Actualitatea creştină, nr. 3/2008

Pãstorul Arhidiecezei IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

Învierea lui Isus - luminã pentru înþelegerea Sfintelor Scripturi Vorbind despre Învierea din morþi a lui Cristos, Catehismul Bisericii Catolice ne spune: «”ªi noi vã binevestim fãgãduinþa fãcutã pãrinþilor noºtri cã pe aceasta Dumnezeu a împlinit-o pentru noi, copiii lor, înviindu-l pe Isus” (Fapte 13,32-33). Învierea lui Isus este adevãrul culminant al credinþei noastre în Cristos, crezut ºi trãit, ca adevãr central, de cea dintâi comunitate creºtinã, transmis ca adevãr fundamental de Tradiþie, stabilit de documentele Noului Testament, predicat ca parte esenþialã a Misterului pascal împreunã cu Crucea: Cristos a înviat din morþi Cu moartea pe moarte cãlcând ªi celor din morminte viaþã dãruindu-le!

Misterul Învierii lui Cristos este un eveniment real, care a avut manifestãri constatate istoric, aºa cum atestã Noul Testament. Sfântul Paul le scrie, deja, corintenilor cãtre anul 56: „V-am transmis, înainte de toate, ceea ce am primit ºi eu: cã Cristos a murit pentru pãcatele noastre, dupã Scripturi; cã a fost îngropat ºi a înviat a treia zi, dupã Scripturi; ºi cã s-a arãtat lui Chefa, apoi celor Doisprezece” (1Cor 15,3-4). Apostolul vorbeºte aici despre tradiþia vie a Învierii pe care o primise dupã convertirea sa la porþile Damascului. „Pentru ce-l cãutaþi pe Cel viu între cei morþi? Nu este aici, ci a înviat” (Lc 24,5-6). În cadrul evenimentelor Paºtelui, mormântul gol este primul element întâlnit. Acesta nu este o dovadã directã în sine. Lipsa trupului lui Cristos din mormânt ar putea fi explicatã ºi altfel. Cu toate acestea, mormântul gol a constituit un semn esenþial pentru toþi. Descoperirea lui de cãtre ucenici a fost primul pas spre recunoaºterea faptului însuºi al Învierii. Este cazul femeilor sfinte mai întâi, apoi al lui Petru. „Ucenicul pe care-l iubea Isus” (In 20,2) afirmã cã, intrând în mormântul gol ºi descoperind „fâºiile de pânzã jos” (In 20,6), „a vãzut ºi a crezut” (In 20,8). Aceasta presupune cã el a constatat, dupã starea în care se afla mormântul gol, cã lipsa trupului lui Isus nu putea fi o lucrare omeneascã ºi cã Isus nu revenise pur ºi simplu la o viaþã pãmânteascã, aºa cum se întâmplase cu Lazãr» (Catehismul Bisericii Catolice 638-640).

Sã analizãm faptele relatate de Evanghelia lui Ioan despre evenimentele petrecute în dimineaþa duminicii Paºtelui. A doua zi dupã sâmbãtã, Maria din Magdala merge la mormânt. În momentul în care ajunge acolo are parte de o mare surprizã: piatra de la intrarea în mormânt era datã deoparte.

Versetele 1-9, din capitolul 20 al Evangheliei dupã Ioan, ne aratã cã învierea este un eveniment neaºteptat chiar ºi pentru ucenici, este o surprizã. Ei cugetau în inimile lor cã totul se sfârºise odatã cu moartea lui Isus, nu pãtrunseserã încã sensul prevestirilor fãcute de Isus despre învierea sa; erau cu totul nepregãtiþi în faþa Învierii Domnului.

Dupã ce vede piatra înlãturatã de pe mormânt, Maria nu se gândeºte cã Domnul a înviat, ci la faptul cã „cineva l-a luat pe Domnul din mormânt”; pentru ea Învierea este un eveniment neaºteptat ºi de neimaginat. Domnul murise, nu putea ieºi singur din mormânt, prin urmare l-au luat ºi „nu ºtim unde l-au dus”. Se gândeºte la profanarea mormântului, asta este concluzia la care ajunge Maria din Magdala.

Maria se duce sã le vorbeascã celor doi ucenici despre ceea ce vãzuse, iar cei doi se duc în grabã la mormânt ca sã verifice cele relatate de femeie. Aceºtia doi sunt Petru ºi Ioan, ucenicul pe care îl iubea Isus. „A ajuns ºi Simon Petru, care a venit dupã el, ºi a intrat în mormânt ºi a vãzut giulgiurile pe jos ºi marama care îi fusese pusã pe cap, nu pe pãmânt împreunã cu fâºiile de pânzã, ci împãturitã deoparte”. Lucrurile pe care le vede Petru aratã cã este vorba de un fapt total neaºteptat. Ce înseamnã toate acestea? Dacã cineva ar fi luat trupul lui Isus, l-ar fi furat cu tot cu giulgiuri ºi maramã, nu ar fi lãsat pânzele pe jos ºi marama în ordine, deoparte. În momentul în care intrã ºi celãlalt ucenic vede ºi el giulgiurile ºi marama, dar are o sclipire ºi înþelege dintr-odatã: trupul lui Isus nu a fost furat; Isus ºi-a reluat viaþa, viaþã total diferitã de cea pãmânteascã, viaþã în care giulgiurile ºi marama nu mai au nici o importanþã. „Celãlalt ucenic a vãzut ºi a crezut”.

Evanghelistul observã apoi: „Nu înþeleseserã încã Scripturile, cã el trebuia sã învie din morþi”. Ioan vrea sã ne ajute sã înþelegem cã evenimentul învierii lui Isus nu a fost recunoscut plecând de la Scripturi, ci însuºi evenimentul învierii a iluminat Scripturile. Numai dupã acest eveniment au reuºit ucenicii sã înþeleagã ceea ce spuneau Scripturile ºi ceea ce anunþau prezicerile lui Isus. Înainte de acest eveniment nu ºtiau cum sã le interpreteze. Învierea lui Isus a fost evenimentul care a deschis mintea ºi inima ucenicilor.

Isus înviat din morþi este izvorul luminii, învierea sa ne dezvãluie sensul pãtimirilor sale. „Nimeni nu are o iubire mai mare ca acela care îºi dã viaþa pentru prietenii sãi” (In 15,13). Isus ºi-a îndurat pãtimirile plin de iubire, prin urmare a ajuns la înviere, a primit viaþa nouã, care nu este asemãnãtoare cu cea pãmânteascã, viaþã învãluitã de mister, viaþa veºnicã plinã de frumuseþe ºi putere deplinã.

Sã primim ºi noi mesajul învierii lui Isus! ªtim cã nu putem cunoaºte aceastã înviere decât prin credinþã, omeneºte vorbind ea este imposibil de descris, însã credinþa ne ajutã sã devenim conºtienþi de lucrarea lui Dumnezeu ºi sã primim aceastã luminã, care sã strãluceascã nu numai peste misterul lui Isus, dar ºi asupra întregii noastre existenþe.

Vouã tuturor, preoþilor, cãlugãrilor, cãlugãriþelor ºi credincioºilor vã doresc, din toatã inima, bucurie, pace ºi speranþã în Domnul!

Cristos a înviat!

1

2

Magisteriu

Din alocuþiunile Sfântului Pãrinte la rugãciunea Angelus Moartea trupului este un somn din care Dumnezeu ne poate retrezi (9 martie)

... În itinerarul Postului Mare am ajuns la Duminica a V-a, caracterizatã de Evanghelia învierii lui Lazãr (In 11,1-45). (...) Fragmentul îl aratã pe Isus ca Om adevãrat ºi Dumnezeu adevãrat. Înainte de toate, evanghelistul insistã asupra prieteniei sale cu Lazãr ºi cu surorile Marta ºi Maria. El subliniazã cã „Isus îi iubea foarte mult” (In 11,5) ºi de aceea a voit sã sãvârºeascã marele semn minunat. „Lazãr, prietenul nostru, doarme, dar mã duc sã-l trezesc din acest somn” (In 11,11) le-a spus Isus ucenicilor, exprimând, prin metafora somnului, punctul de vedere al lui Dumnezeu asupra morþii fizice: Dumnezeu o vede întocmai ca pe un somn, din care omul se poate retrezi. Isus a demonstrat o putere absolutã faþã de aceastã moarte: se vede aceasta când îi redã viaþa fiului vãduvei din Nain (cf Lc 7,11-17) ºi copilei de 12 ani (cf Mc 5,35-43). Tocmai despre ea a spus: “Nu a murit, ci doarme!” (Mc 5,39), atrãgând asupra sa râsul celor prezenþi. Dar, într-adevãr, era chiar aºa: moartea trupului este un somn din care Dumnezeu ne poate retrezi în orice moment.

Aceastã stãpânire asupra morþii nu l-a împiedicat pe Isus sã simtã o sincerã compasiune pentru durerea despãrþirii. Vãzându-le plângând pe Marta ºi Maria ºi pe toþi cei care veniserã sã le mângâie, ºi Isus a fost profund miºcat, s-a tulburat ºi, în cele din urmã, a izbucnit în plâns (In 11,33.35). Inima lui Cristos este divino-umanã: în El, Dumnezeu ºi Omul s-au întâlnit în modul perfect, fãrã separare ºi fãrã confuzie. El este imaginea, mai mult, întruparea lui Dumnezeu care este iubire, milostivire, duioºie paternã ºi maternã, a lui Dumnezeu care este Viaþã. De aceea i-a declarat solemn Martei: „Eu sunt învierea ºi viaþa; cine crede în mine, chiar dacã moare, va trãi; oricine trãieºte ºi crede în mine, nu va muri în veci”. ªi a adãugat: „Crezi tu aceasta?” (In 11,25-26). O întrebare pe care Isus o pune fiecãruia dintre noi; o întrebare care, în mod cert, ne depãºeºte, întrece capacitatea noastrã de a înþelege ºi ne cere sã ne încredem în El, dupã cum El s-a încrezut în Tatãl. Exemplar este rãspunsul Martei: „Da, Doamne, eu cred cã tu eºti Cristos, Fiul lui Dumnezeu care trebuie sã vinã în lume”(In 11,27).

Postul Mare, drumul baptismal (2 martie)

... În aceste duminici ale Postului Mare, liturgia ne pune sã parcurgem un adevãrat itinerar de Botez: duminica trecutã, Isus i-a promis femeii samaritene darul apei vii; astãzi, vindecând orbul din naºtere, se reveleazã ca lumina lumii; duminica viitoare, înviindu-l pe prietenul sãu, Lazãr, se va prezenta ca învierea ºi viaþa. Apã, luminã, viaþã: acestea sunt simboluri ale Botezului, sacrament care scufundã credincioºii în misterul morþii ºi învierii lui Cristos, eliberându-i de sclavia pãcatului ºi dãruindu-le viaþa veºnicã.

Dar sã ne oprim, pe scurt, asupra povestirii orbului din naºtere (In 9,1-14). Ucenicii, conform mentalitãþii comune în acea vreme, credeau cã orbirea este consecinþa unui pãcat al sãu, ori al pãrinþilor

sãi. În schimb, Isus respinge aceastã prejudecatã ºi afirmã: „Nu a pãcãtuit nici omul acesta, nici pãrinþii lui; ci s-a nãscut aºa, ca sã se arate în el lucrãrile lui Dumnezeu” (In 9,3).

Câtã mângâiere ne oferã aceste cuvinte! Ele ne fac sã simþim glasul viu al lui Dumnezeu care este Iubire înþeleaptã ºi plinã de grijã! În faþa omului marcat de limite ºi de suferinþã, Isus nu se gândeºte la eventuale culpe, la vina cuiva, ci la voinþa lui Dumnezeu care a creat omul pentru viaþã (...). Orbului vindecat, Isus îi descoperã cã a venit în lume pentru a face o judecatã, pentru a separa orbii curabili de cei care nu se lasã vindecaþi, întrucât se considerã sãnãtoºi. De fapt, este puternicã în om ispita de a-ºi construi un sistem de siguranþã ideologic: însãºi religia poate deveni element al acestui sistem, precum ºi ateismul, sau laicismul, dar fãcând astfel poate rãmâne orbit de propriul egoism. Sã ne lãsãm vindecaþi de Isus care poate ºi vrea sã ne dea lumina lui Dumnezeu.

Dumnezeu înseteazã dupã credinþa ºi iubirea noastrã (24 februarie)

În a treia Duminicã din Postul Mare, Liturghia ne propune, în acest an, unul dintre cele mai frumoase ºi mai profunde texte din Biblie: dialogul dintre Isus ºi femeia samariteanã (cf In 4,5-42). „Dã-mi sã beau!” i-a spus El, uimind-o: era, de fapt, ceva cu totul neobiºnuit ca un evreu sã vorbeascã cu o femeie samariteanã, în special cu o femeie care îi era necunoscutã. Dar uimirea femeii avea sã creascã: Isus a vorbit despre o „apã vie”, capabilã sã astâmpere total setea ºi sã devinã în ea „izvor de apã care þâºneºte spre viaþa veºnicã”; mai mult, i-a arãtat cã îi cunoaºte viaþa personalã; ºi i-a revelat faptul cã a venit ceasul pentru a-l adora pe Dumnezeul cel adevãrat în duh ºi adevãr; iar în final i-a destãinuit femeii - lucru incredibil de rar - cã El era Mesia. Toate acestea s-au întâmplat cu adevãrat, începând de la experienþa realã a setei. Tema setei se gãseºte în întreaga Evanghelie a lui Ioan: de la întâlnirea cu femeia samariteanã, la marea profeþie din timpul sãrbãtorii corturilor (In 7,37-38), la cruce, când Isus, înainte sã moarã, a spus, pentru a împlini Scriptura: “Mi-e sete” (In 19,28).

Setea lui Cristos este o poartã de intrare în misterul lui Dumnezeu, care a însetat El însuºi pentru a ne astâmpãra nouã setea, dupã cum s-a fãcut sãrac pentru a ne îmbogãþi (cf. 2Cor 8,9). Da, Dumnezeu înseteazã dupã credinþa ºi iubirea noastrã. Femeia samariteanã reprezintã nefericirea existenþialã a acelora care nu au gãsit ceea ce cãutau: ea avusese “cinci bãrbaþi” ºi acum trãia cu un alt bãrbat; venirea ei la fântânã reprezintã o viaþã repetitivã ºi resemnatã. Dar totul s-a schimbat pentru ea în acea zi, în urma discuþiei cu Isus care a impresionat-o atât de mult încât a lãsat vasul pentru apã ºi a fugit sã le spunã oamenilor din sat: “Veniþi ºi vedeþi omul care mi-a spus tot ce am fãcut. Oare nu este acesta Cristos?” (In 4,28-29).

Pelerin la Vatican ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

În aºteptarea unei primãveri în ale educaþiei Papa crede în posibilitatea unei bune educaþii

Este necesarã regãsirea curajului de a-i educa pe tineri în spiritul unui just echilibru între libertate ºi disciplinã, într-un timp în care pãrinþii ºi profesorii au pierdut sensul misiunii lor, afirmã Benedict al XVI-lea în Scrisoarea despre îndatorirea urgentã a educaþiei, trimisã pentru Ziua ªcolii Catolice a diecezei de Roma, încredinþatã public comunitãþii diecezane de cãtre Sfântul Pãrinte sâmbãtã, 23 februarie, în cadrul unei audienþe în Piaþa Sfântul Petru. Papa abordeazã în Scrisoare marea “urgenþã educativã” a timpurilor noastre, o exigenþã universalã, ce depãºeºte hotarele diecezei de Roma, motiv pentru care vã propunem acest document. În ciuda dubiilor ºi a impunerii de cãtre media a unor modele greºite, „ºi în zilele noastre este posibil sã educi bine”. Acesta este mesajul Scrisorii lui Benedict al XVI-lea, care le-a cerut, în special tinerilor, sã-ºi asume patrimoniul creºtinismului pentru o creºtere sãnãtoasã din punct de vedere moral, cultural ºi spiritual.

Despre preocuparea privind educaþia, devenitã o stare de urgenþã ce pare sã deruteze educatorii ºi sã-i determine sã facã un pas înapoi, Papa a spus: „Sã educi nu a fost niciodatã uºor, iar în zilele noastre pare sã devinã din ce în ce mai dificil: de aceea, nu puþini pãrinþi ºi profesori sunt tentaþi sã renunþe la propria îndatorire ºi nu mai reuºesc nici mãcar sã înþeleagã care este, cu adevãrat, misiunea ce le-a fost încredinþatã. Prea multe nesiguranþe ºi prea multe îndoieli care circulã în societatea ºi în cultura noastrã; prea multe imagini eronate sunt vehiculate de cãtre mijloacele de comunicare socialã. Devine astfel dificil sã propui noilor generaþii ceva valid ºi cert, reguli de comportament ºi obiective pentru care sã merite sã-þi dedici viaþa”.

Coerenþa pãrinþilor în mãrturia vieþii, o necesitate pentru fii

Dar toate aceste dificultãþi, evidenþiazã Benedict al XVI-lea, nu sunt insurmontabile; sunt mai degrabã reversul medaliei acelui mare ºi preþios dar care este libertatea noastrã, cu responsabilitatea care, pe bunã dreptate, o însoþeºte. Dar când sunt zdruncinate temeliile ºi încep sã lipseascã certitudinile esenþiale, necesitatea acelor valori începe sã se facã simþitã în mod imperios. Astfel, creºte astãzi cererea pentru o educaþie care sã fie cu adevãrat ca atare. O cer pãrinþii, adesea neliniºtiþi pentru viitorul copiilor lor; o cer atâþia profesori, care trãiesc trista experienþã a degradãrii ºcolilor lor; o cere societatea însãºi care vede puse la îndoialã bazele înseºi ale coexistenþei; o cer, în adâncul lor, chiar copiii ºi tinerii, care nu vor sã fie lãsaþi singuri în faþa provocãrilor vieþii. ªi referitor la acest aspect, spre deosebire

de Scrisoare, în care oferea indicaþii concrete, la audienþa din Piaþa Sfântul Petru, Benedict al XVI-lea a preferat sã încurajeze fiecare categorie de educatori în parte. Mai ales pãrinþilor le-a cerut „sã rãmânã mereu statornici” în iubirea reciprocã, deoarece aceastã fidelitate îi alimenteazã pe tineri cu seninãtate, spunând: „Iubirea pentru fiii voºtri trebuie sã vã dea stilul ºi curajul adevãratului educator, cu o coerentã mãrturie de viaþã, dar ºi cu fermitatea necesarã modelãrii caracterului noilor generaþii, ajutându-le sã distingã, cu claritate, binele de rãu, ºi sã-ºi construiascã, la rândul lor, reguli solide de viaþã, care sã le susþinã în încercãrile ce vor veni”.

Educaþia înseamnã formarea persoanei, nu doar transmiterea unor noþiuni ºi informaþii

O autenticã educaþie, scrie mai departe Sfântul Pãrinte, are nevoie mai ales de acea apropiere ºi de acea încredere care vin din iubire; orice educator adevãrat ºtie cã, pentru a educa, trebuie sã dãruiascã ceva din sine ºi cã nu se poate mulþumi sã dea unele noþiuni ºi informaþii, lãsând la o parte marile întrebãri privind adevãrul, mai ales acel adevãr care poate fi cãlãuza vieþii. ªi suferinþa face parte din adevãrul vieþii noastre, subliniazã Benedict al XVI-lea în Scrisoarea pentru Ziua ªcolii Catolice, de aceea – încercând sã-i ferim pe cei mai tineri de orice dificultate ºi experienþã a suferinþei – riscãm sã-i facem sã creascã, în ciuda bunelor noastre intenþii, ca persoane fragile ºi cu o generozitate mãruntã; capacitatea de a iubi corespunde, în realitate, capacitãþii de a suferi, ºi de a suferi împreunã. Papa aratã apoi punctul cel mai delicat al operei educative: gãsirea unui echilibru just între libertate ºi disciplinã.

Fãrã reguli de comportament ºi de viaþã, puse în practicã zi de zi chiar ºi în lucrurile mici, tinerii nu-ºi formeazã caracterul ºi nu sunt pregãtiþi sã înfrunte încercãrile care nu vor lipsi în viitor.

Adresându-se, la audienþa din 23 februarie, imensei mulþimi de tineri aflaþi în Piaþa Sfântul Petru, Papa le-a amintit cã ei sunt nu doar obiect al educaþiei, ci ºi protagoniºti ai acesteia, spunându-le: „Voi înºivã sunteþi chemaþi sã fiþi fãptuitori ai propriei voastre creºteri morale, culturale ºi spirituale. Este, aºadar, îndatorirea voastrã sã primiþi – în mod liber – în inimã, inteligenþã ºi viaþã – patrimoniul de adevãr, de bunãtate ºi de frumuseþe care s-a format în decursul secolelor ºi care-ºi are în Isus Cristos piatra unghiularã.

Este îndatorirea voastrã sã înnoiþi ºi sã dezvoltaþi ulterior acest patrimoniu, eliberându-l de atâtea minciuni ºi urâciuni care, deseori, îl fac de nerecunoscut, provocând în voi neîncredere ºi deziluzie”. În finalul Scrisorii, Papa adreseazã invitaþia cordialã de a ne pune speranþa în Dumnezeu. Numai El este speranþa care rezistã la toate dezamãgirile; ºi nu este niciodatã o speranþã individualistã, ci o speranþã pentru alþii; nu ne izoleazã, ci ne face solidari în bine; ne stimuleazã sã ne educãm unii pe alþii în adevãr ºi iubire.

3

4

Interviu

Inter viu cu Excelenþa Sa, Mons. FRANCISCO JA VIER LOZANO Interviu JAVIER LOZANO,, noul Nunþiu Apostolic

Din punct de vedere social, pentru Biserica Catolicã cuvântul cheie este a sluji

- Excelenþã, cu sentimente aþi venit la Bucureºti ºi care este prima impresie pe care v-a fãcut-o Biserica localã?

- Am venit la Bucureºti cu un sentiment de bucurie pentru cã, în mod sigur, este un har de la Dumnezeu sã-l reprezinþi pe Sfântul Pãrinte Benedict al XVI-lea într-o þarã cu vechi ºi profunde rãdãcini creºtine. În acelaºi timp, am venit aici cu dorinþa de a sluji Biserica, aceastã Bisericã aparte, cu care am avut prima întâlnire în Duminica a III-a din Postul Mare, în Catedrala Sfântul Iosif din Bucureºti.

Am fost miºcat de primirea pe care mi-au fãcut-o cei prezenþi la Liturghie ºi, în mod special, de cuvintele calde ºi fraterne ale Excelenþei Sale, Mons. Ioan Robu, Arhiepiscop de Bucureºti ºi Preºedinte al Conferinþei Episcopale Române. În prima mea predicã, mergând pe urmele sfântului Paul, am vrut sã trezesc speranþã, speranþa creºtinã. Acesta este mesajul pe care Sfântul Pãrinte Benedict al XVI-lea ni l-a transmis prin ultima sa enciclicã, Spe Salvi (Mântuiþi în speranþã). Suntem conºtienþi de problemele, de dificultãþile care frãmântã astãzi Biserica din întreaga lume ºi din România, societatea, familiile. În acelaºi timp, suntem convinºi cã harul lui Dumnezeu depãºeºte cu mult rãul ºi pãcatul; cã Dumnezeu, chiar ºi în întunericul durerii ºi al suferinþei, nu înceteazã niciodatã sã fie Tatãl nostru; cã Isus, Fiul lui Dumnezeu, a promis mântuirea tuturor celor care vor trãi dupã legea iubirii, conform învãþãturii evanghelice. Acestea reprezintã fundamentul speranþei creºtine; ele ne permit sã privim viaþa cu optimism ºi sã vedem viitorul personal ºi colectiv ca pe o ocazie de har.

- Excelenþã, la sosirea în România, aþi împlinit 35 de ani în ser viciul diplomatic al Sfântului Scaun. Care este aprecierea serviciul Excelenþei VVoastre oastre faþã de aceastã slujire a Bisericii?

- A sluji Biserica ca parte a corpului diplomatic al Sfântului Scaun, pentru mine a fost ºi este un mod de a-mi trãi propria vocaþie sacerdotalã. Un diplomat al Sfântului Scaun este, înainte de toate, un preot sau un episcop. Acesta este elementul esenþial spre care se îndreaptã întreaga noastrã viaþã. Deci, criteriile noastre nu pot fi acelea care duc la „a face carierã”. În timpul îndelungatului meu serviciu diplomatic am fost Secretar ºi apoi Nunþiu în cinci Nunþiaturi din Africa sub-saharianã, unde viaþa are, în mod sigur, dificultãþi specifice þãrilor în curs de dezvoltare. Cu toate acestea, am fost foarte mulþumit sã mã aflu printre acele persoane care aveau nevoie de multe lucruri ºi care, de multe ori, sunt uitate de lumea aºa-zis dezvoltatã, Europa sau America. Acum sunt în România, o þarã nobilã ºi frumoasã, membrã a Uniunii Europene, ºi-i mulþumesc lui Dumnezeu pentru cã îmi permite, încã, sã pot sluji cu mult entuziasm ºi pasiune, comunitãþile bisericeºti din aceastã parte importantã a Bisericii Catolice.

- Puteþi sã anticipaþi planul Excelenþei VVoastre oastre în calitate de Nunþiu în România?

- Planul meu este foarte simplu: vreau sã fiu alãturi de episcopi, de preoþi, de cãlugãri ºi cãlugãriþe, de toþi credincioºii. Vã mulþumesc pentru aceastã întrebare, pentru cã aceasta este partea importantã a misiunii mele în România. Mã refer la contactul cu oamenii, la vizite în parohii, la întâlniri cu tinerii, la celebrãri populare în diverse dieceze pe care, cu siguranþã, le voi vizita. Sunt convins cã în aceste vizite ºi celebrãri se poate descoperi spiritul autentic al catolicilor din aceastã iubitã ºi nobilã þarã. Sunt sigur cã printre ei mã voi simþi ca într-o familie. Sper, ca foarte curând, sã le înþeleg limba pentru a putea întreþine o conversaþie. Este un lucru extraordinar sã poþi vorbi limba locului, pentru cã acest lucru eliminã multe bariere. De fapt, dupã doar o sãptãmânã de la instalarea mea la Nunþiaturã, am început sã celebrez Sfânta Liturghie în limba românã, la care participã întotdeauna surorile de la Nunþiaturã. Datoritã acestui fapt am putut sã celebrez în limba românã la Liturghia de la Catedrala din Bucureºti.

- Printre sarcinile Excelenþei VVoastre oastre la Bucureºti este ºi aceea de Decan al Corpului diplomatic. Ne puteþi explica în ce constã acest rol caracteristic vieþii diplomatice?

- În dreptul diplomatic, figura decanului are funcþia de reprezentant pentru a-i putea sluji mai bine pe membrii corpului diplomatic acreditat într-o anumitã þarã, în cazul de faþã, România. În conformitate cu hotãrârile Congresului de la Viena din 1815, Nunþiul, din momentul sosirii sale în România, este decanul corpului diplomatic. Existã statute care reglementeazã natura ºi activitatea corpului diplomatic în România. Acestea hotãrãsc cã, alãturi de decan, existã un Comitet, format din ºase ambasadori, care decide asupra anumitor chestiuni ce, ulterior, sunt prezentate adunãrii generale. Nu este o misiune foarte complicatã sã fii decan în România. Aici, membrii corpului diplomatic se comportã ca într-o familie, în care toþi vor binele tuturor. Adesea, ne întâlnim, toþi ambasadorii, la recepþiile oferite de colegii care-ºi încheie misiunea în România. Vreau sã profit de aceastã ocazie pentru a-i mulþumi Ministrului român de Externe pentru colaborarea ºi sprijinul pe care mi le oferã în calitatea mea de decan al Corpului diplomatic.

- Ca reprezentant diplomatic al Sfântului Pãrinte în România, cum vedeþi raporturile dintre þara noastrã ºi Sfântul Scaun?

- În momentul de faþã, raporturile dintre România ºi Sfântul Scaun

Interviu sunt bune! Aceasta este, de fapt, o consecinþã a parcursului istoric al acestei þãri cu o profundã tradiþie creºtinã. Autoritãþile din România sunt conºtiente de acest fapt. Dupã ani lungi de suferinþã sub regimul comunist, Biserica ce trãieºte astãzi în acest stat de drept, democratic, pluralist ºi non confesional, are condiþiile potrivite pentru a-ºi desfãºura în libertate misiunea de slujire. Din punct de vedere social, pentru Biserica Catolicã cuvântul cheie este a sluji. A sluji naþiunea, a fi aproape de popor, a asista ºi a ajuta persoanele cele mai neajutorate ºi nevoiaºe. Biserica nu cere privilegii, cere doar libertate, spaþiu pentru a-ºi desfãºura misiunea de evanghelizare, pentru a-i sluji pe cei nevoiaºi. Acesta este cuvântul cheie: a sluji!

Vizitând parohiile, îmi face plãcere sã mã întâlnesc, din când în când, cu oameni care doresc sã-ºi slujeascã þara, sã construiascã o societate dreaptã, democraticã, progresistã, care pune în primplan valorile morale ºi etice, rãdãcinile creºtine ale acestei naþiuni.

- Cum apreciaþi vizita din 1999 a Papei Ioan Paul al II-lea în România ºi dialogul ecumenic al Bisericii Bisericii,, promovat mai ales dupã Conciliul VVatican atican II? - Din punctul meu de vedere, vizita istoricã a Sfântului Pãrinte Ioan Paul al II-lea a fost un gest prin care Papa ºi-a manifestat predilecþia faþã de aceastã þarã ºi aceastã Bisericã. Sfântul Pãrinte iubea în mod deosebit România ºi pe oamenii ei ºi a vrut sã mãrturiseascã acest lucru prin prezenþa sa aici. A fãcut acest lucru fiind miºcat de acea solicitudine pastoralã care l-a purtat pânã la marginile pãmântului, ca urmaº al lui Petru ºi Pãstor Suprem al Bisericii Universale. Vizitând România în 1999, Ioan Paul al II-lea nu a uitat cã aceastã Bisericã, acest popor suferiserã mult în timpul persecuþiei comuniste, aspect pe care el însuºi îl cunoscuse în þara sa, Polonia.

A fost apoi întâlnirea istoricã cu patriarhul Teoctist, care a contribuit la întãrirea legãturilor fraterne cu Biserica Ortodoxã. Dupã cum se ºtie, ºi Benedict al XVI-lea este un partizan al dialogului SANCTITÃÞII SALE BENEDICT AL XVI-LEA, PONTIF SUPREM, VATICAN

ecumenic, în special cu fraþii ortodocºi. Cu puþin timp în urmã, a avut în Vatican o întâlnire de rugãciune ºi dialog cu Patriarhul Ecumenic Bartolomeu. Acesta este drumul ecumenismului pe care suntem cu toþii chemaþi sã-l strãbatem, pentru cã aceasta este voinþa lui Cristos: Ca toþi sã fie una!

- Care credeþi cã sunt pericolele cele mai insidioase pentru Biserica din România, în anii care vor veni?

- Din pãcate, ºi acest lucru se întâmplã într-un ritm foarte alert, pericolul cel mai grav îl vãd în secularizare, care guverneazã în întreaga Europã. Tinerii din România vãd nivelul de trai din unele þãri europene secularizate ºi-l iau ca pe un model de urmat. ªi nu doar cã vor ºi ei sã aibã maºini frumoase ºi mulþi bani, dar imitã ºi comportamentele morale: liberalismul sexual, laicizarea, materialismul, frecventarea tot mai rarã a Bisericii etc. Într-un anumit sens, Biserica putea sã facã faþã mai uºor persecuþiilor comuniste decât curselor secularismului ºi ale relativismului moral. Legat de persecuþia Bisericii în perioada comunistã, vreau sã aduc un omagiu pãrinþilor voºtri în credinþã: tuturor episcopilor, preoþilor, cãlugãrilor, cãlugãriþelor ºi laicilor care, prin curajoasa lor mãrturie creºtinã, au fãcut rodnic mesajul Evangheliei în România ºi au arãtat adevãratul chip al lui Isus Cristos, Domnul ºi Mântuitorul nostru. Biserica voastrã are o istorie glorioasã, o bogãþie de rituri ºi tradiþii, valori culturale ºi artistice, fidelitate faþã de Roma, iubire faþã de Cristos ºi chiar faþã de suferinþã, dupã cum aratã martirii ºi mãrturisitorii ei, victime ale unei ideologii atee ºi totalitare.

Oricum, aceastã þarã trebuie sã priveascã spre viitor. Valorile etice ºi morale care i-au inspirat istoria trebuie sã o ducã spre speranþã, spre reconciliere.

Mulþumesc pentru prilejul pe care mi-l oferiþi ca sã-i salut, prin paginile revistei Actualitatea creºtinã, pe cititorii catolici ºi pe toþi oamenii de bunãvoinþã.

Sfinte Pãrinte, Celebrând împreunã cu toþi catolicii misterele pãtimirii rãscumpãrãtoare ºi învierii triumfale a Domnului nostru Isus Cristos, Arhiepiscopul Arhidiecezei de Bucureºti, împreunã cu Episcopul sãu Auxiliar, cu preoþii, congregaþiile religioase de bãrbaþi ºi femei, ºi cu toþi credincioºii încredinþaþi grijii sale pastorale, cu suflet voios ºi încrezãtor ºi cu devotament îºi mãrturisesc sentimentele vii de iubire, de comuniune, de ascultare ºi de admiraþie faþã de Pãstorul Suprem al Turmei lui Cristos, peregrinã pe pãmânt cãtre patria cereascã.

Prin zilnice ºi arzãtoare rugãciuni implorãm pentru Sanctitatea Voastrã belºugul harurilor ºi bucuriilor pascale, prin mijlocirea Sfintei Fecioare Maria, Mama Bisericii ºi Apãrãtoarea poporului creºtin, dorind sã aveþi sãnãtate foarte bunã, tãrie ºi statornicie în a-i întãri în credinþã pe fraþii ºi surorile lui Cristos de pe pãmânt, iar pentru lumea sfâºiatã de atât de mari rele implorãm darurile prosperitãþii ºi ale pãcii.

Cerem cu umilinþã Binecuvântarea Apostolicã aducãtoare a toatã speranþa, a luminii ºi a ajutorului ceresc pentru Arhidieceza noastrã, pentru biserica noastrã Catedralã, pentru poporul nostru ºi pentru patria noastrã.

Bucureºti, 16 martie 2008 Arhiepiscop - Mitropolit, IOAN ROBU

A consemnat Pr Pr.. Francisc Doboº

5

6

Actualitate

Curtea din Piteºti a spus NU continuãrii lucrãrilor Prin decizia civilã nr. 299/RC/07.03.2008, Curtea de Apel Piteºti – Secþia Contencios Administrativ ºi Fiscal a respins ca neîntemeiatã contestaþia în anulare formulatã de S.C. Millennium Building Development S.R.L, prin care aceasta solicitã modificarea soluþiilor instanþelor de judecatã din Craiova relativ la oprirea lucrãrilor la Cathedral Plaza .

Ca urmare a acestei decizii, lucrãrile la Cathedral Plaza rãmân oprite pânã când justiþia româneascã se va pronunþa, printr-o hotãrâre definitivã ºi irevocabilã asupra nelegalitãþii autorizaþiei de construire.

Decizia judecãtorilor Curþii de Apel Piteºti care confirmã deciziile instaþelor din Craiova este, dacã mai era necesar, dovada elocventã a faptului cã de la orice Tribunal sau Curte din aceastã þarã, unde dosarul ar fi strãmutat, la cererea S.C. Millennium Building Development S.R.L, s-ar vedea la fel de clar ilegalitatea procedurii de autorizare.

Dimensiunea ilegalitãþilor ce stau la baza autorizaþiei, direct proporþionalã cu înãlþimea clãdirii, este la fel de vizibilã de oriunde: Vatican, Parlamentul European, Parlamentul României, orice Curte ori Tribunal independent, curtea Catedralei Sf. Iosif...

Arhiepiscopia Romano-Catolicã Bucureºti informeazã ºi asigurã opinia publicã din România cã va continua demersurile, începute în urmã cu doi ani, pânã când legea va învinge definitiv samavolnicia ºi dispreþul faþã de moºtenirea cultural-istoricã a Bucureºtiului ºi a valorilor civilizaþiei noastre.

Pr Pr.. FRANCISC DOBOª, purtãtor de cuvânt al ARCB

Doliu în Ordinul de Malta La data de 7 februarie 2008 a trecut la Domnul Fra’ Andrew Bertie, Mare Maestru al Ordinului Militar Suveran de Malta. Marþi, 12 februarie, la Catedrala Sfântul Iosif, s-a celebrat o Sfântã Liturghie cu Requiem pentru odihna sufletului sãu. Celebrantul principal a fost ÎPS Ioan Robu având drept concelebranþi pe PS Mihai Frãþilã, Episcop auxiliar de Bucureºti din Fra’ Andrew Bertie partea Bisericii Greco-Catolice, împreunã cu Mons. Mauro Lalli, însãrcinatul cu afaceri ad interim al Vaticanului în România, pãrintele paroh Eugen Bortoº, pãrintele secretar eparhial Gabriel Popa ºi un preot greco-catolic.

La Sfânta Liturghie au participat ºi membri din Ordinul Militar Suveran de Malta, din România, împreunã cu oficialitãþi din partea statului român ºi alþi credincioºi.

Mons. Mauro Lalli telegrama Sfântului Pãrinte Benedict al XVIlea prin care exprimã condoleanþe Ordinului Militar Suveran de Malta:

Cãtre Excelenþa Sa, Fratele Giacomo Dalla Torre al Templului, Locotenent Ad Interim al Ordinului Militar de Malta În mod spiritual particip la durerea pricinuitã de moartea alteþei sale, Fratele Andrew Bertie, Mare Maestru al Ordinului Militar de Malta, dorind sã transmit întregului ordin condoleanþe ºi sã amintesc lucrarea mãreaþã a omului de culturã ºi angajarea lui generoasã în favoarea celor mai sãraci, precum ºi iubirea lui faþã

de Bisericã ºi mãrturia lui faþã de principiile evanghelice.

Mã rog pentru odihna veºnicã a sufletului ºi din inimã împart Excelenþei voastre, Marelui Maestru ºi întregului ordin mângâietoarea binecuvântare apostolicã!

Benedict al XVI-lea Ordinul de Malta, recunoscut de Papa în 1133, este al patrulea ordin religios din istoria Bisericii Catolice. Actualmente opereazã în slujba sãracilor ºi bolnavilor din lumea întreagã. Motoul ordinului este „Tuitio Fidei et Obsequium Pauperum”, adicã apãrarea credinþei ºi slujirea sãracilor. Într-o vreme, acest ordin avea cele mai avansate forþe de luptã ºi navale, dar acum se limiteazã la asistarea sãracilor ºi a bolnavilor. Ordinul numãrã acum 12.500 de membri ºi 80.000 de voluntari permanenþi, asistaþi de 13.000 de medici ºi cadre medicale (catholica.ro)

Noul Mare Maestru al Ordinului de Malta

La data de 11 martie 2008, Fratele Matthew Festing a fost ales cel de-al 79-lea Prinþ ºi Mare Maestru al Ordinului de Malta. S-a nãscut la Northumberand (Marea Britanie) în 1949. A studiat la Ampleforth ºi la St. John’s College, unde s-a specializat în istorie. Este descendent al Fericitului Adrian Fortescue, cavaler de Malta, martirizat în 1539. A intrat în Ordinul de Fra’ Matthew Festing Malta în 1977 ºi a depus voturile pe viaþã în 1991. Timp de 15 ani a fost Mare Prior al Angliei.

Actualitate

Isuse, mã încred în tine!

Duminica Milostivirii Divine

Curs de formare permanentã pentru preoþi

În perioada 11-14 martie s-a desfãºurat la Sinaia un curs de formare pentru preoþi. Au participat 23 de preoþi împreunã cu Preasfinþitul Cornel Damian, responsabil cu formarea permanentã a preoþilor. Întâlnirea a fost centratã pe tema speranþei, având ca material de bazã enciclica Spe salvi a papei Benedict al XVI-lea.

Au þinut conferinþe PS. Cornel Damian, pr. Iosif Imbriºcã, pr. Fabian Mãriuþ, pr. Victor Dumitrescu, pr. Gabriel Popa, pr. Antãluþe Marius, pr. Ovidiu Giurgi. Conþinutul conferinþelor se aflã pe site-ul arhiepiscopiei www.arcb.ro

Misiuni Populare la Slatina

Duminicã, 2 martie 2008, comunitatea catolicã din Slatina a trãit douã momente importante: vizita pastoralã a Preasfinþitului Cornel Damian, episcop auxiliar de Bucureºti, ºi începutul Misiunii Populare, prin încredinþarea crucilor misionarilor care vor desfãºura întreaga acþiune de evanghelizare în cadrul parohiei. Evenimentul a fost pregãtit cu ajutorul Misionarilor Oblaþi ai Mariei Imaculate. Cu ajutorul tinerilor ºi al surorilor Sfintei Fecioare Maria de la Lourdes, programul a fost fãcut cunoscut ºi acelor membri ai comunitãþii care, din diferite motive, nu au fost prezenþi la Liturghie.

Dupã binecuvântarea finalã, copiii de la grãdiniþa Sfânta Bernadeta au prezentat o micã scenetã, cu ocazia împlinirii a 150 de ani de la Apariþiile Sfintei Fecioare Maria la Lourdes. Sfânta Liturghie a fost urmatã de o întâlnire a Episcopului cu familiile, ocazie cu care a atras atenþia pãrinþilor cã trebuie sã aibã grijã de copiii lor ºi sã le prezinte învãþãtura creºtinã referitoare la cãsãtorie.

Pentru noi, credincioºii parohiei, aceastã zi a devenit o nouã filã din istoria comunitãþii, care va fi un nou pas alãturi de Cristos pe drumul credinþei.

LUCIA FAZAKAS

Sãrbãtorirea Milostivirii Divine se celebreazã în prima duminicã dupã Paºti. Mesajul Milostivirii Divine „…vine în întâmpinarea tuturor nevoilor oamenilor” (Ioan Paul al II-lea) ºi are formele de devoþiune indicate de Isus sorei Faustina: „Toate sufletele care vor adora milostivirea mea ºi îi vor rãspândi cultul, îndemnând ºi alte suflete la credinþa în milostivirea mea, nu vor avea teamã în ceasul morþii... Sufletul care va venera aceastã icoanã ºi va recita rozariul Milostivirii Divine, nu va pieri; deja pe acest pãmânt îi promit victorie asupra duºmanilor ºi va fi ocrotit de slava mea în ceasul morþii”.

Ca pregãtire pentru Sãrbãtoarea Milostivirii lui Dumnezeu, la Catedrala Sfântul Iosif din Bucureºti vor avea loc douã zile de misiuni, þinute de pãrintele Tadeusz Rostworowski SJ.

Programul va fi urmãtorul: Sâmbãtã, 29. 03. 2008 Sf. Liturghie de la ora 9.00 - MISIUNE Sf. Liturghie de la ora 17.00 - MISIUNE Sf. Liturghie de la ora 18.30 - MISIUNE La ora 10.00 va avea loc în Catedra Sfântul Iosif cateheza specialã despre Divina Milostivire pentru copiii din parohiile din Bucureºti.

La ora 14.00, tot în Catedralã, va avea loc cateheza specialã despre Divina Milostivire pentru tinerii din parohiile din Bucureºti.

Duminica, 30. 03. 2008 Sf. Liturghie de la ora 9.00 – MISIUNE Sf. Liturghie de la ora 10.30 - MISIUNE Sf. Liturghie de la ora 12.15 – MISIUNE Sf. Liturghie de la ora 15.00 - ÎNCHEIEREA MISIUNII La ora 15.00, Ora Milostivirii Divine, se va recita ROZARIUL DIVINEI MILOSTIVIRII, precedat de exprimarea intenþiilor de rugãciune. Va urma Sfânta Liturghie specialã, dedicatã acestui eveniment, la care dorim sã participe cât mai multe persoane.

ÎN TOA TÃ ACEASTÃ PERIOADÃ TOATÃ VOR FI PREZENTE ÎN CA TEDRALÃ CATEDRALÃ RELICVELE SFINTEI FFAUSTINA AUSTINA

7

8

Biserica în lume

A 20-a aniversare a Scrisorii apostolice Mulieris dignitatem

Pentru a marca a 20-a aniversare a Scrisorii apostolice Mulieris dignitatem a Papei Ioan Paul al II-lea, în Vatican a fost organizatã o conferinþã internaþionalã cu tema: Femeia ºi bãrbatul, ‘humanum‘ în totalitatea lui. Cu aceastã ocazie, Cardinalul Stanislaw Rylko, preºedintele Consiliului Pontifical pentru Laici, a afirmat cã Scrisoarea Papei Ioan Paul al II-lea este în continuare relevantã deoarece ne confruntãm cu „rapida ºi profunda transformare a modelelor identitãþii feminine ºi masculine ºi a relaþiei dintre sexe”. Cardinalul a arãtat cã aceasta este o consecinþã a “noilor paradigme culturale” ºi, între acestea, existã douã tendinþe dominante de feminism radical: aceea care doreºte sã apere feminitatea, “fãcând din femeie adversarul bãrbatului” ºi “ideologia sexelor”, care doreºte sã elimine diferenþele sexuale, înþelegându-le “exclusiv ca rezultat al condiþionãrilor socioculturale”.

Prelatul a afirmat cã de aici derivã un concept “extrem de confuz” privind identitatea masculinã ºi femininã, care reflectã o modernitate fãrã puncte de referinþã, ce substituie adevãrul cu o pluralitate de opinii, iar aceastã tendinþã “în mod special ameninþã ºi pune sub semnul întrebãrii” figura mamei ºi pe cea a tatãlui ºi, astfel, instituþia cãsãtoriei heterosexuale ºi familiile cu doi pãrinþi”. Reamintind învãþãtura Papei Ioan Paul al II-lea, Cardinalul Rylko a readus în luminã adevãrul cã “Feminitatea ºi masculinitatea sunt complementare, nu doar din punct de vedere fizic ºi psihologic, ci ºi ontologic... Datoritã dualitãþii masculine ºi feminine se realizeazã pe deplin ‘umanul‘”.

Ziua Mondialã de Rugãciune pentru V ocaþii Vocaþii

Vocaþiile în slujirea Bisericii în misiune va fi tema Zilei Mondiale de Rugãciune pentru Vocaþii, care va fi celebratã pe 13 aprilie. În Mesajul sãu pentru aceastã ocazie, Sfântul Pãrinte subliniazã faptul cã Biserica este misionarã, în ansamblul ei ºi în fiecare mãdular, dar cã dimensiunea misionarã este legatã în mod special ºi profund de vocaþia preoþeascã. Suveranul Pontif le mulþumeºte misionarilor care îl vestesc pe Cristos ºi administreazã Sfintele Taine cu preþul vieþii, înfruntând pericole ºi persecuþii, pe urmele Învãþãtorului lor. „Este vorba de mãrturii impresionante care pot inspira atâþia tineri sã-l urmeze, la rândul lor, pe Cristos ºi sã-ºi dãruiascã viaþa în slujirea celorlalþi, aflând chiar în acest fel viaþa adevãratã”.

Apoi Pontiful aminteºte apostolatul preoþilor fidei donum, care îºi împlinesc misiunea în alte dieceze, ºi pe al cãlugãrilor ºi cãlugãriþelor, de viaþã activã ºi contemplativã, care joacã un rol foarte important în evanghelizarea lumii. „Numai într-un pãmânt bine cultivat spiritual înfloresc vocaþii la preoþia ministerialã ºi la viaþa consacratã”, mai scrie Papa, fãcând în felul acesta o invitaþie tuturor comunitãþilor creºtine sã nu înceteze niciodatã educaþia constantã, la credinþã, a tinerilor ºi a adulþilor, pãstrând viu în rândul credincioºilor simþul de rãspundere misionarã ºi de participare solidarã cu popoarele pãmântului. Astfel, Biserica va putea sã-ºi desfãºoare misiunea încredinþatã de Cristos ºi sã nu lipseascã evanghelizatorii de care lumea are nevoie.

Patriarhul Bartolomeu I invitat la Sinodul Episcopilor

Papa Benedict al XVI-lea l-a invitat pe Patriarhul Bartolomeu I al Constantinopolului sã participe la reuniunea din octombrie a Sinodului Episcopilor, care va discuta tema: Cuvântul lui Dumnezeu în viaþa ºi misiunea Bisericii. De asemenea, invitaþia a fost adresatã ºi pentru ceremoniile de celebrare, la 29 iunie, a Sfinþilor Petru ºi Paul, zi în care în Biserica Catolicã va începe Anul Sfântului Paul. În fiecare an, Patriarhia de Constantinopol trimite o delegaþie la Roma pentru aceastã sãrbãtoare, dupã cum ºi Sfântul Scaun trimite o delegaþie la Constantinopol, pentru sãrbãtoarea sfântului Andrei.

Dacã liderul ortodox acceptã invitaþia Papei, va fi o întoarcere a vizitei pe care Suveranul Pontif a fãcut-o, la Constantinopol, în noiembrie 2006. Invitaþia accentueazã încã o datã relaþiile calde ce existã între cei doi prelaþi ºi între Roma ºi Constantinopol.

Dialogul iudaico-catolic în Europa de Est

În perioada 9-12 noiembrie a. c. se va desfãºura la Budapesta un Congres internaþional al cãrui scop va fi examinarea situaþiei actuale ºi insuflarea unui elan nou dialogului dintre catolici ºi evrei, în Europa de Est. Întâlnirea, organizatã de Comisia Sfântului Scaun pentru raporturile religioase cu Iudaismul ºi de Comitetul Iudaic Internaþional pentru Consultanþã Interreligioasã (International Jewish Committee on Interreligious Consultations), va avea ca temã Societatea civilã ºi religioasã, perspective catolice ºi ebraice. Despre relaþiile dintre Biserica Catolicã ºi lumea ebraicã, Norbert Hofmann, Secretarul Comisiei Sfântului Scaun pentru raporturile religioase cu Iudaismul, a declarat: „Sfântul Scaun a deschis dialogul cu lumea ebraicã dupã Conciliul Vatican II, adicã începând cu 1965. În 1970, evreii au înfiinþat International Jewish Committee on Interreligious Consultations, o organizaþie care cuprinde aproape toate agenþiile mai importante ale evreilor implicaþi în dialogul interreligios.

Pânã acum, între 1970 ºi 2007, am organizat 19 întâlniri la nivel internaþional. Întâlnirea de la Budapesta va fi a XX-a ediþie”.

Biserica în lume

Euharistia, darul lui Dumnezeu pentru viaþa lumii

Între 15 ºi 22 iunie se va desfãºura, în Quebec, cel de-al 49-lea Congres Euharistic Internaþional cu tema Euharistia, darul lui Dumnezeu pentru viaþa lumii. Biserica din Quebec este entuziasmatã de acest eveniment, chiar dacã Papa Benedict al XVI-lea nu va putea participa. În luna iulie, la Sydney, va avea loc Ziua Mondialã a Tineretului care îl va duce pe Pontif în Oceania pentru câteva zile.

De aceea „Papa a trebuit sã aleagã între Sydney ºi Quebec, dat fiind cã nu poate sã facã douã cãlãtorii atât de lungi”, a declarat Cardinalul Marc Ouellet de Quebec.

Cardinalul Ouellet aflat la Roma pentru a prezenta la Universitatea Pontificalã Lateran cartea intitulatã Mister ºi Sacrament al iubirii: teologia cãsãtoriei ºi familiei pentru noua evanghelizare a declarat cã în special tinerii sunt foarte interesaþi de Congresele Internaþionale. O tânãrã cãlugãriþã ce l-a însoþit pe Cardinal, a declarat: “Sunt foarte mulþumitã de Congresul Euharistic ºi de faptul cã un eveniment atât de important are loc în þara mea, dat fiind cã oferã ocazia redescoperii acestui sacrament ºi va da un impuls nou trãirii frumuseþii Euharistiei”.

Suveranul Pontif le-a cerut catolicilor din lumea întreagã sã susþinã, prin rugãciune sau prin prezenþã, întâlnirea euharisticã din Quebec.

A VI-a Întâlnire Mondialã a Familiilor

În perioada 13-18 ianuarie, 2009, se va desfãºura la Ciudad de Mexico, A VI-a Întâlnire Mondialã a Familiilor. Motoul - Familia, formatoare de valori umane ºi creºtine - exprimã dorinþa Bisericii Catolice ca familia sã mediteze asupra ei ºi asupra situaþiei în care trãieºte ºi sã aibã loc o reevaluare creºtinã a cãsãtoriei. Întâlnirea va consta într-un congres teologico-pastoral, un festival al mãrturiilor ºi o Liturghie pentru a celebra binele pe care familia creºtinã îl reprezintã pentru societate.

Logo-ul evenimentului reprezintã o familie din siluete. “Din familie se naºte iubirea, simbolizatã de trei inimi ºi guvernatã de credinþã, reprezentatã de crucea din partea de sus. Crucea reprezintã prezenþa lui Dumnezeu care susþine unitatea familiei.

Cristos dã forþã, luminã ºi viaþã. Cele trei inimi unesc sau reprezintã familia unitã de iubire. Atitudinea membrilor familiei este una de încredere ºi bucurie în Domnul”. Întâlnirea Mondialã a Familiilor se desfãºoarã o datã la trei ani ºi se doreºte a fi un moment de întâlnire a familiilor ca Biserici domestice ºi sanctuare ale vieþii, moment de rugãciune, de dialog ºi de aprofundare a unor teme de actualitate, moment de cunoaºtere ºi de mãrturie despre rolul familiei creºtine în perspectiva noii evanghelizãri. Prima întâlnire a avut loc la Roma, în 1994; a doua s-a desfãºurat la Rio de Janeiro, în 1997, a treia din nou la Roma, în anul 2000, când a coincis cu Jubileul Familiilor; a patra la Manilla, în 2003, iar ultima, la Valencia, în 2006.

Focolarinii sunt în doliu Pe 14 martie, la vârsta de 88 de ani, Chiara Lubich, Fondatoare ºi Preºedintã a Miºcãrii Focolarelor, ºi-a încheiat cãlãtoria pe acest pãmânt.

Externatã, la cerere, din Spitalul Gemelli, din Roma, Chiara a fost înconjuratã, în ultimele ore ale vieþii, de sute de persoane. Rude, colaboratori, fii spirituali sau simpatizanþi, într-o neîntreruptã ºi spontanã procesiune, s-au îndreptat cãtre locuinþa Chiarei pentru un ultim salut, oprindu-se apoi în apropierea casei, în rugãciune.

Un maestru, un punct de referinþã, o sfântã – aºa cum era consideratã de toþi cei care au cunoscut-o - Chiara Lubich a fost o figurã reprezentativã a dialogului interreligios ºi intercultural. În 1981 a devenit prima femeie creºtinã care a prezentat propria mãrturie într-un templu, la Tokyo, în faþa a zece mii de budiºti; apoi, în 1997, în Tailanda, a trãit aceeaºi experienþã. Câteva luni mai târziu, Chiara dãdea mãrturie despre iubire în faþa a trei mii de musulmani afro-americani, în Moscheea Malcolm X din Harlem, New York În Argentina a fost primitã ºi ascultatã de comunitatea ebraicã din Buenos Aires. În 2001, prin vizita în India, a deschis o paginã nouã a dialogului cu lumea hindusã .

Chiara Lubich a avut intuiþia sã fondeze una dintre Miºcãrile cele mai inovatoare ale Bisericii, care astãzi este prezentã în 87 de þãri. Miºcare Focolarelor are 140 de mii de membri activi ºi peste 2 milioane de simpatizanþi. Unitate, pace, dialog intercultural ºi interreligios – sunt cei trei piloni care au animat fiecare iniþiativã a Miºcãrii Focolarelor.

Revoluþia pacificã a Evangheliei pe care a iniþiat-o Chiara a trezit ºi interesul persoanelor fãrã o credinþã religioasã. Dialogul sãu cu lumea laicã s-a bazat pe marile valori umane, ca solidaritatea, dreptatea, fraternitatea, pacea ºi unitatea între oameni ºi între popoare.

Nu trebuie sã trãim astfel ca în ultimele ceasuri ale vieþii noastre sã trebuiascã sã regretãm cã am iubit prea puþin. Aceste cuvinte îi aparþin Chiarei dar, cu siguranþã, nu pot fi aplicate vieþii ei.

Adaptare dupã zenit.org, catholica.ro

Pagini realizate de CRISTINA ªOICAN

9

10

Anul pastoral

Pr ARCIZIU Pr.. ªERBAN TTARCIZIU

Sfânta Scripturã ºi Familia Duminica Pãtimirii Domnului - Floriile (A)

Când s-au apropiat de Ierusalim ºi au ajuns la Betfaghe, lângã Muntele Mãslinilor… ucenicii au adus mãgãriþa ºi mânzul, ºi-au pus pe ei veºmintele, iar Isus s-a aºezat deasupra. Cei mai mulþi din mulþime ºi-au aºternut veºmintele pe drum, iar alþii tãiau ramuri din copaci ºi le aºterneau pe cale. Iar mulþimile… strigau: „Osana, Fiul lui David! Binecuvântat cel care vine în numele Domnului. Osana în înaltul cerului!” ªi când a intrat El în Ierusalim, întreaga cetate a început sã freamãte, spunând: „Cine este acesta?” Iar mulþimile ziceau: „Acesta este profetul Isus, din Nazaretul Galileii” (Mt 21,1-11).

Episodul Intrãrii în Ierusalim a lui Isus marcheazã un moment de rãscruce în activitatea Mântuitorului. Isus venea în Cetatea Sfântã ca sã anunþe cãile pãcii (Lc 19,41), sã invite la reformã religioasã ºi moralã (Mt 21,12-13) ºi sã-ºi reveleze identitatea de Fiu al lui David, de Mesia (Mt 21,15), de Fiu al lui Dumnezeu (Mt 27,54).

Acest proiect este precedat de un gest pe care Isus Cristos îl înfãptuieºte: urcat pe un mãgãruº, El intrã în Ierusalim în aclamaþiile mulþimii care îl însoþea, Osana, Fiul lui David...! Acestã scenã ºi mai ales aclamaþia mulþimii ne aminteºte de episodul consacrãrii regale a lui Solomon (fiul lui David) care, dupã ce a fost desemnat de profetul Natan ca succesor, dupã consacrarea în templul din Ghihon, s-a îndreptat, în aclamaþiile mulþimii, cãtre Ierusalim unde urma sã fie întronat (1Re 1,1s). Apropierea acestor douã pasaje ar sugera faptul cã, prin gestul sãu, Isus, dupã ce a fost desemnat drept Mesia de cãtre un profet (Ioan Botezãtorul), dupã ce a fost consacrat rege (la Botez), acum intrã în Ierusalim pentru a se întrona. Întronarea nu va fi însã una politicã, de vreme ce Mântuitorul nu s-a îndreptat cãtre palatul regal, ci cãtre Templu. Arestare Lui ulterioarã, condamnarea ºi uciderea Lui în ajunul Paºtelui, nu vor împiedica instituirea Sa mesianicã. Creºtinii au vãzut în mãreaþa Înviere din morþi ºi în glorioasa Înãlþare la cer a lui Isus etapele finale ale devenirii sale mesianice: „Mi s-a dat toatã puterea în cer ºi pe pãmânt...” (Mt 28,19). Dupã ce le vorbi, Domnul Isus fu luat la cer ºi se aºezã la dreapta lui Dumnezeu (Mc 16,18).

Cristos Isus, deºi din fire Dumnezeu, nu a socotit ca pe o pradã egalitatea sa cu Dumnezeu, ci s-a nimicit pe sine luând fire de rob, fãcându-se asemenea oamenilor; … s-a umilit pe sine fãcându-se ascultãtor pânã la moarte ºi încã moartea pe cruce.

De aceea ºi Dumnezeu l-a înãlþat ºi i-a dãruit Numele care este mai presus de orice nume, ca în numele lui Isus sã se plece tot genunchiul: al celor din cer, al celor de pe pãmânt ºi al celor dedesubt, ºi toatã limba sã dea mãrturie cã Isus Cristos este Domn – spre slava lui Dumnezeu Tatãl (Fil 2, 6-11).

Duminica Floriilor mai este numitã ºi Duminica Pãtimirii Domnului deoarece în aceastã zi, pe lângã evenimentul intrãrii în Ierusalim a lui Isus, Biserica propune spre meditare ºi pasajul evanghelic care relateazã pãtimirile Mântuitorului, începând cu arestarea Sa ºi pânã la moartea ºi punerea Sa în mormânt. Lectura acestui pasaj evanghelic nu poate sã nu-i impresioneze pe cei care îl ascultã, deoarece Isus, oricât de umilit ºi de batjocrit este de cei care îi doresc pieirea, rãmâne demn ºi totodatã consecvent crezului ºi misiunii sale mesianice.

Pentru noi cei de astãzi, textul din epistola cãtre Filipeni (2,6-11) ne oferã acea situare a evenimentelor pãtimirii în contextul mai larg al misiunii ºi al înfãptuirilor ei: De aceea ºi Dumnezeu l-a înãlþat ºi i-a dat Numele care este mai presus de orice nume, ca în numele lui Isus sã se plece tot genunchiul... euharistic. Aceastã jertfire euharisticã are forþa mântuitoare care îi Joia Mare salveazã pe toþi cei care se împãrtãºesc din ea. Cãtre înþelegerea Domnul i-a spus lui Moise ºi lui Aron în pãmântul Egiptului: „În aceastei semnificaþii i-a condus pe creºtini ºi episodul jertfirii mielului ziua a zecea a lunii acesteia, luaþi-vã un miel de fiecare familie…” pascal din Ex 12. Jertfirea mielului avea sã-i salveze pe evreii Mielul sã vã fie fãrã meteahnã, de parte bãrbãteascã, de un an… persecutaþi în Egipt, întrucât sângele lui, uns pe uºorii uºilor unde se Sã-l pãstraþi pânã în ziua a paisprezecea a lunii acesteia ºi atunci aflau ei, avea sã-i cruþe de lovitura Rãzbunãtorului divin, iar carnea toatã adunarea obºtii lui Israel sã-l înjunghie spre searã. Sã ia din lui avea sã-i hrãneascã la începutul acelei cãlãtorii, plinã de peripeþii, sângele lui ºi sã ungã uºorii uºilor… ªi sã mãnânce în noaptea cãtre libertate, cãtre pãmântul fãgãduinþei. aceea carnea lui friptã la foc; cu azimã ºi cu ierburi amare s-o mãnânce… ºi sã-l mâncaþi în grabã, cãci este Paºtele (adicã Înainte de sãrbãtoarea Paºtelui, ºtiind Isus cã a venit ceasul sãu trecerea) Domnului… ªi ziua aceea sã fie pentru voi spre aducere ca sã treacã din aceastã lume la Tatãl sãu, iubindu-i pe ai sãi care aminte… (Ex 12,1-8.11-14) . erau în lume, i-a iubit pânã la sfârºit. ªi, Liturgia din Joia Mare în celebrarea de searã se concentreazã în timpul unei cine… ºtiind cã toate asupra ultimei Cine luatã de Isus împreunã cu ucenicii sãi, înainte le-a dat Tatãl în mâinile sale… s-a sculat de a fi arestat ºi dat la moarte. Unul din gesturile surprinzãtoare din de la cinã, ºi-a pus veºmintele deoparte timpul acestei Cine a fost acela de a fi oferit pâinea frântã ºi, mai ºi, luând un ºtergar, s-a încins cu el… apoi, cupa cu vin ucenicilor învãþându-i sã vadã în ele Trupul sãu ce Apoi a turnat apã într-un lighean ºi a se jertfeºte ºi Sângele sãu care se varsã pentru ei (noi). Semnificaþia început sã spele picioarele ucenicilor ºi acestui gest ucenicii aveau sã o priceapã mai târziu, dupã ce vor sã le ºteargã cu ºtergarul cu care era vedea Trupul Mântuitorului frângându-se în suferinþã ºi Sângele sãu încins… Dupã ce le-a spãlat picioarele vãrsându-se pe cruce, dar mai ales aveau sã o priceapã atunci ºi ºi-a luat veºmintele ºi s-a aºezat când ei se vor aduna ca sã repete, la porunca lui Isus, gestul

Anul pastoral

iarãºi, a zis: „Înþelegeþi ce v-am fãcut Eu? Voi mã numiþi Învãþãtor ºi Domn ºi bine ziceþi, cãci sunt. Aºadar, dacã v-am spãlat Eu picioarele… ºi voi trebuie sã vã spãlaþi unul altuia picioarele… (In 13,1-15).

Un alt gest surprinzãtor al lui Isus, consumat în cadrul aceleiaºi Cine, a fost acela de a fi spãlat picioarele ucenicilor sãi. Gestul este surprinzãtor, dacã ne gândim cã spãlatul picioarelor era datoria ultimului dintre sclavii unei case. Or, Isus, Învãþãtorul ºi Domnul, se apleacã sã facã un gest cu valoare testamentarã: Dacã v-am spãlat Eu picioarele... ºi voi trebuie sã vã splaþi unul altuia picioarele. Prin acest gest Isus instituie un criteriu care sã stabileascã orice ierarhie în Bisericã: cel mai mare dintre voi sã fie sluga tuturor.

Aceastã slujire se tranformã repede în ipocrizie dacã este lipsitã de dimensiunea pascalã a dãruirii de sine a lui Isus Cristos. În fond, toatã viaþa ºi lucrarea Sa au fost o permanentã dãruire de sine în slujba celor mulþi, dãruire care îl trecea prin moarte cãtre Înviere. Acest aspect este amintit de gesturile sãvârºite de Isus: sculându-se de la masã ºi-a lepãdat veºmintele... pentru ca dupã spãlarea picioarelor ucenicilor sã-ºi ia din nou veºmintele . Aceste verbe sunt exact aceleaºi prin care evangheliºtii vor spune cã Isus ºi-a lepãdat viaþa (prin dãruire), pentru ca mai apoi sã o ia din nou (prin înviere). Nici o slujire a celui mai mare dintre voi nu dã rod de înviere dacã acesta nu se consumã pe sine pentru ceilalþi.

Vinerea Mare

Iatã, Slujitorul meu va propãºi; el va creºte ºi se va înãlþa ºi va ajunge pe culmile mãririi… A fost voia Domnului sã-l zdrobeascã prin suferinþã; dar dacã îºi va da viaþa ca jertfã pentru pãcat, îºi va vedea urmaºii, va trãi zile îndelungate ºi vrerea Domnului va propãºi în mâinile lui. În urma trudei sufletului sãu, va vedea lumina ºi se va îndestula. Întru ºtiinþa sa, cel drept, Slujitorul meu, îi va îndreptãþi pe mulþi ºi fãrãdelegile lor le va lua asupra sa… (Is 52,13-53,12). În Vinera Mare, în centrul celebrãrilor liturgice se aflã evocarea pãtimirii Domnului. Pãtimirea ºi Moartea Mântuitorului, oricât de impresionate ar fi, n-ar avea decât o valoare emoþionalã dacã nu le-am descoperi semnificaþia profundã. Aceastã semnificaþie ne este oferitã, în mare mãsurã, de cântul al patrulea al Servitorului suferind, cânt propus, în aceastã zi sfântã, spre meditare. Moartea este absurdã ºi complet ilogicã dacã echivaleazã cu sinuciderea. Isus, ca ºi Servitorul suferind, se oferã de bunã voie morþii pentru a-i îndreptãþi pe mulþi, pentru a lua asupra sa fãrãdelegile lor. În felul acesta, jertfa de sine devine gest de iubire, iar moartea sa devine preþ de rãscumpãrare. Rãmâne ca cei mulþi sã înþeleagã cã fãrãdelegile lor au cerut un atât de mare preþ, cã fiecare fãrãdelege produce „moarte”.

El, în zilele vieþii sale pãmânteºti, a înãlþat, cu strigãt mare ºi cu lacrimi, rugãciuni ºi cereri cãtre Acela care îl putea scãpa din moarte ºi a fost ascultat pentru evlavia sa. ªi, deºi era Fiu, a învãþat ascultarea din cele ce a pãtimit ºi, fiind dus la desãvârºire, a devenit, pentru toþi cei care ascultã de El, izvor de mântuire veºnicã (Ev 4,14-16; 5,7-9).

Lectura pasajului evanghelic care relateazã pãtimirea lui Isus ne aºazã, în modul cel mai realist, în faþa Jertfei înseºi a lui Isus. Nimeni nu poate asculta aceastã relatare fãrã sã se întrebe cine a putut face o atât de mare ºi o atât de dureroasã crimã, dar mai ales cine este vinovat de ea. Foarte curând, de-a lungul lecturii, cel care ascultã acest text se vede prins în el. Vede cã, prin viaþa sa, se identificã fie cu cãrturarii ºi arhiereii, fie cu Iuda, fie cu Pilat... Fragmentul din Epistola cãtre Evrei ne oferã acea lecturã post-pascalã a itinerarului lui Isus, de la pãtimire pânã la înviere. ªi acest text evocã, odatã în plus, nu atât aspectul emoþional al jertfei lui Isus, cât mai ales deznodãmântul ei fericit ºi valoarea pentru noi cei mulþi: El... a devenit izvor de mântuire veºnicã.

Noaptea Învierii

Dupã ziua sâmbetei, când se lumina de ziua întâi a sãptãmânii, au venit Maria Magdalena ºi cealaltã Marie sã priveascã mormântul. ªi iatã, s-a fãcut cutremur mare, fiindcã îngerul Domnului, coborând din cer, a venit ºi a rostogolit piatra ºi s-a aºezat deasupra ei... Iar îngerul a spus femeilor: „Nu vã temeþi! ªtiu cã îl cãutaþi pe Isus cel rãstignit. Nu este aici, cãci a înviat precum a zis; veniþi ºi vedeþi locul unde zãcea. Mergeþi degrabã ºi spuneþi ucenicilor lui cã a înviat din morþi... (Mt 28,1-10).

Celebrarea nopþii pascale are acea forþã de fascinaþie deoarece, dacã debuteazã în întuneric, treptat totul se îndreaptã spre luminã (cea a focului sfinþit ºi a lumânãrii pascale aprinse). Într-adevãr, acelaºi lucru se întâmplã ºi în sufletele celor prezenþi care, încã mâhniþi de moartea lui Isus, sunt conduºi, de-a lungul lecturilor ce evocã faptele minunate ºi salvatoare ale Domnului, mai întâi cãtre speranþa într-un deznodãmânt fericit ºi, mai apoi, cãtre contemplarea Celui înviat. Cine se lasã prins în celebrarea pascalã nu poate sã nu întrezãreascã o logicã nouã a vieþii, logicã ce sã-l „zguduie” ca acel cutremur pe care l-au resimþit femeile venite la mormânt, nu poate sã nu vadã rostogolindu-se acea „piatrã” care, înlãturatã, îl elibereazã de prejudecãþile sau de aspiraþiile meschine de mai înainte, nu poate sã nu vadã chipul plin de strãlucire al lui Cristos înviat în viaþa nouã în care El îl introduce odatã cu victoria Sa.

Toþi câþi ne-am botezat în Cristos Isus, întru moartea lui ne-am botezat. Am fost înmormântaþi împreunã cu Cristos, prin botez, în moarte, pentru ca, aºa cum a fost înviat Cristos din morþi prin mãrirea Tatãlui, tot astfel sã umblãm ºi noi întru înnoirea vieþii. Cãci, dacã am fost uniþi cu El printr-o moarte asemãnãtoare cu a lui, vom avea parte ºi de învierea lui, bine ºtiind cã omul nostru cel vechi a fost rãstignit împreunã cu El, ca sã se nimiceascã trupul pãcatului, pentru ca noi sã nu mai fim robi pãcatului... (Rm 6,3-11).

Botezul, care în aceastã noapte sfântã este celebrat sau reevocat, are, dupã spusele sfântului Paul, acea forþã care efectiv îl trece pe catehumen de la viaþa omului vechi la viaþa omului nou.

Aceastã trecere este posibilã atunci când eforturile noastre de înnoire sunt „cufundate” în moartea lui Cristos. Astfel, aºa cum a fost înviat Cristos din morþi prin mãrirea Tatãlui, tot astfel sã umblãm ºi noi întru înnoirea vieþii. Învierea glorioasã a lui Isus Cristos nu este o realitate exterioarã vieþii noastre. Ea ne pãtrunde ºi transfigureazã fiecare cuvânt, fiecare gest, fiecare atitudine atunci când acceptãm sã nu mai fim robi ai pãcatului.

11

12

Anul pastoral

Sfânta Scripturã ºi Familia

Pr Pr.. FABIAN MÃRIUÞ

Reformarea cuvintelor

În episoadele dedicate „reformãrii cuvintelor”, ne-am propus sã redescoperim adevãrul, binele ºi frumuseþea ce se aflã în termeni ca iubire/dragoste, speranþã, familie. În primul episod s-a arãtat confuzia din jurul cuvântului iubire.

Ea merge de la vulgar la sublim, de la veneric la divin. Vulgarul ºi venericul descriu maximul de decãdere a iubirii. Autenticitatea, în schimb, se aflã în sublimul dãruirii de sine.

Al doilea episod a pus în valoare iubirea de sine în opoziþie cu egoismul. S-a subliniat cã graniþa dintre cele douã forme de iubire e foarte subtilã. Iubirea de sine înseamnã grijã faþã de propria sãnãtate ºi viaþã. E vorba de o grijã liberã de egoism. Pe trunchiul sãu se altoieºte iubirea faþã de aproapele care, pentru Isus, este poruncã: „Iubeºte-l pe aproapele ca pe tine însuþi!”. Dacã iubirea de sine este înclinaþia omului spre viaþã, iubirea de aproapele este înclinaþia omului spre viaþa în comun, în societate. Se trece de la întâlnirea cu sine, cu propriul eu, la întâlnirea cu altul, distinct, irepetabil, care interpeleazã libertatea mea, o pune în crizã. O face sã sporeascã sau sã scadã.

Nu putem vorbi despre iubirea de aproapele fãrã a þine cont de lucrarea tainicã a Duhului Sfânt.

O falsã iubire

Scriu aceste rânduri pornid de la o constatare. Iubirea se confundã tot mai mult cu toleranþa.

Lipsa iubirii paralizeazã mintea ºi voinþa omului. Împotriva acestei paralizii a predicat slujitorul lui Dumnezeu, Papa Ioan Paul al IIlea, de la a cãrui întoarcere în casa Tatãlui se împlinesc zilele acestea trei ani. Cuvintele lui Cristos „nu vã fie teamã”, pronunþate cu atâta forþã de vrednicul slujitor, mai rãsunã ºi astãzi. Ca un ecou perpetuu.

Omul plin de fricã nu face altceva decât sã viseze cu ochii deschiºi. Fricos, însã, e omul distrat. Neatent. Insensibil. Absent.

Societatea în care trãim tinde sã devinã un program de divertisment.

Tinde sã devinã banalã. Tolerantã, dar nu iubitoare. Omul are nevoie de iubire ºi de iertare, nu de toleranþã. Cea din urmã jigneºte. Ea provine din plictis ºi falsã mulþumire de sine. Lasã omenirea în lumea viselor, captivã propriei mizerii egoiste, departe de realitate.

Iubirea introduce omul în lumea realã. Aºa se înþelege lupta pentru apãrarea prieteniei, a cãsãtoriei, a familiei, a naþiunii, ºi, în acelaºi timp, durele avertismente ale Bisericii împotriva Statelor care s-au pus în slujba toleranþei.

Toleranþa este o falsã iubire. Nu asumã nimic din destinul altuia, nu-i dã nimic. Lasã doar un spaþiu aparent. E doar un pretins spaþiu

vital. Tolerantul nu poate fi aproapele. Tolerantul doar trece pe lângã.

Ca o cometã prin sistemul solar. În aparenþã irenicã, toleranþa e o bombã cu ceas. Explodeazã când nimeni nu se aºteaptã. Este suficientã doar o deviere întâmplãtoare ca totul sã se prãbuºeascã.

Cât de pãguboase sunt convieþuirile de felul „lasã-mã, sã te las!”. La prima vedere, sunt mai benefice decât luptele continue, de uzurã nervoasã. Dar câtã lipsã de iubire demascã! Câtã energie negativã ascund! Aceste convieþuiri pot fi asemuite cu doi câini înlãnþuiþi, care nu-ºi fac rãu doar pentru cã nu ajung unul la altul. E suficient sã se rupã lanþul unuia.

Iubirea de aproapele

Nu-i uºor sã ne iubim aproapele, sã-l iubim îndelung, sã-l iubim dezinteresat! Nu-i uºor, fãrã o motivaþie puternicã. Maica Tereza de Calcutta spunea cã nu ar fi putut sã facã nimic din ceea ce fãcea („nici mãcar sã miºte un pai” conform unei conoscute expresii populare), fãrã întâlnirea zilnicã cu Isus Euharisticul. Un jurnalist, care a avut ocazia sã o vadã îngrijind plãgile puroinde ale unui bolnav abandonat pe stradã, a exclamat: „n-aº face asta pentru tot aurul din lume”. Replica Maicii Tereza a fost promptã: „nici eu”, dar lãsând sã se înþeleagã cã pentru aur nu, dar pentru Cristos da, desigur.

Sã iubeºti fãrã a aºtepta ceva în schimb este, parcã, în afara realitãþii. Fãrã lucrarea tainicã a Duhului Sfânt, chiar cã-i imposibil. Ce mângâiere cã Isus a þinut sã ne asigure cã „Duhul suflã unde vrea”. Însoþind, la PopeºtiLeordeni, un grup de familii care au copii cu handicap, am înþeles cât de mult suflã Duhul în aceste suflete încercate. Am mai înþeles un lucru decisiv. Cã între pãrintele care iubieºte ºi copilul care este iubit, cel mai câºtigat e chiar cel care dãruieºte iubire. Din aceastã experineþã de viaþã s-a nãscut ºi o asociaþie cu numele „Iubeºtemã aºa cum sunt”. Sugestiv, nu?

Porunca iubirii

Cum s-ar descrie mai bine expresia „s-a prãbuºit cerul peste mine”? Fiorul simþit de pãrinþi în cazul naºterii unui copil cu handicap poate sã fie o astfel de prãbuºire. O putem asemãna unei precipitãri în gol a avionului. O pierdere de cotã care dã loc, aproape instantaneu, gândului sfârºitului ºi al neputinþei. Acolo sus eºti total în mâinile altcuiva. O pierdere de cotã simt ºi pãrinþii acestor copii.

Au nevoie ºi ei, la rândul lor, de alte mâini, de alte inimi ca sã-i þinã ºi sã-i susþinã. Sã fie iubiþi aºa cum sunt, cu noua lor condiþie de viaþã, cu noua lor stare sufleteascã. De la ei învãþãm valoarea necondiþionatã a iubirii. De la copiii lor cu nevoi speciale învãþãm

Anul pastoral simplitatea încredinþãrii, a abandonului.

Nu putem înþelege porunca iubirii în afara dãruirii ºi a primirii.

Cum altfel sã înþelegem „iubiþi-vã unii pe alþii!” în afara schimbului dintre necondiþionat ºi încredinþare, dintre gratuitate ºi primire?

Am ales, de fapt, aceastã situaþie extremã ca sã o aºezãm ca model pentru iubirea între prieteni, logodnici, soþ ºi soþie, pãrinþi ºi copii. Asupra acestor forme de iubire vom reveni în episoadele viitoare.

Prin porunca iubirii, Isus ne aminteºte cã în fiecare existã dorinþa de a iubi ºi de a fi iubit, de a dãrui ºi de a primi.

Cine este aproapele?

În parabola „Bunului samaritean” avem un rãspuns.

Evanghelistul Luca dã un exemplu de mare simplitate: un samaritean ajutã un iudeu. Astfel, unei viziuni restrânse, în care aproapele e doar din cercul familial, etnic, religios, i se opune o învãþãturã centratã pe om. Omul în sine este aproapele, fãrã nici o altã etichetã discriminatorie (bogat sau sãrac, sãnãtos sau bolnav, realizat sau ratat, de aceeaºi religie sau nu, sau chiar - am spune - comunitar sau extracomunitar). Chiar ºi duºmanul este aproapele. Însã, în parabolã, accentul cade nu atât pe cine este aproapele, în sensul nevoii de a fi ajutat, cât pe cum poþi fi aproapele.

Aproapele este, de fapt, cel care se apropie, dobândeºte o proximitate fizicã, realã faþã de cel în nevoie. Este cel care îºi schimbã planurile pentru a veni în ajutor. Aproapele este cel care îºi cedeazã locul celuilalt (bunul samaritan aºeazã persoana rãnitã pe animalul

sãu de povoarã).

Cine poate fi aproapele? Oricine. Oricine face o alegere în acest sens. Iubirea nu se reduce la simpla compasiune, ci este operativã.

Se apleacã. Ridicã. Elibereazã. Îngrijeºte. Dã din ce-i al sãu.

Reînnoieºte. Dã frumuseþe. Viaþã.

va urma

Asociaþia Familiilor Catolice „Vladimir Ghika”

În seara zilei de 3 martie, în sala de catehezã a palatului episcopal, a avut loc o întâlnitre a unui grup de 12 familii, împreunã cu pr. Fabian Mãriuþ, în vederea infiinþãrii Asociaþiei Familiilor Catolice „Vladimir Ghika”. Ca urmare a vizitelor pastorale ale Preasfinþitului Cornel Damian ºi a predicilor pe tema familiei în societate ºi în Bisericã, s-a conturat, din ce în ce mai clar, ideea acestei asociaþii, menitã sã adune familii din diferite parohii ale diecezei. Ca realitate eclezialã, asociaþia va încerca sã rãspundã, în linii mari, la douã problematici: a) provocãrile la care este supusã cãsãtoria ºi familia în lumea de astãzi; b) promovarea unei spiritualitãþi de comuniune, în dorinþa ca parohiile sã devinã o „familie de familii”.

Pregãtirea pentru cãsãtorie ºi formarea soþilor

În perioada 28 februarie – 2 martie, la Sofia, a avut loc a opta reuniune a preºedinþilor conferinþelor episcopale din sud-estul Europei: România, Bulgaria, Turcia, Albania, Ungaria, Bosnia-Herþegovina ºi conferinþa Sfinþii Ciril ºi Metodiu (Serbia, Muntenegru, Macedonia).

Preºedinþii de conferinþe au fost însoþiþi de câte un expert în domeniul cãsãtoriei ºi familiei.

Lucrãrile au fost moderate de Emineþa sa, Cardinalul Vinko Puljic, Arhiepiscop de Sarajevo, ºi de Înaltpreasifinþitul Ioan Robu, Arhiepiscop de Bucureºti. Întâlnirea a avut o temã de mare actualitate: pregãtirea logodnicilor ºi formarea permanentã a soþilor, în special în cãsãtoriile mixte (între un catolic ºi un botezat ne-catolic) ºi cu disparitate de cult (între un catolic ºi un nebotezat). Tematica dezbãtutã în 2008 este o prelungire a celei începute anul trecut, la Oradea: „Cãsãtoriile mixte în Europa”.

Tema familiei este o prioritate a episcopilor din întreaga Europã. O mare parte a catolicilor din Europa de sud-est încheie o cãsãtorie mixtã, fenomen care se rãspândeºte ºi în restul continetului, datoritã imigraþiei. Aceste cãsãtorii devin un „loc aparte” pentru dialogul ecumenic ºi interreligios, dar ºi un loc unde apar probleme specifice, cãrora le trebuie acordatã o mare atenþie.

Pentru cãsãtoriile dintre catolici, ortodocºi, protestanþi existã baza creºtinã comunã, dar lipseºte o viziune teologicã unitarã asupra sacramentalitãþii cãsãtoriei.

Pentru cãsãtoriile între catolici ºi necreºtini, mai ales musulmani, existã riscul pierderii credinþei. De multe ori, partea creºtinã are de suferit de pe urma unei astfel de cãsãtorii, cu riscul cãderii în indiferentism religios, al separãrii, al dependenþei de familia de origine a pãrþii nebotezate, al impunerilor care privesc, cel mai ades, femeia; riscul izolãrii de propriul grup etnic, al pierderii identitãþii, al dezorientãrii în educarea copiilor.

Pregãtirea logodnicilor ºi însoþirea cuplurilor, în optica Preºedinþilor Conferinþelor episcopale, sunt rãspunsul cel mai serios la chestiuni ce privesc astãzi familia ºi cãsãtoriile mixte. Faptul cã, în sud-estul Europei, Biserica trãieºte în diaspora ºi cã, în majoritatea situaþilor, are de-a face cu moºtenirea lãsatã de regimurile comuniste care au voit sã dezrãdãcineze religia explicã de ce pastoraþia familiior este, deocamdatã, „crudã” ºi de ce nu existã, încã, un interes pentru mari structuri ºi proiecte, ci pentru cãutarea unor cãi simple ºi autentice. Þãrile din sud-estul Europei pot deveni, din acest punct de vedere, un laborator deosebit de semnificativ pentru toate Bisericile de pe continent.

Extras din comunicatul final (mai multe amãnunte pe site-ul www .arcb.ro) www.arcb.ro)

13

14 CRISTINA ªOICAN

Caritatea în cuvinte

Congregaþia Surorile de Caritate ale sfântului Apostol Paul a fost fondatã de Geneviève Dupuis, sorã din Congregaþia Surorilor Sfântului Apostol Paul de Chartres, din Franþa. În anul 1847 ea s-a transferat în Anglia, la Banbury, unde a deschis o ºcoalã de noapte, destinatã copiilor sãraci care erau nevoiþi sã lucreze în timpul zilei. Primele luni i-au pus la grea încercare tãria ºi curajul, pentru cã nu vorbea limba englezã. Dar credinþa puternicã ºi încrederea nemãrginitã în Dumnezeu ºi în puterea rugãciunii au susþinut-o ºi au ajutat-o sã-ºi continue misiunea. I s-a cerut sã înfiinþeze o altã Congregaþie, dar sã pãstreze numele ºi patronul spiritual. Astfel, au apãrut în viaþa Bisericii Surorile de Caritate ale sfântului Apostol Paul.

Protectoarea Congregaþiei este Sfânta Fecioarã, Neprihãnit Zãmislitã. Pentru surori, Maria constituie modelul unei vieþi de dãruire totalã lui Cristos, prin slujirea dezinteresatã a semenilor.

Din învãþãtura ºi exemplul sfântului Paul, patronul Congregaþiei, surorile învaþã sã trãiascã din iubire faþã de Cristos, izvorul ºi scopul tuturor activitãþilor lor, sã depãºeascã frontierele de clasã socialã, naþionalitate ºi culturã, ºi sã dea mãrturie pentru numele lui Cristos. În centrul spiritualitãþii lor se aflã Euharistia.

Caritatea în cuvinte, atitudini ºi fapte este carisma principalã a Congregaþiei.

Surorile de Caritate ale sfântului Paul activeazã în Anglia, Scoþia, Irlanda ºi Africa de Sud. Ele sunt prezente ºi în România din anul 1990. Activitatea lor a început la Bucureºti ºi apoi, din 1994, a continuat în oraºul Câmpulung Muscel. În anul 1996, activitatea a fost extinsã în

Surorile de Caritate ale

oraºele Motru ºi Târgoviºte, iar în 1999, în Piteºti. Congregaþia are douã comunitãþi ºi în Moldova: la Oneºti ºi la Tomeºti, lângã Iaºi.

La Câmpulung Muscel ne-a întâmpinat o comunitate deschisã ºi mulþumitã sã poatã împãrtãºi bucuria misiunii împlinite. Despre surorile de aici am aflat cã au fost, întotdeauna, alãturi de bisericã, cã s-au implicat efectiv în viaþa parohiei ºi nu au creat un stat în stat. Au fost întotdeauna în ºi cu parohia ºi ºi-au desfãºurat activitatea pentru binele comunitãþii parohiale. Au ajutat foarte mult, au înviorat viaþa parohiei pe toate planurile. Dacã nu ar fi fost surorile, multe lucruri, poate, nu s-ar fi realizat.

- Cum a început aventura de la Câmpulung?

- Surorile au fãcut cunoºtinþã cu oraºul Câmpulung în 1991, când a început proiectul ªcoala de varã, care a durat 17 ani (1991-2006). Erau cursuri de limbã englezã pentru tinerii din România, susþinute de profesori de la ºcolile din Anglia. Mii de tineri au trecut prin Câmpulung. Dar nu era numai limba englezã. Era rugãciune comunã, Liturghie, meditaþii. În 1994 am deschis aici o comunitate.

Ne-am început activitatea ºi apoi totul a venit de la sine. Ca sã putem face ceva pentru România, trebuia sã funcþionãm ca fundaþie, de aceea toate activitãþile ni le desfãºurãm sub patronajul fundaþiei noastre, Inimã deschisã.

- Cum v-aþi pus în slujba comunitãþii?

- În 1996 a fost înfiinþatã ºcoala Sfântul Iacob, iar în anul urmãtor am transferat ºi grãdiniþa, care funcþiona deja de doi ani. Avem, deci, grãdiniþã, ºcoalã primarã ºi gimnaziu. Sunt deja patru generaþii care au învãþat în ºcoala noastrã ºi care acum sunt la liceu. Primul grup de absolvenþi ai ºcolii va susþine anul acesta bacalaureatul. Pentru cã suntem într-o zonã majoritar ortodoxã, elevii noºtri aparþin, în cea mai mare parte, acestei confesiuni. Dar noi suntem interesate mai mult de copii ºi de educaþia pe care le-o dãm, decât de confesiunea cãreia îi aparþin. Sperãm ca în perioada pe care o petrec cu noi sã experimenteze ceva din spiritul creºtin, care sã-i ajute sã treacã frumos prin viaþã. Noi vrem sã-i ajutãm sã se formeze ºi pentru viaþã, nu doar pentru susþinerea unor

15

e, atitudini ºi fapte sfântului Apostol Paul

examene.

Mulþi dintre copiii care au trecut prin ºcoala noastrã vin de multe ori sã ne salute. Unii mãrturisesc cã le lipseºte mult rugãciunea de la începutul orelor, care se practicã în ºcoala noastrã.

- VVorbiþi-ne orbiþi-ne despre importanþa educaþiei copiilor!

- Educaþia este cheia pentru dezvoltarea tinerei generaþii. Ceea ce copiii învaþã în primii ani de ºcoalã, nu uitã niciodatã. Este foarte important ca parohia, familia ºi ºcoala sã lucreze împreunã la educarea ºi formarea copiilor ºi a tinerilor. Aceste instituþii trebuie sã se completeze ºi sã-l ajute pe copil sã dobândeascã stabilitate ºi siguranþã. În acest moment existã o problemã întâlnitã nu doar în România: pãrinþilor le este teamã sã-ºi educe copiii, dar aceºtia au mare nevoie de disciplinã ºi de siguranþã. Copiii au dreptul sã fie disciplinaþi spunea o directoare de-a noastrã din Irlanda ºi cred cã avea mare dreptate. Astãzi, acest lucru se realizeazã foarte greu. Problema devine ºi mai acutã când este vorba despre copiii ai cãror pãrinþi sunt plecaþi la muncã în strãinãtate.

Pe plan educaþional, România trece printr-o perioadã de nesiguranþã. S-au schimbat mai multe sisteme, s-au experimentat mai multe lucruri, dar trebuie gãsitã o stabilitate, altfel vom pierde generaþii valoroase.

- Prezentaþi-ne ºi alte activitãþi ale dumneavoastrã!

- În afarã de implicarea în procesul educaþional, avem, desigur, ºi activitãþi de ajutorare a celor nevoiaºi. Suntem implicate într-un proiect de tipul cantinã socialã, numit Coºul de pâine (Soup Kitchen) unde, de trei ori pe sãptãmânã, familii nevoiaºe îºi pot procura masa de prânz. Am avut ºi ºapte sute de persoane care au beneficiat de acest program. Acum, cred cã sunt aproximativ cinci sute cincizeci de persoane.

Pentru derularea acestui proiect beneficiem de ajutorul unor sponsori din Irlanda.

Pentru cã sunt ºi mulþi bãtrâni, îi vizitãm ºi le ducem mâncare, în special celor care locuiesc singuri.

Pe lângã ceea ce am amintit deja, cred cã e bine sã vorbim ºi despre activitatea noastrã în parohie. Asigurãm catehizarea tinerilor ºi a copiilor, iar cu adulþii avem un alt tip de proiect. În fiecare marþi, dupã Liturghia de searã, încurajãm persoanele prezente sã vinã la Oratoriul Sfântul Iacob, care este lângã bisericã, pentru a se cunoaºte mai bine. Scopul acestei întâlniri este de a le oferi o atmosferã plãcutã ºi prietenoasã. Aici, în faþa unei ceºti de

ceai sau de cafea, oamenii au posibilitatea sã discute între ei, sã-ºi împãrtãºeascã experienþe. De fiecare datã oferim ºi un material în Power Point, care-i poate ajuta, care poate fi o catehezã. Ceea ce conteazã, însã, cel mai mult este întâlnirea, apropierea dintre ei. La început, aproape cã nu se cunoºteau, erau distanþi în relaþiile dintre ei. Acum, însã, parcã sunt o familie.

De curând, am început un curs de limbã englezã pentru adulþi.

- Cum vedeþi viaþa Bisericii locale?

- În viaþa Bisericii din România, la nivel personal, existã o puternicã spiritualitate. Credinþa românilor este încã puternicã, profundã. Probabil cã cei care sunt plecaþi peste hotare vor suferi o schimbare de mentalitate care va afecta ºi viaþa de credinþã. S-ar putea ca în viitor sã primeze materialismul.

Credem cã în România, în acest moment, credinþa oamenilor ar trebui sã se manifeste mai mult prin fapte, prin acþiuni concrete.

Oamenii trebuie sã fie educaþi sã se responsabilizeze, sã ia ei iniþiativa; sã nu aºtepte mereu sã li se spunã ce au de fãcut.

Un aspect asupra cãruia mai trebuie lucrat este implicarea laicilor în viaþa Bisericii. Copiii ºi tinerii, dupã ce primesc Prima Sfântã Împãrtãºanie sau Mirul, trebuie ajutaþi sã se implice, sã se simtã responsabili în Bisericã. Într-o oarecare mãsurã acest lucru se realizeazã, dar sigur se poate mai mult. Dacã pierdem tinerii pe care îi avem, viitorul va avea de suferit. ªtim cã este destul de greu sã-i atragi cãtre activitãþile de la Bisericã, pentru cã influenþa massmedia, a calculatorului este foarte puternicã; însã tot timpul trebuie încurajaþi sã vinã, sã fie prezenþi în viaþa Bisericii, pentru cã este mare nevoie de ei. Dar, dacã le lipseºte sprijinul ºi exemplul pãrinþilor, copiilor le este foarte greu sã fie motivaþi.

- Care este locul persoanei consacrate în Bisericã?

- Persoana consacratã este foarte importantã în viaþa Bisericii, pentru rugãciunea sa; trebuie sã fie o persoanã care gândeºte, care-ºi exprimã opinia, trebuie sã fie o voce care are ceva important de spus.

Persoanele consacrate trebuie sã ajute la construirea Bisericii, fiecare în modul sãu propriu. Trebuie sã fim oameni ai speranþei!

16

Actualitate

A VI-a Zi Europeanã a Universitarilor

Europa ºi America construind împreunã civilizaþia iubirii

Dar ceea ce am înþeles cu cea mai mare pregnanþã este faptul cã în spatele acestui eveniment se aflã preocuparea Sfântului Pãrinte pentru rolul tinerilor universitari în misiunea de evanghelizare.

Evenimentul s-a încheiat cu încredinþarea enciclicei Spe salvi, de cãtre Papa Benedict al XVI-lea, studenþilor aflaþi în aula Paul al VIlea, în paralel cu înmânarea aceleiaºi enciclice de cãtre episcopii locali studenþilor din þãrile lor.

(IOANA SINCA ã) SINCA,, student studentã

Pe data de 1 martie a avut loc cea de-a VI-a Întâlnire Europeanã a Universitarilor, prezidatã de Sfântul Pãrinte Papa Benedict al XVI-lea.

A fost extraordinar sã vezi cum studenþi din Universitãþile Europei ºi ale Americii au fost în comuniune prin intermediul transmisiei prin satelit, pentru a o invoca împreunã pe Sfânta Fecioarã Maria, Maica Înþelepciunii. Mi-au plãcut foarte mult mãrturiile studenþilor, din diferite þãri, care plecau de la unele fragmente din Enciclica Papei Benedict, Spe salvi, ºi care arãtau cum îºi trãiesc credinþa în concret. A fost emoþionant sã ne rugãm Rozariul, împreunã cu Sfântul Pãrinte, aflându-ne pe continente ºi în þãri diferite. În România, evenimentul a adunat în Catedrala Sfântul Iosif, din Bucureºti universitari din Iaºi, Cluj, Miercurea-Ciuc, Braºov ºi Bucureºti, ocazie cu care am împãrtãºit din experienþele ºi provocãrile cu care ne confruntãm în ziua de azi. Bucuria a fost ºi mai mare pentru cã noi, universitarii din România, am avut misiunea de a cânta Litania Lauretanã la sfârºitul Rozariului ºi mai ales pentru faptul cã þara noastrã gãzduieºte, timp de un an, icoana Sfintei Maria Sedes Sapientiae, patroana universitarilor, icoanã încredinþatã de Sfântul Pãrinte Papa Benedict al XVI-lea României.

Venisem sâmbãtã seara la Catedrala Sf. Iosif fãrã pic de emoþie ºi fãrã prea mult entuziasm. Dar, de la început, totul a fost impresionant. Am simþit-o ca o întâlnire multinaþionalã, dar nu prin satelit, ci aveam impresia cã stãteam toþi în aceeaºi Catedralã. Simþeam cã este o întâlnire între tineri deloc diferiþi de noi. Trãind în locuri diferite în lume, avem impresia cã ceilalþi tineri trãiesc totul în alt mod… dar mi-am dat seama cã este fals. Am simþit ce am simþit la Roma când vorbeam între noi în multe limbi pe care nu prea le ºtiam ºi totuºi ne înþelegeam, comunicam ºi ne bucuram împreunã. Bineînþeles cã Sf. Pãrinte ne-a fãcut sã simþim cea mai mare emoþie binecuvântându-ne în româneºte. A fost frumos!

(LAURA SOPONARIU ã) SOPONARIU,, student studentã

Consider cã a fost un eveniment excepþional de comuniune.

Misterul Bisericii nu poate fi înþeles în afara catolicitãþii ei. A fost extraordinar sã ne putem ruga împreunã cu atâþia fraþi ºi surori, din diverse pãrþi ale lumii, în jurul succesorului lui Petru. Misiunea noastrã, a celor din echipa PUCB, este sã-i ajutãm pe studenþii care vor sã-ºi trãiascã credinþa, sã-i încurajãm ºi sã îi sprijinim fratern, deoarece situaþia lor este adesea dificilã. Organizarea acestui eveniment a comportat ºi ea dificultãþi, însã vãzând lumina de pe feþele oamenilor, nu pot sã nu constat cã a meritat.

(CRISTI MOCANU MOCANU,, din echipa de coordonare)

Arhidieceza de Bucureºti are un nou doctor în teologie

Pe 12 februarie, pãrintele Fabian Mãriuþ ºi-a susþinut teza de doctorat în Teologie. Evenimentul a avut loc la Institutul Potifical Ioan Paul al II-lea pentru Studii despre Cãsãtorie ºi Familie, în cadrul Universitãþii Pontificale Lateran. Tema tezei s-a bazat pe Filocalia greacã , ediþia Veneþia 1782, cãutând legãtura dintre spiritualitate ºi moralã în tradiþia Bisericii Orientale, respectiv curãþia inimii ºi viaþa virtuoasã

( Purezza di cuore e vita virtuosa.

Spiritualità e morale nella tradizione della Chiesa Orientale. Filocalia, Venezia 1782).

Coordonatorul ºtiinþific al tezei este Mons.

Livio Melina, Directorul Institutului, iar din comisie au mai fãcut parte Mons. Jean Laffitte (referent), pr. Francesco Pilloni, prof.

Giovanni Salmeri ºi prof. Stanislaw Grygiel, cel care a fost ºi preºedintele comisiei. Înconjurat de prieteni ºi rude, pãrintele Fabian a pus punct unui studiu pe care l-a început în 1999, când a ajuns la Roma pentru Licenþã, ºi l-a continuat din 2001, cu programul doctoral. Ne bucurãm cã Arhidieceza noastrã are un nou Doctor în Teologie, fiind convinºi cã aceastã recunoaºtere va întãri munca pastoralã pe care pãrintele Fabian o desfãºoarã deja cu familiile.

Sfântul lunii

14 martie – Sfânta Matilda, reginã Sfânta Matilda, descendentã a ducelui Widukind, care a condus saxonii în lunga lor bãtãlie împotriva lui Carol cel Mare, este fiica lui Teodor, un conte al Westfaliei ºi al Renaniei ºi membru al familiei regale daneze. Sfânta Matilda s-a nãscut în jurul anului 895 ºi, imediat dupã naºtere, a fost încredinþatã grijii mãtuºii din partea tatãlui, stareþa mãnãstirii din Herford. Crescând, a devenit o femeie foarte frumoasã, dar ºi foarte bine crescutã ºi, mai ales, plinã de credinþã. S-a cãsãtorit cu fiul ducelui Otto al Saxoniei, Henric, numit ºi „pãsãrarul”, din pricina pasiunii sale pentru vânãtoarea cu ºoimul. Imediat dupã naºterea primului lor fiu, pe nume Otto, Henric devine succesorul tatãlui sãu. În jurul anului 919, regele Konrad al Germaniei moare fãrã moºtenitori, iar Henric urcã pe tronul german.

Regina Matilda trãieº te ca o ccãlugãriþã ãlugãriþã trãieºte

Sfânta Matilda ºi Henric au avut cinci copii: Otto, viitorul împãrat; Henric, numit ºi „certãreþul”; Bruno, viitorul episcop de Köln ºi sfânt, sãrbãtorit pe 6 octombrie; Gerburga, soþia regelui Franþei, Ludovic al IV-lea ºi Hedviga, mama lui Hugues Capet, un suveran francez.

Din cauza multor rãzboaie, Henric era mereu departe de casã. El, ca de altfel ºi supuºii sãi, atribuia succesul luptelor sale rugãciunilor sfintei sale soþii.

Sfânta Matilda trãia în palatul regal o viaþã monahalã care culmina cu multe opere de caritate. Henric, soþul sfintei Matilda, avea o încredere oarbã în ea; rareori verifica pomenile pe care le fãcea ºi nu a manifestat nici un dezacord cu practicile sale religioase. La moartea lui Henric, în anul 936, Sfânta Matilda ºi-a scos toate bijuteriile ca semn cã renunþã – din acel moment – la toate privilegiile condiþiei sale.

Sfânta reginã Matilda ducea o viaþã austerã ºi, din cauza actelor de caritate pe care le fãcea, ºi-a atras multe critici, chiar ºi din partea fiilor. Otto, de exemplu, o acuza cã risipeºte tezaurul coroanei ºi i-a cerut o listã cu toate cheltuielile fãcute, ba mai mult, începuse chiar s-o spioneze pentru a þine sub control donaþiile ºi toate operele sale de binefacere. Fiul Henric, favoritul ei, s-a aliat cu Otto ºi, împreunã, au fost de acord s-o determine sã se retragã într-o mãnãstire. Sfânta Matilda a suportat cu rãbdare acest complot gândindu-se, cu amarã ironie, cã mãcar într-o astfel de situaþie fiii sãi sunt uniþi. Pentru a evita orice discuþie, a decis sã lase moºtenirea fiilor sãi, ea retrãgându-se la reºedinþa de varã, construitã în þinutul în care s-a nãscut.

Întoarcerea din exil

Imediat dupã plecarea ei, ducele Henric s-a îmbolnãvit ºi afacerile de stat au început sã scadã. Sub presiunea clerului ºi a

nobililor, Otto s-a lãsat convins de soþia sa sã-ºi cearã iertare de la regina mamã ºi sã-i redea tot ce-i luase. Sfânta Matilda s-a împãcat cu cei doi fii ºi s-a întors la curte, reluându-ºi operele de caritate.

Henric, poreclit „certãreþul”, a continuat ºirul de atacuri la adresa fratelui sãu Otto, reuºind chiar sã provoace o revoltã în rândul supuºilor bavarezi. Când Sfânta Matilda l-a vãzut – pentru ultima datã pe Henric – în anul 955, i-a prezis cã va muri ºi l-a implorat sã se întoarcã pânã nu va fi prea târziu. Totul a fost în zadar. Henric a murit la scurt timp dupã aceastã discuþie, iar moartea lui a produs o mare durere în inima mamei. Otto, voind sã demonstreze cã are deplinã încredere în mama sa, a lãsat regatul în mâinile ei atunci când a plecat la Roma pentru a primi coroana de împãrat.

Ultima reuniune de familie a avut loc la Köln, de sãrbãtoarea Paºtelui, în anul 965. Dupã aceastã reuniune, Sfânta Matilda s-a retras în mãnãstirea de la Nordhausen.

„Pãrinþii gãsesc întotdeauna bani pentru o hainã de nuntã sau de înmormântare”

La sfârºitul anului 967, febra, care o chinuia de ceva timp, s-a agravat dintr-o datã. Vãzând cã se apropie sfârºitul, Sfânta Matilda a trimis dupã Richburga, fosta sa damã de companie, acum stareþã la Nordhausen, pentru a-i încredinþa ultima dorinþã a soþului ei: de a fi înmormântatã la Quedlinburg, alãturi de el. În luna ianuarie a anului 968, nepotul sãu, episcopul Gulielmo de Mainz, i-a fãcut o vizitã spovedind-o ºi dându-i ultima ungere, Sfântul Maslu. Toate proprietãþile surorilor fuseserã donate sãracilor, iar Sfânta Matilda voia sã-ºi rãsplãteascã nepotul. Ultimul lucru care îi mai rãmãsese era marama pe care-o purta ºi, dând-o surorilor, le-a spus: „Daþi-o episcopului Wilhelm, va avea el mai degrabã nevoie de ea (…) cãci, potrivit zicalei, pãrinþii gãsesc întotdeauna bani pentru o hainã de nuntã sau de înmormântare”. ªi cuvintele sale s-au adeverit, cãci episcopul Wilhelm a murit cu douãsprezece zile înaintea Sfintei Matilda.

Sfânta Matilda a murit pe 14 martie 968 ºi fost înmormântatã alãturi de soþul ei, la Quedlinburg. Imediat dupã moarte, conaþionalii sãi au început s-o venereze ca sfântã. În multe icoane, Sfânta Matilda este reprezentatã þinând într-o mânã o bisericã, iar în cealaltã o pungã cu bani; din aceastã pungã ies râuºoare de monede, pe care regina, plinã de generozitate, le împarte sãracilor.

Prezentare de Pr Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI

17

18

Oameni ai credinþei Mons. prof. VLADIMIR PETERCÃ

Un evreu ca toþi evreii ”Îi mulþumesc Dumnezeului meu cu privire la voi, pentru harul lui Dumnezeu care v-a fost dat în Cristos Isus!”

(1Cor 1,4) În cãutarea unui portret cât mai fidel ºi mai realist al apostolului Paul, biografii lui au încercat toate posibilitãþile, fãrã, însã, ca acestea sã fi fost complet epuizate, deoarece portretul acestui apostol depinde, în mare mãsurã, de sensibilitatea ºi de deschiderea noastrã teologicã care îl animã pe orice cercetãtor sau cititor al Bibliei. Ni-l putem închipui pe Paul ca pe un misionar înfocat sau ca pe un apostol zelos; ca pe un fondator de numeroase comunitãþi creºtine sau ca pe un om al Bisericii; ca pe un revoluþionar, care nu-ºi dãdea odihnã pentru realizarea visurilor sale sau ca pe un pãstor de suflete, mare iubitor de oameni; ca pe un teolog de mare profunzime ºi de o claritate de invidiat sau ca pe curajosul fondator al creºtinismului; ca pe un evreu ce îºi iubea nespus poporul sau ca pe un anti-evreu care a intrat deseori în conflict cu naþiunea sa proprie din cauza încãpãþânãrii ºi a ambiþiilor sale ºi, în sfârºit, ni-l putem închipui ca pe o personalitate deosebitã a Bisericii noastre sau ca pe un mare sfânt care, întotdeauna, a avut o inimã gata sã batã pentru cei sãraci, orfani, neputincioºi, persecutaþi. Pe scurt, adevãrata bucurie a lui Paul erau oamenii, cu greºelile ºi lipsurile lor, dar ºi cu calitãþile ºi demnitatea lor, care-l cautã, cu sinceritate ºi simpatie, pe Isus Cristos, Domnul ºi Mântuitorul nostru, oamenii pentru care Paul are un cuvânt cu totul special în una din scrisorile sale: “m-am fãcut totul tuturor!”

(1Cor 9,22).

Despre viaþa ºi activitatea sa putem lua informaþii din douã izvoare principale; avem, mai întâi, scrisorile sale, în care gãsim note autobiografice dintre cele mai bogate, ºi cartea Faptele Apostolilor, care ne furnizeazã, de asemenea, date ºi note preþioase despre viaþa sa. De exemplu, ºtim cã Paul era originar din oraºul Tars, situat în Asia Micã, din pãrinþi evrei, care respectau cu severitate legea ºi credinþa. Tarsul era un oraº foarte vechi, menþionat deja în veacul al IX-lea î. C., aºezat în partea de sud a Turciei actuale. În perioada romanã era capitala Ciliciei ºi a fost declarat, de Marc Antoniu ºi August, oraº liber. Paul era originar din tribul lui Benjamin ºi, aºa cum ºtim, pãrinþii sãi au cãpãtat cetãþenia romanã, fapt care l-a ajutat foarte mult pe Paul spre sfârºitul vieþii. Mai târziu, Paul va veni la Ierusalim unde va fi elevul vestitului Gamaliel, un fariseu de vazã care pusese bazele unei ºcoli proprii. Din aceastã perioadã încep ºi primele persecuþii împotriva creºtinilor ºi pe Paul îl gãsim în tabãra adversã. Aºa cum se relateazã în Faptele Apostolilor, Paul ia parte, ca martor,

la uciderea cu pietre a diaconului ªtefan, pãzind hainele cãlãilor.

El continuã persecuþia tinerei Biserici creºtine, de data aceasta în Siria. În aceastã vreme, numele lui adevãrat era Saul. El îºi luase angajamentul, în faþa Marelui Preot de la Ierusalim, de la care primise ºi împuternicire în scris cãtre toate sinagogile din Damasc, cã-i va aduce legaþi la Ierusalim pe creºtini, bãrbaþi ºi femei, unde, dupã un proces sumar ºi superficial, urmau sã fie uciºi.

Despre convertirea sa pe drumul Damascului ne povesteºte însuºi Paul. Acest moment important din viaþa sa însemnã aderarea la creºtinism ºi angajamentul sãu pus, de acum încolo, doar în slujba lui Cristos (Fap 9,1-25). Vã îndemn din toatã inima sã citiþi acest text minunat!

Acest fapt minunat avea sã se întâmple la porþile Damascului, capitala Siriei, oraº situat la întretãierea mai multor drumuri comerciale. Damascul era situat la o distanþã de 250 km de Ierusalim, iar oraºul era cunoscut în acele vremuri datoritã unei puternice comunitãþi ebraice.

Paul are o viziune în care un glas necunoscut îi vorbea numai lui. Isus în persoanã îi adreseazã cuvintele: Saule, Saule, pentru ce mã prigoneºti? Cãzut cu faþa la pãmânt, urmeazã un dialog cu Isus. Paul îl întreabã cu înfrigurare: Cine eºti, Doamne? Primeºte rãspunsul: Eu sunt Isus, pe care tu îl prigoneºti!

Ridicã-te, aºadar, intrã în cetate ºi þi se va spune ce trebuie sã faci!

Paul era un anti-creºtin înverºunat ºi cunoscut în toate cercurile. De aceea, doar singura pronunþare a numelui sãu isca fiori de groazã printre creºtinii din Damasc. În urma întâlnirii cu Cristos, Paul rãmâne orb ºi are nevoie sã fie condus în oraº, unde rãmâne trei zile fãrã sã mãnânce ºi fãrã sã bea. La început s-a produs mare zarvã printre creºtinii din Damasc, dar Domnul a avut grijã sã-i înºtiinþeze ºi pe ei, ca ºi pe Anania, spunându-le: Mergi, cãci acest om îmi este o unealtã aleasã!

Puþine zile mai târziu, Paul primeºte botezul lui Cristos ºi începe sã predice cu zel prin sinagogi. Atunci evreii, care s-au vãzut trãdaþi de Paul, s-au hotãrât, pe ascuns, sã-l prindã ºi sã-l condamne la moarte. Creºtinii, însã, au aflat din timp de acest plan ºi l-au ajutat pe Paul sã fugã, coborându-l noaptea, cu un coº, printr-o despãrþiturã a zidului cetãþii. Paul a plecat din Damasc dându-le tuturor o lecþie: din prigonitor al creºtinismului a devenit un creºtin convins ºi adevãrat.

Biserica se bucura de pace în toatã Iudeea, Galileea ºi Samaria; se consolida ºi umbla în frica de Domnul ºi creºtea în numãr prin mângâierea Duhului Sfânt! (Fap 9,31). Acest citat se referã la întreaga viaþã a lui Paul, pusã în slujba Bisericii lui Cristos, ºi aratã seria de succese, cu adevãrat binecuvântate de Dumnezeu, pe care le-a înregistrat pretutindeni.

Catehezã Pr Pr.. prof. dr dr.. ISIDOR MÃRTINCÃ

Sfintele Paºti Cu Sãptãmâna Sfântã suntem invitaþi sã urmãm îndeaproape ultimele zile ale vieþii pãmânteºti a lui Isus, zile ce se vor încheia cu misterul morþii, înmormântãrii ºi învierii lui Isus.

Celebrarea din duminica Floriilor, o tradiþie foarte veche, se deschide cu o procesiune care vrea sã ne aminteascã de intrarea lui Isus în Ierusalim, când a fost aclamat de mulþime ca Fiul lui David.

Aceeaºi mulþime care cu doar câteva zile înainte îl aclamase pe Isus ca Mesia ce trebuia sã vinã, va asista, cu dispreþ ºi urã, la chinul sãu. În aceastã sãptãmânã, Liturgia, prin citatele evanghelice, ne pune în contact cu toate persoanele care au fost în preajma lui Isus în ultimele zile ale vieþii sale pãmânteºti: este un conglomerat de umanitate, de sentimente contrastante ºi de alegeri decisive.

Unii vor alege sã-L urmeze pe Isus în drumul sãu pânã pe Calvar, alþii, în schimb, se vor îndepãrta definitiv de Lumina lumii. Le vom gãsi pe surorile din Betania ºi pe Maria care, în semn de afecþiune profundã faþã de Isus, îi va unge picioarele cu parfum de nard; vom gãsi figura întunecatã a lui Iuda. El este imaginea tuturor acelora care, în faþa misterului pãtimirii lui Isus Cristos, se îndepãrteazã ºi preferã sã urmeze alte cãi care, însã, vor duce la moarte.

Evanghelia ne va face sã-l întâlnim ºi pe Petru: primul papã care, stãpânit de un optimism prost înþeles (în realitate o atitudine nesigurã ºi insuficient înrãdãcinatã în credinþã), va ajunge pânã la tãgãduirea lui Cristos.

Printre aceste figuri gãsim o persoanã prea puþin amintitã, dar care a fost mereu prezentã alãturi de Isus pânã în clipele supreme: Preasfânta Fecioarã Maria, Maica Îndureratã. Sã ne lãsãm conduºi de ea pentru a intra, cu adevãrat, în semnificaþia sacrã a acestor zile care conduc în chiar inima credinþei creºtine.

Centrul întregului an liturgic este reprezentat de Triduum-ul pascal care comemoreazã evenimente ce compun misterul: patima, înmormântarea ºi învierea Domnului. Aceste trei evenimente sunt anticipate de douã evenimente liturgice evocatoare ºi încãrcate de semnificaþie spiritualã: Liturghia crismei de joia dimineaþa ºi, Liturghia In Caena Domini. Care este semnificaþia acestor evenimente ce reprezintã sensul cel mai profund al întregului mister al Omului– Dumnezeu? Înainte de toate, la Liturghia crismei, înainte de binecuvântarea uleiurilor ce vor fi folosite pentru administrarea sacramentelor, este un moment la care trebuie sã participãm cu mare atenþie ºi reculegere: episcopul le cere preoþilor, care formeazã prezbiterul diecezan, sã-ºi reînnoiascã promisiunile sacerdotale. Este un moment încãrcat de emoþie; miniºtrii lui Dumnezeu, în mâinile ºi prin intermediul episcopului lor, îºi reînnoiesc, încã o datã, alegerea de a renunþa la ei înºiºi pentru a se dãrui total lui Dumnezeu ºi fraþilor, dupã exemplul lui Isus Cristos.

Tocmai acest eveniment ne permite sã intrãm, în mod mistic, în sala Cinei de Tainã, la Liturghia de dupã-amiazã: la aceastã Liturghie se comemoreazã momentul culminant al vieþii lui Isus când El oferã pâinea ºi vinul ca sacrificiu ºi semn al vieþii sale oferitã din dragoste.

Adoraþia care urmeazã acestei Liturghii ne permite sã ne oprim pentru a reflecta la dragostea lui Cristos pentru noi. Aceastã adoraþie ne introduce în marea zi a Crucii, Vinerea Mare. Într-adevãr, este o zi deosebitã, în care Biserica propune rituri foarte vechi ce ne ajutã sã intrãm cum se cuvine în misterul morþii Fiului lui Dumnezeu. Este ziua în care suntem invitaþi sã ne unim cu durerea ºi moartea lui Isus care-ºi dã viaþa pentru mântuirea omenirii întregii. Sâmbãtã este ziua marii tãceri: este ziua în care Biserica se uneºte cu Preasfânta Fecioarã Maria în aºteptarea zorilor glorioase ale Învierii.

Sã urmãm ºi noi acest drum al umilinþei ºi al morþii pentru a ne bucura de aceeaºi glorie a lui Isus.

Deci, Cristos s-a coborât în strãfundurile morþii (cf. Mt 12,40; Rom 10,7) pentru ca „cei morþi sã audã glasul Fiului lui Dumnezeu ºi, auzindu-l, sã învie” (In 5,25). Isus, „Începãtorul vieþii” (Fap 3,15), „a surpat prin moartea sa pe cel ce are stãpânirea morþii, adicã pe diavol, ºi a izbãvit pe aceia pe care frica morþii îi þinea în robie toatã viaþa” (Ev 2,14-15). De acum înainte, Cristos cel înviat „are cheile morþii ºi ale iadului” (Ap 1,18) ºi „în numele lui Isus tot genunchiul se pleacã, al celor cereºti ºi al celor pãmânteºti ºi al celor dedesubt” (Fil 2,10).

O mare liniºte domneºte astãzi pe pãmânt, o mare liniºte ºi o mare singurãtate. O mare liniºte, pentru cã Regele doarme.

Pãmântul s-a cutremurat ºi s-a liniºtit, pentru cã Dumnezeu a adormit în trup ºi s-a dus sã-i trezeascã pe cei care dormeau din veci (...). El îl va cãuta pe Adam, cel dintâi Pãrinte al nostru, oaia cea rãtãcitã. El vrea sã-i cerceteze pe toþi aceia care sunt aºezaþi în întuneric ºi în umbra morþii. Se duce sã-i scape de suferinþe pe Adam cel aflat în lanþuri ºi pe Eva, prizonierã ºi ea, El care este, în acelaºi timp, Dumnezeul lor ºi Fiul lor (...). „Eu sunt Dumnezeul tãu, ºi pentru tine am devenit Fiul tãu. Scoalã-te, tu care dormeai, cãci nu te-am creat ca sã stai aici înlãnþuit în iad.

Scoalã-te din morþi: Eu sunt Viaþa celor care au murit1.» „ªi noi vã binevestim fãgãduinþa fãcutã pãrinþilor noºtri cã pe aceasta Dumnezeu a împlinit-o pentru noi, copiii lor, înviindu-l pe Isus” (Fap 13,32-33). Învierea lui Isus este adevãrul culminant al credinþei noastre în Cristos, crezut ºi trãit ca adevãr central de cea dintâi comunitate creºtinã, transmis ca adevãr fundamental de Tradiþie, stabilit de documentele Noului Testament, predicat ca parte esenþialã a Misterului pascal împreunã cu Crucea.2” 1 2

Veche omilie pentru Sâmbãta Mare.

Catehismul Bisericii Catolice 635.

19

20

Arta de a trãi Pr Pr.. EMIL MORARU

Celulele stem ºi speranþa omului suferind

Biserica Romano-Catolicã considerã cã, atunci când ºtiinþa se preocupã de înlãturarea suferinþei din viaþa omului, se prezintã de douã ori bogatã în umanitate. Pe de o parte, datoritã efortului inteligenþei omului de a cerceta, pe de altã parte, datoritã beneficiului sperat din partea celor care sunt loviþi de boalã.

Datoritã progresului ºtiinþelor biologice ºi medicale, omul poate dispune de resurse terapeutice din ce în ce mai eficace1. Însã progresul nu poate fi autentic decât dacã este în slujba persoanei umane ºi dacã persoana se dezvoltã nu numai la nivelul potenþialului tehnic, ci ºi cu capacitatea sa moralã. În acest sens, cercetarea pe celule stem meritã o aprobare ºi o încurajare atunci când se îmbinã într-un mod fericit cunoaºterea ºtiinþificã, tehnologia cea mai avansatã în domeniul biologic ºi etica ce postuleazã respectul fiinþei umane în toate stadiile ei. Perspectiva deschisã de acest nou capitol al cercetãrii este fascinantã, cãci lasã sã se întrevadã posibilitatea de a vindeca boli care în trecut nici nu era de imaginat cã pot fi vindecate.

Dacã, uneori, Biserica dã dovadã de rezistenþã - ºi o face ºi acum - aceastã rezistenþã priveºte formele de cercetare care prevãd suprimarea programatã a fiinþelor umane deja existente, chiar dacã ele nu sunt încã nãscute. În acest caz, cercetarea, oricare ar fi rezultatul de utilitate terapeuticã, nu se situeazã cu adevãrat în slujba umanitãþii. Formele de cercetare care recurg la suprimarea de vieþi umane care au aceeaºi demnitate ca ºi celelalte persoane umane, nu sunt de acceptat. Istoria a condamnat în trecut ºi va condamna ºi în viitor o astfel de ºtiinþã, nu numai pentru cã ea este lipsitã de lumina lui Dumnezeu, ci ºi pentru cã este lipsitã de umanitate.

Existã un obstacol pe care noi nu-l putem evita: nimeni nu poate sã dispunã de viaþa umanã. Trebuie stabilitã o limitã care nu poate fi depãºitã, cu privire la ceea ce noi putem face ºi experimenta. Omul nu este un obiect de care putem dispune, cãci fiecare persoanã reprezintã o prezenþã a lui Dumnezeu în lume.

Prima problemã eticã fundamentalã poate fi formulatã astfel: Este licitã, din punct de vedere moral, producerea ºi utilizarea embrionilor umani vii pentru producerea celulelor stem?

Rãspunsul este negativ, din urmãtoarele motive:

1. Pe baza unei analize biologice corecte ºi complete, embrionul viu este – începând cu fuziunea gameþilor – o fiinþã umanã cu o identitate bine definitã, care-ºi începe dezvoltarea proprie, coordonatã, continuã ºi treptatã, din acel punct, astfel încât în nici un stadiu ulterior nu poate fi considerat ca un simplu conglomerat de celule. Embrionul fiind «individ uman» are dreptul la propria sa viaþã; ºi, de aceea, orice intervenþie care sã nu fie în favoarea embrionului reprezintã un act care lezeazã acest drept.

A doua problemã eticã poate fi formulatã astfel: Este licitã, din punct de vedere moral, aºa-numita « clonare terapeuticã » prin producerea de embrioni umani ºi mai apoi distrugerea lor pentru producerea de celule stem?

Rãspunsul este negativ, din urmãtorul motiv: Orice tip de clonare terapeuticã ce implicã în mod necesar producerea de embrioni umani, urmatã de distrugerea embrionilor produºi cu scopul de a obþine celule stem, este ilicitã, întrucât se pune din nou problema formulatã mai sus, care nu poate avea decât un rãspuns negativ.

A treia problemã eticã poate fi formulatã astfel: Este licitã, din punct de vedere moral, folosirea celulelor stem ºi a celulelor diferenþiate obþinute din acestea, eventual furnizate de alþi cercetãtori sau care se gãsesc în comerþ?

Rãspunsul este negativ deoarece: Dincolo de scindarea, mai mult sau mai puþin formalã, ce caracterizeazã intenþia ilicitã din punct de vedere moral a agentului principal, în cazul examinat, existã o cooperare materialã proximã în producerea ºi/sau manipularea embrionilor umani între producãtor ºi furnizor.

1

Donum vitae, nr. 1

Arta de a trãi

Psihologul rãspunde Acum câþiva ani m-am cãsãtorit – din dragoste – cu un tânãr pe care îl cunoscusem cu trei ani înainte. La câtva timp dupã cãsãtorie, a început sã devinã violent. De multe ori nu suntem de acord asupra felului în care trebuie fãcute lucrurile, începem sã ne certãm ºi el mã loveºte. Apoi îi pare rãu, ne împãcãm ºi o vreme merge totul bine. Dar numai o vreme. Unii m-au sfãtuit sã plec, dar în primul rând nu am unde, ºi apoi nu vreau ca fetiþa noastrã sã creascã fãrã tatã. De fapt, noi þinem unul la altul ºi tot ce-mi doresc e sã fie înþelegere între noi, sã mai avem ºi alþi copii, dar nu îndrãznesc...

Ceea ce vi se întâmplã nu este normal. Asta ºtiþi deja. ªi, de asemenea, mai ºtiþi cã sunteþi nemulþumitã. Ceea ce poate nu aveþi curajul sã credeþi cu toatã tãria este faptul cã aceastã situaþie poate fi rezolvatã. Este adevãrat cã solicitã un efort constant ºi multã voinþã. Presupun cã nu mai trebuie insistat pe urmãtorul aspect: nimeni nu este perfect. Desigur cã aceastã „imperfecþiune” nu legitimeazã violenþa ºi nici alte forme de exteriorizare a nervozitãþii prin care ceilalþi au de suferit. Spun acest lucru pentru cã multe victime ale violenþei casnice, femeile în mod special, au tendinþa inconºtientã de a se considera vinovate pentru situaþia pe care o trãiesc. În cazul manifestãrilor violente, cel care se face vinovat este cel care le pune în practicã, folosindu-se de forþa fizicã pentru a reduce la tãcere cealaltã persoanã, pentru a o controla într-un anumit context, pentru a-ºi dovedi superioritatea, ajungând, în final, sã îi submineze personalitatea pentru a se impune cu propriile puncte de vedere.

Violenþa fizicã este un abuz. Probabil, în cazul soþului, a intervenit rutina, relaþia cu dumneavoastrã i se pare blazatã. Nu este exclus ca el sã aibã o versiune proprie despre cele acuzate de dumneavoastrã, dar nici aceasta nu îl scuzã pentru violenþa domesticã. Deoarece vã cunoaºteþi de mai mulþi ani, ºtiþi care îi sunt doleanþele, obiceiurile, aspectele care îl iritã mai mult, momentele în care se simte bine etc.; tocmai de aceea, la dumneavoastrã este cheia înþelegerii ºi a realizãrii unei atmosfere nu doar funcþionale, ci în care sã vã hrãniþi ºi sã vã dezvoltaþi sufleteºte, fizic ºi psihic. De ce spun cã de dumneavoastrã depinde? Deoarece sunteþi cea care a sesizat problema ºi vrea sã facã ceva pentru rezolvarea ei. Însã mãsurile de rezolvare trebuie luate din timp, întrucât violenþa este o problemã care, odatã apãrutã, se repetã, dupã cum aþi ºi observat.

Momentele în care soþul dumneavoastrã regretã, promisiunile cã acel comportament din partea lui nu se va mai repeta, nu vã oferã garanþia cã aºa se va întâmpla pe viitor. Chiar dacã este sincer când face declaraþiile respective, el nu mai este stãpân pe propriile gesturi în momentele de furie. Iar dacã agresiunile sunt grave, dacã vã loveºte violent, dacã vã rãneºte, acest lucru dovedeºte cã ceva este în neregulã cu el, cã are o problemã gravã, care necesitã tratament. Dar dumneavoastrã nu aþi specificat cã lucrurile ar fi avansat pânã la un asemenea stadiu, aºa cã voi considera cã este vorba de un aspect mai puþin grav. Amândoi sunteþi obligaþi, prin statutul de soþ ºi soþie, sã faceþi un „compromis” cu propriile ambiþii, dorinþe, stãri tensionate etc. De aceea vã îndemn sã vã redescoperiþi unul pe altul, sã accentuaþi aspectele care vã construiesc ºi vã fac fericiþi. Alungaþi blazarea, indiferenþa, ambiþia, mândria, orgoliul, propriile interese ce sunt în contradicþie cu ale celuilalt, nervii, aroganþa, autosuficienþa etc, ºi astfel faceþi loc iubirii, empatiei, rãbdãrii, tandreþei ºi câte altele se vor adãuga acestora. Nu în ultimul rând, vã sfãtuiesc sã discutaþi cu o persoanã abilitatã, care sã vã ajute cu sfaturi practice ºi sã vã ofere sprijinul de care aveþi nevoie.

Pr Pr.. MARIUS ANTÃLUÞE

Sfatul Medicului Importanþa consumului de lichide

Este cunoscutã situaþia privilegiatã pe care o are apa în organismul omului. Conþinutul în apã al organismului este invers proporþional cu vârsta: 75–72 % din greutatea corporalã la nou nãscut, 72–66% la copil, 60% la adult. Cum asigurãm aportul de lichide în cursul unei zile?

Pentru adult, nevoia de 2l /24 ore se asigurã, în primul rând, prin apã, dar ºi prin ceaiuri, lapte, compot, supã sau ciorbã. În raþia zilnicã, la micul dejun se recomandã cel puþin o canã de ceai sau lapte, care se bea mâncând ºi un sandvici, cereale sau o felie de pâine pentru a-i asigura organismului energia necesarã începutului unei zile de muncã. La masa de prânz sau seara, supa de zarzavat sau ºi cea de carne reprezintã o necesitate prin principiile nutritive pe care le conþin. Este de reþinut cã verdeþurile cu care se asezoneazã (pãtrunjel, leuºtean, mãrar, tarhon) vor fi puse în farfurie ºi peste ele se va turna supa caldã.

Salata de cruditãþi va însoþi felul doi.

Pentru o digestie bunã, pentru a evita balonarea, bolul alimentar va fi bine îmbibat cu salivã, alimentele se mestecã bine, în tihnã, aºezat comod. Se va evita graba. Apa se bea dupã desert, la sfârºitul mesei, pentru a nu dilua sucurile digestive care sunt secretate în timpul digestiei.

La cinã se vor respecta aceleaºi reguli. Între cele trei mese principale, gustãrile, fructele, eventual sucurile naturale de fructe, de preferat preparate în casã, completeazã meniul zilei.

Bãuturile se consumã în înghiþituri mici, pentru cã numai astfel este stimulatã funcþia renalã. Dacã se bea repede, chiar o jumãtate de pahar, nevoia de micþiune apare la 30 de minute fãrã a asigura hidratarea necesarã. Este bine sã se ºtie cã, mai ales la copii, ºi în special la sugari, pierderile de apã în agitaþie, febrã, vãrsãturi sau diaree, duc rapid la deshidratare.

Rehidratarea corectã se face alternând o canã de supã de zarzavat cu o canã de compot sau ceai; ele se dau cu linguriþa nu în biberon, spre a evita accesul de vomã. Agitaþia la sugari ºi chiar la copilul preºcolar poate sã exprime nevoia de lichide datoratã transpiraþiei mai abundente. La adult, în caz de diaree, cu sau fãrã vãrsãturi, se va instaura acelaºi tip de rehidratare.

Aportul insuficient de lichide se repercuteazã negativ pe o serie de funcþii ale organismului. La nivelul tubului digestiv, secreþiile nu asigurã o corectã prelucrare a alimentelor fiind insuficiente atât la nivelul cavitãþii bucale, cât ºi la nivelul stomacului ºi al intestinului. Bolul fecal este greu eliminat pentru cã sãrurile biliare insuficiente nu asigurã peristaltica necesarã.

La nivel renal, aportul insuficient de lichide nu asigurã eliminarea corespunzãtoare a deºeurilor metabolice.

Dezechilibrul fluidelor la nivel renal ºi al veziculei biliare duce la formarea litiazei (nisip, pietre).

Medic Primar BEA TRIX P AL BEATRIX PAL

21

22

Social

Caritas Bucureºti

Împreunã putem face mai mult Sub acest titlu intenþionãm ca, pe parcursul mai multor ediþii ale revistei Actualitatea creºtinã, sã prezentãm proiectele prin care Asociaþia Caritas Bucureºti se strãduieºte sã contribuie la misiunea caritativã a Bisericii, slujind celor aflaþi în dificultate.

Centrul Social Caritas este unul dintre primele programe iniþiate de Asociaþia Caritas Bucureºti. Activ încã din anul 1990, pe întreg teritoriul Arhidiecezei de Bucureºti, programul este unul complex, format din mai multe activitãþi complementare, concentrat pe rezolvarea situaþiilor de sãrãcie extremã, de izolare ºi de marginalizare, intervenind în favoarea persoanelor ºi a familiilor ajunse în situaþii de crizã, oferindu-le sprijin material temporar. În paralel, beneficiarii primesc consiliere de specialitate pentru identificarea soluþiilor practice, necesare depãºirii problemelor cu care se confruntã. În cele ce urmeazã vã prezentãm douã dintre proiectele care se desfãºoarã în cadrul Centrului Social Social.

Cantina Socialã are un rol important pentru persoanele defavorizate. Din nefericire, mulþi oameni au o situaþie financiarã atât de gravã, încât nu îºi pot asigura nici mãcar hrana pentru a supravieþui.

Programul a început în anul 1994, atunci adresându-se unui numãr restrâns de persoane. În 1997 s-a extins, ajungându-se ca în anul 2003 sã fie 200 de beneficiari ai acestui program. În prezent, din cauza lipsei de resurse financiare ºi alimentare, activitatea s-a restrâns la aproximativ 150 de beneficiari.

Persoanele care fac parte din acest program sunt selecþionate conform unor criterii ºi baremuri comparabile cu cele din asistenþa socialã de stat.

Acest program asigurã masa de prânz pentru familii sãrace cu mulþi copii, pentru persoane în vârstã cu o situaþie financiarã precarã, pentru persoane cu handicap ºi bãtrâni nedeplasabili, acestora din urmã hrana fiindu-le distribuitã la domiciliu.

Spãlãtoria Socialã reprezintã, încã din anul 1993, un rãspuns oferit nevoii de igienã a omului ºi se adreseazã persoanelor vârstnice, bolnave ºi familiilor sãrace cu mulþi copii, care nu au posibilitatea sã îºi spele îmbrãcãmintea la domiciliu.

Metodologia de selectare a beneficiarilor este aceeaºi ca ºi la Cantina Socialã, sprijinul fiind acordat pe o perioadã limitatã de timp. Proiectul asistã, lunar, un numãr de aproximativ 60 de familii.

Pentru persoanele nedeplasabile, serviciul este efectuat de un angajat Caritas, de la ºi cãtre beneficiar.

Cele douã proiecte prezentate, pe scurt, se înscriu în misiunea Asociaþiei ºi constau în promovarea de proiecte ºi activitãþi model în favoarea persoanelor ºi a categoriilor sociale defavorizate ºi stimularea la caritate ºi voluntariat, ca soluþie pentru clãdirea unei civilizaþii a iubirii ºi bunãstãrii.

O razã de speranþã În ultimii doi ani, multe familii au avut de suferit de pe urma inundaþiilor.

Asociaþia Caritas a Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucureºti s-a implicat în mod direct în sprijinirea familiilor afectate, oferindu-le acestora pachete cu produse igienico-sanitare, alimente, îmbrãcãminte, mobilier, materiale de construcþii ºi, mai ales, sprijin pentru reconstruirea caselor distruse.

Suferinþa acestor oameni ne-a

fãcut ca ºi în anul 2007 sã continuãm activitãþile de sprijinire a celor afectaþi.

Pr Pr.. DANIEL ABALINTOAIEI ABALINTOAIEI,, director adjunct Caritas Bucureºti

Astfel au fost finalizate 10 case în localitatea Mânãstirea, judeþul Cãlãraºi, ºi s-a început un nou proiect în localitatea Negoi, judeþul Dolj, unde se reconstruiesc 46 de case.

Faptul cã mai sunt familii care încã mai suferã din cauza inundaþiilor, neavând unde sã locuiascã, ne-a determinat ca anul trecut, în campania din duminica a III-a din Advent, sã apelãm la generozitatea dumneavoastrã. Suma colectatã din parohii va fi utilizatã pentru alte douã familii din localitatea Mânãstirea, judeþul Cãlãraºi.

Conform promisiunii fãcute în campania din timpul Adventului 2007,

Evenimente

Crucii TTale ale nchinãm Stãpâne! ne îînchinãm Relicva Sfintei Cruci a cutreierat toatã Dobrogea. Ocazie unicã!

Moment de emoþie ºi de har pentru toþi cei ce sunt alãturi de Isus, pe cruce, acum când meditãm cât ne-a iubit Dumnezeu pe toþi, dar ºi pe fiecare în parte. Moment de emoþii ºi de har pentru noi cei ce ne pregãtim pentru Învierea Domnului.

acum suntem în mãsurã sã vã oferim primele detalii despre suma colectatã, urmând ca, pe parcursul desfãºurãrii proiectului, sã revenim cu detalii despre intervenþiile noastre.

Mulþumirile noastre se îndreaptã spre toþi aceia care au contribuit la redarea speranþei celor care vor beneficia de aceastã colectã, primitã de Asociaþia Caritas, din partea parohiilor din Arhidiecezã. Suma colectatã pânã la data de 11.02.2008, este de 18.200 RON. Dorim sã menþionãm acum primele 5 parohii care, în urma campaniei din Advent, au contribuit cu sume cuprinse între 7.040 RON ºi 1.000 RON. Acestea sunt: Catedrala Sfântul Iosif – 7.040 RON; Parohia Sfânta Fecioarã Maria, Reginã, Cioplea – 1.200 RON; Parohia Sfânta Fecioarã Maria a Harurilor, Bãrãþia – 1.150 RON; Parohia Sfântul Anton de Padova, Colentina – 1.000 RON; Parohia Sfântul Anton de Padova, Mihail Kogãlniceanu – 1.000 RON. Aceste sume vor fi adãugate sumei necesare pentru procurarea materialelor de construcþie în vederea ridicãrii celor douã case din localitatea Mânãstirea, jud. Cãlãraºi.

Noi considerãm cã aceastã contribuþie a dumneavoastrã va fi un nou început ºi o încurajare pentru cele douã familii, o dovadã a faptului cã Domnul ºi aproapele nu i-au uitat. Credem cã un MULÞUMESC spus în numele nostru ºi al lor este prea puþin. Dar suntem siguri cã Domnul va fi Acela care va rãsplãti eforturile dumneavoastrã cu iubirea ºi generozitatea Sa.

MIHAI DOBOª DOBOª,, coordonator inter venþii - urgenþe intervenþii

Relicva Sfintei Cruci primitã în dar, în octombrie 2007, ºi atestatã de Cardinalul Ioachim Meisner Arhiepiscop de Koln, Germania, s-a aflat Dobrogea. Convinºi cã avem o bucãþicã din Crucea Sfântã pe care a murit Isus Cristos pentru noi, am cerut ºi am primit învoirea Excelenþei sale, Inalt Preasfinþitul Ioan Robu de a merge în toatã Dobrogea pentru ca toþi sã se poatã închina. Relicva Sfintei Cruci a putut fi veneratã de credincioºii din Mihail Kogãlniceanu, Nãvodari, Medgidia, Constanþa, Cernavodã, Mangalia, Oituz.

Mons TEF AN GHENÞA Mons.. ªªTEF TEFAN Parohia Romano-Catolicã Sf. Anton - Constanþa

La Editura Arhiepiscopiei Romano-catolice de Bucureºti au apãrut: Dãnuþ Doboº (coord.), Catolicii din Popeºti Leordeni, 289 pag. cu ilustraþii color Ioan Paul al II-lea, Evanghelium vitae (reeditare), 143 pag., preþ 7 RON Vinceþiu Pal (coord.), Metodica predãrii religiei la îndemâna dascãlilor, 109 pag., preþ 7 RON Servais Th. Pinckaers, Morala catolicã, 96 pag., preþ 7 RON

Vor apãrea:

Sfânta Faustina Kowalska. Jurnal Ioan Paul al II-lea, Sculaþi-vã, sã mergem!

Noile apariþii EARCB pot fi procurate de la Librãria Sf. Iosif ºi de la Librãria Pauline.

23

24

Micul prinþ

Po v m ã e st e a gã r us,u lui f ãr ã im a gin Pr Pr.. ADRIAN BOBORUÞÃ at,ie Ascultaþi, copii! În þãrile din sud, unde ploile ºi râurile sunt rare, iar soarele pârjoleºte destul de aspru câmpiile, morile de apã sunt cunoscute doar din auzite. Fãina este mãcinatã de mãgãruºi care, rotindu-se în cerc, învârtesc pietrele de moarã zdrobind, rând pe rând, boabele de grâu care, încet-încet, cu fiecare învârtiturã, se transformã în mãciniº alb ce viseazã la arºiþa aurie a soarelui, trezindu-se în pâinea rumenitã din cuptor. Mãgãruºii, deºi se spune cã-s cam îndãrãtnici din fire, se învârtesc liniºtiþi în cercuri, de dimineaþã pânã seara, iar din fãina mãcinatã în rotirile paºilor lor mãrunþi, mamele pregãtesc copiilor fel de fel de bunãtãþi calde: cornuleþe, pâiniºoare, clãtite, plãcinþele, pascã, cozonaci ºi câte ºi mai câte alte bunãtãþi aurii, dulci ºi fãinoase, pentru bucuria Paºtelui sau a Crãciunului.

La fel ºi Isus, pe pãmânt, a mâncat din pâiniºoarele calde, zãmislite în mersul mãrunt al mãgãruºilor, iar într-o bunã zi, glorioasã ºi mãreaþã pentru noi, în strigãtele unei mulþimi în bucurie, El a intrat, precum un rege paºnic, în cetatea frumoasã a Ierusalimului, aburcat pe spinarea unui mãgãruº. Chiar ºi la naºterea Mântuitorului mãgãruºul era prezent, tãcut, alãturi de iesle. Copii, fiþi atenþi, pentru asta puteþi vedea, când aveþi ocazia, cã Dumnezeu, în semn de preþuire, a însemnat pe spatele oricãrui mãgãruº desenul unei cruci. Dar, la fel cum oamenii au fiecare firea lor, pe lumea asta sunt mãgãruºi ºi... mãgãruºi.

Era odatã un mãgãruº bãtrân, numai piele ºi oase, pe care, dupã o viaþã întreagã de învârtit pietrele de moarã, stãpânii lui, nemaivoindu-l sub nici un chip, îl slobozirã într-o bunã zi la marginea

Copiii se î ntreabã… în

unui câmp cu fire rare ºi uscate de iarbã.

Te apuca mila sã-l priveºti ajuns slãbãnog precum o umbrã.

- De unde vii, mãgãruºule, îl întrebã curios un ºoarece auriu de câmp.

- De la moarã. Toatã viaþa am mãcinat boabe învârtindu-mã, spuse cu voce slabã mãgãruºul, dar acum stãpânii m-au lãsat sã-mi sting zilele ce mi-au mai rãmas, aici.

- De ce sã mori, mãgãruºule? îi spuse privindu-l înduioºat ºoarecele de câmp. Este încã destulã iarbã pe aici! ªi, ca sã-i facã curaj, ºoarecele continuã: - Nu mai pierde vremea ºi începe sã paºti degrabã! Asta-þi va da vlagã ºi aºa vei avea încã multe zile frumoase înainte! Hai, dã-i drumul, nu mai pierde timpul ºi începe fãrã zãbavã!

- Ai dreptate, ºoricelule, îi spuse mãgãruºul recunoscãtor. Uite, te ascult! Încep! ªi, precum pânã mai deunãzi se miºcase învârtind pietrele grele de moarã în cerc, în paºi mãrunþi, mãgãruºul costeliv începu sã se roteascã pãscând iarba, învârtindu-se în aceeaºi miºcare monotonã ºtiutã dintotdeauna. Dar, deºi dupã o bucatã de vreme iarbã, în locul acela, nu mai era ioc, mãgãruºul tot continua sã se învârtã roatã. ªoarecele de câmp, care rãmãsese privindu-l, îi strigã: - Hei, bãtrâne, nu te mai învârti atâta în cerc! Apuc-o pãscând, drept înainte!

-Da, ai dreptate, mormãi cu voce stinsã mãgãruºul. O s-o iau drept înainte!

Dar continua sã se învârtã mai departe în cerc de parcã era încã legat de pietrele lui de moarã. ªi iatã cã, dupã câteva zile de învârtealã în cerc, nu mai rãmãsese nici un pic de iarbã, lucru fãrã de mirare. Mãgãruºul nostru cãzu lat, mort, pe pãmântul pârjolit, rãmas fãrã nici un fir de iarbã. Privind la mãgãruºul prãvãlit fãrã suflare, dând din cap, ºoarecele de câmp zise suspinând: - Am auzit cã unii mãgãruºi sunt lipsiþi de imaginaþie, dar pânã într-atât, nu m-aº fi putut gândi!

Aºa ºi noi, dragi copii! Sã ne ferim sã cãdem mereu în aceleaºi obiºnuinþe, mai ales dacã sunt rele, pentru cã ne pot costa viaþa.

Timpul Paºtelui este un bun prilej pentru a ne reînnoi viaþa. Cristos însuºi aºteaptã sã facem, în credinþa noastrã, lucruri noi pe pãmânt.

Cãci Dumnezeu, prin gura profetului Isaia (65,17) ne spune cã El însuºi va crea un Pãmânt nou ºi un Cer nou: Cum? Prin Învierea glorioasã a lui Isus!

Dumnezeu plânge?

În timpul vieþii sale pe pãmânt, ca om, Isus a plâns cu lacrimi adevãrate atunci când era trist, deºi El este Dumnezeu. Evangheliile ne spun ca Isus a plâns la moartea lui Lazãr ºi asupra Ierusalimului, pentru cã ºtia cã va fi distrus. În cer, Dumnezeu nu varsã lacrimi ca noi oamenii, dar se întristeazã din cauza pãcatelor noastre. Dumnezeu ne iubeºte mult ºi de aceea suferã când vede cã suntem neasculãtori sau cã nu avem credinþã. El ºtie cã dacã vom continua aºa nu vom putea avea viaþã veºnicã împreunã cu El în cer. Putem în schimb sã-i facem bucurie lui Dumnezeu trãind o viaþã sfântã, iubindu-i pe ceilalþi oameni ºi învãþându-i despre Cristos.

Versete cheie: Isus a zis: „Unde l-aþi pus pe Lazãr?” „Doamne, i-au rãspuns ei, vino ºi vezi.” Isus plângea.

Atunci iudeii au zis: „Iatã cât îl iubea de mult!”(In 11,34-36).

Versete ajutãtoare: Lc 19,41; Ef 4,30, Ap 7,7 (adaptare de LIANA GEHL dupã 205 Questions Children Ask about God)

Suflet tânãr

Gândul meu pentru tine(ri) Dragã prietene, În acest numãr al revistei am sã-þi împãrtãºesc un gând la care, personal, meditez cu plãcere. Cunosc un domn, cu totul deosebit, de când sunt paroh la Biserica Italianã. Când l-am vãzut pentru prima datã în bisericã, împreunã cu soþia lui, am putut descoperi cã o iubire sincerã i-a unit toatã viaþa, iar acum aceeaºi iubire le dã putere în momentele „grele” prin care trec. De câtva timp soþia lui s-a îmbolnãvit.

Este obligatã sã stea acasã între pereþii camerei ºi cu greu poate sta în aceste zile, în picioare, în faþa ferestrei pentru a vedea soarele strãlucitor de primãvarã. El, în schimb, cu aceeaºi seninãtate ºi mult curaj participã singur la Sfintele Liturghii.

Recent, acest domn a venit la biroul parohial, ºi mi-a spus: “Pãrinte, vreau sã celebraþi o Sfântã Liturghie numai pentru mine. Eu m-am mirat, ºtiind cã de fiecare datã venea cu intenþia de a mã ruga ºi pentru soþia lui! ªi a continuat: dar, vreau

sã o celebraþi cu o intenþie specialã. Vreau sã-i fiu recunoscãtor lui Dumnezeu pentru toate clipele vieþii pe care mi le-a dat. Vreau sã-i mulþumesc lui Dumnezeu pentru toate.

Pentru cã am o soþie care m-a iubit ºi pe care am iubit-o! Am avut parte de darul credinþei ºi acum simt cã am nevoie mai mult de Dumnezeu. Numai aºa am convingerea cã numai Dumnezeu cel Atotputernic mã va ajuta sã stau cu tãrie ºi credinþã lângã soþia mea!”.

Prietene, în dorinþa acestui domn am vãzut credinþa lui. Dorind sã-i mulþumeascã lui Dumnezeu pentru „toate clipele vieþii”, de fapt, vrea sã trãiascã cu seninãtate ceea ce Dumnezeu îi va descoperi, îi va rezerva.

Sãrbãtoarea Paºtelui, pentru noi creºtinii, este manifestarea iubirii lui Dumnezeu care vrea ca noi sã trãim ºi sã descoperim „Viaþa nouã”, prezentã la tot pasul, ca astfel sã nu stãm cu ignoranþã lângã Cristos cel înviat!

Pr Pr.. DANIEL BULAI

Amintiþi-vã, Biserica are încredere în voi!

(Papa Benedict al XVI-lea XVI-lea)) Suntem dupã o perioadã cu „greutate”: greutatea crucii, greutatea pãcatelor care ne apasã, greutatea ispitelor care nu ne-au ocolit deloc. Cu cât acest timp a fost mai „dureros”, cu atât mai luminos ºi glorios este momentul de har har,, Învierea Domnului nostru... „Isus nu e niciodatã fãrã cruce, dar nici crucea fãrã Isus. Crucea nu ne zdrobeºte: dacã sub greutatea ei ne clãtinãm, puterea ei ne înalþã” – Padre Pio. Ce au simþit tinerii în aceastã perioadã? Au strãbãtut ei Calea Crucii alãturi de Cristos?

Sunt gata pentru a primi iubirea ºi gloria Lui? În perioada Postului Mare, din pãcate, am fost mult mai încercat decât în timpul anului.

Ar fi trebuit sã fie, pentru noi toþi, un timp de pocãinþã, de meditare… Un timp în care ar fi trebuit sã ne gândim cu sinceritate la Patimile lui Isus… Un timp în care ar fi trebuit sã recunoaºtem cã suntem pãcãtoºi ºi cã, fãrã Dumnezeu, viaþa noastrã e „viaþã moartã”.

Ne-am pregãtit oare cum se cuvine pentru cel mai mare eveniment din istoria omenirii... Învierea lui Cristos? Sã nu uitãm cã cel mai mare dar primit de om vreodatã este Isus Cristos…

Prin El, Dumnezeu ne-a arãtat cât de mult ne iubeºte… Pentru acest dar extrem de preþios nu ne rãmâne decât sã spunem, simplu: Îþi mulþumim, Doamne! Cristos a înviat!

VIOREL FERENÞ

Intensitatea bucuriei Învierii lui Isus depinde, în mod clar, de cum am trãit perioada de pregãtire, aceea a Postului Mare. Ritmul de viaþã pe care îl avem, mai ales noi tinerii, este unul ameþitor, haotic chiar. Programul încãrcat ne îndepãrteazã, încet, dar sigur, de Cristos.

Tocmai de aceea, în timpul Postului Mare m-am rugat mai mult, am participat cu toatã inima la Calea Sfintei Cruci ºi am încercat sã iau parte la Sfânta Liturghie nu numai duminica, ci ºi în timpul sãptãmânii. La finalul acestei perioade îl primesc pe Cristos ºi îl recunosc ca Mântuitor al întregii omeniri! Paºte binecuvântat!

PETRONELA POGAR

Paginã realizatã de ROXANA ROT ARU ROTARU

25

26

Lecturi ANA-MARIA BOTNARU

Viaþa ca o rugãciune - Totus tuus ego sum…

George W eigel - „Martor al speranþei“ Weigel Biografia Papei Ioan Paul al II-lea (1920-2005) Ed. Galaxia Gutenberg, 2007 ; 1131 p. Îmi este foarte greu sã scriu despre Ioan Paul al II-lea: cuvintele sunt prea sãrace pentru a descrie un om sfânt, a cãrui prezenþã era copleºitoare, un Papã al cãrui pontificat a schimbat radical istoria secolului XX. Câþi dintre noi îºi aduc aminte cã rugãciunea ºi acþiunea, credinþa ºi diplomaþia, adevãrul ºi generozitatea, curajul ºi neclintirea acestui om ne-au schimbat tuturor viaþa?

Pentru cei care nu pot uita, dar ºi pentru cei care nu au aflat încã, o carte-eveniment: „Martor al speranþei. Biografia Papei Ioan Paul al II-lea (1920-2005)” de George Weigel.

Este de departe cea mai bunã biografie a lui Karol Wojtyla apãrutã pânã acum.

Minuþios documentatã ºi excelent scrisã, cartea americanului pune în luminã, în cele mai mici detalii, viaþa ºi opera acestui om providenþial – un dar enigmatic ºi preþios pe care Dumnezeu l-a fãcut Bisericii sale ºi acestui secol însângerat… Sã fie oare o întâmplare cã pontiful care a îngropat comunismul venea tocmai din Polonia, þara care de trei ori fusese ºtearsã de pe hartã? Ce i-a þinut pe polonezi în viaþã ºi ce i-a pãstrat în istorie? CREDINÞA. Nu în 1989, ci încã de la 22 octombrie 1978 zarurile au fost aruncate. „Acesta nu este un Papã venit din Polonia, este un Papã sosit din Galileea“, spunea pe un ton profetic André Frossard. Din acea zi, Ioan Paul al II-lea a devenit vestitorul neobosit al adevãrului ºi martorul universal al Evangheliei. „Câte divizii are Papa?“ a întrebat batjocoritor Stalin la o conferinþã de pace. Rãspunsul avea sã întârzie câteva decenii, dar a fost spectaculos: De unul singur, cu puterea rugãciunii ºi a adevãrului care nu poate fi oprit, Ioan Paul al II-lea a rescris istoria. Stalin uitase „un mic amãnunt“: Papa nu are nicio divizie, dar lui Cristos i s-a dat toatã puterea în Cer ºi pe Pãmânt… „Servitorul servitorilor lui Dumnezeu” a fost vocea celor lipsiþi de putere: el s-a luptat pentru a-i restitui omului chipul demnitãþii pierdute. ªi demnitatea omului se pierde în multe feluri: prin totalitarism ºi persecuþii, prin sãrãcie ºi rãzboaie, prin ateism ºi minciunã, prin lãcomie ºi egoism, prin desfrâu ºi rãtãcire…

Demnitatea fundamentalã a omului, de la concepere pânã la moarte, caracterul sacru al vieþii ºi al libertãþii, valoarea teologicã a pãcii ºi a suferinþei – iatã liniile de forþã ale gândirii lui Ioan Paul al II-lea. Cele mai importante enciclice ale sale – Redemptor hominis (1979), Dominum et vivificantem (1986), Veritatis splendor (1993), Evangelium vitae (1995),Ut unum sint

(1995), Fides et ratio (1998) – sunt analizate în carte prin prisma impactului teologic, filozofic ºi practic asupra civilizaþiei contemporane.

Weigel nu se sfieºte (ºi bine face) sã aminteascã de contestãrile (uneori violente, alteori ridicole, întotdeauna tenace) de care a avut parte Ioan Paul al II-lea. De aici vedem cã pontificatul sãu, departe de a fi un marº triumfal, a fost de fapt un drum al Crucii… Militanþii pro-avort ºi adepþii hirotonirii femeilor, susþinãtorii divorþului ºi ai eutanasiei, ideologii de stânga ºi adepþii corectitudinii politice, deºi s-au strãduit din rãsputeri, nu au reuºit decât un efect contrar celui scontat: au pus ºi mai bine în luminã tenacitatea incredibilã a acestui mare singuratic…

Spiritul veacului îndemna la rãtãcire, el ne-a arãtat drumul spre Cristos… Spiritul veacului se baza pe minciunã (de la ideologii la reclame), el a vestit cu glas puternic adevãruri incomode sau uitate… Spiritul veacului era obsedat de tinereþea veºnicã ºi sãnãtatea perfectã, el îºi revãrsa iubirea asupra celor vârstnici ºi neputincioºi, insistând asupra valorii mântuitoare a bolii ºi a suferinþei… Spiritul veacului jura pe eficienþã ºi profit, el miza pe caritate ºi discernãmânt… Spiritul veacului se baza pe puterea banului, el se folosea de puterea rugãciunii…

Punându-ºi viaþa ºi pontificatul sub ocrotirea Maicii Domnului, Ioan Paul al II-lea a înfruntat toate dificultãþile, a depãºit toate adversitãþile, a fructificat toate ºansele: a construit punþi între religii ºi între oameni…

A fost un adevãrat globe-trotter: a cãlãtorit în zeci de þãri, ducând Cuvântul lui Dumnezeu pânã la marginile pãmântului.

Impresionanta lui operã de (re)evanghelizare reiese limpede din paginile cãrþii lui Weigel. A ºtiut sã se foloseascã de impactul uriaº al mass-media pentru a-ºi transmite mesajul, fiind probabil cea mai mediatizatã personalitate a veacului trecut. Ioan Paul al II-lea „încununat“ ºef de trib la Nairobi sau þinând în braþe un ursuleþ koala la Brisbane – sunt fotografii care au fãcut înconjurul lumii ºi pe care le puteþi revedea în carte.

George Weigel reuºeºte sã transmitã cititorului un portret impresionant al lui Karol Wojtyla – dintre paginile acestei cãrþi, parfumul sfinþeniei sale ajunge pânã la noi… Bucuria ºi suferinþa, victoriile ºi înfrângerile, cãlãtoriile ºi singurãtatea, predicile ºi cãrþile, preoþia ºi pontificatul, cuvântul ºi tãcerea – la el, totul era rugãciune…

Istorie ºi spiritualitate ANDREI BREZIANU

Aspecte din spiritualitatea Monseniorului Ghika în lumina câtor va câtorva învãþãturi ale Enciclicei Deus caritas est (IV) IV) Un alt aspect unde idei ale robului lui Dumnezeu Vladimir Ghika se întâlnesc, în confluenþa actualã, cu idei prezente în enciclica Deus caritas est, sunt acele abordãri unde, chiar la începutul documentului adresat de Papã întregii Biserici, acesta scruteazã anumite ambiguitãþi ale limbajului modern, confuziile semantice lovind, în zilele noastre, înþelegerea unor noþiuni esenþiale, cele legate de dragoste, de iubire, de caritate: “Suntem în primul rând confruntaþi - scrie Papa - cu o problemã de limbaj. Termenul iubire a devenit astãzi unul dintre cuvintele cele mai folosite ºi, de asemenea, unul dintre cele mai degradate, un cuvânt cãruia noi îi dãm înþelesuri complet diferite. Chiar dacã tema acestei enciclice se concentreazã asupra problemei înþelegerii ºi practicii iubirii în Sfânta Scripturã ºi în tradiþia Bisericii, nu putem sã facem abstracþie, pur ºi simplu, de sensul pe care îl are acest cuvânt în diferitele culturi ºi în limbajul actual” (I,2). Întocmai în acest sens, iatã abordarea aceleiaºi dileme de actualitate în gândirea spiritualã a robului lui Dumnezeu, Vladimir Ghika: “Dacã existã vreun cuvânt al cãrui sens sã-l fi restrâns uzul vulgar - scria el - apoi acesta este caritate, al cãrui sens originar, în accepþiunea greacã ºi latinã, este iubire: iubire dezinteresatã, iubire liberã. Iubire în acelaºi timp eliberatã ºi purificatã. Caritatea este iubire. Dacã unul dintre cuvinte ºi-a îngustat sensul prin uz pânã la a însemna a da de pomanã, a alina momentan o mizerie materialã, fiind chiar, prin înjosire, asociat cu verbul a face , ca ºi când un act de milostenie se face ca un lucru mecanic, - celãlalt cuvânt a fost profanat ºi el, tot felul de lucruri fiind numite iubire...

Vom folosi cele douã cuvinte - iubire, caritate - pentru a le lãmuri, lãmurindu-le unul prin celãlalt, ca sa îndepãrtam sãrãcirea ºi confuziile de sens de pe urma cãrora ºi unul ºi celãlalt termen au avut de suferit... Aceastã caritate, aceastã iubire îl au drept obiect pe Dumnezeu ºi - deopotrivã ºi inseparabil - pe aproapele nostru, dupã porunca de neclintit care a fãcut din aceste douã iubiri una singurã. Dumnezeu este, într-adevãr, cel mai apropiat dintre cei apropiaþi nouã, iar aproapele nostru este chipul sub care Dumnezeu pune la încercare în altul iubirea noastrã pentru Dumnezeu”, scria Monseniorul Ghika în Liturghia aproapelui.

Deloc întâmplãtor, pilda vieþii Monseniorului Ghika, o viaþã închinatã slujirii aproapelui ºi încheiatã cu mãrturia jertfei supreme

pentru credinþã, rãmâne totodatã grãitoare ºi pentru felul în care învãþãturile lui, ilustrate în scrieri ºi faptã, continuã sã iradieze printre urmaºi, rememoratã de mulþi, în mijlocul poporului din care s-a nãscut, ca ºi printre alþii.

Ceea ce ºi dã prilej acestor gânduri evocând actualitatea unor faþete ale spiritualitãþii Monseniorului Vladimir Ghika, la câteva puncte de semnificativã confluenþã cu mari adevãruri conþinute în enciclica Deus caritas est...

“Pertransiit benefaciendo”. Despre Isus, Faptele Apostolilor (10,38) spun cã, pe oriunde a trecut, a fãcut fapte bune. Aceastã pildã a lui Cristos, urmatã cu smerenie ºi devotament de Monseniorul Ghika de-a lungul întregii sale vieþi ºi pânã la moarte - aceastã viaþã a lui Vladimir Ghika, dãruitã lui Dumnezeu ºi aproapelui - stã azi, cum ºtim, în atenþia Congregaþiei pentru Cauzele Sfinþilor.

Ea vine sã ilustreze ºi un alt adevãr luminos regãsit în cuvintele adresate tuturor de Papa Benedict al XVI-lea în Deus caritas est (II,44): “Vieþile sfinþilor nu se limiteazã la biografiile lor pãmânteºti: ele îmbrãþiºeazã ºi viaþa ºi acþiunile lor în Dumnezeu dupã moarte. În cazul sfinþilor, spune sfântul pãrinte Papa, “devine limpede faptul cã acela care se îndreaptã cãtre Dumnezeu nu se îndepãrteazã de oameni ci, dimpotrivã, se apropie, cu adevãrat, tot mai mult de ei”.

Preot Emmanuel Pohl (1873-1908)

Preotul Emmanuel Pohl s-a nãscut la Turnu Severin, la 17 decembrie 1873. A studiat la Seminarul arhiepiscopal Sfântul Duh din Bucureºti ºi la Colegiul Brignole Sale din Genova. A fost sfinþit preot la 30 mai 1896, activând ulterior ca profesor la Seminarul Sfântul Duh ºi vicar la parohia Catedralei Sfântul Iosif din Bucureºti.

A fost, pentru mulþi ani, organistul ºi dirijorul corului catedralei, oferind numeroase concerte care i-au impresionat pe contemporani, fiind apreciat ºi de familia regalã a României.

Moartea pãrintelui Emmanuel Pohl, la 29 august 1908, a fost consideratã de Arhiespiscopul Raymund Netzhammer drept o „pierdere foarte grea” pentru Arhidieceza Romano-Catolicã Bucureºti, fiind regretat, totodatã, de cele mai înalte cercuri de muzicieni din Capitala României, precum ºi de surorile de la Mãnãstirea maicilor Notre Dame de Sion din Bucureºti, unde fusese confesor.

Dr Dr.. DÃNUÞ DOBOª

27

28

Din istoria Bisericii Pr Pr.. EMANUEL DUMITRU

Persecuþiile împotriva creºtinilor (I) Persecuþia împotriva creºtinilor a fost profeþitã de Isus încã din timpul vieþii sale: „Dacã lumea vã urãºte, sã ºtiþi cã pe mine m-a urât înainte de voi. Dacã aþi fi din lume, lumea ar iubi ceea ce îi aparþine, dar pentru cã nu sunteþi din lume, ci eu v-am ales din lume, pentru aceasta vã urãºte lumea. Amintiþi-vã cuvântul pe care vi l-am spus: «Nu este servitorul mai mare decât stãpânul sãu».

Dacã m-au persecutat pe mine, vã vor persecuta ºi pe voi; dacã au þinut cuvântul meu, îl vor þine ºi pe al vostru” (In 15,18-20). Într-adevãr, apostolii înºiºi au vãzut ºi trãit adevãrul acestor cuvinte. ªtim cum, de la începutul vestirii Evangheliei, ei au fost aruncaþi în închisoare ºi bãtuþi, diaconul ªtefan a fost omorât, iar la Ierusalim s-a pornit o mare persecuþie împotriva lor, fapt care i-a obligat sã plece spre alte pãrþi ale lumii.

Aceste persecuþii erau acþiuni locale ºi porneau numai de la iudei. Autoritãþile Imperiului Roman nu se amestecau. Dimpotrivã, apostolul Paul, de exemplu, a fãcut apel la împãrat în calitatea sa de cetãþean roman pentru a scãpa de ura iudeilor ºi asta i-a salvat viaþa.

Prima persecuþie dictatã de un împãrat roman

Începând cu persecuþia lui Nero, intrãm în perioada celor trei secole ale istoriei Bisericii deseori numitã epoca persecuþiilor împotriva creºtinilor sau perioada martirilor (primul cult, în Bisericã, a fost adus sfinþilor martiri). ªi aceasta pe bunã dreptate, cãci, într-adevãr, persecuþiile sângeroase, dezlãnþuite de Statul Roman împotriva creºtinilor, caracterizeazã într-o bunã mãsurã primele trei secole ale Bisericii.

este un împãrat capabil de orice (îºi ucisese mama, fratele ºi propria soþie pentru a se cãsãtori cu Poppaæ Sabina) ºi îºi mai ºi dorea sã construiascã un oraº nou numit „Neropolis”.

Focul care a ars inclusiv palatul împãratului nu a fost, foarte probabil, provocat de Nero, aºa cum au relatat unii (Sulpicius Severus, Suetonius sau Cassius Dio), dar trebuia gãsit un vinovat pentru a liniºti poporul. Cert este faptul cã au fost învinuiþi creºtinii, despre care Tacitus spune cã „ apãruserã de puþin timp la Roma, ºi îºi luaserã numele dupã acela al unui oarecare Cristos, un evreu condamnat la moarte de Ponþiu Pilat în Palestina, pe vremea împãratului Tiberiu”.

Legislaþia împotriva creºtinilor

În general, romanii obiºnuiau sã lase fiecãrui popor pe care îl supuneau obiceiurile ºi religia sa, dar cei care au instituit dreptul, legile oficiale, se ghidau dupã ele cu o foarte mare conºtiinciozitate.

A refuza, spre exemplu, sã cinsteºti zeitãþile de orice fel (iar printre ele intra ºi împãratul) arzând tãmâie sau aducând ofrande la templele lor, era un delict în contextul vremii, pentru cã aceasta mânia pe zei, iar ei se rãzbunau lovind prin catastrofe, un incendiu imens în cazul nostru.

Majoritatea istoricilor care au scris despre epoca persecuþiilor ni-l prezintã pe împãratul Nero ca fiind iniþiatorul persecuþiilor sistematice, cu toate cã au existat martiri ºi înainte de domnia lui.

Probabil el a dat o instrucþie tribunalelor, o informaþie juridicã, conform cãreia creºtinii trebuiau consideraþi ca rãufãcãtori publici. În perioada domniei lui Domiþian au fost martirizaþi foarte mulþi creºtini, majoritatea la Roma, fundamentul juridic al condamnãrii acestora fiind „practica judiciarã instituitã de Nero”. Aceastã instrucþie judiciarã a fost clarificatã de împãratul Traian, în anul 111, când a emis un prescript împotriva creºtinilor. Din acest document enumerãm douã decizii normative: „1) Creºtinii nu trebuie cãutaþi, ci pedepsiþi atunci când sunt denunþaþi. Este necesar ca denunþarea sã nu fie anonimã. 2) Dacã un acuzat declarã cã nu mai vrea sã fie creºtin ºi demonstreazã aceasta prin adorarea zeilor, nu i se mai imputã trecutul suspect ºi este iertat”.

De ce creºtinii?

Persecuþia lui Nero (37-68)

În noaptea de 18 spre 19 iulie a anului 64, un foc care va arde Roma timp de ºase zile izbucneºte lângã circul Cælius. În aceastã zonã sunt înghesuite unele în altele case, magazine, depozite cu materiale uºor inflamabile. Comercianþi care umblã neglijenþi cu focul, localuri cu grãtare afarã. Acest foc, care a izbucnit întâmplãtor, este pus (de popor) pe seama împãratului Nero. Poporul ºtia cã

Creºtinii nu aveau nici temple, nici nu aduceau jertfe zeitãþilor, nici nu constituiau un neam. Întrucât cultul lor era unul discret, particular, ºi nu public. Aspectul acesta de tainã îi intriga pe cei mai curioºi din fire, iar de aici reieºeau fel de fel de grozãvii care au fost puse, timp de multe secole, în spinarea creºtinilor. Acesta era contextul în care trãiau creºtinii în timpul lui Nero. În timpul persecuþiei sale, din cei aproximativ 3000 de creºtini din Roma, numai douã sau trei sute au fost judecaþi, majoritatea fiind unºi cu rãºinã, legaþi de stâlpi din lemn ºi arºi, pe post de fãclii, noaptea.

Au existat ºi apãrãtori, spre exemplu Pliniu cel tânãr (Gaius Plinius Cæcilius Secundus), scriitor roman ºi guvernator al provinciei romane Bithynia, între 111 ºi 113, care a trebuit, într-o scrisoare trimisã împãratului Traian, cu care era foarte bun prieten, sã ia apãrarea în ceea ce priveºte rãutatea acuzelor aduse creºtinilor.