Reînvierea 9-10/2012

revista episcopiei române unite, Greco-catolice, de lugoj  anul xiii  nr. 160 - 161  9-10/2012  septembrie - octombrie

REÎNVIEREA (Sionul Românesc)

În acest număr:

Înscăunarea pf cardinal lucian monedă aniversară Buddhismul și creștinismul anul credinței misionarism și ecumenism stima de sine elitele Bisericii din Banat

CUPRINS caseta redacţiei

pag. Secţiunea

articole

3-13

EVENIMENTE DIN EPISCOPIE

• Vizită pastorală la Timișoara, Peregu Mare, Uivar, Bocsig, Ineu • Sfințirea bisericii la Oțelu-Roșu • Serbarea hramului la Arad, Lugoj • Aniversarea a șase ani de adorație perpetuă la Timișoara • Peleriaj la aniversarea plângerii icoanei e la Scăiuș • Hirotonire de preoți la Lugoj • Conferința ”Să ne cinstim luminătorii” • Adunarea genrală a ASTRU Lugoj • Adunarea generală a Reuniunii Mariane • Reuniunea Consistoriului Consultorilor Eparhiali • Zilele Acțiunii Catolice

14-19

EVENIMENTE DIN BISERICA NOASTRĂ

• Reuniunea Consiliului Director AGRU • Mic dejun cu rugăciune la Parlament • Înscăunarea PF Cardinal Lucian la biserica Sf. Atanasie din Roma • Inaugurarea Colegiului Pio Romeno • PF Cardinal Lucian membru de onoarea al Academiei Române • Monedă aniversară Cardinal Todea

20

MAGISTERIU

Biserica trăiește un an al credinței

21

ECCLEZIOLOGIE

Biserica, trupul lui Cristos

22-23

SPIRITUALITATE

Precum în cer așa și pe pământ

24-25

TEOLOGIE PASTORALĂ

Educația ca metodă misionară și ecumenică

26-27

PSIHO-SPIRITUALITATE

Stima de sine în relația de cuplu

28

ISTOIRA NOASTRĂ

Elitele Bisericii Unite din Banat: Canonicul Iosif Vezoc

29

CULTURAL

One World Romania on tour 9 noiembrie 1938 / Noaptea de cristal Concert simfonic de muzică românească

Preşedinte de onoare: PSS Alexandru Mesian Director & Redactor şef: Pr. Răzvan Oprişa Comitetul de redacţie: Raimondo-Mario Rupp, Adela Oprişa, Dan Pătrașcu-Baba Responsabil ştiri: Raimondo-Mario Rupp Colaboratori articole: Adela Oprişa, Măgerușan Ioan, Pr. Eugen Jurca, Alexandru Paul Gherman, Vasile Anișorac, Sergiu Soica, Mons. Angelo Narcis Pop Concept grafic și tehnoredactare: Pr. Răzvan Oprişa Corectura: Lucia Oprișa Corespondenţa: Str. Holdelor, Bl. B91, Sc. B, Ap. 5, 300270 Timişoara, Timiş, România razvan.oprisa@gmail.com Drepturi de autor: Episcopia Română Unită cu Roma, grecocatolică, de Lugoj ISSN: 1844-8526 Tipar: S.C. Partoş SRL Coperta IV: Liviu Dumitrescu

Cei care doresc să scrie articole spre a fi publicate în revista Reînvierea sunt încurajaţi să o facă. Nu ezitaţi să ne contactați dacă aveţi nelămuriri.

Pentru a fi publicate, materialele trimise trebuie să fie structurate ca articole, să fie scrise cu diacritice românești și să fie predate în format electronic.

Redacţia nu este obligată în nici un fel să publice toate materialele propuse spre publicare. Întreaga responsabilitate privind exactitatea şi autenticitatea datelor prezentate în articole revine exclusiv autorilor. Responsabilitatea pentru respectarea copyright-ului aparţine integral autorilor articolelor.

Le mulţumim tuturor colaboratorilor noştri pentru efortul material şi intelectual depus. Dumnezeu să-i răsplătească cu sănătate, înțelepciune și har!

EVENIMENTE IMPORTANTE

din episcopia de luGoJ

2 Septembrie vizită paStorală a p.S. alexandru În paroHia timiŞoara i În duminica dinaintea sărbătorii Naşterii Preacuratei Fecioare Maria, la 2 septembrie 2012, Preasfinţitul Alexandru Mesian, Episcop greco-catolic de Lugoj, s-a aflat în vizită pastorală în parohia Timişoara 1 – Fabric, la biserica ce poartă hramul Naşterea Preacuratei Fecioare Maria. Preasfinţia Sa a fost însoţit de către Mons. Angelo Pop, Vicarul general al Episcopiei de Lugoj. Ultima vizită a avut loc în urmă cu trei ani, la 8 iunie 2009, când s-a constituit Reuniunea Mariană şi s-a sfinţit grota de la Lourdes din spatele bisericii. Preasfinţitul Alexandru s-a mai aflat în această parohie în anul 2010, cu ocazia vizitei în Eparhia de Lugoj a Excelenţei Sale Francisco-Javier Lozano, Nunţiu apostolic în România şi Republica Moldova, care a dorit să se întâlnească şi cu preoţii din Protopopiatul de Timişoara.

La sosire, PS Alexandru a fost întâmpinat cu Sfânta Cruce şi Sfânta Evanghelie de pr. prot. on. Nicolae Lungu, parohul locului. La Sfânta Liturghie arhierească, alături de Preasfinţitul Alexandru au concelebrat: Mons. Angelo-Narcis Pop, Vicar General; pr. Nicolae Teodorescu, consilier eparhial şi protopop de Timişoara; şi pr. Nicolae Lungu. În cuvântul de învăţătură, PS Alexandru a vorbit despre apropiata sărbătoare a Naşterii Maicii Domnului: „Preacurata Fecioară Maria a fost prevăzută din veşnicie a fi concepută fără de prihană strămoşească, a avut privilegiul să îl nască pe Fiul lui Dumnezeu; tocmai acesta a fost rolul ei important – să devină Mamă a Fiului lui Dumnezeu. Noi, prin Preacurata Fecioară Maria, am devenit fii ai lui Dumnezeu. De aceea noi o cinstim pe Fecioara Maria, pentru că este Mama lui Dumnezeu”.

Prea Sfinţia Sa a mulţumit pr. Nicolae Lungu, parohul acestei parohii, şi tuturor celor care au contribuit la a menţine şi a face din această biserică „o perlă a Timişoarei”. Nu în ultimul rând, a mulţumit IPS Nicolae Corneanu, cel care la scurtă vreme după revoluţia din decembrie 1989 a restituit acest lăcaş de cult credincioşilor greco-catolici. În continuare, Mons. Angelo-Narcis Pop le-a prezentat credincioşilor o nouă apariţie editorială: ediţia a doua a cărţii „Viaţa şi idealurile unui tânăr”, scrisă de Preasfinţitul Alexandru şi apărută de curând la Editura Surorilor Lauretane din Baia-Mare. Al doilea moment al vizitei pastorale s-a desfăşurat la casa parohială, care a fost de curând renovată. După sfeştanie, Preasfinţitul Alexandru a primit din partea pr. Nicolae şi a consiliului parohial un tablou cu figura Papei Benedict al XVI-lea, pictat de Ştefan Popa-Popas.

7 Septembrie Serbarea Hramului mănăStirii „naŞterea maicii domnului” din luGoJ Surorile Ordinului Sfântului Vasile cel Mare (OSBM), Provincia „Inima Neprihănită a Sfintei Fecioare Maria”, au sărbătorit în după-masa zilei de 7 septembrie hramul Mănăstirii „Naşterea Prea Curatei Fecioare Maria” din Lugoj. La invitaţia Maicii Valeria Bolfă, Superioara OSBM Lugoj, au participat la acest moment festiv PS Alexandru Mesian, Episcop de Lugoj, Mons.

Angelo-Narcis Pop, Vicar General al Eparhiei de Lugoj, Maica Valentina Hădărău, Superioara Provincială OSBM, precum şi mai multe surori baziliene sosite din Eparhiile de Cluj-Gherla şi de Maramureş, Surorile de Caritate ale „Sfintei Ioana Antida”, Lugoj, preoţii de la Catedrală şi preoţi din Protopopiatul de Lugoj.

După rugăciunea Rozariului de la Catedrală s-a plecat în procesiune spre mănăstirea Surorilor Baziliene; în timp ce doi ministranţi purtau icoana Maicii Domnului, se intonau cântece mariane. Sfânta Liturghie şi celelalte servicii religioase s-au desfăşurat în aer liber la noul altar, ridicat în toamna anului 2010 în curtea mănăstirii: o frumoasă grotă în care este aşezată statuia Sfintei Fecioare Maria de la Fatima. La orele 19 a început Vecernia sărbătorii. După septembrie - octombrie 2012

3

rânduiala Vecerniei, a fost celebrată Sfânta Liturghie de către Episcopul de Lugoj, alături de mai mulţi preoţi. Răspunsurile au fost date de corul Catedralei „Reînvierea”. În cuvântul Său de învăţătură, PS Alexandru a adus elogii Preasfintei Fecioare Maria, mama noastră. A amintit cum este preamărită de toate popoarele pământului, aşa cum a spus îngerului: „de acum toate popoarele mă vor numi fericită”. A mai amintit despre durerea Mariei pe drumul Calvarului, când şi-a condus Fiul pe drumul morţii, dar şi de misterul identităţii Mariei – Fecioară şi Mamă -, atât de frumos intonat în imnul rugăciunii Acatistului.

Episcopul de Lugoj a mulţumit surorilor prezente din comunităţile de la Cluj, Gherla şi Baia-Mare pentru munca de apostolat depusă – unele dintre ele desfăşurând în trecut apostolat şi în comunitatea de la Lugoj, prin orele de religie cu copiii, la Episcopie în diferite sectoare şi prin închegarea unei comunităţi de terţiari bazilieni, ramura laică a ordinului. După Sfânta Liturghie au urmat trei meditaţii susţinute de surorile baziliene în faţa Preasfântului Sacrament şi Binecuvântarea Euharistică. La sfârşit, toţi cei prezenţi s-au întreţinut la agapa fraternă oferită cu generozitate de surori.

8 Septembrie Serbarea Hramului biSericii naŞterii preacuratei Fecioare maria din arad Sâmbătă, 8 septembrie 2012, credincioşii parohiei şi alţi credincioşi, împreună cu preoţii invitaţi, au serbat hramul bisericii greco-catolice Naşterea Preacuratei Fecioare Maria din Arad. Invitaţii parohului locului au fost: conf. univ. pr. dr. Ioan Mitrofan, pr. prot. emerit şi prelat papal Nistor Chişbora, pr. prot. on. şi prelat papal Radu Farcaş, pr. prot. on. Sorin Seviciu din parohia Arad-Sega, pr. icon. stavr. Romeo Bodea din parohia Arad-Micalaca şi pr. Ovidiu Crişan, administrator parohial de Zădăreni. După ce grupul devoţional a rostit rugăciunea Sfântului Rozariu şi Litania Lauretană, a urmat celebrarea Sfintei Liturghii, celebrantul principal fiind pr. Mitrofan. În cuvântul de învăţătură rostit cu ocazia hramului, pr. Mitrofan a scos în evidenţă semnificaţia liturgico-dogmatică a sărbătorii, cuprinsă în cântările de la strană. Părintele a mai punctat şi semnificaţia liturgică a timpului bisericesc, parcurs acum în ritul bizantin – începerea noului an bisericesc – precum şi anticiparea la Sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci. La finalul Sfintei Liturghii s-au rostit rugăciuni pentru canonizarea Episcopilor greco-catolici. Părintele paroh a mulţumit corului, credincioşilor participanţi şi tuturor celor care s-au implicat pentru reuşita acestui eveniment. De asemenea, parohul a oferit preoţilor invitaţi câte o icoană cu Maica Domnului şi iconiţe mici tuturor participanţilor. După ungerea cu untdelemn sfinţit şi împărţirea anafurei, a urmat agapa pregătită în curtea bisericii de către credincioşi.

8 Septembrie SFinŢirea unei noi biSerici la oŢelu roŞu De sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului, la 8 septembrie 2012, Preasfinţia Sa Episcop Alexandru Mesian, Episcop de Lugoj, s-a aflat în mijlocul credincioşilor din parohia Oţelu Roşu (Protopopiatul de Sarmisegetuza), cu ocazia sfinţirii unui nou lăcaş de cult cu hramul „Naşterea Maicii Domnului”.

Episcopul a fost însoţit de către Mons. Angelo Pop, Vicarul General al Episcopiei de Lugoj.

La Oţelu Roşu nu a existat comunitate greco-catolică înainte de anul 1948. După 1990 au fost credincioşi care au declarat că aparţin Bisericii Române Unite, aceştia provenind în special din cei veniţi la muncă în acest oraş. Aşadar, la 19 aprilie 2001, noua parohie s-a constituit în jurul unui nucleu de 23 persoane, paroh fiind pr. Ciprian Barcan. În perioada 2002-2005 viaţa liturgică a parohiei s-a desfăşurat într-un imobil închiriat, simţindu-se imediat nevoia unei biserici. Piatra de temelie a fost aşezată şi sfinţită de PS Alexandru la data de 6 octombrie 2002. La data de 12 februarie a.c., nou hirotonitul Pr. Flavius-Manuel Jurca a fost numit în funcţia de paroh al comunităţii greco-catolice din Oţelu Roşu.

Ceremonia religioasă de sâmbătă a început la orele 10.00 cu oficiul sfinţirii apei, după care a urmat binecuvântarea noului lăcaş de cult prin ungerea zidurilor exterioare şi interioare cu sfântul şi marele mir, în formă de cruce, şi prin stropire cu apă sfinţită. În masa sfântului altar, alături de hrisov, au fost depuse moaştele Sfântului Grigore de Nazianz, Episcop, Teolog şi Părinte al Bisericii. În cuvântul de învăţătură, PS Alexandru a vorbit despre sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului.

De-asemenea a prezentat câteva momente din istoria construirii noului locaş de cult.

La final, pr. paroh Flavius a mulţumit Preasfinţitului Alexandru şi celor care au sprijinit financiar lucrările. A mulţumit oficialităţilor locale prezente, celor două coruri, confraţilor preoţi care au participat la eveniment, credincioşilor din parohie şi celor veniţi din împrejurimi: Timişoara, Băuţar, Bucova, Caransebeş. În semn de mulţumire şi de apreciere, pr. paroh Flavius i-a dăruit Episcopului o icoană cu hramul parohiei pictată de Mihuţ Damian, cel care a realizat și pictura iconostasului.

4

septembrie - octombrie 2012

9 Septembrie vizită paStorală a preaSFinŢitului alexandru În paroHia pereGu mare În Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci, la 9 septembrie 2012, Preasfinţitul Alexandru Mesian, Episcop greco-catolic de Lugoj, s-a aflat în vizită pastorală în parohia Acoperământul Maicii Domnului, Peregu Mare, din protopopiatul Aradului. PS Alexandru a fost însoţit de către Mons. Angelo Pop, Vicarul general al Episcopiei de Lugoj. Este a treia vizită pe care Preasfinţia Sa o efectuează în această parohie. Prima vizită a avut loc în anul 1999, iar a doua vizită în 2005.

Cu ocazia vizitei din 9 septembrie s-a sfinţit biserica parohială în urma lucrărilor de restaurare în exteriorul bisericii. În parohia Peregu Mare există o comunitate de credincioşi slovaco-ruteni. Parohia a fost înfiinţată în anul 1850, iar biserica actuală a fost construită în jurul anului 1921. Reactivarea acestei comunităţi a avut loc la scurtă vreme după repunerea Bisericii Greco-Catolice în libertate. În anul 1995 a fost instalat pr. Vasile Bojcsuk, originar din Crăciuneşti, comuna Bocicoiu Mare, jud. Maramureş.

La sosire, Preasfinţia Sa fost întâmpinat în faţa bisericii de pr. paroh Vasile Bojcsuk cu Sfânta Cruce şi Sfânta Evanghelie, împreună cu un grup de tineri îmbrăcaţi în port popular. Ceremonia religioasă a început la orele 10 cu oficiul sfinţirii apei, după care a urmat binecuvântarea bisericii. După ceremonia de sfinţire, a urmat Sfânta Liturghie arhierească. Răspunsurile la Liturghie au fost date de corul parohiei în două limbi: română şi paleoslava veche. PS Alexandru, în cuvântul său de învăţătură, a vorbit pe marginea Evangheliei zilei. „Isus Cristos ne îndeamnă să credem în El, să privim la crucea pe care a fost răstignit ca prin jertfa Lui să ne putem scutura de veninul păcatelor. Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut l-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică”. În continuare, Preasfinţitul Alexandru a mulţumit celor care au organizat această sărbătoare și a salutat autorităţile oficiale prezente: d-l deputat Gheorghe Firczak, preşedintele Uniunii Culturale a Rutenilor din România, d-l Djura Papuga, preşedintele Consiliului Mondial al Rutenilor, care are sediu în Serbia, şi d-l Kovacs Imre, primarul localităţii Peregu-Mare.

La finalul ceremoniei, pr. Vasile Bojcsuk a mulţumit Bunului Dumnezeu pentru acest deosebit eveniment, Preasfinţitului Alexandru pentru încrederea oferită şi susţinerea în toţi cei 17 ani de activitate pastorală, a mulţumit în mod deosebit familiei, oficialităţilor prezente, Uniunii Culturale a Rutenilor din România, care a sprijinit de fiecare dată lucrările de restaurare a bisericii de-a lungul timpului, corului care a dat răspunsurile la Sfânta Liturghie şi tuturor credincioşilor prezenţi. În final, oaspeţii au continuat bucuria printr-o agapă fraternă.

15 Septembrie aniverSare a ŞaSe ani de adoraŢie euHariStică perpetuă la timiŞoara Sâmbătă, 15 septembrie 2012, a avut loc aniversarea a şase ani de la inaugurarea programului de adoraţie euharistică perpetuă la biserica Sfânta Maria Regina Păcii din Timişoara. Sărbătoarea a fost precedată de trei zile de exerciţii spirituale, conduse de pr. Nicolae Teodorescu, consilier eparhial şi protopop de Timişoara, exerciţii spirituale destinate în special adoratorilor.

Tot în aceste zile de pregătire, în ziua de 13 septembrie a sosit în pelerinaj icoana făcătoare de minuni a Madonei Negre de la Czestochowa. În ziua aniversării, comunitatea l-a avut în mijlocul ei pe Preasfinţitul Alexandru Mesian, Episcop greco-catolic de Lugoj, care a celebrat Sfânta Liturghie împreună cu un sobor de preoţi, aducând mulţumiri Bunului Dumnezeu, în numele şi împreună cu credincioşii, pentru harurile obţinute prin acest program de adoraţie euharistică perpetuă. Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de tinerii parohiei, dirijaţi de d-na Gerda Chişărău. În cuvântul său de învăţătură, Preasfinţitul Alexandru a subliniat faptul că biserica Sfânta Maria Regina Păcii se numără între cele 2000 de locuri din lume în care Isus Cristos este adorat zi şi noapte în Preasfânta Euharistie. Preasfinţitul le-a vorbit credincioşilor despre valoarea rugăciunii care este un dar. „În semn de rugăciune”, a spus Preasfinţia Sa, „îi putem oferi lui Dumnezeu la începutul zilei întreaga noastră activitate: oferta zilei”. În continuare, PS Alexandru a vorbit despre evanghelia zilei, cu Isus, Pâinea Vieţii. Preasfinţia Sa a mulţumit pr. Ioan Chişărău, care este capelan de onoare al Sfântului Părinte, pr. protopop Nicolae Teodorescu şi preoţilor din Timişoara, dar nu în ultimul rând a mulţumit credincioşilor adoratori care au reuşit să menţină în mod constant atâţia ani posibilitatea de a-l adora pe Isus continuu în Preasfântul Sacrament.

Pr. Ioan Chişărău, parohul locului, a mulţumit credincioşilor adoratori care, indiferent de condiţiile meteorologice nu au întrerupt şirul de adoraţie continuă. Părintele Ioan le-a prezentat credincioşilor cartea „Viaţa şi idealurile unui tânăr” ediţia a IIa, scrisă de Preasfinţitul Alexandru şi apărută de curând la Editura Surorilor Lauretane din Baia-Mare. Preasfinţitul Alexandru septembrie - octombrie 2012

5

a binecuvântat noul registru al adoraţiei, în care se vor înscrie participanţii începând cu cel de-al şaptelea an al Adoraţiei Euharistice. În încheierea programului a avut loc un miniconcert la vioară, dat de formaţia de tineri ai parohiei.

22 Septembrie deScHiderea anului cateHetic 2012-2013 la luGoJ Sâmbătă, 22 septembrie 2012, în Catedrala Coborârea Sfântului Spirit din Lugoj, a avut loc deschiderea Anului Catehetic, în cadrul unei Sfinte Liturghii solemne concelebrate de PS Alexandru Mesian, Episcop greco-catolic de Lugoj, împreună cu Mons. Angelo Pop, Vicar General, pr. Ioan Pop, parohul Catedralei, pr. Daniel Solomon din parohia Tuştea şi Ipodiaconul Cristian. Sfânta Liturghie a început cu o procesiune a preoţilor şi a elevilor, care au adus în faţa altarului, pe o masă, cărţile de şcoală şi de religie pentru a fi binecuvântate. Prin grija Sr. Valeria Bolfă OSBM, toţi elevii s-au pregătit pentru Sacramentul Spovezii, pr. Teodor Baba, protopop de Lugoj, stând în confesional şi mărturisind în jur de 50 de elevi. În cuvântul de învăţătură, PS Alexandru a scos în evidenţă iubirea predilectă a lui Isus faţă de copii: i-a luat în braţe, i-a mângâiat, i-a binecuvântat, i-a învăţat, ni i-a dat de exemplu. El îi iubeşte foarte mult pe copii, dar şi copiii sunt datori să îl iubească pe Isus, să vină la Sfânta Liturghie în fiecare duminică, la orele de religie, să se roage zilnic, să fie buni, să ţină poruncile lui Dumnezeu. Episcopul le-a pus copiilor prezenţi câteva întrebări din catehism, i-a încurajat, i-a lăudat că au venit în număr atât de mare, unii cu părinţii sau cu bunicii, şi a insistat ca Isus şi Preasfânta Fecioară Maria să le fie cei mai buni prieteni. După Sfânta Liturghie, PS Alexandru, împreună cu Mons. Angelo, le-a dat elevilor iconiţe şi medalii miraculoase. Sr. Valeria a anunţat apoi programul pentru noul an catehetic şi i-a invitat pe toţi cei prezenţi la un scurt pelerinaj la Mănăstirea Surorilor Baziliene, unde s-au rugat, au cântat şi au pus dorinţele lor la picioarele Preacuratei Fecioare Maria. A urmat un moment de destindere, în care surorile au servit tuturor dulciuri.

29 Septembrie a 78-a aniverSare a lăcrimării icoanei maicii domnului de la ScăiuŞ Credincioși greco-catolici, romano-catolici şi ortodocşi din judeţele Timiş, Hunedoara, Arad şi Caraş-Severin, români, slovaci, ucraineni … au venit sâmbătă, 29 septembrie în pelerinaj la Scăiuş (judeţul Caraş-Severin) la a 78-a aniversare a lăcrimării icoanei Maicii Domnului.

Ca o premieră, înainte cu o zi, la 28 septembrie, Centrul pentru Pastoraţia Tineretului din Eparhia de Lugoj a propus o

6

septembrie - octombrie 2012

seară spirituală pentru tineri în bisericuţa din Scăiuş la care au participat circa 35 de tineri de la catedrala din Lugoj, parohia Ohaba-Forgaci şi parohia Timişoara II, însoţiţi de Mons. Angelo-Narcis Pop, Vicarul General al Eparhiei de Lugoj, pr. Ovidiu Neiconi, responsabil eparhial cu pastoraţia tineretului şi pr. Robert Trubiansky, paroh la Păru. Programul a început la ora 19.00 cu Paraclisul Maicii Domnului după care a urmat o meditaţie ţinută de pr. Robert Trubiansky. Pr. Iulian Hasciar, parohul locului, le-a prezentat tinerilor un scurt istoric al icoanei mariane.

Pelerinaje la Scăiuş se organizează de două ori pe an: la 15 august, de Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului şi aproximativ în perioada 30 septembrie – 15 octombrie, perioadă cuprinsă între cele două lăcrimări ale Maicii Domnului de la Scăiuş. Este de dorit ca Seara spirituală pentru tineri – premergătoare pelerinajului de toamnă – să devină o tradiţie anuală în rândul tinerilor. *** Sâmbătă, 29 septembrie, după întâmpinarea Prea Sfinţitului Alexandru a urmat procesiunea scoaterii Icoanei din biserică şi aşezarea ei în apropierea altarului special amenajat pentru celebrări în aer liber. Înainte de începerea Sfintei Liturghii a avut loc sfinţirea noii clopotniţe construită în interiorul spaţiului de rugăciune în aer liber. Apoi s-a rostit de către toţi cei prezenţi Rozariul Misterelor de bucurie. A urmat Sfânta Liturghie Arhierească celebrată în aer liber la altarul special ridicat în urmă cu şase ani. Alături de Prea Sfinţitul Alexandru au concelebrat: Mons. Angelo-Narcis Pop, Vicar General şi un sobor de 17 preoţi.

Răspunsurile au fost date de Corul „Reînvierea” al catedralei din Lugoj, dirijat de d-na Prof. Olimpia Drăgan.

Cuvântul de învăţătură a fost rostit de pr. prot. On. Iulian Hasciar, parohul locului care le-a reamintit pelerinilor istoricul satului şi al minunii lăcrimării icoanei de la Scăiuş. Părintele a mulţumit Prea Sfințitului Alexandru, mons. Angelo, preoților concelebranți și corului, dar nu în ultimul rând a mulțumit bunului Dumnezeu și tuturor celor prezenți. În continuare, Prea Sfinţitul Alexandru le-a vorbit pelerinilor despre dezvoltarea acestui aşezământ marian, amintind realizările de până acum: platforma pentru buna participare a credincioşilor la serviciul divin, repararea şi consolidarea bisericii în urmă cu zece ani, construirea noii clopotniţe, amenajarea spaţiului de rugăciune special delimitat de lângă biserică ş.a. De-asemenea în viitorul apropiat se preconizează racordarea zonei la reţeaua de apă curentă cu realizarea mai multor robinete, asemenea altor centre de pelerinaj mariane. Între clopotniţa cea nouă şi altarul în aer liber se va construi un pavilion acoperit, din lemn, destinat perioadei ocazionale a pelerinajelor. „Iubiți credincioși”, a continuat Prea Sfinţia Sa „să o venerăm mereu pe Maica Domnului și să îi cerem darurile de care avem trebuință pentru că Maica Sfântă totdeauna se pune garant pentru noi; intervine în nevoile noastre la Fiul Său”. „Mulțumim bunului Dumnzeu”, a spus în încheiere distinsul ierarh, „mulțumim corului, mulțumim tuturor credincioșilor, consiliului parohial, d-lui Cania Vasile și tuturor celor care au contribuit și contribuie la Sărbătoarea noastră a tuturor pentru că Maica Domnului este Maica întregului neam omenesc”.

După rostirea unei rugăciuni de Consfinţire la Inima Neprihănită a Mariei a urmat miruirea credincioşilor şi distribuirea anafurei.

30 Septembrie vizită paStorală a preaSFinŢitului alexandru meSian În paroHia uivar În ziua de duminică, 30 septembrie 2012, Preasfinţia Sa Alexandru Mesian, Episcop de Lugoj, s-a aflat în mijlocul credincioşilor din parohia Uivar, Protopopiatul de Sânicolau Mare, cu ocazia instalării noului preot paroh. Preasfinţia Sa a fost însoţit de către Mons. Angelo Pop, Vicarul general al Episcopiei de Lugoj. Ultima vizită pastorală a avut loc în anul 2007 când pr. Mihai Vereş i s-a conferit titlul pontifical de capelan al Sfântului Părinte, la propunerea Preasfinţitului Alexandru, pentru activitatea deosebită pe care a desfăşurat-o în cei 20 de ani în parohia Uivar. Din motive de sănătate şi de vârstă, pr. Mihai s-a pensionat, iar PS Alexandru l-a numit ca păstor al acestei comunităţi pe pr. Mircea Ioan Romocea, cu numele de călugăr Ieronim, fost superior al comunităţii Ordinului Bazilian. Pr. Mihai Vereş nu s-a retras total din activitatea preoţească ci se va stabili în localitatea Radna, fiind în continuare la dispoziţia nevoilor pastorale din zonă.

La sosire, PS Alexandru a fost întâmpinat cu Sfânta Cruce şi Sfânta Evanghelie de pr. Mihai Vereş. Alături de Preasfinţitul Alexandru la Sfânta Liturghie au concelebrat: Mons. Angelo-Narcis Pop; pr. Marius Pîrvu, protopop de Sânicolau Mare; pr. Dumitru Crişan, paroh la Comloşu-Mare şi Jimbolia; pr. Ilie Tomoioagă, paroh la Cărpiniş; pr. Mihai Vereş, fostul paroh; şi pr. Ieronim Romocea, noul paroh. În cuvântul de învăţătură, Preasfinţitul Alexandru a făcut câteva referiri la subiectul Evangheliei Duminicii a XIX-a după Rusalii. În continuare, le-a vorbit credincioşilor despre pr. Mihai Vereş, pe care l-a cunoscut din clandestinitate, înainte de a primi taina preoţiei prin impunerea mâinilor IPS Ioan Ploscaru. L-a felicitat pentru activitatea pastorală pe care a desfăşurat-o în parohie în mod constant, conlucrând cu bunii săi credincioşi. Pr. Mihai a avut şi activitate socială: a întemeiat o filială Kolping. Preasfinţia Sa a constatat înfrăţirea cu parohiile din împrejurimi: Cărpiniş, Comloşu Mare, Jimbolia. septembrie - octombrie 2012

7

„Iubiţi credincioşi”, a spus PS Alexandru, „pr. Mihai nutrea dorinţa de a deveni preot dinainte de anul 1989. Este originar din Negreşti Oaş şi s-a pregătit ca inginer, având post de inginer în Timişoara. Dorinţa lui a fost de a-l sluji pe Dumnezeu şi când s-a ivit ocazia, în anul 1990, a fost hirotonit, având pregătirea teologică din clandestinitate. A funcţionat ca preot la Timişoara acolo unde era nevoie, iar de 20 de ani s-a stabilit la Uivar unde a rămas consecvent şi unde sunt atâtea roade spirituale”. După citirea decretului de numire al noului paroh, PS Alexandru i-a dăruit pr. Mihai, în semn de preţuire pentru cei 20 de ani în care i-a slujit în această parohie, Biblia de la Blaj a lui Samuil Micu – 1795, republicată într-o ediţie jubiliară la Tipografia Vaticana din Roma în anul 2000. În continuare, Preasfinţitul Alexandru i-a oferit noului preot paroh o cruce ca simbol al începerii noii activităţi în parohia ce i-a fost încredinţată. Bucuria sărbătorii a continuat cu o agapă fraternă la căminul cultural din localitate.

11 octombrie conFerinȚa cu tema ”Să ne cinStim luminătorii!” la timiȘoara Vineri, 05 octombrie 2012, la Timişoara, în sala festivă a Şcolii Populare de Artă, a avut loc Conferinţa cu titlul „Să ne cinstim Luminătorii!” organizată de Parohia GrecoCatolică „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” Timişoara V Mehala şi Centrul de Cultură şi Artă al Judeţului Timiş. Invitaţi pentru a susţine prelegeri au fost doi distinşi dascăli, Pr. Prof. Univ. Dr. Ioan Mitrofan şi Diacon Prof. Univ. Dr. Ioan Buzaşi din cadrul Facultăţii de Teologie din Blaj. Aceştia au vorbit celor prezenţi despre şcolile Blajului şi ctitorii lor şi a fost prezentată cartea „Omagiu Cardinalului Todea la centenarul naşterii sale”. Audienţa a fost una peste aşteptări, la conferinţă fiind prezenţi un număr mare de persoane care au mărturisit cu sinceritate la final că seara a fost una profund spirituală, încărcată de emoţie, reuşind să răscolească în ei nu doar mândria de a fi greco-catolici, ci mai ales onoarea de a fi urmaşii unor asemenea înaintaşi. Conferinţa s-a încheiat cu un scurt moment artistic susţinut de dansatori şi solişti ai Centrului de Cultură, după care toţi participanţii au fost invitaţi la o agapă frăţească unde au putut degusta un autentic vin adus de la Blaj special pentru acest eveniment.

Mulţumim lui Dumnezeu şi distinşilor noştri invitaţi din Blaj că am fost protagonişti şi beneficiari ai unui act de cultură de înaltă ţinută pe care nădăjduim să-l putem reproduce şi cu alte ocazii.

13 octombrie adunarea Generală a aStru eparHial luGoJ Sâmbătă, 13 octombrie 2012, la Lugoj, a avut loc Adunarea Generală a ASTRU eparhial Lugoj. Au participat reprezentanţi din toate cele şase grupuri parohiale ASTRU: grupul parohial ASTRU Arad, grupul parohial ASTRU Cugir, grupul parohial ASTRU Lugoj, grupul parohial ASTRU Orăştie, grupul parohial ASTRU „Sf. Iosif” Timişoara şi grupul parohial ASTRU „Regina Păcii” Timişoara. Delegaţii grupurilor parohiale au venit însoţiţi de asistenţii spirituali locali. La invitaţia Consiliului Director al ASTRU eparhial Lugoj, au răspuns pozitiv şi trei invitaţi din partea Acţiunii Catolice din România: Oana Tuduce, preşedinte ACRO, Codruţa Fernea, secretar ACRO şi pr. Iuliu Muntean, asistent spiritual al sectorului tineri al ACRO. La invitaţia lansată de conducerea ASTRU eparhial a răspuns de asemenea cu prezenţa pr. Ovidiu Neiconi, responsabil eparhial cu pastoraţia tineretului din Eparhia de Lugoj. Adunarea Generală a debutat cu un moment de rugăciune, după care a urmat un salut rostit de PS Alexandru Mesian, care a luat parte la întregul program. Anca Maria Jurcuţa, preşedinte ASTRU eparhial, a rostit un salut şi a mulţumit delegaţiilor pentru prezenţa la această întâlnire. În continuare, Oana Tuduce a prezentat câteva noţiuni despre ce înseamnă Acţiunea Catolică: bazele acesteia, rolul, documentele, condiţiile pe care fiecare asociaţie trebuie să le îndeplinească pentru a se putea numi acţiune catolică, precum şi ce reprezintă Acţiunea Catolică în lume. În acest cadru, au fost aduse mulţumiri celor doi consilieri naţionali din ACRO, care fac parte şi din Consiliul Director al ASTRU eparhial Lugoj: Anca Maria Jurcuţa şi Costel Bogdan Borhan. În continuare, Codruţa Fernea a prezentat specificul Acţiunii Catolice din România – istoric, structură, organigramă, activităţi. Anca Maria

8

septembrie - octombrie 2012

Jurcuţa a prezentat un raport cu principalele realizări ale ASTRU eparhial în perioada 2010-2012. După momentele de prezentare, au fost făcute propunerile pentru modificarea unor puncte din statut, pentru o clarificare şi o mai bună înţelegere a ceea ce înseamnă ASTRU eparhial Lugoj. În urma propunerilor şi modificărilor făcute, a fost votat în unanimitate noul statut al ASTRU eparhial Lugoj, fapt consemnat şi semnat de toţi cei prezenţi în procesul verbal al întâlnirii.

Ultimul punct pe listă a fost votarea noului Consiliu Director. Astfel, în urma voturilor, noii membri din Consiliu sunt: preşedinte: Iulia Albu (ASTRU Cugir „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”); vicepreşedinţi: Anda Săbău (ASTRU Timişoara „Sfânta Maria, Regina Păcii şi a Unităţii”) şi Raimondo-Mario Rupp (ASTRU Lugoj „Coborârea Sfântului Spirit”); secretar: Ioana Smaranda Oprişa (ASTRU Timişoara „Sfântul Iosif”); trezorier: Anca Maria Jurcuţa (ASTRU Timişoara „Sfântul Iosif”). La final, PS Alexandru a mulţumit vechiului consiliu director şi a dorit să îi încurajeze pe noii membri ai consiliului în ceea ce priveşte munca de apostoli ai lui Cristos în rândul tinerilor. Întâlnirea s-a încheiat cu o masă festivă oferită de PS Alexandru.

14 octombrie deScHiderea anului credinŢei la luGoJ cu Hirotonire de preoŢi În prima Duminică din Anul Credinţei (a XXI-a după Rusalii), la 14 octombrie, în cadrul Sfintei Liturghii celebrate în Catedrala „Coborârea Spiritului Sfânt” din Lugoj, Preasfinţitul Alexandru Mesian a hirotonit doi lucrători în via Domnului, pe diaconii Gabriel Cristian Ceauş şi Gheorghe Cristian Chişvasi.

Tot în această zi a avut loc atât la Catedrala din Lugoj cât şi în alte parohii din Eparhia de Lugoj, deschiderea Anului Credinţei.

Pr. Gabriel Ceauş s-a născut la 17 august 1972 în Timişoara. În anul 2011 a absolvit Facultatea de Teologie greco-catolică la Blaj. Este licenţiat în teologie şi este înscris la master. Pr. Cristian Chişvasi este originar din localitatea Sântandrei (Jud. Bihor) şi a absolvit Facultatea de Teologie greco-catolică la Oradea în anul 2008 obţinând licenţa, iar în anul 2010 şi masteratul. La eveniment au participat, alături de rudele celor doi neo-hirotoniţi, pr. Laurian Daboc, superiorul provincial al Ordinului „Sfântul Vasile cel Mare” din România, pr. drd. Iuliu Muntean, vicar judecătoresc al Eparhiei de Oradea, pr. drd.

Calin Bot, rectorul Institutului Teologic Greco-Catolic din Cluj. Din Eparhia de Lugoj au participat: Mons. Angelo-Narcis Pop, Vicar general, pr. prot. on. Ioan Pop, parohul Catedralei, pr. Radu Vorindan, protopop de Arad, pr. Davide Muntoni, stareţ al Comunităţii „Sfânta Treime” Giroc-Timişoara şi pr. Ovidiu Rănescu, paroh la Şanoviţa. Au fost prezente şi surori din Congregaţia „Sfântul Iosif” din Cluj, Surori din Congregaţia „Sf. Ioan” de la Bucureşti precum şi credincioşi din Timişoara, Giroc, Ocna-Mureş, Cluj, Oradea şi Dej. La Sfânta Liturghie, alături de Episcopul de Lugoj a concelebrat un sobor de opt preoţi, cărora li s-au alăturat cei doi noi-hirotoniţi. Răspunsurile liturgice au fost date de corul Catedralei „Reînvierea” condus de prof. Olimpia Drăgan.

Preasfinţitul Alexandru şi-a început cuvântul prin câteva reflecţii pe marginea evangheliei zilei, după care le-a vorbit credincioşilor despre adevărurile de credinţă cuprinse în Crez. „Prin credinţă”, a afirmat PS Alexandru, “intrăm în iubirea lui Dumnezeu, în rugăciune şi în viaţa noastră spirituală”.

PS Alexandru a mulţumit bunului Dumnezeu pentru roadele hirotonirilor mai cu seamă în acest început de An al Credinţei. I-a felicitat pe părinţii celor doi neo-hirotoniţi, pe oaspeţi, corul şi pe toţi cei prezenţi la sărbătoare. „Cei care se pregătesc să devină preoţi sau persoane consacrate”, a spus PS Alexandru, „sunt cei care mărturisesc într-un mod special credinţa în Dumnezeu”.

Cei doi preoţi au mulţumit la rândul lor în primul rând lui Dumnezeu pentru chemarea la preoţie, iar în al doilea rând, Preasfinţitului Episcop Alexandru pentru sprijinul acordat şi pentru încredinţarea darului preoţiei. Au mulţumit apoi formatorilor şi tuturor celor care au contribuit la formarea lor spirituală şi intelectuală în anii studenţiei de la Oradea şi respectiv de la Blaj. Au mulţumit cu emoţie părinţilor şi rudelor prezenţe la hirotonire. Preoţii nou hirotoniţi au acordat binecuvântarea tuturor celor prezenţi, şi apoi în parte fiecăruia, începând cu ierarhul consacrator. În final, oaspeţii au continuat bucuria la reşedinţa Episcopiei Greco-Catolice cu o agapă fraternă, pregătită cu generozitate de cei doi preoţi nou hirotoniţi.

14 octombrie prezentarea bioGraFiiilor epiScopilor martiri la oȚelu roȘu Duminică, 14 octombrie 2012, în parohia „Naşterea Maicii Domnului” Oţelu Roşu, Protopopiatul Sarmisegetuza, după celebrarea Sfintei Liturghii, Domnul Teolog Drd. Sergiu Soica, autorul volumului dedicat Episcopului nostru de Lugoj, Ioan septembrie - octombrie 2012

9

Bălan, le-a prezentat credincioşilor colecția de biografii dedicată episcopilor greco-catolici recunoscuţi de Biserica Catolică cu faimă de Martir. Colecţia este compusă din șapte cărţi, fiecare atribuită câte unui episcop, şi au apărut recent la editura Galaxia Gutenberg. D-l Soica a scos în evidenţă viaţa de credinţă şi mărturia supremă a ierarhilor noştri oferite Domnului într-o lume ce renunţă la a mai avea vreo referinţă la Cristos. În continuare, pr. Flavius Jurca, parohul locului, a vorbit despre valoarea credinţei. „Viaţa de credinţă” a spus părintele, „este o întrepătrundere a unei realităţi date şi a unor expectative ce poartă sufletul dincolo, în realitatea lui Cristos cel Înviat. Din această tensiune se naşte tăria şi forţa credinţei. De-alungul istoriei Bisericii lui Cristos, fidelitatea alor Săi se cere confirmată prin martiriu, preţul suprem al oferirii propriei vieţi”.

Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea, în Scrisoarea Apostolică a Sfântului Părinte Porta Fidei 13, ne arată cine este „începutul şi desăvârşirea credinţei” (Evrei 12,2): „în El (n.n. Isus Cristos), se împlineşte orice suferinţă şi dorinţă intensă a inimii umane. Bucuria iubirii, răspunsul la drama suferinţei şi durerii, forţa iertării în faţa ofensivei primite şi victoria vieţii în faţa golului morţii, toate îşi au împlinirea în misterul Întrupării Sale, al faptului de a deveni om, în împărtăşirea cu noi a slăbiciunii umane pentru a o transforma cu puterea Învierii Sale.”

Fie ca harurile primite prin intercesiunea acestor mărturisitori să ne ajute să aprofundăm şi să trăim o credinţă autentică şi curată. Mulţumim bunului Dumnezeu pentru această întărire a fraţilor în credinţă.

20 octombrie adunarea Generală a aSociaȚiilor „reuniunea mariană” Sâmbătă, 20 octombrie, a.c., la Centrul Pastoral „Sf. Vasile cel Mare” al Episcopiei de Lugoj, a avut loc Adunarea Generală a Asociațiilor Reuniunea Mariană din episcopie.

Doman Terezia Pintea a prezentat un raport-omagiu Preacuratei Fecioare, iar Ps Alexandru a propus ca în acest an, dedicat credinței, membrii asociațiilor Reuniunea Mariană să mediteze la articolele Crezului. Momentul de rugăciune a fost marcat prin rostirea rozarului, urmat fiind de cântări mariane.

La sfârșitul întâlnirii, PS Alexandru a dăruit celor prezenți câte un exemplar din cartea ” Viața și idealurile unui tânăr”, oferind astfel un model de urmat.

21 octombrie vizită paStorală a pS alexandru la bocSiG Şi ineu În duminica a XXIII-a după Rusalii, la 21 octombrie 2012, PS Alexandru Mesian, Episcop de Lugoj, însoţit de Mons. AngeloNarcis Pop, Vicar general, s-a aflat în vizită pastorală în localitatea Bocsig, protopopiatul de Chişineu-Criş, jud. Arad. Parohia Bocsig este cunoscută în ţară şi străinătate datorită figurii Rafilei Găluţ (1910-1939), fecioară stigmatizată care a purtat Rănile Domnului între anii 1931-1939. Motivele principale ale acestei vizite pastorale au fost Sfânta Liturghie, reînfiinţarea Reuniunii Mariane, întâlnirea grupurilor şi a asociaţiilor laice din Eparhia de Lugoj cu ocazia „Zilelor Acţiunii Catolice 2012” şi pelerinajul la mormântul Rafilei Găluţ.

La sosire, PS Alexandru a fost întâmpinat în faţa bisericii cu Sfânta Evanghelie şi Sfânta Cruce de pr. Radu Vorindan, protopopul Aradului, de pr. paroh Gheorghe Tomoioagă şi de alţi preoţi. Copiii i-au oferit Ierarhului buchete de flori. Programul a început la orele 10.00, cu rugăciunea Sfântului Rozar, condusă de PS Alexandru, după care a urmat Sfânta Liturghie Arhierească. Alături de Preasfinţia Sa au concelebrat: Mons. Angelo Narcis-Pop, pr.

Radu Vorindan, pr. Dănuţ Ciuban, protopop de Chişineu-Criş, pr. dr. Viorel Codrea, asistent spiritual ASTRU Eparhial Lugoj, pr. Ioan Chişărău, asistent spiritual eparhial al Reuniunii Mariane, precum şi preoţi din protopopiatele ChişineuCriş şi Arad. Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de corul parohial.

10

septembrie - octombrie 2012

În cuvântul de învăţătură, PS Alexandru a vorbit despre însemnătatea spirituală a Bocsigului, ca loc de adâncă trăire creştină, amintind figura fecioarei stigmatizate Rafila Găluţ, care în scurta ei viaţă de 29 de ani a fost un model de comuniune cu Dumnezeu prin trăire euharistică şi practicarea devoţiunilor, precum şi prin apostolat. A vorbit şi despre importanta asociaţiilor laice din Biserica Catolică şi despre „Zilele Acţiunii Catolice” (21-28 octombrie), după care a mulţumit pr. paroh Tomoioagă, autorităţilor locale şi judeţene pentru sprijinul acordat comunităţii din Bocsig şi pentru participarea la serviciile religioase organizate în această zi. La sfârşitul Sfintei Liturghii a avut loc primirea solemnă a 21 de credincioşi în Reuniunea Mariană, în faţa Episcopului.

După Sfânta Liturghie, episcopul, preoţii şi credincioşii, au pornit în procesiune de la biserica parohială până la cimitirul din sat aflat la aproximativ un km distanţă. La mormântul Rafilei Găluţ s-a oficiat un parastas pentru sufletul ei şi al tuturor celor înmormântaţi în acel cimitir. În după-amiaza aceleiaşi zile, PS Alexandru a vizitat parohia Ineu cu ocazia sfinţirii pietrei de temelie a bisericii greco-catolice cu hramul Sfântul Dumitru, izvorâtorul de mir. Ceremonia a început la orele 15.30 cu oficiul sfinţirii apei, urmat de sfinţirea locului de biserică, a credincioşilor şi a pietrei de temelie a noii biserici şi punerea crucii. „Mulţumim bunului Dumnezeu”, a spus PS Alexandru la final, „pentru toate harurile care ni le-a dat şi în această zi. Să ne rugăm Lui ca să putem realiza acest proiect, care nu se face nici pentru triumful nostru personal, ci toate pentru mărirea lui Dumnezeu şi binele spiritual al comunităţii credincioşilor.”

24 octombrie reuniunea lărGită a coleGiului conSultorilor eparHiali al eparHiei de luGoJ În dimineaţa zilei de 24 octombrie 2012, cu începere de la orele 09.30, la reşedinţa Episcopiei de Lugoj a avut loc reuniunea lărgită a Colegiului consultorilor eparhiali.

La reuniune au luat parte: P.S. Alexandru Mesian, Episcop de Lugoj; Mons. Angelo-Narcis Pop, Vicar geneal; Pr.Dr. Marius-Petru Pop, consilier eparhial şi secretar episcopal; Pr. Alexandru Ploştinaru, Vicar judecătoresc; P.On. Pr. Teodor Baba, consilier eparhial şi protopop de Lugoj, P.On. Pr. Silviu-Lucian Bindea, protopop de Orăştie; Mons. Nistor Chişbora, prelat papal, consilier de onoare; P.On. Pr. Dănuţ Ciuban, protopop de Chişineu Criş; P.On. Pr. Ovidiu Cosmuţa, protopop de Oraviţa; P.On. Pr. Ceciliu Vasile Micu, protopop de Deva; P.On. Pr. Adrian Nagy, protopop al Văii Jiului; P.On. Pr. Marius Pîrvu, consilier eparhial şi protopop de Sânnicolau Mare; P.On. Pr. Doinel Nicolae Preda, protopop de Haţeg; P.On. Pr. Marian Ilie Ştefănescu, consilier eparhial şi protopop de Reşiţa; P.On. Pr. Nicolae Ovidiu Teodorescu, consilier eparhial şi protopop de Timişoara; P.On. Pr. Radu Vorindan, consilier eparhial şi protopop de Arad.

Problemele propuse pentru ordinea de zi au fost următoarele: • Prezentarea de către P.S. Alexandru Mesian a principalelor evenimente petrecute în Eparhie de la ultimul Consistoriu; • Planul pastoral al anului 2013 la nivelul Eparhiei de Lugoj; • Construcţii de biserici; • Hirotoniri de preoţi; • Parohii vacante; • Probleme curente; Mons. Angelo-Narcis Pop a prezentat un document de la Inspectoratul pentru Situații de Urgenţă (ISU) legat de prevenirea incendiilor, primit prin intermediul Secretariatului de Stat pentru Culte, îndemnând protopopii să amintească propriilor parohi despre obligaţia respectării normelor de prevenire şi stingere a incendiilor.

21-28 octombrie zilele acŢiunii catolice În eparHia de luGoJ În săptămâna 21-28 octombrie, cu prilejul „Zilelor Acţiunii Catolice”, grupurile parohiale ASTRU din Eparhia de Lugoj au organizat diverse activităţi, precum şi evenimente comune împreună cu AGRU şi alte asociaţii laice. „Zilele Acțiunii Catolice” în Eparhia de Lugoj a debutat cu Pelerinajul anual la Bocsig condus de P.S. Alexandru Mesian, episcopul Eparhiei Lugojului, programat anul acesta la începutul perioadei Zilelor Acţiunii Catolice, respectiv în prima duminică. Această parohie este cunoscută pentru viaţa Rafilei Găluţ care a purtat rănile Mântuitorului până la moartea ei în anul 1939, stigmate confirmate de Comisia de preoţi şi medici numită de episcopii Alexandru Nicolescu şi Ioan Bălan. După septembrie - octombrie 2012

11

slujba de la biserica parohială din Bocsig, pontificată de P.S. Alexandru, a urmat procesiunea la cimitirul din localitate, unde se găsesc rămășițele pământești ale Rafilei Găluț. La mormântul acesteia s-a oficiat un Parastas pentru sufletul ei. În această săptămână de promovare, în parohii au avut loc diferite activități de formare, liturgice, culturale și recreative.

Tinerii ASTRU din Timişoara au avut următoarele activităţi: grupul ASTRU „Sfântul Iosif” o seară de rugăciune şi adoraţie în care tinerii, îndrumați de pr. Răzvan Oprişa au dat răspunsurile la sfânta Liturghie şi au animat adoraţia euharistică; grupul ASTRU „Sfânta Maria Regina Păcii” o adoraţie euharistică în deschiderea şi încheierea „Zilelor Acţiunii Catolice”, o cateheză ţinută de pr. Valentin Danciu şi rugăciunea „venerarea Sfintei Cruci”.

Grupul AGRU „Sf. Iosif” din Timişoara a propus: o meditaţie care a fost ţinută de pr. Daniel Muntean, asistent spiritual AGRU „Sf. Iosif” despre Cardinalul Alexandru Todea; o conferinţă despre Scrisoarea Apostolică „Porta Fidei” a Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea ţinută de părintele protopop şi consilier eparhial Nicolae Ovidiu Teodorescu.

Vizită în parohia „Sf. Maria Regina Păcii” din Timişoara unde s-a prezentat rolul şi necesitatea de a avea AGRU într-o parohie.

Tinerii din ASTRU „Sf. Ap. Petru şi Pavel” Cugir au animat rugăciunile: Acatistul Maicii Domnului, Paraclisul Maicii Domnului, rugăciunea „Un Ceas cu Isus” şi au dat răspunsurile la Sfânta Liturghie de încheiere a „Zilelor Acţiunii Catolice”. Au vizionat un film documentar despre viaţa Fericitului Papă Ioan Paul al II-lea. De-asemenea au organizat împeună cu AGRU şi cu alte grupuri laice ale parohiei o întâlnire în care persoane din parohie au dat diferite mărturii de credinţă. Au participat la meditaţiile ţinute de-a lungul acestei săptămâni de către pr. dr. Viorel Codrea.

La Lugoj pe lângă ASTRU şi AGRU, mai există două mişcări laice (grupuri de rugăciune) care doresc în fiecare an să organizeze diferite activităţi cu ocazia „Zilelor Acţiunii Catolice”: Reuniunea Mariană şi Terţiarii Bazilieni.

Grupul ASTRU „Coborârea Sfântului Spirit” Lugoj a propus pentru săptămâna „Zilelor Acţiunii Catolice” diferite activităţi cu caracter cultural, spiritual şi recreativ. Mai întâi, consecutiv în două zile din această săptămână, au avut loc vizionări de filme religioase în catedrala „Coborârea Sfântului Spirit” după Sfânta Liturghie de seară. În altă zi s-a organizat o cateheză interactivă pentru tineri cu tema: „Voi sunteţi sarea pământului … Voi sunteţi lumina lumii” invitat fiind pr. Robert Trubiansky. Tot la propunerea ASTRU, pr. Prot. Ioan Pop a ţinut o meditaţie în catedrală despre Fericitul Papă Ioan Paul al II-lea. O altă activitate a fost „Atelierul de creaţie şi gânduri bune” pentru elevii de la religie care au fost animaţi de tinerii ASTRU, pr. Robert Trubiansky, d-na Camelia Popescu şi sr.

Valeria Bolfă, OSBM. Pe lângă nelipsitele jocuri, fiecare copil a confecţionat manual pentru celălalt câte un semn de carte pe care a scris un gând, mesaj sau citat.

Fixată din timp pentru perioada „Zilelor Acţiunii Catolice”, tinerii astrişti lugojeni au început o colaborare frumoasă cu tinerii voluntari ai asociaţiei „Alternatived” Lugoj, o asociaţie care are ca scop dezvoltarea laturilor educative, culturale şi recreative în rândul tinerilor liceeni. Astfel, cele două grupuri au petrecut o dupămasă recreativă, sub denumirea de„Olimpiada tinerilor”, care a constat din mai multe jocuri, atât de cunoaştere cât şi de atenţie, gândire şi mişcare. Un alt moment sublim al întâlnirii a fost tombola toamnei în care fiecare tânăr a adus din cămara proprie produse de sezon (gem, compot, murături, legume, fructe etc). A doua întâlnire a celor două grupuri, ASTRU şi „Alternatived”, a avut loc la Centrul Socio-Educativ Sanitar „Sfânta Ioana Antida” din cartierul „Mondial” Lugoj cu ocazia încheierii „Zilelor Acţiunii Catolice” în parohia Lugoj III. Programul a început cu Sfânta Liturghie celebrată de Mons.

Angelo-Narcis Pop, Vicar General şi cel care administrează această parohie. După Sfânta Liturghie, timp de aproape două ore a avut loc „miniolimpiada copiilor” în care tinerii din cele două grupuri, împreună cu pr. Robert Trubiansky şi d-na Camelia Popescu au animat jocurile cu copiii din acest cartier. La sfârşit fiecare a primit câte un mic premiu.

AGRU Lugoj a pregătit în colaborare cu Surorile Baziliene şi terţiarii Bazilieni o oră de adoraţie cu tema: „Anul Credinţei” care s-a ţinut în catedrală.

12

septembrie - octombrie 2012

Un alt moment propus de Terţiarii bazilieni a fost o dupămasă spirituală care a avut loc la Mănăstirea Surorilor Baziliene unde s-a celebrat Vecernia de pr. Robert Trubiansky cu participarea grupurilor de rugăciune, dar şi a altor credincioşi. S-a rostit Sfântul Rozariu iar Pr. Cristian Chişvasi a ţinut o meditaţie despre „Zilele Acţiunii Catolice” şi „Anul Credinţei”.

Reuniunea Mariană, în colaborare cu Terţiarii Bazilieni, a făcut un pelerinaj la cimitirul greco-catolic din oraş pentru a se ruga la mormintele preoţilor mărturisitori pentru credinţă. S-au pus flori, s-au aprins lumânări, s-a rostit Sfântul Rozariu şi rugăciuni pentru cei morţi. Au participat membrii din Reuniunea Mariană, Terţiarii Bazilieni şi Sr. Valeria Bolfă, OSBM. Pe site-ul tinerilor greco-catolici din Eparhia de Lugoj, www.tgcl.cnet.ro se găsesc separat mai multe detalii şi fotografii despre activităţile desfăşurate de grupurile ASTRU din Eparhia de Lugoj în această săptămână de promovare a evenimentelor specifice Acţiunii Catolice.

DIN AGENDA VIITOARE

a episcopiei de luGoJ

2 noiembrie timiŞoara Lansarea colecţiei de biografii a episcopilor greco-catolici martiri

23 noiembrie timiŞoara Lansarea colecţiei de biografii a episcopilor greco-catolici martiri la parohia „Sf. Ap. Petru şi Pavel”

4 noiembrie timiŞoara Vizită pastorală a Prea Sfinţitului Episcop Alexandru Mesian cu ocazia aniversării a 5 ani de la sfinţirea bisericii „Sf. Ap. Petru şi Pavel” din cartierul Mehala

25 noiembrie peciu nou Lansarea colecţiei de biografii a episcopilor greco-catolici martiri

10 noiembrie timiŞoara Întâlnire de lucru a Consiliului Director AGRU Eparhial Lugoj 11 noiembrie luGoJ hirotonire de preot (Cosmin Betea) 18 noiembrie orŢiŞoara Vizită pastorală a Prea Sfinţitului Episcop Alexandru Mesian cu ocazia sfinţirii locului de biserică

2 decembrie GHelari Vizită pastorală a Prea Sfinţitului Episcop Alexandru Mesian cu ocazia sărbătoririi hramului „Sf.Varvara” patroana minerilor 6 decembrie Giroc Fondarea Mănăstirii „Preasfânta Treime” de drept eparhial și binecuvântarea înveşmântării monahale cu voturile solemne a Pr. Davide G. Muntoni şi Pr. Jose Vela de către PS Alexandru 26 decembrie arad Vizită pastorală a Prea Sfinţitului Alexandru septembrie - octombrie 2012

13

EVENIMENTE IMPORTANTE

din Biserica română unită

28-29 Septembrie reuniunea conSiliului director al aGru naŢional la bucureŞti În perioada 28-29 septembrie s-a reunit la Bucureşti pentru prima dată Consiliul Director al AGRU (Asociaţia Generală a Românilor Uniţi, Greco-Catolici) naţional, însoţiţi de reprezentanţi AGRU din toate Eparhiile şi din Vicariatul de Bucureşti.

Tema întâlnirii a fost „Comunicarea modernă şi apostolatul laicilor”, iar mottoul: „Toţi fiii Bisericii să se străduiască în unitate de gând şi intenţie pentru ca mijloacele de comunicare socială să fie utilizate fără întârziere şi cu cea mai mare eficienţă în multiplele opere de apostolat” (Inter Mirifica, 13).

Vineri, 28 septembrie, în sala „Vasile Aftenie” a parohiei greco-catolice „Adormirea Maicii Domnului”, a avut loc o sesiune de comunicări.

După salutul PS Mihai Frăţilă, Episcop auxiliar de Alba-Iulia şi Făgăraş şi Vicar de Bucureşti, participanţilor li s-a urat bun venit din partea prof.

Călin Diaconu, preşedinte AGRU Bucureşti. A urmat meditaţia despre temă şi motto, propusă de pr. dr.

Coriolan Mureşan, asistent spiritual naţional AGRU. Conferinţa despre Magisteriul Bisericii Catolice pe tema comunicaţiilor sociale a fost prezentată de pr. dr. Michel Kubler, conducătorul Centrului asumpţionist „Sf. Petru şi Andrei”. Pr. Francisc Doboş, purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei RomanoCatolice de Bucureşti, a expus tema „Mijloacele moderne de comunicare socială utilizate în apostolat”. La finalul fiecărei conferinţe a existat o sesiune de întrebări şi răspunsuri, în care s-au abordat aspecte punctuale legate de subiectele prezentate. Alături de reprezentanţii AGRU din fiecare Eparhie au fost prezenţi membri ai AGRU Bucureşti, precum şi credincioşi implicaţi în viaţa Bisericii.

A doua parte a zilei de vineri a fost dedicată discuţiilor în grupuri mici, pentru aprofundarea temei Mijloacele de comunicare pentru AGRU, astăzi. S-a făcut o analiză a situaţiei actuale a mijloacelor de comunicare AGRU, discutându-se realităţile de la nivel parohial, eparhial şi naţional. Propunerile au fost: o mai mare prezenţă AGRU în revistele greco-catolice din ţară, o dezvoltare mai mare a site-ului www.agru.ro şi a prezenţei pe Facebook, precum şi dezvoltarea grupurilor de discuţie existente şi încurajarea buletinelor parohiale AGRU. Sâmbătă, 29 septembrie, lucrările s-au desfăşurat la Mânăstirea „Sfânta Familie” a Comunităţii „Sf. Ioan” din Bucureşti, definitivând calendarul pentru Anul Credinţei, An ce va fi inaugurat în întreaga Biserică Catolică la data de 11 octombrie 2012. AGRU şi-a fixat ca obiectiv o serie de activităţi lunare (prezentarea unor figuri de martiri şi mărturisitori ai Bisericii noastre, un program de formare denumit „ABC-ul Credinţei”, participarea la Adoraţie Euharistică lunară) care să reflecte Notele pastorale indicate în acest scop de Sfântul Scaun. S-a luat în discuţie participarea AGRU la Zilele Acţiunii Catolice 2012 (21-28 octombrie), propunându-se zile tematice dedicate Fericitului Papă Ioan Paul al II-lea (22 octombrie); Conciliului Vatican II; prezentării AGRU în parohiile unde nu a fost reînfiinţat; activităţilor caritative; mărturiilor de credinţă ale celor care au suferit în regimul comunist, cu sugestia ca seara de 28-29 octombrie să fie o veghe de rugăciune în comuniune cu Episcopii martiri şi mărturisitori ai credinţei.

S-a conferit titlul de membru de onoare AGRU Baia Mare, Filiala „Sfântul Anton de Padova”, următorilor: lect. univ. dr. Alin Tat, preşedinte AGRU naţional, prof. Călin Diaconu, preşedinte AGRU Bucureşti, pr. dr. Coriolan Mureşan, asistent spiritual AGRU naţional. După-amiază, invitaţii au mers în pelerinaj la Cimitirul Bellu-catolic, reculegându-se la mormintele Episcopilor şi preoţilor martiri şi mărturisitori ai credinţei, unde au meditat asupra momentelor semnificative din viaţa acestora. De asemenea, au avut ocazia să cunoască viaţa parohiilor greco-catolice bucureştene, printr-o vizită la capela „Fericita Tereza de Calcutta” a parohiei „Bucureştii Noi” şi prin participarea la un moment de Adoraţie Euharistică, animat de surorile din comunitatea Sfântul Ioan, în capela „Schimbarea la Faţă” din strada Bogdan Vodă. Întâlnirea s-a încheiat duminică, 30 septembrie, la biserica vicarială „Sfântul Vasile cel Mare”, cu Sfânta Liturghie Arhierească prezidată de PS Mihai Frăţilă, care a subliniat în cuvântul de rămas-bun importanţa voluntariatului şi a generozităţii pentru edificarea comunităţii, atât pentru Biserică în general, cât şi pentru AGRU în particular.

Următoarea întâlnire la nivel naţional va avea loc între 10-12 mai 2013 la Baia Mare, cu ocazia Adunării generale, la care se va alege noul Consiliu Director Naţional şi se va participa la pelerinajul naţional de la Sighet al întregii Biserici Catolice din România, la 11 mai.

14

septembrie - octombrie 2012

28-30 Septembrie participare la Simpozionul international „experimentul piteŞti – reeducarea prin tortură” Anul acesta în oraşul Piteşti s-a desfăşurat a XII-a ediţie a Simpozionului Internaţional „Experimentul Piteşti – Reeducarea prin tortură”, în perioada 28 – 30 septembrie 2012. De această dată tema propusă a fost „Literatura de detenţie anticomunistă”.

Toate lucrările prezentate la acest Simpozion de-a lungul timpului au fost publicate, astfel până acum au apărut 11 volume. Rostul acestor manifestări, şi implicit volumele apărute până acum, a fost şi este cercetarea cu profesionalism şi obiectivitate, fără patimă, cu înţelegere şi toleranţă, în vederea scoaterii la lumină a unei perioade tulburi din istoria recentă a poporului român sub dictatura comunistă. Astfel, asemenea orori şi crime, caracterizate de cunoscutul scriitor rus Alexandr Soljenițîn ca „cea mai teribilă barbarie a lumii contemporane”, să fie cunoscute şi să se evite repetarea lor în orice alt colţ al lumii.

La ediţia a XI-a, din septembrie-octombrie 2011, tema simpozionului a fost „Lirica de detenţie anticomunistă”.

Volumul, deja publicat: Experimentul Piteşti, Comunicări prezentate la Simpozionul PERT 11 Piteşti, 30.09.2011 – 02.10.2011, Conference Proceedings, Lirica de detenţie anticomunistă, Fundaţia Culturală Memoria Filiala Argeş, Piteşti, nr. 1/2012; în cele 491 de pagini conţine în partea I comunicările despre „Experimentul Piteşti – reeducarea prin tortură”, lucrări prezentate de foşti deţinuţi politici torturaţi, cât şi torţionari, încercând să scoată la lumină oribilul experiment de la Piteşti. În partea a II-a a volumului sunt lucrări despre „Lirica de detenţie anticomunistă”. Aici au fost prezentate poeziile Episcopului Ioan Ploscaru, de către Sergiu Soica care a participat la acest Simpozion cu lucrarea: Rezistenţa Episcopului Ioan Ploscaru în închisorile comuniste prin versuri şi rime, mai menţionăm că pe coperta patru a acestui volum, într-un medalion, îl vedem pe Episcopul Ioan Ploscaru.

Din această comunicare observăm că poeziile episcopului greco-catolic Ioan Ploscaru, sunt expresia gândurilor şi sentimentelor întregului episcopat greco-catolic şi a preoţilor Bisericii Române Unite, din anii grei de închisoare, care pe atâţia i-a costat viaţa. Episcopul Ploscaru afirma că: „acolo în subterane, după gratii şi zăvoare, nu era nimic frumos care ar fi putut genera emoţia estetică. Acolo sufletul era o privire care se ruga, tăcea cu Dumnezeu, conştient că poartă crucea cu El, în El şi în locul Lui, pentru Biserică şi Naţiune” În temniţele Gulagului românesc era interzis să deţii – sub pedeapsa de săptămâni de celulă neagră şi lanţuri – orice obiect de scris, orice literă tipărită. Numai memorizând, cum a făcut Episcopul Ploscaru, se putea reține o idee. În acest scop versul era cel mai eficient mijloc. Sentimentele exprimate erau versificate şi învăţate pe de rost. Versificarea era un mijloc de a folosi şi roda memoria, ce a umplut totodată şi golul celor patru pereţi ai celulei, unde era uitat deţinutul, uneori ani îndelungaţi. În versurile sale Episcopul vorbea cu Domnul. Aceste poezii, profund personale, sunt atribuite tuturor celor ce asemenea lui trăiau mărturia-martiriu a credinţei lor în temniţele comuniste. Scrise în numele fraţilor întru credinţă şi suferinţă, ca şi unii părinţi ai bisericii ce-şi semnau scrierile cu câte un pseudonim, doar pentru că era nevoie de un nume adunat pe o carte, autorul acestor versuri îşi păstrează anonimatul, cu pseudonimul Ioan Andrei, ca expresie a unei adevărate lepădări de sine: „Imagini şi gânduri şi rime, Le-am lăsat din suflet anonime, Ca să ştii că-s numai pentru Tine”.

Aceste poezii exprimă o trăire pentru care nu găsim epitet mai potrivit decât acela de mistică. O tainică unire se petrece în şi prin trăirea suferinţei în Cristos. Căci Dumnezeu i se revelează robului nu în triumf, ci în pătimirea Sa: „noi Te-am ales Doamne / Când Te-au prins duşmanii” Participarea lui Sergiu Soica la acest simpozion ne poate face sa recitim poeziile Episcopului Ioan Ploscaru publicate în volumul Cruci de Gratii sau se reascultăm CD-uri cu poezii pe care însuşi autorul – episcopul de pie memorie – le-a recitat.

3-4 octombrie participare la ÎntÂlnirea ”mic deJun cu ruGăciune” la parlamentul romÂniei, ediŢia a vii-a În zilele de 3-4 octombrie, Parlamentul României, sub înaltul patronaj al domnului Valeriu Zgonea – Președintele Camerei Deputaților, a găzduit, Micul Dejun cu Rugăciune. Evenimentul, aflat la a șaptea ediție, a fost organizat prin intermediul Grupului Ecumenic de Rugăciune condus de deputatul Cristian Dumitrescu şi a beneficiat de prezența a 200 de invitați din țară și de peste hotare.

Manifestarea, care a intrat în tradiția parlamentară românească, a reunit reprezentanții organizațiilor religioase prezente septembrie - octombrie 2012

15

pe teritoriul României. Pe lângă reprezentanții cultelor religioase au fost prezenți politicieni, oameni de cultură, academicieni, reprezentanți ai corpului diplomatic, universitari din peste 10 ţări din Europa, Asia şi America.

Din partea Bisericii Ortodoxe Române a fost prezent la eveniment P.S. Ciprian Câmpineanul, Episcopvicar patriarhal. Biserica GrecoCatolică a avut ca reprezentant pe Pr. Florin Trandafir Vasiloni, Protopop de Sarmisegetuza. Întâlnirea din acest an a avut ca temă de dezbatere „Statul şi Biserica – misiune comună în combaterea sărăciei”. De asemenea, a fost organizat un Simpozion având ca subiect „Democrația; de la teorie la practică”, organizat de „Mișcarea Europeană pentru Politică Creștină” (ECPM) şi „Institutul Olandez pentru Democrație” (NIMD).

8 octombrie ÎnScăunarea pF cardinal lucian În biSerica SFÂntul atanaSie din roma În luna februarie a.c., în urma Consistoriului Ordinar, Papa Benedict al XVI-lea a creat 22 noi Cardinali, printre care şi PF Lucian Mureşan, Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică. În cadrul Sfintei Liturghii, la fel ca fiecare nou Cardinal, PF Lucian a urcat la altarul Confesiunii Sf. Apostol Petru unde i s-a încredinţat bereta roşie, simbol al dăruirii până la vărsarea sângelui din dragoste faţă de Biserică, inelul de Cardinal, având încrustate figurile Sf. Petru şi Pavel, şi o stea ce o reprezintă pe Preasfânta Fecioară Maria, precum şi decretul de numire unde este specificat numele bisericii al cărui titular devenea, şi anume biserica Sf. Atanasie din Roma.

Momentul intrării în biserica Sf. Atanasie s-a petrecut în cadrul rânduielii Vecerniei din ziua de 8 octombrie. La intrarea în marea biserică, PF Cardinal Lucian a fost întâmpinat de către actualul rector al Colegiul Grec din Roma şi paroh, rev. Mons.

Manel Nin, şi de către Mons. Malvestiti Maurizio, subsecretarul Congregaţiei pentru Bisericile Răsăritene. Au participat şi Prefectul Congregaţiei pentru Bisericile Răsăritene, Cardinalul Leonardo Sandri; Preafericirea Sa Sviatoslav Şevciuk, Arhiepiscopul Major al Bisericii Ucrainene; Episcopii Petru Gherghel de Iaşi, Florentin Crihălmeanu de Cluj-Gherla, Virgil Bercea de Oradea, Alexandru Mesian de Lugoj, Claudiu Pop al Curiei Arhiepiscopale; rectorul Colegiului Pio Romeno, pr.

Gabriel Buboi; excelenţa sa Bogdan Tătaru-Cazaban, Ambasadorul României pe lângă Sf. Scaun; numeroşi preoţi, credincioşi, studenţi în Cetatea Eternă, cu toţii împărtăşind harul momentului istoric pentru Biserica Română Unită şi pentru întregul neam românesc.

După rugăciune, Preafericirea Sa Lucian a mulţumit Sfântului Părinte, Papa Benedict al XVI-lea, exprimându-şi bucuria pentru faptul că Biserica Greco-Catolică din România a fost învrednicită de preţuirea Bisericii Romei, spunând: „nu este pentru mine bucurie mai mare decât aceasta, după teroarea comunistă de care am suferit în România, pentru a păstra intactă comuniunea cu Urmaşul lui Petru, conştienţi fiind că astfel rămânem credincioşi Mântuitorului. Purpura mă înveşmântează şi odată cu mine întreaga Biserică Greco-Catolică, ca o veşnică amintire a mărturiei de credinţă”. La încheierea ceremoniei, ambasadorul României pe lângă Sf. Scaun a înmânat Preafericirii Sale Lucian însemnele Ordinului Naţional „Steaua României” în grad de cavaler. Distincţia acordată, a spus Cardinalul, „este o recunoaştere a poziţiei clare, ferme, de neclintit, adoptată întotdeauna de Biserica noastră în favoarea adevărului şi a credinţei, şi, deci, în slujba ţării”. Seara s-a încheiat cu o agapă fraternă oferită de Congregaţia pentru Bisericile Orientale în saloanele Colegiului grec, în onoarea Preafericirii Sale Lucian.

16

septembrie - octombrie 2012

9 octombrie inauGurarea coleGiului „pio romeno” după lucrările de renovare Şi reamenaJare Marţi, 9 octombrie, după înscăunarea de luni a PF Cardinal Lucian în biserica Sfântul Atanasie din Roma, Episcopii greco-catolici aflaţi la Roma au participat la încă un moment important pentru Biserică: în cadrul unei ceremonii festive şi în prezenţa întregii conduceri a Congregaţiei Răsăritene s-a inaugurat Colegiul Pontifical „Pio Romeno”, după renovarea şi reamenajarea acestuia. La sfârşitul ceremoniei, ambasadorul României, excelenţa sa Bogdan Tătaru-Cazaban, în numele preşedintelui Traian Băsescu, a înmânat Cardinalului Leonardo Sandri însemnele Ordinului Naţional „Steaua României” în grad de Mare Cruce, „în semn de înaltă apreciere pentru contribuţia deosebită la dezvoltarea relaţiilor dintre România şi Sfântul Scaun şi pentru sprijinul acordat comunităţilor româneşti”.

Tot cu această ocazie, prin decretul nr. 318/20.03.2012 semnat de către preşedintele Traian Băsescu, a fost înmânat Colegiului „Pio Romeno” Ordinul „Meritul Cultural” în grad de comandor, cu ocazia împlinirii a 75 de ani de la înfiinţarea Colegiului şi în semn de înaltă apreciere pentru contribuţia deosebită în formarea viitorilor preoţi pentru Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, pentru promovarea istoriei şi a culturii româneşti. Distincţia a fost înmânată actualului rector, pr. Gabriel Buboi, de către ambasadorul României pe lângă Sf. Scaun.

Activitatea spirituală şi culturală a Colegiului este foarte vie şi în prezent, îndeosebi prin grija rectorilor, prin intermediul arhivei, a bibliotecii, a sălii de lectură, a ambianţei – cu coridoare unde sunt expuse tablouri de epocă. Există aici o expoziţie fotografică cu toate operele lui Constantin Brâncuşi, sursă de cultură provenind de la Societatea Academică Română. De asemenea, în Colegiul „Pio Romeno” se desfăşoară anual activităţi culturale cu ocazia Zilei Naţionale a României, organizate prin colaborarea dintre Colegiu şi Ambasada Română pe lângă Statul Italian, sau participări la diferitele celebrări liturgice ale Sfântului Părinte. Colegiul şi-a păstrat până în prezent menirea de la începuturile existenţei sale, de a oferi tinerilor teologi o formare spirituală înrădăcinată în tezaurul de frumuseţe al ritului bizantin şi în valorile culturii române, valori întregite de nenumăratele bogăţii spirituale ale Bisericii Universale, o pregătire în măsură să răspundă şi azi exigenţelor Bisericii şi ale societăţii române. Bursieri ai acestui Colegiu au fost patru dintre actualii Episcopi ai Bisericii Greco-Catolice: PS Mihai Frăţilă, PS Vasile Bizău, PS Florentin Crihălmeanu şi PS Claudiu Pop. „Cuvintele sunt prea sărace pentru a descrie ceea ce a însemnat acest locaş de spiritualitate şi cultură din momentul în care a fost creat şi până astăzi, pentru Biserica noastră”, a spus PF Cardinalul Lucian. „Avem un petec de ţară aflat lângă inima Sfântului Părinte. Îmi doresc din tot sufletul ca o astfel de iubire şi un astfel de sprijin să continue să strălucească la nesfârşit cu aceeaşi intensitate şi noi să fim vrednici de ea. [...] Doresc să mulţumesc în mod cu totul special Eminenţei Sale (Cardinalul Leonardo Sandri) pentru aceste ultime lucrări de modernizare. Într-o perioadă dificilă la nivel mondial, Congregaţia a găsit cu cale, aşa cum a făcut-o întotdeauna, să investească în oameni, parafrazându-l parcă prin fapte pe Sfântul Părinte care afirma că adevărata criză este una morală, o criză a omului.”

24 octombrie cardinalul lucian mureŞan, membru de onoare al academiei romÂne În adunarea generală care a avut loc miercuri, 24 octombrie, Academia Română a ales, prin vot secret, cinci noi membri titulari, patru membri de onoare din ţară – printre care PF Cardinal Lucian Mureşan, Arhiepiscopul Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică – şi trei noi membri de onoare din străinătate, aflăm dintr-un material al agenţiei Mediafax.

Conform forului cultural şi ştiinţific, noii membri titulari ai Academiei Române sunt Toma Constantin (secţia de ştiinţe biologice), Cernea M. Mihail (secţia de ştiinţe economice, juridice şi sociologie), Boboc Alexandru (secţia de filosofie, teologie, psihologie şi pedagogie), Ţăranu Cornel (secţia de arte, arhitectură şi audiovizual), Păun Gheorghe (secţia de ştiinţa şi tehnologia informaţiei). Ca membri de onoare din ţară au fost aleşi Ioan Caproşu (secţia de ştiinţe istorice şi arheologie), Petre T. Frangopol (secţia de ştiinţe chimice), Mihai Şora (secţia de filosofie, teologie, psihologie şi pedagogie), PF Cardinal Lucian Mureşan (secţia filosofie, teologie, psihologie şi pedagogie). Cei trei membri onorifici din străinătate aleşi miercuri de plenul Academiei Române sunt: Theodor W Hansch, Mihail C. Roco şi Ştefan Hell.

Academia Română poate avea, prin lege şi prin statut, un număr maxim de 181 de membri titulari şi corespondenţi şi 135 de membri de onoare din care cel mult 40 din ţară. Numărul membrilor titulari nu poate depăşi numărul membrilor corespondenţi pe ansamblul Academiei Române. În prezent, Academia are 78 de membri titulari, 77 de membri corespondenţi septembrie - octombrie 2012

17

(total 155), 32 de membri de onoare din ţară şi 88 de membri de onoare din străinătate (total 120). Noii membri ai Academiei sunt aleşi prin vot secret. Votul secret în secţiile academiei, prezidiul forului şi adunarea generală a instituţiei se face în mai multe tururi de scrutin. Propunerile secţiilor se înaintează biroului prezidiului Academiei Române, iar candidaturile validate de prezidiul academiei sunt supuse apoi Adunării Generale.

28-29 octombrie Simpozionul comemorativ „Arestarea Episcopilor” la Baia Mare În urmă cu 64 de ani, în zilele de 28/29 octombrie 1948, Episcopii greco-catolici români au fost arestaţi de autorităţile comuniste. Era momentul în care Biserica Română Unită rămânea fără păstori, scopul final fiind acela de desfiinţare şi anihilare a acestei biserici, credincioşii şi preoţii ei urmând apoi să fie incluşi, în mod forţat, în Biserica Ortodoxă Română. În amintirea acelor momente, la Baia Mare, în zilele de 26-27 octombrie 2012, în contextul Anului Credinţei, s-a organizat a VIII-a ediţie a Simpozionului comemorativ “Arestarea Episcopilor”, unde lucrările ştiinţifice expuse de referenţi au adus la lumină date, evenimente şi interpretări noi din trecutul Bisericii Greco-Catolice, tocmai pentru a ne aminti şi cunoaşte mai bine evenimentele din jurul anilor 1948-1949. Este salutară contribuţia la susţinerea acestui Simpozion a parohiei greco-catolice „Sfântul Anton de Padova” şi a A.G.R.U. Filiala Baia Mare III, unii dintre membri ei trăindu-şi şi mărturisindu-şi credinţa „în catacombe”, pentru ca astăzi ea să fie fructificată în organizarea acestor sesiuni de comunicări ştiinţifice. În prezenţa unui grup de preoţi şi credincioşi din împrejurimile Băii Mari, în Biserica „Sfântul Anton de Padova” s-a celebrat Sf. Liturghie pentru Episcopii martiri, pontificată de Preasfinţia Sa Vasile Bizău, Eparhul locului. În omilia sa, ierarhul băimărean compara viaţa de martir a sfântului zilei, Sfântul Dumitru, cu cea a înaintaşilor lui, care în anul 1948, nu s-au lepădat de credinţă şi nu au cedat presiunilor făcute asupra lor.

Dacă în prima zi, punctul de referinţă al simpozionului a fost pus sub semnul credinţei şi al rugăciunii, a doua zi acesta s-a centrat pe ştiinţă, prin comunicările ştiinţifice prezentate de lect. dr. Ciprian Ghişa, dr. Maria Riţiu, dr. Ioana Bonda, pr. dr. Ioan Tâmbuş, pr. dr. Zaharia Pintea, drd. Sergiu Soica şi dr. Silviu Sana. Surprinzător, temele abordate de referenţi au captat atenţia auditoriului, în numele cărora pr. Simeon Mesaroş a încurajat şi mobilizat întreaga sală spre a recepta mesajul fiecărei lucrări şi a-l transmite mai departe. S-a vorbit astfel, despre pregătirea clerului înalt, mai exact a canonicilor, în a doua jumătate a veacului al XIX-lea, care, conform relatării Ioanei Bonda, nu şi-au abandonat idealurile, ci le-au valorificat în mijlocul credincioşilor, organizând parohii şi şcoli, trasând în acest fel „linii directoare” de cultură şi spiritualitate ce au fost urmate şi asumate apoi de mulţi dintre românii transilvăneni. Comunicarea pr. Ioan Tâmbuş a creionat, cu multe şi interesante referinţe, primul voiaj făcut de Episcopul Alexandru Rusu în nou înfiinţata Eparhie a Maramureşului, vizitând într-o perioadă foarte scurtă (5-9 septembrie 1931) peste 30 de parohii româneşti şi rutene.

Tot despre Episcopul Alexandru Rusu a vorbit şi dl. Sergiu Soica, evidenţiind amănunte legate de presiunile făcute de autorităţile comuniste asupra ierarhului băimărean, de a trece la Biserica Ortodoxă. Referentul a evocat atitudinea demnă a ierarhului băimărean, de refuz al trecerii la Biserica Ortodoxă, în antiteză cu cea a canonicului greco-catolic de Cluj, Emil Iuga, favorit al comuniştilor pentru ocuparea scaunului mitropolitan de la Blaj, încă din 1946. Atitudinea acestuia din urmă a fost una duplicitară, cerând de mai multe ori, după interzicerea Bisericii Greco-Catolice, doar funcţia de Mitropolit în schimbul trecerii sale la ortodoxie. Această schimbare s-a petrecut în ultimii ani de viaţă, trecând la Biserica Ortodoxă fără a mai pune condiţii. Despre cercul de intelectuali ai revistei „Cultura Creştină” a relatat pr. Zaharie Pintea, această revistă fiind, pe de o parte, “port-drapelul” idealului naţional, religios şi cultural al Bisericii Greco-Catolice, iar pe de alta, un bun şi critic observator la adresa curentelor politice de extremă dreaptă şi stângă, care şi-au făcut simţită prezenţa în tot spaţiul românesc. Această poziţie de vârf a revistei blăjene a fost câştigată tocmai prin calitatea, perseverenţa şi dăruirea celor care au scris în paginile ei, polemizând, atunci când era cazul, apărând valorile creştine şi umane, urmărind promovarea teologiei, filosofiei, literaturii şi istoriei.

A urmat comunicarea intitulată „Discursuri ‘teologice’ anti-greco-catolice în Nord-Vestul României (1946-1964)”, scopul principal fiind descifrarea câtorva mesaje de chemare la unificarea bisericească, adresate clerului şi credincioşilor greco-catolici de către ierarhii şi teologii ortodocşi. Analizând promotorii acestor mesaje, mijloacele prin care s‑au transmis şi discursul oficial al ierarhiei, s-a căutat existența unei motivaţii teologice a ”unificării” bisericeşti din 1948, evidenţiind argumentele şi metodele folosite pentru receptarea mesajului de către credincioşi. Tot despre perioada anilor de clandestinitate ai Bisericii Greco-Catolice a vorbit şi prof. Maria Riţiu, ale cărei referinţe concrete despre „călăi”, victime şi torţionari, a introdus auditoriul în cazuri reale întâmplate în zona Maramureşului. O comunicare interesantă a fost prezentată de Ciprian Ghişa a cărui temă substituie oarecum metoda investigaţiei istorice cu cea a investigaţiei timpului prezent, în ale cărei valenţe Biserica GrecoCatolică din România încearcă să îşi facă loc, pentru a fi actuală şi aproape de credincioşii săi, aşa cum a fost în decursul istoriei sale. Ţinând pasul cu provocările modernităţii, aceasta a reuşit să se constituie ca impuls şi reper chiar şi pentru Biserica Ortodoxă Română din Transilvania, în a-şi disciplina şi organiza proprii credincioşi.

Sub semnul credinţei şi al ştiinţei, la Baia Mare, în aceste zile ne-am amintit despre oameni, fapte şi cuvinte. Roadele acestei întâlniri au fost bogate, pe de o parte, prin diversitatea temelor abordate de cercetători, iar pe de alta, prin publicul prezent, în ale cărui întrebări şi evocări ne-am regăsit cu toţii, scriind împreună această filă de istorie în memoria Episcopilor greco-catolici martiri.

29 octombrie Monedă aniversară Cardinal Alexandru Todea Banca Naţională a emis luni, 29 octombrie, la iniţiativa Arhiepiscopiei Majore de Alba Iulia şi Făgăraş şi a Episcopiei de

18

septembrie - octombrie 2012

Oradea, în persoana Preafericitului Lucian şi a Preasfinţitului Virgil, o monedă dedicată aniversării a 100 de ani de la naşterea cardinalului Alexandru Todea (1912-2002). Prin aceasta s-a înfăptuit un strălucit act de evidenţiere a personalităţii marcante a Cardinalului Alexandru Todea, care a rămas în istoria poporului român prin modul exemplar prin care a reuşit să-şi trăiască viaţa în credinţă, conducând destinul Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, în momente cruciale, atât în perioada de clandestinitate, cât şi după această perioadă, când Biserica şi-a reluat locul şi rolul în conştiinţa naţională.

Emisiunile monetare dedicate marilor personalităţi prezintă o largă popularitate, prin intrarea acestora în circuitul numismatic intern şi internaţional. Moneda este turnată în argint pur (concentraţie 999‰), are greutatea de 31,103 g, diametrul de 37 mm şi cant zimţat. Tirajul este restrâns, de numai 500 exemplare. Moneda este însoţită de o carte-brevet care prezintă rolul Cardinalului Alexandru Todea în istoria poporului român şi semnificaţia momentului aniversar în pagini scrise în limbile română, engleză şi franceză. Cartea brevet include şi certificatul de autenticitate care este semnat de către Guvernatorul Băncii Naţionale a României, Mugur Isărescu, şi de către casierul central. Monedele sunt ambalate în capsule de metacrilat transparent. Moneda şi cartea-brevet au o concepţie grafică realizată de expertul Cristian Ciornei de la Banca Naţională a României. Moneda are valoarea de 10 lei. Pe avers este înfăţişată Catedrala din Blaj, valoarea nominală „10 LEI” şi stema României; la exterior, circular, anul de emisiune „2012” şi inscripţiile „ROMANIA” şi „CATEDRALA SF. TREIME, BLAJ”. Pe revers este redat portretul Înaltpreasfinţitului Alexandru Todea şi anii între care a trăit, 1912-2002; la exterior, inscripţia în arc de cerc „CARDINALUL ALEXANDRU TODEA”.

Baterea acestei monede aniversare urmează altor evenimente majore de cinstire a memoriei celui de-al doilea Cardinal român, Alexandru Todea, după tipărirea unui album dedicat împlinirii a 100 de ani de la naştere şi a unui volum omagial.

Punerea în circulaţie a monedei se face prin sucursalele din Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi şi Timişoara.

31 octombrie-1 noiembrie SeSiunea de toamnă a Sinodului bru (comunicat) În perioada 31 octombrie – 1 noiembrie 2012 s-au desfăşurat la Blaj lucrările sesiunii de toamnă a Sinodului Episcopilor Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică. Lucrările Sinodului au debutat cu celebrarea Sfintei Liturghii, la care au participat toţi Episcopii greco-catolici din România, alături de preoţi şi credincioşi. Celebrarea euharistică a marcat începutul Anului Credinţei în Biserica Greco-Catolică, cu această ocazie începând şi pelerinajul la moaştele Sfinţilor Apostoli, care vor fi purtate în toate Eparhiile Bisericii Greco-Catolice.

Sinodul a fost condus de Preafericirea Sa Cardinalul Lucian Mureşan, abordându-se probleme cu caracter pastoral, liturgic, educativ, administrativ şi ecumenic. PS Virgil Bercea, care a reprezentat Biserica Greco-Catolică la cea de-a XIII-a Adunare Generală Ordinară a Sinodului Episcopilor, pe tema noii evanghelizări pentru transmiterea credinţei creştine, desfăşurat la Vatican între 7 şi 28 octombrie 2012, a făcut o prezentare a evenimentelor de la Roma din această perioadă. Sinodul a tratat teme canonice şi de disciplină ecleziastică, teme de învăţământ religios liceal şi universitar, teme organizatorice şi administrative, precum şi unele probleme ale diasporei.

O temă constantă a Sinodului Episcopilor BRU o reprezintă formarea clericilor în ţară, dar şi a celor care studiază la Colegiul Pontifical„Pio Romeno” din Roma. Sinodul l-a numit pe PS Mihai Frăţilă ca responsabil de acest Colegiu. De asemenea, a hotărât ca Mons. Maurizio Malvestiti, subsecretarul Congregaţiei pentru Bisericile Orientale, să îi fie acordat titlul de Arhimandrit. De asemenea, s-a discutat despre stadiul procesului de beatificare a Episcopilor morţi în închisorile comuniste. S-a dezbătut problema corectării textelor liturgice şi a aducerii limbajului lor la zi.

Referitor la alegerile parlamentare programate pentru luna decembrie a anului în curs, Sinodul Episcopilor îi îndeamnă pe toţi credincioşii, dar şi pe toţi oamenii de bine, să îşi exercite dreptul la vot şi să îi voteze pe acei candidaţi care promovează valorile Evangheliei, ale demnităţii umane, care sprijină familia şi respectă viaţa, care promovează binele comun şi dreptatea bazată pe adevăr şi solidaritatea cu cei lipsiţi, care promovează pacea, valorile eticii creştine şi Creaţia lui Dumnezeu. Sinodul Episcopilor se reuneşte în sesiune ordinară de două ori pe an; s-a stabilit ca următoarea sesiune să aibă loc în perioada 27-29 mai 2013, la Blaj. (Notar al Sinodului Episcopilor, pr. William A. Bleiziffer)

septembrie - octombrie 2012

19

biserica universală trăiește

un an al credinței

La prima vedere am putea fiecare dintre noi să ne întrebăm: De ce este nevoie de un an al credinţei?

Răspunsul îl găsim foarte uşor în documentul Porta Fidei, prin care Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI proclama acest an al credinţei „Nu putem accepta ca sarea să devină insipidă şi lumina să fie ţinută ascunsă (Cf. Mt. 15,13-16). şi omul de azi poate să simtă din nou necesitatea de a merge asemenea femeii samaritene la fântână pentru a-L asculta pe Isus, care invită să creadă în el şi să ia din izvorul său din care ţâşnete apă vie(Cf. In. 4,14). Trebuie să regăsim gustul de a ne hrăni din cuvântul lui Dumnezeu, transmis de Biserică în mod fidel, şi din pâinea vieţii, oferite în sprijinul celor care sunt discipolii săi(Cf. In 6,51)”. Oare ne-ar mai trebui alte argumente? Nicidecum. Ar trebui să înţelegem cu toţii necesitatea de a trăi toţi anii vieţii noastre ca un an al credinţei. Începutul acestui An al Credinţei,- care ne duce cu gândul mai întâi la anul 1967, când Papa Paul al VI-lea a decretat şi el un an similar - a fost stabilit pentru data de 11 octombrie 2012, la 50 de ani de la deschiderea conciliului Vatican II şi 20 de ani de la publicarea Catehismului Bisericii Catolice şi va ţine până la 24 noiembrie 2012, când în calendarul latin este sărbătoarea Cristos Regele Universului.

Dacă stăm bine şi ne gândim, de fapt credinţa este o poartă, după cum ne spune şi Sfânta Scriptură: „La sosirea lor adunară Biserica, povestiră toate câte le-a făcut Dumnezeu prin ei şi cum le-a deschis păgânilor poarta credinţei”(Fp. 14,27). Este o poartă care ne introduce spre o viaţă de comuniune, mai întâi parţială şi apoi totală, în veşnicie, cu Dumnezeu, în măsura în care omul îmbrăţişează propunerea de iubire a lui Dumnezeu a cărui iubire infinită se exprimă prin însăși moartea lui Isus pe cruce. O problemă dramatică a epocii noastre este erodarea credinţei creştine, refuzul credinţei sau indiferenţa multora cu privire la această problemă decisivă a vieţii, aceea a existenţei sau inexistenţei lui Dumnezeu, cu tot ceea ce comportă această alegere pentru viaţa perenă şi pentru cea eternă.

O altă întrebare la care ar trebui să răspundem este: ce‑i de făcut ? Este obligatoriu să redescoperim drumul credinţei pentru a pune în lumină cu o tot mai mare evidenţă bucuria şi entuziasmul reînnoit al întâlnirii cu Isus şi de asemenea este obligatoriu să regăsim „entuziasmul în comunicarea credinţei”, în timp ce mulţi creştini nu o anunţă nici măcar în mod minimal. Pentru a reuşi aceasta trebuie să înţelegem ce dorea să spună Sfântul Pavel prin Caritas Christi urget nos (2 Cor 5,14), iar dacă iubirea lui Cristos umple cu adevărat inimile noastre, ne împinge să evanghelizăm şi să reevanghelizăm, iar Cristos azi ca şi ieri , ne trimite pe străzile din întreaga lume pentru a proclama Evanghelia sa la toate popoarele. Dacă lumea va primi de la creştini o vestire credibilă a Cuvântului, o mărturisire a bucuriei creştinilor şi bineînțeles o manifestare a iubirii lor, putem fi siguri de o renaştere a credinţei, care „creşte când este trăită ca experienţă a unei iubiri primite şi când este comunicată ca experienţă de har şi de bucurie.

Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea insistă asupra a patru aspecte ce ar trebui subliniate în mod special pe timpul Anului Credinţei. Ar trebui intensificată reflexia asupra credinţei pentru a-i ajuta pe toţi cei care cred în Cristos să devină mai conştienţi şi să-şi revigoreze adeziunea lor la Evanghelie . Azi mai mult ca oricând este necesar să cunoaştem creştinismul, pentru că sunt mulţi care nu au decât cunoștințe superficiale, pentru că sunt mulţi care îşi risipesc viaţa pentru a aprofunda cunoştinţe profesionale sau în ceea ce priveşte hobbyurile lor, oare nu ar fi mult mai important să aprofundeze problemele ce privesc viaţa veşnică. În acest sens Sfântul Părinte recomandă atât lecturarea şi aprofundarea Catehismului Bisericii Catolice în care se găseşte bogăţia învăţăturii pe care Biserica a acumulat-o, a păstrat-o şi a oferit-o în cei două mii de ani ai istoriei sale, cât şi a textelor Conciliului Vatican II. În acest moment este de asemenea necesar să ştim să argumentăm adevărul despre revelaţia lui Dumnezeu, despre suflet, despre Biserică, despre temele etice, iar argumentarea noastră să fie făcută cu argumente ce nu presupun credinţa.

Al doilea aspect scoate în evidenţă necesitatea ca „mărturisirea de viaţă a credincioşilor să crească în credibilitate” , adică acest an al credinţei să fie şi o ocazie propice pentru a ne intensifica mărturisirea carităţii, deoarece la ce ne-ar servi credinţa fără fapte, „tot astfel şi credinţa, dacă nu are fapte, este moartă, ea singură”(Ia 2,17).

Al treilea aspect subliniază cum credinţa implică mărturisirea şi un angajament public; creştinul nu trebuie să mai considere credinţa ca un fapt privat, care ar trebui păstrat doar în conştiinţa sa, sau doar în sacristie, sarea creştinului trebuie să săreze viaţa lumii, iar lumina nu trebuie să fie ţinută sub obroc .

Cel de-al patrulea aspect, dar nu cel mai de pe urmă, îl reprezintă participarea la viaţa Bisericii, deoarece „însăşi mărturisirea credinţei este un act personal şi în acelaşi timp comunitar” , iar Biserica este primul subiect al credinţei. Pentru a împlini acest aspect este nevoie de a intensifica celebrarea credinţei în liturghie şi îndeosebi în Euharistie, care este culmea spre care tinde acţiunea Bisericii şi în același timp izvorul din care provine toată energia ei. După ce am înţeles toate acestea, ne va fi mult mai uşor să înţelegem ceea ce este cel mai important, prin credinţă trăim şi noi: prin recunoaşterea vie a Domnului Isus, prezent în existenţa noastră şi în istorie.

Mons. Angelo Narcis Pop

20

septembrie - octombrie 2012

BISERICA

trupul lui cristos

Cuvântul grecesc mysterion a fost tradus în latină prin doi termeni: mysterium şi sacramentum. În interpretarea ulterioară, termenul sacramentum exprimă mai ales semnul vizibil al realităţii ascunse a mântuirii, indicată prin termenul mysterium. În acest sens, Cristos însuşi e misterul mântuirii. Lucrarea mântuitoare a firii sale omeneşti sfinte şi sfinţitoare este sacramentul mântuirii care se manifestă şi acţionează în sacramentele Bisericii.

Cele şapte sacramente sunt semnele şi instrumentele prin care Duhul Sfânt revarsă harul lui Cristos, care este Capul, în Biserica ce este Trupul său. Biserica conţine şi comunică harul nevăzut pe care îl semnifică. În acest sens analogic ea este numită „sacrament”. Biserica este în Cristos ca un sacrament, adică semn şi instrument al unirii intime cu Dumnezeu şi al unităţii întregului neam omenesc. Oamenii, fiind răscumpăraţi de Cristos, putem spune că păstrează în mod continuu harul sfinţitor, fiind astfel uniţi cu El. Aceştia participă la viaţa lui Cristos, fiind o făptură nouă (Gal 6,15; 2Cor 5,17) însă nu putem afirma că toţi oamenii au harul sfinţitor şi păstrează necontenit comunitatea cu Isus Cristos. Biserica catolică este vizibilă prin ierarhie, cult, sacramente, însă ea este compusă, aşa cum afirmă sfinţii părinţi, din oameni păcătoşi şi din oameni sfinţi. Cei care judecă Biserica Catolică după criterii social-politice, afirmă că ea este o Biserică monarhică. Putem accepta acest lucru dacă analizăm etimologic cuvântul monarhia care provine din grecescul monos care se traduce prin unul şi particula arche adică început, principiu, cap. Însă monarhul în Biserică nu este papa, ci Dumnezeu Tatăl, care oferă puterea Fiului său, Isus Cristos, iar Isus Cristos o dă apostolilor şi succesorilor acestora. Trebuie să distingem în Biserică două tipuri de sfinţenie şi anume: sfinţenie ontologică, fiinţială, care este divină, spirituală, care este fără umbră în Biserică, şi sfinţenia morală, care depinde de membrii Bisericii. Numai Dumnezeu este cu adevărat sfânt, dar este sfânt şi tot ce se împărtăşeşte din sfinţenia lui: sfânt este cortul întâlnirii, poporul ales din Vechiul Testament, sfinte sunt slujbele în care este prezent şi acţionează Dumnezeu, sfinţi sunt toţi creştinii fiindcă, prin sacramentul Botezului, ei devin locuinţe ale lui Dumnezeu. Din acest motiv ea are nevoie de sacramente, deoarece, fiind instituite de Isus Cristos, ele păstrează unitatea între credincioşi şi cu Dumnezeu în mod tainic. Comuniunea cu Cristos, capul trupului, dar şi cu restul credincioşilor, adică membrele trupului, se face prin Sfânta Euharistie (1Cor 10,17). Prin sacramente omul se apropie de Cristos şi se uneşte cu el, acestea fiind administrate valid numai de biserică. Toată opera didactică, morală, dogmatică, a bisericii, tot cultul şi toate ceremoniile sunt destinate pentru a primi cum se cuvine toate fructele sacramentelor. De asemenea, biserica este organismul vizibil prin care Cristos trăieşte şi acţionează în lume, lucru săvârşit prin administrarea sacramentelor. Datorită acestei relaţii dintre biserică şi Isus Cristos, biserica poate fi numită trupul lui Cristos. Aşa cum Isus Cristos are o natură theandrică, adică are două firi: una divină şi una umană, aşa şi biserica poate fi observată sub două aspecte: unul temporar şi unul transcendent. Când Biserica va ajunge la deplinătatea creşterii sale, hotărâtă de voinţa divină, lumea din afara va muri, însă Biserica îşi va arăta realitatea sa infinită, ca Împărăţie a lui Dumnezeu. Dar care este relaţia ce se stabileşte între Biserică şi Capul ei, Isus Cristos? Metafora trupului exemplifică relaţia dintre Cap, adică Cristos, şi Trup, adică cei credincioşi, într-un context eclezial sau comunitar. Această metaforă nu lasă loc ideii că mădularele trupului (credincioşii) ar putea trăi în izolare, rupte de Trup. Sursa a tot ce este Trupul şi a fiecărui mădular în parte este Cristos, Capul Trupului şi Duhul dătător de viaţă: Căci, precum trupul unul este şi are mădulare multe, iar toate mădularele trupului, multe fiind, sunt un trup, aşa şi Hristos. (1 Cor 12, 12). Astfel, puterea şi mărirea Bisericii rezidă în Cristos, Capul Trupului şi în Duhul care îşi împarte darurile sale în folosul Bisericii. În dimensiunea ei divină, Biserica este desăvârşită şi infailibilă. Slăbiciunea şi efemeritatea Bisericii sunt date de Trup prin mădularele lui omeneşti. În această dimensiune, Biserica este supusă greşelilor şi limitărilor specifice naturii umane. În ciuda acestui fapt, există totuşi o relaţie strânsă între Trup şi Cap. Capul nu fiinţează fără Trup şi Trupul nu fiinţează fără Cap. Trupul şi Capul nu au aceleaşi atribuţii, deoarece Capul este divin, atotputernic şi inefabil, în timp ce mădularele Trupului sunt omeneşti, supuse greşelii şi slăbiciunilor. Cu toate acestea, Dumnezeu Tatăl a hotărât ca Biserica să existe în unirea dinamică dintre Cap, Isus Cristos şi Trup, credincioşii, atât fiecare în parte, cât şi împreună. Cristos, iubindu-ne, nu vrea să stea singur ca jertfă iubitoare în faţa Tatălui, nu vrea să obţină, ca om, iubirea Tatălui numai pentru Sine, ci şi pentru fraţii Săi întru umanitate, instituind astfel Biserica.

Papa Benedict al XVI-lea, pe data de 29.03.2012, în timpul vizitei din Cuba, afirmă că Biserica, trup viu al lui Cristos, are misiunea de a prelungi pe pământ prezenţa mântuitoare a lui Dumnezeu, de a deschide lumea la ceva mai mare decât ea însăşi, la iubirea şi la lumina lui Dumnezeu. Deci Biserica, rămâne trupul viu prin care Isus Cristos este prezent şi va rămâne prezent în mijlocul oamenilor până la sfârşitul timpurilor. Misiunea noastră, a oamenilor este de a păstra vie această Biserică, de a fi cu adevărat membre vii ale acestui Trup, condus şi guvernat în mod misterios de Isus Cristos, Capul Trupului.

Alexandru Paul Gherman septembrie - octombrie 2012

21

precum în cer

așa și pe pământ

Când rostim rugăciunea „TATĂL NOSTRU”, de fiecare dată, printre altele, spunem: „Vie împărăţia Ta. Facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ”(Lc.11,2). Această rugăciune este un model privind felul în care să ne alcătuim fiecare din rugăciunile pe care le adresăm Tatălui din ceruri, model dat de însuşi Isus. Dar se pune întrebarea: oare ce a avut în vedere Isus, atunci când a spus „precum în cer aşa şi pe pământ”?

Fără îndoială că S-a referit la lucruri la care a participat atunci când ele au fost create şi la lucruri de o importanţă deosebită pentru noi pământenii. Dar mult timp omenirea nu a putut înţelege ce asemănări pot exista între cer şi pământ şi cine poate să le perceapă şi să le explice, detaliat, pentru a putea fi înţelese şi de om sub aspectele lor esenţiale.

Fără îndoială că Isus a ştiut care sunt aceste asemănări pentru că a participat la crearea a tot ce există în lume: „Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut” (In.1,3). Dar pentru a fi înţelese şi de noi este nevoie de câteva explicații în plus. Multe detalii ne oferă acum ştiinţa, care a fost lăsată de Dumnezeu, iar elementele esenţiale la care s-ar referi Isus ar putea fi: ordinea din univers, structura materiei, modul în care este ordonată viaţa şi care este liantul vieţii şi al omenirii.

Ordinea din univers este o concepţie potrivit căreia fenomenele şi procesele din univers au un substrat comun şi sunt integrate într-un plan care asigură desfăşurarea lor către realizarea binelui, frumosului, dreptăţii, libertăţii, existând o deplină armonie între realitate şi valori, între om şi univers. În universul creat de Dumnezeu prin Cuvânt, din nimic, este o ordine perfectă, iar ordinea stabileşte armonia, curăţenia şi frumseţea. Întâmplarea nu poate crea ordine pentru că provine din haos. „Nici nu se poate concepe cum ar fi putut să existe un univers haotic, fără nici o lege de organizare a sa”.

Dar în univers numai Dumnezeu poate crea ordinea şi armonia. Universul este alcătuit din materie în mişcare.

Mişcarea este modul de existenţă al materiei, iar timpul şi spaţiul sunt forme de existenţă ale acesteia. Toate mişcările materiei, care au loc în timp şi spaţiu, se realizează după anumite legi lăsate de Creator. Fără aceste legi, universul ar fi sub influenţa haosului care ar duce, inevitabil, la distrugerea lui. De exemplu pământul care, alături de alte planete, se roteşte în jurul soarelui făcând posibilă alternanţa zilelor și a nopţilor şi succesiunea anotimpurilor, dacă nu s-ar mişca pe orbita lui ar putea să se ciocnească cu celelalte planete şi să se distrugă. Mişcări ca ale pământului au loc în tot universul, și se realizează după legi şi tipare specifice.

Structura materiei se referă la alcătuirea internă a unui corp sau a unui sistem fizic, caracterizată prin natura şi prin dispoziţia ei spaţială şi prin legăturile şi interacţiunile lor reciproce. Materia şi formele sale de organizare se dovedesc inepuizabile atât la nivelul macrocosmosului universal, cât şi la nivelul microcosmosului atomic.

Atomul este o particulă din care sunt alcătuite toate substanţele solide, lichide, gazoase sau în stare de plasmă şi este cea mai mică parte a unei substanţe simple care mai păstrează însuşirile chimice ale acesteia. Este format dintr-un nucleu central şi electroni care se rotesc în jurul nucleului pe diferite orbite, aşa cum se rotesc planetele în jurul soarelui.

22

septembrie - octombrie 2012

Atomul poate exista liber sau în combinaţie cu alţi atomi, identici sau diferiţi, alcătuind o altă particulă, mai mare, numită moleculă. O picătură mică, o moleculă de apă este formată din doi atomi de hidrogen şi un atom de oxigen.

Dar fiecare atom, din oricare substanţă, este format dintr-un nucleu cu sarcină electrică pozitivă, înconjurat de unul sau mai mulţi electroni cu sarcină electrică negativă, iar nucleul, la rândul său, este alcătuit din protoni şi neutroni.

Esenţial este că toţi atomii sunt într-o continuă mişcare şi atomii unui element sunt identici între ei; au aceiaşi mărime, aceleaşi proprietăţi, oricare ar fi compoziţia şi proprietăţile substanţei din moleculele cărora fac parte, fie că acestea sunt de pe pământ sau de pe oricare alt corp din univers.

De exemplu, atomii de hidrogen sunt identici chiar dacă fac parte din moleculele unor substanţe diferite cum ar fi: apa, hidrogenul liber, fie că aceste substanţe provin de pe pământ, fie din alt corp din univers.

Soarele produce lumina şi alte radiaţii prin reacţia de fuziune nucleară care transformă doi atomi de hidrogen într-un atom de heliu, la temperaturi şi presiuni deosebit de ridicate şi cu degajarea unei energii deosebit de puternice.

Această reacţie se poate produce şi pe pământ prin explozia unei bombe atomice. Deosebirea este că radiaţiile solare întreţin viaţa pe pământ, pentru că efectul lor nociv se pierde prin parcurgerea distanţei de la soare la pământ şi prin filtrul realizat de stratul de ozon din atmosfera înaltă a pământului, iar explozia bombelor atomice pun în pericol viaţa pământeană.

Modul de ordonare al vieţii. Isus ne spune: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” (In.14,6). Calea ne orientează viaţa, marcând direcţia de urmat potrivit legilor divine; adevărul constă în cercetarea şi înţelegerea corectă a respectivelor legi; iar viata este mijlocul prin care ni se dă posibilitatea de a transpune în practică, de a înscrie în conduita zilnică prevederile acestor legi prin fapte demne de o viaţă creştină. Isus prin jertfa Sa, a schimbat legea eternei suferinţe a omului ca urmare a păcatului adamic, cu legea dragostei prin care omul nu mai

este rob al păcatului, ci are posibilitatea de a obţine iertare şi chiar mântuirea dacă revine pe calea cea adevărată, Calea lui Isus. În virtutea legilor echilibrului din univers, nimic esenţial nu se poate obţine fără un sacrificiu cerut de consumul de energie. Dacă undeva se pierde o energie pozitivă trebuie luată din altă parte o cantitate de energie similară. Toate marile înfăptuiri au impus sacrificii şi aceasta o vedem din viaţa noastră. Evoluţia pe plan spiritual este specifică numai omului.

Viaţa este singura stare de existenţă a materiei capabilă să traverseze toate nivelurile de ordonare ale universului.

Indiferent de nivelul la care se prezintă viaţa, este un dar al lui Dumnezeu, la fel ca şi legităţile de organizare ale ei şi ale universului, pe care omul abia se chinuie să le înţeleagă şi nicidecum să le dirijeze sau să le creeze. Întrucât nu vom avea niciodată posibilitatea de a crea viaţa, nu avem nici dreptul s-o ucidem, indiferent că aceasta se numeşte frunză, vultur sau om. „Originea vieţii este conectată la originea universului şi, ca urmare, nu este în posibilitatea minţii nici de a o discerne, nici de a o crea”.

După unele păreri viaţa pe pământ înseamnă împlinirea unei misiuni şi nimeni nu poate pleca spre alte tărâmuri înainte de-şi încheia respectiva misiune. Se vorbeşte chiar de existenţa unei Inteligenţe, a unei Conştiinţe care înglobează tot universul, la care ar fi conectată şi conştiinţa umană.

Universul nu este alcătuit din materie moartă, ci este o prezenţă vie. Când vom pleca spre viaţa veşnică nu neapărat vom deveni conştienţi de propria entite, ci vom avea conştiinţa de a poseda, atunci, viaţa eternă. De aici rezultă câteva concepte fundamentale ale religiei creştine şi anume: eternitatea sufletului fiinţei umane; înscrierea conduitei umane exclusiv pe linia pozitivă a binelui, a fraternităţii şi altruismului; pacea este o infinită bucurie, iar iubirea este darul divin care le încununează pe toate acestea.

Liantul vieţii şi al omenirii.. Iubirea este liantul universal al lumii vii, o adevărată forţă de coeziune a întregii omeniri. În profunzimea ei materia este interconectată, ne spune fizica cuantică. Echivalentul său pentru societate este iubirea faţă de semeni, singura forţă care poate suda omenirea.

Dar iubirea este virtutea fundamentală a creştinismului, un dar de la Dumnezeu ca urmare a conlucrării noastre cu harul divin. Însă, Dumnezeu este El însuşi iubire iertătoare şi mântuitoare. Lipsa iubirii şi a iertării duce la ură, la răzbunare şi la lupte de tot felul, inclusiv la războaie. Fără iubire şi iertare nu poate exista pace. Iubirea fierbinte şi rugăciunea cu râvnă,

smerită şi statornică ne conectează, mereu, la iubirea infinită a lui Dumnezeu.

Oricât am dori să fim totalmente independenţi, nu putem avea această şansă deoarece corpul nostru, creierul nostru nu există şi nu funcţionează decât în conexiune cu alte creiere vizibile sau invizibile, ştiute sau neştiute. Universul perceptibil este un imens izvor de energie, iar omul este o mică parte din aceasta. Energiile universului se mişcă fără încetare potrivit unor legi eterne şi imuabile, care conduc şi atomul numit pământ, iar spiritul ar putea sculpta în materie forme capabile să-l exprime. Universul apare, astfel, ca un vast câmp de acţiune al unei Inteligenţe a cerurilor cu rol de organizare şi coordonare al existenţei sale. Logosul şi iubirea au fost cei doi factori care au condus la creaţia omului.

Există, deci, o Inteligenţă în toate manifestările din univers, Cauza primară şi ultimă a tuturor lucrurilor, inclusiv a gândiri umane. Această Inteligenţă este Dumnezeu cunoscut cel mai bine de către Isus-Fiul.

Măgeruşan Ioan

septembrie - octombrie 2012

23

educația ca metodă

misionară și ecumenică

Studiul de faţă doreşte să evidenţieze metodele misionare a celor doi sfinţi fraţi, Chiril şi Metodie, consideraţi apostolii slavilor, care din dragoste pentru Hristos şi-au făcut proprie limba acestora, creând un alfabet şi promovându-le cultura, care în multe cazuri, cu ajutorul lor, va ajunge să fie o punte de legătură între creştinii din Orient şi Occident. Adevăraţi „misionari ai ortodoxiei universale”, aşa cum îi va numi papa Ioan Paul al II-lea, aceştia rămân pentru generaţiile următoare, model de unitate ecumenică a Bisericii şi co-patroni ai întregii Europe împreună cu Sfântul Benedict de Nursia . Serviciul misionar realizat de Sfinţii Chiril şi Metodie era susţinut de Patriarhatul de Constantinopol care îi mandatase, avea însă în acelaşi timp şi confirmarea Scaunului papal. În perioada în care cei doi Sfinţi şi-au desfăşurat activitatea printr-o iluminată şi generoasă politică ecumenică de reconciliere , Biserica nu era atinsă de tragedia schismei dintre Roma şi Bizanţ.

Crearea unui alfabet cât şi celebrarea liturghiei într-o nouă limbă reprezintă un model de misiune creştină pedagogică şi formativă unică prin schimbările majore aduse, existând chiar riscul în acea vreme ca aceste schimbări să fie privite cu suspiciune din punct de vedere ecleziologic şi catalogate ca erezii , cunoscut fiind caracterul de neschimbat al canoanelor referitoare la limba de cult. Noţiunea de misiologie va fi redefinită datorită celor doi, acest moment crucial ducând la crearea unei noi culturi scrise, cultura slavă.

O primă regulă educativă a misiunii Sfinţilor Chiril şi Metodie este reprezentată de abordarea dialogică a tuturor confruntărilor lor la un înalt nivel cultural şi apologetic, atât cu califul Abbasid AL-MutaWakkil, cu sarazinii, hazarii, cât şi cu slavii, în prima misiune de interculturalizare a acestora.

Proveniți dintr-o familie nobilă a unui funcţionar din Tesalonic , cei doi fraţi misionari erau recunoscuţi pentru aleasa lor educaţie filozofică (în special cea a Sf. Chiril) şi morală făurită în şcolile constantinopolitane cei doi completânduse reciproc. Un cercetător italian, Michele Lacko, analizând metodele misionare ale lui Chiril şi Metodie va evidenţia cinci elemente principale ale activităţii lor de evanghelizare: 1. Propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu 2. Instruirea tineretului în scriere 3. Oficierea Sfintei Liturghii în limba slavă 4. Educarea clerului băștinaș din teritoriile slave 5. Educarea unui mentalităţi de adaptare Predicarea Cuvântului lui Dumnezeu rămâne un imperativ dat fiecărui creştin (Mt. 16,15), fiind obiectivul prin excelenţă

24

septembrie - octombrie 2012

al oricărui misionar şi apostol al lui Hristos. Specificitatea celor doi fraţi stă, însă, în faptul că aceştia au învăţat limbile fiecărui popor căruia i-au predicat, devenind interpreţi şi emisari ai lumii creştine şi a idealurilor ei, redefinind conceptul de interculturalitate, păstrând însă nealterată învăţătura dogmatică a Bisericii şi a celor şapte sinoade ecumenice.

Originalitatea lor diplomatică este îndreptată spre pacificarea şi reconcilierea noilor popoare cu puterile hegemonice occidentale şi orientale, fapt atestat prin recunoașterea în 867 de către papă şi prin aprobarea, în acelaşi an, de către imperatorul bizantin a autonomiei liturghiei slave traduse de Sfinţii Chiril şi Metodie. În concepţia lor, toate popoarele lumii au parte de aceleaşi drepturi, datorită originii comune şi apartenenţei universale la planul divin de mântuire. Astfel traducerea Bibliei în limba slavonă relevă în cei doi fraţi o profundă şi constantă iubire a Cuvântului lui Dumnezeu adresat tuturor. Noua limbă se va fortifica cu vaste cunoştinţe exegetice şi teologice, într-o manieră catehetică specifică unei pedagogii a evanghelizării.

Cei doi Sfinţi vor fi pregătiţi să susţină, printr-o solidă argumentare teologică, pluralismul cultural al misiunii lor, demonstrând că diversitatea şi pluralismul sunt laudă şi slavă adusă Domnului , comunicarea şi schimbul cultural dintre aceste diferite tradiţii fiind o îmbogăţire a Bisericii universale cu noi Biserici locale, iar a comunităţii europene cu noi forme de cultură de o profundă origine religioasă.

Crearea unui nou alfabet va duce la o diferenţiere faţă de metoda benedictină, care aducea în misiunile ei şi cultul în limba latină, misionarismul celor doi fraţi oferind demnitate naturală fiecărui popor şi posibilitatea de a ajunge la cunoştinţa adevărului (1 Tim. 2,4). Această demnitate, pentru Sfântul Chiril se regăsea în planul etern al salvării, deoarece toate popoarele sunt descendente din Adam şi Eva, iar prin creştinism, acestea reintră în posesia onoarei antice pierdute prin păcat . Idealul unui stat creştin universal se putea realiza, în concepţia misionarilor slavilor doar prin respectarea identităţii naționale a fiecărui popor.

Liturghia slavă tradusă după crearea alfabetului a fost elaborată, spun sursele biografice ale Sfântului Chiril, în rugăciune şi meditaţie după o perioadă de muncă intuitivă şi prin o cultură comparativă preluând liturghia bizantină şi dăruind-o într-un mod interculturalizat specific slav.

Studiile cercetătorului Mons. Giuseppe Vajs, asupra recent descoperitelor Foi din Kiev, demonstrează că însuşi ritul romano – slav este de origine chirilo-metodiană. Sfântul

Metodie devenit mai târziu episcop, va organiza o ierarhie episcopală naţională şi o comunitate de credincioşi bine închegată pe care o va conduce cu echilibru şi statornicie într-o perioadă politică şi eclezială dificilă între Roma şi Constantinopol .

După ce Sfinţii Chiril şi Metodie vor ajunge în Moravia, principele Radislao va selecta un grup de tineri pe care îi va încredinţa spre educare timp de trei ani, aceştia învăţând ordinea liturgică a slujbelor şi să citească din cărţile liturgice .

Chiar dacă educarea tinerilor este o componentă importantă şi specifică fiecărei misiuni, cea realizată de cei doi sfinţi e specială deoarece aceştia devin, pentru popoarele slave în primul rând, educatori primari, fondatori şi părinți ajutându-i să înveţe să scrie şi să citească în limba lor proprie, renunţând la fineţea şi bogăția oferite de limbile greacă şi latină, ne pretinzând educarea acestor popoare într-o civilizaţie aşa zisă superioară, ci au format pentru aceştia o civilizaţie proprie. Astăzi, această problemă a fost adusă în întrunirile ecumenice, unde se discută despre acele conflicte globale ale teologiilor, întrucât Bisericile Africii, Asiei şi Americii Latine pun în discuţie marea supremaţie a categoriilor de gândire grecești şi latine . Întâlnim azi o îndreptăţită critică asupra influenţei „albului perfect” în lumea indigenului, critică ce semnalează că o misiune fără interculturalitate poate să creeze pericolul unei forme fără fond, riscând în acelaşi timp să se facă diferenţieri de superioritate sau inferioritate între culturi şi oameni.

De aceea fiecare nouă generaţie cere o nouă prezentare a Evangheliei şi un nou tip de misiune. Astăzi această misiune nu este necesară în teritorii străine ci în structurile sociale străine (foreign social structures) economice şi politice care sunt în opoziţie cu normele moralei creştine. Legătura dintre educaţie – formare şi misionarism a fost mereu prezentă în creştinism fiind modalitatea cea mai eficientă de transmitere a mesajului evanghelic alături de mărturisirea prin propriul stil de viaţă. Credinţa va rămâne centrul apostolatului

Sf. Chiril şi Metodie, fiind primul şi ultimul lor sprijin în contextul conflictual politic şi eclezial al vremii. Rugăciunea pentru unitate a Bisericii rostită de Sfântul Chiril înainte de moarte va rămâne un exemplu de responsabilitate pentru generaţiile viitoare, pentru toţi cei care au primit îndatorirea şi vocaţia de misionar. Noile provocări ale contemporaneităţii determină Bisericile la o revizuire responsabilă a activităţilor misionare printr-o implicare chiar sociopolitică prin care să demonstreze că sunt purtătoare a fundamentului escatologic al salvării în lume.

Conceptul misionar al Sfinţilor Chiril şi Metodie este unul spiritual – pedagogic, expus prin cateheze, ce subliniază rolul unităţii şi al autonomiei ortodoxe. Misiunea lor este considerată una dintre cele mai curajoase şi mai reușite din toată istoria Bisericii , în primul rând prin dedicarea acestora către oamenii simpli, către cei fără cultură sau litere, ajungându-se astfel încât vasta lor fizionomie intelectuală să fie aproape eclipsată şi uitată . Oare nu e aceasta o mărturisire a sfinţeniei lor. Smerenia e văzută ca o autenticitate a misiunii lor, aceştia refuzând bogăţiile celor pe care îi educau. Poate şi în ziua de azi interesul nostru educaţional ar trebui îndreptat mai mult spre smerenie şi misiune. Oare nu este aceasta calea care ne poate salva?

Vasile Anişorac

septembrie - octombrie 2012

25

stima de sine în

relația de cuplu

Titlul mi-a fost inspirat din capitolul unei lucrări a Virginiei Satir intitulat: Stima scăzută de sine şi alegerea partenerului. Într-adevăr, un asemenea handicap poate avea repercusiuni majore, atât pe parcursul relaţiei, cât şi în ruperea acesteia, la un moment dat. Nu puţini trăiesc tensionaţi şi mereu nesiguri în relaţie, manifestându-şi adeseori vocal neîncrederea şi gelozia faţă de partener, când de fapt nu au suficientă încredere ei înşişi şi în capacitatea lor de a se putea situa pe picior de egalitate cu partenerul.

De aceea intră, mai mult sau mai puţin conştient, într-o competiţie absurdă, căutând să-l controleze pe celălalt, să-l „modeleze” după tiparul lui, sau să-l devalorizeze, cu intenţia absconsă de a-l reduce la „măsurile” lui, pentru a-şi depăşi propriile complexe şi a se plasa într-o postură favorabilă.

De câte ori nu se deghizează complexul de inferioritate sub masca superiorităţii şi a orgoliului de tip narcisic? De fapt, nu neîncrederea în partener devine cauza geloziei – evident, în cazurile nejustificate ale acesteia! –, ci anxietatea şi „paranoia” personală, neîncrederea în sine şi complexul de inferioritate ale persoanei-controlor, care-şi proiectează propriile frustrări şi temeri asupra partenerului.

Psihologii spun că fundamentul geloziei îl constituie sentimentul de inferioritate, iar piatra unghiulară a personalităţii geloase o reprezintă mentalitatea stăpân-sclav . Cu cât te simţi mai slab şi inferior vrei să deţii controlul mai tare, apelând la tot felul de strategii de manipulare, de la o mină umilă, tâmpă şi docilă, până la postura de „zmeu” şi tiran. Ba uneori chiar textele biblice servesc de minune unor asemenea tertipuri autoritare „masculiniste”, precum zicerea paulină din Epistola către Efeseni 5, 33: „femeia să se teamă de bărbat” (din Apostolul de la Cununie).

Cum să-l stimezi, să-l apreciezi, să-l valorizezi pe celălalt, dacă nu te stimezi pe tine însuţi? Cum să dăruieşti ceva ce tu însuţi nu ai? Cum să dai, dacă n-ai primit? Dacă tu, la rându-ţi, încă de copil, ai fost gratificat cu calificative din tot „tezaurul bestiarului lingvistic” autohton: „bou”, „vită”, „marvă”, „porc”, „dobitoc” etc. sau poate chiar doar ai fost „încurajat” cu expresii de genul: „nu eşti bun de nimic”, „nu eşti în stare de

26

septembrie - octombrie 2012

nimic”, „vai de capul şi de mama ta, când o să fii mare” etc.., ar fi greu de presupus că poţi oferi cu uşurinţă persoanei de lângă tine căldură, tandreţe, afecţiune, apreciere, susţinere, valorizare...

Numai un om cu o stimă de sine înaltă, stabilă şi echilibrată poate stima cu adevărat pe altcineva? Persoanele deficiente pe acest plan, ori supraevaluează, până la adulaţie, calităţile altor persoane (linguşitorii tăi, devin groparii tăi!), ori le subevaluează, dorind, dacă s-ar putea, până şi desfiinţarea definitivă a persoanei (să moară toată lumea, ca să mă pot înţelege bine cu ei!).

Doi cunoscuţi autori francezi au prezentat pe larg modul în care se dezvoltă stima de sine. Ea se construieşte şi stă pe trei piloni: 1. iubirea de sine – este cel mai important pilon; ne iubim, aşa cum am fost iubiţi, acceptaţi şi nutriţi de dragostea familiei noastre, în mod „necondiţionat”, primiţi aşa cum suntem, cu calităţile şi cu umbrele noastre; 2. imaginea de sine – conştiinţa propriei valori (spre deosebire de orgoliul narcisic!), viziunea, concepţia mea despre mine, cum mă văd eu pe mine, cu calităţile şi defectele mele, fără a fi nevoit mereu să mă „oglindesc” sau să „consult” opinia celorlalţi despre mine; 3. încrederea în sine – generată, în bună parte, de modul în care factorii educaţionali (familie, şcoală, biserică etc.) au fost capabili (sau nu!) să mi-o insufle, încă de mic: apreciere echilibrată în caz de succes şi performanţă, încurajare în caz de eşec; un rol semnificativ l-au avut autonomia şi încrederea pe care mi-au acordat-o părinţii mei, că voi fi în stare să realizez câte ceva pe propriilemi spese, fără a apela în permanenţă la sprijinul lor.

Ca urmare, trebuie să ţinem cont că în relaţia de cuplu fiecare intră „aşa cum e”, cu toate aceste componente ale personalităţii sale, plus alte „structuri” de personalitate, mai bine sau mai prost aşezate. Aici este miezul problemei.

Trebuie să înţelegem că adeseori în cuplurile disfuncţionale celălalt nu are treabă cu noi, ci cu el însuşi, doar că ne-am

trezit jucând în acelaşi teren, de părţi diferite. Să nu facem însă o confuzie: alteritatea nu înseamnă obligatoriu adversitate, chiar dacă uneori aşa e percepută. Deseori celălalt „nu mă înţelege”, „nu mă preţuieşte”, „nu mă iubeşte aşa cum simt eu”, nu se „ridică la înălţimea aşteptărilor mele”, nu pentru că nu vrea neapărat, ci pentru că nu poate! Dar dacă eu sunt cel „defect” şi pretenţiile mele sunt absurde (recte „nevrotice”)?

Trebuie să ştim că în astfel de cazuri, celălalt are treabă cu el, nu cu noi (sau viceversa!). Nu şi-a rezolvat încă o seamă de probleme psihologice cronicizate, pe care le trenează de ani de zile şi le aduce cu sine în relaţia de cuplu sau în căminul conjugal. Sau poate că eu sunt cel care port în mine şi duc, de ani buni, toate traumele copilăriei, experienţele nefericite şi frustrările nemărturisite!? Oare vreau să-mi rezolv aceste probleme sau „mă simt bine aşa cum sunt”; „ce să fac, asta sunt eu”; „ăsta sunt, altul tata nu mai face...”; „dacă mă place aşa cum sunt e bine, dacă nu..., asta e!”? Cert este că „toate sunt cu putinţă celui ce crede (vrea)!”, inclusiv schimbarea şi/ sau chiar vindecarea după o cură terapeutică individuală sau de cuplu. Doar că nu poţi declara pe cineva bolnav, dacă e ultrasănătos!

Aceste rânduri se vor un semnal de alarmă la alegerea partenerului „de-o viaţă”: decizia de căsătorie se ia cu luciditate şi cu timp, nu în „săptămâna oarbă”, nu în pripă, nu ca şi când „ai pierde ultimul tren” sau mizând pe faptul că celălalt se va schimba cu timpul, că o să-l ajuţi tu să se schimbe! Cu asemenea motivaţie şi „decizie” nu mai putem acuza pe Dumnezeu că a unit doi „bezmetici” şi că Biserica nu îngăduie despărţirea. În realitate i-a unit inconştienţa, pripa şi imaturitatea, nu Biserica, chiar dacă ei, formal, au trecut pe dinaintea altarului (uneori neavând nici cel mai mic habar de ce anume, doar pentru că aşa e tradiţia!). Înainte de a face pasul spre căsătorie e bine să ştii că e preferabil să iei „un om gata făcut”, matur, echilibrat emoţional, care ştie ce vrea, cu o viziune şi perspectivă de viaţă familială adevărate, decât să te hazardezi în „creşterea”, maturizarea, modelarea şi schimbarea celuilalt. E preferabilă dresura unui urs, cu şanse mai mari de reuşită, decât schimbarea unui om, mai ales când acesta refuză terapia sau duhovnicia! Se ştie că pentru înşurubarea unui bec e nevoie de un singur psiholog: cu condiţia să vrea becul să se lase înşurubat! Să fim optimişti: poate că noile tipuri de becuri „economice” (pentru ei, nu pentru noi!), mai lente şi mai pale, or fi cumva mai „permisive”!

Pr. Eugen Jurca

septembrie - octombrie 2012

27

elitele bisericii unite din banat

canonicul iosif vezoc

S-a născut la 10 mai 1906, în comuna Ramna, judeţul Caraş-Severin, din părinţii Ioan şi Maria, ţărani săraci. A fost crescut numai de mama lui, văduvă la 28 de ani, căci soţul a decedat în primul război mondial.

Iosif Vezoc a urmat cursurile şcolii elementare din Ramna, unde a absolvit primele şapte clase. După terminarea şcolii primare, fără posibilitatea de a continua şcoala, a plecat pe jos de la Ramna, până la Lugoj, aproximativ 60 de kilometri, la Episcopia Greco-Catolică din Lugoj, îmbrăcat în haine naţionale şi cu opinci în picioare. Aşa s-a prezentat în faţa Episcopului Valeriu Traian Frenţiu adresându-i-se: „Eu sunt Iosif Vezoc şi vreau să învăţ carte, dar sunt sărac. Vă rog să mă ajutaţi”. Episcopul Frenţiu impresionat de curajul unui tânăr de 13 ani, l-a primit şi din acel moment l-a ajutat. Tânărul Vezoc a fost trimis la Şcoala Normală din Timişoara, pe care a absolvit-o cu brio, în fiecare an a fost primul în clasă.

După terminarea studiilor liceale, tot cu sprijinul episcopului, a urmat Facultatea de Teologie din Oradea. La această facultate a fost un student strălucit şi i s-a oferit posibilitatea de a-şi continua studiile la Roma. Iosif Vezoc a refuzat acest lucru deoarece a întâlnit-o pe viitoare lui soţie, Lucreţia Moisui. În acea perioadă, plecarea la studii la Roma implica promisiunea de a deveni preot celibatar.

Iosif Vezoc s-a căsătorit cu Lucreţia Moisui. A fost sfinţit preot si numit paroh în Ramna, localitatea sa natală. Ca preot, Vezoc a făcut un vot că nu va lua bani din activitatea religioasă. Pe lângă activitatea de preot a desfăşurat o importantă activitate culturală. A înfiinţat şi condus corul şi fanfara din Ramna, iar cu elevii a pus în scenă o mulţime de piese de teatru.

Datorită activităţii sale ca preot, după nouă ani a fost numit paroh la Lugoj, apoi protopop şi în cele din urmă canonic. Iosif Vezoc a refuzat tot timpul să intre în politică, mai ales după anul 1945, considerând că preotul are o singură misiune, aceea de a-l sluji pe Dumnezeu până la sacrificiu. Înainte de 29 octombrie 1948, Episcopul Ioan Bălan a organizat, la Catedrala din Lugoj, un program religios cu un ciclu de predici în fiecare seară. Aceste predici erau ascultate cu mare interes de credincioşi greco-catolici, ortodocşi şi chiar de evrei. Ultima predică a canonicului Iosif Vezoc s-a intitulat „Quo vadis Domine?”. Această predică s-a terminat cu cuvintele: „În România să mă răstignesc, căci Românii nu vor!” După această predică Canonicul Vezoc a plecat la Ramna, sa oprit în toate satele, a făcut liturghie şi a îndemnat lumea să nu-şi părăsească credinţa: „Constituţia României garantează libertatea religioasă” au fost spusele Canonicului în predici.

La întoarcerea la Lugoj a fost arestat împreună cu Episcopul Ioan Bălan şi Prepozitul Capitular Nicolae Brînzeu. A urmat şapte ani în detenţie, începând cu Mănăstirea Neamţ, Mănăstirea Ciorogârla şi Sighet, camera 49, fără nici o judecată sau vreun proces. Iosif Vezoc nu a povestit familiei ce s-a întâmplat prin locurile de detenţie, decât că la închisoarea din Sighet s-a îmbolnăvit grav de pneumonie cu pleurezie. Nu a fost tratat de această boală, nu i s‑a dat nici un medicament, ci a fost izolat, singur într-o celulă. În toţi aceşti şapte ani, familia nu a primit nici o ştire, nu au ştiu dacă mai este în viaţă sau nu. Soţia Canonicului, Lucreţia Vezoc, la data arestării activa ca învăţătoare, dar după arestarea soţului a fost dată afară din învăţământ, fără a i se oferi nici o explicaţie sau un alt loc de muncă. În această situaţie, familia a fost întreţinută de copii. Băiatul cel mare, Alfons Vezoc, a întreţinut familia. Băiatul cel mic, Augustin Vezoc, la 11 ani a fost dat afară din şcolă. Ca să poată continua studiile, Augustin, a fost înfiat de rudele din partea Lucreţiei Vezoc, a purtat alt nume şi aşa şi-a putut continua liceul. Augustin Vezoc a terminat Facultatea de Construcţii cu media zece.

Fiul cel mare, Alfons Vezoc, a fost foarte talentat la pictură şi muzică. A reuşit să se angajeze la Filarmonica din Arad, apoi la Filarmonica „Banatul” din Timişoara. În tot acest timp Alfons a avut grijă de sora lui, Maria Vezoc. Timp de şase ani a împărţit salariul cu sora lui, pentru a putea să termine Facultatea de Medicină, pe care Maria Vezoc a absolvit-o cu media 10.

Iosif Vezoc a fost transferat, la 15 aprilie 1955, din închisoarea din Sighet, împreună cu Episcopul Ioan Ploscaru, la penitenciarul Timişoara de unde a fost eliberat la 25 septembrie 1955. Ajuns la Timişoara, Canonicului Vezoc i s-a oferit un post de consilier la Mitropolia Ortodoxă a Banatului, pe care nu l‑a acceptat. După eliberare a fost permanent urmărit de un ofiţer de securitate, până la sfârşitul vieţii. În această perioadă a reuşit să se angajeze ca muncitor la Electrobanat, apoi magazioner la Avicola Giarmata până la pensionare.

Canonicul Iosif Vezoc a avut o activitate intensă, în perioada de după eliberare, pentru Biserica Română Unită. Pe lângă activitatea spirituală, a oficiat zilnic Sfânta Liturghie, a adresat memorii lui Nicolae Ceauşescu, Departamentului de Istorie al Ministerului Culturii, Cenaclului Flacăra, în care a cerut să se ridice o Catedrală a Neamului şi o copie a columnei lui Traian la Bucureşti, prin care să dovedească lumii că românii nu sunt slavi, ci latini.

Iosif Vezoc a crezut cu tărie până la sfârşitul vieţii că „regimul comunist va cădea, că Biserica Greco-Catolică va fi repusă în drepturi şi va fi în România o singură Biserică cu un singur păstor – la Roma”. Acest vis al Canonicului Iosif Vezoc,de a fi repusă în drepturi Biserica Română Unită, nu l-a văzut realizat deoarece a mers la Domnul în 1 decembrie 1986, în etate de 80 de ani.

Sergiu Soica (...seria va continua în numărul următor)

28

septembrie - octombrie 2012

EVENIMENTE CULTURALE

noiemBrie - decemBrie

one World romania on tour În al cincilea an de festival, One World Romania pornește din nou în călătorie prin țară cu o parte din documentarele prezentate în martie la București, printre care: The Real Social Network, UK, 2011, 75’; Rouge Parole, TN/CH, 2011, 94’; Abuelas, UK, 2011, 9’; Justice for Sergei, NL, 2010, 62’; The Last Day of Summer, PL, 2010, 30’; Planet Kirsan, PL, 2010, 50’; Article 174, IR, 2009, 13’; Fragments of a Revolution, FR/IR, 2011, 55’; The New World, EE, 2011, 89’.

În perioada 21 octombrie – 25 noiembrie 2012, 16 filme din selecția festivalului din 2012 ajung în 11 orașe.

Unele dintre ele au mai fost gazde ale One World Romania On Tour: Brașov, Timișoara, Cluj-Napoca, Târgu Mureș, Miercurea Ciuc și Iași, pe când altele sunt o premieră: Reșița, Galați, Sighetu Marmației, Sfântu Gheorghe și Chișinău.

La Timișoara proiecțiile vor avea loc între 31.10 și 02.11 la Facultatea de științe Politice, Filosofie și științe ale comunicării, iar la Reșita între 13.11 și 15.11 în Amfiteatrul Colegiului Național „Traian Lalescu”.

9 noiembrie 1938 / noaptea de criStal Centrul Cultural German Timişoara iniţiază un nou proiect împreună cu elevii din liceele timişorene având

ca temă amintirea cu privire la data de 9 noiembrie 1938, care în istorie a rămas sub numele de ”noaptea de cristal” sau ”noaptea sticlei sparte”.

Aceasta aminteşte de începutul exterminării evreilor în timpul celui de-al treilea Reich. Între data de 9 și 13 noiembrie 1938, în numeroase orașe şi sate germane au fost arse sinagogi, devastate case ale evreilor şi circa 8.000 de magazine evreiești distruse.

Atât civili, cât şi membri ai trupelor SA (Sturmabteilung) şi SS (Schutzstaffel) au distrus clădiri, lăsând străzile acoperite cu cioburi de sticlă şi cristal, de unde provine şi denumirea de ”noaptea sticlei sparte”. În această perioadă în Germania au fost omorâți circa 400 de evrei; aproximativ 30.000 de evrei au fost duşi în lagăre de concentrare, iar 1.668 de sinagogi au fost devastate, din care 267 fiind chiar complet arse.

Această temă va fi abordată de elevi sub forma unui proiect pe care îl vor prezenta vineri, în data de 9 noiembrie 2012, colegilor şi vor avea ocazia să vorbească despre cele întâmplate precum şi despre consecinţele provocate de acea perioadă. Centrul Cultural German Timişoara doreşte cu această ocazia să prezinte un film documentar legat de acea perioadă tristă din istoria lumii.

Scopul proiectului este, pe de o parte, să informeze elevii cu privire la istoria germană şi europeană, iar pe de altă parte să ofere ocazia de a dezbate teme precum discriminarea şi

rasismul, teme din păcate încă actuale în societatea noastră. concert SimFonic de muzică romÂneaScă

Sâmbătă, 8 decembrie 2012, ora 19, la Sala Capitol a Filarmonicii Banatul din Timișoara, în cadrul Festivalului Meridian, va avea loc un concert de muzică simfonică românească. Acest eveniment este dedicat compozitorului REMUS GEORGESCU la aniversarea a 80 de ani.

Dirijorul orchestrei va fi domnul Radu Popa.

Adela Oprișa (surse: eventim.ro)

septembrie - octombrie 2012

29

30

septembrie - octombrie 2012

Bucura Nașterii Domnului nostru Isus Hristos să vă umple sufletele!

abonamente: Abonamentele se fac prin responsabilii cu revista din PAROHII, sau se poate trimite contribuţia pentru abonament prin MANDAT POŞTAL la adresa: OPRIŞA Mihai Răzvan Str. Holdelor, Bl. B91, Sc. B, Ap.5, 300270 Timişoara, jud. Timiş.

Vă rugăm să menţionaţi pe mandat “Abonament Reînvierea”, numele şi adresa unde să vă trimitem revista, eventual şi totalul de exemplare dorit dacă doriţi mai multe din acelaşi număr.

Contribuţia recomandată pentru abonament este de 5 RON pe exemplar (30 RON pentru 6 numere / 60 RON pentru 12 numere). Dacă vor apărea numere cumulate pe mai multe luni, abonamentul rămâne valabil până la primirea numărului de reviste plătite în avans.

SuSŢinerea reviStei: În momentul de faţă, 50% din costul revistei este susţinut de către episcopie, iar 50% de către credincioşi prin contribuţia pentru revistă. Rugăm pe toţi cei care ar putea ajuta la acoperirea unei părţi din cheltuielile de tipărire să facă un gest de caritate şi de cultură în acelaşi timp.

Dumnezeu să răsplătească acest efort şi să vă binecuvinteze! Toţi binefăcătorii vor fi pomeniţi la Sfânta Liturghie.

contribuŢia recomandată: Pentru a sprijini revista, contribuţia minimă recomandată pentru fiecare număr cumpărat din parohie este de 3 ron.

nașterea maicii domnului