MOTIVUL HANULUI ÎN LITERATURĂ de Rebecca Yasmin Lupescu În literatura română, imaginea hanului reprezintă un spațiu simbolic, „o răscruce de drumuri și destine”, un loc, un refugiu, un adăpost vremelnic, recurent în operele mai multor scriitori ca spațiu al desfășurării acțiunii. „Moara cu noroc” de Ioan Slavici și „La hanul lui Mânjoală” de I.L. Caragiale sunt două dintre nuvelele în care apare simbolul hanului. Atât la Caragiale, cât și la Slavici asistăm la un joc între real și fantastic, în care obsesiile subconștiente sunt „banii agonisiți pe nedrept” și „farmecul feminin al hangiței”. Hanul de la „Moara cu noroc”, spațiu închis al liniștii și al iubirii familiale, se deschide pentru a pătrunde în el diverși călători, printre care și Lică Sămădăul. Prin cinismul și hotărârea cu care își impune deciziile, porcarul exercită asupra personajelor o influență covârșitoare la început, apoi o dominație fascinantă și înrobitoare. Intuiește punctul slab a lui Ghiță și îl determină treptat să cedeze, rupându-l sufletește de familie și transformându-l într-un străin dominat de putere și câștig. În timp, Moara cu noroc a devenit o moară fără noroc, moara nefericirii și a dramelor sufletești. În nuvela „La hanul lui Mânjoală” poposesc mulți călători, printre care și conul Fănică, care era în drum spre procovnicul Iordache. Naratorul-personaj, conul Fănică, pătrunde în han pentru „trei sferturi de ceas” ca să-și odihnească buiestrașul. În ciuda insistențelor hangiței, o văduvă „frumoasă, voinică și ochioasă”, protagonistul pleacă totuși spre Popeștii-de-Sus. Vremea rea și o mulțime de întâmplări ciudate care-l fac pe Fănică să o suspecteze pe hangița de vrăjitorie, să rătăcească în noapte și să revină de unde a plecat. Sfârșitul operei seamănă cu cel al nuvelei lui Slavici: un foc mistuie hanul până-n pământ, îngropând-o pe cocoana Marghiola sub un morman de jăratic. Astfel, Caragiale pune capăt faptelor diavolești ale Marghiolei, făcând să dispară și spațiul desfășurării acestora. Focul demonic sau focul mistuitor din finalul acestor două opere pun în evidență proprietatea focului de a distruge. De multe ori Infernul sau Lumea morților sunt văzute ca spații ale acestui foc.
ANOTIMPURI „ROSE” LTT
- 17 -
NR. 5, ANUL III
