2
IntervIu Antonescu:
„Dacă nu câştig prezidenţialele, mă retrag din conducerea partidului” Crin Antonescu a fost reales, sâmbătă, în funcţia de preşedinte al PNL, delegaţii la Congresul partidului exprimând în favoarea moţiunii şi echipei propuse de acesta 1343 de voturi „pentru" şi 44 „împotrivă", 50 de voturi fiind nule.
Mihai Răzvan Ungureanu, interviu eveniment
Portret de prezidenţiabil, desenat cu dreapta
fotografii Dan boDea © transilvania reporter
Antonescu: E ultima oară când particip, cel puţin ca preşedinte al PNL, la un Congres Preşedintele PNL, Crin Antonescu, a declarat, după realegerea sa în funcţie la Congresul
«Nu am limitare la numărul de mandate, dar am avut în vedere faptul că în intervalul de până la următorul Congres, cel din 2016, vor fi alegeri prezidenţiale în 2014, pe care, dacă le voi câştiga, voi deveni preşedintele României, deci nu voi mai putea fi membru al PNL şi cu atât mai puţin preşedinte» partidului, că are emoţii cauzate nu atât de recunoştinţa în faţa încrederii acordate, cât de gândul că este ultima oară când participă, cel puţin ca preşedinte al PNL, la un Congres al partidului. „Am, chiar şi de această dată - a câta oară? - emoţii, nu doar cauzate de recunoştinţa în faţa încrederii, ci mai ales cauzate de gândul că este ultima oară când particip, cel puţin ca preşedinte al PNL, la un Congres al partidului nostru", a spus Antonescu, în aplauzele delegaţilor. El le-a mulţumit delegaţilor nu doar pentru acest vot, nu pentru acest nou mandat, ci pentru tot ceea ce au împărţit şi i-au dat în aceşti ultimi 23 de ani. „Avem un program, avem o conducere, avem o strategie. Aproape toate lucrurile care trebuia spuse şi care se puteau spune cred că s-au spus, aproape toate lucrurile rămân de făcut. Vom porni, sper, cu mai multă încredere, forţă, unitate, de mâine încolo, spre a le înfăptui", a spus Antonescu. El a arătat că nu are nicio îndoială că PNL, cu tot ceea ce înseamnă acumularea de experienţă a acestui partid în aceşti ani va reuşi nu atât un scor electoral sau altul, ci va reuşi să facă din România un loc mai bun pentru aspiraţiile, valorile, copiii românilor. „Acest lucru mi-l doresc pentru mine, pentru dumneavoastră, pentru noi toţi, pentru toată România. Aşa să ne ajute Dumnezeu! Vom fi acolo unde ne dorim să fim, unde e dreptul noastru să fim dacă vom avea puterea de a crede, de a lupta, de a respecta mereu istoria noastră, tradiţia, valorile noastre", a conchis Antonescu. Întrebat la ce s-a referit atunci când a afirmat că acesta este ultimul Congres al PNL la care participă în calitate de preşedinte, Antonescu a precizat: „Nu am limitare la numărul de mandate, dar am avut în vedere faptul că în intervalul de până la următorul Congres, cel din 2016, vor fi alegeri prezidenţiale în 2014, pe care, dacă le voi câştiga, voi deveni preşedintele României, deci nu voi mai putea fi membru al PNL şi cu atât mai puţin preşedinte". „Dacă nu le voi câştiga, oricum mă voi retrage din conducerea PNL şi atunci acesta este ultimul Congres al PNL la care am participat în calitate de preşedinte", a adăugat Antonescu. Luni, 25 februarie 2013 - Transilvania REPORTER
M
area confruntare electorală care va marca anii ce urmează, dar şi viitorul României, este alegerea unui preşedinte în 2014, sau poate mai devreme, după cum proorocesc unii lideri ai puterii. USL şi-a desemnat candidatul, pe Crin Antonescu. Dreapta, însă, este indecisă. Transilvania REPORTER vă propune un interviu, în exclusivitate, cu unul dintre posibilii candidaţi: Mihai Răzvan Ungureanu. Reporter: Cum trebuie să arate, după părerea dumneavoastră, un prezidenţiabil? Ce ar trebui să-l recomande? Mihai Răzvan Ungureanu: Prezidenţiabilul dreptei pentru 2014 trebuie să fie un prezidenţiabil pentru o ţară a Europei moderne. Să fie om al timpului şi să reflecte, în acţiunile sale, aspiraţiile poporului său. O personalitate politică puternică, bine definită, care să creadă cu determinare în statul de drept, în democraţie şi în justiţie independentă. Pe un asfel de politician trebuie să îl recomande inteligenţa şi viziunea pro-europeană, alături de capacitatea de a se mişca uşor în jocul diplomatic, de a îmbrăca fără constrângeri haina reprezentării demne şi eficiente a României peste graniţe. Interesele României trebuie să se plaseze, în proiectul unui astfel de prezidenţiabil, mult deasupra intereselor personale. El va avea răspunderea să împlinească integrarea. Nu în ultimul rând, prezidenţiabilul dreptei trebuie să fie un om al cetăţii, care să îşi asume această calitate în toate sensurile ei, să nu uite nicio clipă că se luptă pentru o funcţie în stat, în care este responsabil de menţinerea echilibrului şi democraţiei, în numele a milioane de alţi cetăţeni români. Viziunea sa trebuie să fie una a viitorului, nu una întoarsă spre naţionalismul îngust, venit din trecut.
Boc sau Ungureanu, aceasta e întrebarea? Nu cred că se pune o astfel de întrebare. Însă, pentru că îl aduceţi în discuţie pe Emil Boc, pot spune cu sinceritate că îl consider unul dintrei cei mai responsabili premieri ai României – a guvernat în ceea ce a fost poate cea mai dificilă perioadă din istoria României postdecembriste şi şi-a asumat măsuri extrem de dificile, cu un cost politic foarte mare. La întrebarea dumneavoastră, nu cred că este cazul să ne dedăm la un joc al ghicitorilor. Nu este momentul persoanelor, însă este - în mod limpede şi mod imperios - momentul pentru definirea unui „portret-robot” al candidatului ideal al dreptei pentru alegerile prezidenţiale. Este momentul unei competiţii serioase de proiecte pentru România. Confuzie, lipsă de soluţii, lipsă de certitudini. Sunteţi în stare să coagulaţi dreapta, domnule Ungureanu? Şi când zic dreapta zic, de fapt, cealaltă parte, care nu e pro-USL, căci nu mai avem doctrine clare. Trăim într-o perioadă confuză, cu multe probleme şi puţine soluţii, nu doar în România. Cred însă cu tărie că doctrinele există, la fel şi soluţiile, chiar dacă au fost pierdute din vedere, în acest joc al intereselor de partid pe care USL insistă să îl practice, pentru a-şi masca – în ochii electoratului – ambivalenţa şi incapacitatea de a gestiona eficient problemele unei Românii aflate pe marginea recesiunii. Poate că am ezitat şi noi, cei din dreapta autentică, poate că ne-am lăsat în mod greşit „furaţi” de false dezbateri. Însă nu mă tem să o afirm: coagularea dreptei depinde de consistenţa proiectului pentru România pe care îl putem construi şi vă pot asigura că nu mă tem şi nu şovăi în a mă devota acestei construcţii. Este nevoie de timp, hărnicie, onestitate şi multă răbdare.
Cum veţi face renaşterea Dreptei? Sunteţi conştient de faptul că e nevoie de mai mult decât de conferinţe? Dreapta nu trebuie să renască, ea există în toţi oamenii de dreapta din România, nu doar în politicienii care îi dezbat şi îi susţin principiile. Dreapta trebuie doar să îşi regăsească vocea şi speranţa, să se scuture de slăbiciunea divizării şi să acţioneze. Acţiunea este esenţială. Şi da, aveţi dreptate, e nevoie de mult mai mult decât de conferinţe. Este vorba despre multe altele: despre contactul direct cu cetăţenii, despre opoziţia vocală şi activă, despre susţinerea unor iniţiative legislative imperios necesare. Este vorba şi despre apărarea marilor valori care au grupat, în cursul verii trecute, dreapta: statul de drept, ordinea constituţională, democraţia, respectarea separaţiei puterilor în stat şi justiţia independentă. Dreapta crede într-un stat în care nimeni nu este deasupra legii, într-un stat al tuturor românilor şi nu într-unul cu „români buni” versus „români răi”, aşa cum doreşte să ne împartă puterea socialistă actuală. Partidul FORŢA CIVICĂ are o doctrină bazată pe aceste principii şi îşi va parcurge drumul politic conform acestei doctrine. Vom duce mai departe bătălia împotriva unei stângi care distruge sistematic progresele realizate în ultimii ani. Vom susţine măsurile care duc la creştere economică durabilă, la dezvoltarea investiţiilor în România, la crearea unui mediu de afaceri performant. Credem într-un stat în care munca şi investiţiile fiecăruia dintre noi sunt recunoscute şi respectate, precum şi în reîntoarcerea la adevăratele valori şi repere sociale: familie, educaţie, respect faţă de comunitate. S-a iscat o dispută. Domnul Blaga zice că PDL l-a salvat pe preşedinte. Cine credeţi că a salvat în vara lui 2012 democraţia, România? Cetăţenii României! Acei cetăţeni care nu au vrut să participe la o masca-
interviu 3 «Orice revizuire a Constituţiei trebuie să ţină cont de principiile şi valorile democratice care stau la baza accederii noastre în Uniunea Europeană. Din acest punct de vedere, subminarea independenţei justiţiei şi limitarea prerogativelor Curţii Constituţionale nu sunt subiecte de negociere»
regionalizarea româniei
Forţa Civică are nişte propuneri, o variantă de lucru? Regionalizarea depinde de Constituţie şi nu se va putea face nimic în acestă direcţie fără schimbarea sau amendarea Constituţiei.
«S-a declanşat o dezbatere pe subiectul regionalizării, fără să se perceapă efectele pe care le-ar avea o astfel de schimbare. Discuţia despre regionalizare a coborât astăzi la nivelul unei împărţiri de scaune la nivel teritorial, neglijându-se în mod evident obiectivul real şi necesar al acestei reforme» Din nou, avem de-a face şi aici cu un subiect „aruncat” în faţă de către USL, pentru a-şi masca incompetenţa şi eşecurile. Este absolut regretabil că se procedează astfel. Din ceea ce declara guvernul Ponta, înţeleg că se doreşte păstrarea formatului în care euroregiunile să fie în număr de opt, fără niciun rol în viaţa economică, socială sau politică a ţării, cu un conţinut vag, simultan cu menţinerea actualei împărţiri administrative în judeţe. Proiectul vine cu jumătăţi de măsură, fără nicio eficienţă reală, fără o gândire în perspectivă.
radă şi la un puci parlamentar. Fără dubiu, ei sunt cei care au reuşit să salveze România democratică. Aşa se va întâmpla ori de câte ori ţara noastră, democraţia ei vor fi ameninţate în vreun fel. Cei care îşi închipuie că manipularea şi intoxicarea sunt metode care funcţionează fără greş în ceea ce îi priveşte pe români, se înşală amarnic. Li s-a demonstrat acest lucru în vara lui 2012. Să nu uitam rolul crucial pe care l-au avut partenerii noştri europeni, Statele Unite, principalii critici ai acţiunilor USL, care au urmărit pas cu pas atacurile acestui bloc politic la adresa democraţiei din România. Ei ne-au demonstrat că România contează, că este importantă între ţările democratice ale lumii. Aţi apărut ca o speranţă în politica noastră. Sunteţi conştient de cât de mult trebuie să lucraţi ca să nu picaţi în coşul istoriei? Ce proiect de ţară aveţi? Proiectul meu pentru România a început cu mulţi ani în urmă. Am „crescut” în administraţie, ca secretar de stat, apoi ca ministru, director al SIE şi premier. Toate aceste etape au adăugat, treptat, porţiuni, idei, imagini în construcţia proiectului meu pentru România. În cazul în care sunt privit ca o speranţă în politica românească, acest lucru mă onorează şi mă responsabilizează. Cât despre eforturile mele, ele nu sunt dirijate în sensul în care îmi vor asigura un loc în paginile manualelor de istorie – sunt istoric şi ştiu că în aceste pagini au rămas înscrise şi numele unor personalităţi discutabile, aşa că nu acesta este lucrul care mă motivează. Ceea ce mă împinge înainte este credinţa că ne aflăm într-un moment crucial pentru viitorul european şi democratic al României. Trăim ani ai unor mari schimbări, ai unor mari decizii – în Europa şi în lume. Criza pe care aproape am depăşit-o a lasat în urmă multe răni nevindecate şi a pus în discuţie multe certitudini aparente. România
Liderul Forţei Civice l-a atacat dur, după congresul din acest weekend, pe preşedintele PNL, Crin Antonescu, acuzâdu-l că este un „lider obtuz”, care a câştigat alegerile „aritmetic, alături de socialişti”, compromiţând partidul în fruntea căruia se află. Întrebat dacă va candida la alegerile prezidenţiale, Ungureanu a spus: «Eu am să vă răspund cu următoarea întrebare: dacă l-aţi avea candidat, şi este, cel puţin până în momentul de faţă, al USL, pe Crin Antonescu, nu vi s-ar părea normal să candidaţi şi dumneavoastră?» poate fi un actor important al schimbării, începând cu ea însăşi, dar şi ca parte a familiei europene. Românii au capacitatea de a fi una dintre marile naţiuni ale Europei – învăţând din lecţiile trecutului, gestionându-şi responsabil prezentul şi clarificându-şi opţiunile pentru un viitor al prosperităţii şi al democraţiei. Cum credeţi că ar trebui să se lucreze la noua Constituţie şi cum vreţi să arate ea? România are nevoie de o reformă constituţională, are nevoie de schimbări care să ţină seama de raporturile dintre liniile executive, indiferent de cine ocupă aceste poziţii. O mare parte din ce se poate realiza în acest moment este reprezentată de o intervenţie pe competenţele preşedintelui, ale primului-ministru, pe recunoaşterea echivocurilor în natura competenţelor câtorva instituţii care sunt descrise în legea fundamentală şi care funcţionează pe seama legii fundamentale. Magistraţii şi Curtea Constituţională trebuie protejaţi împotriva oricăror atacuri politice. Orice revizuire a Constituţiei trebuie să ţină cont de principiile şi valorile democratice care stau la baza accederii noastre în Uniunea Europeană. Din acest punct de vedere, subminarea independenţei justiţiei şi limitarea prerogativelor Curţii Constituţionale nu sunt subiecte de negociere. nu pot însă să nu remarc faptul că discursul pe tema Constituţiei României, aşa cum este el rostit astăzi de către USL,
este folosit – în mod impardonabil - pentru a masca problemele stringente ale zilei: starea economică în care se află ţara, prăbuşirea economică a acesteia din cauza unui buget construit pe interese şi ignoranţă. Constituţia este folosită de actuala putere – cu mult cinism, trebuie să o spunem - drept momeală, drept diversiune şi este lipsită de o dezbatere publică obligatorie şi serioasă. Cum credeţi că putem aduce înapoi acasă tinerii care studiază în străinătate şi ce rol le-aţi acorda lor în treburile ţării? Sunt în legătură cu o serie de comunităţi ale tinerilor români care studiază în străinătate. Am fost şi eu un astfel de tânăr şi am avut marea şansă a întâlnirii cu oameni care m-au ajutat să valorific această experienţă în slujba ţării mele. Ştiu ce înseamnă şi dorul de casă, şi speranţele pe care ţi le faci despre felul în care vei putea schimba lucrurile. De la tinerii mei interlocutori am aflat, din pacate, şi despre decepţia întoarcerii acasă, despre sentimentul de inutilitate, de respingere chiar, pe care unii dintre ei l-au avut la revenirea în România. Trebuie să le oferim certitudinea că proiectele şi ideile lor de schimbare vor fi măcar discutate, evaluate. Flexibilizarea şi diversificarea oportunităţilor în carieră ar putea contribui de asemenea. Posibilitatea promovării, a dezvoltării profesionale sunt alte modalităţi prin care i-am stimula să revină în România. Prin aceşti tineri şi împreună cu ei putem construi o Româ-
nie în care să primeze meritul, profesionalismul, competenţa şi calitatea. Societatea românească trebuie să îşi asume responbabilitatea pentru ca toţi tinerii ei să poată merge mai departe, să înflorească profesional. Vorbim despre un cadru al onestităţii, în care fiecare poate să-şi pună în valoare cunoştinţele şi experienţa profesională, fără nepotism şi fără protecţie clientelară. Domnule Ungureanu, dacă nu vă făceaţi profesor de istorie, ce altceva aţi fi vrut să fiţi? Ce experienţe de viaţă credeţi că trebuie să aibă un om care vrea să conducă o ţară? Ce trebuie să ştie despre ea şi, mai ales, ce trebuie să ştie despre el însuşi? Înainte de toate, sunt istoric. Apoi sunt profesor. Am învăţat multe şi mai am încă multe de învăţat – contactul cu oamenii, cu toţi oamenii, este cel care ăţi aduce cele mai preţioase lectii. Este şi lucrul care te face mereu mai înţelept şi mai deschis dialogului.
«Am „crescut” în administraţie, ca secretar de stat, apoi ca ministru, director al SIE şi premier. Toate aceste etape au adăugat, treptat, porţiuni, idei, imagini în construcţia proiectului meu pentru România» Un om care vrea să conducă o ţară, să o conducă cum trebuie, să o iubească profund şi necondiţionat. Trebuie să fie un om pentru care victoriile şi orgoliul personal sunt cu totul secundare victoriilor obţinute pentru ţara lui şi pentru poporul lui. Trebuie să fie un om pentru care orele de muncă să nu se contabilizeze, un om cu o privire care să se oprească asupra trecutului strict, atât cât trebuie pentru a proiecta, în mod realist şi pozitiv, viitorul. Un OM – şi nu apăs întâmplător pe cuvânt - care vrea să conducă România, trebuie să îşi vadă, cu mândrie şi speranţă, ţara pe harta lumii, între celelalte naţiuni moderne şi să îşi dorească, fără niciun fel de ţel personal ascuns prin cotloanele sufletului, că românii să fie ceea ce merită să fie: un popor prosper, sănătos şi respectat. Ruxandra HUREzEAn Luni, 25 februarie 2013 - Transilvania REPORTER