Actualitatea creştină, nr. 8/2004

Anul XV, nr. 8, 2004, 20 000 lei

IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti:

„Vrem sã-L vedem pe Isus!” (In 12,21)

Iubiþi tineri ºi tinere, Dorinþa de a-l vedea pe Isus se întrupeazã, creºte ºi se realizeazã în fiecare rugãciune, în fiecare gând, cuvânt ºi faptã bunã, în primirea Sacramentelor.

Mã gândesc la rugãciunea de dimineaþã, pe care o vãd ca pe o privire îndreptatã spre Dumnezeu, peste norii grijilor ºi gândurilor care, treptat, încã din primele clipe ale zilei, ne invadeazã sufletul. Aceastã rugãciune ne poartã la Dumnezeu, ne face sã-i simþim prezenþa; ºi împreunã cu el privim la lumea noastrã, la cele din interiorul ºi din afara noastrã. Îl vedem pe Dumnezeu cu ochii credinþei, îl simþim cu iubirea noastrã faþã de El, îi vorbim spunându-i un Tatãl nostru, sau un simplu Doamne ajutã! Sunt sigur cã, nu numai o datã am avut aceastã experienþã: am simþit cã suntem priviþi de cineva dintr-o parte sau alta, ºi atunci fãrã a sta pe gânduri am cãutat sã vedem cine ne priveºte. Sentimentul cã suntem priviþi de Dumnezeu ne cheamã la tãcere interioarã ºi la rugãciune; ºi prin acestea îl cãutãm pe El, care ne priveºte, ºi vãzându-l cu ochii credinþei, îl binecuvântãm, îl implorãm.

Sã nu pierdem niciodatã aceastã conºtiinþã cã suntem priviþi de Dumnezeu; ºi sã-i cãutãm privirea ºi chipul rugându-ne.

Gândul, cuvântul ºi fapta bunã sunt parte din aceeaºi cale fãcutã pentru a-l vedea pe Isus, de data aceasta în toþi semenii noºtri, dar mai ales în cei sãraci, cei suferinzi. Îmi amintesc din nou cu plãcere de cuvintele Fericitei Maici Tereza de Calcutta: „Rodul tãcerii este rugãciunea; rodul rugãciunii este credinþa; rodul credinþei este iubirea; rodul iubirii este slujirea; rodul slujirii este pacea”. Toate cele enunþate de Maica Tereza conduc la slujire aproapelui, o slujire simplã ca cea a privirii senine, a gândului ºi a cuvântului, a faptelor de bunãvoinþã, bineºtiind cã ceea ce facem pentru semenii noºtri, o facem pentru Cristos prezent sub chipul fraþilor ºi surorilor noastre. Orice pas fãcut în întâmpinarea aproapelui nostru este o traducere în faptã a dorinþei intime din inima noastrã: „Vrem sã-l vedem pe Isus”.

Pe El, chipul infinitei milostiviri, îl vedem cu ochii credinþei în Sacramentul Spovezii. Marea Tainã a iertãrii ni-l dezvãluie pe Isus în expresiile mãrturisirii pãcatelor peste care este pus sigiliul dezlegãrii prin prezenþa preotului, care ne spune cuvântul lui Dumnezeu: ... ºi eu te dezleg de pãcatele tale... În dialogul dintre mine ºi Dumnezeu intervine preotul, ca în numele lui Cristos sã dezlege pe pãmânt ºi-n ceruri. În eliberarea de pãcate, în pacea sufleteascã, „vedem” faþa lui Isus, care ne îndeamnã sã ne apropiem mai mult de El, ba chiar sã-l primim în Sfânta Împãrtãºanie. Învãluit de chipul pâinii euharistice, Isus ne primeºte când ne împãrtãºim ºi ni se aratã ca izvor de viaþã veºnicã. Tãcerea, rugãciunea, iubirea ºi slujirea Lui ne învaþã cum sã-i primim pe semenii noºtri ºi cum sã-i iubim slujindu-i. Citim în Mesajul Sfântului Pãrinte Papa aceste cuvinte: Dragi prieteni, dacã veþi învãþa sã îl descoperiþi pe Isus în Euharistie, veþi ºti sã îl descoperiþi ºi în fraþii ºi în surorile voastre, în special în cei mai sãraci. Euharistia primitã cu iubire ºi adoratã cu fervoare devine ºcoalã a libertãþii ºi caritãþii pentru a împlini porunca iubirii. Isus ne vorbeºte prin limbajul minunat al dãruirii de sine ºi al iubirii pânã la sacrificiul propriei vieþi. Este un discurs uºor? Nu, voi o ºtiþi! Uitarea de sine nu este uºoarã; ea îndepãrteazã de iubirea posesivã ºi narcisistã pentru a-l deschide pe om spre bucuria iubirii care se dãruieºte. Aceastã ºcoalã euharisticã a libertãþii ºi a caritãþii ne învaþã sã depãºim emoþiile superficiale pentru a ne înrãdãcina puternic în ceea ce este adevãrat ºi bun; ne elibereazã de tendinþa de a ne apleca asupra noastrã pentru a ne dispune sã ne deschidem spre ceilalþi; ne învaþã sã trecem de la o iubire afectivã la o iubire efectivã. Pentru cã a iubi nu este doar un sentiment; este un act de voinþã care constã în a prefera în mod constant, cu adevãrat, binele altuia: „Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva sã-ºi dea viaþa pentru prietenii sãi” (In 15,13). În încheiere vreau sã vã spun cã am fost foarte fericit sã vã întâlnesc la Popeºti Leordeni; vãzându-vã, pot spune cã m-am întâlnit cu viitorul Bisericii noastre. ªtiu cã nu au fost acolo toþi tinerii din Arhidiecezã, dar salutându-vã pe voi, i-am salutat pe toþi aceia care, ca ºi voi, de vârstã tinereascã, spun - în inimile lor, în rugãciunea lor ºi în primirea Sacramentelor, - acelaºi cuvânt: Vrem sã-l vedem pe Isus! Împreunã cu Sfântul Pãrinte Papa sã spunem încã un cuvânt: Contemporanii voºtri aºteaptã de la voi sã fiþi mãrturisitori ai aceluia pe care l-aþi întâlnit ºi care vã face sã trãiþi. În realitatea vieþii de zi cu zi, deveniþi martori curajoºi ai iubirii care este mai puternicã decât moartea. Vã revine vouã sã acceptaþi aceastã provocare! Puneþi-vã talentele ºi elanul tineresc în slujba anunþãrii veºtii bune. Fiþi prieteni entuziaºti ai lui Isus care îl prezintã pe Domnul celor care doresc sã îl vadã, mai ales celor care sunt mai departe de el. Filip ºi Andrei i-au condus pe acei „greci” la Isus: Dumnezeu se serveºte de prietenia umanã pentru a cãlãuzi inimile la izvorul iubirii divine. Simþiþi-vã responsabili de evanghelizarea prietenilor voºtri ºi a tuturor celor de vârsta voastrã. Preasfânta Fecioarã Maria, care în timpul întregii sale vieþi s-a dedicat cu ardoare contemplãrii chipului lui Cristos, sã vã pãstreze neîncetat sub privirea Fiului sãu.

Cu binecuvântare.

Arhiepiscopul vostru nr. 8/2004

1

SUFLET TÂNÃR

ÎNTÂLNIREA DIECEZANÃ A TINERILOR - ECOURI „Vrem sã-L vedem pe Isus!/ El este soarele ce niciodatã n-a apus/ Vrem sã-l urmãm pe Cristos/ El este Cale, este Viaþã ºi-Adevãr! „Din ochii Tãi se revarsã lumina/ ªi viaþa Tu ne-ncãlzeºti./ Fãrã dragostea Ta aprinsã-n orice stea/ N-am simþi cât de mult ne iubeºti./ Pe fruntea Ta urmele se vãd încã.../ Coroana sfântã de spini./ O rugã sincerã azi închin/ ªi viaþa mea þi-o ofer!” „Mâinile Tale ºoptesc o poveste,/ A crucii pe care-ai murit./ Iar prin jertfa Ta,/ Prin iubirea Ta, / Profeþia s-a împlinit.

Inima Ta cea adânc strãpunsã, / Ne-a dat darul veºnic ºi sfânt/ O mãrturie ºi-un legãmânt/ Îþi vom cânta pe pãmânt!”

Acestea au fost versurile ce au rãsunat puternic pe toatã durata întâlnirii diecezane ce a avut loc în Popeºti-Leordeni, la Oratoriul “Sfântul Leonardo Murialdo”. Peste 450 de tineri din Arhidieceza de Bucureºti s-au întâlnit pentru a-L cãuta pe Isus. Toþi am avut aceastã dorinþã de a-L vedea, de a-L simþi aproape. ªi pentru cã noi, tinerii, avem mereu nevoie de oameni cu experienþã, de îndrumãtori, în mijlocul nostru s-au aflat ÎPS Ioan Robu ºi PS Cornel Damian.

Comuniunea, un sentiment minunat!

Aºa cum afirma ºi PS Cornel Damian, Sacramentul Euharistiei este cel care creeazã unitatea, comuniunea dintre noi. Este un sentiment minunat! Intrãm în comuniune cu toþi cei care cred!

Dintr-o datã nu mai suntem singuri, dimpotrivã! Suntem mai puternici, formãm Biserica. Momentele de intimitate cu Isus sunt foarte importante în drumul vieþii. ªi care este punctul nostru de întâlnire cu Isus dacã nu acela al rugãciunii sincere? Excelenþa Sa Cornel Damian a subliniat faptul cã rugãciunea este foarte importantã, pentru cã nu poate exista viaþã creºtinã autenticã fãrã ea. Dacã o întrerupem, credinþa noastrã dispare sau devine fragilã. În rugãciune îl recunoaºtem pe Dumnezeu ca Tatã al nostru.

Pentru a întãri aceste afirmaþii, Episcopul Auxiliar ne-a îndemnat sã citim capitolul 11 din Evanghelia Sfântului Luca: „Cãrui tatã printre voi îi va cere fiul o pâine, iar el îi va da o piatrã? Ori un peºte, iar el îi va da un ºarpe în loc de peºte?

Sau de îi va cere un ou îi va da un scorpion? Dacã voi, aºadar rãi cum sunteþi, vã pricepeþi sã daþi lucruri bune copiilor voºtri, cu cât mai mult Tatãl vostru din cer va da pe Spriritul Sfânt celor care se roagã?”

Pentru a fi perfecte, rugãciunile noastre trebuie sã fie adevãrate fapte, iar faptele noastre adevãrate rugãciuni Aºadar, vineri 16 iulie, Excelenþa Sa Ioan Robu ne-a vorbit despre importanþa Sacramentului Spovezii ºi al Euharistiei.

Am fost încurajaþi sã mergem la spovadã întrucât acolo îl putem întâlni pe Isus. Nu trebuie sã ne fie fricã sã ne mãrturisim pãcatele. Îi spunem lui Dumnezeu ceea ce El deja ºtie. Totul constã în pãrerea noastrã de rãu ºi în dialogul cu Isus care ar trebui sã fie unul cât mai sincer. Apoi, foarte importantã este rugãciunea de mulþumire pentru darul de iertare pe care ni l-a fãcut. Numai aºa îi putem vedea faþa milostivã. Datoritã unei spovezi bune obþinem pacea, îl vedem pe Isus care iartã ºi îºi reveleazã iubirea infinitã.

2

nr. 8/2004

„Da! Vrem sã-L vedem pe Isus!” Aceste cuvinte nu trebuie spuse doar cu buzele, ci ºi cu inima. Cristos ni se va descoperi în momentul în care cãutarea noastrã este adevãratã, sincerã, maturã. Nu vom fi dezamãgiþi pentru cã Domnul ne iubeºte ºi nu aºteaptã decât sã fim sinceri ºi sã ne apropiem de El prin Sacramentul Spovezii, al Euharistiei ºi prin rugãciune!

Totodatã, trebuie sã fim foarte atenþi la cei din jurul nostru.

De cele mai multe ori, Isus este în chipul lor! Este în chipul meu, în chipul tãu, în chipurile noastre!

Aºa cum am spus ºi mai sus, catehezele pe care le-au þinut ÎPS Ioan Robu ºi PS Cornel Damian i-au luminat pe tineri cu atât mai mult cu cât, la finalul lor, participanþii au avut posibilitatea de a le adresa întrebãri ºi bineînþeles a afla

rãspunsurile dorite.

Toate aceste lucruri au fost aprofundate în discuþiile din grupurile mici iar apoi concluziile (care mai de care mai interesante) au fost prezentate întregului grup.

Dupã-amiaza tinerii au putut aleage diferite ateliere la care sã participe. Din fericire, acestea au fost destul de variate încât sã fie pe placul tuturor. Dintre acestea menþionãm: „Tânãrul ºi vocaþia” - Pr. Daniel Bulai; Mass-media: un risc ºi o bogãþie” - Pr. Liviu Bãlãºcuþi, rem sã-L vedem Sr. Francesca Pratillo ºi Gabriela Lungu; „V „Vrem pe Isus în societate” - Pr. Francisc Ungureanu, Eusebiu Pîrþac; „Sunt tânãr reau o familie!” - Dr. Florin Ardelean. tânãr.. V Vreau Cei pasionaþi de muzicã au putut învãþa cântece religioase noi. De acest lucru s-au ocupat Pr. Daniel Marþiu, Cristina Nica ºi Roxana Rotaru. Padre Paolo a animat atelierul de bansuri învãþându-i pe tineri diverse jocuri.

Madãlina Simon, prin atelierul ei de dansuri dansuri, a avut grijã ca participanþii sã fie într-o formã bunã.

Cei cãrora nici una dintre aceste „oferte” nu le-a surâs, cu siguranþã au ales sã-ºi petreacã timpul cu Isus, la atelierul Sorei Cornelia, alãturi de Cristina Mare ºi Toni Stoian: adoraþie în faþa Preasfântului Sacrament. Trebuie menþionat cã tot în acest timp tinerii care simþeau nevoia sã se împace cu Isus o puteau face pentru cã mulþi preoþi disponibili îi aºteptau la spovadã în locuri special amenajate.

Toate activitãþile din timpul zilei au fost încununate de Sfânta Liturghie. Episcopul Auxiliar ne-a bucurat cu prezenþa la toate acestea. Inclusiv duminicã, 18 iulie, ne-a fost alãturi ºi a mers în procesiune cu noi. Am purtat crucea împreunã.

Crucea: semnul rãscumpãrãrii noastre, cea care ne marcheazã viaþa ºi ne ajutã sã dobândim viaþa veºnicã.

Ce impact a avut Întâlnirea Diecezanã?

Cristina Nica (19 ani, Parohia „Adormirea Maicii Domnului”) este de pãrere cã aceastã întâlnire a fost una reuºitã; cel mai mult i-a plãcut faptul cã tinerii au participat la program. Impresionatã de energia ºi activitatea tinerilor a fost ºi Sora Cornelia Pivniceru (27 ani, Parohia „Maica Îndureratã”).

S-a bucurat cã unii dintre ei au avut aspiraþii foarte înalte. Cristina Mare (17 ani, Parohia „Sfânta Elena”) pentru prima datã la o întâlnire diecezanã, crede cã astfel de experienþe trebuie repetate mai des. Mariana Pereºi (27 ani, Parohia Drobeta Turnu Severin) a vãzut aceastã întâlnire ca pe un prim pas spre calea cãutãrii lui Isus. Cristian Gabrea (19 ani,

Parohia „Maica Îndureratã”), pentru prima datã la o întâlnire de acest gen, ne-a mãrturisit faptul cã în prima zi a fost destul de greu sã intre în ritmul alert a celor ce se întâmplau, dar cã începând cu cea de-a doua zi totul a intrat în normal ºi a fost extraordinar. Elisabeta Bodeanu (17 ani, Parohia Drobeta Turnu Severin) ne-a spus cã tot ceea ce s-a întâmplat între 15-18 iulie la Oratoriul „Sfântul Leonardo Murialdo” a fãcut sã se cunoascã mai bine ºi sã-L caute cu mult mai multã seriozitate pe Isus. La aceastã întâlnire Monica (Brãila) ºi-a dat seama cã de o importanþã deosebitã este cãutarea. Ea ne propune sã marcãm traseul pe care îl parcurgem pentru ca atunci când vom cãdea sã ne putem ridica. Silviu (Ploieºti) considera cã pe toatã durata întâlnirii a contat foarte mult relaþia noastrã cu Dumnezeu ºi cu cei din jur. Ryan Teahan (27 ani, Noua Zeelandã) a fost foarte impresionat de tinerii pe care i-a întâlnit în România ºi de-abia aºteaptã sã punã în practicã tot ceea ce a învãþat la aceastã întâlnire. Padre Paolo (Oratoriul „Sfântul Leonardo Murialdo”) a fost uimit de energia ºi bucuria participanþilor.

Pr. Daniel Marþiu (Parohia „Sf. Francisc de Assisi) considerã cã a fost o întâlnire reuºitã datoritã tinerilor atât de receptivi ºi dornici de a învãþa cât mai multe. Într-adevãr, aºa cum am spus ºi mai sus, totul a fost foarte frumos, cu siguranþã ne-am îmbogãþit spiritual mai mult decât ne-am fi imaginat. ªi totuºi a rãmas un lucru nespus... Ceva care va rãmâne întipãrit pentru mult timp în mintea tuturor celor care au fost acolo... Este vorba de cuvintele Maicii Tereza de Calcutta, împãrtãºite nouã de ÎPS Ioan Robu: „Rodul tãcerii este rugãciunea; rodul rugãciunii este credinþa; rodul credinþei este iubirea; rodul iubirii este slujirea; rodul slujirii este pacea.” Întrucât noi suntem viitorul bisericii, trebuie sã fim un viitor bun! Aºadar, sã-l rugãm pe Dumnezeu ca rodul cãutãrii noastre sã fie chipul milostiv al lui Isus!

Cãutarea de-abia acum începe!

ROXANA ROT ARU ROTARU

nr. 8/2004

3

Pacea - prioritate în asistenþa spiritualã a Armatei Române Invitatul Revistei noastre este pãrintele FLORIN BUHALEA. S-a nãscut în data de 9 martie 1971 în oraºul Dãrmãneºti – Bacãu. A absolvit Liceul de Chimie din Oneºti ºi seminarul din Iaºi fiind hirotonit preot în 1998. ªi-a început activitatea pastoralã în oraºul Constanþa. A continuat sã lucreze în Bucureºti în parohia Sfânta Cruce, timp în care ºi-a dedicat o parte din activitate predând cursuri de Ecleziologie în cadrul Institutului Teologic Romano-Catolic Sfânta Tereza. Începând cu anul 2000 a fost numit capelan militar având ca responsabilitate pastoraþia militarilor din armata românã. În momentul de faþã îºi desfãºoarã activitatea în cadrul Secþiei de Asistenþã Religioasã din Statul Major General M.Ap.N.

LOURDES - Pelerinaj la Regina pãcii În fiecare an, în luna mai se organizeazã un pelerinaj militar internaþional la care participã militari catolici ºi nu numai, din aproximativ 35 de þãri. În acest an au fost prezenþi la Lourdes aproximativ 45 000 de militari la cel de-al 46-lea pelerinaj.

Iniþiatorii pelerinajelor militare la Lourdes au fost militari care au avut parte de ororile celui de-al doilea rãzboi mondial.

Cristos este stânca mea, aceasta a fost tema pelerinajului din acest an.

Acest pelerinaj are o strânsã legãturã cu rolul Fecioarei Maria în propovãduirea pãcii ºi a toleranþei în lume. Este o exigenþã a timpului ca ºi cei care nu fac parte din rândurile armatei sã se roage pentru pacea lumii.

4

nr. 8/2004

R. - Cum vedeþi relaþia religie – apãrarea þãrii concretizatã în funcþia pe care o aveþi?

F.B. - Activitatea mi-o desfãºor în cadrul M.Ap.N. – Statul Major General într-o structurã ecumenicã din care fac parte preoþi ortodocºi, reprezentantul Alianþei Evanghelice din România ºi eu, ca preot catolic. Armata, ca ºi Biserica, sunt instituþii a politice reprezentând douã coloane de stabilitate ale societãþii. Ambele slujind comunitatea, fiecare dupã specificul ei bineînþeles, se completeazã reciproc. Armata este constituitã în mare parte din creºtini care au nevoie de asistenþã spiritualã. Biserica are funcþia de echilibru în cadrul activitãþii specifice care se desfãºoarã în armatã, funcþie care se concretizeazã în momentul când militarii sunt departe de familii ºi chiar de þarã, adicã cei care se aflã în teatre de operaþie: Irak, Afganistan, Kosovo etc.

Biserica ºi armata nu reprezintã douã forþe antagonice deoarece ambele se ghideazã dupã un cod de legi care se respectã, ambele au în atenþie persoana, ambele încearcã sã-ºi aducã propriul aport societãþii din care fac parte.

R. – Cum aþi ajuns sã vã desfãºuraþi activiatea în cadrul armatei române?

F.B. - S-a impus ca o necesitate a perioadei respective. Sã nu uitãm cã datoritã politicii comuniste în anul 1948, activitatea preoþilor militari a fost interzisã. Dupã 1989 s-a impus problema asistenþei religioase în rândurile militarilor. În anii 90 a existat câte un reprezentant din fiecare cult care acorda asistenþã spiritualã în mod voluntar, voluntariat care s-a desfãºurat de-a lungul a 10 ani, pânã când a apãrut Legea 195/2000 privind organizarea ºi funcþionarea clerului militar. Începând cu 1 ianuarie 1994 s-a înfiinþat Compartimentul de asistenþã religioasã, aparþinând Direcþiei de Culturã. Din mai 1996, aceastã structurã a fost mutatã în cadrul Departamentului de Politicã ºi Apãrare, iar de la 1 ianuarie 2000 funcþioneazã în cadrul Statului Major General.

R. - Cum percep tinerii militari ºi în general personalul încadrat în armatã implicarea Bisericii în activitatea pe care o desfãºoarã?

F.B. - Dacã mã refer la tineri, ei sunt o generaþie cu perspective spirituale.

Cred cã viitorii ofiþeri, având preotul în mijlocul lor, vor putea avea de câºtigat.

Ei sunt deschiºi faþã de valorile creºtine, lucru pe care l-am constatat prin interesul viu pe care-l au faþã de acestea.

R. - Ce alte activitãþi pastorale desfãºuraþi în arhidiecezã?

F.B. - Pe linie bisericeascã sunt subordonat Arhiepiscopului Ioan Robu.

Particip la viaþa arhidiecezei ca orice alt preot, la momentele de rugãciune, la celebrãri ecumenice, conferinþe, sãrbãtori religioase ºi militare.

R. - Aveþi contacte ºi cu alte episcopii din România? ªi în ce constau ele?

F.B. - Existã o permanentã colaborare cu toate episcopiile, mai ales cu cele catolice, atât prin corespondenþã cât ºi prin participãri ocazionale cu prilejul unor activitãþi care se desfãºoarã în cadrul acestora.

R. - Ce planuri aveþi?

F.B. - O mare dorinþã de a mai fi ºi alþi preoþi militari ºi în mod special repartizaþi în unele regiuni ale þãrii cum ar fi Moldova ºi Transilvania, care sã se ocupe de asistenþa spiritualã a militarilor români. De asemenea, intenþionez sã culeg material pentru a realiza un scurt istoric al activitãþii preoþilor militari în perioada rãzboaielor mondiale. Þin sã menþionez cã preotul oferã asistenþã pentru toate categoriile de vârstã existente în armatã, indiferent de confesiune ºi de pregãtire, mesajul sãu fiind o invitaþie la rugãciune pentru pace, toleranþã ºi respect. În dialog cu MARIA CARLA GRAUR

Communio Dragii mei cititori, Doresc sã împart cu voi bucuria pe care am trãit-o în sãrbãtoarea Sfintei Ana, zi în care eu, Anca Mãrtinaº ºi Gabriele Giulimondi ne-am unit în sacramentul cãsãtoriei.

Sfânta Liturghie a fost celebratã la sanctuarul marian Madonna del Divino Amore (Sfânta Fecioarã a Iubirii Divine) – Roma – de cãtre Mons. Anton Lucaci, împreunã cu preoþii Francisc Ungureanu ºi Liviu Bãlãºcuþi. „Minunile mele se întâmplã ziua”, scria un poet, iar eu, parafrazându-l, aº spune cã minunile mele se întâmplã dimineaþa. ªi ºtiþi de ce? Pentru cã le încredinþez Preacuratei, numitã în Litania lauretanã: Stella matutina (Steaua dimineþii).

A voastrã, ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

Primiþia Pãrintelui Sebi O sãrbãtoare de prieteni a fost primiþia Pãrintelui Sebi. El însuºi a dorit sã fie astfel – a spus-o direct, în cuvântul de mulþumire, adresându-se participanþilor la prima sa Sfântã Liturghie, celebratã duminicã, 5 iulie, la ora 10.30, în Catedrala Sfântul Iosif.

Ecoul acestui început de drum a multiplicat rezonanþa misterioasã a prezenþei Prietenului de care are nevoie orice suflet, astãzi. Preotul, in persona Christi, ne descoperã prietenia lui Dumnezeu, el însuºi o experimenteazã într-un mod copleºitor. Cãci darul preoþiei este mereu mai mare decât rãspunsul pe care-l cere, aºa cum mãrturiseºte în impresionanta sa carte de amintiri Ioan Paul al II-lea, Dono e mistero (Dar ºi mister): “Darul este întotdeauna mai mare! ªi este frumos sã fie astfel. E frumos ca un om sã nu poatã spune vreodatã cã a rãspuns din plin darului. Este un dar ºi în acelaºi timp o datorie: mereu!”.

Mãrturia papei, la 50 de ani de preoþie (în 1996), se adaugã atâtor altor mãrturii despre vocaþia sacrã, care emoþioneazã ºi entuziasmeazã. Cu astfel de gânduri a însoþit pãrintele profesor Claudiu Dumea prima Jertfã celebratã de fostul seminarist. Într-adevãr – ºi ne întoarcem la mãrturia Papei: “în stratul sãu cel mai profund, fiecare vocaþie sacerdotalã este un mare mister, este un dar care îl depãºeºte infinit pe om. Fiecare dintre noi, preoþii, experimenteazã acest lucru în mod clar, în toatã viaþa sa.” Îi mãrturisim, la rândul nostru, pãrintelui SEBASTIAN LUCACIU, extinzând aceste gânduri ºi la adresa celorlalþi doi noi preoþi care vor sluji în dieceza noastrã, PETRICà BOROª ºi AUGUSTIN CADAR, sentimentele unei frumoase, durabile ºi recunoscãtoare prietenii.

ACTUALIT ATEA CREªTINÃ ACTUALITA

Redacþia Actualitãþii Creºtine îi însoþeºte pe Anca ºi pe Gabriele la începutul acestui drum, cu rugãciunea ºi cu vii speranþe: spre „darurile cele mai înalte”… ºi spre acea cale „cu mult mai presus” despre care vorbeºte sfântul ea Paul în prima Scrisoare adresatã Corintenilor : Iubir Iubirea este îndelung rrãbdãtoare ãbdãtoare ãbdãtoare,, este binevoitoare…

Universul copilãriei în stil salesian

Cel mai frumos ºi incitant moment din cadrul Oratoriului salezian din Constanþa este în luna iulie, când se organizeazã Vara Împreunã, la care participã copii de la 8 la 14 ani. Patru sãptãmâni de zile copiii sunt antrenaþi într-o crescândã febrã a concursurilor ºi a campionatelor, dar ºi a activitãtilor artistice: picturã pe gips, pe zid, brãþãri, chitarã, dansuri, teatru, clowni etc. Se organizeazã douã ieºiri pe sãptãmânã: o zi în excursie, iar în altã zi la plajã. ªi pentru ca sãptãmâna sã se termine mai frumos, vinerea seara sunt chermaþi pãrinþii copiilor ºi invitaþii la momentele pregãtite de fiecare echipã de-a lungul sãptãmânii, iar întreaga atmosferã emanã entuziasm ºi bucurie. În fiecare an, activitatea se orienteazã dupã o anumitã temã, iar vara 2004 s-a numit Dominic Savio, micul salesian devenit sfânt la 15 ani.

Aceasta este Vara Împreunã, acesta este Oratoriul din Constanþa, un loc în care copiii învaþã sã iubeascã viaþa, cu inima deschisã Celui ce le-a dãruit-o: Dumnezeu.

Corespondenþi: Andrei Munteanu ºi Pr Pr.. Gilbert Iavorschi.

nr. 8/2004

5

UNIVERSUL FFAMILIEI AMILIEI

2004 – un “An Internaþional al Familiei” cere o “strategie” pe mãsurã Europa viitorului: regiunea cea mai favorabilã familiei

Conform unui studiu publicat de Eurobaromètre, în 1996 ºi actualizat, de curând, majoritatea europenilor afirmã cã viaþa de familie este lucrul cel mai important al vieþii lor, factorul esenþial al bunãstãrii proprii. Pe de altã parte, tot conform unor studii sociologice, europenii considerã cã sentimentul fericirii, al împlinirii, nu depinde în mod absolut de creºterea constantã a propriilor venituri. De asemenea, se observã o insatisfacþie, o stare de neîmplinire, ºi anume aceea de a nu avea copii sau de a avea prea puþini copii.

Iar printre cauzele detectate, privind aceastã situaþie, se numãrã ºi instabilitatea familiei. Pornind de la aceste realitãþi, Comisia Episcopatelor din þãrile Comunitãþii Europene a emis un document prin care recomandã politici la nivel continental, care sã sprijine viaþa de familie (“O strategie familialã pentru Uniunea Europeanã”). Existã o îngrijorare de ordin demografic care sporeºte urgenþa acestor mãsuri – bãtrânul continent “îmbãtrâneºte” cu paºi acceleraþi, se nasc din ce în ce mai puþini copii, iar pe de altã parte bãtrâneþea devine din ce în ce mai nesigurã (a fost suficientã, în acest sens , o perturbaþie de climã – valurile de cãldurã din vara trecutã – pentru revelaþii uimitoare : singurãtatea bãtrânilor a condus la moartea multora dintre ei, lipsiþi de ajutor în aceste condiþii).Trebuie întãritã familia, singura “instituþie” care asigurã în mod fericit sãnãtatea “vârstelor extreme” copilãria ºi bãtrâneþea, familia fiind “comunitate de iubire” ºi de solidaritate fundamentalã.

Documentul episcopatelor aratã cã familia a devenit alarmant de slabã ºi cã are nevoie de susþinere.“Strategia de la Lisabona” a Uniunii Europene vizeazã un obiectiv ambiþios: Europa sã devinã pânã în 2010 regiunea cea mai competitivã din lume. În acest sens, creºterea în termeni economici (productivitatea ºi produsul naþional brut) este unanim recunoscutã. Dar este completatã de obiective sociale ºi de mãsuri de apãrare a mediului. Aceeaºi strategie elaboratã la adunarea continentalã de la Lisabona remarcã faptul cã un puternic “capital uman ºi social” este condiþia esenþialã a dezvoltãrii. Nu se face însã nici o menþiune importantã la adresa familiei. Documentul episcopatelor europene aduce aceastã completare necesarã pe care o propune Uniunii spre perfecþionarea “Strategiei de la Lisabona”: scopul esenþial al acestei strategii sã fie ca pânã în 2010 Europa sã devinã regiunea cea mai favorabilã familiei, pe plan mondial.

În întâmpinarea intenþiilor ONU

Naþiunile Unite declarând anul 2004 An al Familiei, ar putea concentra mai multe energii ale “bunãvoinþei” ºi “interesului” faþã de problemele cu care se confruntã

6

nr. 8/2004

aceasta. În zona bãtrânului continent, Comisiei Europene i-ar reveni misiunea de a propune obiectivele acestei strategii. Pentru aceastã dezbatere, episcopatele Europei au fãcut o serie de propuneri privind ajutorul acordat familiilor pentru ca acestea sã se poatã ocupa mai bine de propriii bãtrâni, reglementãri ºi politici mai favorabile copiilor (servicii acordate familiilor, concedii plãtite corespunzãtor etc.), legi care sã promoveze cãsãtoria ºi îmbunãtãþirea sistemelor de educaþie a copiilor, promovarea unor legãturi mai strânse între generaþii, ajutor statal pentru familii cu nevoi speciale, mai mare reprezentativitate a familiilor în viaþa publicã.

E nevoie de o nouã mentalitate

O recomandare a Papei Ioan Paul al II-lea este deosebit de interesantã în privinþa unei noi mentalitãþi asupra familiei: “serviciul adus de mame în cadrul familiei, precum ºi cel adus de taþi, sã fie considerat ca o contribuþie la binele social comun, recunoaºtere care sã implice ºi aspectul economic”. Este necesarã o nouã mentalitate, care sã aprecieze valoarea familiei ºi a muncii din cadrul ei. O mentalitate care sã punã pe picior de egalitate activitãþile din cadrul familiei cu cele de la serviciu.Timpul ar avea astfel o nouã configuraþie, favorabilã familiei ºi în egalã mãsurã eficienþei sociale.

Un gând din partea familiilor

Discutând aceste propuneri cu diferite familii, concluziile nu au întârziat sã aparã. Cãci într-adevãr, este entuziasmant sã vezi cã nu existã indiferenþã faþã de problemele cu care se confruntã soþii, mamele, taþii, copiii... Sau, cel puþin, cã existã prieteni ai familiei. Familiile însoþesc aceste intervenþii cu speranþa cã ele se vor face auzite ºi bine recepþionate ºi cã rezultatele nu vor întârzia sã aparã. Dar desigur, nu este suficientã speranþa. Autorii ºi realizatorii acestor politici aparþin ei înºiºi unor familii, deci propriile demersuri în sprijinul instituþiei familiei pot fi adânc motivate, iar pe de altã parte, fiecare familie, la rândul ei, are libertatea ºi menirea de a-ºi cultiva responsabilitatea nu numai pe plan intern, ci ºi în forul public.

MARINA FARA

La întrebarea ”unde este Dumnezeu?”, Catehismul Papei Pius al X-lea dã acest rãspuns: Dumnezeu este în cer, pe pãmânt ºi în tot locul. Ne amintim de acest lucru de la pregãtirea pe care am fãcut-o pentru Prima Sfântã Împãrtã-ºanie. În virtutea acestei învãþãturi, putem spune cã întreaga naturã creatã este locul prezenþei lui Dumnezeu sau casã a lui Dumnezeu.

Prezenþa universalã a lui Dumnezeu este confirmatã de mesajul revelat al Sfintei Scripturi ºi de învãþãtura dintotdeauna a Bisericii. Revelaþia face cunoscut însã ºi faptul cã Dumnezeu, în relaþia sa cu omul, desemneazã anumite locuri ºi spaþii care sunt sacre, tocmai datoritã prezenþei ºi manifestãrii Sale sensibile. Astfel, Abraham ºi ceilalþi patriarhi ai Vechiului Testament înãlþau altare (pietre de altar), ca semne de aducere aminte, cã întrun anumit loc Dumnezeu s-a fãcut prezent ºi le-a comunicat un anumit mesaj. Moise, în dorinþa de a se apropia de rugul arzând, trebuie sã-ºi scoatã sandalele din picioare, pentru cã locul pe care pãºea era un loc sfânt (cf. Ex 3,5). Muntele Sinai, Muntele Alianþei, este Muntele Sfânt ºi nimeni nu poate urca pe el sau nu se poate atinge de poalele lui, nici om, nici animal, fãrã sã moarã. Doar Moise, slujitorul Domnului poate sã urce pe acest munte pentru a sta de vorbã cu Dumnezeu ºi pentru a primi Tablele Legii (cf. Ex 19-20).

Dumnezeu în mijlocul poporului

Alianþa de la Sinai reprezintã un moment decisiv în apropierea dintre Dumnezeu ºi om. Cortul Alianþei, în care se afla Arca cu cele douã Table ale Legii, devine loc privilegiat al prezenþei lui Dumnezeu, loc accesibil al dialogului cu Cel Preaînalt. Chiar dacã în continuare doar Moise avea acces la întâlnirea cu Dumnezeu, de roadele acestei întâlniri beneficia întregul popor ales, iar în chipul strãlucitor al lui Moise, poporul avea confirmarea vizibilã a mãreþiei Dumnezeului lor.

Pedagogia apropierii ºi a prezenþei în mijlocul poporului continuã pe tot parcursul Vechiului Testament, iar semnul concret al acesti apropieri ºi prezenþe este þara fãgãduitã, pe care Domnul o dã drept moºtenire poporului sãu; este, apoi, templul de la Ierusalim, casa lui Dumnezeu ºi fãgãduinþa fãcutã lui David cu privire la sceptrul de domnie, care nu se va îndepãrta de la casa sa, prin mlãdiþa – Mesia – care va ieºi din tulpina lui Iese (cf. Is 11,1).

Prin Cristos, Dumnezeu pãtrunde natura umanã

Pânã la venirea lui Isus, Sf. Scripturã vorbeºte de vizite sau întâlniri ale lui Dumnezeu cu omul, ce au loc fie în ambientul în care trãieºte omul (ex. vizita pe care Domnul

i-o face lui Abraham la Stejarul din Mambre Gn 18,1-33), fie în spaþiul sacru în care se aflã Domnul (ex. urcarea lui Moise pe Muntele Sinai; dialogul dintre Dumnezeu ºi Moise în Cortul Alianþei; Zaharia ºi mesajul Îngerului în Templu, în timpul tãmâierii din Sfânta Sfintelor). În toate aceste împrejurãri Dumnezeu marcheazã viaþa omului, sau altfel spus, divinul atinge, lasã urme în om.

Prin întruparea lui Isus însã, Dumnezeu pãtrunde întreaga naturã umanã. Natura umanã devine locul sacru al lui Dumnezeu. Cristos este templul cel nou ºi adevãrat al lui Dumnezeu: “Eu voi dãrâma templul acesta fãcut de mâini omeneºti ºi-n trei zile voi ridica un altul care nu va fi fãcut de mâini omeneºti” (Mc 14,58). În acest caz Cristos “vorbea despre templul trupului sãu” (In 2,20), iar noutatea acestui fapt este covârºitoare: prin Cristos, cade zidul despãrþitor dintre Dumnezeu ºi om, viaþa omului este impregnatã ºi înnobilatã de prezenþa continuã a lui Dumnezeu. Încorporaþi fiind în Cristos, prin moartea ºi învierea rãscumpãrãtoare, toþi oamenii sunt chemaþi sã devinã temple ale lui Dumnezeu, în calitate de membre ale Trupului Mistic al lui Cristos. Pãcatul ºi moartea nu mai pot þine omul în stãpânire. Acum el poate sã trãiascã descãtuºat de orice robie ºi sã lucreze la împlinirea visului primordial: acela de a fi ca Dumnezeu (cf. Gn 3,1-7).

Biserica, templu viu al lui Dumnezeu

Toþi cei reînnoiþi în Cristos formeazã noul popor al lui Dumnezeu. Cu aceºtia, Dumnezeu este mereu prezent: “Iatã eu cu voi sunt pânã la sfârºitul veacurilor” (cf Mt 28,19).

Prezenþa lui Dumnezeu cu noul popor, Biserica, este activã, dinamicã. Prin botez, Dumnezeu ºi-a stabilit locuinþa Sa în sufletul fiecãrui creºtin ºi din acel moment dinamismul prezenþei lui Dumnezeu constã în a comunica omului viaþa sa divinã. Toate mãdularele Trupului Mistic al lui Cristos pot beneficia de seva vieþii divine ºi toate împreunã constituie noul templu al lui Dumnezeu. Mijloacele speciale de har, sau de viaþã divinã, pe care Cristos le-a pus la dispoziþia Bisericii sunt sacramentele, iar printe acestea exceleazã în mod deosebit Euharistia.

Celebratã în bisericã (înþeleasã ca spaþiu sacru al prezenþei lui Dumnezeu) sau în naturã (marea casã a lui Dumnezeu), Euharistia face sã se dezvolte Biserica, poporul lui Dumnezeu, reîmprospãtând energiile ei de viaþã cu însãºi esenþa vieþii divine, iubirea . Coeziunea internã, unitatea membrelor Trupului Mistic al lui Cristos este datã, aºadar, de Euharistie, darul special fãcut de Dumnezeu sufletelor. “Ce este, aºadar, aceastã pâine? – se întreba Sf. Ioan Gurã de Aur – Este Trupul lui Cristos. Ce devin aceia care îl primesc? Trupul lui Cristos; nu mai multe trupuri, ci un singur trup. Într-adevãr, dupã cum pîinea este una singurã, deºi este fãcutã din multe boabe de grâu care, deºi nu sunt vizibile, se gãsesc în ea, astfel încât diferenþa lor dispare din cauza unirii lor desãvârºite, la fel suntem noi uniþi unii cu alþii ºi suntem uniþi toþi împreunã în Cristos” (PG 61, 200), templul cel viu al lui Dumnezeu.

Pr Pr.. VENIAMIN AENêOAEI nr. 8/2004

7

ANUL P ASTORAL LUNÃ DE LUNÃ PASTORAL

Dumnezeu ºi-a fãcut lãcaº în inimile noastre

LECTURI

Nu încerca sã faci din tine o capodoperã, ci un instrument de fericire

VL ADIMIR GHIKA VLADIMIR

Una dintre cele mai bune biografii consacrate lui Vladimir Ghika, cel pe care Papa Pius al XI-lea îl numea cu afecþiune „marele vagabond apostolic“, este cartea scrisã de Élisabeth de Miribel ºi care poartã titlul sugestiv ÃCERILOR *..

– MEMORIA TTÃ Structuratã în 11 capitole, cartea schiþeazã uluitorul parcurs spiritual al uneia dintre cele mai enigmatice ºi mai puternice personalitãþi pe care le-a cunoscut istoria Bisericii în veacul al XX-lea: nãscut în 1873 la Constantinopol, nepot al ultimului domnitor al Moldovei (Grigore Ghika al X-lea), botezat ortodox, crescut ºi educat în Franþa, având studii diverse ºi strãlucite (drept, litere, filozofie, medicinã), convertit „oficial“ la credinþa catolicã la 13 aprilie 1902, licenþiat în filozofie scolasticã ºi doctor în teologie (1905), fondator al primelor opere catolice de caritate din România – „Comunitatea Fiicelor Caritãþii ale Sfântului Vincenþiu de Paul“, hirotonit preot la 7 octombrie 1923, fondator al Comunitãþii Fraþilor ºi Surorilor Sfântului Ioan, Vladimir Ghika se întoarce în þarã în 1939, este arestat în noiembrie 1952 ºi judecat de un tribunal al guvernului comunist român în 1953, moare în închisoare, la 17 mai 1954, din cauza torturilor ºi a frigului.

Despre aceastã figurã excepþionalã dau mãrturie prietenii ºi cunoscuþii sãi, de la simpli anonimi la personalitãþi ale vieþii culturale europene: Jacques Maritain, Paul Claudel, Francis Jammes, Suzanne Marie Durand, sora Pucci, Jean Daujat, Alex Ceslas Rzewuski, Jean Mouton, pr. Chorong, Albert Besnard, Yvonne Estienne º.a.

Ceslas Rzewuski, un artist aflat în plinã glorie, ducând o viaþã mondenã strãlucitoare ºi libertinã, îºi aminteºte de Vladimir Ghika aºa cum l-a perceput atunci când s-au întâlnit prima oarã: „Nu era prea înalt, dar avea un cap minunat.

Pãrul sãu lung, alb ca inul, îl aureola; cobora pânã pe umeri ºi, instinctiv, te gândeai la chipul lui Isus aºa cum este descris în primele capitole din Apocalips. Barba era albã, la fel sprâncenele foarte stufoase, ca niºte semne de întrebare pe deasupra ochilor, a cãror expresie de bunãtate ºi chiar de tandreþe m-a fãcut imediat sã mã simt în largul meu; totul la el respira bunãtate ºi ospitalitate“. Rezultatul acestei întâlniri?

Nu doar spovada generalã a unui „recalcitrant“, ci ºi abandonarea, curând dupã aceea, a vieþii artistice ºi mondene pentru a îmbrãca haina dominicanã ºi a deveni pãrintele Ceslas.

Jacques Maritain face portretul prinþului Vladimir Ghika în aceste cuvinte: „[A]cest nepot al ultimului domnitor din

8

nr. 8/2004

Moldova, hrãnit la literele franceze, devenit preot al Bisericii catolice romane ºi comisionar al tuturor operelor pioase, evocã la toate rãspântiile milei imaginea unui sfânt Nicolae în stil modern, rezistent la toate intemperiile, curios de toate lucrurile ºi informat de toate, bucuros sã treacã, în numele sãracilor lui Cristos, peste regulamentele ºi barierele sistemelor ºi ale egoismului oamenilor, aspru cu sine însuºi ºi grãbit sã aducã un remediu potrivit oricãrei mizerii“. „Programul“ spiritual reflectat în activitatea neobositã a Monseniorului Ghika poate fi sintetizat astfel: liturghia aproapelui – teologia nevoilor – cãutarea preferinþelor lui Dumnezeu. De la aceste exigenþe nu avea sã se abatã niciodatã, pânã la moarte.

O laturã importantã a preocupãrilor sale a constituit-o întotdeauna unitatea Bisericii. „[S]e strãduieºte sã promoveze cunoaºterea reciprocã între catolici ºi ortodocºi. Prin originile sale, dubla sa culturã, relaþiile pe care le are, el apare ca un simbol viu al uniunii dintre Orient ºi Occident“, scrie Élisabeth de Miribel.

A cãlãtorit enorm, ducând mesajul evangheliei pe toate paralelele ºi meridianele globului: Bucureºti, Paris, Sidney, Dublin, Buenos Aires, Budapesta, Manilla, Bruxelles, Tokio, Varºovia, Roma, Auberive, Villejuif, Copenhaga.

Dintre cuvintele sale, smerite ºi pãtrunzãtoare, am ales trei, deloc întâmplãtor îmbrãþiºate de o ironie caldã ºi luminoasã: întrebat de ce s-a convertit la catolicism, Vladimir Ghika rãspunde prompt: „Pentru a deveni mai ortodox“; aflând cã prietena unei prietene se aflã în dificultate la Copenhaga, Monseniorul nu ezitã: „Trebuie sã plec în curând la Varºovia, voi face un mic ocol prin Copenhaga“; ºi un gând frumos ca o rugãciune: „Ceea ce este greu nu este sã-l gãseºti pe Dumnezeu, ci sã-l pierzi, pentru cã el se aflã pretutindeni“.

Despre suferinþã ºi iubirea lui Dumnezeu, cel care avea sã fie martirizat în închisorile comuniste scrie aceste cuvinte premonitorii ºi decisive: „Se suferã proporþional cu dragostea pe care o ai. Capacitatea de a suferi este în noi aceeaºi cu capacitatea de a iubi. Este, într-un fel, umbra ei arzãtoare ºi teribilã. […] Dumnezeu vegheazã, Dumnezeu vegheazã. Este marele veghetor al tuturor nopþilor – nopþi ce sunt pentru el nopþi îngrozitoare, nopþile minþii, nopþile inimii, nopþile naturii umane, nopþile rãului al cãrui întuneric coboarã în orice moment asupra omenirii îndurerate. Cine ar putea spune cu câtã iubire ne vegheazã? Aceastã iubire are un nume ºi o calitate. Este o iubire infinitã“. „Memoria tãcerilor“ este o carte ce risipeºte tãcerea care s-a aºternut asupra vieþii ºi a morþii unui om excepþional: Monseniorul Vladimir Ghika – prinþ, preot ºi martir.

ANA-MARIA BOTNARU * Élisabeth de Miribel – „Memoria tãcerilor“ (Vladimir Ghika 1873-1954) Ed. ARCB, 2004; 171 p.

U

Desene de ANDREI COZMA, clasa a IV -a IV-a

n cocoº, un ºoarece, un motan ºi un câine, sãtui de viaþa la þarã ºi de traiul anonim într-o ogradã prãfuitã, s-au gândit sã plece, împreunã, spre un tãrâm al fãgãduinþei.

Cum îºi imaginau ei acest þinut? Diferit unul de celãlalt, fiecare dupã felul trebuinþelor sale. Pentru cocoº era un þinut în care ploua zi ºi noapte cu grãunþe de porumb; pentru ºoarece era un lanþ de munþi de caºcaval, în care el trebuia sã sape, cu propriii dinþi, tunele; pentru motan era un þinut cu cascade de lapte ºi lacuri de smântânã, iar câinele îºi imagina o grãdinã uriaºã în care creºteau cârnãciori, costiþe afumate ºi fripturi la grãtar.

Deºi diferite, peisajele mirifice ale celor patru visãtori aveau, totuºi, ceva în comun. Fiecare se imagina singur ºi stãpân absolut al þinutului fãgãduinþei. Motanul nu se putea închipui împãrþind laptele cu câinele, aºa cum nici câinele nu intenþiona sã-i dea motanului sã guste din imaginarii lui cârnãciori. Cocoºul n-avea nici un chef sã-i dea ºoarecelui niscaiva grãunþe din grãmezile lui uriaºe, aºa cum nici ºoarecele nu-ºi imagina sã dea vreunuia din preþiosul lui caºcaval. ªi, în timp ce mergeau ei aºa, prinºi de dorinþele lor egoiste, prin nu ºtiu ce întâmplare misterioasã, li se împlinirã visurile.

Fiecare ajunse sã trãiascã singur în câte un þinut mirific, care era exact aºa cum ºi-l imaginase.

Aþi putea crede cã povestea s-a încheiat, dar nu este aºa.

Dupã o sãptãmânã de „trai pe vãtrai”, adicã de viaþã uºoarã ºi lipsitã de griji, cei patru erau complet nefericiþi ºi gata, gata sã-ºi dea duhul de supãrare. Cocoºul nu se mai atingea de nici o grãunþã, ºoarecele nu mai gusta nici o fãrâmã de caºcaval, motanul nu mai voia nici o picãturã de lapte, iar câinele nu mai suporta nici mãcar mirosul de cârnaþi. S-ar spune cã erau sãtui, dar nu-i aºa. Tristeþea ºi singurãtatea îi omorau cu zile ºi ajunserã astfel la înþelepciunea de a-ºi spune fiecare: „La ce-mi foloseºte cã am ajuns pe tãrâmul fãgãduinþei dacã n-am cu cine sã împart bucuria de a mã afla aici? Aº renunþa voios la pãmântul visurilor mele, în schimbul bucuriei de a fi din nou împreunã cu ceilalþi”. ªi, cât ai clipi din ochi, dorinþa lor curatã ºi sincerã deveni realitate.

Aºa se trezirã toþi patru în ograda prãfuitã de unde plecaserã.

Erau adunaþi în jurul unui castron cu lapte ºi mãmãligã ºi, curios lucru, mâncau împreunã din acelaºi blid, bucurându-se mai mult pentru îmbucãtura celuilalt decât pentru cea proprie.

La acest moment minunat fu martor ºi Petre, stãpânul curþii, un þãran aspru ºi nemilos, care rãmase împietrit de uimire în faþa celor patru necuvântãtoare. ªi, din ziua aceea, oamenii vãzurã la el o schimbare a cãrei cauzã n-o pricepeau. Din zgârcitul satului, Petre ajunse om cumsecade, milos ºi cu darul dãrniciei.

Ei, nebãnuite sunt cãile Domnului... Se mai întâmplã sã înveþe ºi omul de la necuvântãtoare, cã doar nu degeaba i-a fost dat sã împartã pãmântul cu acestea.

ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI nr. 8/2004

9

PAGINA MICULUI PRINÞ

l u m â r T ã uin,tei d ã g fã

„Biseric

În anul 1992, ÎPS dr. Ioan Robu, Ar a dispus începerea formalitãþilor pentr o grãdiniþã. Terenul a fost concesiona terminat, cu toate avizele ce se impune fost construite biserica, grãdiniþa ºi c pãrintele Dominic Hârja.

Pe teritoriul parohiei Adormirea M Legio Mariae.

Gloria tibi, Domine! (Mãrire þie, Doamne!)

Cu aceste cuvinte, scrise pe frontispiciul ei, biserica Adormirea Maicii Domnului, din Drumul Taberei, îºi întâmpinã enoriaºii ºi vizitatorii. Aceste cuvinte vor, parcã, sã aminteascã tuturor acelora care trec pragul bisericii de datoria de a-l preamãri fãrã încetare pe Dumnezeu pentru darul minunat fãcut comunitãþii catolice din Drumul Taberei: un lãcaº sfânt.

Mi s-a întâmplat, de multe ori, sã aud în jurul meu oameni care se lamentau, spunând cã în paisprezece ani de la cãderea comunismului nu s-a fãcut mai nimic în România. Afirmaþie exageratã, în opinia mea.

Este adevãrat cã se putea face mai mult, dar nu putem nega sau trece cu vederea multe lucruri bune care s-au fãcut în aceºti ani ºi pentru care trebuie sã-i aducem laudã ºi preamãrire Domnului. Sã ne gândim numai la câte biserici, case parohiale, ºcoli, grãdiniþe ºi alte edificii au fost ridicate în parohiile noastre în aceºti ani. Toate acestea sunt chiar nimic? Unul dintre aceste exemple este ºi biserica Adormirea Maicii Domnului, cunoscutã ºi sub numele de Biserica din Drumul Taberei. De fapt, dupã cum aþi citit ºi în istoric, nu este vorba doar de o bisericã, ci de un complex format din bisericã, grãdiniþã ºi casã parohialã.

La Bisericã, la fel ca în familie

Împreunã cu pãrintele paroh Dominic Hârja ºi cu câþiva enoriaºi, am încercat sã facem o „radiografie” a acestei comunitãþi. La întrebarea: „ce cuvânt caracterizeazã cel mai bine comunitatea din Drumul Taberei?”, toþi interlocutorii au rãspuns: „familia”. Cum se explicã aceastã afirmaþie unanimã? Pãrintele Hârja spune: „Acum ei ºtiu cã biserica este a lor ºi vor sã facã ceva pentru ea”. „Este biserica noastrã, am vãzut-o crescând sub ochii noºtri, am fost aici de când s-a pus prima cãrãmidã”, afirmã cu multã satisfacþie doamna Vera Zbarcea, care vede în pãstorul comunitãþii „un preot cu har”. „Pãrintele”, continuã ea, „ne-a arãtat drumul spre lectura biblicã, prin catehezele pe care le face cu noi, vârstnicii. Ne vorbeºte mult despre porunca iubirii”.

Aº fi putut lãsa deoparte aprecierile credincioºilor la adresa pãrintelui, alegând sã vorbesc mai mult despre comunitate, dar cred cã nu este mai puþin important preotul, liantul dintre credincioºi, cel de care depinde comuniunea ºi armonia unei comunitãþi, la fel ca într-o orchestrã în care dirijorul face consonanþa.

Preoþia te învaþã sã rãzbaþi

Din datele prezentate mai sus, vedem cã acest complex din Drumul Taberei a fost ridicat într-un timp destul de scurt, lucrãrile au început în anul 1995 ºi s-au terminat în 1999, dar aceasta nu înseamnã cã totul a mers ca pe roate. Au fost destule probleme. De exemplu, situaþia cea mai grea, prin care pãrintele Hârja a trebuit sã treacã, a fost chemarea, de patru sau cinci ori, în instanþã. Pe scurt, firma de construcþii nu a executat bine lucrarea, cauzã pentru care pãrintele a refuzat plata facturii prezentatã de firmã. Firma l-a dat în judecatã, iar pãrintele mãrturiseºte cã nu i-a fost deloc uºor sã semneze citaþiile prin care era chemat la proces ºi, mai ales, sã fie prezent la tribunal, unde era numit „partea pârâtã”. Toate necazurile au dispãrut, însã, în momentul în care a trãit cea mai mare satisfacþie a experienþei sale ca paroh al acestei comunitãþi: sfinþirea bisericii. Apoi, cele trei sute de familii care erau la început, au devenit, în cinci ani, peste opt sute. Oamenii vin la bisericã în numãr din ce în ce mai mare, fiind tot mai mulþi cei care gândesc asemenea doamnei Verva Amalia, care spune: „dacã nu aº veni la bisericã, aº fi cea mai nenorocitã fiinþã de pe pãmânt, din pricinã cã aº fi foarte sãracã sufleteºte. Mã simt excepþional de bine în bisericã”.

10

nr. 8/2004

rhiepiscop Mitropolit de Bucureºti, a decis înfiinþarea Parohiei Adormirea Maicii Domnului, în cartierul Drumul Taberei ºi ru obþinerea unui teren adecvat, pe care sã fie construit un complex parohial care sã includã o bisericã, o casã parohialã ºi at de cãtre Primãria Municipiului Bucureºti în anul 1994. În acelaºi an, s-a început elaborarea proiectului care a fost eau, în primãvara anului 1995. Lucrãrile au început în luna mai a anului 1995 ºi au continuat pânã în 1999, timp în care au casa parohialã. Prima Sfântã Liturghie s-a celebrat în ziua de 15 august 1998. Preotul paroh al acestei comunitãþi este

Maicii Domnului activeazã: congregaþia Maria Bambina; conferinþa Sfântului Vincenþiu de Paul; Caritas-ul parohial local;

Tinereþea, la ea acasã

De „radiografia” noastrã nu a scãpat nici grupul de tineri din aceastã comunitate care, dupã cum spune pãrintele paroh, este bine organizat ºi participã activ la toate întâlnirile diecezane, remarcându-se de fiecare datã. Cât despre ritmurile moderne ce pot fi auzite în bisericã, doamna Vera Zbarcea spune: „la început, mi-a fost greu sã accept, la Sfânta Liturghie, muzica ritmatã a tinerilor, pentru cã nu eram familiarizatã cu acest stil, dar acum m-am obiºnuit, însã vestimentaþia tinerilor mã deranjeazã, deºi ºtiu bine cã aceastã problemã este prezentã ºi-n alte comunitãþi. Este nevoie de mai multã decenþã în Bisericã”. Prietena ei, doamna Verva Amalia, puþin iritatã de indecenþa vestimentaþiei multor tineri, îl citeazã pe unul dintre enoriaºi, doctorul Oprescu, care afirma cã îmbrãcãmintea tinerelor de astãzi ar permite unui medic sã le consulte cu multã precizie, fãrã ca ele sã fie nevoite sã se dezbrace. „Dacã pãrintele ar insista ca tinerii sã fie mai decenþi în îmbrãcãminte, cred cã mulþi dintre ei nu ar mai veni la bisericã”, spune cu nãduf doamna Verva. Dar, tot ele au gãsit ºi o rezolvare la aceastã problemã: educaþie în familie, la ºcoalã ºi mai ales în presa catolicã. Drept urmare, mã simt nevoit sã intervin ºi sã-i îndemn pe toþi tinerii, citându-l, la rândul meu, pe un preot care mi-a fost paroh: „ Vã rugãm nu intraþi în Bisericã cu o þinutã vestimentarã care mai mult descoperã decât acoperã!”.

De mare ajutor

O contribuþie importantã la educaþia generaþiilor viitoare din parohia Adormirea Maicii Domnului o are congregaþia Maria Bambina care are în grijã grãdiniþa pentru copiii preºcolari. Cât priveºte „radiografia” parohiei Adormirea Maicii Domnului, sora Dina, din congregaþia Maria Bambina, spune: „lumea este credincioasã, dar participarea la sacramente a scãzut în ultimii ani din cauza procesului de laicizare prin care trece România”. Surorile din congregaþia Maria Bambina nu se ocupã doar de copiii, ci ºi de bãtrânii ºi de persoanele aflate în dificultate, din parohie. Ele sunt completate în aceastã muncã de conferinþa Sfântului Vincenþiu de Paul (SVP) care ºi-a început activitatea cu ºapte membri, ajungând, în prezent, la nouãsprezece. Doamna Marilena Suciu, membrã a acestei asociaþii, care de trei ani îi ajutã pe bãtrâni ºi pe cei care sunt în dificultate ne spune: „sunt aºa de fericitã când plec de la ei, ca dupã o spovadã bunã. Sunt fericitã, mai ales când vãd cã lor nu le trebuie numaidecât pacheþelul pe care îl ducem noi, ci au nevoie de prezenþa noastrã, de consolarea noastrã, de rugãciunea pe care o facem împreunã”. Ana Chiriþescu, ultima intervievatã, este cea care are grijã de bisericã în timpul zilei ºi tot ea vinde cãrþi, iconiþe, reviste. „Biserica Adormirea Maicii Domnului este viaþa mea”, ne mãrturiseºte doamna Chiriþescu; ea ne povesteºte cã, auzind despre furturi din biserici s-a îngrozit ºi, în faþa altarului de la ea de acasã, s-a rugat ca Dumnezeu sã o lumineze ºi sã o ajute sã facã o alegere înþeleaptã. Aºa s-a hotãrât sã renunþe la vizitele la rude ºi a început sã vinã la bisericã în timpul zilei, pentru a o pãzi.

Meritã amintiþi în aceste rânduri ºi cei care ºi-au adus contribuþia la construirea bisericii. Printre ei, ing. Mihai Avram pe care pr. Hârja îl descrie ca fiind: „puterea cuvântului care a þinut treazã construcþia” ºi, bineînþeles, surorile din congregaþia Maria Bambina ºi Preasfinþitul Ioan Robu.

Biserica, „copilul nostru”

„Aceastã Bisericã este copilul nostru”, aºa afirma unul dintre arhitecþii bisericii din Drumul Taberei, domnul Victor Ilieºiu. Folosind o imagine poeticã, am putea spune cã aceastã „familie”, cum este caracterizatã de enoriaºii sãi comunitatea bisericii Adormirea Maicii Domnului, a dat naºtere unui copil minunat, un copil care se apropie de frumoasa vârstã de 10 ani ºi care a crescut sãnãtos ºi frumos...

Gloria tibi, Domine!

Pr Pr.. LIVIU BALAªCUÞI nr. 8/2004

11

DIN VIAÞA P AROHIEI PAROHIEI

ca Adormirea Maicii Domnului este viaþa mea”

SOCIAL

Inter viu cu TTORSTEN ORSTEN MORITZ - secretar de proiecte Interviu la Comisia Bisericilor pentru Migranþi în Europa

Cu ocazia unui seminar privind prevenirea traficului de persoane organizat de AidRom ºi la care au participat ºi membri ai asociaþiei Caritas Bucureºti, am avut prilejul sã cãpãtãm unele informaþii foarte utile de la dl. Torsten Moritz - secretar de proiecte la Comisia Bisericilor pentru Migranþi în Europa (CCME), Belgia cãruia îi mulþumim pentru amabilitatea cu care ne-a rãspuns la întrebãri.

L.G.: - Aþi putea prezenta pe scurt, pentru cititorii “Actualitãþii creºtine”, organizaþia pentru care lucraþi, originea sa, activitatea curentã ºi rolul pe care îl deþineþi în aceastã organizaþie?

T.M.: - CCME sunt iniþialele denumirii în englezã a “Comisiei Bisericilor pentru Migranþi în Europa”; aceasta reprezintã organizaþia europeanã “umbrelã” a bisericilor care lucreazã pe probleme legate de migraþie, compusã mai ales din biserici de tradiþie protestantã, ortodoxã ºi anglicanã. A fost fondatã în 1964 sub numele de “Comitetul pentru muncitori migranþi în Europa” de cãtre Consiliul Mondial al Bisericilor. În ultimii 40 de ani, mandatul sãu s-a lãrgit, ajungând sã includã toate problemele legate de migrare, refugiaþi ºi azil, integrare ºi antidiscriminare. Lucrãm ca o platformã de colaborare ºi transmitere a informaþiei între biserici, ºi ca o organizaþie de advocacy în relaþia cu instituþiile europene, mai ales cu cele din

12

nr. 8/2004

UE. Personal lucrez ca secretar de proiecte la CCME, un exemplu fiind proiectul CAT: “Acþiune creºtinã ºi networking pentru prevenirea traficului de femei”.

L.G.: - Citim ºi auzim o mulþime despre traficul de fiinþe umane. Este aceasta o problemã realã, sau doar “mult zgomot pentru nimic”?

T.M.: - Cu siguranþã cã este o problemã realã, de-a dreptul dramaticã. Nu cunoaºtem numãrul exact ºi fiecare caz în parte, dar luând în considerare fie ºi numai o þarã ca România, ºtim sigur de existenþa a sute de femei, copii ºi un numãr crescând de bãrbaþi care sunt traficaþi anual. ªi acesta nu este decât vârful icebergului - estimãrile aratã cã numai în România, fãrã a mai socoti alte þãri, în realitate sunt traficate mii de persoane. Viaþa acestor persoane traficate este una de sclavie. Ele sperã sã gãseascã o viaþã mai bunã în altã parte, dar în realitate ajung sã fie exploatate cu brutalitate: copiii, de exemplu, sunt mutilaþi ºi obligaþi sã cerºeascã, femeile sunt siluite, bãtute ºi obligate la prostituþie. Ceea ce trebuia sã fie un vis împlinit adesea se dovedeºte a fi cel mai urât coºmar care se poate imagina.

L.G.: - Din experienþa pe care o aveþi cu privire la realitãþile traficului de persoane, credeþi cã aþi putea scoate în evidenþã cauzele acestei probleme, ºi câteva modalitãþi de rezolvare?

T.M.: - Pãi, realitatea sãrãciei pe de o parte, dorinþa de a avea o viaþã mai bunã ºi promisiunea unei vieþi mai bune în strãinãtate, pe de altã parte, aceºtia sunt cu siguranþã factori cheie. Dar de obicei aceasta nu este singura cauzã. Se poate observa cã grupuri care nu au acces sau au doar un acces limitat la educaþie ºi puþine ºanse pe piaþa muncii, fãrã acces la informaþie, sunt deosebit de vulnerabile. Aºa se explicã de ce mai ales fetele ºi femeile tinere sunt categoria cea mai afectatã ºi de ce majoritatea persoanelor traficate provin dintr-un mediu rural ºi/sau defavorizat economic, deseori pe un fond de minoritate etnicã.

Lipsa legãturilor profunde cu familia ºi o scãzutã încredere în sine sunt adesea

factori suplimentari - abuzul, alcoolismul ºi violenþa în familie sunt ºi ei deseori factori decisivi. ªi, desigur: existã o “cerere pe piaþã” în þãrile de destinaþie. Rezultã cã soluþiile sunt complexe ºi dificile: în general implicã schimbarea structurilor societãþii, dar ºi identificarea de alternative concrete. Recunoaºterea demnitãþii femeilor ºi fetelor ºi a talentelor lor trebuie îmbunãtãþitã; aceste persoane trebuie sã aibã un mai bun acces la educaþie ºi la un loc de muncã. Acesta este domeniul unde trebuie puse în practicã activitãþi concrete, cum ar fi programele de educaþie socioprofesionalã. Apoi, este încã mare nevoie de informare asupra traficului de persoane. În oraºele mari, lumea este conºtientã de aceastã problemã, dar în mediul rural de multe ori nu e aºa. Dar trebuie sã fim atenþi: nu merge doar sã spui: “Nu credeþi ce vi se promite ºi nu plecaþi în strãinãtate”. Trebuie sã puteþi oferi alternative viabile în mediul de origine. ªi dacã o persoanã se hotãrãºte totuºi sã plece în strãinãtate, trebuie sã-i puteþi da idei despre cum sã reducã riscurile implicate în procesul emigrãrii.

Ideal ar fi ºi sã identificaþi posibilitãþi legale ºi sigure de emigrare, dar, din pãcate, aceste posibilitãþi sunt limitate. În sfârºit, este foarte important sã nu fie ignoratã situaþia din familii ºi sã afirmãm cu tãrie cã abuzul ºi violenþa în familie sunt inacceptabile. Trebuie ºi sã vedem în ce fel se poate reduce cererea de muncã de tip exploatare.

L.G.: - Care sunt cele mai bune cãi prin care biserica localã se poate implica în prevenirea acestui tip de trafic ºi în asistarea victimelor?

T.M.: - Sunt multe cãi ºi ele depind oarecum de ceea ce biserica respectivã deja face. Ca activitate de prevenire, de exemplu, biserica poate deveni un forum unde fetele ºi tinerele sã poatã discuta într-o atmosferã deschisã, bazatã pe încredere, despre aspiraþiile lor pentru viitor. Bãieþii pot fi educaþi sã le trateze pe fete ºi femei cu mai mult respect, aºa încât sã nu ajungã traficanþi. Preoþii ºi liderii de tineret pot ajuta la identificarea unui mod de viaþã mai bun, dar mai puþin riscant. Asta înseamnã sã luãm aspiraþiile tinerilor în serios, dar ºi sã-i facem sã-ºi confrunte visurile cu realitatea - fãrã sã transmitem mesaje alarmiste. Înseamnã ºi sã abordãm

PAUZÃ PUBLICIT ARÃ PUBLICITARÃ Intoxicaþia cu publicitate

Dacã aºtepþi in staþia de autobuz sau metrou, dacã deschizi televizorul sau faci o plimbare pe stradã, te loveºti de panouri publicitare. Unul mai arãtos decât altul ºi din ce in ce mai colorate sau „dezbrãcate”. Nu e greu sã percepi mesajul, uneori e scris, alteori nu: ”Vrei sã câºtigi un milion?”, „Vrei sã fii tu însãþi?” „Vrei sã fii mai sexy?”, ”Cea mai rentabilã ofertã întâlnitã vreodatã!”.

Scopul publicitãþii este de a transmite informaþiile, de a crea design-ul, de a încuraja îmbunãtãþirile în calitate a bunurilor ºi serviciilor existente, de a încuraja vânzãrile, de a contribui la progresul societãþii. Publicitatea de astãzi suferã, însã, numeroase deviaþii si forme de manipulare. Cu aspectele negative, publicitatea devine mijloc de influenþã, mijloc de discriminare, modalitate de a determina un comportament, o atitudine: „Nu trebuie sã ezitaþi!” „Dumneavoastrã nu puteþi refuza o asemenea ofertã!”, „Ofertã pe timp limitat!”.

Telespectatorii, marionete ale industriei publicitare

Comunicarea publicitarã actualã îºi propune, ca prin reclamã, sã facã nu doar o simplã informare, ci sã influenþeze alegerile si deciziile cumpãrãtorului.

Aºa cã, dragã cumpãrãtorule, sã nu te mire dacã, ajungând acasã dupã ce ai fãcut cumpãrãturi, vei constata ca ai luat un lucru de care nu aveai nevoie. Cu siguranþã ai cumpãrat un produs pentru cã ai vãzut reclama acestuia la televizor, dar nu te-ai mulþumit ºi l-ai mai cumpãrat ºi a doua oarã, dar sub altã formã.

Prin publicitate li se propune oamenilor o imagine de sine în care ei se vãd capabili sã rezolve problemele existenþei lor cu ajutorul produselor care le sunt propuse: „Adio durere!”, „Adio sãrãcie!”.

O sã observi, de asemenea, cã pe timpul vizionarii unui film, vei vedea aceeaºi reclamã de mai multe ori ºi în pauze dese. Scopul acesteia este de a influenþa sau de a întipãri bine imaginea produsului, astfel încât, mergând în magazin în urmãtoarele zile ºi vãzând produsul, sã nu scapi tentaþiei.

Textul reclamei are intenþia de a forma imaginea mentalã a produsului, de a crea dorinþa, de a inspira încredere; publicitatea trateazã individul ca pe un subdezvoltat intelectual, ca pe un naiv, prin sãrãcia numeroaselor sale sloganuri ºi prin modul stupid de a le transpune in reclame.

Nu se vând produse, ci plãceri

Publicitatea conþine, de asemenea, o sexualitate mascatã. Dincolo de imaginea produsului, se vinde sexul sau o sexualitate prost înþeleasã, aºa încât sexul este asociat cu ciocolata, aparatele electrocasnice, bãutura rãcoritoare sau alcoolicã si alte produse alimentare.

Publicitatea îºi determinã cumpãrãtorul. Fãrã ea am fi mai sãraci în informaþie, mai lipsiþi de confort, mai departe de bunãstare. Dar trebuie sã fim mai atenþi la mesaj.

GABI LUNGU

nr. 8/2004

13

MEDIATIC ÎNDRUMAR MEDIA TIC

situaþiile inacceptabile din unele familii ºi sã-i încurajãm pe tineri sã creascã pentru a deveni oameni cu simþul modestiei, dar ºi cu încredere în forþele proprii, ºtiind cã sunt valoroºi ca persoane umane create dupã chipul ºi asemãnarea lui Dumnezeu, ºi care au anumite drepturi inalienabile.

Cât priveºte asistenþa, Biserica poate oferi adãpost ºi sprijin, consiliere socialã ºi psihologicã ºi, foarte important - pentru cei care o doresc - Biserica poate oferi puterea rugãciunii ºi a mesajului cã Dumnezeu îi iubeºte pe toþi oamenii - acesta este un lucru foarte important pentru victimele care se întorc.

Toate acestea nu sunt lucruri uºoare pentru bisericile locale - de aceea e nevoie ºi de formare ºi de un schimb de experienþã cu privire la cele mai bune soluþii.

L.G.: - Care sunt instrumentele oferite de CCMB pentru aceastã muncã, ºi cum ar putea bisericile noastre locale sã coopereze cu voi ºi cu alte structuri internaþionale?

T.M.: - CCME oferã o umbrelã europeanã bisericilor ºi organizaþiilor bisericeºti care deja lucreazã în prevenirea traficului de persoane, de exemplu, în colaborare cu Caritas Europa o reþea europeanã de schimburi de informaþie privind prevenirea traficului, asistenþã ºi advocacy. Pentru bisericile locale ar fi bine sã se alãture iniþiativelor deja existente în România, ºi cu care deja cooperãm, cum ar fi iniþiativele AIDRom sau ARCA: acestea se bucurã sã poatã oferi spriijn ºi dispun de importante materiale educaþionale ºi informaþionale (puncte de contact: ET@aidrom.eunet.ro; cristi@arca.surf.ro).

L.G.: - Vã mulþumim pentru aceste date extrem de importante ºi revelatoare ºi sperãm sã ne putem întâlni din nou - cu veºti bune.

Notã: “Comisia Bisericilor pentru Migranþi în Europa (CCME) este o organizaþie ecumenicã, având în centrul atenþiei problemele legate de migrare ºi integrare, azil ºi refugiaþi, ºi care se opune rasismului ºi discriminãrii în Europa. Din organizaþie fac parte Biserici ºi Consilii bisericeºti de confesiune anglicanã, ortodoxã ºi protestantã, precum ºi organizaþii bisericeºti din toatã Europa. CCME colaboreazã cu Conferinþa Europeanã a Bisericilor ºi cu Consiliul Mondial al Bisericilor (WCC). Proiectul “Acþiunea creºtinã ºi schimbul de informaþii în prevenirea traficului de femei” (CAT) este finanþat de programul AGIS al Comisiei Europene ºi de Echipa Diaconie ºi Solidaritate a Consiliului Mondial al Bisericilor (WCC). Opiniile exprimate ºi informaþia prezentatã de proiect ºi de partenerii implicaþi nu reflectã neapãrat punctul de vedere ºi nu cad în rãspunderea Comisiei Europene ori a Consiliului Mondial al Bisericilor (WCC).”

A consemnat LIANA GEHL

CANTEMUS DOMINO

Inter viu cu violonistul LIVIU PRUNARU Interviu

O vioarã ºi aventurile sale

Ana-Maria Botnaru: Aº dori sã descrieþi, în câteva cuvinte, vioara pe care cântaþi.

Liviu Prunaru: Vioara pe care cânt a aparþinut lui Jan Kubelik. Este o Andrea Guarneri din anul 1676 1676. În condiþii incredibil de bune, dupã atâtea sute de ani, aceastã vioarã are un sunet deosebit de dulce, nu însã ºi un mare volum. Cânt pe ea de 12 ani ºi încã nui cunosc toate secretele. Este, ca ºi mine, într-o continuã schimbare. Poate una o implicã pe cealaltã...

- Pe lângã recitaluri ºi concerte, imprimãrile ocupã un loc important în activitatea dvs. Vã invit sã treceþi în revistã câteva dintre opusurile înregistrate (menþionând, de asemenea, casa de discuri sau postul de radio unde s-au realizat imprimãrile).

- Pânã acum am realizat douã discuri proprii însã, datoritã concursurilor ºi a unor concerte înregistrate în direct, apar pe mai multe. Altele au fost fãcute de cãtre Academia Menuhin, alãturi de ceilalþi colegi.

Primul disc l-am fãcut dupã concursul “Regina Elisabeta”, la Bruxelles. Conþine Sonata de Strauss, o lucrare nu foarte des înregistratã, ºi mai multe piese de virtuozitate de diferiþi compozitori (Saint-Saens, Brahms, Sarasate, de Falla, Paradis).

Firma este Pavanne, Belgia.

Cel de-al doilea conþine o integralã, a concertelor de Saint-Saens, proiect foarte puþin realizat pânã acum.

Versiunile pânã în ziua de azi se pot numãra pe degetele de la o mânã.

Discul a fost realizat de compania elveþianã Claves.

Liviu Prunaru a câºtigat premii importante la cele mai prestigioase concursuri internaþionale de vioarã: Dong A (Coreea), Indianapolis (SUA), Regina Elisabeta (Bruxelles, Belgia), Rodolfo Lipizer (Italia), R. Molinari (Elveþia) º.a. A cântat ca solist în compania unor orchestre celebre: Royal Philharmonic Orchestra, London Symphony Orchestra, Orchestra Naþionalã a Belgiei, Westdeutsche Sinfonia, Orchestra Filarmonicã din Atena, Orchestra Simfonicã din Bari, Orchestra Naþionalã Naþionalã Radio (Bucureºti, România), Orchestra Mayo din Buenos Aires, Orchestra de Camerã din Indianapolis, Meridian Symphony, Mississippi Symphony, Juilliard Symphony º.a. A colaborat cu dirijori de prestigiu, printre care: Lord Yehudi Menuhin, Yuri Simonov, Andrew Litton, Peter Braschkat, Georges Octors, Cristian Mandeal, Lukas Vis, Horia Andreescu, Mario Benzecry ºi Park Eun Seong. Participãri la festivaluri internaþionale: Menuhin, George Enescu, Bruxelles, Buenos Aires, Evian, Atena, Salzburg. Profesor la Academia Menuhin (Gstaad, Elveþia).

Recent, am terminat de înregistrat la Bucuresti, pentru Radio România, integrala Sonatelor de Beethoven.

Cum ultima înregistrare româneascã a acestor sonate data de câteva decenii, am propus acest proiect Radioului ºi a fost acceptat cu mult interes. Probabil cã finalizarea proiectului va avea loc în cursul acestui an prin producerea simultanã a celor trei discuri care vor conþine integrala celor zece Sonate de Beethoven, despre care pot spune cã sunt destul de mândru ºi care au reuºit sã capteze o parte din acel ceva special pe care vreau sã-l ofer de fiecare datã celor care mã ascultã.

Mai apar pe mai multe discuri ale companiei elveþiene Dinemec cu lucrãri scurte ºi câteva concerte preclasice. De menþionat cã în aceastã serie intrã discul memorabil înregistrat într-un

concert dat pentru Papa Ioan Paul al II-lea la reºedinþa sa de la Castel Gandolfo, unde interpretez alãturi de apreciatul meu profesor Alberto Lysy, Concertul pentru 2 viori de Bach. În urma concursurilor de la Bruxelles (Regina Elisabeta) ºi de la Indianapolis, mai apar pe încã douã discuri cu Concertul nr. 3 de Saint-Saens, Sonata de Mendelssohn în Fa Major ºi Sonata nr. 8 de Beethoven, bineînþeles toate fiind înregistrate în concurs.

Pentru anul acesta, mari proiecte. În luna iunie voi înregistra Anotimpurile de Vivaldi în Ucraina, în septembrie Concertul de Dvorak în Belgia, iar în octombrie douã discuri, unul cu sonate de Leckeu ºi Franck, probabil în Belgia, iar cel de-al doilea, un disc Mendelssohn cu concertele pentru vioarã, pian ºi orchestrã ºi cel în Re minor pentru vioarã ºi orchestrã.

În Cartea recordurilor

Silvia Macovei (mamã a doi copii, bunã credincioasã) a intrat de douã ori în Cartea recordurilor. Ea este autoarea operei cu cel mai lung text din istoria muzicii universale, La Divina Commedia dopo Dante, ce conþine 14 215 versuri (poemul integral în limba italianã).

Al doilea record: cea mai scurtã operã din istoria muzicii universale, Antoniu ºi Cleopatra, 2 minute ºi 6 secunde – faþã de vechiul record de 3 minute ºi 34 de secunde, al operei The Sound of Time (autori: Simon Rees ºi Peter Reynolds, BBC Center, 1993).

Vã felicitãm, doamnã Silvia Macovei – ne bucurãm de reuºita Dumneavoastrã, mult succes pe mai departe !

ANGHEL CLAUDIA

14

nr. 8/2004

Sfinþirea mãnãstirii “Sfânta TTreime” reime” a Surorilor Oblate Asumpþioniste Dacã cineva mi-ar cere un singur cuvânt despre Oblatele Asumpþioniste, fãrã a ezita nici un minut aº spune cã ele sunt tari. Tari pentru a servi! Cine a lucrat cu Oblatele ºtie ce vreau sã spun. Tari în credinþã! Eu le-am vãzut în timpul sesiunilor ºi reculegerilor spirituale, luând notiþe, punând întrebãri. Se deschideau cu aviditate la tot ce le permitea sã realizeze mai bine vocaþia lor de oblate. Într-o reculegere asupra rugãciunii, eu insistam atât de mult asupra importanþei de a fi fidele, încât una dintre ele mi-a spus zâmbind: “Nu vã neliniºtiþi. Suntem fidele, noi ºtim cã avem nevoie de rugãciune.” E probabil un secret al tãriei lor...” (Pr. André Sève, Asumpþionist) În 1863, Pr. Emmanuel d’Alzon, fondatorul Congregaþiei masculine a Augustinienilor Asumpþioniºti, hotãrãºte cã are nevoie de forþe noi care sã-l ajute în dificila operã de realizare a unitãþii cu Biserica Ortodoxã prezentã în Orient. Astfel ia naºtere Congregaþia femininã a Oblatelor Asumpþioniste, cu scop misionar, ecumenic ºi caritativ. În 1867 li se alãturã ºi sora Emmanuel-Maria a Compasiunii, co-fondatoare, colaboratoare de nãdejde a pãrintelui d’Alzon.

Termenul “oblate” semnificã “ofrande” (lat. Oblatio, -onis – oferire, dãruire, dar, ofrandã) aduse Bisericii, gata mereu sã o slujeascã ºi sã se ofere pentru a-ºi servi semenii.

Spiritualitatea apostolicã este înscrisã în dubla devizã a Congregaþiei: “Vie Împãrãþia Ta!” “Iatã-mã, trimite-mã!” - ºi se exprimã în trei direcþii: evanghelizarea sub toate aspectele; ecumenismul ºi grija pentru umanitate; slujirea celor mai sãraci.

Primele misiuni

În 1868, Oblatele pleacã în prima misiune, cu destinaþia Bulgaria. Aici îºi oferã serviciile în ºcoli, farmacii, dispensare, slujindu-i pe toþi, indiferent de naþionalitate sau religie. În 1925, Oblatele Asumpþioniste ajung ºi în România ºi se stabilesc în Transilvania, în serviciul Bisericii Greco-Catolice, ulterior ºi în alte zone din þarã. În anul 1946, li se încredinþeazã administrarea spitalului “Asumpþiunii”, din Bucureºti, care în urma naþionalizãrii de cãtre statul comunist va deveni spitalul “Panduri” (Th. Burghele). În 1948 ordinele ºi congregaþiile religioase fiind practic desfiinþate, urmeazã ºi pentru Asumpþioniste o perioadã grea, de închisoare ºi clandestinitate.

Dar spiritul lor supravieþuieºte, cum s-a întâmplat de altfel cu întreaga viaþã religioasã din România acelor ani. În 1987, în clandestinitate, se deschide la Bacãu o casã a Asumpþionistelor.

gust, iar spaþiile luminoase creeazã acea atmosferã de pace ºi seninãtate care domneºte în astfel de locuri. Clãdirea s-a ridicat relativ repede. La 12 iulie 2002 începeau lucrãrile de construcþie, iar la 8 noiembrie 2003 surorile acestei comunitãþi se instalau deja în noua casã. La 13 noiembrie, când calendarul catolic îi aminteºte pe cei trei martiri bulgari asupþioniºti, (Pr. Kamen, Fr. Pavel ºi Fr. Iozafat), pãrintele Mihai Mãrtinaº, parohul comunitãþii din Bãneaasa, celebra prima Sfântã Liturghie în capela mãnãstirii.

O parte a edificiului este destinatã unei grãdiniþe care-ºi va începe activitatea în toamna acestui an.

De asemenea, surorile vor oferi suport spiritual ºi spaþiu de cazare pentru studente, vor anima liturghia în parohia “Sfinþii Petru ºi Paul”, cu care se învecineazã.

Ce ne spune Superioara Provincialã

Sr. Felicia Gheorghieº: “Mãnãstirea Sfânta Treime va fi sediul central al Provinciei (Provincia României cuprinde în prezent ºi comunitãþile din Bulgaria ºi Rusia). Aceastã mãnãstire va fi un punct de referinþã, raportat la Casa Generalã de la Paris, care menþine legãtura cu Casele Provinciale din toate colþurile lumii.

Surorile se roagã pentru toþi binefãcãtorii care ne-au ajutat la ridicarea acestei case. Printre aceºtia, aº vrea sã amintesc un preot belgian, drag inimilor noastre, dar care, din nefericire, nu poate fi astãzi alãturi de noi. În vârstã de 80 de ani, pãrintele a suferit un accident ºi se aflã de ºase luni în comã. Întorcându-mã la noul edificiu, sper cã prezenþa surorilor va fi o dovadã grãitoare a faptului cã Dumnezeu lucreazã peste tot prin oameni.”

Liturghia pontificalã de binecuvântare a noii mãnãstiri a fost prezidatã de Nunþiul Apostolic, E.S. Jean-Claude Périsset. Alãturi de Nunþiu ºi de Episcopul Auxiliar de Bucureºti, Mons. Cornel Damian, au concelebrat Mons. Ilie Sociu (vicar episcopal ºi responsabil cu problemele vieþii consacrate) ºi numeroºi preoþi.

Notând prezenþa la liturghie a persoanelor consacrate – cãlugãri asumpþioniºti, carmelitani, ioaniþi – Mons. Cornel Damian a amintit în cadrul omiliei cã aceste persoane, chiar dacã nu participã la ierarhia Bisericii, contribuie la sfinþirea ei, la sfinþirea Trupului Mistic al lui Cristos. În procesiune s-a ajuns apoi la noua mãnãstire pentru ritualul binecuvântarii, încheindu-se celebrarea cu imnul Magnificat.

CRISTINA ªOICAN

Un nou spaþiu al spiritualitãþii “Ridicãrii la cer a Sfintei Fecioare Maria” (“Adormirii Maicii Domnului”)

Dupã 1989, congregaþia va renaºte. O dovadã este ºi evenimentul la care am participat în ziua de 24 iulie – binecuvântarea mãnãstirii “Sfânta Treime”, pe care Surorile Oblate Asumpþioniste au construit-o în Bucureºti, în cartierul Bãneasa (str Zeletin, nr. 13).

Noua construcþie are o arhitecturã modernã ºi simplã în acelaºi timp; fiecare lucru este aºezat la locul lui cu mult bun

nr. 8/2004

15

CONCILIU

Inter Mirifica

Decretul despre Mijloacele de Comunicare Socialã Între cele mai minunate (inter mirifica) invenþii umane, «mijloacele de comunicare socialã» (mass-media) s-au aflat tot mai mult în atenþia Bisericii secolului XX. Pãrinþii conciliari doreau sã ofere o mãrturie cã Biserica înþelegea importanþa radicalã a comunicãrii în societate ºi implicit schimbãrile petrecute în ultimele decenii. În trecut, în documentele Bisericii – ºi nu numai - comunicarea era consideratã mai mult din punctul de vedere al relaþiilor sociale tradiþionale (familie, vecini, naþiune etc.). Odatã cu apariþia presei, radioului ºi televiziunii1 , grupurile sociale au început sã se formeze ºi sã fie definite prin chiar tipul preferat de comunicare. Numãrul tot mai mare de catolici angajaþi în mass-media avea nevoie de glasul Bisericii care sã ofere o orientare comunã eforturilor lor2 .

Inter Mirifica este un «decret», unul dintre cele nouã publicate de Conciliu. Un astfel de document are o semnificaþie practicã, spre deosebire de «constituþii» (patru la numãr), care au o semnificaþie predominant teologicã.

Istoria mai îndepãrtatã a acestui Decret a început odatã cu înfiinþarea unui Segretariato della stampa e dello spettacolo, la data de 5 iunie 1960. Era unul dintre cele zece Comisii ºi douã Secretariate care au lucrat la pregãtirea Conciliului în perioada 1960-1962. Acest Secretariat special avea ca misiune pregãtirea documentului-schemã ce avea sã fie prezentat Pãrinþilor conciliari spre dezbatere.

A fost al doilea document aprobat de Conciliu, la 4 decembrie 1963, cu 1960 voturi pro ºi 164 contra. Odatã cu aprobarea sa, se încheia a III-a sesiune publicã a Conciliului.

Decretul este alcãtuit dintr-o prefaþã, douã capitole ºi o concluzie.

La circa 25 de ani distanþã, André Ruszkowski indica trei aspecte care ne pot ajuta ºi azi sã înþelegem importanþa acestui document3 : 1.

Datoritã acestui Decret, comunicarea socialã a fost pentru prima datã integratã în mod oficial între preocupãrile de bazã ale Bisericii ºi are un loc precis în «agenda» ei.

2. Documentul precizeazã – alãturi de celelalte documente conciliare – cadrul instituþional al acþiunii Bisericii referitor la mass-media.

3. Experienþa ultimilor ani ne aratã cã acest cadru stabilit este valid ºi dã deja rezultate.

16

nr. 8/2004

Înainte de toate, pentru prima datã tematica comunicãrii sociale a fost tratatã la un conciliu. Este un fapt îndeajuns de relevant pentru noi. Dreptul la informare aparþine societãþii ºi persoanei umane. Comunicarea informaþiilor sã fie adevãratã în conþinut ºi completã, onestã ºi cu mãsurã (nr. 5).

Tot pentru prima datã, Pãrinþii conciliari adreseazã un apel ºi încredinþeazã un mandat laicilor, ca aceºtia sã-l mãrturiseascã pe Cristos în ambientul mass-media, desfãºurându-ºi munca lor în spirit evanghelic (nr. 13).

Decretul mai stabileºte ºi o Zi specialã – care sã fie stabilitã de fiecare diecezã în parte – în care credincioºii sã fie instruiþi cu privire la mijloacele de informare4 (nr. 18).

Poate cã cea mai potrivitã concluzie la reflecþia de faþã este chiar cea a Decretului.

Dincolo de aceasta, Conciliul îi îndeamnã pe toþi oamenii de bunãvoinþã, mai ales pe aceia care dirijeazã aceste mijloace, sã caute sã le foloseascã numai spre binele societãþii umane, a cãrei soartã depinde mai mult, pe zi ce trece, de dreapta lor folosire.

Astfel, precum în capodoperele artistice din vechime, numele Domnului sã fie slãvit ºi prin aceste noi invenþii, dupã cuvântul Apostolului: «Isus Cristos ieri ºi astãzi ºi în vecii vecilor» (Ev 13, 8).

P. CORNELIU BEREA BEREA,, Misionarii V erbiþi Verbiþi 1. În perioada desfãºurãrii Conciliului nu se putea încã vorbi despre «internet» ºi implicaþiile acestuia în comunicarea socialã.

2. Afirmaþia cã în anii ’50-60 Biserica începea sã devinã mai conºtientã de importanþa mass-media nu este departe de adevãr. Un detaliu ar putea fi sugestiv: dintre cele circa 9.300 de propuneri care au ajuns la Roma în vederea pregãtirii tematice a Conciliului, numai ... 18 fãceau o referinþã la mass-media; cfr. F.-J. Eilers, ed., Church and Social Communications: Basic Documents, Manila 19772, 55-59.

3. S. Ruszkowski, «Decreto sulle comunicazioni sociali: successo o insuccesso?», in R. Latourelle, ed., Vaticano II. Bilancio & Prospettive.

Venticinque anni dopo 1962/1987, II, Assisi 1987, 1526. Ultima parte a titlului articolului face referinþã la o observaþie de naturã textualã: dacã mass-media sunt foarte importante pentru Bisericã, de ce documentul care le trateazã este cel mai scurt dintre toate documentele conciliare? Întrebarea are desigur, o anumitã justificare, dar ºi o dozã de parþialitate, aceasta în ipoteza cã un numãr mai mare de rânduri ar fi determinat un mai mare «succes»...

4. Ulterior avea sã fie instituitã ºi o Zi Mondialã a Mijloacelor de Comunicare, cu un mesaj special din partea Sf. Pãrinte; prima a fost celebratã la 6 mai 1967.

Scrisori (între)deschise

Bucureºti, pentru mine, înseamnã Catedrala …ne scrie ROXANA COSTIN, din Brãila. Cu acest gând a venit la Bucureºti sã participe, la sfârºitul lunii aprilie a.c., la aniversarea Catedralei Sfântul Iosif. Dar ºi cu dorinþa de a vedea filmul „Patimile lui Cristos”, nefiind sigurã cã filmul va fi adus ºi la Brãila. Între timp, Roxana Costin ne-a trimis o nouã scrisoare, care cuprinde aprecieri la adresa acestui film ºi a receptãrii sale.

Catedrala bucureºteanã a fascinat-o pe corespondenta noastrã din clipa în care i-a trecut pragul prima oarã. Apoi a profitat de fiecare delegaþie de serviciu pentru a gãsi un timp de reculegere spiritualã în acest spaþiu binecuvântat.

Dacã mai înainte, pentru mine a veni în Bucureºti însemna vizite, teatre, cinema, magazine sau… interminabile cozi la alimente în tristele vremuri când în provincie nu gãseai nimic de mâncare, treptat, atitudinea s-a schimbat, dupã ce am descoperit Catedrala cu farmecul ei divin.

Veneam tot cu trenul de noapte ca sã pot participa la prima liturghie de la ora 7.oo, a regretatului preot Iosif Gerstenengst ºi astfel îmi începeam ziua: cu Catedrala.

Cu timpul ajunsesem sã caut plecarea în delegaþie în mod special ca sã particip la evenimentele Catedralei. Astfel, cu ajutorul lui Dumnezeu ºi al Sfintei Fecioare Maria, mã bucur cã am putut lua parte ºi am fost martorã la multe evenimente importante: liturghiile de hram, sfinþirile de noi preoþi, Înscãunarea în urmã cu 14 ani (29 IV1990) a ÎPS Dr.Ioan Robu ca Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti, solemnitatea de redeschidere a Nunþiaturii, din 5 noiembrie 1992 … ºi mai de curând ceremonia sfinþirii episcopului auxiliar de Bucureºti, din 8 decembrie 2003.

Dar n-am pierdut ocazii de a veni ºi în zile obiºnuite, dornicã de un buchet de predici duminicale. Cu multã plãcere vedeam în uºa confesionalului un chip zâmbitor care mã întâmpina cu „ce mai face Brãila?” , al regretatului preot franciscan Alois Donea.

De ce iubesc Catedrala atât de mult ºi de ce mã atrage ca un magnet ? Poate cã fiind o fire tradiþionalistã ºi conservatoare, iubesc stilul arhitectural care respirã vechime, istorie, artã, culturã, desãvârºire, pricepere, pasiune, migalã ºi minuþiozitate, elemente decorative superbe. Sau poate cã fiind direct cu uºa la stradã, intrând, scapi dintr-o datã de zãpuºeala, gãlãgia, claxoanele, poluarea, neplãcerile strãzii. Pãºeºti în cu totul altã lume ºi parcã în alt timp. Dar nu numai liniºtea, rãcoarea, odihna conteazã, ci întregul ansamblu: statuile, icoanele, altarul, tabernacolul ºi, nu în ultimul rând, textele rugãciunilor de la statui, ansamblul floral… Se simte prezenþa discretã ºi învãluitoare a lui Dumnezeu. Poþi sta ore întregi nemiºcat în reculegere, uitând de griji ºi de probleme, cãutând adevãratul sens al vieþii.

Centrul de Comunicaþii Sociale al Arhiepiscopiei Romano-catolice de Bucureºti mulþumeºte parohiilor: Sfânta Terza ºi Târgu Jiu pentru colectele donate cu ocazia Zilei Mondiale a Comunicaþiilor Sociale.

Pentru pãrinþi!

Congregaþia Surorilor Oblate Asumpþioniste anunþã deschiderea, la 15 septembrie, a Grãdiniþei Ave din incinta Mãnãstirii „Sfânta Treime”, de pe strada Zeletin, nr.13, din cartierul Bãneasa ( lângã parohia romanã-catolicã „Sfinþii Petru ºi Paul”).

Grãdiniþa va funcþiona cu program scurt, între orele 8-12, dar, la cererea pãrinþilor, se poate reorganiza programul în funcþie de necesitãþile acestora (eventual, între orele 8-17).

Pentru înscrieri, informaþii sau detalii, ne puteþi contacta telefonic, la numerele 021/233 01 46; 021/233 01 45 sau pe adresa de e-mail: oa_prov_romania@yahoo.fr

Curs intensiv

Institutul Teologic Romano-Catolic Sfânta Tereza din Bucureºti, organizeazã în perioada 6-17 septembrie, un curs intensiv de limba spaniolã cu profesori din Spania. Înscrierile vor avea loc la Secretariatul Institutului din str. G-ral Berthelot 19, sector 1. Pentru informaþii suplimentare sunaþi la numerele 021/3144606 - 021/ 3139988 sau puteþi scrie un e-mail: institutulcatolic@pcnet.ro

Centrul de Comunicaþii Sociale al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureºti Pr. Francisc Ungureanu, Pr. Liviu Bãlãºcuþi, Anca Mãrtinaº Giulimondi, Cristina ªoican, Eusebiu Pîrþac Redactor coordonator Actualitatea Creºtinã: Marina Fara Versiunea on-line (www.arcb.ro): Pr. Bernard Noghiu Serviciu fotografic: Adriana Rãcãºan, Pr. Francisc Doboº Consultant: Veronica Zybaczynski Tehnoredactare: Mircea Rãºchitor Grafica coperþi: Adriana Rãcãºan Corectori: Roberta Nãstase, Pr. Cazimir Budãu Redacþia ºi administraþia: str. G-ral Berthelot 19, 010164, Bucureºti, Sectorul 1, Tel./Fax: 021/313 34 65 E-mail:actualitateacrestina@arcb.ro Tipar: Tipografia Everest 2001 S.R.L. Bucureºti, Tel./fax: 021/255 11 18 Dir. Tehnic: Dan Abraham Abonamente: 120 000 lei/6 luni, 240 000 lei/1 an la Librãria Sfântul Iosif: str. G-ral Berthelot 19, 010164 Bucureºti, Sectorul 1, pentru Petres Tereza ISSN 1221-7700

nr. 8/2004

17

ªTIRI ie Ploa ar h e d

Pagini realizate de EUSEBIU PÎRÞAC

TULCEA NEWS

“ Preot în veac eºti tu…”

“ Lãsaþi copiii sã vinã la mine”

Cu aceste cuvinte ale Mântuitorului în suflet, zece copii din comunitaea tulceanã l-au primit pentru prima datã pe Isus în Sacramentul Sfintei Euharestii, în ziua de 11 iulie 2004, în cadrul unei celebrãri solemne.

Dupã o pregãtire temeinicã, cei zece: cinci bãieþi ºi cinci fete, au fost gata de întâlnirea cu Isus, deschizându-ºi larg sufletele pentru a se lãsa cãlãuziþi de lumina Domnului. Pentru ei Sfânta Euharistie înseamnã actualizarea dãruirii lui Isus prin jertfa crucii; prin acest sacrament, care reprezintã simbolul iubirii supreme a lui Cristos, suntem întãriþi în credinþã, eliberaþi de patimi, gata sã dãm mãrturie în faþa tuturor despre Mielul lui Dumnezeu.

O vestire pentru dumneavoastrã Învãþãtorule unde locuieºti? In 1,38 Fraþii Sfântului Ioan de la Mãnãstirea “Sfânta Familie” vã invitã sã petreceþi un an ºcolar pentru Isus la “ªcoala vieþii”, începând cu 26 septembrie a.c., Sãrbãtoarea Sfântului Ioan, apostolul preaiubit al lui Isus, în calendarul oriental, pânã în ziua de 8 mai, Sfântul Ioan Teologul, în acelaºi calendar. “ªcoala vieþii” este propusã tinerilor între 18-30 de ani; în mod liber, vã veþi angaja pentru Isus pe deplin în decursul acestui an, opt luni pentru a-L cunoaºte ºi iubi mai mult. La ºcoala Sfântului Ioan eºti invitat sã-L descoperi personal pe Mielul lui Dumnezeu, Cel care ne mântuieºte ºi ne dãruieºte Iubirea.

18

Ziua de 29 iunie 2004 a fost pentru toþi credincioºii tulceni prilej de dublã sãrbãtoare: a Sfinþilor Petru ºi Pavel ºi aniversarea a 25 ani de la hirotonirea pãrintelui paroh Anton Ghiuzan. La Sfânta Liturghie au participat: mons.

Vittorio Blasutti, mons ªtefan Ghenþa, pr. Mihãicã Petru ºi pãrintele Sergiu de la Comunitatea Salezienilor din Constanþa. În discursul þinut cu aceastã ocazie, mons.

Ghenþa a apreciat eforturile fãcute de pãrintele paroh, atât în plan spiritual prin pãstorirea credincioºilor, cât ºi material, privind reconstrucþia Bisericii.

Corespondenþã de la Calenic Andreea

Depunere de voturi Sâmbãtã 3 iulie, în sãrbãtoarea sfântului Toma apostol, în biserica din Câmpulung Muscel, douã tinere pline de generozitate au depus voturile perpetue în cadrul Congregaþiei Surorilor de Caritate ale Sfântului Apostol Paul. Sora Lucia Iacob ºi sora Ermina Lucaci au fost înconjurate de colegele din România, Anglia ºi nu numai, de pãrinþi rude ºi prieteni. Ceremonia a avut loc în cadrul Sfintei Liturghii celebrate de Arhiepiscopul de Bucureºti, Dr. Ioan Robu ºi de mai mulþi preoþi prieteni ai Congregaþiei.

Papa va merge în august la Lourdes

Papa Ioan Paul al II-lea se va afla la Lourdes în zilele de 14 - 15 august , în sãrbãtoarea Adormirii Maicii Domnului, pentru a marca a 150-a aniversare a dogmei Neprihãnitei Zãmisliri. Va fi a 104-a sa vizitã apostolicã în strãinãtate, pentru a ºaptea oarã în Franþa. Ultima sa vizitã în Franþa a fost în august 1997, pentru Ziua Mondialã a Tineretului.

Liturghie solemnã pentru întâmpinarea participanþilor la Olimpiadã

În ziua de 11 august 2004, în Catedrala romano-catolicã Sfântul Dionisius din Atena, va fi celebratã o Sfântã Liturghie solemnã pentru primirea participanþilor la Jocurile Olimpice care se vor deschide douã zile mai târziu. “Jocurile Olimpice sunt un eveniment în faþa cãruia Biserica nu poate rãmâne indiferentã”, a explicat într-o notã Arhiepiscopul catolic de Atena, Nikolaos Foskolos. nr. 8/2004

Invitaþie în tabãra de la Biºoca

creatie-relatie@iezuiþi.ro www.iezuiti.ro/tabara2004 Ernest: 0261 / 71.00.49 Claudia: 0232 / 42.37.75 Adrian: 0264 / 40.64.70 Francisc: 021 / 330.84.76

Eurosmile în Pulkau

Oraºul Pulkau, din Austria unde activeazã preotul român Ieronim Ciceu, va fi gazda unui eveniment important, care se organi-zeazã de câþiva ani în localitate. În perioada 26 iulie - 10 august se va desfãºura schimbul intercultural “Eurosmile”.

Programul de tineret european este iniþiat de Europahaus ºi va gãzdui anul acesta tineri din opt þãri europene: Polonia, Cehia, Slovacia, Ucraina, România, Bulgaria, Italia, Olanda ºi Austria.

Vizitã ecumenicã

În perioada 28 iunie - 2iulie, Patriarhul Ecumenic de Constantinopol, Bartolomeu I, a vizitat Roma, invitat de Papa Ioan Paul al II-lea . Sfinþii Pãrinþi au fãcut o declaraþie comunã care confirmã relansarea angajãrii catolicilor ºi a ortodocºilor în marea cauzã a deplinei comuniuni creºtine, au reafirmat dorinþa de a continua ºi chiar de a intensifica dialogul ecumenic, atât pe planul relaþiilor fraterne, cât ºi pe cel al confruntãrii doctrinale. În cursul întâlnirilor s-a discutat despre chemarea comunã a catolicilor ºi ortodocºilor de a face ca Europa sã nu uite de propriile rãdãcini creºtine. Doar astfel Europa poate dezvolta rolul sãu în dialogul dintre civilizaþii ºi contribui la promovarea globalã a dreptãþii, solidaritãþii ºi a apãrãrii vieþii.

La munte ºi la Bisericã Sinaia luni-vineri ora 18.00 miercuri ora 08.00 duminica ora 11.30; 18.00 Predeal duminica ora 09.00 Azuga miercuri ora 16.00 duminica ora 10.00

Pucioasa luni-vineri ora18.00 miercuri ora 08.00 sâmbãta ora 18.00 duminica ora 11.00 Herculane luni-sâmbãtã ora 20.00 duminica orele 10.30 ºi 20.00 Râmnicu Vâlcea duminica orele 10.00 ºi 19.00 luni ºi joi ora 19.00 miercuri ora 07.30 marþi ºi vineri 07.30, 19.00

La Ploieºti a fost inauguratã Casa Tineretului Sf. Anton de Padova

Studiu de RUXANDRA MATACHE

Ziua de 25 iulie 2004 a fost prilej de sãrbãtoare pentru comunitatea catolicã din Ploieºti, cu ocazia binecuvântãrii ºi inaugurãrii Casei Tineretului Sfântul Anton de Padova. La celebrarea Sfintei Liturghii au fost prezenþi: Preasfinþitul Cornel Damian, episcop auxiliar al Arhidiecezei noastre, Preasfinþitul Dante Lafranconi, episcop de Cremona, Pr. Gianpaolo Rossoni, Pr. Pierluigi Codazzi, 27 de credincioºi din Cremona, Pr. Pavel Butnaru, Pr. Livio Valenti, Pr. Francisc Doboº, Pr. Paroh Ioan Solomon ºi numeroºi credincioºi din localitate. Vom reveni cu detalii.

Numiri în arhidiecezã începând cu data de 1 august 2004 Pr. Alois Ilieº - paroh al parohiei romano-catolice Inima Neprihãnitã a Mariei, Caracal, judeþul Olt. Pr. Francisc ªerban - paroh al parohiei romanocatolice Sfântul Luca, Pucioasa, judeþul Dîmboviþa.

Pr. Nicolae Ilie - paroh al parohiei romano-catolice Sfântul Apostol Andrei, Mangalia, judeþul Constanþa.

Pr. Tarciziu ªerban - paroh al parohiei romanocatolice Sfânta Maria a Harurilor (Bãrãþia), Bucureºti.

Pr. Gilbert-Sebastian Iavorschi - paroh al parohiei romano-catolice Sfântul Anton de Padova, Brezoi, judeþul Vâlcea.

Pr. Francisc Trefaº va activa ºi ca profesor la Liceul Teologic Romano-Catolic Sfântul Iosif, Bucureºti, pe lângã activitatea de paroh ºi decan.

Pr. Vincenþiu Vochin - vicar parohial în parohia romano-catolicã Toþi Sfinþii, Craiova.

Pr. Vasile Ciobanu - vicar parohial în parohia romano-catolicã Sfânta Maria a Harurilor (Bãrãþia), Bucureºti ºi totodatã responsabil cu Pastoraþia comunitãþii germane din Bucureºti, activând ºi în cadrul Caritas-ului arhidiecezan.

Pr. Emil Moraru - vicar parohial în parohia romano-catolicã Sfinþii Apostoli Petru ºi Paul , Bucureºti.

Pr. Claudiu Bordeianu - vicar parohial în parohia romano-catolicã Sfântul Iosif , Buzãu.

Pr. Marius Antãluþe - vicar parohial în parohia romano-catolicã Sfânta Tereza, Bucureºti ºi profesor la Liceul Teologic Romano-Catolic Sfântul Iosif .

Pr. Liviu Bãlãºcuþi - vicar parohial în parohia romano-catolicã Preasfântul Mântuitor (Biserica Italianã), Bucureºti, ºi responsabil al Biroului de Presã.

Pr. Bernard Noghiu - vicar parohial în parohia romano-catolicã Sfânta Fecioarã Maria Reginã , (Cioplea), Bucureºti, ocupându-se în continuare de situl www.arcb.ro ºi de alte proiecte media ale Arhidiecezei romano-catolice de Bucureºti care au legãturã cu internetul.

Pr. Francisc Doboº - secretar episcopal al Arhiepiscopiei romano-catolice Bucureºti; profesor la Facultatea de Teologie ºi Asistenþã Socialã ºi vicar la parohia romano-catolicã Catedrala Sfântul Iosif, Bucureºti.

Pr. Augustin Cadar - vicar parohial în parohia romano-catolicã Sfânta Tereza, Bucureºti.

Pr. Petricã Boroº - vicar parohial în parohia romano-catolicã Cristos Rege, Ploieºti.

Pr. Sebastian Lucaciu - vicar parohial în parohia romano-catolicã Sfântul Anton de Padova, Constanþa.

Vor pleca la studii: studii Pr. Gabriel Cata la Veneþia ºi Pr. Ionuþ Paul Strejac la Roma.

Pr. Mihai ªerban pleacã în Ungaria pentru o experienþã pastoralã.

Pr. Leonard Ciobanu pleacã în Italia, dieceza de Foligno, pentru o experienþã pastoralã.

nr. 8/2004

19

SFÂNTUL LUNII

14 august – Sfântul Maximilian Kolbe (1894-1941)

Pedeapsã capitalã, prin decimare

Când auzim vorbindu-se de Sfântul Maximilian Kolbe, imediat ne vine în minte episodul morþii sale. Era în 1941, în lagãrul de exterminare de la Auschwitz. Potrivit unei legi a lagãrului, dacã un deþinut evadat nu era gãsit ºi readus în 48 de ore, zece dintre membrii brigãzii cãreia îi aparþinuse evadatul trebuiau sã moarã prin înfometare. La sfârºitul lunii iulie, evadeazã un deþinut din blocul 14, bloc în care se afla ºi Maximilian Kolbe. Deoarece nu a fost descoperit în termenul fixat, brigada este þinutã pe platou o zi întreagã, apoi sunt desemnaþi cei sortiþi morþii, prin decimare (alegând pe fiecare al zecelea deþinut dintr-un grup, dupã criteriul numãrãtorii din zece în zece).

La moarte, în locul unui tatã

Unul dintre condamnaþii la moarte începe a plânge, strigându-ºi pe nume copiii care-l aºteptau acasã. Deodatã, din rândul celor rãmaºi, se desprinde chipul strãveziu al pãrintelui Maximilian care cere sã meargã el în locul acelui tatã nefericit. O cerere nemaiauzitã pânã atunci. Dupã o clipã de descumpãnire, comandantul acceptã. Acel tatã va supravieþui rãzboiului ºi se va întoarce la copiii sãi. El va da mãrturie despre aceastã sublimã manifestare a dragostei lui Maximilian Kolbe, care, împreunã cu ceilalþi condamnaþi, desculþi ºi numai în cãmaºã, s-a îndreptat spre buncãrul morþii, în locul sãu. Unul dintre paznici va povesti mai târziu cum, dupã câteva ore, în grupul condamnaþilor la moarte prin înfometare, a început sã se audã murmur de rugãciuni ºi cântãri în cinstea Maicii Domnului. Din zi în zi, glasurile deveneau tot mai slabe, tot mai puþine, pânã pe 14 august, când doar pãrintele Maximilian mai era în viaþã ºi conºtient.

O injecþie cu formol a oprit inima care, timp de 47 de ani, a bãtut neîncetat pentru Fecioara Neprihãnitã ºi pentru mântuirea sufletelor.

Românul Petru Iosif Pal, prieten ºi confident al Sfântului Maximilian Kolbe

Puþini sunt cei care ºtiu cã cel mai bun prieten al Sfântului Maximilian Kolbe era din România: pãrintele Petru Iosif Pal, din Ordinul Fraþilor Minori Conventuali.

Pãrintele Pal mãrturiseºte: „cu pãrintele Kolbe am stat împreunã timp de ºase ani: coleg ºi prieten, în timpul studiilor filosofice de la Universitatea Gregorianã ºi a celor teologice de la Facultatea Colegiului Serafic”. Chiar din primele zile, pãrintele a auzit ºoptindu-se printre colegi cã printre ei se aflã un sfânt ºi, dorind sã-l cunoascã, l-a întâlnit pe Maximilian. Pãrintele Iosif Pal a fost co-fondator al Armatei Maicii Domnului . Spicuim doar câteva mãrturii ale pãrintelui Pal referitoare la Sfântul Maximilian care ura pãcatul pãcatul: „Din iubire pentru Dumnezeu, fratele Maximilian evita chiar ºi cel mai mic pãcat. Astfel, în tot timpul cât am stat împreunã, nu am observat niciodatã sã fi comis nici cel mai mic pãcat. Ura pãcatul în toþi oamenii, dar mai

20

nr. 8/2004

Sfântul Maximilian s-a nãscut în Polonia, la 8 ianuarie 1894 ºi a intrat încã de tânãr la Franciscanii Conventuali. A fost sfinþit preot în 1918. Înflãcãrat de un mare zel faþã de Preacurata Fecioarã Maria, a întemeiat asociaþia de rugãciune Armata Maicii Domnului ( Militia Imaculatae ), care s-a rãspândit repede în lumea întreagã. Dupã ce a întemeiat, în patria natalã, Oraºul Neprihãnitei (Niepokalanow), lângã Varºovia, a plecat misionar în Japonia, unde – prin predicã ºi presã scrisã – a rãspândit credinþa creºtinã. Reîntors dupã mai mulþi ani în patrie, ºi-a continuat activitatea apostolicã ºi marianã. În timpul celui de al doilea rãzboi mondial, a fost deportat în lagãrul de exterminare de la Auschwitz, unde ºi-a încoronat viaþa, aºa cum am vãzut, cu martiriul pentru fraþii sãi: a murit în buncãrul foamei, la 14 august 1941. În anul 1971, Papa Paul al VI-lea l-a trecut în rândul fericiþilor, iar în anul 1982, în ziua de 10 octombrie, Papa Ioan Paul al II-lea l-a declarat sfânt. ales în persoanele religioase”.

Umilinþa era virtutea „Umilinþa sa caracteristicã ºi se reflecta în felul de a se îmbrãca, de a vorbi, de a merge. Niciodatã nu era auzit vorbind cu voce tare sau râzând zgomotos. Nu vorbea niciodatã despre sine, despre problemele sale sau despre familia sa”. Pe terenul fertil al umilinþei înfloreºte de obicei floarea castitãþii.

Castitatea pãrintelui „Castitatea Kolbe era „nepãtatã, protejatã de o profundã modestie ce caracteriza întreaga sa persoanã, dar mai ales privirea sa”. „Era un înger în carne omeneascã: cast, ruºinos în a vorbi ºi a trata cu alþii. Când se întâmpla sã vadã sau sã audã vorbindu-se despre lucruri mai puþin decente, se înroºea la faþã, fãcea un semn de dezaprobare ºi nu scotea nici un cuvânt cu privire la acest subiect”. „A exercitat în mod eroic – afirmã Pr. Pal – ºi virtutea sãrãciei sãrãciei. Nu se îngrijea exagerat de modul în care se îmbrãca; însã era ordonat în toate aspectele. De mai multe ori, în diferite conversaþii, a intervenit lãudând sfânta sãrãcie ºi declarând cã noi nu posedãm nimic, decât doar ceea ce Dumnezeu ne dãruieºte...” „Virtutea ascultãrii în Pr. Kolbe era de asemenea exemplarã; ca un copil, se lãsa condus de superiori... ” .

Prezentare de Pr Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI