(S i o n u l
R o m â n e s c)
„Trimite-vei Spiritul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pământului. Fie gloria Domnului în veci! Veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale.” Ps 103, 31-32
始
M-am născut în 16 februarie 1912, în comuna Crăciunelul de Jos, judeţul Alba. Am absolvit în anul 1934, Academia Teologică Greco-Catolică din Blaj. „Tonsura clericală” am primit-o de Buna Vestire, din anul 1933. La cererea preotului canonic Pop Victor am fost trimis din partea Blajului la înfiinţarea parohiilor noastre din Vechiul Regat, unde am reuşit să descopăr după grai care sunt ardeleni şi ce confesiune au. I-am îndrumat să vină la sediul capelei noastre. Totodată am reuşit la îndemnul marelui literat Tudor Vianu să procur o icoană a Sfântului Anton, ceea ce mi-a reuşit şi care a adus mari rezultate spirituale şi financiare capelei noastre. În timpul şederii mele la Galaţi am ajutat la întărirea bisericii noastre din Brăila, unde slujea un coleg de teologie şi unde prin predicile pe care le-am ţinut, roadele au fost frumoase. De la Galaţi m-am întors acasă şi am fost avizat să mă prezint la Episcopia Greco-Catolică din Lugoj, unde am fost angajat funcţionar, dar în acelaşi timp am ţinut locul secretarului episcopal care era plecat la Roma, din motive de sănătate. Am fost hirotonit şi trimis la parohie (hirotonit preot de Episcopul Ioan Bălan, pentru parohia Lăţunaş), unde am stat mai mult decât era preconizat din cauza evenimentelor din 1940. Mi-am continuat activitatea într-o altă parohie unde am fost preferat din 37 de concurenţi, pe motivul că am fost singurul în posesia examenului prosinodal. Aici m-a prins anul 1948, când Biserica noastră a fost desfiinţată, iar noi cei care n-am semnat actul de trecere la ortodoxie am fost urmăriţi şi persecutaţi. Cu toate acestea după multe necazuri şi suferinţă a mea şi mai ales a familiei mele, am reuşit ca în 10 iulie 1950 să fiu angajat într-o întreprindere ca muncitor necalificat. După doi ani am fost arestat pe motive ireale. După detenţie am fost reprimit la aceeaşi întreprindere, ca muncitor necalificat, la transport. Prin atitudinea mea corectă, n-am lucrat fizic, organizaţia de partid intervenind să fiu folosit într-o muncă intelectuală. Apoi mi s-a încredinţat conducerea unei case de odihnă a întreprinderii cu o capacitate de 350 de locuri. În cei 10 ani de conducere a acestei case de odihnă am contribuit la înfiinţarea unei gospodării anexe (crescătorie păsări, porci), crescând astfel confortul salariaţilor întreprinderii veniţi la refacere şi odihnă. În această perioadă am fost reabilitat, astfel că la desfiinţarea acestei case de odihnă am fost promovat în alte funcţii de conducere ajungând în final să fiu numit şef de birou salarizare, funcţie din care m-am şi pensionat pentru limită de vârstă. La locul de muncă mi-am ales colaboratorii pe criterii morale şi bună pregătire profesională. Am reuşit ca salariaţii de sub ordinea mea, cu precădere femei, de sărbători să plece acasă mai devreme pentru pregătirile necesare sărbătorilor. În acelaşi timp de Paşti şi de Crăciun erau învoite pe propria-mi răspundere, să fie libere pentru a merge la spovedanie şi Sfânta Împărtăşanie. Timişoara – 15 iunie 2001 Pr. Can. Axente Ganga