Reînvierea 7-8/2012

revista episcopiei române unite, Greco-catolice, de lugoj  anul xiii  nr. 158 - 159  7-8/2012  iulie - august

REÎNVIEREA (Sionul Românesc)

În acest număr:

pelerinaj la scăiuș Întânirea tinerilor catolici Buddhismul și creștinismul nicolae mesaroș Fidelitatea față de harul divin elitele Bisericii din Banat

CUPRINS caseta redacţiei

pag. secţiunea

articole

3-8

EVENIMENTE DIN EPISCOPIE

lansarea cărții ”Strădanii binecuvântate” la lugoj Parastas în memoria episcopului valeriu Traian Frențiu Sfinţirea bisericii protopopiale din Chișineu-Criș Sărbătoare la Peciu Nou Campus cu tema ”Moise și poporul lui Dumnezeu” la lugoj Tabăra de vară la Cugir Pelerinaj la icoana Maicii Domnului de la Scăiuș Pelerinaj marian la Câmpul lui Neag vizită pastorală la Păucinești

9-13

EVENIMENTE DIN BISERICA NOASTRĂ

Concept grafic și tehnoredactare: Pr. Răzvan Oprişa

Întâlnirea Națională a Tinerilor Catolici la Iași Simpozion internațional la schitul Sfânta Cruce de la Stânceni A vI-a Adunare Generală a Forumului Internațional al Acțiunii Catolice la Iași

14

MĂRTURII

Seminariștii trăiesc unitatea

Corectura: Lucia Oprișa

15-17

DIALOG INTERRELIGIOS

Buddhismul tibetan și creștinismul

18

RECENZIE DE CARTE

viața și idealurile unui tânăr: Nicolae Mesaroș

19

SPIRITUALITATE

Fidelitatea față de harul divin

20-21

ISTORIA NOASTRĂ

Elitele Bisericii Unite din Banat: Pr. Emil Puni S.J.

22

CULTURAL

Muzică clasică în aer liber la Arad Expoziție: Romul Nuțiu - viața și opera Expoziție de sculptură: Corpul ca peisaj

Preşedinte de onoare: PSS Alexandru Mesian Director & Redactor şef: Pr. Răzvan Oprişa Comitetul de redacţie: Raimondo-Mario Rupp, Dan Pătraşcu, Adela Oprişa Responsabil ştiri: Raimondo-Mario Rupp Colaboratori articole: Sergiu Soica, Adela Oprişa, Măgerușan Ioan, Dan Pătrașcu Baba, Alexandru Paul Gherman, Raimondo Mario Rupp

Corespondenţa: Str. Holdelor, Bl. B91, Sc. B, Ap. 5, 300270 Timişoara, Timiş, România razvan.oprisa@gmail.com Drepturi de autor: Episcopia Română Unită cu Roma, grecocatolică, de Lugoj ISSN: 1844-8526 Tipar: S.C. Partoş SRL

Cei care doresc să scrie articole spre a fi publicate în revista Reînvierea sunt încurajaţi să o facă. Nu ezitaţi să ne contactați dacă aveţi nelămuriri.

Pentru a fi publicate, materialele trimise trebuie structurate ca articole, să fie scrise cu diacritice și să fie predate în format electronic.

Redacţia nu este obligată în nici un fel să publice toate materialele propuse spre publicare. Întreaga responsabilitate privind exactitatea şi autenticitatea datelor prezentate în articole revine exclusiv autorilor. Responsabilitatea pentru respectarea copyright-ului aparţine integral autorilor articolelor. le mulţumim tuturor colaboratorilor noştri pentru efortul material şi intelectual depus. Dumnezeu să-i răsplătească cu sănătate, înțelepciune și har!

EvENIMENTE IMPORTANTE

Din episcopia De lugoJ

3 iulie lansarea cărţii „strădanii binecuvÂntate” la luGoj Biblioteca Municipală din lugoj, în colaborare cu Episcopia GrecoCatolică de lugoj, a organizat la galeria „ProArte” din lugoj, marţi, 3 iulie 2012, lansarea cărţii „Strădanii binecuvântate”, volum ce cuprinde o antologie de studii şi articole ale canonicului Dumitru Neda. Această ediţie a fost îngrijită de pr. Zaharie Pintea, Ioan Sălcudean şi Simona Pintea. În desfășurarea evenimentului au luat cuvântul Prea Sfinţia Sa Alexandru Mesian, episcop de lugoj, diac. prof. univ. dr. Ion Buzași de la Blaj, prof. Simona Avram, scriitorul Cristian Ghinea şi prof. Ioan Sălcudean.

Moderatorii prezentărilor au fost pr. Prof. univ. dr. Cristian Barta de la Blaj şi d-na Henrieta Szabo, directoarea Bibliotecii Municipale din lugoj.

Au participat personalităţi lugojene şi rude ale canonicului precum și preoţii din Eparhia de lugoj, prezenți la cursurile de vară (seria a II-a). volumul, apărut la Editura „Mega” din Cluj Napoca, evocă o mare personalitate atât a Episcopiei de lugoj, cât şi a Mitropoliei Blajului. Despre canonicul Neda s-a vorbit pentru prima dată la lugoj după Revoluţie, în săptămânalul lugojean „Redeşteptarea”.

Ediţia este o restituire literară, în primul rând de ordin biografic, pentru că informațiile despre canonicul, profesorul, teologul şi publicistul Dumitru Neda erau fie lacunare, fie aproximative, fie incorecte. De aceea, autorii ediţiei au alcătuit o biografie documentară pe baza unor investigaţii diverse, multiple, incluzând cercetarea puţinelor referinţe critice de la C.N.S.A.S. – pentru că Dumitru Neda a fost unul din dascălii Blajului care a cunoscut din plin calvarul temniţelor comuniste.

Dumitru Neda este o personalitate complexă a neamului românesc, am putea spune în egală măsură o personalitate lugojeană şi blăjeană, având în vedere că mai întâi lugojul şi apoi Blajul au fost localităţile de care este strâns legată viaţa, formarea şi activitatea sa. S-a născut la Nevrincea, judeţul Timiş, în anul 1893. A făcut studiile gimnaziale la lugoj şi a continuat cu cele universitare la Budapesta. Între 1917 – 1919 îşi completează studiile la Universitatea iezuită din Innsbruck – Austria unde obţine licenţa şi doctoratul. Reîntors în ţară, timp de 9 ani, slujeşte mai întâi ca preot în zona lugojului, (Izgar şi Ohaba-Forgaci) până în anul 1929, când este transferat la Blaj. În paralel cu activitatea didactică a desfăşurat o intensă activitate publicistică fiind chiar redactor-şef al ziarului Unirea şi secretar de redacţie al revistei „Cultura Creştină”. Dumitru Neda a fost închis în perioada martie 1951 – martie 1953 la Sighet, după care a fost transferat la Penitenciarul din Craiova, unde a şi rămas în domiciliu forţat, până la moarte.

11 iulie parastas în MeMoria episcopului valeriu traian Frenţiu la 11 iulie 2012 s-au împlinit 60 de ani de la trecerea în veşnicie a Episcopului Mărturisitor valeriu Traian Frenţiu.

Comunitatea greco-catolică din Reşiţa a făcut această comemorare duminică 8 iulie a.c. în cadrul Sfintei liturghii. Înconjurat de credincioşii săi, Pr. Marian I.Ştefănescu a oficiat această slujbă de pomenire , incluzând-o în intenţia rugăciunii pentru ridicarea Episcopilor noştri mărturisitori la cinstea altarelor.

S-a cerut astfel, in mod deosebit, mijlocirea acestui ierarh martir, pentru comunitatea din Reşiţa, unde s-a născut, şi pentru întreaga eparhie de lugoj pe care a păstorit-o.

Prof. Erwin Ţigla, un deosebit prieten al Bisericii noastre, a realizat un plic poştal cu imaginea bustului de la Reşiţa al Episcopului valeriu Traian Frenţiu şi o pecete (ştampilă) a poştei române, acesta fiind prezentat credincioşilor.

Miercuri, 11 iulie 2012 toată corespondenţa care a plecat din oficiile poştale din Reşiţa au fost marcate cu această ştampilă.

“Părinte valeriu, roagă-te pentru credincioşii Bisericii lui Cristos care încă mai trece prin încercări“ 22 iulie sFinţirea bisericii protopopiale din chişineu criş la 22 iulie 2012, în Duminica a vII-a după Rusalii, Preasfinţitul Alexandru Mesian, Episcop de lugoj, a efectuat o pastorală în parohia Chişineu-Criş (protopopiatul Arad, judeţul Arad), cu ocazia sfinţirii noii biserici protopopiale ce poartă hramul “Adormirea Maicii Domnului”. Este a doua vizită pastorală pe care Preasfinţia Sa o face în această localitate. Prima vizită iulie - august 2012

3

pastorală a avut loc în urmă cu doi ani, la 2 mai 2010, cu ocazia sfinţirii pietrei de temelie. PS Alexandru a fost însoţit de către Mons. Angelo Pop, vicarul General al Episcopiei de lugoj.

Parohia greco-catolică din Chişineu Criş a luat fiinţă din dorinţa credincioşilor uniţi, veniţi şi stabiliţi în această localitate din localităţile învecinate, Sintea Mare, Chereluş, Simand, Gurba etc., dar şi a celor veniţi din zone cu o puternică tradiţie greco-catolică precum Maramureş, Sătmar, Bihor, Cluj, Alba, Bistriţa, Sălaj etc.. Primăria din Chişineu Criş, prin grija edilului local, a acordat parohiei terenul de construcţie a bisericii. Ridicarea efectivă a lăcaşului de cult a început la data de 2 iunie 2010. lucrările au fost finalizate în timp record sub coordonarea lui Adrian Păşcuţiu, administratorul firmei RomCat SRl din Arad.

Un aport deosebit l-a avut arhitectul Mircea Batcu, care, prin talentul deosebit cu care l-a înzestrat Dumnezeu, a proiectat biserica şi a supravegheat îndeaproape lucrările de pe şantierul bisericii. la sosire, PS Alexandru, împreună cu primarul comunei Sintea Mare, Erdos valentin, s-a deplasat de la intersecţie până la biserica greco-catolică într-o caleaşcă trasă de doi cai, urmaţi de credincioşi. Ajunşi în faţa noii biserici, Preasfinţia Sa a fost salutat de pr. Dănuţ Ciuban, protopop de Chişineu-Criş; pr. prot. Marius Pârvu, consilier eparhial, protopop de Sânicolau Mare şi paroh la Sânnicolau Mare; pr. Nistor Chişbora, prelat papal şi protopop emerit de Arad; pr. Emilian Cătălin, ministru provincial OFMConv, şi de preoţii din protopopiatul de Chişineu-Criş şi Arad. De-asemenea a fost întâmpinat de oficialităţile locale printre care ing. Gheorghe Burdan, primarul oraşului Chişineu-Criş, prof. univ. dr. Aurel Ardelean, rector fondator al Universităţii de vest “vasile Goldiş”, primarul valentin Erdos din Sintea Mare şi primarul Aurel Radiţă din Sicula. Tineri localnici i-au oferit Ierarhului buchete de flori. la eveniment au luat parte peste 500 de credincioşi greco-catolici, romano-catolici, ortodocşi, reformaţi, baptişti, penticostali, adventişti şi de alte confesiuni, atât din oraș, cât şi din localităţile învecinate.

Ceremonia religioasă a început la orele 10 cu oficiul sfinţirii apei, desfăşurat pe esplanada din faţa intrării în biserică, după care a urmat binecuvântarea noului lăcaş de cult, prin ungerea zidurilor exterioare şi interioare cu sfântul şi marele mir, în formă de cruce, şi prin stropire cu apă sfinţită. În masa altarului au fost aşezate moaşte ale Sfântului Ştefan Protomartir. Un moment deosebit al acestei zile a fost marcat de înfiinţarea unei comunităţi OFMConv (Ordinul Fraţilor Minori Conventuali) în această parohie. PS Alexandru l-a prezentat pe noul paroh al acestei comunităţi, pr. Augustin Budău OFMConv, menţionând faptul că la Chişineu Criş, începând cu data sfinţirii noii biserici, a luat fiinţă o nouă comunitate de călugări franciscani formată din pr. paroh Augustin, pr. Florin Orza OFMConv şi fr. virgil Susan OFMConv. Cu această ocazie s-a reluat colaborarea între Ordinul Fraţilor Minori Conventuali – Provincia “Sf. Iosif” din Romania şi Eparhia de lugoj. Pe teritoriul acestei Eparhii a mai existat comunitate de călugări franciscani între anii 1997-2000. PS Alexandru a salutat prezenţa pr. Frate Emilian Cătălin, ministru provincial OFMConv, precum şi a grupului de călugări franciscani prezenţi. la final, pr. protopop Ciuban Dănuţ a mulţumit în primul rând Bunului Dumnezeu, apoi Preasfinţitului Alexandru pentru sprijinul acordat. A mulţumit celor care au sprijinit financiar lucrările: Episcopiei lugojului, binefăcătorii din străinătate, primăriei oraşului Chişineu-Criş şi tuturor credincioşilor din parohie. A mulţumit oficialităţilor locale prezente, corului, delegatului Bisericii Ortodoxe, confraţilor preoţi care au participat la eveniment.

Nu în ultimul rând, a mulţumit credincioşilor din parohie care au contribuit financiar şi activ la amenajările interioare, precum şi celorlalţi pelerini din satele învecinate ce au luat parte la eveniment.

Sărbătoarea s-a încheiat cu o agapă fraternă la care au fost invitați toți cei prezenți.

4

iulie - august 2012

5 auGust zi de sărbătoare la peciu nou Credincioșii parohiei greco-catolice Peciu Nou, din protopopiatul de Timișoara, au sărbătorit, duminică 5 august 2012, un an de zile de la instalarea în parohie a pr. Alexandru Ploștinaru și începerea lucrărilor la construcția bisericii. la eveniment au fost prezenți pr. Davide Muntoni, stareț al mănăstirii „Preasfânta Treime” din Giroc, pr. Prof. Eugen Jurca și dl. drd. specialist în istorie, Sergiu Soica.

Ziua a început cu celebrarea Sfintei liturghii la ora 10.30; cuvântul de învățătură a fost rostit de pr. stareț Davide Muntoni, care a reamintit că și noi ceilalți, când nu-l privim pe Cristos în tot ceea ce gândim și acționăm, pățim ca și Petru, adică ne scufundăm în marea deznădejdii și a problemelor cotidiene fără prea multe soluții.

După Sfânta liturghie, drd. Sergiu Soica, a ținut o conferință despre istoria Bisericii Greco-Catolice de la întemeiere până în prezent. A fost prezentat credincioșilor și oaspeților un excursus al evoluției Bisericii Române-Unite de la Episcopul Teofil până în zilele noastre, accentuând anumite momente ca de exemplu: inițiativa episcopului Inocențiu Micu Klein de a trimite tineri români în străinătate la studii, deschiderea primelor școli românești din Transilvania, evocarea personalităților importante ale școlii Ardelene, înființarea eparhiei de lugoj la 1853, unirea de la 1 decembrie 1918, desființarea Bisericii Greco-Catolice în 1948, perioada de clandestinitate și reorganizarea Bisericii după 1990. Scopul a fost acela de a ne reamintii despre trecut, pentru a putea trăi în prezent cu curaj, optimism și determinare, făcând tot ceea ce ne stă în putință să fim și noi la rândul nostru demni de amintit prin acțiunile noastre de generațiile viitoare, ținând cont de minunatul tezaur pe care ni l-au lăsat moștenire înaintașii noștri. la sfârșit, a avut loc împărtășirea fraternă din bucatele aduse, dar și din opiniile și ideile celor prezenți la eveniment.

9-12 auGust caMpus cu teMa “Moise şi poporul lui duMnezeu” la luGoj În perioada 9 -12 august 2012, la Casa Memorială “Episcop Ioan Ploscaru” din lugoj, s-a desfăşurat Campusul Estival Creştin cu tema “Moise şi poporul lui Dumnezeu”. Activităţile au fost organizate de surorile din Ordinul Sfântului vasile cel Mare – Baziliene, în colaborare cu pr. Robert Trubiansky şi Asociaţia “Alternatived” lugoj. Sr. valeria Bolfă a prezentat istoria lui Moise şi a poporului lui Dumnezeu, iubirea predilectă a Domnului faţă de om, dorinţa arzătoare de a-l salva din sclavie şi de a ajunge un popor liber.

D-na Camelia Popescu a continuat tema prezentând-o practiceducativ, oferind fiecărui elev materialele didactice necesare pentru a confecţiona coşuleţul lui Moise şi colajul intitulat “Moise desparte marea”.

De asemenea, copiii au fost implicaţi în rezolvarea fişelor de lucru, special create pentru aprofundarea celor învăţate – căutare de cuvinte, anagrame, labirint, ghicitori şi jocuri de rol. Pr. Robert Trubiansky a folosit limbajul interactiv al teatrului pentru a se înţelege mai profund mesajul biblic. Copiii au realizat două scenete, interpretând personajele importante, dar şi momentele emoţionante din viaţa poporului lui Dumnezeu: trecerea Mării Roşii, mana coborâtă din cer, scoaterea apei din stâncă.

D-na Dana Trubiansky a explorat lumea interioară a copiilor prin intermediul jocului şi al desenului. Copiii au avut ocazia să analizeze propriile dorinţe, sensul şi frumuseţea relaţiei de prietenie, precum şi posibilitatea să mediteze la ce înseamnă pentru fiecare dintre ei imaginea lui Dumnezeu. Campusul s-a încheiat cu vizionarea filmului “Moise – Prinţul Egiptului”, evaluarea şi premierea copiilor, precum şi a celor care au contribuit la buna desfăşurare a acestuia, și a fost sărbătorită printr-o petrecere cu clătite.

5-12 auGust tabăra de vară de la cuGir, ediţia a vii-a Devenită deja o tradiţie, tabăra de vară organizată de parohia greco-catolică din Cugir a ajuns la cea de-a vII-a ediţie şi s-a desfăşurat în perioada 5-12 august 2012, anul acesta participând 256 de copii din tot oraşul, fost animaţi de 33 de tineri astrişti sprijiniți de părintele paroh viorel Codrea. la fel ca în fiecare an, scopul a fost formarea tinerilor şi a copiilor pentru a deveni buni creştini, care să poată fi bine integraţi în societatea actuală, aplicând în viaţa de zi cu zi principiile doctrinei creştine.

Tema din acest an a Campusului Estival a fost Passpartu a cărei semnificaţie este parola universală pentru creştini şi anume Isus Cristos, iar motoul a fost “Di soltanto una Parola”, în traducere, “Spune iulie - august 2012

5

numai un Cuvânt”. Campusul a început cu o rugăciune adresată către Dumnezeu şi s-a sfârşit la fel, prin oficierea Sfintei liturghii festive de duminică, în 5, respectiv 12 august, iar în perioada 6-11 august programul a fost structurat pe zile, fiecare zi fiind împărţită la rândul ei în patru tipuri de activităţi: rugăciune şi o scurtă meditaţie, dansuri, atelier şi jocuri. Pentru animatori, programul zilnic începea cu Sfânta liturghie oficiată de părintele viorel, după care urma deplasarea spre Colegiul Naţional “David Prodan”, unde au avut loc restul activităţilor menţionate. Sâmbătă, 11 august, s-a mers la ştrandul din Orăştie.

Iulia Albu şi pr. viorel-Gheorghe Codrea, în corespondenţa de pe BRU.ro, descriu ca un lucru pozitiv faptul că a crescut numărul de animatori, dat fiind că numărul copiilor participanţi la tabără este în continuă creştere, la ediţia din acest an fiind prezenţi cei mai mulţi copii. Ca noutate s-a organizat şi o acţiune de strângere de fonduri de la societăţile comerciale din oraş, în urma căreia s-au strâns bani, apă, sucuri şi gratuitatea unei mari părţi din transportul pentru deplasarea la Orăştie. “În concluzie, tabăra din acest an a fost mai reuşită din punct de vedere organizatoric, deoarece în fiecare an învăţăm lucruri noi din experienţele taberelor trecute, astfel creştem în credinţă, înţelepciune şi voinţă de la un an la altul ca să le putem oferi tuturor copiilor care participă la campus numai momente frumoase, de care să-şi amintească cu drag şi să le deschidem calea pentru a-l cunoaşte şi a se apropia de Dumnezeu.”

15 auGust pelerinaj la icoana Maicii doMnului de la scăiuş De Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, la 15 august, a avut loc la Scăiuş, Jud. Caraş-Severin, pelerinajul de vară în cinstea Maicii Domnului. Pelerinaje la Icoana Maicii Domnului de la Scăiuş se organizează de două ori pe an: la 15 august, de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului şi în perioada 30 septembrie – 15 octombrie, perioada cuprinsă între cele două lăcrimări ale Maicii Domnului de la Scăiuş, citim într-un material apărut pe BRU.ro.

După întâmpinarea PS Alexandru, a urmat o procesiune cu icoana care a lăcrimat. Aceasta a fost adusă din biserică şi expusă în dreapta altarului special amenajat în aer liber. Înainte de începerea Sfintei liturghii, s-a rostit de către toţi cei prezenţi rugăciunea Sfântului Rozar cu misterele de mărire. la finalul Sfintei liturghii, Episcopul a rostit un cuvânt pastoral legat de importanţa pelerinajului de la Scăiuş, asemenea altor locuri închinate cinstirii Maicii Domnului din ţară: Nicula, Radna, Cacica sau din lume: Fatima, lourdes.

A făcut o scurtă referire la evenimentul sfintei lăcrimări din 1934, la importanţa rugăciunilor pelerinilor şi la contextul geografic minunat al Scăiuşului cu comunitatea greco-catolică aparţinând etniei slovace. În continuare, Preasfinţia Sa le-a vorbit pelerinilor despre Evanghelia zilei şi despre Sărbătoarea Adormirea Maicii Domnului. “Iubiţi credincioşi, Preacurata Fecioară Maria a fost prevăzută din veşnicie a fi concepută fără de prihană, pentru că avea să îl nască pe Fiul lui Dumnezeu; tocmai acesta a fost rolul ei important să devină mamă a Fiului lui Dumnezeu deoarece Isus Cristos n-a venit pe lume cu o apariţie, ci s-a născut ca om. Biserica o mai numeşte pe Preacurata Fecioară Maria şi Mireasa Spiritului Sfânt. Noi prin Preacurata Fecioară Maria am devenit fii ai lui Dumnezeu. De aceea noi o cinstim pe Fecioara Maria pentru că este mama lui Dumnezeu. [...] O rugăm pe Maica Domnului să ne ajute”, a spus PS Alexandru în încheierea cuvântului său, “să rămânem consecvenţi în credinţă, să putem să ne mântuim sufletele şi să ne ajute în nevoile noastre de toate zilele pentru că – precum a spus şi Sfântul Bernard – nu s-a auzit să fi fost părăsit, cel ce aleargă sub ocrotirea Ei cerând ajutor şi mijlocire de la Preacurata Fecioară Maria.”

PS Alexandru a mai subliniat şi dezvoltarea acestui aşezământ marian care să stimuleze venirea pelerinilor. A amintit de noua clopotniţă care se află în construcţie, cea veche, construită din lemn, fiind într-o fază avansată de degradare. Pr. Iulian Hasciar a rostit un cuvânt de mulţumire lui Dumnezeu, Preacuratei Fecioare Maria, PS Alexandru, preoţilor, corului, credincioşilor, curatorilor şi autorităţilor locale. După rostirea de către părintele paroh Iulian a unei rugăciuni de Consfinţire la Inima Neprihănită a Mariei a urmat miruirea credincioşilor şi distribuirea anafurei.

19 auGust pelerinaj Marian la cÂMpul lui neaG De la repunerea în libertate a Bisericii Române Unite, clerul şi credincioşii din valea Jiului şi din protopopiatele învecinate participă în fiecare an la pelerinajul marian la Brădet-Câmpul lui Neag. Acest pelerinaj, ajuns la a XXI-a ediţie, este fixat în luna august, în duminica de după sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. Anul acesta pelerinajul a avut loc în ziua de 19 august.

Programul a început cu celebrarea Sfintei liturghii arhiereşti la biserica “Buna-vestire” din Petroşani, consacrată în urmă cu doi ani. Alături de PS Alexandru au concelebrat Mons. Angelo Pop – vicar General, pr. Adrian Nagy – protopop de lupeni, pr.

Florin vasiloni – protopop de Sarmisegetuza, pr. vasile Solomon – paroh la Petroşani, pr. Ionel Maier – paroh la Toteşti, pr. Dorin Szilvester – paroh la Bărbăteni, pr. leonard Bulzan, pr. Daniel Solomon – paroh la Tuştea. În cadrul Sfintei liturghii, fiica părintelui paroh – Andreea Solomon – a primit Prima Sfântă Împărtăşanie. PS Alexandru a amintit pelerinilor rolul vizitei pastorale cu ocazia pelerinajului şi anume de a se ruga împreună cu clerul şi credincioşii din teritoriu cel puţin o dată pe an. Preasfinţia Sa le-a făcut cunoscut pelerinilor faptul că, venind de la lugoj în această zonă, a constatat cum în ultimii ani s-au construit nouă

6

iulie - august 2012

biserici unde credincioşii se pot întâlni “într-un ambient civilizat pentru a-l preamări în rugăciune pe Dumnezeu”. localităţile amintite sunt: Caransebeş, Oţelu Roşu, Băuţar, Bucova, Păucineşti, Toteşti, Haţeg şi, nu în ultimul rând, cele două biserici de pe valea Jiului (Petroşani şi Uricani).

După Sfânta liturghie, pelerinii veniţi din valea Jiului, Deva şi Hunedoara, s-au deplasat cu diferite mijloace de transport spre locul de pelerinaj. Înainte de a ajunge la Câmpul lui Neag, PS Alexandru a vizitat la Bărbăteni terenul primit din partea primăriei pe care se va construi o biserică greco-catolică, cea actuală fiind neretrocedată în momentul de faţă.

Prima oprire la Câmpul lui Neag a fost la statuia Preasfintei Inimi a lui Isus, unde s-a început rugăciunea Sfântului Rozar urmând devoţiuni către Preasfânta Inimă a lui Isus. Cu toţii au pornit în procesiune spre statuia Sfintei Fecioare Maria de la lourdes, unde s-a continuat rugăciunea Sfântului Rozar şi rostirea rugăciunii de Consfinţire la Inima Neprihănită a Mariei.

Statuia Maicii Domnului de la Câmpul lui Neag este o copie a statuii Maicii Domnului de la lourdes. A fost adusă de preotul Ştefan Berinde şi soţia lui Maria, în urmă cu aproape 100 de ani (în anul 1913). De atunci şi până la desfiinţarea Bisericii Române Unite cu Roma, credincioşii din valea Jiului au venit în fiecare an în pelerinaj în acest frumos cadru natural unde se află statuia. Aceasta s-a păstrat ca o minune în vremea regimului comunist. În anul 1977 a fost restaurată de pr. Ştefan Dănilă. Statuia, este fixată pe o stâncă înaltă la marginea localităţii. Imediat după anul 1989, s-a reluat tradiţia pelerinajelor la Câmpul lui Neag. În acelaşi loc, numit generic “Brădet” din cauza amplasării acestuia în jurul unei păduri de brazi, se găseşte şi o cruce monumentală ridicată la 8 noiembrie 1895 de către părintele greco-catolic Constantin Stanciu în memoria eroilor locali căzuţi în timpul Războiului de Independenţă (1877-1878).

Preasfinţitul Alexandru le-a reamintit pelerinilor că, înainte de a avea cele două biserici noi la Uricani (2008) şi respectiv Petroşani (2010), pe acel loc accidentat în apropierea Grotei se celebra şi Sfânta liturghie. Astăzi în acest loc sfânt se rostesc doar rugăciuni şi devoţiuni, iar Sfânta liturghie se oficiază în una din bisericile nou construite. În încheiere, Episcopul de lugoj a dat binecuvântarea – din faţa statuii Maicii Domnului – mulţimii pelerinilor şi a spus un “la revedere” până pelerinajul jubiliar de anul viitor, 2013.

26 auGust vizită pastorală a ps alexandru în parohia păucineşti În duminica a XII-a după Rusalii, la 26 august a.c. Preasfinţitul Alexandru Mesian, Episcop de lugoj, s-a aflat în mijlocul credincioşilor din parohia Păucineşti, Protopopiatul Sarmisegetuza, jud. Hunedoara. Preasfinţia Sa a fost însoţit de către Mons.

Angelo Pop, vicarul General al Episcopiei de lugoj. Este prima vizită pastorală a unui Episcop român unit după mai bine de 64 de ani, mai precis de după anul 1948 – anul desfiinţării Bisericii Greco-Catolice din România, se subliniază în materialul semnat de RaimondoMario Rupp pe BRU.ro. Încă din anul 1733 comunitatea de credincioşi din Păucineşti s-a constituit ca filie aparţinând de parohia Zăicani. Primul paroh al acestei comunităţi a fost pr. Iustin Ţarină. În anul 1803 a devenit parohie de sine stătătoare. În anul 1853 s-a construit şcoala confesională. Actuala biserică cu hramul “Înălţarea Domnului” a fost edificată în anul 1869. la anul 1903 în parohia Păucineşti existau 697 de credincioşi numai de confesiune greco-catolică, nemaiexistând nicio altă confesiune în localitate. Între 1948 şi 1990 Biserica Greco-Catolică din România a fost suprimată şi interzisă cât timp puterea comunistă a guvernat ţara prin dictatură. Preoţii şi Episcopii iulie - august 2012

7

au fost încarceraţi şi omorâţi prin închisori, iar bunurile materiale confiscate de către stat. lăcaşul de cult confiscat de regimul comunist şi dat în posesia Bisericii Ortodoxe Române, nu a fost retrocedat nici până în ziua de azi, fiind unul din cele peste 120 de cazuri de biserici greco-catolice neretrocedate din judeţul Hunedoara. În anul 2007, comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România a retrocedat Bisericii Române Unite şi Episcopiei de lugoj clădirea fostei şcoli confesionale. În această clădire s-a amenajat noua capelă greco-catolică, sfinţirea ei având loc la 24 decembrie 2009. Cel care s-a ocupat de lucrările de restaurare şi modernizare a fost părintele Dorin Szilveszter, paroh la Bărbăteni şi administrator parohial al parohiei Păucineşti, care de altfel a şi reactivat această parohie. la sosire, PS Alexandru a fost întâmpinat de pr. Dorin Szilveszter. la Sfânta liturghie Arhierească, alături de Preasfinţitul Alexandru, au concelebrat pr. Florin vasiloni şi pr. Dorin Szilveszter. În cadrul Sfintei liturghii, un elev ministrant a primit Prima Sfântă Împărtăşanie. În cuvântul de învăţătură, Episcopul a vorbit despre evanghelia zilei. A mulţumit pr. Dorin pentru efortul depus la restaurarea clădirii retrocedate şi pentru preocuparea pentru reactivarea parohiei. De asemenea a mulţumit şi credincioşilor din parohia Păucineşti pentru sprijinul acordat. Pr. Dorin a mulţumit PS Alexandru, Mons. AngeloNarcis Pop şi Episcopiei Greco-Catolice de lugoj pentru susţinerea materială şi morală a bunului mers al comunității din Păucineşti.

DIN AGENDA vIITOARE

a episcopiei De lugoJ

2 septeMbrie vizită pastorală a P.S. Alexandru în parohia Timişoara I 7 septeMbrie Serbarea hramului Mănăstirii “Naşterea Maicii Domnului” din lugoj 8 septeMbrie Serbarea hramului bisericii Naşterii Preacuratei Fecioare Maria din Arad 8 septeMbrie Sfinţirea unei noi biserici la Oţelu Roşu

8

iulie - august 2012

9 septeMbrie vizită pastorală a Preasfinţitului Alexandru în parohia Peregu Mare 22 septeMbrie Deschiderea anului catehetic la lugoj 28 septeMbrie Pelerinaj pentru tineri la Scăiuş 29 septeMbrie Pelerinaj la Scăiuş

EvENIMENTE IMPORTANTE

Din Biserica romÂnă unită

25-29 iulie tinerii din eparhia de luGoj la intc iaşi 2012 În perioada 25-29 iulie la Iaşi a avut loc cea de-a XII-a ediţie a Întâlnirii Naţionale a Tineretului Catolic (INTC). Tema întâlnirii a fost „Bucuraţi-vă mereu în Domnul” (Fil 4,4).

Din Eparhia de lugoj a participat un grup de 84 de tineri din următoarele parohii: Arad-Centru, Arad-Micălaca, Coştei (Prot. lugoj), Cugir, Haţeg, Hunedoara, lugoj, Ohaba-Forgaci (Prot. lugoj), Păru (Prot. lugoj), Sânicolau Mare, Timişoara II, Timişoara III, şi Toteşti (Prot. Haţeg).

Fiecare grup parohial a fost însoţit de paroh sau de un alt preot. Preoţii prezenţi au fost următorii: Mons. Angelo-Narcis Pop, vicar General al Eparhiei de lugoj, pr. Ovidiu Neiconi, responsabil cu Pastoraţia Tineretului în Eparhia de lugoj şi paroh la Ohaba-Forgaci, pr. dr.viorel Codrea, Asistent Spiritual ASTRU Eparhial lugoj şi paroh la Cugir, pr. Ioan Chişărău, paroh la Timişoara III; pr. Eugen Damian, paroh la Hunedoara, pr. Robert Trubiansky paroh la Păru, pr. Ionel Maier, paroh la Toteşti.

Programul fiecărei zile a avut trei componente: Bucuria rugăciunii cu rugăciunea de dimineaţă, sfânta liturghie, cateheza, grupurile de discuţii; Bucuria cunoaşterii cu diferite programe alternative: conferinţe, ateliere de lucru, dezbateri, momente de animare, vizitarea oraşului Iaşi, vizitarea muzeelor etc.; Bucuria sărbătorii, ca un festival al bucuriei creat de tineri şi pentru tineri, în care cea mai mare parte a fost ocupată de muzică. În ziua de 26 iulie, Cuvântul de învăţătură de la Sfânta liturghie în rit latin a fost ţinut de P.S. Alexandru. Evanghelia citită ne-a amintit de parabola semănătorului. Episcopul a menţionat că nici măcar apostolii nu au înţeles de la început învăţătura acestei „pilde de la ţară”. De aceea, Prea Sfinţia Sa a luat exemplul lui Isus şi a explicat sensul acestei parabole. „Semănătorul”, a spus Prea Sfinţia Sa, „este Isus Cristos, ce poate fi reprezentat astăzi de către episcopi, preoţi, cateheţi, părinţi, profesori de religie, dar şi de toţi creştinii care transmit mesajul lui Isus, inclusiv voi dragi tineri. Seminţele sunt învăţăturile creştine, Sfânta Evanghelie, precum o carte bună, un sfat sincer, o boală şi tot ceea ce ne poate apropia de el. Pământul este sufletul omului, iar, conform evangheliei este împărţit în patru categorii: sămânţa este căzută pe cale; toţi oamenii iau contact întrun anumit fel cu Dumnezeu şi cuvântul său”. Preasfinţitul Alexandru şi-a încheiat predica prin cuvintele sfântului Apostol Pavel: „Şi pentru aceasta mă rog ca iubirea voastră să crească din ce în ce mai mult în cunoaştere şi discernământ în toate, ca să distingeţi ceea ce este mai bun, aşa încât să fiţi curaţi şi neprihăniţi pentru ziua lui Cristos, plini de rodul dreptăţii care iulie - august 2012

9

[se obţine] prin Isus Cristos spre gloria şi preamărirea lui Dumnezeu” (Fil 1, 9-11). În dupăamiaza zilei de 26 iulie, în cadrul programelor alternative, pr. Ioan Chişărău, capelan de onoare al Sfântului Părinte, a susţinut o conferinţă cu titlul: „Unde sunt copiii tăi?” Întâlnirea a fost una antrenantă, atât pentru participanţi, care au fost invitaţi să participe activ la discuţii, dar şi pentru părintele conferenţiar care a răspuns cu bucurie întrebărilor şi provocărilor lansate de tinerii prezenţi. Pr. Chişărău a prezentat câteva informaţii generale statistice despre avort, subliniind faptul că anual sunt ucişi 50.000 de embrioni, prin metode chirurgicale, pilulele de a doua zi şi contraceptive. Cum luptăm noi împotriva trupului? Orice acţiune împotriva vieţii este o acţiune împotriva trupului însuşi. Acest „progres” al eutanasiei, al avorturilor, nu e altceva decât o „crimă justificată, aprobată, chiar întărită”. vorbind despre un fenomen în masă, Părintele Ioan ne-a atenţionat că această legislaţie pro-avort ne transformă uşor într-o civilizaţie barbară.

Alături de legendele şi povestirile străvechi amintite de părintele Chişărău, provocările lansate de acesta au ţinut tinerii participanţi în priză pe toată durata conferinţei. Nici măcar când conferinţa s-a sfârşit, aceştia nu au părăsit sala fără a-l mai înconjura încă o dată pe pr. Chişărău şi a-i cere părerea şi sfaturile. În seara zilei de 26 iulie, în cadrul festivalului bucuriei, tinerii din municipiul lugoj au reprezentat programul artistic la nivel eparhial. Astfel ei au prezentat o frumoasă scenetă cu clovni, reuşind să aducă publicului zâmbetul şi bucuria. Acest fapt a fost confirmat şi prin propunerea organizatorilor de a se relua sceneta în ziua de duminică, 29 iulie, la prânz.

După Sfânta liturghie din ziua de 27 iulie, tinerii din Eparhia de lugoj s-au întâlnit cu P.S. Alexandru pentru tradiţionala fotografie de grup. Cu această ocazie, Anca Maria Jurcuţa, preşedinte ASTRU Eparhial lugoj şi Costel Borhan vicepreşedinte, i-au înmânat Prea Sfinţiei Sale câte un tricou şi o siglă cu însemnele ASTRU Eparhial lugoj. Tricouri şi sigle cu însemnele ASTRU Eparhial lugoj au primit atât pr. Ovidiu Neiconi, cât şi Mons. Angelo Narcis Pop, vicar General. În după amiaza zilei de 27 iulie, o mare parte din tinerii Eparhiei de lugoj au participat la un tur organizat al oraşului, propus de organizatorii INTC. Printre obiectivele care au fost vizitate s-au numărat: Palatul Bragadiru, Muzeul Unirii, Piaţa Unirii, Filarmonica, Teatrul Naţional, Mitropolia Moldovei şi a Bucovinei, Palatul Roznovanu, Catedrala Romano-Catolică „Sfânta Fecioară Maria Regină”, Casa Dosoftei, Biserica „Sfântul Nicolae Domnesc”, şi nu în ultimul rând, vestitul Palat al Culturii.

Sâmbătă 27 iulie, o bună parte din tinerii din Eparhia de lugoj au participat la atelierul „ACfest – Dăruim bucurie!” propus

10

iulie - august 2012

de Federaţia Acţiunea Catolică din România (ACRO), la care ASTRU Eparhial lugoj a aderat în urmă cu doi ani. Programul a fost moderat de Crina Horvat, vicepreşedinte ACRO, sector tineri, şi Costel Borhan, consilier sector tineri. După salutul organizatorilor, prin intermediul tehnologiei moderne, toţi tinerii au vizionat salutul şi invitaţia la bucurie din partea Acţiunii Catolice din Mianmar, din Polonia şi din Argentina. Michele D’Avino, delegat al Forumului Internaţional al Acţiunii Catolice le-a adresat tinerilor următoarele cuvinte: „A fi în Acţiunea Catolică, după cum a spus Papa Paul al vI-lea, presupune «a fi laici în Biserică şi creştini în lume». Înseamnă a fi creştini în fiecare zi, în cotidian, pentru a mărturisi frumuseţea mesajului lui Isus, nu doar duminica, dar mai ales luni, la şcoală, la serviciu, în familie, în viaţa de fiecare zi.” * * * Participarea la INTC 2012 a fost o experienţă în care tinerii noştri au simţit cu adevărat dinamismul întregii Biserici Catolice din ţara noastră; au participat zilnic la celebrările Euharistice prezidate de: Î.P.S. Ioan Robu, arhiepiscop şi mitropolit de Bucureşti (26 iulie), P.S. virgil Bercea, episcop de Oradea (27 iulie), P.S. vasile Bizău, episcop de Maramureş (28 iulie) şi P.S. Petru Gherghel, episcop de Iaşi (29 iulie). Au ascultat cu mult interes meditaţiile susținute de episcopi şi catehezele propuse de: pr.

Cornel Cadar (Iaşi), pr. Ieronim Iacob (Constanţa) şi pr. Iuliu Muntean (Oradea), au avut experienţa extraordinară a grupurilor de discuţii, au participat la procesiunea prin oraş urmată de o priveghere de rugăciune şi de un concert al Corului de tineri „Juvenes Ecclesiae” în catedrala „Sfânta Fecioară Maria, Regină”, precum şi la alte momente ale acestui INTC. Întâlnirea Naţională a Tineretului Catolic este organizată în spiritul Zilelor Mondiale ale Tineretului şi doreşte să ofere posibilitatea tinerilor catolici din România să se întâlnească într-un climat de rugăciune, bucurie şi cultură, avându-l în centrul atenţiei pe Cristos Mântuitorul. locul următoarei Întâlniri Naţionale a Tineretului se va decide în cadrul Conferinţei Episcopilor Catolici din România (CER) sesiunea de toamnă. (au consemnat Pr. Ovidiu Neiconi, responsabil cu pastoraţia tineretului şi Raimondo-Mario Rupp, responsabil internet şi audio-vizual) 5 auGust bisericile Greco-catolice şi unitatea bisericilor. siMpozion internaţional în MeMoria cardinalului alexandru todea (1912-1992), la schitul „sFÂnta cruce”- stÂnceni (Mureş).

Au fost publicate, sub îngrijirea Maicii Éliane Poirot o.c.d, contribuţiile la Simpozionul internaţional desfăşurat la Schitul carmelitan „Sfânta Cruce” din Stânceni în după-amiaza zilei de 5 august 2012 – în ajunul hramului bisericii schitului. Evenimentul s-a înscris în suita celor dedicate în acest an, în cadrul Bisericii Românte Unite cu Roma, memoriei cardinalului Alexandru Todea. Tema aleasă a reprezentat o invitaţie nu atât la o retrospectivă, cât mai degrabă la o perspectivă. Cadrul manifestării – ca orice lăcaş monastic, un loc consacrat înrădăcinării speranţei creştine – presupunem că a facilitat abordarea unei astfel de teme. Din cuprins putem constata că a fost vorba despre un simpozion nu doar internaţional, ci şi interconfesional, chiar dacă doar prin două reprezentări: Mesajul IPS Serafim Joantă, mitropolit ortodox român al Germaniei şi Europei Centrale şi de Nord, şi comunicarea pr. drd. Petru Cătinean, Perspective ortodoxe ale ecumenismului Bisericii Catolice de rit oriental, ca delegat din partea IPS Ioan al Harghiei şi Covasnei.

Alte mesaje au fost transmise de către Preafericirea Sa cardinal lucian Mureşan, de Mons. Jean-Claude Perisset, nunţiu apostolic în Germania, după ani buni în România, de cardinalul André vingt-Trois, arhiepiscop de Paris şi ordinar al catolicilor Bisericilor răsăritene din Franţa, de Mons.

Roland Minnerath, arhiepiscop de Dijon, dieceza din care au venit în România surorile carmelitane care au întemeiat schitul de la Stânceni.

Alte două prezenţe franceze în desfăşurarea simpozionului, care nu erau la primul contact cu România şi care cu ani în urmă l-au întâlnit şi pe card. Todea au fost, în ordinea intervenţiilor: diaconul Didier Rance, din cadrul AED-France, unul din moderatorii simpozionului şi Mons.

François Garnier, arhiepiscop de Cambrai, cel care a formulat concluziile acestuia. În Deschidere, PS virgil Bercea a evocat pe scurt, începând cu primele amintiri familiale, personalitatea cardinalului Alexandru. Au urmat contribuţiile: lect. dr. Ciprian Ghişa (Facultatea de Teologie Greco-Catolică, Dep. Blaj), locul Bisericii Greco-Catolice în cadrul mişcării ecumenice din România, un studiu dintr-o perspectivă socio-istorică, pornind de la articole din perioada interbelică; Pr. prof. dr. Mychajlo Dymid (Universitatea Catolică din lviv), Ecumenismul şi Biserica Greco-Catolică Ucraineană; PS Fülöp Kocsis (episcop de Hajdudorog), Biserica Greco-Catolică din Ungaria şi ecumenismul; o interesantă Mărturie ad-hoc din partea PS Alexandru Mesian, în calitatea ce a avut-o ca membru al Comisiei mixte internaţionale pentru dialogul teologic între Biserica Catolică şi Bisericile Ortodoxe. Maria Mühlbauer-Keul semnează contribuţia cea mai substanţială la acest simpozion: Alexandru Todea, episcop sub dictatură comunistă, încercarea unei viziuni ecumenice; o comunicare-mărturie foarte interesantă şi cu momente emoţionante. la fel sunt, chiar dacă mai scurte, şi mărturiile pr. liviu Sabău (fost protopop de Târgu Mureş), a pr. Mihai Ştefănescu (şi medic în echipa care s-a îngrijit de card. Todea în timpul ultimei sale spitalizări la Târgu Mureş) şi a iulie - august 2012

11

unui laic, dl. valer Pol (Târgu Mureş). Concluziile, într-un stil colocvial, semnate de Mons. François Garnier, se prezintă ca un diagnostic şi un îndemn frăţesc în vederea depăşirii impasului în care se află relaţiile interconfesionale în România. În final găsim o listă bibliografică a lucrărilor, articolelor şi discursurilor publicate ale cardinalului Alexandru Todea.

22-26 auGust a vi-a adunare Generală a ForuMului internaţional al acţiunii catolice la iaşi Peste 170 de responsabili, reprezentanţi ai 35 de ţări ce reunesc patru continente, s-au întâlnit în perioada 22-26 august 2012 la Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi, care a găzduit cea de-a vI-a Adunare Generală a Forumului Internaţional al Acţiunii Catolice (FIAC). Tema întâlnirii a fost: „laici din Acţiunea Catolică: coresponsabilitate eclezială şi socială”, iar ca punct de referinţă s-a luat icoana biblică a apostolilor pe drumul spre Emaus: „În acelaşi ceas, s-au ridicat şi s-au întors la Ierusalim” (lc 24, 13-35).

Alături de laici din diferite ţări, implicaţi în viaţa Bisericii, au fost prezenţi cardinali, episcopi şi preoţi din ţară şi din străinătate, printre care cardinalul Salvatore De Giorgi, arhiepiscop emerit de Palermo, fost asistent al FIAC, P.S. Domenico Sigalini, episcop de Palestrina, asistent eclezial general al Acţiunii Catolice Italiene şi FIAC, Episcopul de Iaşi – Prea Sfințitul Petru Gherghel împreună cu episcopul auxiliar, Prea Sfințitul Aurel Perca; Prea Sfințitul virgil Bercea – episcop al Eparhiei de Oradea, responsabilul cu laicii în cadrul CER şi vicepreşedinte al Comisiei Conferinţei Episcopale a Comunităţii Europene (COMECE) De asemenea au fost prezenţi reprezentanţii Secretariatului FIAC 2008-2012: coordonatorul Emilio Inzaurraga, preşedinte naţional al Acțiunii Catolice din Argentina; Franco Miano, preşedinte naţional al Acțiunii Catolice din Italia; Halina Szydelko, preşedinte naţional al Acțiunii Catolice din Polonia, Preasfințitul Domenico Sigalini, episcop de Palestrina – asistent eclezial general al Acțiunii Catolice Italiene şi FIAC, episcopul Sotero Phamo, episcop de loikaw în Myanmar, Pr. Salvatore Niciteretse, secretar al Comisiei pentru Apostolatul laicilor din Burundi şi coordonator FIAC pentru Africa, Chiara Finocchietti, responsabil al Sectorului tineri FIAC. Din partea ASTRU Eparhial lugoj a participat o parte din consiliul de coordonare: Costel Borhan, vicepreşedinte, Ana-Maria Borhan, secretar şi Pr. dr. viorel Codrea, asistent Spiritual Eparhial. De-asemenea din Eparhia de lugoj a luat parte ca fotograf oficial al întâlnirii, Raimondo-Mario Rupp, fost preşedinte ASTRU Ep. lugoj în perioada 2006-2008.

Subiectul central al discuţiilor l-a constituit contribuţia Acţiunii Catolice la noua evanghelizare, în cele 50 de ţări din toată lumea în care e prezentă cu forme organizatorice deja recunoscute sau în curs de definire. În prima zi, miercuri, 22 august, toţi reprezentanţii au participat la ora 18.30 la sfânta liturghie a hramului catedralei din Iaşi (Sfânta Fecioară Maria, Regină) care a fost prezidată de PS Petru Gherghel, episcop de Iaşi, gazda întâlnirii. Încheierea adunării (duminică, 26 august, ora 11.00) a fost marcată prin sfânta liturghie din aceeaşi catedrală prezidată de Eminenţa sa card. Salvatore de Giorgi. În cele cinci zile, programul a prevăzut conferinţe, dezbateri, momente de reflecţie asupra misiunii laicilor în Biserică şi societate, sesiuni statutare şi ocazii de împărtăşire a experienţelor din diferite locuri ale lumii. În special s-a discutat despre contribuţia pe care laicii o pot oferi în răspândirea mesajului lui Cristos şi despre cum pot ei să răspundă tot mai bine rolului lor în Biserică, aşa cum apare schiţat în Conciliul vatican II, de la a cărui deschidere se împlinesc anul acesta 50 de ani. În ziua de joi, 23 august 2012, P.S. Domenico Sigalini, a dat citire Mesajului Sfântului Părinte Benedict al XvI-lea adresat Adunării Generale a FIAC. „Coresponsabilitatea

12

iulie - august 2012

necesită o schimbare de mentalitate”, se arată în mesaj, „în mod special cu privire la rolul laicilor în Biserică, care trebuie consideraţi nu ca şi ‘colaboratori’ ai clerului, ci ca şi persoane care în mod real sunt ‘coresponsabile’ de existenţa şi acţiunea Bisericii. vă încurajez să continuaţi cu generozitate slujirea voastră în Biserică, trăind în mod deplin carisma voastră, care are ca şi element fundamental asumarea scopului apostolic al Bisericii în totalitatea sa, într-un echilibru roditor între Biserica Universală şi Biserica locală şi într-un spirit de uniune intimă cu succesorul lui Petru şi de coresponsabilitate activă cu proprii Păstori”.

Sfântul Părinte a amintit faptul că “Asociaţiile voatre de Acţiune Catolică se mândresc cu o istorie îndelungată şi rodnică scrisă de mărturisitori curajoşi ai lui Cristos şi ai Evangheliei, unii dintre ei fiind recunoscuţi de către Biserică ca fericiţi şi sfinţi”.

Timpul de analiză şi de reflecţie a fost susţinut de celebrările sfintelor liturghii, de rugăciune şi de meditarea cuvântului lui Dumnezeu. Nu au lipsit programele culturale care au evidenţiat bogăţia spirituală a ţărilor reprezentate şi cunoaşterea unui crâmpei din meleagurile româneşti prin pelerinajul la sanctuarul de la Cacica, vizitarea unor mănăstiri ortodoxe şi a unor obiective culturale.

Adunarea FIAC a votat admiterea a două noi ţări membre: Republica Central-Africană şi Congo Brazzaville. În continuarea lucrărilor s-a procedat la alegerea celor 5 ţări membre al Secretariatului, organ ce pentru viitorii 4 ani va pune în practică deciziile Adunării: s-a confirmat prezenta statelor Argentina, Burundi şi Italia şi s-au ales prin vot alte două noi țări: România şi Spania.

Forumul Internaţional al Acţiunii Catolice este un organism iniţiat în 1987 şi constituit la Roma în 1991, ca un liant între asociaţiile naţionale de laici din lume, spre serviciul acestora şi al Bisericii. Printre cele 28 de ţări membre ale FIAC este şi România. Celelalte cinci adunări generale ale FIAC au avut loc la viena (1994), Buenos Aires (1997) şi la Roma (2000, 2004, 2008).

România se află printre Ţările fondatoare a FIAC-ului. ACRO – Acţiunea Catolică din România – s-a născut prin munca comună a responsabililor laici şi a asistenţilor spirituali ai bisericii de rit bizantin (greco-catolici) şi de rit latin şi a fost recunoscută în 2007 de către Conferinţa Episcopilor Catolici din Română (CER). Astăzi, ACRO este un punct de referinţă pentru viaţa şi promovarea Acțiunii Catolice în Europa de Est. Mai multe informaţii despre întâlnire se găsesc pe www.ercis.ro, în secţiunea specială FIAC 2012 şi pe http://fiac. actiuneacatolica.ro, site-ul oficial al întâlnirii.

iulie - august 2012

13

În slovenia, seminariștii “gen”

trăiesc unitatea

Deoarece căile Domnului sunt încurcate, nu am fost mirat că periplul meu prin Europa, de la sfârşitul lunii august, a fost unul problematic. După câteva săptămâni de planuri, strategii şi diferite rute, am hotărât că nu voi participa la Genfest 2012 din Budapesta din cauza incapacităţii de a găsi un mijloc de transport confortabil, dar şi convenabil. Prima rută era plecarea din Reşiţa cu un microbuz. Aceasta s-a anulat. A doua rută era formată din două segmente: traseul cu trenul până la Budapesta, iar de acolo cu un microbuz până în Planina, Slovenia (locul de întâlnire a seminariştilor focolarini). Şi această opţiune s-a anulat. Părintele Pal IosifCsaba, cel ce mă sprijinea pentru a participa la întâlnirea seminariştilor din Slovenia şi în Budapesta la Genfest 2012, era în Italia în acea perioadă şi comunicam destul de greu.

Mi-a propus să călătoresc cu un avion, dar costul biletului depăşea puterile mele financiare. Toate acestea m-au dus la hotărârea de a nu mai participa la aceste întâlniri. Îmi spuneam în sinea mea: eu am încercat; dacă voia lui Dumnezeu este să nu merg la aceste întâlniri, eu nu mă voi împotrivi.

Dar voia lui Dumnezeu era ca eu să merg. Am primit vestea de la Corneliu Blaj, un seminarist din Roman, că s-a eliberat un loc în microbuzul cu care vor merge ei, deoarece, din păcate, un seminarist s-a îmbolnăvit. Am constatat astfel că Dumnezeu doreşte prezenţa mea la aceste întâlniri ale focolarinilor. Am călătorit noaptea cu trenul până la Oradea şi de acolo am plecat, la ora 9.15 dimineaţa, cu microbuzul spre Slovenia. Cu câteva mici impedimente (o întârziere a trenului cu două ore, aşteptarea în vamă timp de patru ore din cauza unor neînţelegeri cu actele, oboseală, căldură, etc.) am ajuns în Slovenia, la Planina, de abia la ora 21. Am servit o cină cu specific maghiar, un gulaş, iar apoi m-am culcat, deoarece drumul a fost obositor. Oboseala era constantă în acele zile, însă Duhul Sfânt era prezent în mijlocul nostru, oferindu-ne puterea şi vioiciunea de a experimenta unitatea. Planina, locul în care familia focolarinilor a deschis acest centru, este prielnic atât pentru bucuria oferită trupului datorită minunăţiei peisajului, cât şi pentru bucuria sufletului, oferită de simplitatea, iubirea şi bunăvoinţa oamenilor din acel loc.

Născută din cenuşă, asemenea păsării Phoenix, casa Spes a fost un vechi han cu un grajd la care drumeţii poposeau pentru a-şi adăpa caii şi pentru a se odihni. În decursul a 15 ani, de când familia focolarinilor a primit această clădire, prin efortul propriu şi prin donaţii oferite de localnici şi de binevoitori, a devenit un loc iubit de toţi cei care trec pe aici pentru a-şi adăpa sufletul trăind în unitate.

Pe perioada celor 2 zile în care am stat acolo, nu aveam ceas, dar nu m-a deranjat acest lucru. Clopotele din turnul Bisericii ne anunţau din sfert în sfert de oră trecerea timpului Un coleg din Italia ne-a învăţat un lucru comic, dar elementar, pentru trăirea în unitate. Ne-a întrebat cât este ceasul, sau ce oră este. Cei care aveau ceas au răspuns pe rând, oferind aproximativ acelaşi răspuns. El însă, nemulţumit de răspunsul primit, a concluzionat: E timpul să iubim!

După prânzul din 29 august am trăit o experienţă unică.

Ne-am îmbarcat în trei maşini şi am plecat spre Postojnska, unde am vizitat o peşteră renumită atât pentru frumuseţea,

14

iulie - august 2012

cât şi pentru întinderea ei de 21 de km. În interiorul ei am parcurs 2 km cu un trenuleţ, încă 2 km pe jos, călăuziţi de un ghid, iar 1 km cu trenuleţul până la ieşire, aceşti 5 km ai peşterii fiind amenajaţi special pentru vizitatori. Providenţa a lucrat încă o dată pentru noi deoarece preţul unui bilet era de 21 de euro, dar pentru seminarişti organizatorii au reuşit să obţină o reducere la 1 euro de persoană. Bineînţeles că rămâi impresionat de coloritul peşterii, de stalactitele şi stalagmitele care cresc doar cu un milimetru la 1000 de ani, alteori vezi stalactite lungi de câţiva metri care se unesc cu stalagmitele formând coloane impresionante. Interesante sunt şi micile vietăţile ce pot fi întâlnite în partea necirculată a peşterii, care trăiesc în beznă totală, într-un mediu ostil. Dar ce m-a impresionat în mod deosebit a fost sentimentul ciudat pe care l-am experimentat în acele 2 ore din peşteră. Parcă toate acele minunăţii erau create de Dumnezeu pentru mine; parcă acele stalactite au aşteptat mii de ani ca să crească doar pentru ca să merg eu acolo şi să le admir frumuseţea, iar acele vietăţi (păianjeni, şopârle ciudate, etc.), pe care le-am văzut în zona acvariilor, s-au chinuit să supravieţuiască, pentru ca eu, văzându-le, să conştientizez că sunt create de Domnul. Bizar lucru, ele nu pot vedea toate minunăţiile pe care Dumnezeu le-a creat: nu pot simţi căldura şi luminozitatea soarelui, ori briza mării, nu pot admira coloritul florilor sau măreţia munţilor, care îmi sunt mie cunoscute . Toate acestea le-a creat Dumnezeu ca omul să se poată bucura de ele. Iar eu le vedeam şi mă bucuram de ele în acel moment. Mă simţeam fericit că Dumnezeu m-a ales şi m-a chemat în Slovenia să admir şi să mă bucur de creaţia lui. În ultima seară, deoarece focolarinii obişnuiesc să organizeze ceva recreativ, am trăit unitatea în diversitate prin jocuri şi cântece. A fost o experienţă minunată. Am dansat pe ritmurile muzicii interpretate de italieni, am experimentat un joc matematic propus de sloveni, am ascultat un cântec marian în chineză şi ne-am împărtăşit gândurile şi sentimentele acumulate în acele zile petrecute acolo. Simţeam că eram o familie unită, a cărui părinte era Dumnezeu şi că tot ceea ce făceam era pentru El şi cu El. S-a creat astfel o punte mică de unitate pe care urma să o dezvoltăm în următoarele zile la Genfest împreună cu încă 12.000 de tineri.

La plecare, copleşit de o tristeţe peremptorie, am încercat să păstrez acel sentiment de fraternitate şi colaborare pentru a putea să împărtăşesc toate acestea cu familia „gen” din lumea întreagă, adunată la Genfest 2012 în Budapesta.

Alexandru Paul Gherman

BUDDHISMUl TIBETAN șI

creștinismul

Pe lângă dialogul ecumenic, Biserica Catolică acordă o mare atenţie şi dialogului inter-religios ca mijloc de cunoaştere a aproapelui, în vederea unei colaborări cât mai ample în diversele probleme cu care omenirea se confruntă. Totuşi, dialogul inter-religios nu are doar menirea să favorizeze o cunoaştere reciprocă cât mai profundă, ci şi să contracareze dezvoltarea sectelor de tip new age care, în lumea occidentală, sunt foarte la modă. Aceste secte preiau doar ceea ce le convine din toate religiile, creând ideologii periculoase care induc aderenţilor acestora impresia că sunt mici dumnezei capabili să hotărască singuri asupra binelui şi a răului, căzând astfel, din nou, pradă aceleiaşi tentaţii precum, odinioară, protopărinţii noștri Adam şi Eva. Iată deci că, şi după două milenii de creştinism, ... istoria se repetă!

Printr-un dialog inter-religios onest şi transparent oamenii pot cunoaşte mult mai bine fiecare religie în parte, iar astfel riscul aderării la o sectă new age reducându-se! Mergând pe această linie, doresc să trasez, în mod schematic, câteva punte de întâlnire între creştinism şi buddhismul tibetan. buddhisMul tibetan După cum bine se ştie, există mai multe curente sau şcoli buddhiste. De fapt, lipsa unei dogme clare şi a unui magisteriu au favorizat o răspândire orală a buddhsimului, ceea ce a condus, fără echivoc, la diferenţe de interpretare şi trăire a acestuia, în funcţie de regiunile în care s-a răspândit.

Din această cauză, încă din jurul anului 250 î. Hr. Regele Asoka a adunat la curtea sa pe toţi marii maeştrii buddhişti din vremea sa pentru ca aceştia să dea o formă definitivă buddhismului. Astfel a apărut buddhismul Theravada sau „Doctrina celor bătrâni” care astăzi numără cei mai mulţi aderenţi, prinzând rădăcini în India, Sri lanka, Indonezia, Thailanda etc. Din această şcoală buddhistă s-a desprins utlerior Mahayana, cea de a doua şcoală buddhistă după numărul de credincioşi. Aceasta a prins contur pe teritoriul Indiei, difuzându-se doar în ultima vreme şi pe teritoriul altor ţări. Din şcoala Mahayana s-a desprins apoi vajrayana, care este practic buddhismul tibetan. Această ramură a buddhismului a preluat aproape în întregime învăţăturile buddhismului theravada şi mahayana, adăugându-le acestora o latură meditativă puternic impregnată de hinduism. Buddhismul vajrayana este astăzi întâlnit în Tibet, Nepal, Mongolia şi, mai recent, în Japonia. Cel care a răspânit această şcoală buddhistă în Tibet a fost Padmasambhava, pe la sfârşitul primului mileniu d. Hr, acest personaj fiind foarte onorat de buddhiştii tibetani, alături de Buddha însuși şi de Milarepa.

Ca număr de credincioşi, buddhimsul vajrayana este cel mai restrâns, însă este, probabil, cea mai cunoscută ramură buddhistă din lume la ora actuală. Acest lucru se datorează faptului că în 1959 China a invadat Tibetul (la ora aceea o republică autonomă) distrugând mănăstirile buddhiste şi omorând călugării buddhişti. Foarte mulţi maeştri spirituali ai Tibetului au fugit în India, în frunte cu liderul lor spiritual, Dalai lama. De acolo, mulţi dintre aceştia au luat drumul

Statelor Unite şi a altor ţări din Europa Occidentală, unde au publicat numeroase cărţi şi au răspândit învăţăturile buddhimsului tibetan.

Unul dintre aceştia a fost şi Sogyal Rinpoche, autorul celebrei opere Cartea tibetană a vieţii şi a morţiii, apărută în limba română la editura Herald în 2004, fiind tradusă din engleză de către Walter Fotescu. Această carte este practic extinderea cărţii tibetane antice Bardo Todol Chenmo, mai cunoscută publicului sub numele atribuit acesteia, în mod eronat, de către primul traducător al său, W. Y. Evans-Wentz, care vroia să imite numele celebrei opere Cartea egipteană a morţilor, titlu cel puţin la fel de impropriu. Bardo Todol Chenmo este de fapt o culegere de texte antice referitoare la moarte, destinată pentru a fi citită de către maeştrii spirituali discipolilor aflaţi în pe patul de moarte, pentru a le călăuzi sufletele pe drumul cel luminos. Autorul modern al Cărţii tibetane a vieţii şi a morţii a interpretat aceste învățături, indicând oamenilor cum trebuie să trăiască astfel încât să aibă parte de o moarte serenă. Această carte este de o valoare inestimabilă întrucât este scrisă de un maestru buddhist stabilit în Statele Unite şi care a studiat cultura occidentală, de la filosofia greacă până la ştiinţa modernă. Prin urmare, cartea sa este mai mult decât o carte de învățături buddhiste: este o corelare între învăţăturile buddhiste şi lumea modernă, în care, pe lângă învăţături, ni se oferă şi sfaturi practice referitoare la cum trebuie să ne comportăm cu muribunzii şi cu oameni nevoiaşi, valabile pentru orice om, fie acesta buddhist, creştin sau de orice altă religie.

Astfel, punctele de întâlnire dintre creștinism şi buddhism despre care vreau să vorbesc îşi au originea în antica operă Bardo Todol Chenmo, interpretată la lumina Cărţii tibetane a vieţii şi a morţii.

iMperManenţa buddhistă şi apatheia creştină vorbind despre moarte, se poate spune că oamenii de astăzi „mor nepregătiţi pentru moarte, la fel cum au trăit nepregătiţi pentru viaţă”, după cum bine afirma Sogyal Rinpoche în Cartea tibetană a vieţii şi a morţii. În faţa perspectivei moţii, cei mai mulţi oameni sunt cuprinşi de o imensă anxietate. De ce oare? Probabil pentru că nu ştim bine ce sau cine suntem cu adevărat şi tindem mereu să reducem viaţa la viaţa terenă, ceea ce este o eroare. Suntem practic roadele unui vast sistem de relaţionări care ne susţine, iar când apare perspectiva morţii ne temem să lăsăm totul în iulie - august 2012

15

urmă. Instinctul ne face să ne agăţăm de fiecare lucru din jurul nostru. Frica de moarte este cu atât mai mare cu cât suntem ataşaţi de mai multe lucruri inutile!

Buddhismul tibetan propune şi o soluţie pentru evitarea unei asemenea atitudini în faţa morţii: conştientizarea impermanenţei. Aceasta este una dintre învăţăturile buddhiste cele mai importante, astfel încât primul lucru prin care este condus un discipol nou al unui maestru spiritual este conştientizarea impermanenţei. Aceasta ne spune că lucrurile lumii sunt doar un vis de care nu trebuie să ne ataşăm. A trăi impermanenţa înseamnă a trăi fericiţi, întrucât atunci când este pierdut un lucru, omul nu devine trist, iar astfel şi frica în faţa morţii se diminuează. Pentru buddhismul tibetan, unicul lucru la care trebuie să ţinem morţiş este impermanenţa, întrucât mesajul acesteia este speranţa care există în moarte. În ceea ce priveşte creştinismul, aceste învăţături nu sunt deloc greşite. Putem găsi numeroase pasaje biblice prin care Dumnezeu ne transmite că nu trebuie să ne ataşăm de lucrurle terestre, materiale. Amintesc doar imaginea păsărilor despre care Cristos spune că nu seamănă şi nu strâng în hambare şi totuşi Dumnezeu are grijă de ele.

Evagrie Ponticul introduce în teologia orientală termenul de apatheia, tradus în limbaj modern prin impasibilitate.

Putem spune că apatheia lui Evagrie Ponticul este expresia grecească a impasibilităţii tibetane! Evagrie tratează această problemă în lucrarea sa Tratat practic despre viaţa monastică în punctele 63-70. Apatheia nu este altceva decât refuzul de a te ataşa pasiunilor lumeşti, mintea rămânând neperturbată de lucruri inutile. Sufletul impasibil nu este acela care nu simte nimic în faţa lucrurilor vieţii, ci cel care rămâne imperturbat chiar şi la amintirea acestora. Omul care ajunge la impasibilitate este un om mai liber şi mai bogat, întrucât, chiar dacă nu posedă nici o bogăţie, este conştient totuşi de bogăţia lui Dumnezeu, bogăţia de a nu fi ataşat pasionalităţii. În buddhismul tibetan, metoda prin care se poate ajunge la conştientizarea impermanenţei este meditaţia! În mod asemănător, pentru creştinism, metoda de a ajunge la impasibilitate este rugăciunea!

specifice acesteia: inspiraţie şi expiraţie.

O altă metodă este recitarea unei mantre. În termeni buddhişti, mantra poate fi definită ca ceea ce protejează mintea de negativitate. În buddhismul tibetan această practică este mult mai frecventă decât în celelalte şcoli buddhiste şi credincioşii sunt îndemnaţi să recurgă la ea atunci când trec prin tensiuni interioare puternice.

Aceste metode de meditaţie sunt foarte similare rugăciunii creştine în general, dar mai ales isihasmului specific pentru creştinismul oriental, cu preponderenţă pentru tradiţia bizantină. Pentru rugăciunea inimii, urmărirea respiraţiei este fundamentală, acesteia adaugându-i-se recitarea unei rugăciuni specifice: „Doamne Isuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu”, în momentul inspiraţiei, şi „Mântuieste-mă pe mine păcătosul” în momentul expiraţiei. Scopul acestui tip de rugăciune este acela ca Dumnezeu să intre profund în viaţa celui care o recită, devenind astfel o constantă a vieţii fiecăruia. Rugăciunea inimii este o rugăciune continuă, care se poate folosi oriunde. Există mărturii despre călugări practicanţi ai isihasmului care recitau această rugăciune chiar şi în somn.

Lumina în buddhismul tibetan şi în creştinism Conceptul de lumină este de asemenea foarte important pentru buddhismul tibetan. Nu trebuie uitat că scopul buddhismului este iluminarea, adică a deveni acelaşi lucru cu starea primordială a minţii, care în Tibet este numită rigpa. Astfel, în buddhismul tibetan totul se învârte în jurul luminii, care, pentru persoanele ajunse la iluminare, devine o permanenţă.

Meditaţia buddhistă şi isihasmul tradiţiei monastice orientale Un alt spaţiu în care buddhismul şi creștinismul se întâlnesc este meditaţia şi rugăciunea. În buddhismul tibetan, practicarea meditaţiei are o poziţie centrală în viaţa unui credincios, iar toate învăţăturile nu valorează nimic dacă nu sunt dublate de o viaţă meditativă intensă. Rugăciunea creştină are un rol identic în viaţa creştinilor.

Referitor la meditaţie, în buddhismul tibetan există multe tehnici meditative, însă nu tehnicile în sine sunt importante, ci dispunerea sufletului spre căutarea naturii luminoase a minţii, ceea ce în cultura tibetană se cheamă rigpa. La fel şi în rugăciunea creştină, nu o tehnică anumită este definitorie, ci deschiderea inimii spre primirea harului lui Dumnezeu.

Una dintre cele mai simple metode de meditaţie buddhistă este urmărirea respiraţiei, aceasta fiind o metodă străveche, comună tuturor şcolilor buddhiste. Respiraţia este pentru buddhismul tibetan expresia fundamentală a vieţii noastre. Termenul tibetan pentru respiraţie este prana, un cuvânt de origine sanscrită. În cultura tibetană se spune că prana pune mintea în mişcare. Această metodă constă în conştientizarea deplină a respiraţiei cu cele două momente

16

iulie - august 2012

În creştinism, conceptul de lumină este cel puţin la fel de central. În Evanghelia după Ioan, deja din Prolog ni se vorbeşte despre lumina care luminează în întuneric şi pe care tenebrele nu o vor putea birui. Apoi se vorbeşte despre oameni ca fiind fii ai lumini. De asemenea, în Crezul nicenocontantinopolitan, Isus este numit „Lumină din Lumină”.

Din toate acestea rezultă în mod clar că scopul ultim al vieţii unui buddhist sau al unui creştin este lumina veşnică, pe care întunericul nu o va putea birui. Simbolistica luminii este aşadar un domeniu extrem de vast, atât in buddhism, cât şi în creştinism, ce merită cercetat cu atenţie.

Compasiunea buddhistă şi caritatea creştină Dacă am încerca să definim buddhismul printr-un singur cuvânt, una dintre variante ar fi, cu siguranţă: compasiune.

Compasiunea buddhistă nu este doar un simplu sentiment de iubire şi preocupare faţă de persoanele suferinde; nu e nici doar căldura revărsată către cel ce ne stă în faţă, ci mult deasupra tuturor acestora: compasiunea este determinarea susţinută şi pusă în practică de a face tot posibilul pentru a alina durerea persoanelor în suferinţă. Compasiunea nu este cu adevărat compasiune dacă nu este activă! Avalokiteshvara, Buddha compasiunii, cum este numit adesea în buddhismul tibetan, este adesea reprezentat cu o mie de ochi prin care vede suferinţa tuturor oamenilor de pe pământ şi cu o mie de braţe cu care se grăbeşte să sară în ajutorul acestora. Într-un mod analog, dacă încercăm să definim creştinismul printr-un singur cuvânt, „caritatea” ar fi unul dintre termenii cei mai potriviţi. Totul gravitează în jurul iubirii care se realizează în două etape: iubirea faţă de Dumnezeu şi iubirea aproapelui. Însuşi Isus Cristos, desăvârşind legea iudaică, ne dă o nouă poruncă prin care insistă asupra iubirii. Prin urmare, nici caritatea creştină nu are valoare dacă nu este pusă în practică! linia Maestrului şi continuitatea apostolică Pentru un buddhist, unul dintre momentele cele mai importante ale vieţii sale este alegerea unui maestru spiritual care va avea îndatorirea de a-l conduce pe drumul către nirvana. Pentru că este o alegere ce îi influenţează, în bună parte, viaţa de după moarte, fiecare buddhist trebuie să fie foarte atent la maestrul pe care şi-l alege, iar linia maestrului este garanţia că acesta îl poate duce pe calea cea bună. linia maestrului este practic firul istoric care îi leagă pe maeştrii spirituali între ei. În Tibet, liniile spirituale ale maeștrilor consideraţi ortodocşi merg pe firul continuităţii până la Padmasambhava însuşi. Alegerea unui maestru aparţinând acestor linii este practic garanţia că învăţăturile transmise de acesta sunt adevărate, iar practicile propuse, demne de încredere. În creştinism avem o realitate similară pe care noi o numim continuitate apostolică. Această continuitate apostolică merge înapoi până la însuşi Isus Hristos şi la apostolii săi, cărora Hristos le-a dat puterea de a dezlega păcatele oamenilor. Continuitatea apostolică este un semn vizibil al Bisericii instaurate de Hristos pe pământ. Biserica Catolică şi Bisericile ortodoxe îşi recunosc reciproc continuitatea apostolică!

concluzie Acestea ar fi câteva puncte de întâlnire între buddhismul tibetan şi creştinism, deci puncte de la care se poate începe un dialog inter-religios fructuos şi onest. În mod evident, aceste asemănări nu trebuie să ne inducă în eroarea relativismului, considerând că „toate religiile sunt la fel”, cum aud adesea la omul modern. Practic, aceste asemănări sunt dovada palpabilă a deosebirilor care nu trebuiesc eradicate, ci respectate reciproc. Aceste asemănări au menirea doar de a ne conduce mai bine pe drumul cunoaşterii reciproce, iar prin cunoașterea reciprocă, spre combaterea ideologiilor new age-iste foarte la modă astăzi. Până la urmă, atât maeștrii tibetani cât şi preoţii creştini îşi atenţionează credincioşii asupra sectelor new-age care nu conduc la nimic bun, ci doar la o autoiluzionare, care, la un moment dat, va dispărea şi va provoca o imensă criză existenţială.

Dan Pătrașcu-Baba

iulie - august 2012

17

viața și idealurile unui tânăr

nicolae mesaroș

„Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu. Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi”.

(Io 15, 12-13) La Editura Surorilor Lauretane din Baia Mare a apărut a doua ediţie a cărţii „Viaţa şi idealurile unui tânăr” scrisă de Preasfinţitul Alexandru Mesian. Prima ediţie a apărut în anul 2010 cu ocazia comemorării a 50 de ani de la trecerea în eternitate a tânărului Nicolae Mesaroş, fratele Prea Sfinţitului Alexandru, la vârsta de 26 de ani.

Aşa cum reiese din titlul cărţii, se schiţează foarte pe scurt câteva aspecte din viaţa sa: copilăria, şcoala şi familia, Nicolae ca muncitor şi om de societate, Nicolae ca om credincios şi în sfârşit, idealurile şi dorinţele sale nobile.

Pentru foarte multă lume, cartea, a stârnit curiozitatea de a cunoaşte istoria acelor timpuri desprinse din viaţa acestui tânăr. Pentru familia sa şi pentru cei care l-au cunoscut, cartea aceasta a fost „un balsam spiritual” şi o bucurie de aducere aminte. Întrucât tirajul primei ediţii a fost foarte mic, de 300 exemplare, aceasta s-a epuizat într-un timp scurt. Ediţia a II-a a cărţii este mult îmbogăţită prin prefaţa la această ediţie a Eminenţei Sale Cardinal Lucian Arhiepiscop Major, ca unul care l-a cunoscut pe Nicolae. De-asemenea, sunt cuprinse în această ediţie ecouri la ediţia I scrise de mai multe persoane (Ingineri, preoţi, profesori, jurnalişti, ș.a.m.d.). S-au revizuit textele ediţiei I, s-a realizat o nouă tehnoredactare şi s-au mai prelucrat imagini. Un lucru nou introdus la această ediţie este: „Vers, bocet la înmormântarea tânărului Nicolae Mesaroş”, autor Gheorghe Mureşan, cantorul bisericii parohiale din Ferneziu. În postfaţa lucrării, Prea Sfinţitul Alexandru îi mulţumeşte cordial Eminenţei Sale Cardinal Lucian, Arhiepiscopul Major al Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică, care „la solicitarea noastră a acceptat cu bucurie să facă prefaţa acestei cărţi la ediţia a II-a”. Eminenţa Sa este unul dintre cei care l-au cunoscut cel mai bine pe Nicolae, subiectul acestei lucrări. „Viaţa şi idealurile unui tânăr”, spune Prea Fericitul Lucian în prefaţa cărţii, „este un omagiu biografic comemorativ la împlinirea unei jumătăţi de secol de la trecerea la cele veşnice a fratelui Preasfinţitului, Nicolae (1934-1960), un Pier Giorgio Frassati român, căci aşa cum l-a evocat Preasfinţitul Ioan Suciu pe acest tânăr sfânt italian, îl evocă şi Preasfinţia Sa Alexandru pe fratele său şi cam aceleaşi coordonate biografice le regăsim şi în scurta viaţă pământeană a lui Nicolae Mesaroş: şcolar cuminte şi sârguincios, atras din copilărie de biserică şi religie, luând parte cu regularitate la Sfânta Liturghie (după 1948 – în condiţii vitrege de clandestinitate), cu program neabătut de rugăciune a Rozarului şi altor devoţiuni creştine, militar şi muncitor zidar, care înţelege viaţa în două componente fundamentale: Ora et labora! (Roagă-te şi munceşte!), a nutrit toată viaţa un gând frumos, un ideal al său: să ajungă, să se învrednicească a fi preot al Bisericii Greco-Catolice. Într-o zi de toamnă a

18

iulie - august 2012

anului 1960 s-a angajat să înlocuiască pe un coleg căsătorit şi cu doi copii în misiunea de reparaţie a acoperişului fabricii unde lucra. Acoperişul s-a prăbușit, iar căderea lui Nicolae a fost mortală. A salvat o viaţă cu preţul vieţii sale. Şi avea numai 26 de ani! Pe mormântul său de erou creştin a fost gravată această profetică rugăciune: «Primeşte, Doamne, jertfa vieţii mele, pentru triumful Bisericii Tale!» Putem spune că el a deschis drumul spre preoţie fraţilor săi, Alexandru şi Simion şi, într-un fel, prin asemenea jertfe s-a pregătit ieşirea din catacombele unei injuste ilegalităţi a Bisericii pe care a iubit-o atât de mult”. „Lumea de astăzi”, spune autorul lucrării „doreşte, să aibă modele de viaţă, nu numai de a învăţa de a cunoaşte teorie; lumea de astăzi este dornică să vadă realităţi, să vadă oameni care în jurul lor transmit lumina Evangheliei. Consider că «Viaţa» acestui tânăr poate constitui un model atât pentru tineri cât şi pentru alte categorii de vârstă.”

Autorul Îl roagă pe Atotputernicul Dumnezeu, prin Prea Curata Fecioară Maria, să-i ajute pe toţi cei care vor citi această carte să-L preamărească pe Dumnezeu pentru martirii şi mărturisitorii credinţei secolului XX-lea, din care fac parte şi martirii Bisericii Române Unite cu Roma, GrecoCatolice.

Exemplul de viaţă al lui Nicolae rămâne actual şi pentru tinerii creștini din ziua de azi care doresc să-şi trăiască viaţa, idealurile şi realizările urmând calea şi voia lui Dumnezeu.

Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea, prin mesajele sale, presară mereu gânduri care să-i conducă pe tineri spre idealul pozitiv de urmat. La Întâlnirea Mondială a Tineretului de la Madrid din anul 2011, i-a îndemnat pe tineri să-şi construiască viaţa pe fundamente şi valori pozitive creştine solide şi stabile. „Construind pe stâncă”, a spus Papa Benedict al XVI-lea, „nu doar viaţa voastră va fi solidă şi stabilă, dar veţi reuşi să proiectaţi lumina lui Cristos şi asupra celor din jurul vostru. Construiţi-vă vieţile pe stânca solidă care este Cristos. Această înţelepciune şi prudenţă vă va ghida paşii, iar bucuria voastră îi va atinge şi pe ceilalţi, care se vor întreba care este secretul vieţii voastre.”

Raimondo-Mario Rupp

FIDElITATEA FAță DE

Harul DiVin

Fidelitatea este statornicie în convingeri, în sentimente, în atitudini şi în acţiuni. Harul este graţia divină acordată omului, care s-a arătat îndeosebi prin trimiterea lui Cristos, în care omul este chemat să fie părtaş la viaţa dumnezeiască printr-o favoare gratuită din partea lui Dumnezeu. Harul este dăruit gratuit prin Isus Cristos în Sfântul Spirit în vederea mântuirii. Prin graţie omul poate să apară cu vrednicie în faţa lui Dumnezeu. „Păcatul nu va fi stăpân pe voi deoarece nu sunteţi supuşi legii, ci harului”(Rm.6,16).

Harul este o relaţie între Dumnezeu şi om. Când se referă la Dumnezeu indică o graţie, iar când se referă la om indică o dragoste statornică faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni.

Harul implică iertare, mântuire, pocăinţă. Toată viaţa creştină este opera harului divin care îl duce pe om spre desăvârşire.

Harul este o calitate supranaturală, conferită sufletului nostru pentru merite şi prin jertfa lui Isus, calitate care ne face să participăm la natura şi la viaţa divină.

Starea de har este o modalitate de a fi a sufletului curăţat de păcate, dar se poate pierde prin săvârşirea păcatelor de moarte. Harul primit face ca faptele săvârşite cu intenţie sfântă să fie meritorii şi supranaturale; ne face plăcuţi în faţa lui Dumnezeu ca unii care ne lăsăm transformaţi de voinţa divină.

Harul trebuie raportat la viaţa veşnică. Harul şi adevărul caracterizează gloria Cuvântului întrupat şi previne liberul nostru consimţământ fără a-l agasa sau a-l constrânge, îndemnându-l spre o acţiune plăcută lui Dumnezeu, dar lăsând omului libertatea de a accepta sau de a respinge acţiunea propusă. Harul ne ajută să perseverăm în bine; ne inspiră şi ne sprijină ca să putem face acte de credinţă necesare reînnoirii noastre în Cristos; să îndeplinim poruncile şi datoriile; să facem progrese spirituale; ne ajută să evităm păcatele şi să săvârşim fapte plăcute lui Dumnezeu, iar în clipa morţii ne apără de cel rău.

Isus spune că a venit să caute şi să mântuiască pe cei pierduţi. Multe din pildele Sale ne învaţă doctrina harului.

Se pune accent pe pocăinţă ca o condiţie a mântuirii, iar credinţa ocupă un loc special. Se arată că omul este păcătos, dar este îndreptăţit prin har. Credinţa este răspunsul omului la harul divin, dar ea este şi darul lui Dumnezeu. Credinţa este vitală. Ea lucrează prin dragoste şi speranţă. Poziţia credinciosului în har nu este explicată prin sine, ci prin voia lui Dumnezeu. Fiecare pas în procesul vieţii creştine este datorat harului. Dar şi noi avem o responsabilitate. Ascultarea este o atitudine morală. Respingerea harului de către Dumnezeu se

datorează necredinţei şi neascultării omului.

Asistenţa harului trebuie provocată, cerută şi întreţinută prin rugăciune perseverentă, prin cultivarea sensibilităţii faţă de inspiraţiile lui şi prin colaborarea cu el. Harul este esenţa vieţii noi sădită în cei care cred şi se unesc cu moartea şi cu învierea lui Isus. Cristos este nerăbdător să ajute un suflet care este fidel harului pentru a ajunge spre cele mai înalte trepte pe care oamenii le pot atinge aici pe pământ. Calea cea mai scurtă este fidelitatea faţă de harul divin a celor care vor să răspundă cât mai deplin posibil iubirii lui Dumnezeu.

Să-l rugăm pe Spiritul Sfânt să pună în noi această dorinţă, iar iubirea divină să vină în ajutorul slăbiciunii noastre.

Inspiraţiile sunt unul din mijloacele de care se foloseşte Spiritul Sfânt pentru a ghida pe fiecare în orice moment. A le discerne şi a le urma este unul dintre cele mai importante puncte de viaţă spirituală. lumea va fi salvată prin rugăciunea sfinţilor, dar nu este posibil să avem acces la sfinţenie doar prin noi înşine.

Sfinţenia este rodul harului divin. Aceasta nu înseamnă că noi nu avem de făcut nici un efort. Dacă propriile noastre forţe sunt limitate, iubirea lui Dumnezeu este nelimitată, iar noi trebuie să fim umiliţi şi să ne lăsăm modelaţi fără a-I opune nici o rezistenţă, ci să ne punem toată încrederea şi speranţa noastră, pentru că El se lasă învins de încrederea pe care ne-o punem în El. Dumnezeu se adresează omenirii în general şi individului în mod particular.

Recunoaştem particularul prin evenimentele vieţii, prin sfaturile unui părinte spiritual, dar mai ales prin inspiraţiile harului divin care fac să se nască în conştiinţa noastră un gând, un sentiment, o dorinţă. Fidelitatea faţă de un har atrage după sine şi alte haruri. Dumnezeu ne face cunoscut ceea ce ne cere şi în acelaşi timp ne dă şi forţa necesară pentru a îndeplini acel lucru, dar numai cu acordul nostru.

Această fidelitate atrage asupra noastră o sporire a harului şi a forţei de acţiune. Pentru ceea ce aşteaptă Dumnezeu de la noi, harul Său ne este asigurat. Domnul continuă să ne dea haruri în aceiaşi măsură în care noi ne folosim de ele.

Dumnezeu dăruieşte ceea ce promite şi ne mai dă şi lumina care luminează inteligenţa, şi forţa care animă voinţa şi speranţa. Este o mai mare bucurie în a dărui, decât în a primi.

Măgeruşan Ioan

iulie - august 2012

19

elitele bisericii unite din banat

pr. emil puni s.J. Nu trebuie să avem teamă de nimeni, doar de Domnul

Emil Puni – personalitate marcantă a Bisericii Greco-Catolice din Banat şi totodată personalitate a Societăţii lui Isus (Ordinul Iezuit) din România, s-a născut în 23 august 1916, în Comuna Herghelia, lângă Târgu Mureş . A intrat în noviciatul Iezuiţilor în 1936 la Toteşti (Hunedoara), unde era mănăstire a acestui ordin şi loc de pelerinaj pentru credincioşi GrecoCatolici din Episcopia de Lugoj .

La Toteşti, Emil Puni a stat timp de 2 ani, după care, între anii 1938 – 1945 a plecat în Olanda, unde a petrecut 7 ani studiind teologia şi filosofia. În această perioadă a studiilor a fost hirotonit preot celibatar, în anul 1943. După terminarea studiilor olandeze a fost un an în Belgia (1946), pentru formarea spirituală. A început activitatea pastorală la Roma de unde, în anul 1947, se va întoarce în România .

20

iulie - august 2012

Întors în România, deja comunistă, Preotul Emil Puni s-a ocupat de predarea religiei la un liceu Greco-Catolic din Bucureşti.

Aici a stat la comunitatea iezuiţilor din Bucureşti.

Biserica Greco Catolică din România a fost desfiinţată în decembrie 1948, dar Preotul Emil Puni a refuzat să îşi încheie activitatea pastorală şi a continuat-o în clandestinitate, până în momentul când a fost arestat. În fişa matricolă penală nu se specifică motivul reţinerii, nu este judecat şi nu are nici o sentinţă judecătorească de condamnare. Este internat de D.G.S.S. Hunedoara la data de 2 octombrie 1951 cu ordinul nr. 8/419383/1951 .

Următoarea fişă matricolă penală, nr. 8332, a Preotului Emil Puni este făcută la Capul Midia în 27 XII 1954. În această fişă este scrisă şi durata internării de 24 de luni, la care s-au mai adăugat 12 luni. De la Capul Midia a mai fost la Cernavodă, Poartă Albă – la canalul Dunăre Marea Neagră .

A fost eliberat din închisorile şi lagărele comuniste în 27 decembrie 1954. O vreme a stat la Deva şi a prestat diferite munci pentru a se putea întreţine: a lucrat într-o echipă de topografi, a fost brancardier într-o ambulanţă a spitalului din Deva şi telefonist la acelaşi spital. În toată această perioadă şi-a continuat activitatea spirituală: în secret a celebrat Sfânta liturghie şi a desfăşurat activităţi pastorale pentru a menţine vie credinţa credincioşilor greco-catolici şi nu numai. În anul 1958 va fi numit vice-provincial al iezuiţilor care trăiau în clandestinitate, iar din anul 1967 va fi numit Provincialul Societăţii lui Isus pentru România, până în anul 1995 .

Este remarcabil curajul şi devotamentul lui Emil Puni faţă de Preotul iezuit Ioan lazăr. Acest preot a mers la Domnul în 25 mai 1989, iar în testamentul său îşi exprima dorinţa ca înmormântarea lui să nu fie celebrată de preoţi necatolici. Autorităţile comuniste (cu rezistentă) au acceptat să fie înmormântat numai de un preot romano-catolic. Emil Puni a protestat vehement, spunând că voinţa familiei este să fie înmormântat de un preot greco-catolic. Imediat l-a anuţat pe Episcopul Alexandru Todea, care a venit la înmormântare cu mulţi preoţi, la care s-au adăugat şi mulţi preoţi din zonă. Ceremonialul înmormântării a fost condus de Episcopul Alexandru Todea. Astfel, Preotul Ioan lazăr a fost dus pe ultimul său drum de preoţi greco-catolici, datorită perseverenţei şi curajul Preotului Iezuit Puni .

După evenimentele din 1989 din România, Biserica Română Unită a fost repusă în drepturi. Emil Puni a fost numit vicar Episcopal al Episcopiei de lugoj. S-a ocupat de revigorarea Ordinului Iezuit din România, a fondat Asociaţia medicilor catolici din România, a condus pentru o perioadă scurtă Seminarul Greco-Catolic din Blaj. Tot în această perioadă a iniţiat construcţia unei Biserici Greco-Catolice în Deva.

Preotul Emil Puni a fost o personalitate foarte complexă: îndrumător spiritual şi duhovnic, scriitor, traducător. la toate acestea se adaugă construirea bisericii greco-catolice din Deva, care a fost sfințită pe 28 septembrie 2002, Din anul 2002, în fiecare an, parohia din Deva îşi sărbătoreşte hramul: Imaculata Concepţie . la venerabila vârstă de 92 de ani, Preotul Iezuit Emil Puni, vicar General Emerit al Episcopiei Greco-catolice de lugoj, a mers la Domnul în 5 martie 2008, în urma unui infarct cardiac .

Itinerariul Preotului Emil Puni în temniţele şi lagărele comuniste: -

Este internat de D.G.S.S. Hunedoara la data de 2 octombrie 1951 cu ordinul nr. 8/419383/1951.

Penitenciarul Deva: 2 octombrie 1951 – 8 octombrie 1951.

Penitenciarul Jilava: 8 octombrie 1951 – 1953. lagărul Capul Midia: 20 iunie 1953 – 26 septembrie 1953. lagărul Cernavodă 3: 26 septembrie 1953 – 18 iunie 1954. lagărul Poarta Albă: 18 iunie 1954 – 12 octombrie 1954.

Penitenciarul Deva: octombrie 1954.

Eliberat: 27 decembrie 1954, nr. ordinului 23162 din 1954.

Sergiu Soica (va continua în numărul următor...)

iulie - august 2012

21

Evenimente culturale

iulie - august

Muzică Clasică în aer liber Bucureşti. Vor participa Prof. Dr. Marcel la Arad Tolcea, directorul Muzeului de Artă Timişoara, curatorii Liviana Dan (Muzeul Bucură-te de magia muzicii clasice, Brukenthal, Sibiu) şi Joana Grevers de o atmosferă specială, relaxantă și (Fundaţia Joana Grevers). Invitat de unică, într-o seară de duminică. onoare va fi Prof. Dr. DR. H.C. Philip Rylands, directorul colecţiei Peggy Guggenheim din Veneţia.

Expoziţia va fi deschisă publicului până în data de 1 septembrie 2012, putând fi vizitată zilnic între orele 10 şi 18 (lunea închis).

Romul Nuţiu este considerat cel mai important reprezentant român al expresionismului abstract. S-a născut acum 80 de ani, a urmat studiile artistice Arad , Arad. Duminică 8 Iulie 2012, la Institutul de Artă Ion Andreescu din orele 19:30, la Arad în Parcul Pădurice Cluj şi masteratul în cadrul Institutului pe malul lacului, ARED vă prezintă un de Artă din Bucureşti, sub îndrumarea profesorului Alexandru Ciucurencu. concert de muzică clasică în aer liber. Începând cu 1958 a devenit profesor Dacă eşti posesor al cardului Ared Gold, poţi intra împreună cu încă o la Institutul de Artă din Timişoara.

Din anul 2004, artistul a devenit persoană în zona VIP - ARED. coordonator al programului estetic al Expoziția ROMUL NUŢIU - VIAŢA Galeriei de Artă Contemporană Calina, din Timişoara. ŞI OPERA Lucrările sale sunt prezente în Muzeul de Artă Timişoara numeroase colecţii din România, SUA, organizează expoziţia ROMUL NUŢIU - Canada, Germania sau Franţa.

VIAŢA ŞI OPERA. Muzeul de Artă Timişoara se Vernisajul va avea loc VINERI, 6 IULIE mândreşte cu câteva dintre operele a.c., la ora 18, la Palatul Baroc din Piaţa sale, aflate în expoziţia permanentă de Unirii Timişoara.

Artă Contemporană.

Expoziţia este realizată în Romul Nuţiu s-a stins din viaţă parteneriat cu Fundaţia Joana Grevers la 5 aprilie a.c., în timp ce pregătea şi beneficiază de sprijinul Galeriilor expoziţia aniversară de la Muzeul de de Artă Calina din Timişoara şi 418 din Artă Timişoara.

Expoziție de sculptură Corpul ca peisaj

-

Muzeul de Artă Timişoara, împreună cu Ambasada Mexicului în România, organizează expoziţia de sculptură a reputatului artist mexican Jorge Marín Corpul ca peisaj.

Vernisajul va avea loc vineri, 3 august 2012, la ora 18, la Palatul Baroc din Piaţa Unirii, Timişoara.

Vor lua cuvântul Marcel Tolcea, directorul Muzeului de Artă Timişoara şi Rodolfo Herrera, Ambasada Mexicului în România.

Curatorul expoziţiei este Dan Palade, artist plastic.

Expoziţia poate fi vizitată la Muzeul de Artă Timişoara din 3 august până în

22

iulie - august 2012

7 octombrie a.c., zilnic între orele 10-18 (lunea închis).

Proiectul a fost iniţiat de muzeograful Marius Cornea. Acesta a pregătit în ultimele luni mai mulţi seniori din Centrul de Zi Sf. Constantin şi Elena pentru rolul de ghizi şi pentru a realiza un tur al expoziţiei permanente dedicate artistului Cornelui Baba (1906 – 1997).

Jorge Marín, născut în 1963, este unul dintre cei mai apreciaţi sculptori şi pictori mexicani contemporani. Mezinul unei familii cu 10 copii, a moştenit pasiunea pentru artă de la tatăl său, un cunoscut arhitect. A început să sculpteze în ceramică, în anii ’80, iar acum materialul său preferat este bronzul. Opera sa se concentrează în special pe figura umană ca metaforă a propriei experienţe. Stilul său integrează barocul dramatic cu o senzualitate puternică. Lucrările sale au fost expuse în Mexic, Statele Unite ale Americii, America Centrală şi Europa.

Adela Oprișa (surse: muzeuldeartatm.ro, ared.ro, vinsieu.ro)

Sfânta și dumnezeiasca liturghie este “frânghia“ care ține unită Biserica!

abonaMente: Abonamentele se fac prin responsabilii cu revista din PAROHII, sau se poate trimite contribuţia pentru abonament prin MANDAT POŞTAL la adresa: OPRIŞA Mihai Răzvan Str. Holdelor, Bl. B91, Sc. B, Ap.5, 300270 Timişoara, jud. Timiş.

Vă rugăm să menţionaţi pe mandat “Abonament Reînvierea”, numele şi adresa unde să vă trimitem revista, eventual şi totalul de exemplare dorit dacă doriţi mai multe din acelaşi număr.

Contribuţia recomandată pentru abonament este de 5 RON pe exemplar (30 RON pentru 6 numere / 60 RON pentru 12 numere). Dacă vor apărea numere cumulate pe mai multe luni, abonamentul rămâne valabil până la primirea numărului de reviste plătite în avans.

susţinerea revistei: În momentul de faţă, 50% din costul revistei este susţinut de către episcopie, iar 50% de către credincioşi prin contribuţia pentru revistă. Rugăm pe toţi cei care ar putea ajuta la acoperirea unei părţi din cheltuielile de tipărire să facă un gest de caritate şi de cultură în acelaşi timp.

Dumnezeu să răsplătească acest efort şi să vă binecuvinteze! Toţi binefăcătorii vor fi pomeniţi la Sfânta Liturghie.

contribuţia recoMandată: Pentru a sprijini revista, contribuţia minimă recomandată pentru fiecare număr cumpărat din parohie este de 3 ron.

schimbarea la faČ›Äƒ sf. sofia, istambul, turcia