Reînvierea 9-10/2011

revista episcopiei române unite, greco-catolice, de lugoj  anul Xii  nr. 148 - 149  9-10/2011  septembrie - octombrie

REÎNVIEREA (Sionul Românesc)

în acest număr:

bustul îps ioan ploscaru pelerinaj la scăiuș trăsăturile trupurilor înviate definiția credinței postul și smerenia biografia îps ioan ploscaru i identitatea spiritului sfânt

CUPRINS caseta redacţiei

pag. Secţiunea

articole

3-11

EVEnimEntE din EpiSCopiE

Concert de muzică sacră Hramul Mănăstirii surorilor baziliene Pelerinaj la Zlatna Doctorate în teologie Deschiderea anului catehetic la Lugoj Concert de orgă și nai la Periam Pelerinajul de toamnă la Scăiuș Vizită pastorală la Hitiaș Întâlnirea de toamnă a clerului Hirotonirea lui Mirel Lucian Lazie la Lugoj

12-17

EVEnimEntE din BiSEriCa noaStrĂ

In Memoriam Sr. Maria Ernesta CMD Simpozionul Ecumenic Internațioanal ”Familia și binele comun” Simpozionul ”Școala ardeleană” Sesiunea de toamnă a sinodului BRU Urări de La Mulți Ani adresate Majestății Sale Regele Mihai Dezvelirea bustului Arhiepiscopului Ioan Ploscaru la Frata Curs de formare în Acțiunea Catolică

18-19

SpiritUalitatE

Caracteristicile trupurilor înviate

20

rEFlECȚii

Cum putem defini credința

21

rEFlECȚii

Vreme de post, ocazie pentru smerenie

22-23

iStoria noaStrĂ

Biografie - ÎPSS Ioan Ploscaru I

24-25

tEoloGiE doGmatiCĂ

Identitatea Spiritului Sfânt

26

CUltUral

Zilele filosofiei Gospel & Negro Spiritual Art from scrap ARHABITO

Preşedinte de onoare: pSS alexandru mesian Director & Redactor şef: pr. răzvan oprişa Comitetul de redacţie: raimondo-mario rupp, dan pătraşcu, adela oprişa Responsabil ştiri: raimondo-mario rupp Colaboratori articole: Sergiu Soica, adela oprişa, pr. remus dobra, dan pătrașcu-Baba, pr. daniel Sas Concept grafic și tehnoredactare: pr. răzvan oprişa Corectura: lucia oprișa Corespondeţa: Str. holdelor, Bl. B91, Sc. B, ap. 5, 300270 timişoara, timiş, românia razvan.oprisa@gmail.com ISSN: 1844-8526 Tipar: S.C. partoş Srl

căutăm colaBoratori

Cei care doresc să scrie articole spre a fi publicate în revista Reînvierea sunt încurajaţi să o facă. Nu ezitaţi să ne scrieţi dacă aveţi nelămuriri.

Pentru a fi publicate, articolele trebuie să poată fi încadrate în una din secţiunile revistei.

Materialele trimise redacţiei nu se vor restitui. Redacţia nu este obligată în nici un fel să publice toate materialele propuse spre publicare. Întreaga responsabilitate privind exactitatea şi autenticitatea datelor prezentate în articole revine exclusiv autorilor.

Responsabilitatea pentru respectarea copyright-ului aparţine integral autorilor articolelor.

Le mulţumim tuturor colaboratorilor noştri pentru efortul material şi intelectual depus. Dumnezeu să-i răsplătească cu sănătate şi har!

EVENIMENTE IMPORTANTE

din episcopia de lugoJ

4 SeptemBrie concert coral de muZică Sacră la lugoJ Credincioșii greco-catolici lugojeni, dar și cei care îndrăgesc cântul coral, s-au putut bucura de un concert de muzică sacră susţinut de corul „Ion Vidu”, în după amiaza zilei de 4 septembrie în Catedrala GrecoCatolică “Coborârea Sfântului Spirit” din Lugoj.

La eveniment, alături de Prea Sfinţia Sa Episcop Alexandru Mesian, Mons.

Angelo-Narcis Pop, Vicar General al Eparhiei de Lugoj, pr. Teodor Baba, Protopopul Lugojului și pr. Prot. On. Ioan Pop, Parohul Catedralei, au luat parte Dl. Ing. Marius Martinescu, fost primar al Mun. Lugoj, P. On. pr. prot.

Ioan Cerbu, Protopopul Ortodox al

Lugojului și Dl. Ivan Bloch, președintele Comunităţii Evreiești din Lugoj.

Concertul, susţinut in memoriam Marin Constantin, a fost structurat pe trei părţi: 1. Nașterea, 2. Patimile și 3. Învierea Mântuitorului. Corul dirijat de maestrul Remus Tașcău a încântat auditoriul cu piese a unor mari compozitori ca: G.P. da Palestrina, Al. Scarlatti, W.A. Mozart Fr. Poulenc, A. Pann, I. Vidu, D. G. Kiriac, Gh. Mandicevski, Gh. Cucu, P. Constantinescu, I.D. Chirescu, N. Lungu, Gh. Firca, D. Voiculescu, D. Popovici, V. Timaru.

Acest concert a fost prezentat în ziua de 10 septembrie 2011, la a XX-a ediție a Festivalului Internaţional “George Enescu”, în Aula Magna “Teoctist Patriarhul” a Palatului Patriarhiei din București.

7 SeptemBrie Hramul mănăStirii Surorilor oSBm de la lugoJ

Ca în fiecare an, surorile Ordinului Sfântului Vasile cel Mare (OSBM), Provincia„Inima Neprihănită a Sfintei Fecioare Maria”, au sărbătorit la 7 septembrie, hramul Mănăstirii „Nașterea Prea Curatei Fecioare Maria” din Lugoj. După Rugăciunea Rozarului de la Catedrală, la orele 18.30 s-a plecat în procesiune spre mănăstirea surorilor de pe strada Victor Vlad Delamarina. La orele 18:45 în curtea mănăstirii a început Vecernia Sărbătorii. Credincioșii au avut plăcuta surpriză de a admira noul altar ridicat în toamna anului trecut în curtea mănăstirii: o frumoasă grotă în care este așezată statuia Sfintei Fecioare Maria de la Fatima.

După rânduiala Vecerniei, a urmat Sfânta Liturghie pontificată de PS Alexandru Mesian. Au concelebrat: Vicarul General Mons. Angelo-Narcis Pop, pr. Cons. Baba Teodor, Protopopul Lugojului, pr. Ioan Pop, parohul Catedralei, pr.

Olariu Cristian, Paroh la Balinţ, pr. Ioan Brândău, paroh la Budinţ și pr. Ovidiu Rănescu, paroh la Șanoviţa. La predică, PS Alexandru a vorbit despre Fecioara Maria: „Dragi credincioși”, a subliniat Preasfinţia Sa, “evenimentul Nașterii Preacuratei Fecioare Maria era foarte mult așteptat; profeţii Vechiului Testament știau că se va naște un Mântuitor dintr-o femeie care-i va zdrobi capul diavolului și îl va aduce pe Fiul lui Dumnezeu pentru a răscumpăra neamul omenesc”. Episcopul a subliniat rolul important pe care îl are în societate forma de viaţă consacrată, dar și viaţa de familie. Alături de familie a fost dat și exemplul comunităţii de persoane consacrate care au ales conștient drumul urmării lui Cristos, în mod particular surorile OSBM, care au ales să urmeze doctrina Sfântului Vasile cel Mare și modelul Sfintei Macrina. „Această zi”, a spus Preasfinţitul Alexandru, „este un bun prilej de a mulţumi surorilor OSBM pentru activitatea depusă în Eparhia de Lugoj, spre exemplu: predarea orelor de religie și cateheză copiilor și tinerilor de la Catedrală, activitatea la septembrie - octombrie 2011

3

Catedrală, munca depusă la reședinţa Episcopiei, precum și alte activităţi sociale și de caritate”. În Eparhia de Lugoj există două comunităţi feminine de viaţă consacrată: Surorile OSBM și Surorile de Caritate ale Sfintei Ioana Antida. După Sfânta Liturghie a urmat Ora de Adoraţie și Binecuvântarea Euharistică. Clerul, Surorile și mulţimea de credincioși s-au rugat în faţa Mântuitorului Isus Cristos prezent în Sfânta Euharistie. La sfârșitul programului de rugăciune, tinerii Catedralei au susţinut un mic concert cu cântece mariane, după care a urmat o agapă fraternă.

10 SeptemBrie pelerinaJul credincioȘilor din orăȘtie la Zlantna-ciB Credincioșii parohiei „Sfântul Ilie Tezviteanul” din Orăștie s-au întâlnit pentru a cincea oară în sâmbăta dinaintea sărbătorii Înălțării Sfintei Cruci, dimineața devreme, pentru a pleca la drum. Un drum ce a devenit obicei în Protopopiatul Greco-Catolic din Orăștie: pelerinajul de la Zlatna.

Traseul a fost și de această dată (10 septembrie 2011) cel pe care credincioșii îl fac în fiece an. Anul acesta au fost în jur de 60 de pelerini și cinci preoți anume: Pr. Pop Angelo Narcis, Vicar General al Episcopiei Greco-Catolice Lugoj, Pr. Prot. Silviu Lucian Bindea, Pr. Mihai Marcel Enyedi, Pr. Aurel Rafiliu, Pr. Ioan Stănculeț.

Până la Zlatna, drumul cu mașinile personale și cu autocarul s-a scurs repede, serpentinele și pădurile ce străjuiesc șoseaua de-o parte și de cealaltă amintesc că urcăm spre bazinul aurifer al Munților Apuseni. Odată ajunși, pelerinii au fost întâmpinaţi de domnul Nicolae Lerinți și un alt grup de pelerini din localitate și nu numai.

La poalele muntelui ce are drept potecă marcată „Stațiunile Căii Crucii”, a început urcușul propriu-zis. O potecă de munte abruptă, un traseu ce nu este deloc ușor, redevine cale spre meditație, drum de rugăciune. Ajunși sus, pelerinajul a continuat cu Celebrarea Sfintei Liturghii. A oficiat Pr. Pop Angelo Narcis, Vicar General al Episcopiei Greco-Catolice Lugoj, împreună cu Pr. Prot. Silviu Lucian Bindea, Pr. Ioan Stănculeț, Pr. Mihai Marcel Enyedi, Pr. Aurel Rafiliu, răspunsurile fiind date de cei prezenți. Predica Părintelui Vicar General readuce aminte de însemnătatea Sfintei Cruci a Domnului Isus și de crucea pe care fiecare trebuie să o purtăm spre mântuire. Părintele Vicar General a reamintit celor prezenți cât de ușor uităm de Crucea ce ne mântuiește, de pătimirea și sensul pătimirii Domnului Nostru Isus Cristos, în detrimentul cotidianului și a așa-ziselor probleme pe care viața ni le oferă din plin. Cotidian ce ne face să uităm că crucea noastră nu ar avea nicio valoare fără Crucea lui Cristos. Probleme ce ne tulbură uneori prea mult și într-atât, încât uităm de ce și pentru ce a fost El răstignit. Tot dumnealui a transmis mesajul Întâi Stătătorului Episcopiei Greco-Catolice de Lugoj, Episcopul Alexandru Mesian, mesaj în care Prea Sfinția Sa dorește să ne asigure că, deși nu este cu noi în această zi, la acest pelerinaj, totuși este alături de fiecare dintre pelerini cu rugăciunea și cu sufletul și Îl roagă pe Bunul și Atotputernicul Dumnezeu să reverse asupra tuturor celor prezenți,

4

septembrie - octombrie 2011

familiilor noastre și a celor ce-i avem în gândurile noastre, Harurile Sale cele Bogate.

Agapa frățească a încheiat pelerinajul. Mulțumiri Pr. Angelo Narcis Pop, Vicar General al Episcopiei Greco-Catolice Lugoj, Pr. Prot. Silviu Lucian Bindea, Pr. Mihai Marcel Enyedi, Pr. Aurel Rafiliu, Pr. Ioan Stănculeț, gazdelor care au organizat și au ajutat la buna desfășurare a acestui pelerinaj (grupurile ASTRU, AGRU și Reuniunea Mariană ale Bisericii Greco-Catolice „Sfântul Ilie Tezviteanul” din Orăștie).

16 SeptemBrie 2011 Zece ani de SluJire pr. miHai marcel enYendi Au trecut zece ani de când, în cadrul Sfintei Liturghii celebrate în Catedrala episcopală „Coborârea Spiritului Sfânt” din Lugoj, Prea Sfinţitul Episcop Alexandru Mesian a hirotonit un grup de noi lucrători în via Domnului; între aceștia se număra și cel pe care îl sărbătorim, Părintele Mihai Marcel Enyedi. Astfel Sfânta Liturghie din 16 Septembrie 2011 celebrată de către Pr. Mihai Marcel Enyedi, Pr. Prot. Silviu Lucian Bindea și Pr. Aurel Rafiliu a punctat și onorat acest eveniment. În cadrul predicii, părintele Silviu Lucian Bindea, protopop de Orăștie, a menţionat că scopul celebrării liturgice din Biserica Sfântul Ilie Tezviteanul trebuie să fie unul de laudă și de preamărire a lui Cristos, Marele și Unicul Preot, care a binevoit să-i cheme pe unii dintre oameni și să-i asocieze la opera sa de mântuire. Relaţia discipolului cu Isus este una de prietenie și de iubire, care trebuie să transpară și în relaţiile dintre ucenici, mai ales acela capabil să-și dea viaţa pentru prietenii săi dă dovadă de cea mai înaltă formă de iubire, iar la această iubire sunt chemaţi și ucenicii lui Isus.

Cei prezenți au urat prin cântec pèrintelui Mihai ani mulți și buni de păstorire a comunităților în fruntea cărora este pus, rugând pe Tatăl Ceresc să reverse multe haruri asupra sa.

Mult har, liniște și viață lungă, Părinte Mihai Marcel Enyendi!

16 SeptemBrie doctorat în teologie pentru pr. remuS doBra Și pr. viorel gHeorgHe codrea Pr. Viorel Gheorghe Codrea, paroh la Cugir (jud. Alba), alături de pr. Remus Dobra, paroh la Giarmata (jud. Timiș) și pr. Iosif Iacob, asistent universitar la Facultatea de Teologie RomanoCatolică din cadrul Universităţii Ioan Cuza din Iași, au susţinut tezele de doctorat în ziua de 16 septembrie 2011, obţinând astfel fiecare titlul de doctor în teologie. Preoţii, ce au urmat Școala Doctorală a Facultăţii de Teologie RomanoCatolică din cadrul Universităţii din București, au prezentat lucrările: „Figura Episcopului în sinoadele Bisericii Române Unite cu Roma” – pr.

Viorel Codrea; „Sinodalitatea în Biserica Română Unită (secolele XVII-XIX)” – pr. Remus Dobra; și „Credinţa și Sacramentul Căsătoriei. Studiu teologico-canonic în documentele Bisericii Catolice de la Conciliul al II-lea din Vatican la CIC 1983” – pr. Iosif Iacob. Toţi trei l-au avut ca și coordonator pe pr. prof. univ. dr. Isidor Mărtincă.

Teza Pr. Dobra se apleacă asupra problematicii sinodalității din Biserica noastră, urmărind modul de desfășurare și hotărârile sinoadelor locale. Făcând o paralelă între liniile generale de desfășurare a unei întâlniri episcopale creștine trasate în Faptele Apostolilor, și caracteristicile conciliilor în istorie, se observă aceleași caracteristici: rolul determinant al colegialității în luarea de decizii, importanța Bisericii laicale, raportarea la urmașul Sfântului Petru ca la garantul unității în Biserică; trăsături care nu lipsesc nici sinoadelor locale transilvănene.

Teza pr. Codrea, studiază, identifică și aprofundează modul în care natura și misiunea Episcopului se reflectă în actele sinodale ale Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică. Interesul cercetării este motivat de importanţa capitală a episcopatului pentru Biserică, o certitudine desprinsă din textele Sfintei Scripturi, aprofundată în tradiţia milenară a Bisericii Catolice și precizată cu autoritate prin intermediul Magisteriului. Episcopul este figura centrală a unei Biserici locale în care îl reprezintă pe Cristos Arhiereul veșnic. Episcopul, în calitatea sa de succesor al apostolilor, se reflectă în actele sinodale ale Bisericii Române Unite cu Roma ca figura centrală a acestei Biserici locale.

17 SeptemBrie moaȘtele SF. rita de caScia la paroHia cugir În ziua de 17 septembrie 2011, s-au aflat la Cugir moaștele Sf. Rita de Cascia. Acestea se află deja de câteva săptămâni într-un pelerinaj prin România. Iniţiativa și organizarea acestui pelerinaj aparţine pr. Marian Stoicănescu, paroh în Râmnicu Vâlcea. Acest pelerinaj s-a dorit a fi o punere în practică a harurilor cu care pr. Stoicănescu, plin de recunoștinţă, se consideră că a fost binecuvântat de Sf. Rita de Cascia, printre care și terminarea bisericii din Râmnicu Vâlcea într-un timp foarte scurt. septembrie - octombrie 2011

5

La capătul acestui pelerinaj al moaștelor Sf. Rita prin România s-a aflat și parohia română unită din Cugir. Vizita ar fi trebuit să aibă loc atunci când relicvele s-au aflat în protopopiat, dar în acel moment nu s-a putut. Părintele paroh Viorel Codrea spune că a mers la Orăștie cu un grup de credincioși, prezentându-i Sf. Rita și o dorinţă „imposibilă”: în ciuda traseului deja fixat, să ajungă totuși și la Cugir. „Și acest lucru din imposibil a devenit posibil! Pentru unii oameni, toate aceste lucruri sunt coincidenţe, dar, pentru creștinul trăitor, acestea fac parte din Providenţa Divină. Pentru cel ce vrea să vadă, Dumnezeu vorbește inimii și prin ‘coincidenţe’! Să cerem și noi ca orbul din evanghelie: Doamne, [vreau] să văd!”

Părintele paroh, consiliul parohial și credincioșii din Cugir, aduc mulţumiri călduroase organizatorilor acestui pelerinaj, care nu au refuzat invitaţia de a veni și la Cugir, în mijlocul unei comunităţi care cinstește printre sfinţii Bisericii și pe Sf. Rita de Cascia. „Bunul Dumnezeu să răsplătească cu harurile Sale cerești și îmbelșugate pe cei care au trudit pentru ca acest pelerinaj al moaștelor Sf. Rita de Cascia prin România să poată avea loc”.

17 SeptemBrie deScHiderea anului cateHetic 2011-2012 la lugoJ Ca în fiecare an, și anul acesta, sâmbătă 17 septembrie, la catedrala „Coborârea Sfântului Spirit”din Lugoj a avut loc deschiderea oficială a anului școlar și catehetic pentru tinerii și copiii care frecventează Biserica Greco-Catolică.

Programul a început cu o procesiune. Copiii și tinerii au pornit de la intrarea în Catedrală cu Sfânta Cruce până în faţa sfântului altar, unde, pe o masă special amenajată au oferit în mod simbolic Sfânta Biblie, Manualul de Religie, Catehismul, tâmâie, lumânări, apă, Sfânta Cruce și, nu în ultimul rând, flori.

Sfânta Liturghie a fost pontificată de Prea Sfinţitul Alexandru, Episcopul Lugojului. Au concelebrat: Mons. Angelo-Narcis Pop, Vicar General al Eparhiei de Lugoj și Pr. On Ioan Pop, parohul catedralei. Lectori au fost teol. Narcis-Sorin Ardelean și Lucian Mârza. În Cuvântul de Învăţătură, Prea Sfinția Sa i-a îndemnat pe copii să fie modele printre ceilalţi oameni. A subliniat rolul catehezelor și al orelor de religie pornind de la frumoasa Pildă a Semănătorului. „Nu toate seminţele aduc roade” – a afirmat Prea Sfinția Sa – „numai seminţele care cad în pământ bun. Voi sunteţi pământ bun. Voi vă rugaţi zilnic, participaţi la orele de religie și duminica participaţi la Sfânta Liturghie. Cei care nu se roagă, cei care fac păcate, care nu frecventează Sfânta Biserică duminica și cei care nu învaţă religie sunt ca seminţele ce cad pe drum, între pietre sau între spini”. În încheierea programului, după Sfânta Liturghie a avut loc un TeDeum. Prea Sfinţitul Alexandru a oferit fiecărui elev, câte o iconiţă. A stropit cu apă sfinţită obiectele oferite de copii și pe toţi cei prezenţi în biserică.

Pentru tinerii și copiii din Lugoj, orele de religie sunt ținute în timpul anului școlar de către Surorile Baziliene în fiecare sâmbătă, la Casa Memorială „Ep. Ioan Ploscaru” de pe Str. I.P. Bănăţeanu, nr. 10.

30 SeptemBrie concert eXtraordinar de orgă Și nai la periam Biserica din Periam a fost gazda unui un concert extraordinar de orgă și nai care a avut loc în dupămasa zilei de 30 septembrie 2011. La eveniment au participat credincioși de mai multe confesiuni. Înainte de începerea recitalului, pr. paroh Gheorghe Traian Ardelean a prezentat un scurt istoric al parohiei și al bisericii. Printre altele, părintele Gheorghe a menţionat că lăcașul de cult este monument istoric precizând că dimensiunea cupolei este - după cea a Ateneului Român din București - a doua ca mărime din ţară. Prof. univ. Pașca i-a prezentat pe soliști: Viorel Ciutin (orgă) și Mădălin Luca (nai) care de altfel au mai susţinut astfel de concerte și la alte biserici din ţară. Aducem mulţumiri bunului Dumnezeu pentru posibilitea organizării acestui concert. Nu în ultimul rând, le mulţumim și celor care au concertat, auditoriului și celor care s-au implicat în acest eveniment.

1 octomBrie pelerinaJul de toamnă de la ScăiuȘ Tradiţionalul pelerinaj de toamnă la Icoana Maicii Sfinte de la Scăiuș a avut loc în acest an în ziua de sâmbătă, 1 octombrie, dată ce coincide în calendarul Bisericii Greco-Catolice cu sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului. Au venit credincioși și preoţi atât din orașul Lugoj, cât și din alte zone ale Eparhiei de Lugoj – judeţele Timiș, Caraș-Severin și Arad. După întâmpinarea PS Alexandru Mesian, Episcop greco-catolic de Lugoj, a urmat o procesiune cu Icoana care a lăcrimat. Aceasta a fost adusă din biserică și expusă în stânga altarului special amenajat în aer liber, iar mulţimea de credincioși a putut să se roage Maicii Domnului pentru nevoile sufletești și trupești și să atingă icoana. Înainte de începerea Sfintei Liturghii, s-a rostit de către toţi cei prezenţi Rozariul cu misterele de bucurie.

6

septembrie - octombrie 2011

Sfânta Liturghie arhierească a fost oficiată în aer liber, în atmosfera unei zile frumoase de toamnă și în apropierea bisericuţei unde s-a întâmplat miraculoasa lăcrimare în 1934. Alături de PS Alexandru Mesian au concelebrat Mons. Angelo Pop, Vicar general al Eparhiei de Lugoj; pr. Marian Ilie Ștefănescu, protopop de Reșiţa; pr. Radu Vorindan, protopop de Arad; pr. Iulian Ilie Hasciar, parohul locului, împreună cu un sobor de șapte preoţi. Răspunsurile liturgice au fost date de corul Catedralei din Lugoj, dirijat de prof. Olimpia Drăgan. În cuvântul de învăţătură, Mons. Angelo Pop a subliniat exemplul Preacuratei Fecioare Maria, care a împlinit voia lui Dumnezeu prin acel: „Fie mie după cuvântul Tău”. „Fiecare dintre noi avem o vocaţie pe care trebuie să o cultivăm. Asemenea Preacuratei Fecioare Maria și apostolilor, fiecare dintre cei prezenţi aici la Scăiuș am lăsat acasă toate pentru a-l lăuda pe Dumnezeu și a o cinsti pe Mama Noastră, a tuturor, în această frumoasă zi de început de octombrie”.

La finalul Sfintei Liturghii, PS Alexandru a rostit un cuvânt pastoral legat de importanţa Pelerinajului de la Scăiuș, asemenea altor locuri închinate cinstirii Maicii Domnului din ţară: Nicula, Radna, Cacica, sau din lume: Fatima, Lourdes ș.a., mesajul principal fiind convertirea. A făcut o scurtă referire la evenimentul sfintei lăcrimări din 30 septembrie-15 octombrie 1934, la importanţa rugăciunilor pelerinilor, la contextul geografic minunat al Scăiușului, la relațiile cu comunitatea greco-catolică aparţinând etniei slovace, și la dezvoltarea acestui așezământ marian care să stimuleze venirea pelerinilor și aplecarea lor spre cele spirituale. Cuvântul pastoral s-a încheiat cu inspirarea virtuţii speranţei și încrederii pentru toţi cei care o cinstesc pe Maica Domnului. Pr. Iulian Hasciar a rostit un cuvânt de mulţumire lui Dumnezeu, Preacuratei Fecioare Maria, PS Alexandru, preoţilor, corului, credincioșilor și autorităţilor locale. Pr. Radu Vorindan a recitat poezia Imnul Maicii Sfinte de la Scăiuș, scrisă de PS Ioan Ploscaru în anul 1948. După rostirea unei rugăciuni de consfinţire la Inima Neprihănită a Mariei de către pr. paroh Iulian, a urmat miruirea credincioșilor și distribuirea anafurei.

7 octomBrie inaugurarea unui teren de FotBal cu gaZon Sintetic la Sintea mare

Bekes (Ungaria), dl. Calin Bibart, prefectul județului Arad, Viorel – inspector școlar pentru învăţământul primar și Prof. a continuat cu câteva momente artistice cu temă sportivă au avut loc două partide de fotbal inaugurale. Prima partidă oficialităţile locale ale judeţului Bekes (Ungaria). A doua

Locuitorii comunei Sintea-Mare se pot bucura de un frumos și modern loc de agrement. Inaugurarea terenului de fotbal cu gazon sintetic și instalaţie nocturnă a avut loc în ziua de vineri 7 octombrie 2011.

Slujba de sfinţire a fost oficiată de Mons. Angelo-Narcis Pop, Vicarul General al Eparhiei de Lugoj, invitat la acest eveniment de Pr. Dănuţ Ciuban, paroh la Sintea Mare.

Alături de Mons. Angelo s-a aflat pr. Sorin Seviciu, paroh la capela din Arad și pr. Dănuţ. La eveniment a fost prezent și P.C. Părinte Ioan Pavel, parohul comunităţii ortodoxe din localitate.

După slujba de sfinţire au urmat discursurile oficialităţilor printre care amintim pe dl. Erdős Valentin, primarul comunei Sintea Mare, dl. Adrian Tolea, Vicepreședintele Consiliului Județean Arad, dl. Zoltan Farkas, președintele Consiliului Județean Secretarul de stat dl. Gheorghe Andrei Kiraly, Prof. Binchiciu Carmen Pavel, directoarea școlii din Sintea Mare. Programul prezentate de către copiii și tinerii din localitate, după care s-a desfășurat între cei de la Consiliul Judeţean Arad și partidă a avut loc între Consiliul Judeţean și echipa preoţilor septembrie - octombrie 2011

7

greco-catolici din Eparhia de Lugoj formată din Mons. Angelo, pr. Dănuţ Ciuban, pr. Radu Homm, pr. Olariu Cristian și pr. Ilie Hasciar. Evenimentul s-a încheiat cu o cină festivă la căminul cultural din localitate.

Sportul a fost, este și va fi întotdeauna un bun remediu pentru sănătatea trupească, dar și pentru relaxare. Sf. Pavel spune: „trupul vostru este templu al Spiritului Sfânt care este în voi, pe care-L aveţi de la Dumnezeu”. (1 Cor. 6, 19). Se știe faptul că sportul ajută să ne menţinem sănătoși fizic și mental pe măsură ce îmbătrânim. O viaţă în care lipsesc activităţile sportive este mai scurtă și presărată de expuneri la diferite boli … „Mens sana in corpore sano” 9 octomBrie prima viZită paStorală a pS aleXandru meSian în localitatea HitiaȘ În Duminica a XX-a după Rusalii în ritul bizantin, la 9 octombrie 2011, PS Alexandru Mesian, Episcop grecocatolic de Lugoj, s-a aflat în mijlocul credincioșilor din parohia Hitiaș, Protopopiatul Lugoj. Cu această ocazie s-a sfinţit biserica parohială cu hramul Învierea Domnului, în urma lucrărilor de restaurare interioară și exterioară. La sosire, Episcopul Alexandru a fost întâmpinat în faţa bisericii cu pâine, sare și flori de pr. Teodor Baba, pr. paroh Ovidiu Brîndău și alţi preoţi împreună cu copiii îmbrăcaţi în port popular și credincioșii din localitate, dar și din alte localităţi învecinate.

Ceremonia religioasă a început la orele 10.30 cu oficiul sfinţirii apei, după care a urmat binecuvântarea bisericii. După ceremonia de sfinţire a urmat Sfânta Liturghie arhierească. Alături de Preasfinţitul Alexandru s-au aflat: Mons.

Angelo Pop, Vicar general al Episcopiei de Lugoj; pr. prot. Teodor Baba, protopop de Lugoj; pr. prot. on. Ioan Grad, paroh la Darova; pr. prot. on. Ioan Brîndău, paroh la Ictar-Budinţ; pr. Ovidiu Brîndău, paroh la Racoviţa și administrator parohial la Hitiaș. Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de corul parohiei din Darova. În cuvântul de învăţătură, PS Alexandru s-a referit la textul Evangheliei duminicii, despre învierea fiului văduvei din Nain.

Preasfinţia Sa a vorbit comunităţii din Hitiaș despre istoricul parohiei. L-a felicitat pe pr. Ovidiu Brîndău pentru ce a realizat de-a lungul vremii în cele două parohii pe care le păstorește, Racoviţa și Hitiaș. De asemenea, a adus mulţumiri celor prezenţi: confraţilor preoţi, oficialităţilor prezente, preotului din Biserica Ortodoxă Română, credincioșilor ortodocși prezenţi, corului de la Darova. A mulţumit credincioșilor și tuturor celor care au contribuit la reparaţia bisericii. Preasfinţitul Alexandru i-a conferit pr. Ovidiu Brîndău crucea pectorală, pentru meritele deosebite din parohia Racoviţa și pentru renovarea bisericii din Hitiaș.

Pr. paroh Ovidiu a mulţumit tuturor celor prezenţi: PS Alexandru, corului din Darova, oficialităţilor locale prezente, celor care au executat lucrările de reparaţie, familiei Todorescu și tuturor credincioșilor care au făcut posibilă finalizarea lucrărilor de restaurare a bisericii. De asemenea, a mulţumit PS Alexandru pentru acordarea crucii pectorale. „Bucuria zilei”, a spus în încheierea cuvântului său pr. Ovidiu, „a fost că ne-am putut ruga împreună cu fraţii de alte confesiuni, împlinind astfel porunca Mântuitorului care prin Evanghelistul Ioan ne spune: ‘Întru aceasta vor cunoaște toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii’” (Ioan 13,35).

Sărbătoarea s-a încheiat cu o agapă fraternă pregătită cu generozitate de credincioșii parohiei din Hitiaș și Racoviţa.

9 octomBrie angaJament puBlic privind păStrarea aBStinenţei SeXuale pÂnă la căSătorie

8

septembrie - octombrie 2011

Patru tineri au depus în ziua de 9 octombrie 2011 un angajament public pentru castitate, respectiv pentru respectarea abstinenţei sexuale până la căsătorie: Anda, Ioana, Alexandra și Lucian. Părintele paroh Ioan Chișărău le-a înmânat un frumos „Certificat de castitate”, prin care vor putea spune partenerului vieţii lor, atunci când îl vor întâlni: „eu m-am păstrat curat/ă pentru tine, mama/tatăl viitorilor mei copii” – cuvinte care vor constitui cel mai frumos cadou de nuntă și care îi vor însoţi până în veșnicie.

La predică, pr. Chișărău le-a spus tinerilor: „Virtutea castităţii constă în stăpânirea voinţei asupra simţurilor. Sufletele curate nu sunt cele lipsite de simţuri, ci acelea care au impus acestora o regulă, supunându-le spiritului. Ele sunt biruitoare împotriva instinctelor animalice; acest triumf real al luptei încununează sufletele curate cu aureola sfinţeniei. Castitatea e virtutea cea mai frumoasă, pentru că numai într-un suflet curat se poate oglindi chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Sfânta curăţie ne face plăcuţi ca niște îngeri în faţa lui Dumnezeu.”

Acest ritual pentru promovarea castităţii se va desfășura de acum încolo de două ori pe an în această parohie, în mai și octombrie, lunile Maicii Domnului. La final, drept mulţumire pentru curajul celor patru tineri, parohia le-a oferit un tort mare la care au putut invita pe prietenii lor și pe toţi tinerii și copiii care au participat la Sfânta Liturghie.

15-16 octomBrie deScHiderea Zilelor acţiunii catolice la lugoJ În avanpremiera deschiderii “Zilelor Acţiunii Catolice” la Lugoj, tinerii din orașul Lugoj obișnuiesc să înceapă șirul de activităţi dinainte cu o zi, pentru a profita în sensul cel mai bun de timpul din weekend când pot fi împreună.

Așadar, sâmbătă, 15 octombrie, o parte din grupul tineri de la Catedrala din Lugoj (astriști și neastriști) însoţiţi de pr. Robert Trubiansky, paroh la Păru, și pr. Ovidiu Rănescu, paroh la Șanoviţa, au parcurs un traseu cu bicicletele la Scăiuș, cu ocazia aniversarii a 77 de ani de la a doua lacrimare a icoanei Preasfintei Fecioare Maria.

Ajunși la Scăiuș cel doi preoţi, alături de parohul locului, pr. Iulian Hasciar, au celebrat Sfânta Liturghie. După-amiaza a continuat cu Sfântul Rozar și momente recreative în curtea bisericii din Scăiuș. Pornind de la tema „Zilelor Acţiunii Catolice” din acest an, părintele Robert le-a vorbit tinerilor despre diferenţa între a fi un martor sau un mărturisitor. „Martorul” a subliniat pr. Robert, „este cel care caută ocazia de a casca gura, mărturisitorul este cel care trăiește în viaţa lui și cu viaţa lui mărturisește. Acţiunea voastră ca să fie catolică trebuie sa fie întâi de toate o acţiune rugată pentru că altfel riscăm să devenim activiști. Isus Cristos are nevoie de oameni cu rugăciune și oameni care mărturisesc.” Tot în ziua de 15 octombrie, la Casa „Episcop Ioan Ploscaru” o parte din tinerii de la Catedrala din Lugoj au participat la întâlnirea cu copii de la religie pregătiţi de Surorile Baziliene, în cadrul căreia au avut loc diferite jocuri și alte momente recreative.

Deschiderea oficială a „Zilelor Acţiunii Catolice” a avut loc duminică, 16 octombrie, cu Sfânta Liturghie la Catedrala din Lugoj. Au participat membrii din toate asociaţiile si grupurile laice de la Catedrală. Sfânta Liturghie a fost celebrată de pr.

Baba Teodor, protopopul Lugojului. Părintele Teodor a vorbit în cuvântul său despre rolul și importanţa implicării asociaţiilor laice la viaţa Bisericii subliniind faptul că fiecare suntem un neam ales, o preoţie împărătească, un popor ales: poporul lui Dumnezeu. În după-masa aceleiași zile, programul a continuat de la orele 15.30 cu o întâlnire la casa memorială Episcop Ioan Ploscaru, propusă de terţiarii bazilieni. Meditaţia din cadrul întâlnirii a fost prezentată de pr. Vasile Borda de la Timișoara și a avut ca temă: „Mărturisitori ai credinţei in lumea de azi”. Părintele Vasile Borda a subliniat modul în care se poate mărturisi credinţa chiar și prin suferinţă.

27 octomBrie întÂlnirea de toamnă a clerului din eparHia de lugoJ În dimineaţa zilei de 27 octombrie la Centrul Pastoral Eparhial „Sfântul Vasile cel Mare” din Lugoj a avut loc reuniunea de toamnă a clerului din Eparhia de Lugoj. În deschiderea lucrărilor, PS Alexandru Mesian a făcut o prezentare a principalelor evenimente din viaţa Bisericii, care s-au derulat de la ultima întâlnire eparhială cu clerul. A urmat un moment omagial dedicat centenarului IPS Ioan Ploscaru (1911-2011). În acest sens, s-a oficiat un Parastas de pomenire în capela „Sfântul Vasile cel Mare”. Întâlnirea a continuat în aula magna „Sfântul Vasile cel Mare” cu lansarea cărţii „Despre familie și căsătorie. Mărturii” scrisă de Episcopul Alexandru Mesian, ca o continuare a cursului de vară 2011, în cadrul căruia s-a tratat despre Sacramente iar aici mai concret, despre Sacramentul Căsătoriei. Pr. dr. Marius-Petru Pop, consilier eparhial și secretar episcopal, a dat citire septembrie - octombrie 2011

9

unei predici autobiografice rostită de Preasfinţitul Ploscaru în Catedrala Lugojului, la data de 30 noiembrie 1991, cu ocazia aniversării a 80 de ani de viaţă.

Au fost amintite diferite activităţi care au marcat și vor marca Anul Jubiliar al Arhiepiscopului Ioan Ploscaru printre care: • Vizita PS Episcop Alexandru însoţit de Mons. Angelo- Narcis Pop, Vicarul General al Eparhiei de Lugoj în localitatea Frata, (jud. Cluj), ce a avut loc în data de 23 octombrie, cu ocazia comemorării a 100 de ani de la nașterea IPSS Ioan Ploscaru, unde a fost dezvelit un bust al Înalt Preasfinţiei Sale în curtea bisericii greco-catolice; • La propunerea tinerilor din filiala ASTRU „Coborârea Sfântului Spirit” Lugoj, în cadrul „Zilelor Acţiunii Catolice”, în zilele de 20 respectiv 23 octombrie a.c. a avut loc în catedrala din Lugoj și în parohia Lugoj III, proiecţia documentarului „Memorialistică – convorbiri cu IPSS Ioan Ploscaru”, realizat de studioul TVR-Timișoara în anul 1994; • În data 19 noiembrie – data nașterii IPSS Ioan Ploscaru – va avea loc la Catedrala „Coborârea Sfântului Spirit” din Lugoj o Sfânta Liturghie solemnă urmată de expuneri, conferinţe, rugăciune. Tot în această zi în cimitirul greco-catolic din oraș, se va oficia un Parastas de pomenire la mormântul IPSS Ioan.mormântul IPS Ioan.

Mons. Angelo a vorbit clerului despre problema proiectelor pentru construcţii și reparaţii de biserici. Mons. Ioan Chișărau, asistent spiritual eparhial al „Reuniunii mariane”, a prezentat clerului eparhial activitatea Reuniunii Mariane.

Tot în cadrul acestei întâlniri, au fost reînnoite deciziile de numire pentru diferite funcţii; totodată s-au anunţat și noi decizii de numiri. S-a reconfirmat Consiliul Prezbiteral. De-asemenea s-au colectat date și fotografii pentru întocmirea Șematismului Eparhiei de Lugoj. S-a vorbit ulterior despre importanta pelerinajelor eparhiale de la Scăiuș, Câmpul lui Neag și Radna. Au fost amintite vizite canonice efectuate de Preasfinţia Sa, unele cu ocazia sfinţirii unor biserici, cum ar fi la Arad-Micălaca, Uricani, Hitiaș.

29 octomBrie SărBătoare în comunitatea Surorilor BaZiliene de la lugoJ Pentru comunitatea Surorilor Baziliene de la Lugoj, ziua de sâmbătă, 29 octombrie 2011, a fost o zi de binecuvântare și de bucurie, cu ocazia primirii a celor 11 noi membri terţiari bazilieni. Pentru această sărbătoare, sr. Laurenţia, OSBM, responsabilă de terţiarii bazilieni la Lugoj, a organizat o zi de reculegere, la care au participat și alţi membri terţiari. Astfel, încă de dimineaţă, s-au întâlnit la casa memorială „IPS Ioan Ploscaru”, unde pr. prot. on. Ioan Pop, parohul catedralei, a ţinut o meditaţie despre iubire. A subliniat faptul că iubirea este cea mai înaltă virtute a creștinului, prin care suntem chemaţi să îl iubim pe Dumnezeu și pe aproapele după porunca lui Isus. A amintit că Papa Benedict al XVI-lea, chiar la începutul pontificatului său, a scris Enciclica „Deus caritas est”, în care explică atât de frumos virtutea iubirii care nu este trăită la înalta ei valoare. În încheiere, a vorbit despre Sf. Anastasia Romana, sărbătorită în calendarul bizantin chiar în ziua de 29 octombrie, care din iubire pentru Dumnezeu, cu multă demnitate și seninătate, s-a lăsat chinuită și umilită de călăii săi până la martiriu. A urmat un moment de reflecţie și de silenţiu, timp în care preoţii prezenţi au stat la dispoziţia celor care au avut nevoie de Sacramentul Spovezii. La ora prânzului a urmat Sfânta Liturghie, celebrată în camera unde a locuit, s-a rugat și a celebrat atâtea Sfinte Liturghii IPS Ioan Ploscaru, de pie memorie. Sfânta Liturghie a fost celebrată de pr. Pop și de pr. Vasile Borda, paroh la Jebel, chiar pe masa pe care a celebrat IPS Ploscaru. Sr. Rafaela, OSBM, a condus răspunsurile la Sfânta Liturghie.

10

septembrie - octombrie 2011

După mai multe momente de rugăciune a avut loc și o agapă fraternă, pregătită cu multă generozitate de către terţiarele baziliene, după care pr. Vasile Borda a ţinut o meditaţie cu tema: „Căutaţi mai întâi împărăţia Lui, și toate acestea se vor adăuga vouă” (Luca 12,31). Părintele a pornit de la textul cu omul bogat căruia i-a rodit ţarina și a spart hambarele pentru a face altele mai mari. El a arătat că folosirea bunurilor nu este păcat, dar trebuie făcută cu chibzuinţă. Să nu ne îngrijim excesiv de cele necesare vieţii noastre trupești, îmbrăcămintea și hrana, pentru că cel care se va încrede în Dumnezeu și îl va pune pe Dumnezeu în centrul vieţii Sale, va primi însutit. Grija lui Dumnezeu este pentru toate creaturile: căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu iar celelalte se vor adăuga vouă. Citându-l pe Sf. Pavel, părintele a îndemnat la a folosi lucrurile ca și cum nu le-am avea. A invitat grupul să facă din Dumnezeu comoara inimii lor, prin rugăciune, meditaţie, participarea deasă la Sfintele Sacramente, viaţa practică de zi cu zi și prin împărtășirea bucuriei și a vieţii trăite cu Dumnezeu aproapelui.

Sr. Laurenţia a vorbit grupului despre Sf. Vasile cel Mare, despre dorinţa lui arzătoare de a-l cunoaște pe Dumnezeu și de a se sfinţi, dar nu singur, ci împreună cu alţii, ceea ce l-a făcut să fondeze viaţa de comunitate, „fraternitatea”. A amintit membrilor terţiari îndatoririle lor de a trăi cu fidelitate și conștiinciozitate poruncile lui Dumnezeu, iubirea faţă de Dumnezeu și de aproapele în diversele ei forme, atât de bine subliniată de Sf. Vasile cel Mare. Întreg grupul s-a îndreptat apoi spre Mănăstirea Nașterea Sf. Fecioare Maria a surorilor baziliene, pentru rugăciunea Vecerniei, în cadrul căreia a avut loc primirea noilor membri terţiari de către PS Alexandru Mesian, Episcop de Lugoj, și de Superioara Provincială Maica Valentina Hădărău, OSBM. După rostirea angajamentului, PS Alexandru a înmânat noilor membri cruciuliţe și diplome. Terţiarii mai vechi și-au reînnoit angajamentul în faţa altarului, după care au primit și dânșii diplome.

La sfârșitul Vecerniei, PS Alexandru a vorbit despre rolul important al laicilor în Biserică. A amintit de surorile baziliene, care sunt implicate în diferite activităţi la Lugoj, deși sunt puţine, dar și apostolatul lor în alte comunităţi ale provinciei și în lume. Preasfinţitul a mulţumit Maicii Valentina Hădărău, Superioara Provincială a Surorilor Baziliene, care a venit la această frumoasă ceremonie. În cele din urmă, Maica Valentina a mulţumit PS Alexandru care a răspuns invitaţiei surorilor și a binevoit să participe la această sărbătoare a comunităţii, a mulţumit de asemenea pr. Ovidiu Rănescu, care a celebrat Vecernia, sorei Laurenţia care se ocupă de formarea membrilor terţiari și care a organizat sărbătoarea, surorilor comunităţii și nu în ultimul rând a mulţumit membrilor terţiari care au avut curajul să se angajeze pentru ceva mai mult în trăirea vieţii creștine. După ce s-au făcut câteva fotografii în faţa grotei Preasfintei Fecioare din curtea mănăstirii, a urmat o agapă fraternă.

30 octomBrie Hirotonire de preot la lugoJ În Duminica a XXII-a după Rusalii, a bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr, la 30 octombrie 2011, în cadrul Sfintei Liturghii celebrate în Catedrala episcopală „Coborârea Spiritului Sfânt” din Lugoj, Preasfinţitul Episcop Alexandru Mesian a hirotonit un nou lucrător în via Domnului, un nou preot, pe diaconul Mirel Lucian Lazie. Este cel de-al 93-lea preot hirotonit de Preasfinţia Sa în cei 17 ani de păstorire a Eparhiei Lugojului. Tânărul Mirel Lucian Lazie este originar din localitatea Beliu, jud. Arad. A absolvit Facultatea de Teologie Greco-Catolică, departamentul Teologie-Pastorală Oradea și este căsătorit.

La masa altarului alături de PS Alexandru s-au aflat Mons. Angelo-Narcis Pop, Vicar general al Eparhiei de Lugoj, pr. Dănuţ Ciuban, protopop de Chișineu-Criș, pr. Ioan Cosmin Fărcaș, paroh la Beliu, pr. Ioan Pop, parohul Catedralei, și pr. Ovidiu Rănescu, paroh la Șanoviţa. Răspunsurile liturgice au fost date de corul „Reînvierea” al Catedralei, dirijat de prof. Olimpia Drăgan. În cuvântul său de învăţătură, PS Alexandru, a vorbit pe marginea Evangheliei zilei, apoi l-a felicitat și încurajat pe tânărul preot nou hirotonit. Preasfinţia Sa i-a amintit rolul preotului pe care Cristos îl așteaptă de la noi. „Ca preot sunt obligaţiile de a vesti mesajul Evangheliei, de a celebra Sfânta Liturghie, de a administra celelalte Sacramente, de a ne ocupa de diferite categorii sociale de oameni”. A mai amintit faptul că deși Biserica trece de mai multă vreme printr-o criză privind vocaţiile la preoţie, în Eparhia de Lugoj în ultimii doi ani au fost hirotoniţi șase preoţi, în timp ce un preot a trecut la Domnul.

Părintele Lucian Mirel a mulţumit în primul rând bunului Dumnezeu pentru chemarea la preoţie, în al doilea rând Episcopului Alexandru pentru sprijinul acordat și încredinţarea darului preoţiei. A mulţumit părintelui Fărcaș, parohul din localitatea sa de origine, care au fost aproape de el în tot acest timp de formare a vocaţiei, și pr. protopop Dănuţ Ciuban.

Un gând aparte de mulţumită și recunoștinţă a avut pentru părinţii săi, precum și faţă de soţia sa și cei apropiaţi. Părintele Lucian Mirel are numire pentru parohia Ineu din protopopiatul Chișineu-Criș. În încheiere, preotul nou hirotonit a acordat binecuvântarea tuturor celor prezenţi, și apoi în parte fiecăruia începând cu ierarhul consacrator. La final, oaspeţii invitaţi au continuat bucuria la reședinţa Episcopiei grecocatolice printr-o agapă fraternă. septembrie - octombrie 2011

11

EVENIMENTE IMPORTANTE

din biserica românĂ unitĂ

8 SeptemBrie in memoriam – Sora maria erneSta, cmd În dimineaţa Sărbătorii Naşterii Maicii Domnului, 8 septembrie 2011, a trecut la Domnul sora Maria Ernesta din Congregaţia Surorilor Maicii Domnului (CMD), neostenită slujitoare a Preasfintei Fecioare, care, atât în timpul prigoanei comuniste, cât şi în libertate, a pregătit copii şi tineri pentru primirea Sfintelor Sacramente, a condus multe suflete în lumina credinţei şi mai ales şi-a oferit în totalitate viaţa şi suferinţa în folosul Bisericii lui Hristos. Slujba înmormântării a fost celebrată în dimineaţa de 10 septembrie la Mănăstirea Maicii Domnului din Cluj, în prezenţa surorilor CMD şi a familiei îndoliate, de către PS Florentin Crihălmeanu, Episcop de Cluj-Gherla, împreună cu 8 preoţi, între care pr. Ioan Mitrofan din Blaj, pr. Ovidiu Dobrin din Alba-Iulia, pr. Mihai Orban, reprezentant al Societăţii lui Isus şi pr. Arieşan Grigore din Ordinul Sf. Vasile cel Mare.

Pr. Cristian David, capelan al Mănăstirii, a dat citire unei scurte biografii a celei care a fost sora Maria Ernesta – Maria Oancea: „S-a născut la 16 martie 1924 în satul Dumitra, jud. Alba… În 7 ianuarie 1939, a intrat, ca şi candidată, în Congregaţia Surorilor Maicii Domnului… A intrat în postulatură în 2 februarie 1943 la Blaj, unde a fost înveşmântată la 15 august”. După ce, în perioada de clandestinitate a Bisericii, a fost închisă la Securitate, şi apoi îndelung urmărită datorită activităţii intense în Biserica Greco-Catolică clandestină, „a avut o bogată activitate didactică şi catehetică, la Alba-Iulia şi alte localităţi… În anul 2004 s-a îmbolnăvit de leucemie, o vreme a fost în comă, dar şi-a revenit şi şi-a exprimat dorinţa de a se muta în Mănăstirea CMD din Cluj recent sfinţită, ‘pentru a muri în mijlocul surorilor’ – după cum s-a exprimat dânsa… Din luna iulie 2011 starea de sănătate i s-a înrăutăţit. A fost un exemplu în modul în care şi-a asumat voinţa lui Dumnezeu în purtarea crucii acestei suferinţe, fiind foarte lucidă şi oferind fiecare clipă pentru mântuirea sufletelor, pentru persoanele consacrate şi pentru preoţi. A fost deosebit de discretă în ceea ce priveşte suferinţa sa. S-a stins în dimineaţa hramului Mănăstirii, la 8 septembrie 2011, la Naşterea Maicii Domnului, înconjurată de surori şi emanând multă pace”.

Pr. Ovidiu Dobrin de la parohia din Alba-Iulia a dat citire unui „gând la catafalcul sorei Ernesta”, din partea Preasfinţiei Sale Virgil Bercea, Episcop de Oradea: „A fost o femeie extraordinară, călugăriţă şi profesoară. A iubit călugăria cu pasiune desăvârşită iar rugăciunea făcea parte din fiinţa dânsei… Pe mine m-a ajutat foarte mult să mă deschid către lume, să apreciez pe orice persoană pentru calităţile ei, să nu pun foarte mult accent pe defectele celuilalt şi să apreciez persoana în totalitatea sa. Sora Ernesta, o femeie înţeleaptă, o călugăriţă curajoasă, o profesoară cu har. A făcut parte din istoria recentă a Bisericii noastre din timpul persecuţiei. Securitatea a hărţuit-o tot timpul, dar niciodată nu a cedat. A ştiut să apere credinţa şi valorile fundamentale cu dârzenie şi curaj, pentru că, educată fiind, cunoştea adevărul şi şi-a argumentat totul pe baze teologice, istorice şi ştiinţifice. O femeie credibilă care a cultivat relaţiile dintre surori, dar şi raporturile cu intelectualii şi alte persoane, cu mult respect şi delicateţe. (…) Vă mulţumim pentru tot. Sora Ernesta, Bunul Dumnezeu să vă ierte, să vă facă parte cu drepţii şi să vă odihnească în pace”.

Preacuvioasa Maică Paula, superioara generală a Congregaţiei Maicii Domnului, a dat în continuare citire mesajului Preasfinţiei Sale Mihai Frăţilă, Episcop auxiliar de Alba-Iulia şi Făgăraş, Vicarul Bucureştilor: „Sora Ernesta a ştiut să însumeze în fibra sa interioară nu numai rugăciunea, ci şi apostolatul. Un apostolat care, nu de puţine ori, a costat-o persecuţia şi dispreţul celor care au slujit idolatria minciunii, dar şi al acelora dintre noi care au preferat o apartenenţă la Hristos semnată de comoditatea unui simplu exerciţiu ritual mângâietor… În ultimul timp se resemnase la unicul adevăr pe care-l mai putea verifica: acela că suferinţa, era, de fapt, o continuare necesară a acelui zel de credinţă în care crescuse şi lucrase. Fericită că mulţi o purtau în suflet, că îi treceau pragul, că preţul de sânge nu fusese plătit în zadar, trăia o voioşie impresionantă zidită pe speranţa că Hristos este totul. Spirit realist, atentă la riscurile şi rănile Bisericii de astăzi, sora Ernesta ne lasă astfel un mesaj de încredere în bucuria de a fi şi a rămâne fii predilecţi ai Maicii Preacurate. (…) Soră Ernesta, Domnul Dumnezeu, pe care L-ai

12

septembrie - octombrie 2011

iubit, care te-a chemat din glia ţăranilor Dumitrei şi te-a făcut lumină atâtor suflete, să îţi fie parte în veşnicie alături de aceia pe care i-ai cunoscut şi pe care Biserica speră şi se roagă să îi poată proclama în curând la cinstea altarelor. În veci pomenirea ei, Dumnezeu să o odihnească în pace!” În încheiere, PS Florentin a rostit un cuvânt de mulţumire şi bun-rămas, prezentând şi primul rod al „meritelor suferinţelor şi rugăciunilor Sorei Ernesta” – semnul comuniunii şi al apropierii dintre culte prin prezenţa Înalt Preasfinţiei Sale Andrei Andreicuţ, Arhiepiscopul ortodox al Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, la Sfânta Liturghie celebrată în capela Mănăstirii CMD, în seara de 9 septembrie, pentru sufletul celei trecute la Domnul.

Pornind de la Evanghelia zilei precedente, despre sămânţa care a fost aruncată în pământul cel bun şi a rodit însutit, PS Florentin a spus: „Această sămânţă se aşează acum în pământ, pentru ca să rodească însutit în har mijlocitor. Şi pentru ca să citim ‘semnele timpurilor’ împreună, putem spune că deja am primit, în ziua de ieri, un prim semn al acestei mijlociri, pentru că la Sfânta Liturghie celebrată ieri, la catafalc, în capela Mănăstirii, a participat şi Înalt Preasfinţitul Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei – a fost un prim semn al mijlocirii în rugăciune a cuvioasei surori de care ne-am despărţit în ziua de sărbătoare a Naşterii Maicii Domnului, un prim semn de apropiere, un prim semn de comuniune cu Arhiereul Bisericii Ortodoxe din urbea noastră. Îi mulţumim pentru această primă mijlocire”.

Episcopul a mai vorbit despre „ultimul moment de rugăciune la căpătâiul cuvioasei surori, în ziua de 7 septembrie dupăamiaza, după Vecernia marii sărbători, fiind deja în Sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului în care, de fapt, Dumnezeu a rânduit să se nască sufletul cuvioasei surori Maria Ernesta pentru a treia oară, ultima şi definitiva naştere spre viaţa veşnică. După momentul rugăciunii şi binecuvântarea rânduită, printre fraze pe care deja boala şi neputinţa le făcea greu de înţeles, a fost o frază pe care a rostit-o de sfârşit şi pe care, cu ajutorul părintelui capelan, am înţeles-o clar şi am înţeles cât de limpede şi liberă era în acele momente, în pofida neputinţei trupeşti. Preacuvioasa soră Ernesta a spus cu voce clară: ‘Dumnezeu să vă dea să vă bucuraţi de meritele suferinţelor mele’. A fost, într-adevăr, un semn al ofertei, al abandonului, al jertfei, al libertăţii interioare până la sfârşit. Acest ultim exemplu merită să îl reţinem cu toţii şi să ne ajute Bunul Dumnezeu să îl putem şi urma”.

14-15 octomBrie SimpoZionul internaţional ecumenic „Familia Şi Binele comun” Personalităţi din sferele religiei şi ale ştiinţei s-au reunit pentru două zile, vineri şi sâmbătă, 14-15 octombrie 2011, în Aula Magna a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj, pentru a aborda în cadrul unor discuţii şi prin comunicări ştiinţifice tema „Familiei”, în cadrul Simpozionului Internaţional Ecumenic „Familia şi binele comun”. Acţiunea îşi are originea în colaborarea dintre Institutul pontifical Papa Ioan Paul al IIlea de studii despre căsătorie şi familie din Roma, Facultăţile de Teologie din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai şi Eparhia greco-catolică de Cluj-Gherla.

Tema simpozionului, „Familia şi binele comun”, a fost aleasă având în vedere că în Eparhia de Cluj-Gherla şi în anumite Dieceze romano-catolice s-a ales Anul pastoral 2011 ca an dedicat familiei, precum şi faptul că Biserica Ortodoxă Română şi-a propus aprofundarea temelor „Căsătoria şi Botezul”.

La lucrările Simpozionului a participat şi PS Alexandru Mesian, Episcop de Lugoj, care, la finalul primei sesiuni de comunicări, a avut o intervenţie în care a atras atenţia asupra crizei morale care se manifestă astăzi în societate şi al cărei remediu ar putea fi o mai bună educaţie a familiilor în spiritul dragostei şi al carităţii creştine.

Fiecare sesiune de prezentări s-a încheiat prin discuţii, s-au pus întrebări, s-au exprimat opinii şi aprecieri. În Aula Magna au fost prezenţi studenţi, persoane consacrate, preoţi, credincioşi laici. Atmosfera generală a fost de entuziasm, interes din partea auditoriului, generozitate din partea profesorilor conferenţiari care au prezentat imaginea familiei ca „un bine necesar pentru popoare, un fundament indispensabil pentru societate, un tezaur mare al soţilor pe durata întregii vieţi şi un bine de neînlocuit pentru copii, din care deducem binele pe care familia îl reprezintă pentru societatea umană în general” (Papa Benedict al XVI-lea).

14-15 octomBrie a ŞaSea ediţie a SimpoZionului „Şcoala ardeleană” În perioada 14-15 octombrie 2011 s-a desfăşurat la sediul Bibliotecii Judeţene „Gheorghe Şincai” din Oradea cea de-a şasea ediţie a Simpozionului „Şcoala Ardeleană”. Simpozionul a fost organizat de către Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică de Oradea, în colaborare cu Facultatea de Teologie Greco-Catolică din Oradea, Asociaţia “Episcop Vasile septembrie - octombrie 2011

13

Aftenie”, Primăria Municipiului Oradea şi Biblioteca Judeţeană „Gheorghe Şincai”.

Lucrările au început vineri, 14 octombrie 2011, de la ora 16:30, cu un preambul bibliofil, şi anume vernisajul expoziţiei „Şematisme şi calendare în colecţiile Bibliotecii Judeţene ‘Gheorghe Şincai’ Bihor”, expoziţie prezentată de către dr. Silviu Sana. Apoi, în Sala Amfiteatru a luat cuvântul Preasfinţitul Virgil Bercea, care a prezentat trei dintre cărţile lansate, şi anume: Ioan. F. Pop, „Tăceri de la margine”, Cluj-Napoca, 2011 şi „Poemele absenţei”, Cluj-Napoca, 2011; Cornel Tatai-Baltă şi Ioan Fărcaş, „Iconostasul Catedralei Greco-Catolice ‘Sfânta Treime’ din Blaj (sec. XVIII)”, Alba Iulia, 2011; Ioan Rus, „Icoana pământului sau carte de geografie”, Blaj, 1842, ediţie îngrijită de dr. Florica – Elisabeta Nuţiu, dr. Elena – Doina Horhoi, pr. dr. Adrian Podar. Au urmat o serie de conferinţe la secţiunea Repere fundamentale.

Sâmbătă, 15 octombrie 2011, de la ora 09:30, lucrările au continuat pe două secţiuni: Şcoala Ardeleană, moderată de conf. univ. dr. Ovidiu Ghitta, au fost prezentate următoarele lucrări şi secţiunea Istoria culturii şi a bisericii, moderată de către prof. univ. dr. Remus Câmpeanu. La lucrările simpozionului au participat din eparhia de Lugoj Drd. Sergiu Soica, care a prezentat lucrarea cu titlul: “Itinerarul elitelor Bisericii Greco-Catolice din Banat în timpul regimului comunist”, şi teol. Raimondo Mario Rupp, care a prezentat comunicarea cu titlul: „Eparhia de Lugoj după căderea comunismului în Romania”.

La finalul conferinţelor au avut loc o serie de discuţii. Între altele, s-a analizat oportunitatea ca volumul editat cu ocazia acestui simpozion să fie conceput într-o manieră deosebită în ceea ce priveşte conţinutul şi valoarea materialelor cuprinse.

18-20 octomBrie SeSiunea de toamnă a Sinodului Bru

În perioada 18-20 octombrie 2011 la sediul Arhiepiscopiei Majore din Blaj s-au desfăşurat lucrările sesiunii de toamnă a Sinodului Episcopilor Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică. Au participat membri Sinodului: Preafericitul Părinte Lucian Mureşan, Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică; Preasfinţitul Virgil Bercea, Episcop de Oradea; Preasfinţitul Florentin Crihălmeanu, Episcop de Cluj-Gherla; Preasfinţitul Alexandru Mesian, Episcop de Lugoj; Preasfinţitul John Michael Botean, Episcop de St. George în Canton, Ohio (SUA); Preasfinţitul Vasile Bizău, Episcop de Maramureş; Preasfinţitul Mihai Frăţilă, Episcop auxiliar de Alba Iulia şi Făgăraş, vicar de Bucureşti. Sinodul a început în dupămasa zilei de 18 octombrie prin celebrarea unui Te Deum în Catedrala din Blaj.

La deschiderea lucrărilor s-a redactat şi s-a trimis o scrisoare credincioşilor greco-catolici prin care se cere acestora să îşi manifeste deschis apartenenţa confesională în cadrul recensământului persoanelor care urmează să aibă loc în România. Pe ordinea de zi a Sinodului s-au regăsit teme cu caracter administrativ, pastoral, dar şi chestiuni educative, liturgice, ecumenice şi altele: • a fost prezentat raportul asupra situaţiei pastoral-misionare a credincioşilor din Canada şi SUA; • a fost prezentat raportul Comisiei Sinodale Sociale referitor la conferinţa Voluntariatul-Slujirea aproapelui, slujirea lui Dumnezeu; • s-a analizat situaţia credincioşilor care se găsesc în diaspora Occidentală; • s-a analizat chestiunea referitoare la redactarea manualelor de religie şi a stadiului de revizuire al cărţilor de cult; • s-a analizat scrisoarea Preafericirii Sale Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române privind reluarea dialogului

14

septembrie - octombrie 2011

dintre Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică; • s-a întocmit calendarul provizoriu pentru marcarea centenarului naşterii Cardinalului Alexandru Todea (5 iunie 1912, + 22 mai 2002).

Toate temele discutate au termene de rezolvare în perioada imediat următoare. Sinodul şi-a încheiat lucrările cu celebrarea Sfintei Euharistii în Catedrala „Sfânta Treime” din Blaj, avândul ca Protos pe PS John Michael Botean, Arhiereii împărtăşind o binecuvântare tuturor credincioşilor Bisericii noastre. S-a stabilit ca următoarea sesiune ordinară a Sinodului să aibă loc în perioada 5-7 iunie 2012 la Blaj. Înaintea începerii lucrărilor membrii Sinodului vor participa la Reghin la evenimentele ocazionate de aniversarea centenarului naşterii Cardinalului Alexandru Todea.

21 octomBrie urări de la mulți ani adreSate maJeStăţii Sale regele miHai Preafericitul Lucian, Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite, Greco-Catolice, şi Arhiepiscop şi Mitropolit de Alba-Iulia şi Făgăraş, a semnat pe 21 octombrie la Blaj un mesaj adresat „Majestăţii Sale Regele Mihai I al României”. PS Mihai, Vicarul Bucureştilor, a transmis personal mesajul PF Lucian la întâlnirea pe care a avut-o cu regele Mihai duminică, 23 octombrie.

Redăm în continuare textul mesajului: Sărbătoarea aniversară a celor 90 de ani ai Majestăţii Voastre inspiră întregii Biserici Române Unite, Greco-Catolice, şi mie personal, gratitudinea pentru darul Cerului arătat în viaţa şi slujirea nobilă a Regelui nostru.

Regele s-a oferit pe deplin, în bucurie, dar şi suferinţă, patriei şi neamului românesc. Celebrăm aşadar darul Său special pentru istoria adevărată pe care numai Dumnezeu o poate recunoaşte şi răsplăti întru pomenirile veşniciei sale.

Cu această convingere pentru darul Domnului în augusta Majestăţii Voastre persoane, dăm mulţumită Cerului pentru exemplul de nobleţe şi verticalitate al Majestăţii Voastre, mulţumindu-Vă că în această mărturie de viaţă am putut contempla demnitatea creştină, consemnată patriei şi nouă tuturor alături de adevărul libertăţii, al perseverenţei şi al cinstei.

Rugându-Vă, Majestate, să primiţi sincere şi cordiale felicitări pentru acest Jubileu al Majestăţii Voastre, profit de ocazie să Vă asigur de rugăciunile noastre precum şi de sentimentele noastre de respect şi devoţiune. La mulţi şi fericiţi ani! + LUCIAN 23 octomBrie BuStul arHiepiScopului ioan ploScaru la Frata PS Alexandru Mesian, Episcop de Lugoj, şi PS Florentin Crihălmeanu, Episcop de Cluj-Gherla, au participat în ziua de 23 octombrie 2011, în parohia Frata, la comemorarea Arhiepiscopului Ioan Ploscaru, de la a cărui naştere se împlinesc 100 de ani. Cu acest prilej, în localitatea de origine a celui care a fost Arhiereu grecocatolic mărturisitor al credinţei în închisorile comuniste timp de 15 ani şi apoi, cu forţele reînnoite, deschizător de drumuri pentru Biserica ieşită la lumină, a fost dezvelit un bust al Preasfinţitului Ioan Ploscaru în curtea bisericii greco-catolice, ca semn al prezenţei vrednicului Arhiereu în memoria şi în sufletele urmaşilor săi.

Locuitori din Frata şi împrejurimi, invitaţi din Eparhia de Cluj-Gherla şi din Eparhia de Lugoj, preoţi, studenţi teologi, persoane consacrate din Ordinul Sfântul Vasile cel Mare şi din Congregaţia Surorilor Maicii Domnului s-au adunat în număr mare pentru a participa la Sfânta Liturghie arhierească celebrată de cei doi Ierarhi, urmată de rugăciunea de binecuvântare a statuii Arhiereului. Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corul Angeli din Cluj, dirijat de prof. Angela David. În cadrul predicii la Sfânta Liturghie, PS Florentin a rostit câteva cuvinte despre personalitatea Preasfinţitului Ioan Ploscaru, amintind că a fost timp de peste doi ani închis singur într-o celulă, în penitenciarul de la Sighet. „Cum era obiceiul, el a sărutat zăvorul şi uşa celulei în care se afla şi şi-a propus nu numai să nu se separe de Hristos, să nu devină un răzvrătit împotriva sorţii atât de crude, ci, dimpotrivă, şi-a propus un program spiritual mult mai intens”. „Recita pe de rost zilnic toate rugăciunile pe care şi le amintea, recita şi din textul Liturghiei, îşi făcea zilnic meditaţia şi programul rânduit şi adeseori această meditaţie se transforma în contemplaţie şi apoi lua forma unor versuri. Astfel, la ieşirea din detenţie pentru scurtă vreme, a reuşit să aştearnă pe hârtie cele 96 de poezii compuse pe file de memorie (căci nu avea nici creion şi nici hârtie), versuri care astăzi stau la dispoziţia tuturor în volumul ‘Cruci de gratii’. Sunt atât versuri cu profundă semnificaţie biblică, cât şi momente de contemplaţie – un păianjen, o rândunică, un gândac puteau deveni subiecte de contemplaţie pentru un om al lui Dumnezeu pentru care totul se lega de Dumnezeu. Pe drept cuvânt se poate spune că a transformat celula rece şi întunecată şi umedă a închisorii într-o catedrală”.

Celebrarea liturgică în biserica parohială din Frata a fost urmată de parastasul de pomenire pentru odihna sufletului IPS Ioan Ploscaru. După rugăciune, PS Alexandru Mesian, care i-a fost Arhiepiscopului Episcop coadjutor, a rostit cu emoţie o mărturie despre cel pe care l-a cunoscut îndeaproape: „Preasfinţitul Ploscaru a fost Episcop de Lugoj, numărând 50 de ani ca Episcop – lucru deosebit de rar. A fost hirotonit preot la vârsta de 22 de ani, iar la vârsta de 37 de ani deja a fost consacrat în secret, la Nunţiatura Apostolică din Bucureşti, Episcop în clandestinitate, ştiind că în acel timp a fi Episcop însemna să accepţi martiriul. Într-adevăr, împreună cu ceilalţi 11 Episcopi ai Bisericii Române Unite, în curând şi-a creat un drum prin închisori, septembrie - octombrie 2011

15

pentru motivul că era greco-catolic. Arhiepiscopul Ioan Ploscaru a stat în închisori 15 ani şi a fost Episcop în clandestinitate 26 de ani: din 1964 până în 1990, când s-a prăbuşit sistemul comunist şi a avut bucuria să vadă învierea Bisericii, când a reorganizat Biserica în libertate”. „Eu l-am cunoscut pe Preasfinţitul în ultimii 30 de ani de viaţă şi l-am vizitat unde se afla împreună cu pr. Dumitru Sălăjean care i-a fost şi vicar general mai ales în clandestinitate. Mai târziu, în anul 1994, Sfântul Părinte m-a numit Episcop, special cu destinaţie de Episcop coadjutor al Preasfinţitului Ploscaru, care atunci deja avea 83 de ani, şi a urmat o perioadă deosebit de frumoasă până când a trecut la Domnul, în 31 iulie 1998”. PS Alexandru şi-a încheiat cuvântul menţionând că vizita în Frata se înscrie în programul Anului Jubiliar al Arhiepiscopului Ioan Ploscaru, organizat de Episcopia de Lugoj, care a cuprins mai multe evenimente ce vor culmina cu cel din 19 noiembrie, data naşterii IPS Ploscaru, când la Catedrala din Lugoj va fi celebrată o Liturghie solemnă urmată de expuneri, conferinţe, rugăciune.

Pr. Daniel Avram, consilier eparhial, a dat citire unei predici autobiografice rostită de Preasfinţitul Ploscaru în Catedrala greco-catolică a Lugojului, la data de 30 noiembrie 1991, cu ocazia împlinirii a 80 de ani de viaţă. După celebrarea liturgică şi parastasul de pomenire, a urmat binecuvântarea bustului de către PS Florentin şi PS Alexandru, curtea bisericii devenind neîncăpătoare pentru mulţimea credincioşilor. La încheierea evenimentului, pr. paroh Gavrilă Pleş a rostit un cuvânt de mulţumire în care a arătat că „era o datorie a noastră şi a mea ca şi paroh al acestei parohii să facem bustul Preasfinţitului Ploscaru, cu atât mai mult cu cât Preasfinţia Sa este şi ctitor al acestei biserici unde astăzi am celebrat Sfânta Liturghie şi unde noi, credincioşii greco-catolici din Frata, ne desfăşurăm activitatea religioasă. Fie ca memoria lui să rămână de-a pururi binecuvântată şi fie ca mărturia lui de credinţă să rămână pentru toţi un exemplu”.

27-30 octomBrie curS de Formare cu tema: acţionăm reSponSaBil în ac (acțiunea catolică) În perioada 27-30 octombrie 2011, a avut loc la Centrul Manresa din Cluj-Napoca cursul de formare cu tema „Acţionăm responsABIL în AC” şi motoul „În dar aţi primit, în dar să daţi” (Matei 10,8), organizat de Federaţia Acţiunea Catolică din România (ACRO) şi coordonat de echipa naţională a sectorului tineri. Acest curs de formare s-a adresat responsabililor sectorului tineri din Acţiunea Catolică din Diecezele şi Eparhiile unde aceasta este prezentă, cu intenţia de a fi o ocazie de formare în domeniul mobilizării de resurse din comunitate şi de cunoaştere a metodelor de strângere de fonduri, aflăm de pe situl ActiuneaCatolica.ro. La curs au participat 25 tineri responsabili din cele cinci asociaţii membre ale Acţiunii Catolice din România: AC Iaşi, ASTRU Blaj, ASTRU Cluj, ASTRU eparhial Lugoj, ASTRU Oradea, precum şi echipa sectorului tineri. Din partea ASTRU-lui Eparhial Lugoj au participat tinerii: Costel şi Ana-Maria Borhan, (Lugoj), Sorina Marcu şi Iulia Albu (Cugir).

Invitaţii au fost Codruţa Fernea, secretar general al Acţiunii Catolice din România, şi Adela Ghiţulescu, director executiv Caritas eparhial Oradea.

Cursul a început joi seara cu salutul vicepreşedintei sectorului tineri, Crina Horvat, al asistentului spiritual al sectorului tineri, pr. Iuliu Muntean, al preşedintei ACRO, Oana Tuduce şi al asistentului spiritual general, pr. Felix Roca şi prezentarea membrilor echipei sectorului tineri. A urmat un moment de cunoaştere, seara încheindu-se cu un moment de rugăciune.

Ziua de vineri s-a deschis cu rugăciunea Laudelor, după care s-a desfăşurat prima sesiune formativă introductivă în atragerea de fonduri, susţinută de Codruţa Fernea. În cadrul acestei sesiuni s-au prezentat noţiunile introductive în mobilizarea de resurse şi elementele unei campanii pentru strângeri de fonduri. După prezentarea unei baze teoretice, tinerii participanţi, împărţiţi pe asociaţii, au avut posibilitatea să aplice cele învăţate organizând o campanie de strângere de fonduri pentru un proiect stabilit de ei. Seara, pr. Iuliu Muntean a celebrat Sfânta Liturghie în rit bizantin, în cadrul căreia s-au aşezat pe altar toate realizările şi munca desfăşurată pe parcursul zilei. A urmat Târgul AC, la care a participat şi PS Florentin Crihălmeanu, Episcop greco-catolic de Cluj-Gherla. Participanţii au avut la dispoziţie timp pentru a pregăti o prezentare asociaţiei pe care o reprezintă. Rugăciunea de seară a încheiat şi ziua de vineri.

Ziua de sâmbătă a început cu rugăciunea de dimineaţă, urmată de o aplicaţie practică. Reprezentanţii asociaţiilor au avut ocazia să prezinte unui donator proiectele pe care le-au lucrat vineri. Au fost dezbătute apoi prezentările, evidenţiind punctele forte şi ce trebuie îmbunătăţit, urmând o sesiune în care s-au prezentat metodele de atragere de fonduri şi o sesiune de întrebări pentru cele două formatoare. A urmat celebrarea Sfintei Liturghii. Seara, participanţii au avut ocazia să participe la o „vânătoare de fonduri” prin Cluj-Napoca. Au primit o listă cu posibili donatori cărora să le propună o întâlnire în care să le prezinte proiectul lor. Tinerii responsabili au avut de ales cu ce posibil donator să se întâlnească şi să îl convingă să îi ajute în desfăşurarea proiectelor. Donatorii reprezentau asociaţii caritabile, religioase sau erau oameni de afaceri.

Duminică s-a participat la Sfânta Liturghie celebrată de pr. Felix Roca, iar la final fiecare participant a primit un simbol al întâlnirii. Un alt moment de formare a fost mobilizarea de resurse on-line, prin care s-au prezentat avantajele şi beneficiile siturilor web de socializare. Au urmat concluziile, moment în care participanţii au avut ocazia să împărtăşească impresii.

16

septembrie - octombrie 2011

DIN AGENDA VIITOARE

a episcopiei de lugoJ

3-6 noiemBrie Oradea: participare PS Alexandru Mesian la Sinodul Episcopilor Catolici Orientali din Europa; 12 noiemBrie Deva: întâlnire cu preşedinţii Reuniunilor Mariane din Eparhia de Lugoj; 13 noiemBrie Cărpiniş: sfinţirea unei noi biserici; 19 SeptemBrie Lugoj: aniversare 100 de ani de la naşterea ÎPSS Ioan Ploscaru; 22 SeptemBrie Blaj: întâlnirea responsabililor cu ecumenismul din diecezele şi eparhiile catolice din România;

12 decemBrie Lugoj, teatrul municipal: participare PS Alexandru la spectacolul religios-ecumenic cu actriţa Maia Morgenstern şi solistul Alexandru Morosan (violoncel); 18 decemBrie Lugoj: participare PS Alexandru la concertul de colinde susţinut de corul „Ion Vidu”; 20 decemBrie Lugoj: participare PS Alexandru la comemorarea martirilor lugojeni ai revoluţiei din decembrie 1989; 23-25 decemBrie Lugoj: participare PS Alexandru la diferite programe de Crăciun; 26 decemBrie Arad: vizită pastorală în a doua zi de Crăciun a PS Alexandru.

septembrie - octombrie 2011

17

caracteristicile

trupurilor înviate

Starea noastră după ce vom învia depinde de cum am trăit în viaţa pământească. Sfântul Ciril al Ierusalimului, în celebrele sale cateheze, afirma că toţi vom avea după înviere trupuri veşnice, însă nu toţi la fel. Dacă unul este drept, va primi un corp ceresc etern pentru a se putea mişca în mod demn între îngeri, însă, dacă cineva este păcătos, va primi un trup veşnic capabil de a suporta pedeapsa păcatelor pentru ca, arzând în focul veşnic, să nu se poată mistui.

Sfântul Augustin susţine, în conformitate cu credinţa Bisericii, că toate trupurile vor îmbrăca această incoruptibilitate, fără distincţie, însă specifică faptul că la cei condamnaţi incoruptibilitatea se va opune focului care consumă, iar la cei aleşi, „incoruptibilitatea va fi dublată de o transformare spirituală, care le va comunica calităţile copurilor glorificate”. Referitor la această incoruptibilitate, Sfântul Apostol Pavel face o precizare, şi anume că trupurile vor îmbrăca incoruptibilitatea nu însă printr-o distrugere, ci printr-o schimbare esenţială care-i va comunica omului o nouă manieră de a fi: „ Iată , vă spun un lucru tainic, noi nu toţi vom muri, dar toţi vom fi preschimbaţi într-o fărâmă de timp” (cf.1 Cor 15,51-52). condiția trupurilor înviate ale drepților Referitor la starea trupului înviat, Sf. Augustin mai afirmă că trupurile vor avea o integritate perfectă, degajată de orice defect. Toate părţile esenţiale ale corpului, toate organele ne vor fi conservate, iar infirmităţile vor fi suprimate. Întrebarea care apare este: Cum va fi trupul nostru înviat? , iar răspunsul nu poate face referire decât la umanitatea înviată a lui Isus, deoarece, după cum am mai afirmat, El este cauza şi modelul învierii noastre. „Patria noastră este în ceruri, de unde aşteptăm Mântuitorul, Domnul nostru Isus Cristos, care va transforma corpul nostru umil, făcându-l asemănător corpului său măreţ, prin puterea cu care este în stare să-şi spună toate”. (cf. Fil 3,20-21).

După Sfântul Toma de Aquino, proprietăţile omului înviat sunt trei: spiritualizarea, nemurirea și incoruptibilitatea.

Sfântul Paul în 1Cor. 15,44 afirmă că:„Este semănat un corp pământesc, învie un corp spiritual”. Însă faptul că vom avea un corp spiritual nu vrea să spună că aceasta ar fi o trecere la statutul spiritual în întregime, pentru că în acest caz nu ar mai fi corp. Spiritualizarea semnifică faptul că sufletul nu numai că va stăpâni în mod perfect trupul, dar puterile sufletului vor pătrunde şi însufleţi foarte profund materialitatea omului, adică prin înviere sufletul împărtăşeşte viaţa sa într-un mod desăvârşit corpului. Deci, va fi o corespondenţă desăvârşită între cele două: trup şi suflet.

Cea de-a doua caracteristică, nemurirea, este o consecinţă a spiritualizării trupului, deoarece sufletul fiind nemuritor îi comunică şi trupului această nemurire a sa.

Această caracteristică este confirmată de însuşi Domnul care le-a spus-o saduceilor când le-a explicat natura învierii: „dar nici nu mai pot muri, căci sunt ca îngerii…” (Lc.20,36).

Referindu-se la nemurire, Sf. Apostol Paul afirma în Corinteni că: „Această fiinţă pieritoare trebuie să îmbrace nepieirea, iar această fiinţă muritoare să îmbrace nemurirea. Când fiinţa

18

septembrie - octombrie 2011

aceasta pieritoare va fi îmbrăcat nemurirea, atunci se va împlini cuvântul scris. Moartea a fost cufundată în biruinţă.

Unde este biruinţa ta, moarte? Unde este ghimpele tău, moarte? (cf.1 Cor 15,53-55).

După înviere nici o realitate externă nu mai poate cauza moartea omului, nici a celui sfânt, nici a celui păcătos.

Altă proprietate a trupurilor celor înviaţi este incoruptibilitatea. Sf. Toma de Aquino afirmă că în statul înviat materia nu mai poate fi coruptă şi, de asemenea, după înviere materia, fiind glorificată haric, nu mai are nevoie nici de naştere, nici de mâncare sau băutură şi nici de a se odihni.

Pe lângă toate acestea, Sf. Toma mai adaugă încă una şi anume cea referitoare la reproducere. Referirile lui Isus la statul aparţinător omului înviat (cf.Mt.22,30), confirmând absenţa activităţilor procreatoare în cer, au fost înţelese câteodată ca şi indicaţii ale absenţei distincţiei sexuale între bărbat şi femeie în starea de înviaţi. Acesta este şi cazul lui Origene şi ai unor adepţi ai lui care au refuzat să accepte faptul că cei înviaţi vor păstra identitatea sexuală , iar această poziţie a lor a fost respinsă de Conciliul de la Constantinopol din 543.

Oricum majoritatea Părinţilor Bisericii au apărat susţinerea după înviere a distincţiei sexuale, pentru că acestea aparţin, conform povestirii creaţiei omului, şi însăşi naturii umane.

Aceste proprietăţi ale corpului înviat, după Sf. Toma, sunt împărtăşite de toţi, chiar şi de cei condamnaţi, adică de toţi oamenii care vor învia.

Pe lângă aceste proprietăţi ale corpului înviat, Sf. Toma mai aduce câteva precizări cu privire la starea celui înviat.

Astfel el se mai preocupă de organele trupului, oarecum şi de vârsta şi de înălţimea celui înviat.

Referindu-se la organele trupului, el susţine că cele care ne servesc, cum ar fi membrele, părul, unghiile, deoarece omul va învia în întreaga perfecţiune a naturii sale, şi acestea vor învia odată cu el. Conform lui Toma, dar şi unui bun număr de teologi, omul va învia la vârsta perfectă care, după Augustin, este în jurul a treizeci de ani. Iar referitor la înălţime, oamenii vor învia cu înălţimea lor particulară. Aceste caracteristici sunt valabile pentru toţi înviaţii, însă cei drepţi se vor bucura de încă câteva prerogative speciale.

Printre cele trei proprietăţi pe care le-am văzut deja, şi de care se bucură toţi cei care vor învia din morţi, drepţii, conform reflexiei lui Toma, se mai bucură de încă patru prerogative: nepătimirea, subtilitatea, agilitatea şi strălucirea. a) Nepătimirea Cartea Apocalipsei aplică aleşilor câteva texte profetice din timpurile mesianice. „Nu vor mai flămânzi, nici nu vor mai înseta, nici nu va mai cădea soarele peste ei şi nici o arșiță; Căci Mielul, Cel ce stă în mijlocul tronului, îi va paşte pe ei … şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor”.(Ap.7,1617; cfr.Is.49,10). Şi apoi : „nu va mai fi moarte; nici plângere, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi, căci cele dintâi au trecut.”

(Ap.21,4). Cu alte cuvinte, prezenţa corpului şi a materiei nu mai este ocazie de durere şi suferinţă, ci doar bucurie şi plinătate. Nepătimirea va fi urmarea faptului că omul trăieşte unit cu Dumnezeu. b) Subtilitatea Aceasta este capacitatea trupului înviat de a pătrunde

realităţile materiale, şi este o urmare a faptului că sufletul îi dăruieşte trupului calităţile sale. Ea poate fi înţeleasă în lumina apariţiilor lui Isus înviat, de exemplu, atunci când El lasă mormântul (cf.Mt.28,2 ş.u.) sau când intră în Cenacol fără a deschide uşile (cf.In.20, 19) şi pe care le-am analizat deja. Nu este vorba însă de o spiritualizare totală, pentru că umanitatea înviată a lui Isus este palpabilă şi vizibilă :”Vedeţi mâinile Mele şi picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi, că duhul nu are carne şi oase, precum Mă vedeţi pe Mine că am”.(Lc.24,39).Sfântul Toma o explică astfel: „după natura lui, trupul glorios este palpabil, însă prin forţa supranaturală poate deveni nepalpabil, când vrea”. c) Agilitatea Şi această calitate este consecinţa perfectei supuneri a trupului sufletului glorios şi plin de Dumnezeu. „Se seamănă între slăbiciune, înviază întru putere!” (1 Cor. 15,43). Ea constă în capacitatea trupului înviat de a se mişca cu uşurinţă şi de a fi în mai multe locuri deodată. „Dar cei care nădăjduiesc întru Domnul vor înnoi puterea lor, le vor creşte aripi ca ale vulturului; vor alerga şi nu-şi vor şti puterea, vor merge şi nu se vor obosi”. (Is. 40,31). d) Strălucirea În sfârşit, trupul înviat al dreptului este purificat de tot ceea ce este urât, infirm şi diform. Omul va intra într-un stat de splendoare perfectă care, după cum spune Sf. Toma, va fi efectul revărsării harului beatific şi în trup. Această caracteristică o întâlnim şi la profetul Daniel: „Şi cei înţelepţi vor lumina ca strălucirea cerului şi cei care vor fi îndemnat pe mulţi pe calea dreptăţii vor fi ca stelele în vecii vecilor.” (Dan.12,3).

Diverse manifestări ale acestei glorii sau străluciri trupeşti nu sunt necunoscute în Biblie : spre exemplu aceea a lui Moise pe Muntele Sinai. Moise „… nu ştia că faţa sa strălucea, pentru că grăise Dumnezeu cu el … toţi fiii lui Israel, văzând pe Moise că are faţa strălucitoare, s-au temut să se apropie de el”. (Ieş. 34, 29-30). De asemenea, Schimbarea la faţă a Domnului, „S-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina.” (Mt. 17,2). Acelaşi lucru i s-a întâmplat şi Sf. Apostol Paul, când „o lumină din cer, ca de fulger, l-a învăluit deodată” (Fapt.9,3). În sfârşit, în puţine fragmente ne dă o descriere Domnul : ”Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor.” (Mt. 13,43).

Sfântul Irineu în Adversus haereses afirmă referitor la această calitate, că cel care-L contemplă pe Dumnezeu este iluminat de Dumnezeu, vivificat şi astfel este făcut imortal, etern şi părtaş la strălucirea sa : „Căci după cum cei care văd lumina sunt în lumină şi participă la strălucirea ei, la fel cei care văd pe Dumnezeu sunt în Dumnezeu şi participă la strălucirea sa: însă, strălucirea lui Dumnezeu este vivificatoare. Cei care îl văd pe Dumnezeu vor avea parte de viaţă”.

condiţia trupurilor condamnaţilor

înviate

ale

Contrar drepţilor, pare raţional să afirmăm că cei condamnaţi vor fi pedepsiţi tocmai prin absenţa caracteristicilor pe care le au sfinţii din cer.

Referitor la starea celor condamnaţi Sf. Toma aduce câteva remarci speciale: a) vor învia fără nici o diformitate şi fără nici un defect provenind din firea firavă a omului. b) vor fi incoruptibili pentru că, dacă ar fi coruptibili, nu ar rezista la acţiunea focului etern. c) nu vor fi impasibili pentru că trebuie să sufere.

Pe lângă acestea, ei vor fi separaţi de Dumnezeu şi nu se vor bucura de lumină, deci trupurile lor vor fi întunecate.

Referitor la privarea condamnaţilor de lumină, Irineu afirmă că: „… tuturor acelora care se separă voluntar de El, le aplică pedeapsa pe care ei înșişi au ales-o. Însă înstrăinarea de Dumnezeu este moarte; separaţia de lumină este beznă …”.

De asemenea, ei vor suferi mult pentru că suferinţa omului înviat – separat însă pe veci de unicul său şi ultimul sfârşit care este Dumnezeu – se exprimă şi se simte cu atât mai mult mai perfect cu cât [trupul] este mai complet reconstituit. Totuşi, „deşi toţi sunt lipsiţi de vederea lui Dumnezeu, suferinţele lor vor fi mai mari sau mai mici după numărul şi gravitatea păcatelor lor”.

Ei nu se bucură de aceea nici de subtilitate şi nici de agilitate, iar acest lucru este confirmat şi de pilda bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr, unde aflăm din dialogul dintre cei doi că: „între noi şi voi a fost pusă o largă prăpastie, încât cei care ar vrea să treacă de aici la voi, să nu poată, şi nici de acolo la noi să nu păşească.” (Lc. 16,26). Deşi în acest episod nu este vorba de starea celor morţi şi înviaţi, ci doar despre cei care doar au murit şi şiau primit pedeapsa meritată, totuşi se vede clar că există diferenţe între cei drepţi şi cei păcătoşi.

Pe lângă aceste caracteristici ale condamnaţilor pe care le-am enumerat, mai există şi alte chinuri pe care le vor îndura osândiţii, şi anume: viermele remuşcării, precum şi oribila vedere a diavolului.

Viermele sau remuşcarea conştiinţei îi roade permanent, văzându-se privaţi de Dumnezeu şi de comuniunea cu îngerii, din vina lor: „Viermele acelora care s-au răzvrătit împotriva mea nu va muri, iar focul lor nu se va stinge.” (Is.66,24).

Iar oribila vedere a diavolului va consta în întreţinerea caznelor lor, pentru că: „văzând demonii se cunosc mai bine pe ei înşişi, adică propria diformitate, propria nelegiuire, care le-a meritat o vedere atât de oribilă”.

Deci, destinul osânditului este contrar destinului celui drept : moarte, beznă, separaţie şi aceasta nu din iniţiativa lui Dumnezeu, ci ca rezultat al liberei alegeri pe care Dumnezeu o respectă.

P. Remus Dobra septembrie - octombrie 2011

19

cum putem defini

credința

Putem spune că trăim într-o epocă ce are obsesia definiţiilor, a conceptualizării meticuloase. Doar ceea ce este bine definit este luat în seamă şi considerat real. Iată, marea pacoste a timpurilor moderne este faptul că existenţa a fost redusă la ceea ce poate fi definibil. Prin urmare, noi, creştinii suntem deseori puşi în situaţia de a ne defini credinţa! Acest lucru nu este atât de simplu pe cât pare. Definiţiile medievale si distincţiile tomiste nu ne mai sunt de mare folos astăzi, prin urmare trebuie să căutăm altfel de definiţii! De exemplu, linia oficială a Bisericii defineşte credinţa prin intermediul dihotomiei dintre fides qua şi fides quae. Prima categorie se referă la credinţa din punct de vedere al conceptelor, dogmelor, vehiculate, în timp de a doua categorie defineşte credinţa drept fiind adeziunea personală la Dumnezeu. În contextul modernităţii, din această distincţie cred că putem valorifica doar dimensiunea personală a credinţei: credinţa este un act ontologic între două persoane, extrem de diferite, dar la fel de reale. În mare măsură putem pune că apusenii definesc, în timp ce răsăritenii descriu! Prin urmare, pentru a vorbi despre credinţă ne vom folosi de gândirea unui teolog, filosof şi scriitor rus, şi anume Vladimir Soloviov.

Vladimir Soloviov ne propune o definiţie a credinţei extrem de viabilă în dialogul nostru cu modernitatea, întrucât pune un mare accent pe recunoaşterea alterităţii, aspect valorificat în mod proficuu de psihologia modernă, mai exact de psihosociologie, ramură a psihologiei ce s-a dezvoltat intens în ultimii 50 de ani, prin contribuţia unor cercetători precum Serge Moscovici, W. Doise, Jean Maisonneuve ş.a.m.d.

Soloviov defineşte credinţa ca fiind „recunoaşterea radicală a existenţei necondiţionate a C(c)eluilalt.” După cum am spus deja, accentul cade pe această „recunoaştere

20

septembrie - octombrie 2011

radicală”. Aceasta este un act PERSONAL între un „eu” şi un „tu”, constituindu-se ca o situaţie de comunicare în care persoanele implicate îşi alternează rolurile de emiţător şi de receptor. Această recunoaştere a C(c)eluilalt implică, aşadar, respectarea acestuia, interacţiunea cu acesta, comunicarea cu acesta, mai pe scurt, deschiderea totală spre descoperirea persoanei pe care o avem în faţă, o deschidere ce ne insuflă puterea de a renunţa la orice mască şi de a ne lăsa descoperiţi în esenţa noastră. În momentul acela nu mai suntem siguri pe noi, ci pe P(p)ersoana din faţa noastră.

Desigur, definind credinţa în Dumnezeu, această recunoaştere se referă. în primul rând, la Celălalt ca Persoană divină, ca Dumnezeu personal care are o faţă proprie, mai mult, o faţă revelată nouă. Astfel, recunoaşterea radicală a existenţei necondiţionate a Celuilalt, înseamnă a vorbi cu Dumnezeu faţă către faţă!!!!

Dar, pe de altă parte, Cristos ne spune să ne iubim unii pe alţii aşa cum El ne-a iubit! Iată că în aceast dialog „faţă către faţă” cu Dumnezeu, el ne spune să îi iubim pe ceilalţi oameni, ceea ce înseamnă că în interacţiunea cu aceştia trebuie să demonstrăm aceaşi deschidere totală, adică să recunoaştem radical şi „existenţa necondiţionată a celuilalt”.

Astfel, a pretinde că recunoaştem existenţa lui Dumnezeu, dar refuzând să recunoaştem în aceeaşi măsură valoarea inestimabilă a existenţei celorlalţi oameni, este o nebunie pură, o lipsă de credinţă, mai mult, o adevărată apostazie a făţărniciei. Deci, credinţa este recunoaşterea radicală a existenţei necondiţionate a „Celuilalt”, prin intermediul recunoaşterii radicale a existenţei necondiţionate a „celuilalt”.

Când una din acestea lipseşte, nu se poate vorbi despre credinţă!

Dan Pătrașcu-Baba

VREME DE POST, OCAZIE PENTRU

smerenie

Este Postul Crăciunului şi mulţi dintre noi ne dăm peste cap să ne abţinem cu smerenie şi cu îndelungă răbdare de la bucatele interzise. Ne cuprinde dintr-o dată o pioşenie zgomotoasă şi inocentă, prin care parcă vrem să atragem atenţia că ne sustragem de la o conjuraţie generală a păcătoşilor. Ieşim din tagma vameşilor şi a fariseilor, pentru a ne purifica sufletele şi trupurile şi a-i da, astfel, lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu. Numai că postul pare un fel de zornăit în zeama de urzici, atâta vreme cât nu-l însoţim de îngenuncherea completă a sufletului, a gândurilor şi a gurii noastre. Căci toate acestea au rămas, parcă, larg deschise către porţile păcatului, aşa încât rămâne încă în vogă vorba de două mii de ani cu „păcatul care iese din gură“.

Nu degeaba se spune că, uneori, Dumnezeu îl cheamă în Rai pe gurmandul cel plin de voie bună, în locul celui stăpânit de duhul necurat al orgoliului de a „posti”. Căci şi postul, şi bunătatea, şi dărnicia, şi vorbele sau faptele noastre bune poartă împreună aceeaşi straşnică şi distinctă pecete a „discreţiei”. A dărui şi a ţine acolo, în cuibul ascuns al inimii tale, izbânda bucuriei izvorâte din ce dăruieşti este un alt fel de a posti. Ce facem este, ca şi ce vorbim, postul sufletului şi al existenţei noastre, în fiecare clipă, în fiecare zi. Desigur, postul nu înseamnă a-ţi trânti pe ceafă un batic negru şi cu franjuri mulţi, a lua chipul unei madone şi a-l plimba pe stradă de dragul pioşeniei pe care trebuie s-o remarce alţii, eventual s-o ridice în slăvi şi chiar să te compătimească.

Pentru că toate acestea sunt un fel de a posti cu toba pe uliţă şi cu gura la piatra morii.

Probabil că vremurile nu ne îngăduie să ne avântăm într-o mare de pioşenie şi curăţenie sufletească, dar fără îndoială că acestea ne dau şansa de a cunoaşte şi a înţelege subtilităţile sufletului şi ale trupului uman. Toxinele provenite din ochii încrâncenaţi pe care-i atârnăm de gardul vecinului se pun direct pe arterele şi pe venele noastre, exact ca nişte fripturi împănate bine, stropite cu vin şi îmbibate în sosuri de tot felul. Toate acestea nu mai seamănă deloc cu postul, ci mai degrabă par a fi o ghiftuire tipic românească. Are şi chinul trupesc un sens pe lumea aceasta. A accepta de bună voie şi nesilit de nimeni să opreşti caruselul dorinţelor, al poftelor, de obicei nepotolite şi greu de rumegat, într-o lume plină de tentaţii, este cu adevărat un act de autosacrificiu.

ne-am mai limpezi ochii şi mintea cu câte o cărticică de rugăciuni şi ne-am strădui mai mult să facem milostenie!

Ce frumos s-ar însenina sufletul în el însuşi dacă am face bine cu inima deschisă şi mintea curată, fără a trâmbiţa.

Cu siguranţă, ne-am călca mai puţin pe nervi în autobuze, în tramvaie, la colţul blocului sau în sinea noastră, am avea bocancii mai curaţi şi am aprinde în noaptea de Crăciun o lumânare lăuntrică, mai însemnată şi mai preţioasă decât briliantele. Prin casele noastre ar fi puţin mai curat atunci, căci cei ce se ceartă pătează cu venin, strivesc bucuria altuia cu o nerăbdare nedisimulată şi se întrec în a cere pentru ele tot ce-i mai bun exact atunci când este vremea postului.

Aşadar, a posti nu poate însemna doar a nu mânca, pentru că a posti este un fel de a fi care se practică fie în vreme de post, fie în vreme de înfruptare adâncă.

P. Daniel Sas

Dar ce bine ar fi dacă ne-am sacrifica şi măreţia gurilor, şi deşteptăciunea cea făcătoare de dreptate şi adevăr, dacă septembrie - octombrie 2011

21

episcopul ioan ploscaru

biografie - I

Arhiepiscopul Ioan Ploscaru este una din elitele Bisericii Române Unite GrecoCatolice. Când spunem cuvântul elită, ne referim la persoanele considerate ca fiind cele mai bune sau cele mai remarcabile într-un anumit grup, dar şi la persoanele care, într-o privinţă sau alta, ocupă primul loc într-un ansamblu dat. În ambele cazuri, avem de-a face cu o categorie relativ restrânsă de oameni, care se disting într-un anumit fel de toţi cei care nu fac parte din elită şi care, în raport cu aceştia, constituie „masa”.

Cuvântul elită are şi o conotaţie teologică, sensul primordial al termenului fiind cel moral. Etimologic provine din limba franceză. Dicţionarul explicativ francez Larousse îl defineşte astfel: 1 „ceea ce este cel mai bun”; 2. „ceea ce se distinge” (prin trăsături morale pozitive). În ambele cazuri se face trimitere la sensul etico-moral al termenului. În vocabularul teologic creştin ,cuvântul „elită” a primit şi o conotaţie ecleziastică, cu trimitere la ierarhia bisericească, uzuale fiind expresiile „ales”, „vrednic”, „distins”, „deosebit” etc.

Isus Cristos şi-a ales un grup restrâns de „chemaţi”, de ucenici. Cei doisprezece apostoli au format „prima elită” creştină.

La rândul lor, apostolii, în misiunile lor pastorale, şi-au ales colaboratori, persoane „distinse” (exemplu: Faptele Apostolilor, Epistolele Pauline etc.), înzestrate cu vocaţie care mai apoi au fost consacrate misiunii mântuitoare a lui Isus Cristos, instituindu-se ierarhia creştină ca elită consacrată acestei misiuni. începuturile Arhiepiscopul Ioan Ploscaru s-a născut la 11 noiembrie 1911 în comuna Frata, judeţul Cluj ca fiu al lui Vasile şi Ana (Anica) născută Crişan. Şcoala primară a urmat-o în comuna Sărmăşan. Liceul l-a făcut la Blaj la „Sfântul Vasile cel Mare” promovând Bacalaureatul în sesiunea iulie 1929. În toamna anului 1929 a fost primit ca student în anul I la Academia de Teologie română Unită din Blaj unde a absolvit studiile în anul 1933.

După absolvire a cerut să fie hirotonit preot celibatar. A fost hirotonit

22

septembrie - octombrie 2011

în catedrala din Blaj, de către episcopul Valeriu Traian Frenţiu la data de 17 septembrie 1933 alături de alţi cinci preoţi. A fost numit preot de gradul II și profesor de religie la Braşov unde a stat până în 1935. Ca profesor avea catedră la Liceul „Meşotă”, dar preda şi la Şcolile Secundare şi la cele Primare, fiind profesor suplinitor substituindu-l pe Parohul din Braşov. În anul 1935 a fost transferat ca preot la Crăciunel, Judeţul Odorhei (Harghita), care însă nefiind parohie bugetară, a primit numirea oficială pentru parohia Bodogaia cu domiciliul la Ocland. A plecat de la Braşov deoarece venise un

Studiile în străinătate Strasbourgul este un oraş aşezat pe Rin, capitală a Alsaciei, aproximativ la 450 kilometri distanţă de Paris. Din Franţa, Ioan Ploscaru, a trimis preoţilor materiale religioase pentru a facilita pastoraţia. În Paris l-a întâlnit pe Monseniorul Ghica la biserica acestuia construită din scânduri la marginea Parisului, în care, uneori, preotul Ploscaru celebra liturghia. În toamna anului 1938, Ploscaru a primit o scrisoare din Blaj în care mitropolitul îl întreba dacă nu ar fi dispus să treacă în Eparhia de Lugoj. Mitropolitul Nicolescu i-a propus Episcopului Bălan al Lugojului să-i dea dezlegare preotului Neda pentru a fi transferat în clerul Arhieparhial, deoarece preotul Dumitru Neda, care aparţinea de această Eparhie, era profesor la Academia Teologică din Blaj şi director al săptămânalului „Unirea”.

Episcopul Bălan acceptă transferul și cere în schimb pe altcineva. Preotul Ioan Ploscaru a acceptat în virtutea votului depus la hirotonire, conform căruia ordinul superiorilor se execută fără comentarii. Astfel a ajuns preotul Ioan Ploscaru în Eparhia Lugojului.

profesor titular. Între anii 1933-1936, concomitent cu pastoraţia, urma să se titularizeze profesor de religie. S-a înscris la Seminarul Pedagogic din Cluj unde se făcea practică pedagogică.

Cursurile acestui seminar durau un semestru pentru specialitatea Religie greco-catolică în învăţământul liceal.

Tot în această perioadă a pregătit şi a promovat examenul de licenţă în teologie la Academia din Blaj, singura din ţară autorizată să acorde titlul de licenţă. În anul 1936, Canonicul Ioan Bălan este numit episcop de Lugoj. Noul episcop îi propune lui Ioan Ploscaru săşi continue studiile la Universitatea din Strasbourg, iar mitropolitul Alexandru Nicolescu este de acord cu trimiterea sa După o nouă licenţă, în primăvara la studii teologice în Franţa. anului 1939, luând gradul de licenţiat în teologie, pe care îl avea şi în ţară,

trebuia să facă încă un an pentru a fi admis la doctorat. În anul premergător doctoratului, a pregătit lucrarea cu titlul ”Pedagogia Divină în Educarea Neamului Omenesc după autorii secolelor I-III”. Lucrarea nu a mai susţinut-o deoarece, în septembrie 1939, Franţa a declarat război Germaniei.

Universitatea din Strasbourg s-a refugiat pe timpul războiului în localitatea Clermont-Ferrand. Ioan Ploscaru a decis să rămână la Paris la Facultatea de Teologie din cadrul Institutului Catolic. Aici s-a ocupat de teza de doctorat care era o lucrare biblico-patristică. În data de 6 iunie 1940, datorită războiului, a părăsit Franţa. Călătoria a făcut-o prin Yugoslavia ajungând la Lugoj în 9 iunie 1940, ziua în care Parisul a căzut sub ocupaţie germană. Din păcate teza de doctorat începută la Paris nu a finalizat-o niciodată. la lugoJ După sosirea la Lugoj, episcopul Ioan Bălan l-a numit secretar episcopal și i-a permis să locuiască în Episcopie.

Activitatea era destul de dificilă deoarece episcopul pretindea ca toţi funcţionarii Episcopiei să fie punctuali, chiar şi programul episcopului era respectat cu mare precizie. În această perioadă, serviciul secretariatului era foarte greu, mai ales cât a durat boala de ochi a episcopului Bălan, deoarece Ploscaru trebuia să-i citească aproape toate documentele.

În anul 1942 a fost ales canonic, deoarece în anul 1941 apăruse o Lege ce impunea pensionarea la 62 de ani, iar canonicii pensionaţi trebuiau înlocuiţi. Tot în această perioadă, Ploscaru preda religia la câteva şcoli din Lugoj pentru că această slujbă era considerată de el o delectare. În anul 1945 a fost numit vicar general episcopal, adică cel care îl înlocuieşte pe episcop în administrarea eparhială în lipsa acestuia, şi-a păstrat acest rang până în anul 1948, anul desfiinţării Bisericii Române Unite. conSacrarea ca epiScop Într-o astfel de teroare, când la Lugoj catedrala şi Episcopia au fost preluate de stat şi de către Biserica Ortodoxă, Vicarul General, părintele canonic Ioan Ploscaru care a fost evacuat de la Episcopie şi a locuit timp de un an de zile pe la credincioşii binevoitori, a primit propunerea de a fi consacrat Episcop. După mai multe propuneri în acest sens, Ioan Ploscaru îi refuză categoric pe preotul iezuit Rafael Haag şi pe fratele şcolar Ioan Raţă (Tarciziu), deoarece la pelerinajul de la Scăiuş din 15 august 1948 a făcut vot către Fecioara Maria să nu primească nici un rang în Biserică, crezând că aşa este mai bine.

Refuzând propunerile anterioare, Ioan Ploscaru a fost vizitat, în data de 17 noiembrie 1948, de Monseniorul Guido Del Mestri venit de la Nunţiatura Apostolică din Bucureşti.

Acesta îl găseşte pe Ploscaru în confesionalul Bisericii Romano-catolice şi îi aduce la cunoştinţă că Sfântul Părinte a hotărât să-l ridice la treapta arhieriei, ca Episcop auxiliar.

S-a opus la început, dar, aflând că Sfântul Părinte îl roagă să primească, a răspuns cu umilinţă că primeşte: „în numele Domnului, deoarece ştiu că rugămintea unui superior este de fapt un ordin”.

După întâlnirea cu Monseniorul Del Mestri, Ploscaru merge la Bucureşti pentru a fi consacrat Episcop. În data de 30 noiembrie 1948 a fost consacrat Episcop „Episcopus Trapezopolitanus” (inpartibus), deoarece la data consacrării trăia încă Episcopul eparhial de Lugoj, Ioan Bălan.

Consacrarea a avut loc la Bucureşti la sediul Nunţiaturii Apostolice, de către Nunţiul Apostolic Gerard Patrick O’Hara, asistat de Arhiepiscopul Romano-Catolic de Bucureşti Alexandru Cisar, iar ca diaconi au servit Monseniorul Guido Del Mestri, secretarul Nunţiaturii şi Monseniorul John Kirk, secretarul personal al Nunţiaturii (Nunţiului).

Terminându-se consacrarea Monseniorul Del Mestri a căutat în Orologhionul Greco-catolic, văzând că ziua de 30 noiembrie se face pomenirea „Sfântului Andrei” a exclamat că este cel dintâi chemat. De fapt, din noua generaţie de Episcopi Catolici, Ploscaru era cel dintâi Episcop consacrat în ambele rituri din ţară. Înainte de a pleca de la Nunţiatură, Nunţiul i-a cerut lui Ioan Ploscaru să reorganizeze întreaga provincie grecocatolică din ţară. Nunţiul a consacrat patru Episcopi clandestini înainte de a fi expulzat din ţară de către comunişti.

Cei patru episcopi consacraţi au fost: Alexandru Todea de Blaj, Iuliu Hirţea de Oradea, Ioan Dragomir de Baia Mare şi Ioan Ploscaru. Dintre aceşti patru episcopi nici unul nu a fost numit episcop (ordinar) oficial cu drept de succesiune ai celorlalţi episcopi ai Bisericii Române Unite decât mult mai târziu.

Episcopul Ioan Ploscaru putem spune, că la început nu a putut avea o activitate intensă, deoarece el a fost arestat în 29 august 1949. În această scurtă perioadă până în 1949 a depus un foarte mare efort pentru reorganizarea Bisericii.

A participat la consacrarea Episcopului Erös, fost auxiliar al Episcopului Márton Áron de Alba Iulia, alături de Nunţiul Apostolic. Tot în această perioadă a mers la Nunţiatura din Bucureşti asistându-l pe Nunţiul O’Hara la consacrarea Episcopului Ioan Dragomir ca auxiliar pentru Eparhia de Maramureş la data de 6 martie 1949, revenind la Lugoj.

Episcopul Ioan Ploscaru, în această perioadă s-a ferit mai tot timpul să se afle că el este consacrat Episcop. Era conştient că va fi arestat. El s-a sfătuit cu ceilalţi preoţi din Lugoj şi toţi şi-au făcut bagaje (serviete şi paltoane) pe care la purtau tot timpul cu ei pentru cazul în care vor fi arestaţi.

Sergiu Soica (va urma)

septembrie - octombrie 2011

23

identitatea

spiritului sfânt

În istoria teologiei creştine, Spiritul Sfânt a apărut de cele mai multe ori ca şi Dumnezeul necunoscut. Privind din perspectiva istorică, vedem că natura Spiritului Sfânt nu a fost un subiect al speculaţiilor până în secolul al IV-lea.

Cunoscutul teolog ortodox Vladimir Losski, interpreta acest lucru în mod teologic, arătând că în Întruparea Persoanei Fiului, Spiritul s-a manifestat în mod clar, în timp ce la Rusalii Persoana Spiritului Sfânt rămâne ascunsă. La Întrupare, natura divină se ascunde sub forma servului.

Misiunea de sfinţire şi îndumnezeire pe care o are Spiritul Sfânt, o misiune care îşi are cea mai înaltă expresie în Sacramentul Botezului, ne revelează necesitatea de a clarifica natura Spiritului Sfânt. Impulsul istoric care a dus la reflexia asupra Celei de a Treia Persoane a Sfintei Treimi a fost motivul soteriologic. Dacă Dumnezeu doreşte să salveze omul, iar Botezul este începutul unui proces de împărtăşire a însăşi vieţii lui Dumnezeu, atunci care este natura Spiritului Sfânt care face posibilă această îndumnezeire a creaturii?

Cu toate că natura Spiritului Sfânt este evazivă, putem pătrunde un pic în identitatea Sa? Această întrebare a

24

septembrie - octombrie 2011

obsedat teologii de-a lungul secolelor. Fără pretenţia de a oferi un răspuns creştin definitiv la această întrebare, aş dori să atrag atenţia asupra a două intuiţii care formează un motiv central în viziunea Sf. Augustin şi care au continuat să se reprezinte de-a lungul veacurilor: Spiritul ca dar şi Spiritul ca iubire.

Să ne oprim un moment asupra identităţii Spiritului sfânt ca dar al lui Dumnezeu. Această imagine are un fundament solid în Sf. Scriptură. Un text favorit al Sf. Augustin este cel din Romani 5,5 unde sf. Paul vorbeşte despre „iubirea lui Dumnezeu care a fost revărsată în inimile noastre prin mijlocirea Spiritului sfânt care ne-a fost dat”. Un alt text la care face referire Sf. Augustin este cap. IV din Evanghelia după Ioan, dialogul lui Isus cu femeia samarineană. Femeia cere un pic de apă naturală, dar Isus o avertizează, „ dacă tu ai fi cunoscut harul lui Dumnezeu, ai fi cerut apă vie”. Mai târziu, în cap. VII, evanghelistul vorbeşte despre izvoarele de apă vie care vor izvorî din credincioşi şi identifică această apă cu Spiritul Sfânt (In. 7,39). Un alt text important pentru Sf. Augustin este Fap. 8,20, istoria lui Simon magul, care dorea să cumpere puterea Spiritului Sfânt de la apostoli.

Petru îi reproşează josnicia: „pentru ce ai socotit că darul lui Dumnezeu se dobândeşte cu bani”. În fine, Augustin ne trimite la Evr. 6,4, unde autorul vorbeşte despre iluminarea pe care o primesc credincioşii „când au gustat darul ceresc şi au devenit părtaşi ai Spiritului Sfânt”.

Augustin, un bun orator, reuşeşte să folosească fecunditatea limbii latine pentru eficienţa teologică prin intermediul folosirii imaginii ”donum Dei”. Spiritul Sfânt ca atare este darul lui Dumnezeu. Ceea ce Dumnezeu dăruieşte nu este altceva decât pe Sine Însuşi. După cum ar spune şi Rahner, Dătătorul şi Darul sunt identici. Spiritul Sfânt este şi ceea ce a fost dăruit, donatum. Spiritul Sfânt indică totuşi că Dumnezeu în propria Sa fiinţă este pură dăruire, adică Dumnezeu este dăruibil. Fiinţa lui Dumnezeu implică capacitatea de a se dărui, de a se încredinţa pe Sine Însuşi. Rahner, în opera sa magistrală ”Curs fundamental despre credinţă”, se aproprie de imaginea lui Augustin şi vorbeşte despre Dătătorul, despre Darul şi despre condiţia posibilităţii de a accepta Darul. Toate trei pot fi identificate cu Spiritul Sfânt. Dumnezeu nu doreşte să dăruiască ceva diferit de El Însuşi. El vrea să se dăruiască pe El ca şi Dar. Acest dar permite credincioşilor să participe la Însăşi viaţa lui Dumnezeu. Totuşi, ridicarea creaturii la împărtăşirea vieţii divine depăşeşte capacitatea credinciosului. Credinţa, înţeleasă ca şi participare existenţială la oferirea de sine însuşi lui Dumnezeu, trebuie să fie ea însăşi opera harului.

Spiritul Sfânt este cel care ne face capabili să credem; pentru care, după cum spune Rahner, Spiritul Sfânt este condiţia posibilităţii noastre de a primi darul. În acest sens putem să vorbim de Spiritul Sfânt ca şi aspect subiectiv al revelaţiei. Acum, din cauza Spiritului Sfânt, revelaţia lui Dumnezeu nu vine ca un obiect în faţa noastră. Revelaţia lui Dumnezeu vine în noi. Noi devenim evenimentul revelaţiei. În limbajul lui Rahner, subiectul uman devine evenimentul auto comunicării iubirii lui Dumnezeu.

Dumnezeu intră astfel într-o așa unire cu creatura, încât subiectivitatea umană devine ea însăşi evenimentul revelaţiei.

Este o misterioasă identitate între revelator şi revelat în actul revelaţiei.

Rahner exprimă acest adevăr afirmând că Dumnezeu ca şi Spirit Sfânt devine un element împreună constitutiv al subiectivităţii umane.

Această dimensiune subiectivă a evenimentului revelaţiei a fost bine exprimată de Kilian Mc. Donnell când vorbeşte despre Spiritul Sfânt ca şi lumină care face credinciosul capabil de a-l vedea pe Hristos. Dacă nu rămânem în această lumină, ochii noştri devin orbi şi nu mai reuşesc să-l înţeleagă pe Hristos ca şi revelaţie a lui Dumnezeu. Într-o altă imagine, Mc Donnell vorbeşte despre Spiritul Sfânt ca şi măsura ce permite de a cunoaşte evenimentul revelaţiei şi împreună ne face capabili de a ne conforma acesteia.

El scrie: „cu măsura care ne-o dă Spiritul Sfânt se poate cunoaşte Isus, imaginea Tatălui care L-a trimis. Cu aceeaşi măsură se poate recunoaşte prezenţa lui Dumnezeu în istorie şi Faţa Fiului în Biserica Sa”. Deci, se poate spune că Spiritul Sfânt are atât o funcţie noetică, cât şi una ontologică.

O altă imagine folosită de Sf. Augustin este cea a iubirii. Într-o faimoasă analogie a vieţii divine, mai târziu folosită de Riccardo de S. Vittore, el spune că în Treime sunt: iubitorul, iubitul şi iubirea însăşi. După acest model de înţelegere a vieţii divine Tatăl este Iubitorul care se dăruieşte

în totalitate Fiului. Fiul este iubitul, răspunsul perfect la oferta Tatălui.

Spiritul Sfânt este legătura iubirii lor.

Augustin se întoarce la această imagine de multe ori în De Trinitate, lucrare în care, la un moment dat, vorbeşte despre Spiritul Sfânt ca şi legătura inefabilă dintre Tatăl şi Fiul.

Acest model a fost un element formativ în tradiţia Occidentală a creştinismului. Concepţia occidentală a vieţii divine este aceea a unui cerc.

Spiritul Sfânt închide cercul, astfel încât nu sunt alte procesiuni în Dumnezeu.

Cu Spiritul Sfânt cercul iubirii găseşte împlinirea sa. În acelaşi timp, ar fi o greşeală să vedem iubirea divină ca închisă în ea însăşi. Spiritul Sfânt nu doar perfecţionează şi completează iubirea divină, ci înainte de toate este deschiderea acestei iubiri în afara ei, asupra lumii, timpului şi istoriei.

Moltmann vorbeşte despre viaţa divină ca şi cerc deschis. Kasper în acest context vorbeşte despre Spiritul Sfânt ca şi extaz divin, ca şi fiinţă în afară de ea însăşi din Dumnezeu.

Aceste intuiţii ale lui Moltmann şi Kasper nu sunt cu totul noi. Şi în Evul Mediu Riccardo de S. Vittore recunoaşte că o iubire închisă în ea însăşi nu este o iubire pură. După el, prietenia pentru a fi adevărată iubire, cere un al treilea.

Cei doi trebuie să meargă dincolo de ei înșişi deschizându-se unei noi vieţi.

Astfel, Riccardo se referă la Spiritul Sfânt ca şi iubitul comun (condilectus) al Tatălui şi al Fiului. Ideea lui Riccardo a fost în mod strălucit dezvoltată de

teologii catolici contemporani Heribert Muhlen şi Hans Urs von Balthasar. Ambii indică alianţa matrimonială ca şi prima asemănare cu viaţa trinitară. Iubirea soţului şi a soţiei conţine o fecunditate care devine concretă în fiul lor. Acest fiu nu e doar al tatălui, nici doar al mamei, ci este fiul lor, rodul unirii lor.

Muhlen, care-şi bazează teologia Spiritului Sfânt în mod explicit pe teologia lui Riccardo de S. Vittore, explică că în experienţa umană sunt trei cuvinte originale: Eu, Tu şi Noi. Noi nu este în mod simplu suma celorlalţi doi; este, într-un anumit sens, o realitate proprie. Patul conjugal nu e doar căsătoria mea sau doar căsătoria ta, ci căsătoria noastră. Realitatea matrimoniului are o obiectivitate a ei care transcende pe cei doi care s-au implicat în ea. Pe baza acestei analogii, Muhlen sugerează să înţelegem Spiritul Sfânt ca Noi divin, ca Noi- în- persoana vieţii trinitare. În acest sens, Spiritul Sfânt este pură legătură. Identitatea Spiritului Sfânt este definită în termeni de legătură cu Tatăl şi cu Fiul. Spiritul Sfânt nu are nimic de la sine însuşi, ci este pe de-a întregul comunicat dincolo de El Însuşi Tatălui şi Fiului. Spiritul Sfânt este o Persoană în măsura în care este legătura, relaţia Tatălui şi a Fiului. Se poate identifica Persoana Spiritului Sfânt doar prin raportarea la alte două persoane, fără de care Spiritul Sfânt nu ar putea fi o persoană.

P. Remus Dobra

septembrie - octombrie 2011

25

Evenimente culturale

noiembrie - decembrie

Zilele Filosofiei

Reîntoarcerea lui Lohengrin”, ”Etruscii, pelegrini în eternitate”, ”Florența, steaua Renașterii”, ”Marcus Aurelius, împăratul filosof”, ”Noua Acropolă, 50 de ani de filosofie activă”; teatru de păpuși pentru copii: ”Frumoasa din pădurea adormită”; turnir cavaleresc pentru copii; prezentarea cursului introductiv de filosofie si psihologie; recital Farkas Szilamer Gabriel: ”Sunete de sitar, flaut, chitara și voce”; teatru filosofic: ”Din învățăturile marilor filosofi ai lumii”.

Cercul Militar din Piața Libertății din Timișoara, va găzdui, de joi, 17 noiembrie 2011, până sâmbătă, 19 noiembrie, între orele 10:00 - 21:00, evenimentul intitulat ”Zilele Filosofiei”, prilejuit de Ziua Internațională a Filosofiei decretată de UNESCO. Organizatorul, Asociația Culturală Noua Acropolă, și-a propus, încă din anul înființării sale, să redea filosofiei valoarea practică și utilă omului, prin care acesta poate descoperi un sens mai profund al vieții. gospel & negro spiritual Să traiești ceea ce înveți și să înveți din ceea ce trăiești! Acesta este mesajul pe care filosofia l-a transmis întotdeauna omenirii.

utilizând ca materie primă deșeurile unui material industrial neconvențional, cu proprietăți recunoscute în general în industria de automobile, respectiv cauciucul.

Expoziția este deschisă între 6 decembrie și 15 ianuarie la Institutul Francez din Timișoara, iar intrarea este liberă. Vernisajul va avea loc pe 6 decembrie, de la ora 18:00.

ARHABITO - Arhitectură-DesignFotografie-Literatură Între 7 și 9 decembrie 2011 în cadrul Colegiului Tehnic “ION MINCU” din Timișoara, Str. Gheorge Lazăr nr. 20, elevii colegiului sus menționat ne invită la ARHABITO. ARHABITO este un proiect cultural,

Filarmonica de Stat din Arad ne propune, pe data de 24.11.2011, de la ora 19:00, în Sala Palatului Cultural din Arad, manifestarea muzicală ”Gospel & Negro Spiritual”. Concertul va fi susținut Filosofia activă dezvoltă capacitatea de Corul Filarmonicii de Stat din Arad omului de stapânire de sine și de acțiune avându-l ca dirijor pe Robert Daniel în acord cu ceea ce rațiunea și conștiința Rădoiaș. axat pe arhitectura, ce unește toate pot capta din armonia lumii. Astfel, domeniile artei, sub o singură tema: ea conciliază sentimentul, gândirea și Art from scrap ”Habitat”. În cadrul acestui proiect vor acțiunea. A trăi într-o maniera filosofică fi expuneri arhitecturale, vernisaje, înseamnă a lua în considerare toate Creația contemporană urmează expoziții, workshop-uri, precum și alte aspectele existenței și a oferi vieții un parcurs în continuă explorare și evenimente. un sens integral. Evenimentul ”Zilele cu descoperiri surprinzătoare. Artiștii Mesajul organizatorilor este filosofiei” îi invită pe timișoreni să vadă invitați au răspuns provocării lansate de următorul: ”Daca ești interesat să că se poate, în orice activitate, înlătura Institutul francez, Continental și Triade: participi la eveniment, indiferent de învelișul superficial și redescoperi realizarea unei serii de opere de artă secțiune (arhitectură, design, fotografie, autenticitatea. literatură, sau orice altă ramură a Din program: expozitia ”Mari filosofi artei), te rugăm să ne contactezi la ai lumii”, o colecție a celor mai valoroase 0744235215 sau arhabito@gmail.com” . gânduri aflate în tezaurul umanității; conferințele ”Filosofia budistă”, ”Filosofia Adela Oprișa stoică” și ”Filosofia omului învingător”; (sursa: evive.ro, timisoaraazi.ro, filmele documentare: ”Ludovic – arad-culture.blogspot.com)

26

septembrie - octombrie 2011

Mulţumim celor care au făcut posibilă apariţia acestui număr al revistei noastre.

Dumnezeu să-i binecuvinteze!

Abonamente: abonamentele se fac prin responsabilii cu revista din parohiI, sau se poate trimite contribuţia pentru abonament prin mandat poştal la adresa: OPRIŞA Mihai Răzvan Str. Holdelor, Bl. B91, Sc. B, Ap.5, 300270 Timişoara, jud. Timiş.

Vă rugăm să menţionaţi pe mandat “Abonament Reînvierea”, numele şi adresa unde să vă trimitem revista, eventual şi totalul de exemplare dorit dacă doriţi mai multe din acelaşi număr.

Contribuţia recomandată pentru abonament este de 5 RON pe exemplar (30 RON pentru 6 numere / 60 RON pentru 12 numere). Dacă vor apărea numere cumulate pe mai multe luni, abonamentul rămâne valabil până la primirea numărului de reviste plătite în avans.

Susţinerea revistei: În momentul de faţă 50% din costul revistei este susţinut de către episcopie, iar 50% de către credincioşi prin contribuţia pentru revistă. Rugăm pe toţi cei care ar putea ajuta la acoperirea unei părţi din cheltuielile de tipărire să facă acest gest de caritate şi de cultură în acelaşi timp.

Dumnezeu să răsplătească acest efort şi să vă binecuvinteze. Toţi binefăcătorii vor fi pomeniţi la Sfânta Liturghie.

Contribuţia recomandată: Pentru a sprijini revista, contribuţia minimă recomandată pentru fiecare număr cumpărat din parohie este de 3 RON.

nașterea domnului nostru isus Hristos