Material Industrii Creative by Razvan Crisan

Descriere scurtă şi simplificată a industriilor creative. Sau cu ce se mănâncă şi de ce am vorbi despre industriile creative

INDUSTRIILE CREATIVE sunt acele industrii care îşi au originea în creativitatea, talentul şi măiestria indivizilor şi care au potențialul creării de locuri de muncă şi de a genera prosperitate prin producerea şi exploatarea creativității, muncii intelectuale şi a ideilor, adică a proprietății intelectuale.i Ele includ unsprezece mari domenii economice: 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11.

advertising, arhitectură, arte și antichități, meșteșuguri, design, modă, film, video și fotografie, software, jocuri și publishing electronic, muzică și performing arts, publishing, televiziune și radio.

La ora actuală, aceasta este viziunea predominantă în Europa şi în alte câteva centre industrializate ale lumii. Conceptul, definit pentru prima oară oficial în Australia, în anii `90, a fost preluat şi popularizat de guvernarea laburistă a lui Tony Blair. Industriile creative au avut impact puternic atât pe plan intern, cât şi internațional, prin ideea de a conceptualiza zona aflată la intersecția creativității, culturii, afacerilor şi tehnologiei într-o singură grupare, pentru a putea „descătușa” creșterea şi dezvoltarea acesteia. Într-o realitate dominată din ce în ce mai mult de sunet, imagini, idei şi simboluri, activitățile ce necesită creativitate pot genera semnificativ mai multă valoare ca până acum, dacă li se permite. România a făcut primii pași către aceasta ideeii, incluzând industriile culturale în documentele de politică publică, însă drumul pentru o strategie integrată, centrată pe industrii creative, este deocamdată abia început, existând un număr mic de date şi studiiiii pe această temă. În afara țării, administrațiile locale sau naționale care au văzut valoare în industriile care au ca principală resursă creativitatea umană, au avut o abordare localizată referitor la definirea şi cuantificarea termenilor şi domeniilor incluse. Fără o analiză detaliată, fără colectarea şi studierea unor date de bază, nu se poate trage o concluzie despre care ar fi acea definiție potrivită cazului României. Definirea sectoarelor economice vizate este în sine problematică, existând câteva orientări majore: -

Definiția DCMSiv (Marea Britanie), care are o abordare orientată către afaceri şi venituri economice, în care creativitatea este resursa esențială şi proprietatea intelectuală este doar o caracteristică a produsului final;

Definiția UNCTADv şi a Comisiei Europene, în care un rol puternic îl joacă modelul francez ce distinge industriile culturale, ca diferite de alte tipuri de creativitate;

Definiția WIPOvi, centrată pe proprietate intelectuală şi copyright, care îşi are originea în conceptul de „economie bazată pe cunoaștere” introdus de Peter Druker.

Odată acceptată o definiție a industriilor creative, măsurile pentru a le „descătușa” sunt în sine subiectul dezbaterii, întrucât există cel puțin trei abordări în ceea ce privește sistemul de referință şi regulile jocului în acest teritoriu al materializării creativității în afaceri sustenabile: 1. Clasa creativă (Richard Florida) – țările şi orașele sunt în competiție crâncenă unele cu altele. Granițele sunt esențiale şi creativitatea migrează către zone identificabile şi caracterizabile. o Un grup de lucrători care aduce creștere economică acelor țări, orașe sau comunități care îi atrag. o

Ei sunt atrași dacă există talent, toleranță şi tehnologie.vii

2. Pământul este plat (Thomas Friedman) – totul este dinamic şi flexibil. Granițele sunt irelevante o Există 10 factori de aplatizare, care fac ca industriile creative să fie mai flexibile decât orice alte industrii tradiționale, pentru oricine vrea să o facă sau să o folosească, şi mai disponibil de participat în ea pentru oricine e interesat să îşi vândă rodul creativității; o

Caderea zidului Berlinului, apariția Netscape, outsorcing-ul, open source-ul, sunt câteva din punctele care au făcut piața creativității mai flexibilă şi mai „plată” ca oricând.

3. Hibrid (Andrew Ross) – oferă o abordare cu elemente din ambele sisteme de referință, în care creșterea industriilor creative introduce niște alegeri dificile, cea esențială fiind între riscurile libertății ca liber profesionist şi siguranța unei slujbe o Industriile creative oferă libertate firmelor şi angajaților, scad costurile dar reduc dramatic siguranța unei slujbe. Educația şi industriile creative devin intercalate. Vor fi multe alegeri de făcut la nivel personal, de organizații, administrații locale și naționale pentru a balansa aceste elemente. Definițiile privind industriile creative sunt variate şi trebuie înțelese ca fiind direct legate de obiectivele şi prioritățile fiecărei țări, administrații sau organizații. Însă există o serie de motive pentru care o dezbatere mai intensă a industriilor creative ar putea rezulta în pași cu adevărat semnificativi, cu efecte remarcabile pe planuri multiple.

De ce merită industriile creative atenția noastră? Industriile creative au existat şi vor exista în continuare chiar dacă le vom numi așa sau nu, chiar dacă le vom acorda atenție sau nu. Însă gruparea lor sub o singura umbrelă ne oferă o noua perspectivă a potențialului României. Ultimele date publicate arată că industriile creative reprezintă în jur de 5,5% din PIB în România (o proporție comparabilă cu agricultura) iar dinamica de creștere a fost semnificativ mai mare decât media la nivelul național.viii 1. România are un enorm potențial de creativitate, însă până acum a fost un concurent timid pentru jackpotul proprietății intelectuale. Pentru majoritatea domeniilor, proprietatea intelectuală poate fi valorificată: în ciuda creșterii volumului de informație liberă (open source, creative commons etc.) există la îndemână, mai mult ca niciodată, instrumente multiple pentru a valorifica proprietatea intelectuală, rezultatul imaginației şi creativității proprii. O treime din spațiile de birouri din București sunt ocupate de domeniul IT. Alături de beneficii fiscale sau costul scăzut al forței de muncă, firmele de IT înfloresc în România datorită 2

creativității şi competențelor angajaților români. Poveștile de succes ale companiilor de IT cu capital românesc s-ar înmulți odată ce, în afară de marii jucători internaționali, ar apărea mai mulți antreprenori locali. 2. În plus față de valoarea strict financiară, creativitatea originară în România a început să devină recunoscută la nivel internațional, prin premii şi distincții în cinema, advertising sau arhitectură. Aceste exemple sunt valoroase şi datorită faptului că ele au reprezentat eforturi relativ independente şi nu au făcut parte dintr-un sistem integrat de generare a lor. Echipele care au atins aceste succese au făcut-o în ciuda mediului, dar să ne imaginam ce ar însemna dacă mediul ar deveni unul hrănitor de creativitate şi inițiativă antreprenorială care să o valorifice. 3. Nu e musai ca brandul de țară să fie un cost şi o responsabilitate a Guvernului. Festivalul George Enescu, Festivalul Internațional de Film Transilvania de la Cluj (TIFF) şi Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu sunt în vârful celor mai semnificative evenimente culturale din Europa Centrală şi de Est. Despre ele se scrie în paginile ziarelor şi se fac reportaje la canalele globale de știri. În afară de traficul turistic direct şi indirect pe care îl generează, evenimentele culturale şi creative dau substanță României în mințile celor care ar vrea să ne viziteze dacă ar şti că existăm sau că este ceva de interes aici. 4. Evenimente precum cele de mai sus deschid calea către un scop mai distant, însă nu imposibil de atins: România poate deveni hub-ul regional al creativității. Europa ex-comunistă şi celelalte țări încearcă să găsească rețete de valorificare a creativității, însă deocamdată suntem cu toții la primii pași după linia de start. Cum rețetele occidentale cu greu s-ar potrivi în Europa post comunistă, suntem fiecare pe cont propriu în această explorare. Deoarece avem o populație suficient de mare încât să avem mai puțină nevoie de a atrage talent din străinătate și avem deja exemple solide de succes în actele de creație şi inovație, avem cel puțin două elemente cheie pentru a deveni extrem de competitivi în regiune. 5. Odată cu creșterea numerică şi a legăturilor între membri, comunitățile creative se concentrează în zone bine definite declanșând nuclee de regenerare urbană. Un exemplu în acest sens ar fi zona Uranus - Piața de Flori, din București: recondiționarea unor clădiri industriale, folosirea spațiilor cu valoare imobiliară mică pentru evenimente sau manifestări cu valoare artistică ridicată a dus la o regenerare urbană puternică în ultimii ani. 6. Austeritatea bugetară post-criză, care va rămâne în cărți o perioadă lungă, combinată cu motive specifice pentru România înseamnă că nu avem luxul unui buget generos pentru cultură. Industriile creative oferă însă soluții noi de finanțare a artei şi culturii. Din ce funcționează avem șansa să decongestionăm noi rute de finanțare a manifestării creative culturale? Evenimente lunare precum ShortsUP au reușit să facă o întreprindere viabilă din vizionarea de filme de scurt metraj – considerate în general doar un vehicul pentru a ajunge la lung metraje şi nu un scop în sine. Aducere a artei pe piață şi ambalarea ei într-un mod în urma căruia să producă venituri care să se întoarcă pe drumul cel mai scurt la cei care o generează, permite să se realizeze mai mult, să se experimenteze mai mult, creşte independența artiștilor de stat. 7. Într-o perioadă economică dificilă, competitivitatea şi eficiența sunt decisive. Companiile competitive şi eficiente sunt cele care inovează, fie că o fac într-un mod profund sau fac ajustări mici. Industriile creative sunt esențiale pentru ca acest proces de inovație să îşi urmeze cursul. Flexibilitatea specifică industriilor creative, înseamnă costuri mai mici, structură mai dinamică, planificare mai corectă. În România există sursele de valoare provenind din conexiuni ce transcend industrii, insuficient sau deloc explorate până acum. Aceste beneficii ies la suprafață în aglomerări de industrii (clustere de business) care le fac mai eficiente și mai competitive. Un 3

exemplu relevant în acest sens sunt aglomerările din industria pielăriei (județul Bihor, județul Bacău) care datorită legăturilor strânse pe care le au între ele, au o prezență puternică și sunt competitive în piață, inclusiv în afara țării. 8. Spre deosebire de sectorul agriculturii (cu care industriile creative sunt comparabile din punct de vedere al contribuției la PIB) ele necesită relativ puține resurse pentru ajunge la punctul la care se creează plus valoare, deoarece barierele de intrare în industriile creative sunt mult mai mici, cel puțin din punct de vedere al capitalului inițial necesar. 9. În România există o dependență mare de familie. Una din sursele acestei dependențe este imposibilitatea tinerilor de a genera suficiente venituri încât să poată să se susțină singuri. Industriile creative oferă șansa limitării dependenței de familie la începutul vieții profesionale sau a nevoii de a fi angajat undeva pentru o perioadă lungă, oferind tinerilor surse alternative de venituri. 10. România are oportunitatea celui mai mare impact pozitiv relativ la costuri din ultimii 20 de ani. Politicile publice în agricultură şi industrie solicită invesții majore în infrastructură şi facilități fiscale semnificative pentru companiile care investesc un capital inițial mare. În schimb, cu o investiție inițială redusă, industriile creative acumulează valoare în timp. Povestea de succes a domeniul IT poate fi extrapolată şi replicată și la nivelul altor industrii creative.

Indiferent dacă alegem să intrăm în competiție pentru talentul creativ sau doar să îl folosim pe cel disponibil aici, transferul producției către zone mai ieftine ale lumii şi eficientizarea agriculturii va continua. Depinde de noi înșine să luăm un loc mai în față la masa economiei globale, în care industriile creative au în acest moment creșterile cele mai semnificative.

Department of Culture, Media and Sport (DCMS), UK, 2001 Ministerul Culturii si Cultelor, Planul Naţional de Dezvoltare 2007-2013, Politica în domeniul culturii 2007-2008, Programul de guvernare 2009-2012. iii Bobirca, CCSDC iv Department of Culture, Media and Sport v United Nations Conference on Trade and Development vi World Intellectual Property Organization vii Bobirca, 2009 viii CSCDC, Contribuția Industriilor creative la economie, 2008 i