi atât. Dan Lîsîi: Exact. Dar e interesat să aibă o teză. O teză care nu valorează nimic. Pe care uneori nici măcar nu o scrie el. Da, este o mare tristeţe şi aici, în aşa-numitul business de teze. Păcat. Punkt: Dacă stai să punctezi, în orice domeniu lucrurile nu merg bine. Există deviaţii de la normal, dar care sunt acceptate deja ca normalităţi. E normal să dai mită, e normal să fii medic prost, e normal să te duci la medic când deja nu mai eşti viu... Dan Lîsîi: Nu suntem într-o situaţie de invidiat. Însă păstrez o speranţă. Există cota de 10% de normalitate în orice domeniu, care se autoperfecţionează, se sincronizează cu ceea ce se întâmplă în lume, dar nu întotdeauna ăştia sunt aici cei mai cotaţi. Punkt: Zi-mi, te rog, cum reuşiţi să nu deveniţi cinici până la capăt? Dan Lîsîi: Eu nu cred că cinismul vine din partea unei meserii. El vine din educaţie, probabil. Punkt: Dar ai a face mai des cu durerea, cu inevitabilitatea morţii... Dan Lîsîi: Durerile te sensibilizează oricum, prin definiţie. Cel care nu vede durerea, cinic a fost şi cinic va rămâne. Sau avar. Trebuie să ştii din start că în medicină nu poţi să devii un om bogat. Uitaţi de asta! Punkt: Dar miturile despre chirurgii cu case de milioane? Dan Lîsîi: Medicul trebuie să aibă un nivel decent de viaţă, e normal. Face o muncă de înaltă calificare şi este util societăţii. Dar nu poate să mizeze doar pe bani. Căci devine

cinic şi nu mai contează cum face operaţia, esenţial e să ia banii în avans.

Lupta cu “balaurul” şi armistiţiul cu moartea Punkt: Ce tehnici de desensibilizare practici, ca să rămâi, până la urmă, sănătos psihic? Dan Lîsîi: Plec cât mai des peste hotare, la prietenii mei din Franţa, din Anglia sau România. Merg la congrese, conferinţe. Comunic cu familia. Ascult muzică. Punkt: Ce fel de muzică? Dan Lîsîi: Orice. Dar muzică de calitate, nu de bulevard. Am fost recent la Viena, cu ocazia unui stagiu şi mi-am făcut timp pentru operă. Am fost la Staatsoper, la ”Italianca în Alger” a lui Rossini. Foarte simpatic. Punkt: Ce citeşti? Dan Lîsîi: Nu prea citesc. Ăsta este un lux pentru mine. Îmi rămâne timp şi energie doar pentru lecturi din medicină. De altfel, suntem cam prostovani, cam limitaţi, noi, medicii. Nu prea putem întreține o discuție intelectuală atunci când ne-o cere situația. Dar, rămânând la cărți, aleg interfaţa dintre superstiţie, viaţă şi moarte. De exemplu, „Maestrul şi Margareta”. Teme eterne, tratate altfel. Punkt: Înţelegi moartea mai bine atunci când eşti medic? Dan Lîsîi: Nu ştiu dacă poate fi înţeleasă moartea. Nu o accepţi. Ştii doar că există un sfârşit. Şi tu, ca medic, ai o datorie - să îndepărtezi cât mai mult acest sfârşit. Ştii să apreciezi mai mult viaţa, fiind în fiecare zi în stânga sau în dreapta morţii.

Punkt: Uitându-te dintr-o parte, sunt prea multe miliarde investite în cercetări şi rămân prea multe boli incurabile. Nu există interese sau, dimpotrivă, prea multe interese? Dan Lîsîi: Nu au fost foarte multe evoluţii în medicină în ultima vreme, e adevărat. Fenomenul e legat strâns de tehnologie. Noi suntem rămaşi în urmă cu aceste cercetări. Evident, industria farmaceutică are multiple interese, ea profită cât poate de pe urma bolilor. Dar, între timp, investește enorm, are echipamente foarte avansate. Căci, firmele farmaceutice concurează în primul rând între ele. Punkt: Când te-ai simţit neputincios? Dan Lîsîi: Atunci când m-am ciocnit de cancer. De aia şi teza mea de doctor este pe această temă. Asta m-a motivat, într-un fel - neputinţa. Atunci când vezi un băiat tânăr, care suferă enorm şi moare în câteva luni, e greu să te crezi în stare de ceva... Punkt: De ce „întinereşte” atât de mult cancerul? Ba se vehiculează momentul psihologic, ba se vehiculează genetica, ba ecologia, ba tehnologia, ba viciile… Dan Lîsîi: Ştii cum se spune, omul este propriul său duşman. Noi suntem o civilizaţie tânără, apar continuu diferite toxine, mediul e poluat. Cancerul nu are o singură cauză. Este o maladie multifactorială. Conform ultimei viziuni medicale, este o maladie a organismului întreg. Nu poate să apară atunci când eşti absolut sănătos. Totodată, sunt unele forme de cancer pe care le moştenim genetic. Altele, de la mediu. Punkt: Ai avut sfârşituri letale după operaţii? Dan Lîsîi: Da, am avut. Punkt: Cum reacţionezi? Dan Lîsîi: Acuzăm, reevaluăm, ne

nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

Pu nkt profi

DAN LÎSÎI chirurgia î l face modest pe oricine

autoblamăm. Atunci când înţelegem că, oriunde s-ar afla pacientul - ori aici, ori în altă parte –, ar fi fost acelaşi rezultat, ne autoînvinuim mai puţin. E cu totul altceva atunci când ştii că puteai fi mai eficace, atunci când îţi dai seama că pacientul a ajuns prea târziu la spital, atunci când nu ai avut un echipament mai bun... Uite, aici începe să-ţi pară rău că nu eşti într-o echipă mai performantă, într-un stat mai normal. Punkt: Şi dacă e vorba de greşeala ta personală, de situaţia în care ai crezut într-un fel, dar s-a dovedit că e cu totul altfel? Dan Lîsîi: Eu cred că m-aş simţi groaznic. Un medic trebuie să fie într-un asemenea mod educat şi să aibă astfel de şcoală, încât să nu permită apariția unor situații de acst gen. Pot admite că există cazuri de decese din cauza medicinei, care nu e tocmai performantă la ora actuală, dar nu şi din cauza mea, ca medic. Punkt: De care operaţie eşti mândru? Dan Lîsîi: Dintre cele pe care le fac la ora actuală, ar fi operaţiile împotriva durerii. Durerile neuralgice, imense, insuportabile, pe care le acuză pacientul. Operaţiile la coloana vertebrală, de imobilizare, în cazul fracturilor sau în cazul coloanei degenerative, fracturi, tumori, pe care noi le fixăm cu aparate speciale. Din câte îmi dau seama, îmi ies bine. Punkt: Care a fost cea mai originală operaţie? Dan Lîsîi: De fapt, în chirurgie, cu cât mai puţin originală este operaţia, cu atât e mai bine. Nu există improvizaţie. De fapt, există, dar în limite normale. Dar dacă e s-o luăm pe panta aceasta a originalităţii, am putea trece la acest capitol operaţiile în epilepsie. Boala, mai nou, se

operează. E ca şi cum ai trata focarul. Totuşi, în mare, n-am operaţii originale, sunt foarte bine calculate. De asta sunt chiar mândru.

Ne-înţelegerile de cartel şi trunchiul de rezistenţă Punkt: Există gelozie între medici? Lupte neloiale? Dan Lîsîi: Din păcate. Dacă statul tolerează salariile mizerabile, îi obligă, într-un fel, indirect, pe doctori să ia mită... Asta creează o stare nesănătoasă. Pentru că doctorul care are tupeu şi ia mai multă mită face mult mai mulţi bani şi va putea să mituiască mai departe, ca să obţină un post mai mare decât al celui care este mai bun, dar n-are tupeu să ia mită. Mita şi corupţia elimină concurenţa sănătoasă. Punkt: Cum lupţi cu acest fenomen? Pentru că eşti nu doar medic, ci şi manager... Dan Lîsîi: Ca medic, lupţi prin propriul exemplu. Ca manager, prin legea stabilită. La noi în clinică sunt operaţii contra plată, şi tu, ca manager, poţi să aloci un procent pentru personalul care e implicat în această operaţie. 30 la sută din costul operaţiei mi se pare un procent onorabil. Punkt: Care e problema cea mai gravă cu care te confrunţi tu ca manager? Dan Lîsîi: Problema cea mai gravă este sistemul. Lipsa de profesionalism a unor medici, care nu şi-au dat interesul să evolueze mai mult şi nu au reuşit să-şi dezvolte unele calităţi ,ca să propună o gamă mai largă de tratamente. S-au acumulat foarte multe probleme pe parcursul anilor. Statele de personal sunt umflate, spitalele sunt pline de doctori, iar pacienţii sunt puţini.

Punkt: Întâmpini rezistenţă? Dan Lîsîi: Da, bineînţeles. Rezistenţă şi neîncredere, dar pe care trebuie să le rezolv. Punkt: Descrie-mi o zi de-a ta. De exemplu, cea de astăzi… Dan Lîsîi: O zi simplă. De obicei, o cafea, acasă de dimineaţă, cu muzică. După care iau micul dejun cu părinţii şi ascult Radio Europa Liberă sau Vocea Basarabiei. Asta, ca să mai aflu ce se întâmplă în politică. După care ajung la spital, unde are loc conferinţa de dimineaţă. Este un fel de briefing, unde se discută situația operativă din secție. După care fac vizita prin saloane. Dacă am vreo intervenţie, de obicei o fac de dimineaţă. Poate dura o oră, poate dura șase. Sau mai mult. La prânz nu apuc să mănânc. Punkt: Seara cu ce te ocupi? Dan Lîsîi: Fug de spital cât mai departe. E adevărat că la Paris sunt mult mai multe oportunităţi de distracţie decât la Chişinău, dar nu mă plâng. Punkt: Cum te vezi în următorii cinci ani? Dan Lîsîi: Eu m-aş vedea tot în Republica Moldova. Dar nu sunt sigur. Revenirea la valorile comuniste m-ar stresa mult. E păcat să investeşti atât de mult, ca după aia să nu-ţi atingi scopul. Iar scopul meu e mai mult decât simplu: să am posibilitatea de a face ceea ce știu și să am condiții ca să pot crește. Punkt: Ce poate fi mai complicat în țara tuturor posibilităților decât să vrei să devii mai bun... Dar îți dorim să ai parte de asta. Cum ne dorim același lucru și nouă.

nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

Viața u nui artist. Prima probă

ALEXANDRU DABIJA TEATRUL UNUI SINGUR REGIZOR

Recunosc, am capitulat. Ce poate ieşi dintr-o întâlnire planificată de altcineva, la un pahar de cahor paralizant, şi în situaţia în care cel curtat de tine e ”ocupat” de o zarază alintată, care-l trece prin călduri şi friguri, sub o plapumă cu adn străin, într-un hotel cu fiţe de Chişinău? Îhî, ca-n cuplurile aranjate, nimic bun. O “căsătorie cu de-a sila” (încetişor, dar inevitabil ne apropiem de chestiunea arzătoare) e o dramă în esenţă. În tradiţiile genului, în zAdar am suspinat şi suferit vreo 20 de minute, cu ochii aşternuţi în loc de preș pe gresia lustruită a scărilor. Gripa nu l-a lăsat. Sub privirea triumfătoare (sau aşa mi-a părut?) a colegei mele (care se întreţinea la doi paşi de mine cu al meu actor preferat, Marcel Iureş), m-am retras fără să mă dau în spectacol. În consecinţa faptelor expuse şi a simptomelor descrise, întâlnirea cu regizorul Alexandru Dabija a fost replanificată. După ce a scăpat de răceală, am putut vorbi şi despre teatru. Tot o boală, cum s-a adeverit.

T e x t d e viorica m ija / Foto d e R a m in m a z u r  Doriți să discutați cu autorii și cititorii revistei "punkt"? accesați site-ul www.punkt.md

nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

Viața u nui artist. Prima probă.

 AL EX AND RU DABI JA TEATRU L UNUI SING UR REGI ZOR

Cel dintâi ACT… al Unirii „Am tot căutat o ţuică fiartă, dar nu am găsit. Numai votcă…“ Punkt: Aţi ajuns într-un Chişinău aflat la cheremul hramului…Nu v-a părut şi publicul mahmur, absent şi amorţit, fapt pe care-l raportează cu jertfire de sine regizorii, cel puţin din partea aceasta... Alexandru Dabija: Am ajuns într-un Chişinău aflat în plin Hram, am umblat printre grătare şi tarabe. Era ca la Bucureşti. Îmi plac petrecerile populare. Din păcate, eram prins tare de gripă şi nu m-am putut bucura pe deplin. Am tot căutat o ţuică fiartă, dar nu am găsit. Numai votcă, dar cu votcă nu trece răceala. Publicul nu a fost deloc amorţit, dimpotrivă, am găsit spectatori prezenţi, vioi şi cu mare chef de teatru.Am fost chiar surprins de reacţiile bune la glumele olteneşti pe care le făcea Iureş în spectacol. Punkt: Pe bune? Alexandru Dabija: Trebuie să recunosc, mi-era teamă că

nu se vor înţelege textele pline de regionalisme, dar nu a fost aşa. A fost mult mai bine decât mă aşteptam, şi asta datorită publicului atent şi binevoitor. Punkt: Ce vă pare interesant în ceea ce se întâmplă din

Trecut în ACTe pe 13 La premiere stă în ultimul rând, iar cei cărora dioptriile în minus nu le estompează câmpul vizual pot observa că are degetele încrucişate. E un ritual de ani de zile, transformat în reflex condiţionat, prin care parcă ar ţine la distanţă de scenă spiritele rele. Născut pe 13, montează în draci, iar în ultima sa „evoluţie” de la Chişinău a adus un spectacol de la care şi Creangă se întoarce în mormânt de plăcere – Absolut. În care Iureş-ul teatrului românesc şi prietenul lui de-o viaţă pune la respect „dracii” din capul lui Dabija. „Nebunia” lor a reînceput în 95, ca o răzvrătire a lui Marcel Iureş împotriva plecării nevoite a regizorului de la conducerea Teatrului Odeon. După zeci de ani consacraţi scenei de teatru, supăraţi pe stat, bucuraţi de prieteni, au deschis mână de la mână ACT-ul, primul teatru independent din România. Situat într-o pivniţă din Calea Victoriei, teatrul celor doi parcă a fost predestinat să repare carma acestui loc, cândva „bântuit” de securitate.

punct de vedere teatral la Chişinău? Alexandru Dabija: Nu am stat îndeajuns, ca să pot să-mi dau cu părerea. Ştiu că am văzut un spectacol formidabil, cu un actor formidabil - spectacolul cu avangarda transnistreană „RASSM” al lui Mihai Fusu. Eu nu am mai văzut aşa ceva... A fost o mare bucurie şi abia aştept să-l revăd în România. Din cele prinse la televizor am simţit că aici e o mare tensiune: şi politică, şi din cauza problemei cu identitatea. În rest... tăcere, pentru că nu am văzut nimic decât afişe. Punkt: Totuşi, vă lăsaţi de fiecare dată loc pentru întâl-

nirile cu spectatorul... O faceţi la insistenţa managerilor de teatru sau credeţi cu adevărat că aceste discuţii pot resuscita interesul pentru sălile de teatru? Alexandru Dabija: Cred că discuţiile cu spectatorii, mai ales după spectacole, sunt binevenite. Le port cu plăcere şi nu trebuie să mă roage nimeni să le fac. Comunicarea liberă, fără mari ploconeli şi figuri de vedete, face bine şi spectatorilor, dar mai ales artiştilor care, uneori, trăiesc în altă lume decât publicul.

Cel de-al doilea ACT… al gogol-izării „Povara administrativă, mai ales într-un stat ca România, te poate termina profesional …“ Punkt: Aţi fost, de-a lungul vremii, mai mult netezit pe cap şi lăudat…Cum v-au schimbat succesele percepţia de sine? Alexandru Dabija: Am fost și lăudat, și înjurat, ca tot omul. Faptul că am fost lăudat la început, atunci când am debutat, a contat. Mi-a dat încredere și puterea de a încerca să fac lucruri noi, riscante. Apoi laudele și recunoașterea publică nu au mai contat atât de mult. Miam văzut de treabă, fără să bag prea mult în seamă critica, premiile, părerile prietenilor. Sigur că și azi sunt câțiva oameni la a căror părere țin, dar ideea de succes mi se pare caraghioasă și patima oamenilor pentru clasamente, topuri, concurență îmi este străină. Ca și vorbirea, uneori deșănțată, despre sine. Îmi place să cred despre mine că sunt modest și cred că firescul și modestia sunt obligatorii într-o meserie ce se bazează pe orgolii și nebunie. Punkt: Aţi făcut muncă de scenă şi înainte de 1989. Cât de simplu sau de complicat a fost să rezistaţi la nivel de cenzură şi autocenzură?...Cât de multe concesii aţi făcut şi în ce a constat compromisul în faţa regimului?... Au fost situaţii când „mai marii” vremurilor s-au „băgat” cu sfaturi? Alexandru Dabija: Nu am fost nicicând un admirator al discursului plin de ,,șopârle” practicat înainte de 1989. Dar nici nu cred că pot răspunde în câteva vorbe la întrebările despre cenzură. Punkt: Atunci, cum aţi resimţit schimbarea?... Cât de mult a însemnat să poţi spune lucrurilor pe nume?... Nu s-a pierdut nimic din şarmul mesajului de scenă codificat, subtil? Alexandru Dabija: Nu era nimic subtil și nu avea niciun șarm. Era expresia unei neputințe sau, dacă vreți, întruchiparea veșnicului compromis pe care oamenii de teatru îl fac cu puternicii zilei. Molière știa și el multe despre asta! Am resimțit trecerea la expresia liberă ca pe o revenire la normal. Și de multe ori să fii normal este mult mai greu decât orice. Punkt: Teatrul e o scenă de leadership… A trecut premiera, se dau câteva spectacole şi tu trebuie să scoţi ceva nou…. Alexandru Dabija: E adevărat că simt uneori presiunea cerințelor. Dar nu din nevoia de a fi prezent. Lucrez pentru că asta este meseria mea, din asta trăiesc și muncesc din

greu pentru a duce o viață decentă. În visele mele lucrez un spectacol pe an, bine pregătit și plin de idei noi. În realitate, lucrez câte 4-5 spectacole pe an, ceea ce e mult. Da, trebuie să dai tot timpul ceva nou...și asta nu e în ordine. Dar ce mai e în ordine? Punkt: Ați fost director general al Odeon-ului în două episoade… Acum, regizor…E o retrogradare sau e exact locul potrivit pentru Alexandru Dabija? Alexandru Dabija: Am demisionat de bunăvoie de la Odeon, pentru a putea lucra. Se spune că am fost un bun director, dar îmi place mai mult să fac spectacole. Nu a fost o retrogradare, ci o ușurare. Povara administrativă, mai ales într-un stat ca România, care din punct de vedere legislativ și instituțional este gogolian, te poate termina profesional. Punkt: Ați dat primele probe de regizor la Teatrul Tineretului din Piatra-Neamț, supranumit drept „cel mai bun teatru din București"... Alexandru Dabija: Mă atrage mai mult marginea decât buricul. Nu sunt singurul regizor care preferă să lucreze în provincie. Dar cred că sunt singurul care lucrează atât de mult în București!!! Lucrez des la Teatrul Act și la Odeon, dar prefer provincia, unde te poți concentra pe muncă și… gata. Punkt: Ce vă face totuşi să vă ţineţi departe de scenele mari ale lumii, în afara fobiei de avion? Alexandru Dabija: Avionul a fost problema numărul unu. Apoi, cred că e și șansa. Am refuzat în tinerețe câteva ocazii și acum... sunt bătrân și depășit de vremuri.

Cel de-al treilea ACT… sinuciderea după Cioran „Noi… mai ales cu lecțiile lui Cioran în cap...ar trebui să ne sinucidem cu toții…“ Punkt: Se face un tam-tam mare în ultima vreme pe subiectul culturilor mici, care nu numai că sunt mai puţin cunoscute şi promovate, dar chiar și marginalizate…Cum resimţiţi asta, cât de mult vă afectează? Alexandru Dabija: Apartenența la o cultură minoră a fost veșnic o problemă, o frustrare pentru toți artiștii. Noi, mai ales cu lecțiile lui Cioran în cap, ar trebui să ne sinucidem cu toții. Asta e. Suntem o cultură mică și uneori jalnică. Nu cred că trebuie să ne punem cenușă în cap, dar nici să facem pe fudulii. Nu mă simt nicicum nedreptățit sau vinovat. Nu am complexe de niciun fel. Mă oftic adeseori, ca tot omul, de prostia și mizeria din jur, nu de cultura minoră. nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

Viața u nui artist.Prima probă.

 AL EX AND RU DABI JA TEATRUL UNUI SING UR REGI ZOR

Punkt: Mulţi îi critică pe actorii din generaţia nouă că nu ar fi buni de nimic, în situaţia în care şcoala de teatru nu mai răspunde rigorilor vremii…Şi dvs. aţi renunţat la munca de dascăl…. Alexandru Dabija: Este o realitate, școala de teatru este la pământ. Actorii buni, care ies din școli, se formează singuri. Am renunțat la profesorat pentru că îmi lua toată energia. Nu pot face ceva cu măsură, calculat. Mă consumam total cu studenții. Punkt: Sunteţi un despot sau un regizor care-şi menajează şi-şi cocoleşte actorii? Alexandru Dabija: Sunt un regizor care-și iubește actorii. Deci, sunt înclinat spre cocoloșeală. Am vrut să fiu, la rândul meu, cândva actor și resimt asta ca pe o slăbiciune uneori. Îi invidiez pe regizorii care pot să fie necruțători cu actorii. Punkt: Vă pregătiţi pentru repetiţii ca pentru o lecţie sau improvizaţi? Alexandru Dabija: De mult nu mă mai pregătesc pentru repetiții, în sensul clasic, caiet de regie, idei, planuri... Repetițiile mele sunt sută la sută improvizate, și de cele mai multe ori sunt mai bune decât spectacolele! Ha,ha,ha...

Cel de-al patrulea ACT… farsa lui Ionesco „Cu Marie-France Ionesco nu se poate discuta. Urăște, pe bună dreptate, românii, dar exagerează în multe direcții…“ Punkt: Mult premiatul spectacol „Ionesco - cinci piese scurte" după Eugène Ionesco s-a transformat în unul mult pătimit, după ce fiica scriitorului nu v-a mai acordat o prelungire a contractului. V-a părut rău că aţi spus acea frază, după mine, chiar nevinovată? Aţi mai discutat cu doamna? Alexandru Dabija: Sigur că îmi pare rău că un spectacol foarte bun a avut o soartă vitregă. Cu Marie-France Ionesco nu se poate discuta. Urăște, pe bună dreptate, românii, dar exagerează în multe direcții. Pe de altă parte, soarta spectacolului a fost ionesciană. Dintr-o prostie, dintr-o neînțelegere s-a dus totul...parcă e o farsă de Ionesco. S-ar putea să se distreze acolo, sub piatra aia de mormânt, pe care scrie ce scrie... Punkt: După premiere, urmăriţi ce vorbeşte gura târgului şi, mai ales, gura criticilor. Vă afectează, vă mobilizează sau vă lasă rece replicile lor? Alexandru Dabija: Nu citesc cronicile după premiere, nu ascult gura târgului nu mă afectează părerile negati-

ve. Uneori mă distrează opiniile unora, alteori mă miră... respect dreptul oricui de a-și da cu părerea despre orice. Oricum, foarte puțini se pricep cu adevărat. Câțiva știu să scrie, și vreo doi o și fac la obiect. Restul e un soi de circ fără spectatori. Punkt: Favoriţi între autori şi actori? Cine dintre ei v-a impresionat în ultima vreme? Vreo revelaţie? Alexandru Dabija: Am citit cu mare plăcere piesele lui Jon Fosse, Esteve Soler și Sebastian Barry. Actori care m-au impresionat în ultima vreme… Dorina Chiriac, Călin Chirilă, Sorin Leoveanu, Ionuț Caras....trupa teatrului din Cluj, Dan Rădulescu... Mulți, mulți actori buni pe scenele noastre.

Cel de-al cincilea ACT...final „Când umbli rupt în cur, nu mai contează un petec la genunchi“ Punkt: Succesul cinematografiei româneşti din ultima vreme nu vă „ademeneşte” să vă apucaţi de film? În comparaţie cu teatrul, promovarea e mai simplă…Ţi-ai luat subsuoară dvd-ul şi poţi merge la orice concursuri şi festivaluri… Alexandru Dabija: Ba da! Admir filmul românesc de azi, nu numai succesele lui. Sunt formidabili regizorii, scenariștii...Aș vrea să fac un film. Culmea e că succesul filmului românesc mă face precaut. Sunt prea buni băieții ăștia ca să mai vin și eu. Trebuie să vin cu ceva foarte tare... Punkt: Ați luat un premiu UNITER și pentru spectacolele radiofonice...Un fel de primă dragoste, la care vă veți mai întoarce?... Alexandru Dabija: Ador spectacolele radiofonice! Cel mai fericit am fost când am luat premiul UNITER pentru spectacol radio. Sunt dăruit oricum mai mult urechii decât ochiului, așa că aș face spectacole radio tot timpul. Radioul mă fascinează în continuare și mă atrage cu puterea magnetului. Punkt: Criza financiară a lovit în cultură sau criza de idei și de formule de exprimare noi? Alexandru Dabija: Nu există niciodată criză de idei sau de formule noi. Există plictisul unui public suprasaturat de oferte, există o luptă înverșunată pentru bani- cât mai mulți, cât mai mulți... Criza financiară nu lovește în cultură la noi. Nu mai are în ce lovi. Cultura este oricum tratată ca o eczemă neplăcută și iritantă de către politicienii noștri. Când umbli rupt în cur, nu mai contează un petec la genunchi.

nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

Pu nkt ico n

VICTOR-IILE N ATA L I E I În comparaţie cu alţi basarabeni, care au avut trambuline cu propulsor în showbizul românesc, Natalia Barbu nu şi-a legat frământările artistice de niciun Irinel. La început a cucerit Mamaia, după care, cu aceleaşi mişcări exacte de leoaică, şi-a extins zona de influenţă cantabilă. Simplu, şi-a văzut de treabă, reuşind să-şi „dribleze” cariera pe pârtii liniştite, departe de titlurile scandaloase din ziarele de bulevard şi ţinând sub zece lacăte relaţiile sale cu bărbaţii. Parcă nu ar fi fost niciunul. Până la Toni. De fapt, anul 2011 a fost unul demenţial pentru Natalia. În 12 luni a reuşit ceea nu a făcut până la 32 de ani. Şi-a întâlnit ursitul, a făcut o nuntă mare la mare, apoi a prins o lună de miere mexicană. După care minunile s-au ţinut lanţ. Perioada gravidităţii, certitudinea şi siguranţa că Toni e chiar bărbatul pe care l-a aşteptat atât, bucuriile simple care se leagă într-o mare fericire de femeie. În consecinţă, radiază. Despre maşinile şi diamantele pe care le primeşte cu regularitate de la soţ nu-i place să vorbească. Consideră neimportante micile-mari atenţii. Totuşi, ministudioul de acasă, care a fost comandat special pentru ea şi unde poate exersa în voie, e un cadou de care este foarte mândră. Chiar dacă ştie că prea puţini sunt cei care ar crede-o pe cuvânt, Natalia declară că l-ar fi luat de soţ pe Toni şi dacă nu ar fi fost miliardar.

T e x t d e N A T A M I Ș I N / Foto d e gabriel hennesy  Doriți să discutați cu autorii și cititorii revistei "punkt"? accesați site-ul www.punkt.md

nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

Pu nkt ico n

nATALIA bARB U victor- iile nataliei

Ne-am cunoscut într-o seară de martie, plină de farmec și mister. Ca în filme. Toni a avut revelația imediată că eu îi voi deveni soție. Am luat cina împreună, nu ne puteam opri de povestit... Ne-am deschis sufletele de parcă ne cunoșteam de 1000 de ani. Timp de o cafea, omul ăsta a reușit să-mi provoace un interes aproape nesănatos pentru persoana sa. A fost atât de expansiv, încât nu am avut de ales, a trebuit să mai bem și un ceai. Cererea în căsătorie a fost foarte romantică, în centrul Parisului. Am fost şocată, pentru că nu mă aşteptam la aşa ceva. În acel moment am primit şi inelul. Exact ca în visurile mele din adolescenţă. În relația noastră nimic nu se conjugă greu. Unde nu mă descurc eu, vine Toni și rezolvă totul. Cu siguranţă, anul 2011 a fost anul meu… Dar m-a durut reacția răutăcioasă la fericirea mea. Parcă am comis un păcat, oferindu-mi dreptul la fericire. Mai știu că se pun și azi pariuri dacă va dura sau nu căsnicia mea. Invidioşii își dau cu părerea că m-am căsătorit nu cu un suflet pe care-l iubesc, ci cu zerourile din conturile lui. Celor care au pus pariuri că mariajul nostru nu va dura mai mult decât un an le recomand să se pregătească moral pentru a pierde. Suntem un cuplu, suntem unu, nu doi. Și așa vom rămâne... Celor care mă bârfesc le pot zice că doar îşi irosesc timpul pe care l-ar putea dedica propriilor visuri și ale celor pe care-i iubesc. De la ecograf am ieșit tare tulburată. De fericire, aveam impresia că mi se opreşte inima. Trăiam parcă într-un miracol şi, totodată, încercam să realizez cu puterea minţii că în mine se întâmplă o minune, dar foarte-foarte reală. Am avut mereu pofte și am mâncat ce am vrut. Pe toată perioada gravidităţii, am fost alintată de toţi: și de menajera noastră, și de rude. Nici nu mai trebuia să-mi pun dorinţe sau să mă gândesc la ce aş vrea la capitolul gastronomie. Am decis că tati, în acel moment special, va ceda locul mamei mele și surorii sale. Mama e persoana de care am avut neapărată nevoie lângă mine. A venit la prima chemare şi m-a ajutat în toate. Uneori, prezenţa bărbaţilor dublează grijile, și așa multe în acele clipe. Am născut repede, în 15-20 de minute. Chiar dacă am fost anunţaţi că bebe poate veni mai devreme, ne-a luat prin surprindere. Am avut contracţii toată noaptea, aşa că am mers cu noaptea în cap la clinică. După ce mi s-a făcut o anestezie epidurală, am născut. După mine, uşor. Când l-am luat în braţe pe puiuţul meu pentru prima dată, fericirea mea nu avea capăt. Uitasem şi de consecinţele naşterii, şi de totul pe lume. E atât de micuţ şi de frumuşel! Pe Victor nu-l va vedea nimeni înainte de a fi botezat. Desigur, în afară de cele mai apropiate rude. Şi de bonă, pe care a angajat-o Toni. Este o persoană atât de bună, responsabilă şi caldă, încât nu-ţi este deloc frică să laşi copilul în grija ei. Toni este ireproşabil. Este un tată care se implică. Conduce de ceva timp afacerile de acasă, ca să fie alături de noi. Asistă la băiţe, schimbă scutece şi insistă să vorbească personal cu medicul. Vorbim cu el, îi spunem cât de mult îl iubim, îi povestim ce ni se întâmplă ziua, îi povestim lucruri care ni se par frumoase sau interesante. Îi explicăm muzica ce răsună în casa noastră... Uneori, vorbim pe unde va merge, ce va vedea atunci când va creşte mare şi ce lucruri minunate îl așteaptă în viața asta...

Draga Victor Cristian,

Fiindcă noi, cei de la Punkt , avem acces la zânele bune, ne-am gândit că ar fi frumos să-ți facem un cadou de bun venit în această lume. Zânele, la rândul lor, au chemat în ajutor stelele, au scuturat semeț din baghete, s-au uitat în oglinzile fermecate și uite ce ți-au prezis!

Victor-Cristian Sota, născut la ora 6 și 21 minute la 24 decembrie 2011, București. Astrogramă personală. Totemul solar: mangustă Soarele în Capricorn îi conferă seriozitate și maturitate înnăscută. Ca orice saturnian adevărat, încet, dar sigur, își atinge scopul. Pentru el, scopul este un motor vital. De aceea este bine să aibă tot timpul obiective de realizat. Luna în Săgetător îl înzestrează cu generozitate și deschidere largă către tot ce este nou. Victor va fi comunicativ. Chiar dacă optimizmul este contrar Capricornului, faptul că Luna se află în această poziție îi conferă un optimism înnăscut. Va avea tendințe de a explora străinătatea, pentru a cunoaște lumea. Totodată va avea necesitatea de a intra în contact cu materii înalte și bineînțeles de a-i învăța pe alții. Dată fiind conjuncția Lunii cu Soarele, putem presupune o confluență naturală a începutului masculin și feminin în personalitatea copilului, ceea ce este foarte important pentru echilibrul interior, mai ales că sunt amândouă amplasate în casa I, a personalității. Această conjuncție demonstrează că Victor va fi o personalitate care se va remarca, își va demonstra ușor talentele încă de mic copil. Eveni-

mentele copilăriei, inclusiv educația, vor avea o importanță deosebită pentru realizarea de sine. Ar fi indicată educația prin autoritate aplicată cu blândețe, specifică unui jupiterian. Are nevoie de apreciere și motivare pozitivă din partea mamei în special. Nu va rata nicio șansă de a se afirma. Este un copil sincer și onest. Pentru a nu degrada în orgoliu și snobism, are nevoie ca libertatea să fie educată. Mama îi va fi un bun prieten și confident. Tatăl, în schimb, poate deveni autoritatea de urmat. Este absolut necesar să se implice în educația copilului. În casa I, Plutonul este și el în Capricorn. Acest fapt îl recomandă ca pe un posibil lider în ierarhii sociale oficiale dată fiind conjuncția dintre Pluton și Soare. Totodată Plutonul în Capricorn îl va impune să fie responsabil față de sine însuși și față de propriile acțiuni. Această poziție a Plutonului recomandă o atenție deosebită pentru planificarea propriei vieți. Victor va trebui să învețe să țină cont de nevoile celorlalți. Pentru a completa nucleul planetar în casa I, trebuie să spunem că și Nodul lunar de Nord se află aici, în Săgetător. Din punct de vedere cosmic copilul se poate considera norocos, pentru să Soarele, Luna și Plutonul vor lucra la configurarea și deschiderea lui Victor ca personalitate. nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

Pu nkt ico n

În prima jumătate a vieții, copilul trebuie învățat să acționeze de unul singur și pentru sine, pentru că experiența relațiilor parteneriale este una pe care o deține deja. Ascendentul în Săgetător imprimă un caracter iubitor de libertate. Victor va fi un adult entuziast și aventurier, dar vertical în ceea ce privește principiile propriului sine. Va avea nevoie de un cadru social elitist. Planeta care guvernează ascendentul este Jupiter, care se află în Taur, casa IV. Acest lucru poate predispune spre o înțelegere materială a bogăției. Dar Jupiterul staționar în pregătire de a deveni retrograd îi reorientează direcția spre interior. Oricum Jupiterul în Taur îl dotează cu bun simț și raționalitate și tendință de a ocupa poziții cât mai stabile în societate. Victor va opera cu perspective imediate în realizarea scopului. Acțiunile sunt pentru el reușite numai dacă aduc un rezultat concret într-un timp cât mai scurt. Poziția lui Jupiter în casa IV denotă faptul că Victor s-a născut întro familie bogată. Tatăl va fi autoritate pentru copil. Își va vedea tatăl ca pe o persoană foarte activă și antrenată tot timpul în activități. Mercurul în Săgetător nu face decât să accentueze importanța problemei personalității în viața lui Victor. Acțiunea Mercurului, analitică și orientată pe detaliu vine în contradicție cu înclinația sintetică și generalizatoate a Săgetătorului, formându-i un mic complex intelectual, dar și o sete mare de cunoaștere. Această poziție a Mercurului poate determina dependența de opinia celuilalt și de aici un grad înalt de subiectivizm. Persoana cu Mercurul în Săgetător suportă cu greu să fie învățat, mai degrabă are tendința să îi învețe pe alții. Victor își va selecta foarte bine contactele sociale și va prefera oamenii utili cu statut social. Faptul că Mercur este în casa XII demonstrează că emotivitatea este superioară părții intelectuale și deci capacități artistice. În același timp acești oameni au tendința să își ascundă propriile gânduri și sentimente. Ar fi bine să îi fie dezvoltate abilitățile lingvistice și de comunicare și să îi fie încurajată exteriorizarea sentimentelor. Venus în Vărsător îl predispune la o iubire de tip prietenie. O astfel de relație va fi posibilă cu mama. Mama va fi pentru el o resursă energetică. Prezența lui Saturn în

casa X arată că mama îi va fi un pilon în rețeaua socială. Ba chiar poate deveni partenerul lui social, întărindu-i, prin sextilurile cu Soarele și Luna, personalitatea. Relațiile de prietenie sunt foarte importante pentru el. Se poate întâmpla ca persoana să idealizeze partenerul. Ba mai mult, există tendința de a idealiza relația în sine. O asemenea poziție a lui Venus atrage după sine necesitatea de libertate în relații și de aici celălalt va exista atât timp cât îi va respecta libertatea. Venus în casa II arată că Victor va fi înconjurat de bunăstare socială și financiară. Saturnul în casa X demonstrează capacitatea băiatului de a atinge un scop înalt și îl predispune la prundență. Copilul va avea încredere în sine și va avea tendințe spre ascetism. Drumul către realizarea scopului poate dura ani de-a rândul, dar aceasta nu îngrijorează un Capricorn, ci dimpotrivă îl mobilizează. Saturnul în opoziție cu Jupiter îl vor pune toată viața în fața alegerii dintre statutul social și căminul stabil. Recomandări: Date fiind predispoziția spre emotivitate și spre materii înalte, una dintre abilitățile care ar putea fi dezvoltate este scrisul. Are talentul pentru scriere înnăscut. Fiind dezvoltat, îl poate ajuta să crească profesional și să rezolve problema potențială cu închiderea în sine. Curiozități: Victor Cristian s-a născut în a 30-a zi a lunii din punct de vedere al calendarului lunar. Simbolul acestei zile este lebăda de aur. Ziua a 30-a este timpul iubirii, al iertării, al trasării de concluzii și finaliități. Este foarte importantă analiza propriei vieți, a drumului pe care mergem; este ziua refuzului a tot ce este inutil și al trecerii la un alt nivel de evoluție. Este important ca în această zi să înveți ce e frumosul, să întorci datoriile, să faci caritate. Oamenii născuți în această zi sunt frumoși, buni, înțelepți. Ei își urmează idealul, sunt calmi, cu un simț al datoriei foarte dezvoltat, plini de demnitate. Este foarte importantă dezvoltarea spirituală. în caz contrar, poate avea stări de tristețe inexplicabile. Nașterea în ziua a 30-a a lunii nu face decât să accentueze importanța aceste vieți în dezvoltarea absolută ca individ cosmic.

nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

Furio poveste

Ştiaţi că inspiraţia dă palme celor care nu o simt? Iată de ce unii scriu, dar ea îi neglijează. Pentru aceste pagini am apelat la creativitatea celor care se descurcă cu... şi fără inspiraţie. Fiindcă ei pot fi... altfel. I-am rugat să acopere o pagină din word cu o poveste în drum spre concertul din Bucureşti. Am armonizat cu portretele lui Florin Tăbârţă Și, voilà, un e-mail în inbox de la băieţi tare buni. Ştiu că fiecare poate gÂndi o poveste. Dar nu toţi se descurcă cu ... şi fără inspiraţie.

concept d e A na popenco / T e x t d e f u riosnails / f oto d e f lorin t ă b â r ț ă  Doriți să discutați cu autorii și cititorii revistei "punkt"? accesați site-ul www.punkt.md

nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

Venise o altă iarnă. Tot atÂt de friguroasă ca celelalte 18 pe care le trăise în Lupa Rece, cel mai mare sat din Europa! Satul avea, de asemenea, cel mai înalt deal de înălțime medie din Europa, pe care se află cea mai adâncă fÂntÂnă cu apă dulce din Europa, cu care puteai crește cea mai înaltă iarbă din Europa! Despre Olandina vorbea tot satul, nimeni însă nu putea spune ceva concret despre fată. Gurile rele susțineau că este foarte bogată. Cică a moștenit 15 kg de aur de la mătușa Elifa, care făcuse o avere din vÂNzare de băsmăluțe împletite, la tÂrgul din Grimăuți. Oraș mare și înfloritor pe timpuri – centrul industriei împletiturilor de lÂnă din regiune! Olandina însă știa un lucru – o femeie poate rămÂne respectată dacă nu ia în seamă tot felul de vorbe și bea în mod regulat compot de fructe uscate dintrun ulcior de sticlă transparentă. Cum prefera să facă, spre exemplu, Anișoara Popenco – o vară a sa din provincie. Gurile rele spuneau că Ana o invidia pe Olandina, și se mai spunea că a încercat de cÂteva ori să-i pună fructe proaspete

în compotul de fructe uscate. Olandina însă știa că Ana nu poate face astfel de mârșăvenii și continuă să-I trimită săptămÂnal colete cu profiluri PVC și băsmăluțe împletite. Viața armonioasă a Olandinei însă era tulburată de apariția lui Taviliu. VÂnătorul de jucării de pluș. Groaza copiilor cu jucării de pluș. Taviliu avea faima unui om crunt, care prefera să jupoaie jucăriile de pluș în fața copiilor. Acest ticălos era dat în urmărire generală de cÂțiva ani buni, însă In-

telect, așa se numea calul credincios al criminalului, era iute și imprevizibil. După una din încăierări, Intelect, l-a purtat în șa pe rănitul (intoxicatul) Taviliu, fără conștiință timp de trei zile. Nimeni nu poate spune de ce, dar s-a oprit la poarta fetei pe care o cunoșteau cu toții. Fata l-a adăpostit pe nemernic și i-a oblojit rănile cu chefir de 4%. În timp ce Taviliu zăcea fără cunoștință în patul de pe balcon, Olandina hotărÎ să îngrijească lucrurile plouate de trei zile. i-A pus la uscat costumul de Batman, un set de lenjerie intimă de piele, un coif cu pene roșii... rămase însă

îngrozită cÂnd descoperi în sacul vÂnătorului o blăniță artificială de ursuleț, una de iepuraș și, culmea, una de pokemon. La fundul sacului Olandina găsi un ciocan și o seceră pline de puf artificial. CÂnd Taviliu Își reveni, hainele sale și sacul îl așteptau frumos aranjate lÂngă pat. Deodată, ușa s-a deschis și în odaie intră un cerb de pluș cu două proeminențe în zona cutiei toracice. Cerbul ținea în mÂnă o tavă cu ceai, pÂine, unt și un kilogram de cuie. Apropiindu-se de Taviliu, cerbul a spus: „Uite,

drumețule, ți-am pus aici pÂine, unt și un kilogram de cuie”.

stapÂnindu-și cu greu emoțiile și frica, Taviliu întrebă: “Ce sĂ fac cu ele?” „Păi, „Și

cum ce să faci, iEi untul, îl ungi pe pÂine și mănÂnc...i”

cuiele?...”

„Păi,

uite că ți le-am pus”, spuse

cerbul. CÂnd o să ungi untul, să fii atent să nu-ți nimerească puf artificial pe tartină! „Iarta-mă,

cerbule!...., strigĂ Ta-

viliu-, Am greȘit! N-am să mai fac niciodată astfel de ticăloșii! ” Cerbul i-a răspuns: „Pentru ca să-mi demonstrezi asta, va trebui să faci ultima ticăloșenie cu mine! Astfel te vei elibera de acest blestem strămoșesc! Cu mÂna tremurÂndă, Taviliu SpintecĂ cerbul. Și ce sĂ vadă? În loc de BILUȚE de penoplast sau bumbac galben, de sub învelitoarea de pluș se arăta SUPERBUL chip al Olandinei, dezgolit frumos! „Merry

Christmas, baby!”, a spus

Olandina sfios. Și au trăit mulȚI ANI FERICIȚI împreună. Au reparat jucăriile cÂndva spintecate de Taviliu și le-au întors copiilor. Iar în acest an au participat și la „Șlagărul anului” din Lupa rece, în calitate de sponsori, interpreȚi și cÂștigători în același timp. Așa fac gospodArii!

nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

opilarie C de Alexandru Vakulovski

Noi am crescut fără vreun Moş. Fără Moş Crăciun, fără Moş Gerilă. Spun noi, pentru că nici eu nu ştiu prea bine câte generaţii

cuprinde acest cuvânt. Tata s-a născut în ’49 şi am o bănuială că nici el nu a avut vreun Moş. Dar nu-l mai pot întreba.

Când m-am născut, Moş Crăciun era în ilegalitate, un personaj

interzis, iar Moş Gerilă pur şi simplu n-a prins. Niciun Moş Gerilă nu a călcat prin casa noastră. Am o singură amintire cu cadourile de sub brad. Dar atunci nici prin cap nu mi-a trecut că sunt daruri de la Moş. Pe lângă alte chestii, erau şi bani. Eu am fost jignit că fratemeu a primit mai mulţi, aşa că am mers la părinţi să fac scandal. După asta ei ne dădeau direct darurile, nu te pui cu aşa copii care nu cred în vreun Moş… Moş Gerilă a fost pentru noi ca o glumă proastă. La fiecare serbare ghiceam cine îl joacă şi îi puneam piedici, râdeam de el. Din cauza asta nu prea erau voluntari pentru Moş Gerilă. Posibil Moş Gerilă să nu fi avut succes din cauza bunicuţului Lenin, care a prins cumva mai bine. Ah, ce haios ar fi fost să vină mumia lui Lenin de sărbători! Dar cum n-a venit, şi mitul bunicuţului sifilitic s-a stins. Cu Moş Crăciun am făcut cunoştinţă prea târziu, când nu aş mai fi crezut în vreo poveste. Ne-am ratat reciproc. Oricum, şi acum mă mir când aud colindele, când văd copiii bucuroşi de darurile Moşului. Cred că e frumos. Dar n-am simţit niciodată asta. În schimb, Moşul în palton roşu şi cu barbă albă s-a legat în mintea noastră de total altceva. În primul rând, de tâlharii deghizaţi în spărgători de bănci şi jefuitori de trenuri. Ca să vedem lucrurile aşa, ne-au ajutat şi filmele. Ăsta a fost Moşul nostru. Un fel de Kotovski, deşi Kotovski nu era aşa de păros. Moşu se lega şi se mai leagă în mintea noastră şi de altceva. Hainele lui cam prea aduc a sex-shop. Şi paltonul roşu i se potriveşte de minune cu cătuşele. Dacă mai vedem pe lângă el şi vreo două Crăciuniţe – totul e clar. Nici bunicuţul Lenin, nici Moş Gerilă nu au mers la sufletele noastre. Moş Crăciun a venit prea târziu. Poate că se va împrieteni cu copiii noştri.

faraMosi

U n joc popicesub brad de

de Moni Stănilă

Să fii copil, uşor naiv, să crezi că te-a adus barza şi

foiam nerăbdătoare în întunericul din cameră, chicotind pe

că există Moş Crăciun nu e tocmai un dezavantaj. Sigur,

înfundate. Apoi se deschidea uşa de la dormitor şi apărea

nici trezirea nu e uşoară. Mergeam la săniuş când am aflat

mama: „Cine credeţi că a trecut pe aici?”. Uraaaa! Moşul,

prima dată că mama şi tata au făcut prostii ca să apar eu şi

bradul, cadourile! Nici nu desfăceam bine pungile de la

că nu există nicio barză angajată la maternitate. În aceeaşi

fabrică şi cutiile, că şi apăreau primii colindători.

zi mi s-a spus că nu există Moş Crăciun. De la părinţi ştiam

Şi anii s-au scurs repejor, comunismul ne sărăcea tot mai

deja că Moş Gerilă e o invenţie, un pseudonim al lui Moş

mult, părinţii îşi pierduseră entuziasmul şi , da!, ne-au

Crăciun – dar să aflu dintr-o lovitură că părinţii sunt şi

confirmat. Ei sunt şi Moşul, şi barza! Dana era prea mare

Moşul, şi barza a fot îngrozitor.

să îi mai pese. Ajuta de acum la împodobitul bradului. Eu

Poate atunci am înţeles de ce Moş Nicolae – când mama

şi Miha aveam alte trăiri. Părinţii ne-au pus o sută de lei în

era internată în spital – ne-a umplut cizmuliţele cu ciocola-

mână şi au spus: „Pentru Moş Crăciun, luaţi-vă ce vreţi!”.

te Brăduţ, spre dezamăgirea noastră. Îmi amintesc ce iritat

Am mers amândouă la nenea Iosu la magazin. Ne doream

era tatăl meu când l-am întrebat: „Ticu, de ce Moşu’ ne-a

de la Moş un joc de popice micuţ şi simpatic. Dar am fi vrut

adus numai Brăduţ? Am fost rele?”

să îl aducă el. E interesant că nu ne-a dezamăgit minciuna

Apoi urmau cadourile de la sindicatul fabricii de sticlă din

părinţilor despre Moşi Geroşi; nu ne-am gândit că, uite,

Tomeşti: două portocale, o ciocolată Anca (un ambalaj verde deschis cu o fată blondă ca la reclamele de ciorapi), una Terra, vreo şase saloane şi o căciulă cu fular. Acelaşi

părinţii ne-au minţit toată viaţa. Din contră, am început să suspectăm că abia acum ei mint şi, săracul Moşu’, ei habar nu au că există cu adevărat.

cadou în fiecare an. Câte unul la fiecare copil. În Republica

Ne-am luat jocul de popice, l-am împachetat, l-am aşezat

Socialistă România copiii care nu aveau părinţi bine aşezaţi

frumos sub brad, ne-am dus în camera noastră, ne-am

în partid nu vedeau într-un an întreg alte portocale în afară

luat pijamalele, ne-am băgat în pat şi am aşteptat. La un

de cele din cadoul oferit de fabrică. Din cauza asta, multă

moment dat, Miha s-a ridicat, a mers pe vârfuri până la

vreme după Revoluţie, când cineva desfăcea o portocală,

brad şi a strigat din tot sufletul: „Moni! A venit Moşul!”. Am

îmi aminteam Crăciunul.

alergat la ea, cu emoţie am desfăcut cadourile şi ce credeţi

Şi totuşi e atât de frumos să crezi în Moş Crăciun; cu sau fără reni, haine roşii sau cojoace îmblănite întoarse pe dos, prezent sau absent – Moşul face parte din copilărie.

că am primit? Un joc de popice! Din acel moment n-am mai şovăit niciuna: Moş Crăciun există şi oamenii mari nu vor afla asta niciodată!

Pe 24 decembrie, după masa de prânz, eram trimisă împreună cu surorile mele la culcare. Noi ştiam de ce şi ne

nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

Cel mai fru mos oraș din lu me

t e x t d e Olga G hilca

Macaral e Macarale Râd în soare argintii, Macarale în zori de zi. O macara încetinel Mi-a adus un bileţel. Îl prind iute şi-l citesc: „Spor la lucru Şi te iubesc”.

e un cântec din anii ‘60, inter-

pretat de fraţii Grigoriu. Unul excesiv de optimist, care vrea să spună că macaralele pe atunci erau simboluri ale urbanizării, ale progresului, „calea spre viitorul proletariatului”. Astăzi s-au cam schimbat lucrurile. Macaralele apar acolo unde te aştepţi mai puţin. Apar şi dispar doar după ce termină de clădit „monstrul”. În curtea blocului meu se construieşte un monstru.

Macaraua se deplasează pe o cale ferată. Una foarte scurtă. Orarul de muncă al constuctorilor e de la 8:00 la 18:00. Pauza de masă e între 12:00 și 13:00. Multe din modulele de beton din care se construieşte o casă sunt sub forma literei „П”. (simbolic) Iată puţinele lucruri inutile pe care le-am aflat pe parcursul lui 2011: Cu un an şi jumătate în urmă, la uşă mi-a bătut administratorul blocului în

care locuiesc. Aduna semnături. A zis să semnez că sunt de acord ca în faţa blocului nostru să se construiască un alt bloc. Acolo unde e acum un teren de joacă pentru copii. În direcţia spre care priveam eu atunci şi mai vedeam linia orizontului. Încă un bloc într-o curte ticsită cu blocuri-blocuri-blocuri. Unde se tot creează ambuteiaje, pentru că maşini sunt prea multe, drumul e prea îngust, iar parcare nu-i.

Deci intenţionau să mai facă un bloc. Încă unul ce ar oferi spaţiu locativ şi atât. Nu curte normală de joacă pentru copii, nu grădiniţe, nu policlinici, nu şcoli, nu parcuri în apropiere, bibliotecă sau centre culturale. Nu. Pentru că alea nu prea aduc venit, spre deosebire de „spaţiul locativ şi atât”. Nu am semnat. Administratorul blocului mi-a zâmbit şi a zis că nu prea

contează, de mine nimic nu depinde. Oricum se va construi. Eu nu-l credeam. Exact cu un an în urmă mi s-a făcut un cadou de revelion. Apoi au săpat primele gropi pentru pilonii gardului. Încă nu ştiau că acesta va deveni un gard al iubirii. Un gard care a facut-o fericită pe Ana, sau Alina, sau Mariana într-o bună dimineaţă. nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

Cel mai fru mos oraș din lu me

Macarale

Am vrut să protestez iniţial. Am vorbit cu vecinii – majoritatea se cam scărpinau la ceafă. „Nu-ni încurcă.” Vreo câţiva au fost de acord cu mine – un acord prea pasiv totuşi. Am decis să continui. Am chemat jurnalişti, am vorbit cu arhitecţi, care mi-au confirmat că distanţa dintre blocuri e prea mică, potrivit normelor arhitecturale, iar o grădiniţă şi o şcoală primară pentru tot cartierul Ciocana Veche

sunt şi aşa insuficiente pentru populaţia acestuia. Ca până la urmă să dau de documentul cu semnătura viceprimarului şi a arhitectului-şef. Ca o moldoveancă adevărată, m-am resemnat, din mai multe motive: 1. am citit „Mioriţa”, 2. l-am citit pe Kafka, 3. am auzit destule despre procese similare cu primăria, ce se tot amână, 4. majoritatea locatarilor spuneau la unison: „Nu-ni încurcă!”

Construcţia a demarat în plină forţă. Tăierea copacilor. Săparea gropii. Punerea fundamentului. Aducerea macaralei. Ridicarea blocului. Şi multă gălăgie, fum, tractoare, constructori, înjurături, macarale… râd în soare argintii. Într-o zi de iulie, după cum se cuvine la bunii creştini, casa a fost sfinţită. Cu doi preoţi, cu masă bogată, cu

înconjurul casei, stropirea cu apă

casă nouă. Va fi o atmosferă plină de

cine locui atât în blocul meu, cât şi în

sfinţită şi cu fotografie de grup la

voie bună şi sărbătoare.

blocul de vizavi…

Între timp la Consulatul României

Eu nu prea am vise romantice. Şi

aglomeraţia nu mai încetează. Se dau

totuşi, aş vrea ca în fiecare dimineaţă,

cetăţenii româneşti. Tata, care urăşte

când mă trezesc şi privesc pe geam,

birocraţia şi ambasadele, a depus

să am o privelişte, să văd cerul. Şi

azi documentele pentru cetăţenie

vreau să fiu sigură că din moment ce

Cadou de revelionul următor probabil

română. În legătură cu acest fapt, eu

am această privelişte în faţă, o voi

va fi mutarea în masă a noilor vecini la

aş vrea să cred că în 10 ani va avea

avea pentru totdeauna. Atât.

final. A fost frumos. Cum se cuvine la bunii creştini. Acum e decembrie 2010. Se construieşte al doilea etaj. De fiecare dată îmi e tot mai trist să privesc pe geam.

nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

PETRU OISTRIH ŞATEN, EMERIT, DEPENDENT DE

TEATRU, NU PROPUNEŢI HALTURĂ Începutul nu prevestea nimic îmbucurător. Pur şi simplu, s-au rătăcit. În încercarea disperată de-a corija ieşirea aiurea “în scena mare”, au luat un taxi, dis-de-dimineață. Dar au uitat replica, pardon, strada. Ş-apoi, lui Petru denumirile drumurilor de oraş nu-i ziceau absolut nimic — Chișinăul îi părea străin, uriaș, de neînțeles dintr-un capăt în altul și de nepătruns, de oriunde a-i începe procesul. Se învârteau, făceau cercuri pe undeva pe aproape, dar nicidecum nu nimereau acolo unde trebuie. Undeva pe lângă Lumea Copiilor, un suflet mai milos, cu aer de intelectual, le arătă în zare, spre sud: vedeți mulțimea aia de lângă Casa Actorului? Vedem! A alergat la galop în sus. Dar acolo nu era Loteanu, cel care făcea “achizițiile”, ci se forma o grupă de viitori Mastroianni și Lollobrigide pentru Moscova. Petrică se înspăimântă: ce fel de Moskovă? Din sat, capitala velicoruşilor îi părea ireal de departe. Chișinăul era incomparabil mai aproape. Pe urmă, un gând năstrușnic îi sfredeli timid urechea: poate să încerc totuși?

te x t d e I na J eltova / f oto d e R o m an R ybaleov  Doriți să discutați cu autorii și cititorii revistei "punkt"? accesați site-ul www.punkt.md

nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

Pu nkt profi

P E TRU OISTRIH ŞATEN, EMERIT, DEPENDENT DE TEATRU, N U PROPUNE ŢI HALT U RĂ

Comisia de admitere era aleasă pe sprânceană: Emil Gaju, Petru Hadârcă și chiar viitorul-șef-etern, pe atunci încă actorul Todercan. Împovărați de responsabilitate, aceștia selectau conștiincios cadre pentru teatrul de la Cahul. Deh, să avânte cultura sudului până la nivelul moftului central. Un fragment din Creangă îl săltă direct în turul trei. Unde a cântat din tot sufletul și din toate coardele vocale „Trandafir de la Moldova”. Şi l-au dus pe Petru la Cahul. Unde era Kneazev, actualul rector al Școlii Șciukin, Maria Panteleeva și Tatiana Kopteva, așii (ce discriminare, femininul asului este utilizat doar pentru detergenți) Școlii Vahtangov. Ce au zărit ei atunci în surcica de băiat de la țară care le-a cântat în gura mare despre trandafirii de la Moldova (revelație: iată de unde se trage celebra formulare de nedezrădăcinat a moldovenilor — la Moldova, la Italia — din folclor!), sau poate așii, diferiți de cei pe care îi avea în mânecă ex-interimarul nostru, au privit în esență. ...Iunie era în plină desfășurare de forțe, căpșune și cireșe, până la admitere absolvenții normali mai aveau multe zile de nesomn și de tremurici. Iar el știa deja — merge la Moscova. Să învețe. Neamurile și vecinii veneau să se uite la el ca la comedie. Nu-și credeau ochilor, dar mai ales urechilor. Cum așa? Ce onoare pe capul penultimului dintre Oistrih-i!? Nu. Totul a început mult mai devreme. Cu o stranie pasiune pentru un băiat de la țară. Petrică era peste tot, eul lui neliniștit se avânta oriunde, scăpăra scântei de atâta creativitate, indiferent că recita din clasici sau se îmbrobodea, imitând babele satului. Entuziasmul exploda din toți porii. Era o stare de euforie

generală, stimulată într-un mod magic de dirigintele clasei. Se ducea la fântână după apă când îl opri una dintre învățătoare. „Măi Petre, am văzut un anunț în “Literatura și Arta”, Emil Loteanu formează un curs de actor universal. A, da, concursul e mâine!.." A vărsat o jumătate de căldare de apă. Mai departe totul deveni halucinant. Înșfăcă ziarul, alergă până acasă, își făcu geanta, alergă la stație să prindă autobuzul de prânz, ultimul care pleca spre Chișinău... Sau poate și mai devreme? Deși genele erau în deplină ordine — cinci copii, părinți care încetaseră să-și mai simtă bătăturile seculare, valori simple și clare, principii lipsite de perversități. Tată aspru: nu-l bătea, dar putea să-l țintuiască de perete cu o singură cătătură. Mama era mai moale, dar fără a fi liberală. Obligații aveau toți. Drepturi — mai puțini. Celor mici le reveniseră iepurii. Lucru simplu, dar încearcă să saturi niște rozătoare fără saț! Și, zi de zi, trebuia să încalece bicicleta și să caute iarbă pentru împelițații de urecheați. Iar cât se odihneau, mai hrăneau găinile, prășeau prin grădină, aduceau apă, udau răsadul și pe lângă asta mai și trebuiau să învețe bine, căci altfel nu se putea. Augustul îl aștepta cu un dor deosebit. În august îl duceau la bunica. Unde erau o grămadă de verișori, unde nimeni nu aștepta de la el fapte eroice pe frontul muncii, unde putea să doarmă cât încăpea în el și să se joace până cădea de picioare... Vara era timpul când trăia cu răsuflarea întretăiată apropierea marelui moment. Veneau teatrele. Unul după altul. Spectacol după spectacol. Era de ajuns o foiță prinsă cu piuneza de peretele selsovetului și toți esteții satului, cu scăunașul

subsuoară, se grăbeau să-și ocupe un loc mai aproape de scenă în bătrânul lor teatru de vară. Cum mai aștepta el serile astea! Aceste spectacole i se păreau dintro lume atât de îndepărtată, atât de magică, încât nici nu-și închipuia că ar fi putut să le atingă măcar cu puterea gândului. Nu! El și teatrul? El era gata să se armonizeze cu moda locală: să meargă la colegiul de drumuri, pentru că, se zicea, după asta puteai să devii polițist! Rutier! Cu bulanul atotputernic în mână și cu respectul strălucitor răbufnind din ochii șoferilor! Să-mi crape ochii! Dar căzu la matematici. Și fu nevoit să bată cărările încă doi ani, zi de zi, vreo 15 km până la alt templu rural al cunoștințelor — cea mai apropiată școală de zece clase. S-ar putea că anume în timpul acestor îndelungi plimbări pe glod și zloată să-i fi venit gânduri de genul: …Chișinău, trebuie să merg la Chișinău, nu contează unde, nu contează cu cine, mă orientez eu pe urmă, îmi vin idei, mă transfer... Știa un lucru: orice ar fi învățat, oriunde s-ar fi dus, ar fi devenit actor. „Aveau grijă de noi. De psihicul nostru. Eram sub o supraveghere tandră și delicată în fiecare zi. Ne luau ușor, în mănuși de catifea, ca să nu ne strivească. Și ne modelau. În fiecare oră. În fiecare minut.” Petrică era plin de reciprocitate în grija asta. Se străduia din toate puterile. Ce se ascundea în spatele misteriosului Kuzbass-șin nu știe nici acum. Ar putea să fie, totuși, o uzină. Dar realitatea este că în anul doi a câștigat concursul declamatorilor și a primit premiul de la Kuzbas-șin, după bani - aproape ca premiul de stat. Poate e vorba de epocă, poate e vorba de “Șciuka”, cu tradițiile ei deosebite, poate e vorba de însuși

Petru, dar a reușit să facă marele salt de la o îndrăgostire pasională la o atotiertătoare și adevărată iubire, alegând cea mai nobilă dintre formele ei de manifestare, care include respect și freamăt. Cu toate consecințele de rigoare. Unii pot să se întindă ca șarpele boa numai ca efemera lume a artelor să nu se evapore din cauza eternei lipse de bani. Atunci când toți sunt „la brad”, Oistrih e la teatru. Atunci când toți sunt la nunți, petreceri corporative sau în interminabile campanii electorale, Oistrih e iarăși la teatru. „Te rog, nu scrie nimic de rău. Nu acuz pe nimeni. Dimpotrivă. Sărbătorile străine ne hrănesc. Altă treabă e că eu sunt straniu, eu nu pot. S-ar putea să fac lucrurile așa cum trebuie, poate chiar mai bine decât alții, dar simt că ceva nu e bine, ceva nu e corect, nu e ceea ce trebuie, mă înțelegi? E pur și simplu haltură, și mie nu-mi place haltura... Oistrih suferă enorm că a devenit sincer. Ce-o fi rău în asta? Sunt doar, colea, niște principii, nimic mai mult. Pentru unii prostești sau maximaliste din cale-afară, ce s-o mai ocolim. Mda, e de-a dreptul haios acest Petrică. În sensul că s-au combinat în el, într-o manieră absolut neașteptată și stranie, actorul matur și talentat, care a adunat în brațe nemărginite rezerve de înțelepciune existențială, și băiatul rușinos și cuminte cu încă nelichidatele lui frici provinciale — ce-o să zică oamenii, ce-o să creadă despre cutare?... Dar despre răscutare??? O să se încrunte la sigur când va citi aceste cuvinte, fără să-și dea seama că tot farmecul său e în această adiere ingenuă de provincialism, în cel mai frumos sens al cuvântului, îmbibată în toate fibrele ființei lui. Nu a furat din manierele nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

Pu nkt profi

P E TRU OISTRIH ŞATEN, EMERIT, DEPENDENT DE TEATRU, N U PROPUNE ŢI HALT U RĂ

cuiva. Nu a devenit prețios. A rămas el însuși. A făcut o prostie, cum ar zice unii. În schimb, ce personaj tipic! Oistrih n-a fost niciodată un latino-lover. Zona lui de influență sunt caracterele. Uneori șmecherașii, adeseori naivii, se mai nimeresc și clovnii, s-au rătăcit, pe alocuri, și tragicomici. Și rolurile secundare i s-au întâmplat la fel de des ca și cele principale. Dar Oistrih este tocmai acel caz, când nu contează pe cine joacă. Contează doar cum. Și de fiecare dată e absolut strălucitor. Atât de strălucitor, încât poți fi orbit și să nu-l observi pe eroul central în așteptarea replicii lui Oistrih. Sau, la o regie mai șchiopătată, să nu prinzi în general coliziunea. Risc să presupun că, dacă nu ar fi avut acest caracter pașnic și fața veșnic zâmbitoare, colegii l-ar fi înecat într-o lingură de apă. Dar îl iubesc. Cu toate consecințele de rigoare. Așadar, exemplar de colecție, Oistrih este împotriva înlocuitorilor (coloranților și aromatizanților) de valori. Dacă e vorba să lucreze cu un regizor, atunci doar cu unul adevărat, nu unul închipuit. “Simțiți diferența? Nu e pur și simplu o adunare de muzică, roluri separate, decorații. E talentul de a scoate din fiecare actor exact ceea ce trebuie pentru rolul respectiv. Și noi n-avem regizori talentați. A fost Petru...” Ție la ce ți-ar folosi? Vei găsi și singur ceea ce ai semănat. Talentul are nevoie de șefi, de hegemoni? Clătinare de cap, privire piezișă. „Da, în toate spectacolele eu sunt acel care îmi fac rolurile. Dar e bine sau rău că le fac singur? Parcă aș fi liber. Dar, în același timp, te paște ispita de a te clișeiza. Întotdeauna e mai ușor să repeți decât să gândești.” — Contează ce teatru anume?

— Nu. Dacă o să mă invite cei de la „Satiricus”, n-o să joc mai prost numai din cauză că e vorba de „Satiricus” și nu de Național. — Se poate întâmpla să nu fie regizori, dar spectacolul să iasă bun? — Poate. Pentru că azi, anume azi, te vizitează inspirația, pentru că vrei să demonstrezi cuiva ceva. Mâine poate fi altfel. O regie bună asigură o calitate permanentă. — E ușor să lucrezi cu tine? — Cred că da. Mă adaptez. Ca să-mi fie comod și mie, și partenerului. Dar, în ultimă instanță, câștig eu. Deși asta nu înseamnă că trag plapuma asupra mea... Teatrul e zona lui de confort. Oricât ar costa și oricât l-ar costa. Poate îl doare cumva că slava și banii se duc spre capetele vorbitoare din televizor, iar adevărații maeștri, care sunt în stare să-ți provoace o emoție vie, să te facă să plângi și să nu dormi, umblă pe jos și în scurte roase la mâneci. Dar kaif-ul pe care ți-l oferă lucrul sparge în mii de cioburi gândurile inutile. În sensul ăsta, lui îi este mai ușor decât altora. Slavă Domnului, soția sa e și ea actriță, înțelege totul. Deși au fost de toate. Au pus gresie și au încleiat tapete. Seara aveau ovații și coroane aurite, dimineața — găleți cu ciment. Și nimeni nu vărsa rîuri de lacrimi deasupra iluziilor zidite în pereți. Iar ceva ani în urmă au făcut o glumă și mai grasă, după un festival de la Edinburgh au hotărât să se joace de-a chelnerii, cucerind inimile și tractul digestiv ale bravilor scoțieni, ale bravelor scoțience și ale bravelor lor progenituri. „A fost mai degrabă un joc decât o muncă silnică. Complex turistic, bucătărie scoțiană, actori moldoveni. A fost ușor, vesel, fără încordări

inutile. Serveam câte șase sute de clienți pe seară. Și cei care fuseseră deja o dată, voiau să-i servim anume noi. Noi eram mai buni pentru că jucam rolul de chelneri. Cred că un actor poate învăța orice meserie și să fie absolut strălucitor. Noi cunoaștem procesul: când să intrăm în rol, cum, când să ieșim. În subconștientul omului este depozitat totul, noi pur și simplu am învățat să trezim aceste cunoștințe adormite.” Oistrih face o rocadă și se întoarce la tema care îl roade și care îl doare. La un moment dat, îi sare capacul. Dar e un lucru atât de neobișnuit, pentru că zi de zi ești deprins cu zâmbetul lui de bolnav care ia Otilin și respiră din plin, încât trebuie să-ţi dai vreo două palme ca să realizezi că „vulcanul” a răbufnit anume din el!? „Eu nu înțeleg, ce învață azi actorii noștri la Arte? De ce învață? Ce anume? De la cine?...” – „Du-te și învață-i!”. “Nu pot. Și, mai ales, nu vreau!”. Hai, te rog, nu te ambala, încerc să-i ripostez. Avem actori buni și fără Șciukin. Sunt regizori... încerc să-l duc pe un alt teritoriu, ca prepelițele care duc vânătorii mai departe de cuib. La “Teatrul-Spălătorie” poporul vine bine-merci, ba chiar dă năvală. El dă ochii peste cap: tu măcar îți dai seama ce vorbești? Zici Teatru??? Căutările experimentatorilor sunt efemere, sunt bule de săpun! Totul, de fapt, e foarte clar: există artă. Și există ne-artă. Nu am nimic împotrivă, să caute! Dar căutările oricum îi vor aduce aici, la Teatrul Adevărat!» E artist emerit, dar poate fi chelner, poate fi tractorist, la urma urmei, sau constructor. Orice nu se atinge de meseria lui. În meserie, orice abatere de la regulile de joc devine pseudoartă. Haltură!

making of

Culisele Calendarului punkt 2012 Concept: Punkt & Anshulesik. Coordonator: Angela Brașoveanu. Imagini: Irina Lesik & Andrei Șușvaliuk. Organizatori: Corina Manole & Anastasia Taburceanu. Design: Artemie Palii. Coafură & make-up: Salon Afrodita. Mulțumim pentru ajutor: Galinei Macari, Nataliei Zaharova, Ninei Ionova, Annei Bîtcă, Elenei Bardo, Arinei Yakina, salonului "Beatrice", lui Lilian Brașoveanu și lui Roman Roman. Eroi: Mihaela Strâmbeanu, Cristofor Aldea-Teodorovici, Alina Stoianov, Igor Buzurniuc, Alexandra Goremâchina, Serge Zănoagă, Tania Cerga, Pasha Parfeni, Ana Popenco, Vitalie Drucec, Olia Tira, Lilia Ojovan, Alex Calancea, Yolka Flyman, Gari Tverdohleb, Natalia Barbu, Victoria Cușnir, Veronica Ghimp, Roman Iagupov, Nata Albot, Viorel Mardare, Natalia Morari, Veaceslav Sambriș.

nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

Capricorn:

Cristi Aldea teodorovici Mihaela Strâmbeanu

ihaela, atentă la toate detaliile, pentru un cadru veridic… a stat și pe minge, și pe puf, și pe scaun, și pe umerii fragili ai Corinei. Până a venit adevăratul Atlant: Cristofor Aldea-Teodorovici, și și-a dezgolit pectoralii. Întreg Universul și-a găsit un punkt de sprijin. Apocalipsa se amână.

making of-of-of Culisele Calendarului

12 18

28 30

28 12

13 13

12 18

12 13

12 28

13 28

13 18

rac: Alex Calancea Lilia Ojovan

leștii Racului Alex Calancea au aparținut, cu o seară înainte, unui rac consumat cu abnegație și jertfire de sine de către Nastia Taburceanu. Trebuia s-o facă cineva și pe asta, în scopuri nobile. Alex a fost un rac de treabă: deși trebuia să ajungă în acea zi într-o mie de locuri, s-a oprit puțin și și-a ținut singur capul în tavă (cu nisip extras cu discreție de pe terenul de joacă al celor de la EliPili sau Direcția Cultură, mă rog, și cu pietricele de mare culese din ghivecele cu flori din redacție). De emotii și de frig, părul a încercat să-i decoleze de pe corp, dar s-a consolat cu faptul că a fost unul dintre puținii eroi ai calendarului care nu și-au părăsit veșmintele. Lilu veni cu echipa de paparazzi, în speranța să prindă doi iepuri deodată: un photoshooting și un reportaj pentru emisiunea pe care o prezintă. Când să aibă și operatorii săi niște revelații estetice de la ivirea în obiectiv a unor părți mai dezgolite ale organismului prezentatoarei lor iubite, sosi nepoftită și Măria Sa, Autocenzura. Ochiul trist al camerei de filmat s-a stins, în schimb Lilu, sirena, s-a întins fără a zice mâr (sau câr, cum o fi expresia la ele, la sirene...) în apa de mătase și a fluturat enigmatic din gene în ochiul aparatului de fotografiat.

making of-of-of Culisele Calendarului

12 18

28 30

18 28

13 13

18 04

12 18

Pește: Serge Zănoagă Alexandra Goremâkina

ăsirea peștelui a fost o adevărată aventură. La un megasupermarket aveam de ales între 3 pești vii, de-o palmă, dar care nu arătau convingător, și alții doi, dormind eviscerați în gheață. Am delegat operațiunea “Găsitul Peștelui Adevărat” unui pescar adevărat, contabilului nostru Roman, care știe locul de unde să-l ia atunci când, după o zi de tras cu undița, trebuie să se prezinte seara în fața privirilor exigente ale nevestei. Intre timp, trebuia să hotărâm dacă slipul lui Serge este potrivit ca formă și conținut, adică textură și culoare. Se potrivea. Fotografiam și asteptam. Alexandra, din hot diamond s-a transformat în țurțure de gheață, dar nu s-a plâns. Artist responsabil, ce mai! Între timp, după ce transformă în lac podeaua redacțională, sosi la studio și Adevăratul Pește. Duhul Râurilor! Care a refuzat cu îndârjire îmbrățișarea prietenoasă și sinceră a lui Zănoagă și a sărit de nenumărate ori din cadru. Ispita celebrității nu-l tenta nicidecum. Mai rar exemplare umane cu această vocație a sacrificiului în favoarea anonimatului!

making of-of-of Culisele Calendarului

28 30

18 28

28 12

18 13

Berbec: Pasha Parfeni Tania Cerga

oarnele lui Pasha au fost cel mai greu de găsit. Am lansat sfoară în țară pe feisbuc, am întrebat pe la masculii feroce din preajmă - nimic, niciun cornuleț cu lapte măcar. Până la urmă, salvarea veni de departe, megainginerul silvic Licu B. le extrase (presupunem, cu voie) de la o stână din zona Tighinei. Nici n-a știut bietul berbec anonim Cine îi va moșteni cornul! Blana a crescut cu de la sine putere chiar în timpul photoshootingului. Taniusha, partenera de fotografie a lui Pasha, pentru a nu rămâne în urmă în echipa încoronaților, s-a ales și ea cu niște cornițe simpatice, realizate de fetele de la Afrodita. Partea cea mai simplă s-a terminat aici. Pentru că următorul pas era îmbrăcarea Taniei doar în niște panglici care ar fi simbolizat curgerea timpului și legătura dintre stihii, în timp ce Tania își curba cu grație corpul pe o minge de gimnastică. Panglicile cădeau de pe Tania, Tania cădea de pe minge. În plus, în studioul lui Rybaleov erau rătăcite exact 3 grade. Dacă vreodată vreun fotograf, un mare fotograf, să fim bine înțeleși, va avea nevoie de o fată care să pozeze cu stoicism doar în panglici pe ghețarii Antarctidei, o recomandăm cu căldură pe Tania! Merită!

making of-of-of Culisele Calendarului

28 12

12 18

28 30

taur: Ana Popenco Vitalie Drucec

ână a ajuns la casa fotografilor, Ana și-a prins coafura (care trebuia să simbolizeze pletele în vânt ale Europei răpite de bunăvoie) o dată în ușa taxiului (taximetristul a reușit să emită doar o silabă de atenționare, dar era târziu deja). A doua oară, în ușile liftului. Liftul n-a mai zis nimic, doar a scârțâit mulțumit de captură. Până a început ședința, a mai agățat, aceeași coafură, de ușoriii ușilor și de muchiile dulapurilor. A pus condiții. Este ea o Europă furată, dar furată cu scromnitate (termenul îi aparține, dicționarul tace cu aceeași scromnitate la acest capitol încă neelucidat). Zis și făcut, adică îmbrăcată semitransparent, udată de apa oceanelor, așezată pe taur. Și pozată cu degețelele fine pe coarnele imperative ale lui Drucec. Taurul propriu-zis a sosit când Europa plecase deja, dar asta nu l-a încurcat să-și intre foarte expresiv în rol. Mai ales când i-am arătat prințesa pe care a furat-o. Un adevărat Taur de apă.

making of-of-of Culisele Calendarului

12 18

18 28 12

28 12

13 13

Gemeni: Olia Tira Olia Tira Olia Tira

a Olia, Corina și Anastasia, echipa de productie-execuție era deja atât de antrenată, încât dintr-o bucată de mătase și o panglică în cinci minute a meșterit o rochie couture. Au pornit suflătoarele. Pe post de ceilalți doi alter-ego ai Oliei s-au produs aceleași specialiste universale. Minunat.

making of-of-of Culisele Calendarului

12 18

28 30

18 28

28 12

13 13

12 18

Vărsător:

Alina Stoianov Igor Buzurniuc

ele trei ore de așteptare până s-a transformat Alina în ploaie l-au prefăcut și pe Igoraș în „sweet november” (adică un băiat romantic, dulce, și... ud). Pentru norul pe care Alina trebuia să-l strângă cu drag la piept a fost sacrificată perna Nastiei, care s-a dovedit a fi din alt material decât cel bun de nor. Perna Angelei a sosit și ea prea târziu. Noroc de fetele de la Afrodita, care știau unde se fabrică norii adevărați. Între timp, toate gurile din studio au plouat peste umbrela lui Igor. Ploaie torențială, nu alta! Cu bulbuci!

making of-of-of Culisele Calendarului

12 18

28 30

18 28

28 12

13 13

12 18

Leu: Yolka Gari

olka a fost un leu veritabil, adică flămând. În drumul spre casa-„studio”, ne-a rugat să-i comandăm o zeamă. Zis și făcut. Nici rece, nici fierbinte. Acum era un leu sătul. Bretelele bluzei nu se potriveau oarecum imaginii imperiale pe care trebuia s-o transmită. Detaliu pe care am vrut să-l omitem, ceea ce a făcut-o pe fiica Yolkăi să ridice aspru ochii de la mobil: mamă, dacă te dezbraci, plec de acasă. Adolescenții ăștia! Între timp, Garik, vecinul nostru iubit, megaharnicul baterist de la Trigon, ne-a făcut o incursiune în istoria jazzului, apoi s-a dezbrăcat repejor și s-a transformat în vânător omorât de Yolka și încâlcit definitiv în coama ei. Apoi a înviat, și-a sunat soția, și-a luat chipiul și a plecat.

making of-of-of Culisele Calendarului

12 18

28 30

18 28

28 12

13 13

12 18

Fecioară:

Natalia Barbu Victoria Cușnir

m auzit cu urechea stângă că Natalia a tras o fugă până la Chișinău să înregistreze câteva piese pentru un album nou. Și am reușit s-o prindem pentru o oră înainte de plecarea ei la București. Cu un val de crizanteme albe în păr, Natalia s-a transformat în Fecioară, iar rădăcina care o ținea cu picioarele pe pământ prietena ei cea mai bună (care are acest rol, cum a recunoscut însăși Natalia, și în viața reală). Andrei, fotograful, care e și antrenor de yoga, știe că pentru o fecioară însărcinată, fie ea și artistă deprinsă cu greul scenei, nu e prea confortabil să stea culcată la podea, de aceea avea grijă să mascheze printre valurile de iarbă și câte o pernuță, iar când Natalia obosea, s-o relaxeze cu vocea lui hipnotică: Gândește-te la ceva plăcut, dormi puțin până aranjez eucadrul... Rară frază pe care o poți auzi într-un studio fotografic, fiți de acord. Nataliei i-a plăcut atât de mult cum lucrează Anshulesicii, încât și-a rezervat o ședință foto cu ei mai în primăvară, după ce își revine de la naștere. Pe parcurs am furat cam o jumătate din merele pe care trebuia să le răstoarne toamna în cadru. Vica, viitoarea nană a micului-mare Victor-Cristian, a așteptat cu răbdare până am terminat-o cu mama lui, apoi și-a luat locul pe podium, înarmându-se cu o pălărie cât pământul de mare.

making of-of-of Culisele Calendarului

12 18

28 30

18 28

28 12

13 13

12 18

Balanță: Veronica Ghimp Roman Iagupov

rice adiere de vânt care ar fi trebuit să-i sufle cu grație rochia Veronicăi o sufla și pe posesoarea acesteia de pe sârma unde-și interpreta dansul meteo. Roman Iagupov a căzut de bunăvoie și nesuflat de nimeni. S-a ridicat și a mai sărit o dată. Cădem de câte ori ne-o cer țara și fotografii. Sneato.

making of-of-of Culisele Calendarului

12 18

28 30

18 28

12 01

28 12

Scorpion:

Nata Albot Viorel Mardare

tenție, ușile se închid. Scorpionii au nevoie de intimitate.

making of-of-of Culisele Calendarului

12 18

16 16

18 28

28 12

13 13

12 18

Săgetător:

Natalia Morari Veaceslav Sambriș

ictima Nataliei Morari, adică Veaceslav Sambriș, a ajuns de dimineață, și-a făcut cum se cuvine chenar funerar la ochi, și-a înnegrit de tristețe unghiile, și-a pus brățările de pene gotice, s-a înfipt cu săgeata și a murit. Asasina a venit ceva mai târziu și a zis că firma nu-i permite să iasă la vânătoare doar în ciucurii roșii pe care-i pregătiserăm drept outfit. Urgentele săpături în atotcuprinzătoarea garderobă a fotografilor au salvat situația și statutul. Amazoanele câștigă întotdeauna.

making of-of-of Culisele Calendarului

12 18

28 30

18 28 12

28 12

13 13

12 18

118

Pu nktograf

CRISTI ALDEA-TEODOROVICI

CRISTOFORTA ATRACtIEI

119

În calendarele mele handmade bifez zilele fericite cu roșu, iar pe cele lucrătoare cu negru. SăptămÂna trecută am presupus doar că pentru ziua de miercuri va trebui să-mi tocesc creionul roșu. Și asta pentru că am vorbit despre dragoste cu un bărbat pe care ți-i plăcut să-l crezi și să-l înțelegi.

Știați că bărbatul însoțit ORIUNDE de

imaginea ICONICĂ a mamei sale nu poate iubi orice femeie frumoasă. a adus atÂta claritate în chipul femeii pe care și-ar dori s-o întÂlnească, încÂt astăzi gândurile ei se repetau foarte des. Am vorbit cu el despre experiențele dosite în sertare, pe care încercăm să le deschidem. Mâcar pe jumătate.

te x t d e A na popenco / f oto d e f otoroo m . m d  Doriți să discutați cu autorii și cititorii revistei "punkt"? accesați site-ul www.punkt.md

nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

120

Pu nktograf

CRIST i ALDE A-TEO D O R OV I C I CRISTO FORȚA ATRACȚIEI

Sertarul I LEUL CU EMOŢII ECHILIBRATE Punkt: Neliniştitul de ieri şi din totdeauna a făcut o pasiune pentru cuvântul echilibru. Admiraţie echilibrată, iubire cu înţelesuri echilbrate, face efortul de a uni împreună aceste cuvinte, care o rup mişeleşte în direcţii diferite. Cum le vorbeşti unor femei care exagerează? Cristofor: Încerc să fiu înţelegător... sau să ţin la distanţă acest gen de femei, într-un mod cât mai radical posibil. Nu mai investesc într-o relaţie

puştiul ăla dependent de emoţie, care nu mai poate scoate un cuvânt. Punkt: Un fel de antidot? Cristofor: Încerc să mă controlez. Deşi e greu. E mult mai interesant atunci când cineva e îndrăgostit de tine, e mai confortabil, fiindcă frazele alea importante nu le vei pronunţa tu. Mă enervează atunci când văd pe cineva că se îndrăgosteşte cu adevărat şi îşi pierde echilibrul. Îmi vine să-l trag de mânecă sau să-i dau o palmă să-şi revină. Dar, în aceeaşi măsură, mă enervează şi faptul că odată cu timpul devin mai cinic... Mi-i dor de perioada

//Apropo, alea de 30 te privesc mult mai intens în ochi/ în care cineva îşi va permite luxul de a fi mai puţin rezonabil. Sunt un leu cu emoţii echilibrate. Există, bineînţeles, momente care îmi provoacă entuziasm, dar îmi dau seama că aceasta nu înseamnă altceva decât pierderea centrului de greutate, şi atunci încep să-l inhib, să-l anihilez, adică să păstrez o doză de diplomaţie. Există totuşi câteva persoane în viaţa mea la care pot să ridic vocea. De exemplu, bunica. Dar aici e cu totul altceva. EA este a mea. Cea mai... Punkt: Frumoasă sau cuminte? Cristofor: Îmi pun întrebări simple. O să vreau să văd aceşti ochi până la sfârşitul vieţii? O să vreau să vad cum face chestia aia toată viaţa? O să vreau să fie blondă toată viaţa? Cum îţi trăieşti viaţa, aşa îţi alegi şi femeia cu care doreşti să fii. Nu contează dacă e foarte frumoasă, inteligentă sau cuminte, cum zici, important este să găsiţi moleculele voastre comune. Chimie şi alchimie. Punkt: Hotărât... dacă iubeşti? Cristofor: Sunt foarte hotărât, dar echilibrat, am mai spus-o. Ca să nu par

aia când mă comportam ca un copil, alergam de parcă aveam febră nonstop. Cele mai frumoase momente au fost acelea când nu aveam niciun răspuns de la persoana pe care o admiram . Nopţi fără somn, doar cu gândul la ea. Acum iubirea e mult mai matură. Deşi, sună ca o scuză...

Sertarul II DESPRE MANIPULĂRI, CU APROPOURI Punkt: 18, 25, 30: vârste cu iubiri diferite? Cristofor: Femeia după 30 de ani abia se pregătește să fie cu adevărat descoperită, îşi apleacă mai ușor aripile ei de femeie. E mult mai interesată să se reîndrăgostească, e mai deschisă încercărilor. În Moldova, anume femeile după 30 sunt mai feminine. Apropo, la noi şi se flirtează mai mult decât în oricare ţară din Europa de Est. Flirtul nostru e mai sănătos şi mai motivat. În Franţa, atunci când mergi pe stradă, nu se va uita nicio femeie în ochii tăi. În schimb, la Londra oamenii cu care te intersectezi în stradă sunt frumoşi

şi dornici de a comunica. Franţa la acest capitol e foarte indiferentă, e o ţară cu o alură de femeie ţâfnoasă, de 18 ani. Punkt: Totuşi, la ce vârstă femeia ştie deja ce vrea? Cristofor: Alea de 30. Acestea deja ştiu ce vor. Trăiesc fiecare clipă mult mai intens. Sunt şi mai inteligente, într-o măsură oarecare. Femeia la 30 e mai dezvoltată decât un bărbat de aceeaşi vârstă. Mă deranjează doar un detaliu. Unele totuşi au dorinţe prea definite, fără niciun gram de subtilitate, paşi convingători şi intenţii sigure. Atât de clar, încât tu nu vrei să continui jocul. Unele devin prea previzibile. Punkt: Cum poţi să menţii o relaţie ca să fie frumoasă peste ani? Cristofor: Cel mai des nervii şi certurile fac probleme. Eu am altă vârstă deja şi am nevoie de echilibru. Când începe o manipulare, mă enervez şi asta nu aduce nimic bun. Cineva a scris pe facebook că bărbaţii populari se căsătoresc cu femei simple şi altcineva comentase: „Am pierdut şansa de a mă mărita cu Cristi Aldea- Teodorovici”. Dar tipa asta niciodată nu mi-a spus nimic. Până la urmă, viaţa îţi alege omul, pe care ţi-l scoate în faţă când te aştepţi mai puţin. Dar sigur nu m-aş însura cu o femeie care n-are habar cum poate construi din puzzleurile puse la dispoziţie şi la întâmplare o relaţie liniştită, curată şi sinceră. Dragostea are nevoie de bătrâna înţelepciune. Ma păzesc doar de femeile care câștigă mulți bani. Ele sunt deja schimbate, chiar şi la nivel hormonal.

Sertarul III BĂRBAŢI CARE IUBESC CÂT LE POFTEŞTE INIMA Punkt: Cât durează o relaţie? Cristofor: Am cunoscut pe cineva, cu care am comunicat foarte plăcut pe acest subiect. Tipul se îndrăgostea foarte des, iar cu una dintre iubirile

121

//Cum îţi trăieşti viaţa, aşa îţi alegi şi femeia cu care doreşti să fii. Nu contează dacă e foarte frumoasă sau foarte inteligentă.../ nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

122

Pu nktograf

CRIST i ALDE A-TEO D O R OV I C I CRISTO FORȚA ATRACȚIEI

sale s-a mutat în Brazilia, Favelas. În final, a trebuit să-i spună că nu merge... Şi el îmi spunea că se simte îndrăgostit de o fată o săptămână, o lună şi gata...intervine un un fel de blocaj intern. Probabil, există persoane care nu se pot opri. Totuşi, el a recunoscut că cea mai fericită perioadă a trăit-o în sărăcie, în Brazilia, alături de ea. Apropo, el fiind foarte bogat. Dar, atunci când ai bani mulţi, începi să ai şi pofte pe măsură. Or, trebuie să existe un echilibru în toate. Din acest motiv, probabil, eu nu fac muzica comercială. Normal că îmi plac şi mie banii, dar nu aş vrea să mă pomenesc înt-o zi cu bani berechet, iar peste un an să mă trezesc lefter, căci aşa e în business. E mult mai normal să cânţi muzica pe care o vrea sufletul şi să ai un câştig echilibrat pe parcursul anilor. Eu fac altfel de muzică, nu e un produs gen Backstreet Boys, ca să înnnebunesc prin prezență și refrene ușor memorabile. Punkt: Ai putea ierta infidelitatea? Cristofor: O femeie n-o să ţină mult în secret faptul că e infidelă, pentru că are reacţii mai spontane decât bărbaţii. Ultimii cred că aventurile lor amoroase au o scuză, şi anume natura lor poligamică. Deloc adevărat, infidelitatea de bărbat sau de femeie loveşte la fel de dureros. Punkt: Îndrăgostit? Cristofor: De trei ani suntem împreună...În relaţia noastră e deja vorba de starea în care începi să ții la persoana cu care ești, să o respecți şi să te simţi bine cu ea. În situaţiile în care se ajunge la scăpărări, eşti mai tolerant, mai îngăduitor. După mine, orice ceartă șterge din dragoste. Dar, mister. Cu fiecare împăcare, mă simt din nou împlinit. Punkt: Ce îţi doreşti, de fapt, de la o femeie? Cristofor: Să fie un susţinător şi un

ajutor din umbră...Dar, totodată, să-şi urmeze cu fidelitate instinctele feminine, să nu uite că fiecare vârstă are şarmul ei şi să uzeze de el. Apreciez femeile care reuşesc să fie astăzi mai interesante decât ieri, să aducă un pic de intrigă în relaţie, un fel de miniteatru zilnic, în care să aibă rolul inventat de ele. Sigur, cu barierele de rigoare, astfel încât să nu intre prea tare în pielea unor personaje şi să-şi piardă propria identitate. În plus, o femeie bună pentru mine înţelege gluma şi apropourile. Cu puțin teatru, viața devine mai colorată. Punkt: Sinceritatea plusată la flirt ar face parte din spectacolul pe care îl vrei? Cristofor: Fiecare om are percepția subiectivă de sinceritate. Dacă persoana nu înțelege că e vorba de un miniteatru „verbal”, atunci ideea trebuie expusă altfel. De exemplu, tatăl meu nu înțelegea când se glumește cu el. Trebuia să-i spui: „Ioane, asta e o glumă”. Pe lângă glumă, şi flirtul poate fi considerat un miniteatru, şi, până la urmă, e sarea şi piperul dintr-o relaţie. Desigur, dacă e manevrat corect. Punkt: Şi serile sub clar de lună? Cristofor: Din acest punct de vedere, a fost interesant să practic Ayurveda. Dacă duci un mod de viață bazat pe un regim alimentar specific, cu multe crudităţi, puţină carne şi, în loc de desert, meditaţii-meditaţii-meditaţii, simţi o poftă sexuală mult mai echilibrată, mai conştientizată, parcă mai detaşată de instinctul primar...E trist doar că în ziua de azi sexul s-a mutat în stradă şi se simte destul de confortabil. Vedem ţinute prea minimaliste care provoacă grăuntele de fanatism faţă de femeia pe care cineva o iubeşte.

123

//Ma păzesc...de femeile care câștigă mulți bani... Ele sunt deja schimbate, chiar și la nivel hormonal... nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

124

Niște cărți

cu G heorghe E ri zan u

d i n

r a f t

ILUZIILE LITERATURII ROMÂNE

(Editura Cartea Românească 2008)

de Eugen Negrici

Cartea poeziei 2011 e o încercare a actualei conduceri a Uniunii Scriitorilor de a aduna otova poeții tuturor generațiilor și promoțiilor literare, poeții tuturor curentelor literare, poeții talentați, poeții netalentați, poeții de duminică, poeții de luni, poeții buni, poeții cârcotași, poeții care intră pe la barul Uniunii, poeții care n-au pășit pragul Uniunii cu anii, poeții supărați, poeții cuminți, poeții-tribuni, poeții fericiți, poeții nefericiți, poeții bătrâni, poeții juvenili, poeții din clanuri de familie, poeții căsătoriți, poeții necăsătoriți. Sunt poeme recente, sunt poeme vechi. Ordinea antologiei este dictată de anul de naștere. Antologatorul vrând parcă încă o dată să accentueze vârsta poeziei. Începe cu 1928. Cu anul de naștere al lui Aureliu Busuioc. Și încheie cu 1995. Anul de naștere al Ecaterinei Bargan. Sunt absenți niște

La mijlocul secolului trecut, ne aflam „încă în stadiul gramatical și lingvistic al culturii”, spunea Șerban Cioculescu în Istoria literaturii române moderne. „Timp de trei veacuri creația propriu-zis literară e ca și inexistentă și istoricii literari sunt obligați la subterfugii, speculații și exagerări ca să sugereze existența unei literaturi române înainte de secolul al XIX-lea.” Primele două cărți importante de beletristică au apărut abia în secolul XIX. „Istoria ieroglifică”, scrisă de Dimitrie Cantemir în 1705, a văzut lumina tiparului abia în 1883. Prima variantă a Țiganiadei lui Budai-Deleanu, cea din 1800, va fi tipărită în 1876/77. Iar varianta a doua, cea din 1812, va apărea în volum abia în 1925. După Eugen Negrici, literatura română a încercat să recupereze din handicap prin providențialii Mihail

Kogălniceanu, Titu Maiorescu, Nicolae Iorga, Tudor Arghezi, AlPhilippide, Geo Bogza și Octavian Paler. Literatura română are doi prinți geniali: Mihai Eminescu și Nicolae Labiș. Ambii au apărut în timpul unor mari schimbări istorice. Au existat și trei șefi de clan: Nichifor Crainic, Eugen Barbu și Marin Preda. Ultimii doi au recurs și la o adevărată vendetă. În literatura română a fost și o recuperare de zei: Lucian Blaga, Vasile Voiculescu, Mircea Eliade. În rest, s-a manifestat o imensă dificultate de a inventa. Nu-mi rămâne decât să apelez aici la Eugen Negrici, care, la rândul său, își aduce aminte de faimoasa frază adresată de Heliade debutanților: „Scrieți cât veți putea și cum veți putea, dar nu cu răutate…”

ani. Și niște poeți: Iulian Filip, Nicolae Dabija, Valeriu Matei, Vasile Gârneț, Horia Hristov. Sper că este corectă cronologia anilor de naștere. Volumul conține încă două compartimente: al poeților basarabeni care scriu în alte limbi decât româna și In memoriam, poeții dispăruți în ultimii ani. „Înainte îmi storceam creierii ca să iasă un vers esențial. Mă confruntam zilnic cu moartea și disperarea. Gândeam, chiar gândeam „la nemurirea sufletului”. (…) Până la 29 de ani Am făcut poezie-poezie Am scăzut pentru ca ea să crească. Acum iau vitamine chinezești și fac exerciții cu hantelele. Nu, nu vreau să înnebunesc. Nu vreau să fiu un monstru cuprins de inspirație.

Nu vreau ca poezia mea să mă supraviețuiască”, ne spune Mircea Cărtărescu. Din altă antologie. Din „Cele mai frumoase poeme din 2010”. O selecție de Claudiu Komartin și Radu Vancu. C a r t e a

c u

b u c l u c

CARTEA POEZIEI 2011 ediție îngrijită de Nicolae Popa

(Editura Arc, 2011)

C a r t e a

125

d e

l â n g ă

ș e z l o n g

IOAN HALIPPA. CHIȘINĂUL PE VREMEA LUI PUȘKIN (1820 – 1823) cu 333 DE INTERSECȚII

(Editura Cartier, 2011)

de Lică Sainciuc

Eseurile din „Fado”, la prima vedere, sunt o continuare a volumului „Călătorind prin Babadag”. De fapt, este o revenire a lui Stasiuk la tema dragă lui și polemica lui Milosz cu Brodski: există o Europă Centrală? „Albanezi, bulgari, bosniaci, bieloruși, cehi, muntenegreni, croați, estonieni, lituanieni, letoni, macedonieni, moldoveni, polonezi, români, sârbi, slovaci, sloveni, ucraineni și unguri – așa am putea descrie cu aproximație harta teritoriilor locuite de două sute de milioane de noi europeni.” Suntem un continent necunoscut. „Cu ce oare putem înlocui lipsa totală de interes față de viață? Această ședere îndelungată într-un singur loc, așteptarea aceasta zile și ore în șir, convinși că realitatea se

Lunile din iarna lui 1820 – 1821 semănau cu vremea minunată din septembrie. N-a nins un fulg. Nobilimea Chișinăului își petrece timpul pe la serate și baluri. La namestnic, adeseori, sau în casa lui Cantacuzino. În Valahia a început răscoala lui Tudor Vladimirescu, comandant de panduri în timpul războiului rusoturc. Care voia scuturarea dominației fanarioților în scaunul domnesc al Valahiei. Era scânteia care a aprins Eteria (tovărășie întru salvarea Greciei). În acea iarnă, la Chișinău au sosit frații Ipsilanti: Alexandru, Dimitrie și Nicolae. La chemarea lor pentru eliberarea Greciei s-au adunat vreo 50 de mii de oameni. Principele Alexandru Ipsilanti, ofițer în armata rusă, a cerut ajutorul rușilor. Împăratul Alexandru a declarat că nu-i susține pe insurgenți. Și l-a scos din funcție și din armată. Odată cu venirea primăverii, luptele

C a r t e a

d e

p e

n o p t i e r ă

FADO de Andrzej Stasiuk. Traducere din poloneză de Cristina Godun

(Editura Rao, 2010)

C a r t e a

au ajuns la hotarul Imperiului. Rușii și-au fortificat oștile de la Prut. Chișinăul era controversat de aventura lui Ipsilanti. Ceea ce l-a făcut pe Pușkin să noteze în jurnalul său: „…mi-am petrecut seara la N.D. – o grecoaică admirabilă. S-a vorbit de A. Ipsilanti; printre cei 5 greci eu singurul vorbeam ca un grec. Cu toții se îndoiau de reușita eteriei…” Odată cu Eteria Chișinăul a început să clocotească. De la 12 mii de locuitori într-un spațiu de patru verste pătrate s-a ajuns la 50 de mii. Chișinăul devenea un havuz de principi și boieri nobili din Constantinopol și din cele două principate: domnitorul Mihail Suțu, familia Mavrocordat, principele Caragea, familia Moruzi. Era începutul unui oraș și dispariția unui târg.

desfășoară indiferent de participarea și eforturile noastre.” Sau: „Ah, această singurătate central-europeană! Această veșnică condiție de a fi un orfan al sorții, pentru care nu există leac, deoarece leacurile nu acționează retroactiv și nu reușesc să reînvie ceea ce a murit. O singurătate și o abandonare veșnice, permanente. O singurătate post-Velika Morava, o singurătate post-jaghellonă, o singurătate post-austro-ungară, post-iugoslavă, post-socialistă. Lațul istoriei și golul prezentului. Ce poveste poți relata într-o limbă a cărei gramatică nu include timpul viitor. (…) Aici trecutul nu este niciodată o vină, întotdeauna este o dezlegare de păcate”. nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

126

Spărgătoarea de nuci

gladiatorul cu acul în

Sufletul omului e ca miezul unei nuci. Doar că nu poţi să te înfrupţi din el, dând cu ciocanul. E o enigmă, sufletul omului. Dar nu ai cum s-o dezlegi nici cu degetele de la ambele mâini. Cu mâna însă poţi lua ciocanul ca să spargi nişte nuci. Între timp mai schimbi o vorbă-două cu cel de lângă tine. Uneori rosteşti cuvântul magic din pură întâmplare şi enigma cedează. Odată cu miezul nucii... Alteori mături doar cojile...

T e x t d e angela ara m ă / Foto d e V ictor b u z u  Doriți să discutați cu autorii și cititorii revistei "punkt"? accesați site-ul www.punkt.md

127

nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

128

Spărgătoarea de nuci

gladiatoru l cu ac u l î n m ân ă

Obişnuim să categorisim aproape totul în viaţă. Suntem împărţiţi în negri şi albi, galbeni şi roşii, bogaţi şi săraci, deştepţi şi proşti, optimişti şi pesimişti... Ba avem nevoie mereu şi de un etalon pentru comparaţie... În ce măsură e firesc să împărţim oamenii în categorii? Nu e firesc deloc! Nu poţi să împarţi oamenii în oale separate: în una – politicienii, în alta – artiştii, în cealaltă – medicii, în cea de-a patra – tâmpiţii etc. Chiar şi aceştia din urmă, adică tâmpiţii, sunt foarte diferiţi! Eu sunt împotriva monopolizării oalelor! Numai Dumnezeu ne aşază pe toţi cum vrea El. Contează doar să faci în viaţă ceea ce ştii să faci cel mai bine, adică ce a pus El în tine. Tocmai tu vorbeşti?! Tu care faci o grămadă de lucruri: sport, versuri, pictură, muzică, olărit, grafică şi modă?! Păi, nu e vina mea că pot să fac atâtea! Să le fac bine şi din toată inima! Spui că trebuie să facem ceea ce ştim cel mai bine. Însă cine apreciază, cine stabileşte gradul de perfecţiune? Sufletul lui, apoi sufletul celorlalți... Sau vorba... Adică suntem dependenţi de gura târgului? Nici chiar aşa! Hai s-o iau altfel. Încântarea vine nu din ce şi cum spune târgul, ci cu siguranţă din ceea ce vezi dimineaţa în oglindă. O! Și îţi place ce vezi dimineaţa în oglindă? Ei, nu chiar în fiecare dimineaţă! Dimineţile mele sunt foarte diferite una de alta. Unele dimineţi sunt 24 de ore. Am insomnii adesea, dar nu mă plâng – le valorific. Dar ce faci tu, dragă Daniel Racovizza, în viaţa aceasta? Te mulţumeşti cu ceva anume? Tocmai că nu! Problema mea este că nu mă simt niciodată mulţumit de ceea

ce fac. Îmi sunt cel mai dur critic. De aceea nu sunt niciodată fericit pe deplin, asta e! Resimt o insuficiență cronică de satisfacţie... Fericirea nu e un scop, ci un drum de parcurs – aşa zice filosoful și încerc să-l înțeleg. Pot simţi fericirea doar a mia parte din secundă, în momentul în care am atins-o. Doar atât cât să înţeleg că asta nu e ea, cea adevărată. În tinereţe m-am pregătit pentru o competiţie timp de un an şi jumătate, câte 6 ore pe zi. Ca să ajung să stau pe podium cu medalia de aur la piept şi să mă gândesc: daaa, mai bine făceam o prezentare de modă... Iar când finisez o colecţie, îmi zic că m-aş simţi mai bine pe covor. Ştii, artistul, dacă şi-ar înţelege inspiraţia, nu ar mai fi artist. Nu întotdeauna ştiu ce se va întâmpla cu foaia albă din faţa mea – va fi un desen sau o poezie. Adică nu ştiu ce încep, dar ştiu sută la sută ce simt în momentul începutului. Hm, o mărturisire stranie pentru un bărbat. Nu afirmați tot voi că sunteţi mai mult raţionali decât emotivi? Te laşi condus de niște biete emoţii? Da, unii cred că emoţia pentru om e mai mult blestem decât binecuvântare. Hai să zic că în ceea ce mă priveşte e juma-juma. Gândesc cu inima, dar iau decizia cu mintea. Un bărbat adevărat ştie şi să rupă nişte coaste, dar şi să scrie un vers.

întreb şi eu – ai iubit vreodată cu adevărat o femeie? Sunt de acord cu cel care a zis că ultima şi cea mai măreaţă invenţie a lui Dumnezeu este femeia. Ea este enigma lumii, a începuturilor lumii. Nu accept atitudinea anecdotică gen: dacă femeia era bună, îşi lua şi Dumnezeu una. Femeia este o fire complexă şi pentru ea e important să fie înţeleasă. Uneori, chiar înainte de a-și formula ea însăși dorinţele şi gândurile. Cu o femeie te porţi ca şi cu un ou pus pe vârful unui cuţit! Dă-mi voie să te aduc cu picioarele pe covor: cărţile de psihologie ne spun că voi, bărbaţii, nu puteți citi gândurile femeii şi, dacă ea îşi doreşte ceva, trebuie să vă spună cât mai explicit ce vrea. Nu sunteți în stare să descifrați aluziile, indispoziţiile femeii...etc.,etc. Un bărbat adevărat înţelege tot! Chiar şi ceea ce nu înţelege încă nici femeia. Poate doar într-o altă viaţă. Şi există multe vieţi! M-ai dus cu vorba şi îmi dau seama că te-ai eschivat de la răspuns. Nu mi-ai spus dacă ai iubit vreodată cu adevărat! Da sau nu? Dragostea e ca o gaură în Univers! Nimereşti în ea fără veste şi dus eşti!

...Şi, probabil, ştie a iubi o femeie. Asta în primul rând! Așa mi-ar plăcea mie, ca spărgătoare de nuci, să fie.

Ai fost aspirat vreodată de o astfel de „gaură cosmică”?! Aş vrea eu să pot răspunde la întrebarea asta...

Veneam la interviul cu tine, ascultam muzică în maşină şi pentru prima dată am fost atentă la versurile piesei lui Bryan Adams „Have You Ever Really Loved a Woman?”. El zice că a iubi cu adevărat înseamnă să-i spui femeii ceşi doreşte să audă: că e unică, că este dorită... S-o atingi, s-o simţi în profunzime, în sângele tău, să-i promiţi din toată inima că veţi fi împreună pentru totdeauna. Doar aşa poţi să afirmi că ai iubit vreodată cu adevărat! Te

Bun, s-o lăsăm baltă, dacă ți-e frică de un răspuns clar. Să revenim la ideea despre vieţile pe care le trăim. Ai spus că există mai multe vieţi. Aceasta e credinţa ta? Credinţa fără umbră de îndoială nu e credinţă adevărată. Orice manifestare, eveniment important, revelaţie în viaţa mea la început a fost îndoială. Apoi îndoiala s-a transformat în hotărâre, hotărârea în obsesie şi obsesia – într-o realizare. Vis – scop – obsesie – reali-

129

nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

130

Spărgătoarea de nuci

 gladiatorul c u ac u l î n m â n ă

zare. Asta e formula în care cred. Şi la mine funcţionează.

zis cineva că aş fi un gladiator cu acul în mână.

Dar obsesia nu e tocmai creatoare. Aşa am citit eu în cărţi. Şi cărţile sunt scrise de oameni. Am avut momente când mi-am pierdut cunoștința pe covorul de luptă sau în care am desenat până când a început să-mi sângereze degetul... Numai ca să-mi ating scopul. Ca să-mi demonstrez că sunt mai bun decât mine însumi. Am fost mereu doar eu şi bunul Dumnezeu. Atât.

Dar cum ţi-a venit ideea asta – să creezi rochii, haine în general? Acesta am fost dintotdeauna! De când mă ţin minte, mi-a plăcut tot ce e frumos. Artele...

Adică eşti un singuratic? În purgatoriu nu te însoţeşte nimeni! Iar viaţa asta e deseori un purgatoriu. Care te curăţă nu numai de cele rele, ci şi de cele bune. În general, sunt de părere că fiecare om e „programat” din timp de Cineva de sus şi, respectiv, fiecare om îşi are menirea proprie. Îmi place mult poezia asta din lirica norvegiană: „Învaţă de la toate, că toate-ţi sunt surori, cum treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori!” Învăţăm toată viaţa. Şi în cea din urmă clipă tot învăţăm. Să murim. Nu ţi-e frică să te expui? Eu o parte din suflet – cea de luptător care reacţionează dur dacă cineva atentează la sensibilitatea mea. Asta nu înseamnă că nu accept alt punct de vedere. Dacă cineva critică versurile mele, tot publicitate îmi face! Nu mă deranjează. La urma urmei, sunt bărbat! Eşti sigur? ?! Mă refer la faptul că reprezinţi un domeniu despre care există nişte idei preconcepute. Moda e atât de feminizată astăzi! Am eu cumva faţă de efeminat? E adevărat că uneori am impresia că la sfârşitul unei prezentări de modă publicul aplaudă şi colecţia, dar şi surpriza de a vedea un coşcogea bărbătoi!... Mi-a

Moda e artă? Societatea asta are imperioasă nevoie de modă? Uneori moda e religie! S-ar putea ca şi crocodilul să creadă că nu are nevoie de apă, dar tot în ea se simte cel mai bine. Moda a apărut de când a păcătuit Eva şi a simţit nevoia să-şi acopere goliciunea. Filosoful spaniol Fernando Savater zice că societatea noastră de consum se bazează – şi chiar există datorită viciilor noastre – în special dorinţei de a poseda lucruri. Aici includ şi îmbrăcămintea. Ceea ce e un blestem pentru unii, pentru alţii poate fi o binecuvântare. Şi viceversa! Ce să zic...? Eu unul nu prea mă las dus de viitură. Chiar şi atunci când eram luptător de performanţă, inventam procedee dincolo de cele comune şi-mi băgam în ceaţă adversarul. Nu e vorba că vreau să mă evidenţiez, ci vreau să fiu aşa cum sunt. Și să-mi văd ideile realizate. Şi câtă lume vrei să îmbraci? Tot Pământul! Bine, şi dacă l-ai îmbrăcat? Îl dezbrac şi-l îmbrac din nou! Hai să zicem că vei reuşi să îmbraci măcar Republica Moldova... Vreau să-ţi spun că eu sunt foarte optimist în ceea ce ţine de viitorul ei. Doar că avem mult de muncit încă. Suntem harnici, dar leneşi. Ce să facem: să săpăm, să prăşim mai mult? Tocmai asta e problema la noi! Mult prea multă lume înţelege prin „a

munci” doar „a săpa” și „a prăşi”. Activitatea intelectuală e un soi de moft... În cel mai bun caz, e dusă până acolo unde toţi se fac jurişti şi economişti. Dar, mă rog, eu mi-am ales „diamantul coroanei vieţii mele”! Crearea modei mă va însoţi până în clipa în care voi învăţa a muri, vorba de mai devreme. Şi cred că voi avea întotdeauna un sentiment de vină atunci când voi vedea oameni îmbrăcaţi aiurea. Totuşi ce distanţă e mai lungă: Daniel Racovizza până la Chişinău sau Daniel Racovizza până la Milano? Daniel Racovizza până la Daniel Racovizza. Eu am avut parte de un mentor şi de o experienţă inedită. Dură chiar. Nu am intrat în modă prin uşa din faţă, ci prin cea din spate. Am văzut totul cu ochii mei la Milano – lumea modei – şi am trecut prin toate etapele. De la bodyguardul creatorului de modă până la creatorul de modă de pe podium – o experienţă nemaipomenită, zic eu. Citeam cărţi de psihologie până oboseam, desenam până mi se umflau degetele – asta am făcut ca să parcurg calea mea în viaţă. Şi a meritat? Adică merită să creezi modă la Chişinău? Da! Industria modei aici e ca şi inexistentă. E din start un lucru de succes. Şi apoi eu cred că orice artist trebuie să creeze în ţara în care s-a născut. Oricum, aici creionul parcă îmi merge mai bine. Acum suntem ca România prin '95. Designeri puţini şi mai toţi începători. Cred că în cinci-şase ani vom avea deja mulţi creatori importanţi în Republica Moldova. Nu ţi-e frică de concurenţă? Concurenţa nu face altceva decât să te ţină „în priză”. Cum poţi să fii campion, dacă nu ai cu cine lupta?! Şi, apropo, mai am un argument ca să-mi placă să creez acasă: spun unii că suntem mai înapoiaţi? Perfect, înseamnă că sfârşitul lumii la noi va veni ceva mai târziu!

131

nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

132

Calea spre

perfecČ&#x203A;iune

trece prin

SANCOS

133

Interviu cu Valeriu Oglindă, directorul Clinicii SANCOS

Î n fond, cu 20 de ani în urmă ați fost primii explora-

tori în domeniul tehnologiilor de înfrumusețare. Clinica de Medicină Estetică SANCOS a venit în forță, pe un teritoriu „minat”… Într-adevăr, Clinica CME „SANCOS” a fost fondată la 16 ianuarie 1987. Ne-am pus din start un scop maximalist - de a oferi servicii medicale de excepţie. Am studiat experiențe demne de urmat și din start am pus accentul pe calitatea serviciilor și pe profesionalismul medicilor. Și asta a fost rețeta succesului. Am înţeles repede că munca de echipă înseamnă să faci parte dintr-o organizaţie care-ţi dezvoltă spiritul antreprenorial, încurajându-te să te dezvolţi şi să-ţi valorifici întreg potenţialul. Primii ani au fost mai dificili, până am căpătat experienţă şi ne-am dezvoltat un stil și o abordare individuale. Cred că, pentru a reuşi, e important să fii perseverent, să ai încredere în tine şi să aplici corect ceea ce ai învăţat, într-un mod potrivit cu personalitatea ta. Clinica SAN-

COS este o adevărată oportunitate pentru cei care vor sa înceapă ceva nou, să câştige financiar, dar şi să se dezvolte personal. A trebuit, probabil, să modelați plastic și mentalitatea oamenilor, să-i faceți să înțeleagă că unele lucruri care îi deranjează și le strică viața pot și e chiar nevoie să fie corijate… Sigur, la început a fost greu, mai ales pentru că era un domeniu nou, unul foarte fragil și mereu în dezvoltare. Femeile au privit cu neîncredere acest tip de intervenţii, dar, prin acumularea de experienţă şi observând rezultatele frumoase, au apelat din ce în ce mai des la ajutorul nostru. Am văzut foarte multe premii, diplome şi certificate internaţionale… Clinica noastră a fost primul centru privat care venea cu servicii de cosmetologie şi chirurgie plastică, fiind totalnr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

134

Pu nkt reco mandă

Calea spre per fecți u ne trece prin SANCOS

mente autofinanţat. La fel, am fost primii care am obţinut acreditarea din partea Consiliului Naţional de Evaluare şi Acreditare în Medicină, precum şi prima instituţie medicală din Moldova certificată de către organele internaţionale în managementul calităţii serviciilor – Certificatul UNI EN ISO 9001:2000. 1997 - MAPRAS – Societatea de Chirurgie Plastică şi Estetică din Moldova, fondată de echipa de chirurgi a Clinicii SANCOS, a devenit membru al Confederaţiei Europene a Societăţilor de Medicină Estetică. În anii 2001-2004, clinica a primit Premiul de Stat în domeniul calităţii, productivităţii şi competitivităţii, în 2007 – Premiul Internaţional „Exellence in Business Management”. La concursul „Marca Comercială a Anului” am luat medalia de bronz în 2008, medalia de argint în 2009 şi Marele Premiu „Mercurul de Aur”, nominalizarea PROFI, la categoria Servicii Medicale, în 2010. Care sunt serviciile de bază pe care le acordă Clinica SANCOS ? Clinica SANCOS a devenit cunoscută nu numai pentru chirurgia estetică şi procedurile cosmetologice, dar şi-a dobândit și faima de centru medical privat, cu multe specialităţi şi servicii medicale. În clinica noastră, medici foarte competenţi, unii dintre ei profesori universitari şi doctori în medicină, cu experienţă de peste douăzeci şi cinci de ani, oferă consultaţii în dermatologie, chirurgie estetică şi reconstructivă, ginecologie, urologie, endocrinologie, medicină de familie, cardiologie, psihologie, ecografie, stomatologie etc. Am considerat necesar să completăm gama de servicii destinate sănătăţii, prin implementarea procedurilor de tip SPA – relaxare, masaj, tratamente de întreţinere corporală şi proceduri anticelulitice, stone terapie. Aşa s-au dezvoltat cele şase departamente, care oferă servicii medicale complexe, la cele mai înalte standarde. Chiar dacă în centru se observă o orânduire germană, cu toate lucrurile puse la punct, sunteți o fire artistică. Știu că ați sprijinit oamenii de creație, ați adus expoziții aici, la clinică… Drumul spre frumusețe trece prin înțelegerea armoniei, de aceea experiențele noastre artistice sunt tot un fel de dorință de a găsi… „Calea spre perfecţiune!”, frază care a devenit, de altfel, motto-ul centrului. Cu o completare: „Promite numai ce poţi oferi şi oferă mai mult decât ai promis!” Cât de „costisitoare” este această cale spre perfecțiune? Preţurile sunt avantajoase, dacă le raportăm la calitatea

serviciilor. Un lucru e sigur, acestea nu depăşesc în niciun caz puterea de cumpărare a clienţilor. SANCOS a devenit o emblemă, mai ales datorită echipei de doctori…. Colectivul este format din peste o sută de angajaţi, care reprezintă o echipă cu care mă mândresc. Sunt persoane ambiţioase, motivate şi puternice, care aduc cu ele un plus de valoare. În cadrul Clinicii activează trei profesori, şapte doctori în medicină, patruzeci şi doi de medici de înaltă calificare şi peste cincizeci de asistenţi medicali. Dorinţa de a-şi îmbunătăţi aspectul fizic este doar un motiv pentru care persoanele apelează la serviciile clinicii… Cel mai important lucru pentru om este sănătatea, iar la SANCOS există metode ultramoderne de diagnosticare, dar și de tratament. Dar și deficienţele estetice pot influenţa negativ starea psihică și fizică, astfel cauzând pierderea încrederii în sine. De aceea, le tratăm cu aceeași atenție. Clinica SANCOS a efectuat mii de operații plastice. De ce sunt cel mai des nemulțumiți moldovenii, ce intervenții solicită? Bărbații – rinoplastii, femeile – mamoplastii. De fapt, intervenţiile estetice au avut un trend ascendent. În ultimii ani au fost creşteri de aproximativ 50%. Ce se întâmplă dacă un client doreşte o intervenţie chirurgicală, iar medicul crede că nu are nevoie de această operaţie?... Cum îi explicaţi acest lucru şi cât de complicat este să-i dați un refuz? Un pacient care are o problemă la nivel psihologic nu şi-o va rezolva pe cale chirurgicală, nu îi va creşte încrederea în sine astfel. Până la urmă, tot un pacient nemulţumit va fi, oricât de bine ar fi executată intervenţia. Tocmai din această cauză medicii apelează la consilierea preoperatorie, moment în care se decide dacă e necesară operația şi cât de motivat este pacientul pentru a se supune unei astfel de intervenții. Oricum, doar 30% dintre intervenţiile solicitate au o indicaţie absolută, restul intervenţiilor ţin mai mult de opţiunea personală de a face o schimbare în bine sau în mai bine. Cum vedeţi Clinica SANCOS peste 10 ani? O văd modernizată. Mai extinsă, cu mai multe încăperi spaţioase, dotată cu aparataj, tehnologii şi echipamente noi, care vor crea condiţii și mai civilizate de lucru medicilor şi vor stimula creşterea numărului de clienţi.

135

nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

136

Pu nkt acasă

Casele sunt uneori portretul exprimat în obiecte al femeilor care locuiesc în ele. Vezi zbuciumul sau liniștea, vezi dorul de a fi iubite, ambițiile sau abandonarea de sine rânduită frumos în perne, rame, abajururi și draperii. Vezi locul pe care îl rezervă celor dragi și libertatea de mișcare pe care le-o oferă. Vezi multe. Și casa Silviei Radu nu e o excepție. Albă și liberă, ca lumea ei dincolo de oțelul inevitabil al unui președinte de companie, ce are peste o mie de angajați și responsabilități naționale. Focul arde în șemineu, virgiliu aduce lemne, cătălina ne prezintă toate filmele cu desene animate pe care le are, Ovidiu pândește momentul când poate să o șteargă în oraș cu prietenii, aroma de iasomie răzbate în valuri de la bucătărie - o seară obișnuită de familie, O seară rară, când ne poți prinde pe toți acasă, râde silvia. și suntem tentați să o credem.

Silvia Radu mica-mare unire

137

T e x t d e angela bra ș ovean u / Foto d e f lorin t ă b â r ț ă  Doriți să discutați cu autorii și cititorii revistei "punkt"? accesați site-ul www.punkt.md

nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

138

Pu nkt acasă

Silvia Rad u m ica-mare unire

Atunci când am făcut casa, gândul nostru ascuns era să reunim, în sfârșit, toate neamurile la noi acasă. Să facem mica-mare unire a familiei. Căci ai mei sunt plecați în Spania, tata e în România, iar ai lui Virgiliu sunt cu toții în Grecia. Anul trecut, de Crăciun, lucrul acesta ne-a reușit pentru prima dată. Inițial, am vrut să închiriem un Moș Crăciun, dar pe urmă ne-am răzgândit, cine știe când avea să fie momentul potrivit, cine știe dacă el avea să găsească vorbele potrivite pentru fiecare, așa că am hotărât să ne descurcăm singuri. Eu am cumpărat cadouri pentru toată lumea, Virgiliu s-a costumat. Copiii au fost extaziați. Inclusiv mama mea, care tot exclama: „Vai, ce Moș Crăciun, de unde l-ați luat, Silvia?”. Crăciunul a durat o lună, dar toți erau fericiți pentru că, în sfârșit, erau împreună. Studiam la universitatea din Navarra. În fiecare zi, ieșind din hotel, în drum spre universitate, vedeam o casă la răscruce. Și era atât de frumoasă, încât am fotografiat-o din toate părțile și i-am arătat-o lui Virgiliu: iată, aceasta e casa noastră. De fapt, nici lot nu aveam pe atunci. L-am căutat mult timp, până am dat de acesta, care era foarte părăsit și necăjit, dar avea un avantaj – avea o priveliște frumoasă, întregul oraș e în palmă, și e la cinci minute de Ștefan cel Mare. Împotriva gălăgiei am pus trei rânduri de sticlă, împotriva prafului am sădit plante, împotriva frigului am încălzit pereții. E bine. Eu voiam plafoane înalte, Virgiliu – spațiu. Așa că el a mers în larg, eu - în sus. Vreau să zic că el a avut mai mult noroc, căci meșterii au hotărât, cu de la sine putere, să-mi coboare idealurile și au pus cu două rânduri de cărămizi mai puțin, argumentând fără mustrări de conștiință că numai palatele îndoielnice (evident, ei s-au exprimat mai direct) de la Soroca au tavane atât de înalte. Apoi au îngustat ferestrele. Drept răzbunare, am spart un perete, ca să fie mai multă lumină. Când îți construiești casă, ești mereu într-un soi de război cu meșterii. Am schimbat plafonul de patru ori. Întâi chiar semăna cu un OZN. Dar parchetul! Ne-au arătat modele cu tigri! Dacă le ceri un lucru simplu, îi ofensezi. Cum, nu-ți permiți covor de marmură și parchet ca la Ermitaj? De multe ori, când vedeam că lucrurile durau mai mult decât rezerva mea de răbdare sau o luau în cu totul altă direcție, puneam mâna și făceam singură. Am încleiat cu mânuța proprie imaginea pe care o vedeți pe perete, care inițial trebuia să fie o frescă, am căutat draperiile pe la magazine fără fițe, astfel micșorând bugetul acestora cam de trei ori, am făcut singură otomana din camera de relaxare. Noroc că mâinile ne cresc exact de acolo de unde trebuie, asta ne-a ajutat să tăiem multe zerouri din bugetul nostru și așa auster... Prima noastră casă a fost luată printr-un fel de ”chetă”. Locuiam în căminul universității. Unde la 20 de camere aveam o singură bucătărie, o singură baie și un singur wc. Făceam mâncarea câte 4 ore, pentru că trebuia să facem coadă la ochi, apoi pierdeam timp până ajungeam în cameră după sare sau după o roșie. Nouă nu ne ajungeau încă vreo patru mii de dolari ca să-l cumpărăm și atunci am trecut din cameră în cameră și ne-a ajutat fiecare cu cât a putut. Nici măcar nu eram cu toții prieteni. Dar exista un fel de comună, mâncam din același ceaun, aveam aceleași idealuri — să plecăm din acel cămin... Marele apartament era, de fapt, o garsonieră. Atunci când ningea, ningea în casă prin ușa de la balcon. Cred că era una dintre primele case cu ascensor din Chișinău, căci avea uși mecanice, care trebuiau închise și deschise, lucru rarisim la noi. Când am încercat să dezlipim tapetul (era portocaliu, vechi și enervant), a început să fâșâie nisipul sub hârtie. M-am speriat și am zis: „Virgiliu, hai să lipim de-asupra tapet alb, căci, dacă se dărâmă pereții, n-avem bani să-i construim la loc”. Chiar aveam impresia că pereții multori blocuri se țineau doar în tapete. Cred că de atunci am făcut pasiune pentru alb. Peste vreo cinci ani ne-am permis și a doua cameră. Periodicitatea creșterii a fost cam asta. La sigur o să mai construim o casă, dar mai târziu, să ne tragem sufletul și să mai plătim restanțele la credite. Dar de data aceasta aș vrea să facem o casă în pădure.

139

nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

140

Pu nkt acasă

Silvia Rad u m ica-mare unire

141

nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

142

Pu nkt acasă

Silvia Rad u m ica-mare unire

Când eram foarte tineri, am primit împreună o ofertă din Lituania, într-un business legat de petrol. Am stat două zile și am revenit. Am vrut «acasă». Deși pe atunci nici măcar nu aveam casă. Dar am revenit și ne simțeam atât de bine! Omul e fericit exact atât cât își permite să fie fericit. Nici mai mult, nici mai puțin. Ochiul meu percepe automat lipsa de armonie. Dacă nu e armonie, mă doare capul. Am un sfat pentru cei care construiesc case. Dacă nu face arhitectul acest lucru, să-l facă stăpânii. Vă așezați în mijlocul lotului pe care va fi casa. Și observați. De unde răsare soarele, unde apune. E foarte important, pentru că de asta depinde lumina din casă. Trebuie să ai ferestrele ca să te bucuri și de răsărit, și de apus, să te ferești de lumina directă a sudului și să nu ratezi frumusețea peisajului. Noi ne naștem cu toţii egali şi ar trebui să reușim să păstrăm această egalitate cel puţin intern. Din experiență știu că nici postul şi nici salariul nu fac o persoană mai bună... Citesc acum filosofie. Ceea ce, recunosc, nu s-a întâmplat până la 35 de ani. Și, dacă parcurgi marii autori de la antici până în prezent, descoperi că oamenii au rămas mereu aceiași, în pofida uimirii, acuzelor și avântului întru schimbare. Oamenii nu au nevoie de asistenţă psihologică, nu au nevoie de ajutorul nimănui ca să reuşească să-şi rezolve problemele. Sunt în stare s-o facă singuri. Dacă vor cu adevărat. Sora mea s-a căsătorit în Bucovina şi, când aveam vreo 5-6 ani, mergeam la ea în ospeție. Uimirea mea era că oameni maturi, moșnegi chiar, întâlnindu-mă în cale, scoteau pălăria: bună ziua, domnişoară. Eu cred că trebuie să revenim la aceste maniere, pentru că din astfel de chiţibuşuri mici se construiește calitatea vieții de zi cu zi. Trebuie să începem pur şi simplu de la noi. Sunt optimistă, deşi am citit de multe ori că optimiştii nu văd lumea corect. Adică pesimistul este acela care vede lumea reală, iar optimistul vede lumea multiplicând-o cu zece. Dar cred că numai aşa poţi să mergi înainte. Noi toţi, indiferent dacă suntem pesimişti sau optimişti, suferim uneori, aşa e natura omului, trebuie să sufere din când în când. Esenţial e să o menţinem la o anumită gradaţie şi la un anumit nivel, să nu-i permitem să iasă din cadrul prestabilit. Dacă trece linia, atunci se aprinde becul roşu: ceva nu e în regulă. Atunci trebuie să analizezi şi să vezi ce nu merge bine. Eu sunt emotivă, sensibilă, trebuie să-mi controlez emoţiile, ca să rămân în echilibru, să găsesc mijlocul de aur, care te menține sănătos. Sigur să trebuie să știi să dai drumul atât la emoţii pozitive, cât şi negative. Să știi când și cât să ridici capacul, ca să iasă aburii. Lucrul care mă scoate cu adevărat din echilibru se întâmplă atunci când ceea ce îmi planific (și îmi planific totul cu luni înainte, agenda mea e completată pe trei luni înainte) nu se realizează în termenele prestabilite. Îmi place foarte mult să-mi structurez deciziile şi scopurile. Pot să le ajustez, dar prefer să se întâmple aşa cum am planificat. Şi când nu se întâmplă, din cauza mea mai ales, atunci sunt foarte agitată sau enervată. N-am nicio îngăduinţă față de mine. Dacă a fost o greșeală de calcul, atunci recalculez. Nu renunţ niciodată. Pot să aştept şi un an de zile, stau la pândă, am răbdare. În schiiiimb, când totul îți iese așa cum ți-ai planificat!!! Este acea stare de Yes! We can, spre care tindem. Uneori plec câte două trei zile undeva… Să respir aer… Am un loc unde mă duc permanent. La Oceanul Atlantic, este un loc între stânci, stau trei zile între valuri și respir aer ionizat. Iodul este ceea

143

nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

144

Pu nkt acasÄ&#x192;

145

nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

146

Pu nkt acasă

Silvia Rad u m ica-mare unire

ce ne lipsește în Moldova. Știu că multă lume are dorul acesta de evadare, dar puțini se hotărăsc. Păi, uite, eu sunt unul dintre ultimii. Acolo unde mă duc, stă mama, dar intru doar să o salut, nu să stau la ea. În acest hotel, unde mă opresc în afara sezonului, nu e nimeni, valurile bat în stâncile imense, bubuie, apa fierbe, face spumă, se ridică în aer… Te simți mai mic decât o furnică, în comparație cu natura. Familia nu e doar distracție - ai copii, trebuie să-i educi, să ai răbdare, să ai grijă ca emoțiile să nu iasă în afară atunci când aceștia îți încearcă răbdarea… Trebuie să depui un anumit efort. Periodic te epuizezi. Și, evident, ai nevoie să te izolezi undeva și să te reconstruiești. Niciodată nu m-am ocupat la modul serios de psihologie, dar îmi selectez foarte riguros lecturile. Această înțelegere a felului cum funcționează oamenii vine mai degrabă din experiență. Era dezastru economic atunci când am venit la Fenosa, era dezastru legal, era dezastru energetic, toate dezastrele lumii se abătuseră asupra Moldovei. Dar, ceea ce nu ne-a omorât, ne-a făcut mai puternici. De aceea cred că cei care au rămas în această țară au prioritate. Sunt căliți. În primii trei ani cât am fost secretar general în Consiliul de administrație, am trecut prin tot războiul. Ne furau banii, ne blocau conturile în fiecare zi, westernurile americane ar descrie foarte veridic situația de atunci de la rețelele electrice moldovenești. Oamenii noștri erau bătuți, erau amenințați cu răfuiala fizică, OMON-ul venea în fiecare zi cu cagulele pe față și cu pistoale-automate... Nu mi-a fost frică. Ba mai mult, atunci când au venit cu automatele, pe mine m-au scos din ședință. Apoi, ne-am gândit că am muncit destul și dacă nu ne hotărâm să facem un copil, peste câțiva ani va fi târziu. Perioada de pregătire pentru acest act magistral a durat doi ani: am făcut sport, am făcut verificări, am făcut toate analizele, toate testele și am purces la treabă. Pe de altă parte, la serviciu eram într-o tensiune extraordinară, pentru că ni s-au pus termene-limită de fuzionare a întreprinderilor– într-o jumătate de an - lucru care în Moldova încă nu se întâmplase. Peste 2,5 miliarde în balanță și vreo 2000 de angajați. Procedurile nu erau încă bine studiate. Și, exact în perioada aceasta, atunci când trebuia până la 1 ianuarie să înregistrăm compania, eu am rămas gravidă. Lucru care mi se părea imposibil într-un asemenea stres. Îmi ziceam: chiar dacă cineva o să încerce, n-o să reușească să se prindă de mine. Lucram câte 10 ore pe zi, pentru că Banca Europeană e cu 2 ore diferență față de noi, Spania – cu o oră, trebuia să ne ajustăm. Spre surprinderea noastră, copilul ăsta a hotărât să fie orice ar fi, noi ne-am bucurat, pentru că dacă a reușit să se țină de mine, înseamnă că așa a vrut Dumnezeu. Și chiar mă gândeam să-mi iau concediu de maternitate, eram deja cuprinsă de această euforie maternă și, în februarie, m-au anunțat că vor să mă facă Președinte. O lună până la naștere și patru zile după – acesta a fost concediul meu de maternitate. Timp de patru luni, o dată la trei ore megeam și alăptam copilul. Care, în restul timpului, ca orice copil sănătos, voios, bolfos, dormea. Acum serile citim, ne jucăm, învățăm literele, ne dăm huța... E o plăcere să crești acum un copil. La primul trebuia să ai relații ca să cumperi pelinci de la Lumea Copiilor. Nu am mituit niciodată. Au fost cazuri când ni s-a cerut. Nu am dat. Din cauza asta am avut numeroase probleme. Dacă mergi împotriva sistemului, sistemul încearcă să te frângă. Eu cred că asta a fost cheia succesului.

147

nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

Troleibuze.md

148

T e x t d e ana P openco / Foto d e f otoroo m . m d  Doriți să discutați cu autorii și cititorii revistei "punkt"? accesați site-ul www.punkt.md

149

Suntem atât de neputincioşi, încât lansăm doar afirmații încurcate. Ne este frică să spunem că nu știm ce să facem. Dreptul comun de vot nu ne poate scoate din dezordinea care a început... cu ani în urmă, fiindcă nu știm care este versiunea cea mai potrivită pentru poporul nostru „moldovenesc”, dacă vorbim în termeni românești.

Am „nepătruns” în probemă deja a treia iarnă, dar rezumatul nici măcar nu e redactat, fiindcă nu alegem litere convingătoare în acest format de chipuri care profilează OAMENI buni în meseria lor.

A cționăm aproape transpa-

rent, fiindcă nu putem înțelege pe cine iubim, chiar dacă aceştia nu au nevoie de dragostea noastră. Ei nu ştiu să iubească. Au fleșcăit, cum spune Umberto Eco, toate variantele posibile, dar nu au înțeles un lucru simplu - oamenii nu au adăugat kilograme de admirație în plus în ultimii ani, ca să vă poată încălzi o nouă iarnă, cu noi alegeri. Ne găsiţi deja scufundați într-o hibernare din care nu dorim să ieșim, fiindcă nu

aveți nevoie de OAMENI, dacă v-ați permis luxul să ne ignorați atâtea luni. Credeți că este ușor să vorbiţi unui om cu ușa întredeschisă? Deloc. Fie te va lovi din întâmplare, deschizând-o prea tare, fie îţi va strânge primele trei degete, atunci când o va închide. Ne-aţi şi lovit, ne-aţi şi strâns degetele ... Punktele de suspensie, care se târâie după noi, sunt viitorul după care tânjim, un viitor care nu ne lasă totalmente indiferenți. Chiar dacă soarele nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

150

Cel care a plecat

Troleibuz e . m d

a luminat frumos peste februarie, amurgul din martie nu va sclipi de la schimbări. Schimbări plauzibile. Cei care au obosit să aștepte, pleacă, nu în vizită, ci la ei acasă, în alte țări, alese uneori și cu degetul pe globul rotund de la lecțiile de geografie. Pleacă departe de părinţi, împingând tot dorul în mașină, pleacă departe de limba pe care o vorbesc cel mai bine, pleacă într-o singură direcție, acceptând întoarceri de câteva săptămâni doar înainte de sărbători. Îi admir pe cei care au curajul să plece, fiindcă nu este ușor să fii la mii de kilometri de țara în care te-ai obișnuit să trăiești. Sunt sinceră, am revenit de câteva luni din țara în care am stat aproape trei ani și întâlnesc acasă doar fantezii în ochii oamenilor, care mai cred că mâine vor vedea schimbări demne. Știți la ce schimbări fac referință. Îmi doresc pentru oamenii noștri frumoși o viață care nu întârzie, una curată, cu câțiva stăpâni în fața ei, și nu cu OAMENI care direcționează greșit nevoile noastre. Oameni care ar dori să schimbe microbuzele pe mai multe troleibuze, în care mamele cu bebeluși ar călători gratis, așa cum am călătorit eu. Să se joace în parcuri cu un aspect ca în cele mai bune reviste, să plătească facturi reduse, să recicleze gunoiul acasă, la bucătărie, și nu în fața blocului. Şi, apropo, ştiți de ce miroase urât Chișinăul? Pentru că gunoiul din țara noastră nu se reciclează la bucătărie. Vina este doar a noastră. Nu dorim să ne uităm peste deal, la realitatea din alte ţări. Ne place să adunăm gunoaiele într-o singură pungă, fiindcă e mai ușor. Adevărat, dar să nu uitați că o sticlă poate tăia această pungă și nu e deloc plăcut să strângi gunoiul căzut. Învățați aceste deprin-

deri utile, chiar dacă nu e ușor să folosești trei pungi de gunoi. E prea complicată această schemă pentru R Moldova?

Visez cu ochii deschiși să descopăr mai multe motive care m-ar ține aproape de R Moldova, dar pare o misiune imposibilă. Ceea ce văd e că

Există și oameni care și-au revizuit de milioane de ori decizia de a pleca, încât nici nu mai țin minte anul în care le-a încolțit ideea. Iar pentru cei care pleacă acum, factorul se scrie deja cu majuscule trecute printr-un bold neprețuit din word. Ei nu simt viitorul copiilor la noi în țară. De dragul copiilor, părinții pornesc să shimbe lumea, nu doar țara. Așa a gândit Dumnezeu grija pentru copii. Și e corect să fie așa. Iată de ce prietenii noştri Valeriu şi Daniela pleacă în curând de la noi, într-un viitor care luminează altfel.

oamenii de la noi supraviețuiesc sub

Există și regiuni în care viața luminează așa cum își doresc ei și nu contează dacă becul din casa lor își irosește energia toată ziua sau doar pe vreme întunecată. Ei își vorbesc fericiţi despre noi începuturi, fără programări la ambasadă. Ceea ce m-a învățat țara în care am stat trei ani este faptul că trebuie să te raportezi la ceva, atunci când îţi începi wish-listul. Eu încă nu am parcat mașina lângă un job stabil, fiindcă nu știu deocamdată ce anume îmi doresc să fac. Iată de ce încă nu miam luat mașină și n-am habar unde să-i fac plinul. Scumpa mea Moldovă are atâta spațiu de emisie deja, încât nu știu pe care să-l aleg. Dar cea mai mare realizare a mea doarme în pătuţul lui din lemn, cu un trenuleț în mână. De câteva zile îmi spune că vrea acasă, iar eu nu găsesc fraza potrivită ca să-l fac să înțeleagă că suntem deja acasă. Sunt fericită că se obișnuiește foarte ușor cu viața de aici. Soluția este mai dificilă pentru mami și tati, care nu au vârsta lui Matei.

și apoi... imaginea s-a destrămat de

povara grijilor, dar nu într-o fericire firească. O fericire tipică mai multor ţări din lume, în care dreptul consumatorului e respectat 100%. P.S. Azi am fost mai fericită ca oricând. Explic imediat. În microbuzul de lângă casa mea a urcat un nene de 65 de ani, cu o colivie cu hulubi în mână. Venea după un chef, pecetea acestuia fiind vizibilă pe fața lui mulțumită. S-a așezat cuminte pe un scaun liber, a pus grijuliu colivia la picioare, a achitat șoferului taxa la o voce pițigăiată de femeie, care s-a simțit deranjată de mirosul de mâncare și de alcool. Răspunsul a fost unul alegoric: „Dumneavoastră ați fost vreodată la o fermă de porci sau… carnea de vită vi se pare mai gustoasă? ”. Atunci m-am gândit că nouă, moldovenilor, chiar ne place să stricăm cheful altora, ca să fie în rând cu lumea: posomorâți, încruntați și nemaipomenit de vajnici. Hulubii erau paisprezece la număr. Şase albi, iar ceilalți gri. Ca niște simboluri pentru visurile noastre, pe care trebuie să le învățăm să zboare. Ca un semn că e timpul să spargem colivia și să ne luăm avânt, cu tot ce are mai bun țara asta sub aripă. Și avem multe. De la înțelegerea acestui fapt am pornit și eu atunci când am înțeles că biletul meu nu are retur. Iubesc această țară din toată inima. Iată și motivul pentru această pledoarie, pe care am scris-o. De acasă.

151

c B

e R

Riesling

n I

SA "Dionysos Mereni", secția Vânzări și Marketing, str. Ion Creangă 22/2, tel.: (+373 22) 83-84-85, www.dm.md nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

152

Clubul hedo niștilor

EVADARE DIN COTIDIAN

VINUL DE GHEAŢĂ: 1

WINE NOT? Istoria ne dă în obraz cu multe pilde (întâmplate şi prin satele Moldovei), în care țăranii, dacă îi apuca iarna cu strugurii pe deal, erau trecuți automat în lista ne-gospodarilor. Acum suntem obligați să-i reabilităm pe acești mucenici ai bobiței și să-i recompensăm cu gloria veșnică, pentru că numai datorită ”încetinelii” lor a fost descoperit ice wine-ul, o licoare trecută prin geruri, dar care înfierbântă imaginația și simțurile.

T e x t d e corina m anole / Foto d e N ata m orar u  Doriți să discutați cu autorii și cititorii revistei "punkt"? accesați site-ul www.punkt.md

153

{1} Mihai druță (Președinte al Asociației Somelierilor din RM)

{2} Maia Lefter (Director marketing) {3} Chiril Lucinschi (Parlamentar) {4} Oxana Iuteș (Consultant în comunicare PNUD) {5} Viorel Guțu (Viceministru al Agriculturii)

{6} Mircea Eșanu (USAID) {7} Brigitte Leloup (Vicepreședinte Asociației e Somelierilor din UE) {8} Evgheni și Marina Gorohov (Vinoteca)

5. 7.

{9} Tania cerga (Interpretă)

nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

154

Clubul hedo niștilor Chiar dacă nemții își adjudecă paternitatea ”vinului de gheață”, mai multe popoare cu glii și vii au învățat că puțina sevă, stoarsă din strugurii expuși la bruma lui decembrie, înseamnă din toate unghiurile de vedere o nouă dimensiune a gustului, dar și o evadare din cotidian. Este exact efectul pe care l-am aşteptat cu frisoane de la degustarea de față, față în față cu vinurile de gheață made in Moldova. Ședința a fost prezidată de vicepreşedintele Asociaţiei Somelierilor din ţările Uniunii Europene, Brigitte Leloup, în al șaptelea său desant bahic în Moldova. Madame Leloup explică mai puțin cunoscătorilor că ice wine-ul este un fel de frișcă a vinurilor, obținut din struguri acoperiți cu gheață și taman în momentul în care via intră în hibernare. Cică, astfel apa se evaporă din bobiță, iar sub pielița stafidită de frig rămâne doar dulceaţa şi aroma. Adevăratul ice wine, își continuă gândul euro-hedonista Leloup (sub privirea nerăbdătoare a hedoniștilor care se plimbă pe pocalele uscate), este un concentrat, pentru că dintr-o cantitate mare de materie primă poți obține vin cât ar ajunge doar pentru marii esteţi ai vinului. Ș-apoi nici vinificatorii nu-și pot permite luxul să producă acest tip de vin în cantități industriale. De aici și prețul, de aici și marele interes pentru micuţa colecţie de gheaţă. Cât chelnerii toarnă prima mostră în pocale, iar hedoniştii îşi notează impresiile despre culoarea şi consistenţa vin(ovat)ului, solul european povestește despre unul din miniștrii Franței, care o fi spus că vinurile franceze aduc mai mult venit patriei decât airbusurile. În concluzie imbatabilă, Moldova este o țară bogată prin vinurile sale, este părerea independentă exprimată de Leloup. Fraza de încheiere a discursului a fost încuviințată cu o mişcare semnificativă a mâinii de ministrul Agriculturii, Vasile Bumacov, fapt pentru care a primit un zâmbet euro-integrant din partea madamei. Ion Prida, președintele de fapt al clubului, rămâne un pic mai

rezervat: ”În Moldova nișa acestui vin este foarte mică, iar speranța noastră este că aceasta o să se extindă în timpul apropiat. Deocamdată, suntem într-o perioadă de tatonări, de probe. Poate nici noi nu înțelegem încă la ce să ne așteptăm de la ice wine-uri și nici producătorii încă nu știu exact cum să le producă”. Speranţa şi salvarea vine tot din Europa. Brigitte Leloup, care va degusta pentru prima dată ice wine din Moldova, crede că va fi o experienţă extraordinară: “Aceste vinuri sunt excepționale și nu pot avea note mai mici de 70-80. Sunt vinuri culese târziu, deci căutam nuanțele de toamnă, bobiţă uscată, stafidă. Sunt, de obicei, vinuri albe, cu o notă evidentă de miere de toamnă”. Pe fundalul rumorii generalizate, urmează şi instrucţiunile: “ Trebuie să atragem atenție la fluiditate, aciditate și zaharuri, la cât de echilibrată este asocierea dintre dulce şi acrișor şi cât de armonios se completează. Vinul se serveşte la 12- 16 grade, o temperatură mai ridicată decât cea la care se degustă vinurile albe , dar mai scăzută decât cele roșii. Un vin de gheaţă se “asortează” cu măncăruri sofisticate, precum "foie gras", brânzeturi cu mucegai, preparate asiatice condimentate sau deserturi compuse din fructe exotice.” Primul vin străbate deja papilele gustative ale hedoniştilor, iar aceştia sunt pregătiţi să descrie cât mai plastic senzaţiile, dar şi să pună note. 1. Cricova Tatius Iceberg A fost lansat pe piaţă în anul 2008 şi este obţinut din roada acestui an. Este produs în conformitate cu tehnologia clasică germana “Eiswein” (Icewine), din soiul Sauvignon. Vasile Bumacov: Paharul este gol, dar aș vrea să fie mereu plin. Totuşi, nu mi-a plăcut buchetul, îmi amintește de samagonul făcut de mama, mă deranjează aciditatea, dar poate fi și din

cauza unei zile stresante. Brigitte Leloup: Aciditatea are o importanță foarte mare într-un ice wine ,pentru că susține zahărul din vin, altfel ar fi sirop. Trebuie să găsiți un echilibru just între zahăr și aciditate. Acesta este un vin relativ ușor, un vin mai mult dintr-o recoltă târzie de strugur, decât un ice wine veritabil. Sandu Luchianov: Simt ceva murdar în aromă și ceva sărat. Doug Griffith: Eu – pere, în loc de mere. Ion Prida: Tema noastră sună pretențios, dar într-adevăr nu e un ice wine. Mihai Druță: Îi lipsește aciditatea, parcă nu e echilibrat, se simte mai mult dulceața în post gust. 2. Acorex Sonaletto Traminer Vin matur alb dulce, din colecţia Private Reserve, produs din struguri selectati de Traminer, Obţinut din recolta anului 2006. Lilia Bolocan: Dacă inițial mi-a părut mai așezat, mai statornic, mai apoi mi s-a asociat cu pectusin-ul. Şi o întrebare - acest vin trebuie să aibă o culoare atât de pronunțată? Ion Prida: Culoarea auriu –chihlimbarie este caracteristică vinurilor vechi. Chiril Lucinschi: M-am obișnuit să am o figură optimistă, dar trebuie să recunosc că a doua mostră este mai puțin bună decât prima. La culoare poate e mai apropiată de ice-wineul pe care l-am gustat prima oară în Rhin, dar gustul și mirosul este un pic respingător. Oleg Efrim: Nu am cu ce compara, dar sunt de acord în privinţa mirosului. Brigitte Leloup: Îmi pare rău să vă dezamăgesc, dar acest vin este mult mai aproape de un ice wine. Avem culoare, este un vin consistent, fructat. Putem simţi prezenţa portocalei amare, care ramâne în nas., iar în gură avem

155

10. 2.

{1} Ion Prida (Doctor în oenologie) {2} Diana LAzăr (Manager de proiect USAID) {3} Oleg Efrim (Ministru al Justiției) {4} Sandu luchianov (Producător de vinuri)

{5} Natalia LEVȘINA, Irina CIOCLEA (Enreco) {6} Daniela Luchianov (Etcetera) {7} Ion păduraru (Avocat)

{8} Dorin Recean (Viceministru TIC) {9} Jennifer GRIFFITH (Voluntară în Clubul Internațional al Femeilor)

{10} Sanda filat (Psiholog)

9. nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

156

Clubul hedo niștilor o aciditate destul de bună, care se echilibrează. Ion Prida: Trebuie să ținem cont de țara în care cresc strugurii, este un vin cu un potențial excelent, aciditatea este echilibrată cu zahărul și merită medalia de aur. 3. Acorex Sonaletto Muscat Obţinut din recolta anului 2006. Un vin delicat, cu o aromă şi culoare specifice strugurilor de soi Muscat Diana Lazăr: Am găsit dulceața specifică prunei uscate. Este proaspăt, dar se simte un pic mai mult alcoolul. Dorin Recean: Vinul degustat anterior mi-a placut foarte mult. Acesta are o nuanță de prună care îmi place foarte mult, dar mă deranjează postgustul. Vica Demici: Mi s-a părut un vin pe care l-aș bea, pentru că, în sfârșit, nu o să mănânc înghețată, dar o să beau vin. Când l-am băut, parcă era apă și apoi am simţit ceva mai greu, un post gust de fructe uscate, care înca nu știu dacă-mi place…. Un vin de toamnă, ca o muzică de Tomaso Vitali. Arcadie Foșnea: Așteptam mai multă prospețime, dar mostra aceasta și precedenta par a fi de 15-20 de ani, deși nu cred că sunt vinuri vechi. Poate s-a întâmplat ceva în procesul de producție. Această aromă de prună este tipică pentru vinurile roșii și presupunem că maturarea a fost în butoi. Igal Katsif: Din 25 de kg de struguri putem obţine un kg de vin. Suntem obişnuiţi cu vinuri dulci şi tari, dar acesta este un vin dulce, dar ușor. Mie mi-a plăcut. Viorel Guțu: Nu mi-a plăcut acest vin, de aceea am o mutră acră. Brigitte Leloup: În acest tip de vin am găsit puțin rachiu de prune, procentul de alcool m-a nedumerit. Este mai puțin echilibrat și mai puțin rotund decât celelalte. Ion Prida: Se simte nota de cocos, de vanilie, de divin.

4. Dyonisos Mereni Brumariu Riesling Un vin din colecţia anului 2005, care numără 3 mii de sticle. Obţinut din struguri de soi Riesling, culeşi de pe plantaţiile Dyonisos Mereni. Sanda Filat: Mie mi-a părut fără personalitate, un pic șters, iar mirosul nu este intens.

Tania Cerga: E ca un hit, i-a prins pe toți deodată. Pe urmă nu mai contează. Aromă bună, dar şi un postgust lung. Brigitte Leloup: Suntem în prezenţa unui vin-dantelă, este un vin pe care-l bem de plăcere. Nu ne mai punem întrebarea cu ce să-l asociem. Totuşi, îi lipsește nota de aciditate, dar are ceea cele lipsea celorlalte vinuri - nota de citrice.

Mihai Druță: Culoarea este deosebită față de primele, aromele mai fine, dar gustul se deschide mai tare decât în la precedentele mostra. E surpriza pe care-o oferă acest vin. Și post gustul este lung și rămâne.

Ion Prida: Câștigă prin aromă şi buchet. Gustul este foarte dulce, poate nu-i așa de echilibrat, însă buchetul acestuia face ca orice alt minus teoretic să nu fie luat în considerație.

Ion Păduraru: Încă nu am găsit vinul de gheaţă care mi-ar topi inima şi pe care l-aş cumpăra.

6. Cricova Zeus

Oleg Efrim: Îmi place mult, se simte gustul de miere, e mult mai aproape de ceea ce aș dori eu de la un ice wine. Brigitte Leloup: Este vinul cu caracteristicile colectării tardive, cu mai multă finețe și eleganță. E mai fluid decât numărul al doilea. E un vin frumos. 5. Chateau Vartely Muscat Ottonel 2009 Obţinut din roada anului 2009. Un vin de calitate, matur, dulce -alb, cu aromă specifică soiului de struguri Muscat. Ion Păduraru: În sfârşit! Este foarte bun. Viorel Guțu: Are o culoare foarte delicată, buchetul te atrage, iți umple plămânii cu o savoare de fericire, dar la gust este puțin prea dulce. Lilia Bolocan: Există echilibrul dintre dulce și aciditate, dar post gustul parcă e prea dulce, prea intens. Mircea Eșanu: Este primul vin care a provocat o astfel de reacție publică, fără să se teamă de experți. Cred că e cel mai bun vin pe care l-am degustat azi. Probabil, pe gustul moldoveanului, căruia îi place să i se înfunde nasul cu arome.

Un vin de desert, cu aromăde fructe exotice şi flori de camp, cu gust echilibrat dulce-acriu. Obţinut din recolta anului 2010. Chiril Lucinschi: E cel mai bun. Are și o aromă specifică, și gustul este apropiat de ice wine. Aș cumpăra acest vin. Ion Păduraru: Pe lângă satul meu era o livadă rătăcită prin pădure, iar cireșele care se coceau erau ca chilimbarul la culoare şi aveau un gust dulceamărui. Parcă m-am întors în copilărie. E cel mai bun, l-aș consuma şi cumpăra cu plăcere. Brigitte Leloup: E un vin căruia îi lipsește puțin aciditatea. Zahărul este mult mai present și când sorbiți, gustul îi dispare foarte repede. Dar esențialeste să vă placă și să fie consumat cu plăcere de cei care îl preferă. Oxana Iuteș: Este foarte bun, dar rămâne doar dulceața, nimic mai mult. Ion Prida: Are un conţinut foarte înalt de zahăr. Este ca un lichior, care o să-și dezvăluie calitățile peste 3-5 ani. Transformările oxidative înca nu se simt, aciditatea urmează să apară, iar culoarea va deveni mai pală. Este ca un lichior, care o să-și dezvăluie calitățile peste 3-5 ani.

157

10. 1. Cricova Iceberg Tatius 2008

75 de puncte

2. Acorex Sonaletto Traminer 2006

74 de puncte

3. Acorex Sonaletto Muscat 2006

81 de puncte

4. Dyonisos Mereni Brumariu Riesling 2005

82 de puncte

5. Chateau Vartely Muscat Ottonel 2009

89 de puncte

6. Cricova Zeus 2010

89 de puncte

{1} Doug GRIFFITH (Director proiect CEED II, USAID)

{2} Brigitte Leloup (Vicepreședinte Asociația Somelierilor din UE) {3} Corina MANOLE (PR & Evenimente) {4} Constantin stratan (Equinox Wine) {5} Anastasia taburceanu (PR & Comunicare) {6} Igor luchianov (Carpe Diem Vinoteca) {7} Vica demici (Ambasada SUA)

{8} Igal Katsif (om de afaceri) {9} Arcadie FOȘNEA (Tehnolog-șef Chateau Vartely) {10} Vasile bumacov (Ministru al Agriculturii)

9. nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

158

Pu nkt reco mandă

Apa vieții Made in Moldova Francezii o numesc eau-de-vie, "apa vieții" încă din evul mediu, când era aproape unicul leac eficient și unica metodă de profilaxie împotriva ciumei sau a altor boli. În Ungaria se numește palincă, în Slovacia și Cehia — sliboviță, în Germania — șnaps, în România — țuică, iar în Balcani — rachie. Le împrietenește pe toate metoda de producție: fermentarea fructelor și ulterioara distilare atentă.

secrete proprii. Ca rezultat, chiar la primul concurs internațional "Ujsag Palinka Festival" (Ungaria, aprilie 2011), la care au participat producția Monistar și încă 800 de producători de distilate de fructe din întreaga Europă, Nimorinka a câștigat medalia de argint.

Popularitatea de acum a acestei licori în Europa se datorează faptului că în calitate de aperitiv provoacă pofta de mâncare, iar în calitate de digestiv - îmbunătățește digestia. Dacă mai punem și o masă bună la mijloc - ce să-ți mai dorești?

"În țările europene sunt deosebit de prețuite băuturile din pere Williams, ne povestește Dumitru Vicol. Din acest motiv am cumpărat puieți și, în sfârșit, acum putem să ne bucurăm de rodul lor".

Dacă e să continuăm agale vorba despre eau-de-vie, care a fost într-un fel muza sau moașa ce a dus la nașterea surorii sale Nimorinka, ea este cunoscută pe parcursul multor ani ca o băutură tare de fructe de clasa premium. După consumul acesteia, ca și după consumul Nimorinkăi, chiar și cei mai puțin prudenți sau inspirați băutori vor descoperi a doua zi o mare surpriză - lipsa mahmurelii. Unii ar zice că e din cauza tehnologiilor avansate, alții - că e vorba de calitatea produsului. Și vor avea dreptate. S-ar putea găsi și dintre acei care vor începe să creadă că au capul tare. Vor avea și ei dreptate, până la proba contrarie. Nimorinka, ținem să concretizăm, este produsă de Monistar, o companie care are livezi în satul Nimoreni, sat de codru. Dumitru Vicol, proprietarul, a studiat-spionat-urmărit mulți ani la rând tehnologia producerii acestei licori în țările europene, dar numai în Ungaria a avut cu adevărat noroc: a dat de un compatriot care lucrase ani de-a rândul în calitate de tehnolog la o întreprindere de producere a unor soiuri elitare de palincă, care a căzut de acord să-și împărtășească unele

Sunt șapte culori, șapte note pe portativ și șapte feluri de Nimorinka, pentru toate gusturile și mofturile: prune, caise, piersici, mere, pere, gutuie și vișine.

"Suntem foarte exigenți în ceea ce ține de calitate. De aceea, fiecare partidă este verificată în laboratoarele UFAG AG din Zurzach, Elveția". Băutura de această clasă nu poate fi ieftină prin definiție. Căci, după rețeta clasică, pentru jumătate de litru de Nimorinka avem nevoie de 10 kg de pere, 15 kg de vișine și 20 kg de gutui, iar fructele trebuie să fie de cea mai înaltă calitate. Ca băutura să-și pătreze aroma în procesul natural de distilare. Băuturile din pere Williams, gutui și vișine se produc în cantități limitate și de aceea fiecare sticlă este numerotată. Dat fiind faptul că pot fi păstrate zeci de ani la rând, aceste băuturi pot înfrumuseța orice colecție sau orice beci de gospodar. Mai ales că se îmbuteliază atât în sticle standard de 0,5 l, cât și în sticle de 0,1 și 0,2 litri. Acum Nimorinka poate fi găsită atât în buticurile de specialitate din Moldova, cât și în supermarketuri și restaurante de clasa premium. Pentru cei care nu vor să iasă din casă, s-a deschis și magazinul on-line nimorinka.md, unde aceasta poate fi comandată la orice oră de zi sau de

noapte. Apropo, Nimorinkă de pere, gutui și vișine poate fi găsită doar aici. Ce zic consumatorii: Boris Găină (academician): "Nimorinka a fost prezentată de două ori la Comisia Centrală de Degustare, al cărei membru sunt și eu. E un caz fericit când un produs local calitativ este și curat din punct de vedere ecologic. Conține extrem de puțin metanol și cantități foarte mici de uleiuri de fuzel. Ceea ce ne vorbește despre faptul că producătorul respectă întocmai tehnologia. Am văzut livezile, linia de producție. Am fost încântat și de curățenia în care se recoltează fructele, de distilatorul modern și de acea echipă tânără, dar foate ambițioasă. Andrei Aidov (directorul Companiei Q-Systems): Am gustat de câteva ori. E ceva cu totul excepțional. Te umple de energie și bună dispoziție. Și, lucru deloc de neglijat, nu are urmări dramatice a doua zi. Semn că e de foarte bună calitate. Ruslan Bodișteanu (maestru al sportului de clasă internațională la lupte libere, dublu campion mondial la juniori): "Nici eu, nici colegii mei, foști sportivi, nu facem abuz de alcool. De aceea calitatea este ceea ce contează. Mai ales că pe mine mă preocupă în mod deosebit "sindromul de a doua zi". Așa că țuica lui Dumitru nu m-a dezamăgit niciodată. Și nici cei pe care i-am servit nu s-au plâns. Inclusiv un prietenal meu boxer american, pe care îl doare capul în mod obligatoriu după o doză cât de mică de alcool. Și, spre deosebire de vodcă, poți să te controlezi oricând dacă e "suficient" sau poți să mai iei 50 de grame. Așa că, atunci când sunt invitat la nunți, îmi iau cu mine o sticlă de Nimorinka, am încredere în ea.

159

www.nimorinka.md nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

160

metode simple, dar eficiente de tratare a tristeČ&#x203A;urilor hibernale oferite cu drag de cÄ&#x192;tre

161

Meniu pentru interminabilele

seri de

iarn ă

Picior de miel cu cartofi copți Alegem miel de la sud, sunt mai grăsuleni, mai cărnoși și au o carne mai fină. Dacă nu aveți drum în sud, puteți să vă faceți un drum la Metro. Se curăță, se spală să nu rămână firișoare. Sărăm, piperăm, adăugăm două-trei ierburi provensale, nu este bine să facem abuz de prea multe plante concomitent, căci, chiar cu bune intenții, se acoperă una pe alta din dorința de a ieși la suprafață, aproape ca moldovenii. De data aceasta am luat salvie, busuioc, pentru decor am utilizat rozmarin. Dacă aveți un amestec de ierburi provensale, puteți să dați dovadă de curaj și să le utilizați. Piciorul (mielului) se rumenește un pic cu unt, ca să aibă o culoare frumoasă și să fie mai moale, apoi se pune pentru o oră la cuptor într-un vas acoperit. Înainte de a servi, se dă cu glazură din miere cu sosul de la carne. Legumele (cartofi, morcov, ceapă) se pun cu mielul în cuptor. Se ung cu ulei, se sărează, se piperează.

nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

162

Bursucul gastric

Meniu pentru interm inabilele să rbători de iarn ă

Salată caldă pentru zile reci (Se prepară chiar înainte de a se servi) În această salată minunată soliști sunt creveții, calamarii și măria sa, sosul teriyaki. În rolurile secunde se împlântă de zor roșiile cerry, ardeii dulci, anghinarea și ceapa cea plină de orgolii. Anghinarea e greu de găsit proaspătă tot anul, așa că putem îndrăzni la cele conservate în ulei. Creveții se curăță, având grijă să scoateți și firul negru de pe spatele lor, acesta nu este intestinul lor, atât de original amplasat. Calamarii, dacă îi aveți proaspeți, îi curățați de pielița vineție, apoi le întoarcem sufletul pe dos și le scoatem pielița și de acolo. Îi tăiem în inele un pic mai subțiri decât degețelele dvs. delicate. Se prăjesc 4 minute și apoi se flambează în coniac. Procedura este simplă, doar denumirea sperie un pic debutanții în ale flambatului: după ce se prăjesc, se toarnă o lingură-două de coniac și se înclină tigaia, ca să se aprindă coniacul. Dar atent, nu e obligatoriu să ardeți și casa odată cu sus-pomenita licoare. Legumele se taie cum vă este mai drag - roșiile în jumătăți, și celelalte - pai, de exemplu, Totul se stropește cu sos teryaki, rețeta căruia o anexăm la această la această declarație de iubire culinară. Se servește cu o lingură de sorbet. (Sorbetul nu este decât suc de fructe cu sirop ținut la congelator). Sosul Teryaki 120 ml sos soia, sucul de la 1 grapefrut (sau de la 2 portocale sau 50 ml sake),   2 lingurițe miere,  2 lingurițe ulei de susan,  1 linguriță rasă ghimbir pudră, 1/2 linguriță muștar pudră (semințe de muștar măcinate), o lingură semințe susan, 2 cepe verzi tocate mărunt. Toate ingredientele se amestecă. Sosul, dacă îl aveți în cantități mai mari, se păstrează la frigider.

163

Panacotă cu sos de zmeură E un desert foarte simplu, dar care are întotdeauna succes. Se iau două feluri de lactate: de exemplu frișcă și lapte. Dacă slăbiți, cumpărați produse cu un procent mai mic de grăsime. Se amestecă, se încălzesc, se adaugă puțină gelatină, se toarnă în vasele în care se vor servi sau în forme de silicon și se răcesc. Panacota e gata. Coaja de portocală pentru decor se taie subțire, se fierbe puțin în sirop, până dispare lichidul.

Mus de ciocolată Ciocolata se topește, se amestecă cu lapte sau frișcă. Se pune în vasele în care se va servi și se dă la rece. După aceasta deasupra se toarnă cu atenție glazura de fructe, formată, evident, din fructe frecate cu zahăr. Se servește cu o lingură de sorbet. (Sorbetul nu este decât suc de fructe cu sirop ținut la congelator.)

nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

164

LI ER ARBITRU B D

Nimeni nici n-ar îndrăzni să pună la îndoială faptul (împlinit și irevocabil) că în târgul nostru, prea îngust pentru rechinii mari de publicitate, e greu să prinzi de coadă big fish-ul, iar prețul unui minut de reclamă nu-l va atinge niciodată pe cel din Oprah Winfrey show. Totuși, experții se dau cu părerea că, pe fundalul căinărilor managerilor mass-media, pe piața de publicitate din domeniu circulă fonduri destul de rotunjoare. Milioane de dolari nu sunt declarate, iar oamenii de afaceri se văd nevoiți să elaboreze media- planuri ”virtuale”, deoarece nu au acces la informaţie. „Media Forest Moldova” vine cu o soluție pentru toți cei care vor să-și promoveze serviciile sau produsele. În cunoștință de cauză.

Media Forest Moldova reprezintă primul serviciu automatizat de monitorizare a mass-mediei și face parte dintr-o rețea mondială, care are reprezentanțe în țări precum : Franța, Elveția, Israel, Brazilia, România. Oficial, filiala din Republica Moldova a fost deschisă la 15 septembrie 2011. În premieră pentru țara noastră, Media Forest Moldova pune la dispoziție un sistem unicat de identificare a evenimentelor media, la doar 3 secunde de la începerea acestora. Până la apariţia Media Forest pe piaţă, rolul principal în acest proces îl juca factorul uman, care, e ușor de presupus, implică o doză mare de subiectivism. Informaţia era oferită cu întârziere, iar veridicitatea ei constituia 40 la sută. Media Forest, însă, monitorizează în timp real 27 de posturi de radio şi 18 canale televizate și poate oferi statistici complete de difuzare pentru orice fragment audio/video, iar clienţii au acces la orice informaţie în doar câteva secunde,. Primii care au reacționat la serviciile Media Forest au fost artiştii. Aceștia au vrut să afle ce posturi de radio/tv difuzează piesele lor și în ce măsură datele care se

regăsesc în listele pentru drepturile de autor corespund realității. Media Forest a devenit un instrument prompt și obiectiv și pentru oamenii de afaceri. Serviciul de monitorizare le oferă posibilitatea să verifice dacă agenţiile de publicitate respectă sau nu media-planul convenit. În plus, agenţii economici au posibilitate să urmărească, în timp real, campaniile publicitare ale concurenţilor, astfel reevaluându-și propria imagine pe piața advertising şi corectându-și strategiile de promovare. Şi mass-media poate apela la aceste servicii de monitoring, pentru a „spiona” acţiunile şi tacticile concurenţilor. Soft-ul folosit de Media Forest este variat şi complex, iar în funcție de ceea ce-și dorește clientul propune cele mai eficiente soluţii. Acesta poate fi utilizat şi de către diverse structuri ale statului, interesate de evoluţia proceselor mediatice. CCA, AGEPI pot apela la Media Forest pentru a monitoriza segmentele pe care nu reuşesc să le acopere cu resurse proprii. Softul poate realiza și un audit performant. De exemplu, o fundaţie internaţi-

onală oferă un grant pentru publicitate socială. Acesta specifică numărul de apariţii ale spotului la radio şi TV. Dacă până astăzi nu era posibil controlul acestui segment, tehnologia Media Forest arată, în timp real, numărul de apariţii, ora, data, sursa şi alte detalii. Astfel, multe organizații care gestionează proiecte își pot fundamenta raportul de activitate pe datele obiective obținute prin intermediul Media Forest, renumele internațional al companiei garantând un plus de credibilitate în fața donatorilor. Principalul atu al Media Forest este transparenţa. Orice conflict de interese între artişti şi ASDAC, agenţi economici şi agenţii de publicitate, CCA şi mass-media poate fi aplanat cu ajutorul datelor oferite de Media Forest. Astfel, pe terenul audiovizual din Moldova a apărut un arbitru onest, liber de subiectivismul factorului uman. Aceasta va elimina aspectul tenebros şi va anula conflictele. În consecinţă acestui fapt fericit, putem conta pe dinamizarea pieței, dar și pe respectarea de către actorii din domeniu a regulilor de joc.

165

Primul serviciu automatizat de monitorizare

nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

166

Pu nkt pe glob În fiecare an, după ce culege strugurii, ce în câteva luni vor deveni etcetera, Sandu Luchianov își ia zborul de pe plantație. Îi urmăresc de fiecare dată traiectoria, pentru că, într-un fel, ceea ce face Sandu ar face mulți dintre noi, dacă nu ne-ar fi lene, dacă nu ne-am găsi o grămadă de scuze, care de care mai scuzabile: de timp, de bani, de obligații etc. De data aceasta, destinația a fost insulele Galapagos. Au rezervat două iahturi încă din vară (am mai scris și în alte rânduri că toate aceste călătorii sunt bine planificate cu jumătate de an înainte , pentru a prinde și prețuri mai bune

Ecuad și a pune la punct toată logistica) și și-au luat zborul. Chișinău-Madrid-Quito.

167

ador

T e x t d e angela bra ș ovean u / f oto d e A le x andr u L u chianov  Doriți să discutați cu autorii și cititorii revistei "punkt"? accesați site-ul www.punkt.md

nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

168

Pu nkt pe glob

ď&#x192;ŽEcuador

169

Insulele Galapagos i-au întâmpinat cu răceală. Și nu e din cauza lipsei de ospitalitate, ci din cauza ciudățeniilor climaterice. Deși sunt situate la ecuator, din cauza curenților reci peruvieni, temperatura la sol e de 16-22 de grade tot anul. Sunt la aproape o mie de kilometri de Ecuador în Pacific și această depărtare le-a permis celor 15 insule să-și păstreze personalitatea și nici integritatea florei și faunei. Aici se găsesc animale și păsări care nu mai sunt nicăieri în altă parte. Care, se zice, l-au înnebunit pe tânărul Darwin și l-au inspirat să scrie Originea speciilor. Însă, odată cu marinarii, Darwin și popii rătăciți, pe insule

au venit și microbii, și șobolanii. Cele mai multe năpaste le-au revenit broaștelor țestoase uriașe, cărora, la cele 300 kg pe care le aveau, le era cam greu să fugă de lăcomia marinarilor, ce le vânau pentru carapace, carne și grăsime, adică mai tot ce aveau în dotare. Dar, în pofida omului, animalele și păsările de pe Galapagos nu s-au urâțit și nu s-au înrăit. Ba chiar continuă să nu se teamă de „regele naturii” și nici unele de altele. Adică este un loc rar, unde leii-de-mare fac plajă alături de domnișoare în bikini, iar pinguinii – alături de flamingo. În apă e aceeași armonie. De la Sandu vorbire: e fascinant să înoți alături de 100 de rechini.

Sau poate mai mulți, că nu-i poți număra. Cui i se mai pare fascinant, să ridice mâna. Celorlalți, mai ales debutanților în ale diving-ului, li s-a cam ridicat părul în scafandru. Dar, zice Alexandru, rechinii au fost demonizați în zadar. Sunt animale grațioase, mari, nobile. Brrr. Sigur, rechinul alb este mai agresiv și mai imprevizibil și nu este chiar bine să te scufunzi acolo unde se învârte el, dar ceilalți rechini nu sunt nici pe departe așa. Noi am înotat printre rechini-ciocan, rechini-balenă. Cei mai mulți sunt dimineața, pe la 5 jumătate, când sunt curenții mai puternici, căci acolo unde sunt curenți – sunt și rechini. Cei mai timizi se trezeau la 6, ca la 7 să facă nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

170

Pu nkt pe glob

Ecuador

prima scufundare. Apoi, după un mic dejun pe iaht, la 11 urma următoarea scufundare. La trei după-amiază era ultima. În rest, se putea admira și ceea ce era deasupra apei. Enorme iguane de apă, lăfăindu-se pe stânci, broaște țestoase cât un leagăn de copil, păsări cu picioare albastre, care se întâlnesc doar aici. Mi-a plăcut această pasăre până am aflat cum își crește puișorii. E mai crudă decât cucul. Face două ouă. Iar, când ies puișorii, îi lasă să se lupte între ei. Cel mai puternic se bagă sub mama lui, cel mai slab - moare pe pietre.

Ecuator Linia ecuatorului te întoarce într-un fel în copilărie. Vrei să te joci, să experimentezi. Te dai doi metri în

stânga, ridici mâinile. Rogi o fată să ți le tragă în jos. Nu poate. Faci aceeași procedură cu doi pași în dreapta. Același rezultat. Te simți puternic. Aproape invincibil. Revii pe linia ecuatorului, adică la realitate. Fata îți coboară mâinile cu un deget. Nu ai nicio putere. Cum? Repeți experimentul cu oul. Pui un cui pe linia ecuatorului. Pui pe cui un ou crud (dacă vrei să te răzbuni pe pasărea cu picioare albastre – n-ai decât. Oul stă nemișcat. Câțiva centimetri în stânga sau în dreapta – oul cade. Nu e suficient? Pentru al treilea experiment, cel cu apa, ai parte de asistenți ecuadorieni, care și-au făcut un business din a-i aștepta pe turiști cu o căldare de apă. La sud de ecuator apa se învârte după acele ceasornicului, la nord - împotriva acelor. Pe ecuator, apa se duce fără să se rotească, frunza ajutătoare

171

nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

172

Pu nkt pe glob

Ec uador

stă pe loc. Gata? Ți-ai pus bifa? Ai fost, ai experimentat, te-ai convins, localnicii au cu ce-și face o supă seara. Dacă mai ai suficient timp la dispoziție, poți să vizitezi un trib sălbatic, care este mai dispus să-și deschidă cortina vieții lor cotidiene pentru fețele palide de moldoveni. Așa-și fac banul majoritatea triburilor rămase în Ecuador. Dar sunt și altele, mai dure, care își apără haturile cu sulițele și nu vor compromisuri comerciale. Dacă nu ai norocul ăsta, te mulțumești să te dedai setei de petrecere a ecuadorienilor din capitală, Quito. În prima zi, când am văzut capitala, n-am înțeles de ce a trebuit să zbor atâtea ore, ca să văd niște cutii fără stil și fără formă. Abia în ultima zi, după ce ne-am întors de pe insule, am rugat pe cineva să ne explice de ce UNESCO a luat totuși sub ocrotirea sa acest oraș. Ca să descoperim un oraș vechi superb, dar pentru săraci. Adică centrul vechi era, de fapt, cartierul săracilor. Un fel de piață centrală de-a noastră. Și, precum ziceam, petrecerile lor încep exact la ora șase seara. Când cade întunericul. Petrecerile se țin pe străzi întregi. Până la 6 dimineața. Eu, fără să știu, mi-am luat hotel exact în epicentrul acestui cartier. Și, din cauza diferenței de fus orar și a gălăgiei, stăteam ca un soldățel noaptea întreagă. Evident, a trebuit să-mi schimb hotelul ca să nu cad leșinat. Deși Alexandru se plânge că au trecut deja trei săptămâni de când a revenit și încă nu s-a readaptat, mai are insomnii sau, dimpotrivă, somnolențe diurne, știu că n-o să dureze. Iarna vinificatorilor durează mult, dar el n-o să cadă în hibernare, așa că până la începutul lucrărilor de primăvară s-ar putea să-l vedem, precum îi este obiceiul, instructor de diving pe insulele Maldive. Sau în alt colț al globului.

173

nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

174

175

! Ce e de văzut: Orașul vechi. Spre deosebire de centru, care este absolut plictisitor din punct de vedere arhitectural. Detaliu. Orașul se află sub protecția UNESCO din 1978 și, respectiv, este restaurat cu mare grijă. Cea mai veche Catedrală din America de Sud. Mănăstirea San Francisco, cea mai veche construcție colonială din capitală (care se numea pe atunci San Francisco de Quito.) Mitad del Mundo, adică centrul lumii, se află la 22 km de oraș. În afară de "miracolele" ce ilustrează legea atracției universale, pe care puteți să le vedeți cu ochiul și să le atingeți cu mâna, aici mai puteți intra direct în istorie: în zonă s-au păstrat triburi care trăiesc încă după legile de acum multe mii de ani. Și, atenție, se zice că e unica țară unde triburile erau conduse de femei, adica acel matriarhat sănătos care ne lipsește nouă. ! Ce e de făcut: diving în Galapagos! ! Lucruri de evitat: hmmmm. Probabil, apa de robinet. Cel puțin așa ni s-a spus la hotel. În rest, este o țară primitoare. Veniturile lor în mare parte provin din la turism, deci vor avea grijă de fiecare oaspete al țării. ! Cum ajungem: prin Madrid sau prin SUA. ! Ce mâncăm: e destul de complicat să găsești un restaurant la care să iei masa, în afară de cele din hoteluri, dar, în schimb, ei nu au sucuri conservate, ci doar fresh. Și au multe fructe de care noi nici n-am auzit. ! Ce cumpărăm: pălării. nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

176

Olga Butnaru, Natalia Tico

Irina Picereanu, Marina Pronina

Mihai Mîțu, Maia Lefter, Ana Popenco

Lucia Berdos

Corina Manole, Mircea Eșanu, Corina și Victor Bodiu

Janeta

Sanda Filat, Angela Brașoveanu, Lilia Bolocan

Marea Lansare Lansarea Calendarului Punkt a provocat mai multe discuții decât toate topurile îndoielnice ale sfârșitului de an luate la un loc. Presa l-a pus în rând cu cele editate de Pirelli și Lavazza, comparație care ne onorează, dar ne și obligă. Pe lângă muzici, dichis și veselie, oaspeții Punkt-ului au jucat, cu generozitatea care îi caracterizează, pe Moșcrăciunii pentru copiii orfani din Sărata Nouă, le-au citit scrisorile tainice (e un gest care nu se pedepsește, ba se premiază) și le-au realizat întocmai visele. Mulțumim pe această cale Sandei Filat, Luciei Berdos, Irinei Lesik, Irinei Bodolica, lui Pavel Brăila, Stelei Moldovanu, lui Ion Păduraru și Sandu Luchianov, Veronicăi Ghimp, Stelei Verebceanu și Veronicăi Sandu etc., etc.. Și, evident, Companiei Orange pentru faptul că a fost atât de entuziastă la realizarea acestui proiect!

Carmina și Dumitru Vicol, Angela Brașoveanu

Yolka Flyman

Colindătorii teatrului ”Mihai Eminescu”

Stela Verebceanu, Vitalie Drucec

Eugen Verdeș, Ana-Maria Vasilache, Angela Brașoveanu

Victor Gustiuc, Angela Stafii

Gheorghe Erizanu Tania Cerga

Ruxanda Capmari,

Corina Manole, Artemie Palii, Ana Popenco

Alina Fortunatova, Gulnaru Vâșcu

Sorina Ștefârță

LiliaDulgher-Cernei, Angela Brașoveanu

Pavel Brăilă

Alex Gurdilă, Andrei Bolocan

177

Vica Demici, Victoria Bucătaru

Dmitrii Sergheev

Elena Bardo, Galina Macari, Anna Bîtcă

Liliana Enache, Maia Lefter, Valeria Nichita

Mihaela De Groof

Gari Tverdohleb

Dorin Recean, Gheorghe Erizanu Alina Țapu, Ruslan Baciu

Cristofor Aldea-Teodorovici

Robert De Groof, Paula Erizanu Andrei Șușvaliuc, Irina Lesik Colindătorii teatrului ”Mihai Eminescu”

Stela și Sergiu Moldovanu Gheorghe Erizanu, Virgil Pîslariuc

Alexandru Vakulovski, Moni Stănilă

Irina Cioclea, Natalia Levșina "Dans Clasic" ARTICO

Vitalie Iurcu, Ion Păduraru, Chiril Lucinschi

Inna Colbasiuc Olia Tira Geta Burlacu

Veronica Ghimp, Irina Bodolica

nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

Galina Macari, Maia Lefter, Alina Stoianov

Angela Aramă, Ludmila Vasilache

Veronica Sandu, Alexandru Kurilov, Anastasia Taburceanu

Vlad Secrii, Mihaela Strâmbeanu

seri gastronomice Vinoteca a reînceput serile sale de plăceri gurmande. Vinuri destoinice, bucate fine, prieteni dragi – ce poate fi mai frumos într-o miercuri geroasă, când lumina weekendului abia se zărește de după nămeți? De data aceasta s-a optat pentru o colecție de șapte vinuri Romănești, a căror istorie începe încă de la mijlocul secolului 19, când, conform legendei, această vinărie furniza vinuri pe masa împăratului rus. Romăneștii au cunoscut și vremuri de glorie, când pe piața externă vinurile moldovenești erau asociate anume cu ei, și vremuri de răstriște, când etalonul fusese preluat de Purcari și Romăneștiul a nimerit într-un con de umbră. Acum vinăria se află într-o perioadă de falnic Renaissance și de reinventare de sine. S-a revenit la vechile etichete regale, dar vinurile s-au dovedit a fi proaspete și fine ca o briză de primăvară. Cele trei vinuri albe, Chardonnay de Romănești din 2009 (pentru trezirea la viață a papilelor gustative – tânăr, ușor, cu nuanțe de barbaris), Chardonnnay de Romănești din 2005 (uleios, cu aroma oscilând cald între fân și flori de floareasoarelui) și Sauvignon de Romănești din 2006 (cu un graseiat franțuzesc, fructat, cu aromă de citrice, ananas și banană), au fost asociate cu o supă-cremă de broccoli cu nucă de muscat și cu un tartar de ton, scoici Saint-Jacques și rucola. În a doua repriză s-au degustat vinuri rosii: Merlot de Romănești (2005) catifelat, de culoarea rodiei coapte, cu gust de sâmbure de vișină, coacăză, prună și ciocolată, Cabernet de Romănești (2007) rubiniu, cu gust pronunțat de coacăză neagră, cireșe uscate și codițe de vișină, Romănești Reserve, pe care, conform legendei de mai sus, l-a probat și Alexandru al II-lea (dar, probabil, a fost totuși alt an decât 2007). Acestea au fost însoțite de ravioli cu roșii coapte, servite în sos de cașcaval cu mucegai albastru și parmezan, piept de rață cu ghimbir și ciuperci shiitake în sos dulce. Desertul a pus punktul serii. Checul de ciocolată, alături de coșulețul din zahăr ars umplut cu înghețată, s-a combinat perfect cu vișinata din 2011 de la Romănești.

Engheni și Marina Gorohov

Vladimir Novosadiuc

Dmitrii Dubandjiu

Natalia Melnic

Elena Tuluș

Svetlana Ivanov Victoria Mișina

Natalia Iurova

Svetlana Ghimpu

Elena Madan

Carolina Voitenco

Diana Rimanskaia

Iurie Cecan

Serghei Trofimov Serghei Bujor

Alexandr Capanschii

Galina Nichitina Rita Țvic

Natalia Calugher

Svetlana Baranovscaia Irina Crapivina

Serghei Ciuprin

Denis Gnatovschii

Viorel Varmari

Nora Condratieva

180

Foto d e N ata m orar u

e c i f iloso

F e l i r Vinu

m i n i g u R sauTrăIM? Am întâlnit, majoritatea dintre noi, oameni care nu se implică într-o relație de frica rutinei. Rutina apare ca un monstru care ne ruginește, ne mănâncă din exterior și ne lasă iubirile secătuite. Pe de altă parte, vedem oameni trăindu-și viața calm, acasă, la tv sau calculator și zicem – Hm, ăsta nu a văzut nimic. Nu știe ce e exaltarea, deci nu știe ce e viața. și ne speriem să nu devenim la fel: blazați, fără ieșiri romantice, fără flirt. Ne-am întrebat ce este rutina. Situație repetitivă, spun participanții la Wines. și dacă este situație în care lucrurile se repetă zi de zi, este una clară, zic, în care nu apar probleme, iar dacă apar știm cum să le rezolvăm, nu este oare aceasta o posibilă definiție a fericirii? Nu este oare fericirea lipsă de probleme? Zic, formulați o întrebare. Victoria Lazăr: De ce ne sperie rutina? Valeriu Pașa: Cum să facem ca o relație să reziste rutinei? Dumitru Alaiba: Cum ieșim din rutină? Alegem una dintre întrebări și încercăm să o disecăm. Paula Erizanu: Putem ieși din cotidian încercând ceva deosebit. Pentru că ieșirea din rutină înseamnă a face ceva neobișnuit. Danilea Montecore: În sistemul informatic, atunci când apare o problemă de repetare a situației, din care nu se poate ieși, există o procedură specială. Exact așa putem face și în viață. Găsirea situațiilor alternative ar fi una dintre soluții. Săritul cu parașuta, de ex. Întreb: aceste ieșiri nu pot deveni și ele la un moment dat rutină? De ce ne sperie atât de mult situațiile în care nu trebuie să facem ceva diferit de ceilalți? Nu pentru că vrem să fim deosebiți noi înșine? Poate pentru că vrem, prin faptul că trăim altfel, să fim speciali, diferiți. Poate pentru că nu ne ajunge imaginație să fim noi înșine, autentici și puri în reacții. Și dacă ești sigur de propriile sentimente, de plăcerea pe care o poți obține în orice situație, nu te plictisești. Și atunci trăiești. De fapt, rutina nu e rugina exterioară care ne mănâncă. Mai degrabă, faptul de a trăi sau a rugini ține de noi înșine. De capacitatea noastră de a face față propriilor trăiri și experiențe. Și atunci, nu rutina răspunde de rugina din noi. Ci iubirea de sine.

181

nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

182

Filmele anului 2011

liniștea de după și înainte de furtună P r e z e n t

Filmele bune sunt rare. Cele foarte bune sunt foarte rare. 2011 nu a avut noroc de filme foarte bune. Cel mai (jenant) memorabil moment al anului a fost, desigur, Transformers 3 - o demonstrație paroxistă de cretinism la limita absurdului. Dintre filmele care merită să fie pomenite aș aminti de Drive. Regizorul Nicolas Winding Refn, remarcat și mai devreme prin capacitatea sa de a crea atmosferă pe ecran, reușește aici să asambleze ceva, care amintește de vremurile bune ale cinematografului american din anii 70. O aventură pe alocuri inconsistentă, dar care vreau să cred că a fost o ocazie (practică) de maturizare pentru un regizor care va confirma curând. Șanse sunt.

T r e c u t

2011 s-a aflat în umbra lui 2010 - un an bun pentru cinema. În primul rând este vorba despre Inception. Un fim care ridică foarte sus standardul pentru filmele de acțiune, transformânduse într-un fel de referință pentru acest gen. Senna a fost celălalt film important al lui 2011. Documentarul despre Ayrton Senna, întins ca un nerv, emoționează profund.

V i i t o r

2012 începe bine cu Hugo - o odă adusă de Martin Scorsese cinefiliei și cu excelentul Tinker Tailor Soldier Spy. Un alt titlu vizibil de pe acum este We Were Here, un documentar despre începutul răspândirii maladiei HIV/SIDA în America anilor 80. Pentru împătimiți - The Expendables 2, Mission impossible și, desigur, Dark Knight Rises - ultimul Batman în regia lui Christopher Nolan. La noi, poate avem noroc să vedem ultimele filme ale lui Sergiu Prodan și Igor Cobileanschi.

Î n c h e i e r e

Și în 2012 cinematograful „Patria" trebuie boicotat, știm cu toții de ce, nu în ultimul rând prin fortificarea capacităților tehnice de la domiciliu. Computerul trebuie să-și întărească poziția dominantă de sursă multimedia, iar proiecția este recomandat să fie făcută de pe un proiector video de cât mai bună calitate cu putință. Nu ignorați nici sunetul: George Lucas spunea că sunetul este 50% din film. :)

183

nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

184

185

nr. 40-41/ianuarie - februarie 2012

186

Pu nkte pe Martie Numărul următor:

După un număr în care am  încercat să înțelegem lecțiile cifrate sau de-a dreptul explicite ale anului 2011, ne îndreptăm privirile și săbiile spre obsesii - noi și foarte noi… În AFARĂ de rubricile cu care v-aţi înfrăţit, Punkt icon, Sfatul ţării, Punkt interior, Punkt relaţii, Bursucul gastric şi alte vietăţi, VĂ POFTIM să gustaţi...

Meritul cinic. Constanta. E o rubrică ce nu duce lipsă de eroi, ba chiar se simte nițică îmbulzeală. Vedeți dar cine a dat-o cel mai gros în bară și cine va mânca omleta de onoare a lunii.

Gadgeturile. Găsește-ți diagnoza. Dependenți iluștri și dependenți anonimi, schimbări în creier și perturbări ale statutului matrimonial, ironiile inventatorilor și ochii roșii ai consumatorilor. Comunicarea în Noua Eră.

Cartierul Morții Cât costă Viața? Cât costă moartea? Cine o face frumoasă? Expediție la marginea lumii cu Sandu Vakulovski și Igor Schimbător.

Poveștile, surse de înțelepciune sau de traume psihologice? Moni Stănilă face vivisecția Caprei, Lupului și Cocoșului hermafrodit.

...ne place