Actualitatea creştină, nr. 9/2007

Pãstorul Arhidiecezei IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

Ca toþi sã fie una pentru ca lumea sã creadã Odatã cu aceastã a treia Adunare Ecumenicã Europeanã (EEA3) de la Sibiu, speranþa noastrã în intensificarea iniþiativelor pentru realizarea unitãþii creºtinilor în Europa atinge un nou punct culminant. Drumul speranþei ºi al reînnoirii început în ianuarie 2006 la Roma, continuat anul acesta în februarie la Wittenberg, devine acum mai vizibil ºi ajunge sã fie pãºit cu încredere, nu numai de cei peste 2500 de delegaþi oficiali, dar ºi de numeroºii pelerini care au venit ºi vor mai veni încã în aceste zile de sãrbãtoare; de asemenea – îmi place sã cred – de toþi aceia care urmãresc prin intermediul mass-mediei desfãºurarea acestei întâlniri ecumenice europene.

Semnarea Chartei Oecumenica mai întâi în anul 2001 – ºi de nenumãrate ori dupã aceea – semnificã dorinþa creºtinilor din Europa de a merge pe drumul reconcilierii ºi de a da mãrturie comunã despre Cristos, într-un context cultural secularizat ca al nostru. Este vorba despre înaintarea acelui proces conciliar început la Basel, în 1989, continuat mai apoi la Graz, în 1997, extins de data aceasta ºi la partea esticã ºi sud-esticã a continentului nostru european.

Tema de deschidere a lucrãrilor constituie partea întâi, adicã primele trei capitole ale Chartei Oecumenica: „Lumina lui Cristos ºi Biserica”. În mod concret este vorba despre unitatea creºtinilor, despre izvoarele comune al spiritualitãþii acestora ºi despre mãrturia despre Cristos, pe care suntem chemaþi cu toþii sã o dãm.

Mãrturia comunã este modalitatea vizibilã ºi cea mai eficientã a rãspândirii Evangheliei în zilele noastre. Într-un context cultural european secularizat, în care numeroase curente postmoderne refuzã sã recunoascã fundamentele creºtine ale acestui continent, devine din ce în ce mai necesar ca mãrturia celor ce cred sã fie comunã ºi reciproc conjugatã, pentru a avea o cât mai mare eficienþã în acþiune. Însã pentru ca mãrturia sã fie mai întâi posibilã ºi apoi credibilã, e necesarã redescoperirea bogãþiei spirituale specifice confesiunilor creºtine ºi a izvoarelor spiritualitãþii comune. Cel care ne îmbogãþeºte pe toþi cu lumina Sa ºi prin cuvântul Sãu este Domnul nostru Isus Cristos – mort ºi înviat pentru noi ºi pentru întreaga creaþie. Pentru ca noi sã avem parte de viaþã în plenitudine. Iar aceastã viaþã este darul sãu gratuit fãcut nouã tuturor.

Primind acest dar noi creºtem în unitate, iar unitatea noastrã, din ce în ce mai vizibilã ºi mai intensã, chiar dacã încã nu deplinã, este o imagine fidelã a unitãþii divine din sânul Preasfintei Treimi.

Sã fim deschiºi în aceste zile ºoaptelor Duhului Sfânt ºi harului divin, pentru a putea deveni capabili sã aprofundãm unitatea deja existentã între noi: ca dar al lui Dumnezeu fãcut oamenilor odatã cu Sfântul Botez, ca speranþã a mãrturiei creºtine comune ºi ca ecou fidel al rugãciunii sacerdotale a lui Isus: „Ca toþi sã fie una…” (In 17, 21).

1

2

Actualitate

A TTreia reia Adunare Ecumenicã Europeanã Sibiu, 4-9 septembrie 2007 pe scurt Scopul: Un pelerinaj simbolic pentru a cunoaºte bogãþiile diverselor tradiþii creºtine ºi pentru a redescoperi rãdãcinile creºtine ale Europei.

Obiective: Promovarea, încurajarea ºi dezvoltarea eforturilor ecumenice, prin întâlniri, discuþii, meditaþii, celebrãri ºi rugãciuni comune.

Organizatori: Consiliul Conferinþelor Episcopale Europene (CCEE) ºi Conferinþa Bisericilor Europene (CEC, KEK, CBE).

Document comun: Charta Oecumenica (Carta Ecumenicã), document prin care Bisericile au hotãrât sã-ºi intensifice colaborarea.

Tema: Lumina lui Cristos lumineazã pe toþi.

Speranþã pentru reînnoire ºi unitate în Europa.

Participã: Delegaþii oficiale ale Bisericilor, Conferinþelor Episcopale, organismelor, comunitãþilor ºi miºcãrilor ecumenice; invitaþi.

Program: Marþi, 4 septembrie 2007 Ceremonialul de deschidere.

Dialog despre: Lumina lui Cristos ºi Biserica; Lumina lui Cristos ºi Europa; Lumina lui Cristos ºi lumea.

Miercuri, 5 septembrie 2007 Lumina lui Cristos ºi Biserica: - Unitate (Charta Oecumenica nr.1) - Spiritualitate (Charta Oecumenica nr.5) - Mãrturie (Charta Oecumenica nr.2): Joi, 6 septembrie 2007 Lumina lui Cristos ºi Europa : - Europa (Charta Oecumenica nr.7) - Religiile (Charta Oecumenica nr.10-11) - Migraþia (Charta Oecumenica nr.8) Vineri, 7 septembrie 2007 Lumina lui Cristos ºi lumea : - Creaþia (Charta Oecumenica nr.9) - Dreptatea (Charta Oecumenica nr.8) - Pacea (Charta Oecumenica nr.8) Sâmbãtã, de 8 septembrie, Sãrbãtoarea Naºterii Sf. Fecioare Maria, fiecare confesiune celebreazã conform propriei tradiþii.

Dupã celebrare se defãºoarã plenara finalã; urmeazã diverse evenimente spirituale ºi culturale, încheindu-se cu „Sãrbãtoarea Luminii”.

Duminicã, 9 septembrie 2007 - Încheierea: Participare la slujbele duminicale ºi o ultimã reuniune solemnã.

Roade: “Ca toþi sã fie una, precum Tu, Tatã, în mine ºi Eu în Tine, ca ºi ei sã fie una în Noi, ca lumea sã creadã cã Tu m-ai trimis” (Ioan 17, 21).

Charta Oecumenica Liniile directoare pentru intensificarea cooperãrii între Bisericile din Europa Acest document, care a fost semnat la Strasbourg, la data de 22 aprilie 2001, în cadrul unei întâlniri ecumenice care a reunit responsabili ai Bisericilor ºi organi organizzaþiilor de tineri din întreaga Europã, stã la baza momentelor de aprofundare la Sibiu. Iatã fragmentele mai importante la care programul face referinþã:

Miercuri 5 septembrie 2007 LUMINA LUI CRISTOS ªI BISERICA Forum 1 - UNITATE Charta Oecumenica nr.1 1. Chemaþi împreunã la unitatea credinþei Conform evangheliei lui Isus Cristos, aºa cum ea este mãrturisitã în Sfânta Scriptura ºi cum este exprimatã în Mãrturisirea ecumenicã de credinþã niceno constantinopolitanã (381), credem în Sfânta Treime: Tatãl, Fiul ºi Duhul Sfânt.

Deoarece prin acest Crez mãrturisim „Biserica una, sfântã, catolicã ºi apostolicã”, misiunea noastrã ecumenicã obligatorie este de a face vizibilã aceastã unitate care, totdeauna, este un dar al lui Dumnezeu.

Deosebirile fundamentale pe planul credinþei împiedicã încã aceastã unitate vizibilã. Existã diferite concepþii, mai ales despre Bisericã ºi unitatea ei, despre sacramente ºi ministerii. Nu trebuie sã ne resemnãm cu aceastã situaþie. Isus Cristos, pe cruce, ne a descoperit iubirea sa ºi taina împãcãrii; urmându l, vrem sã facem tot posibilul ca sã depãºim problemele ºi obstacolele care mai despart încã Bisericile.

Ne obligãm: – sã urmãm îndemnul apostolic din Scrisoarea cãtre Efeseni (Ef 4,3 6) ºi sã ne strãduim cu perseverenþã sã ajungem la o înþelegere comunã a mesajului mântuitor al lui Cristos din evanghelie; – sã acþionãm prin puterea Duhului Sfânt pentru unitatea vizibilã a Bisericii lui Isus Cristos într o singurã credinþã, unitate care îºi gãseºte expresia în recunoaºterea reciprocã a Botezului ºi în comuniunea euharisticã, precum ºi în mãrturia ºi slujirea comunã.

Forum 2 –SPIRITUALITATE Charta Oecumenica nr.5 5. Sã ne rugãm împreunã Ecumenismul trãieºte din ascultarea împreunã a cuvântului lui Dumnezeu ºi din lucrarea Duhului Sfânt în noi ºi prin noi. Pe baza harului primit în felul acesta, existã astãzi diferite strãduinþe ca, prin rugãciuni ºi celebrãri liturgice, sã se aprofundeze comuniunea spiritualã dintre Biserici ºi sã se promoveze

Actualitate rugãciunea pentru unitatea vizibilã a Bisericii lui Cristos. Un semn deosebit de dureros al separãrii dintre multe Biserici creºtine este lipsa comuniunii euharistice. În unele Biserici existã rezerve faþã de rugãciunile ecumenice în comun. Dar multele celebrãri ecumenice, imnurile ºi rugãciunile comune, în special „Tatãl nostru”, marcheazã spiritualitatea noastrã creºtinã.

Ne obligãm: – sã ne rugãm unii pentru alþii ºi pentru unitatea creºtinilor; – sã cunoaºtem ºi sã preþuim celebrãrile liturgice ºi celelalte forme ale vieþii spirituale din celelalte Biserici; – sã ne orientãm în direcþia obiectivului comuniunii euharistice.

Forum 3 - MÃRTURIE Charta Oecumenica nr.2 2. VVestind estind Evanghelia împreunã Cea mai importantã misiune a Bisericilor în Europa este de a mãrturisi împreunã evanghelia, prin cuvânt ºi faptã, pentru mântuirea tuturor oamenilor. Faþã de complexa dezorientare, de îndepãrtare de valorile creºtine, dar ºi faþã de diferitele cãutãri ale unui sens în viaþa, creºtinii sunt chemaþi în mod deosebit sã ºi mãrturiseascã propria credinþã. În acest sens, este nevoie de o angajare puternicã ºi de un schimb de experienþã în domeniul catehetic ºi pastoral la nivelul comunitãþilor locale. De asemenea, foarte important este ca întreg poporul lui Dumnezeu sã se angajeze împreunã la rãspândirea mesajului evangheliei în spaþiul public al societãþii, conferindu i valoare ºi credibilitate ºi prin angajare socialã ºi prin asumarea responsabilitãþilor în spaþiul politic.

Ne obligãm: – sã discutãm despre iniþiativele noastre de evanghelizare cu celelalte Biserici, sã cãdem de acord în acest sens ºi astfel sã evitãm concurenþa dãunãtoare ºi pericolul de noi diviziuni; – sã recunoaºtem cã fiecare om poate sã ºi aleagã, liber ºi conform conºtiinþei sale, propria apartenenþã religioasã ºi eclezialã. Nimeni nu trebuie sã fie constrâns sã se converteascã prin presiuni morale sau mijloace materiale; tot astfel, nimeni nu trebuie împiedicat de la o convertire care rezultã dintr o alegere liberã.

Joi 6 septembrie 2007 LUMINA LUI CRISTOS ªI EUROP A EUROPA Forum 4 –EUROPA Charta Oecumenica nr.7 7. Sã participãm la construcþia Europei În decursul veacurilor s a dezvoltat o Europã caracterizatã în mod esenþial de creºtinism atât pe plan religios cât ºi cultural. În acelaºi timp, prin eºecul creºtinilor în Europa ºi în afara graniþelor ei, au fost cauzate multe nenorociri. Ne recunoaºtem responsabilitatea pentru aceastã vinã ºi i rugãm pe Dumnezeu ºi pe oameni sã ne ierte.

Credinþa noastrã ne ajutã sã învãþãm din trecut ºi sã ne angajãm ca, astfel, credinþa creºtinã ºi dragostea pentru

aproapele sã lumineze speranþa pentru moralã ºi eticã, pentru educaþie ºi culturã, pentru politicã ºi economie în Europa ºi în întreaga lume.

Bisericile promoveazã o unire a continentului european. Fãrã valorile comune, unitatea nu poate fi durabilã. Suntem convinºi cã moºtenirea spiritualã a creºtinismului reprezintã o putere inspiratoare pentru îmbogãþirea Europei. Pe baza credinþei noastre creºtine, ne angajãm pentru o Europã umanã ºi socialã, în care sã fie respectate drepturile omului ºi valorile fundamentale ale pãcii, dreptãþii, libertãþii, toleranþei, participãrii ºi solidaritãþii.

Insistãm supra respectului profund datorat vieþii, asupra valorilor cãsãtoriei ºi familiei, a angajamentului preferenþial în favoarea celor sãraci, a disponibilitãþii de a ierta ºi, nu în ultimul rând, asupra milostivirii.

Ca Biserici ºi comunitãþi internaþionale, trebuie sã prevenim pericolul ca Europa sã se dezvolte într un Vest integrat ºi un Est neintegrat. De asemenea, trebuie sã fim atenþi la diferenþelor dintre Nord ºi Sud. În acelaºi timp, trebuie evitat orice eurocentrism ºi trebuie întãritã responsabilitatea Europei pentru întreaga umanitate, în special pentru sãracii din întreaga lume.

Ne obligãm: – sã ne înþelegem unii cu alþii cu privire la conþinutul, scopurile ºi responsabilitãþile noastre sociale ºi sã susþinem, pe cât posibil împreunã, instanþele ºi viziunile Bisericilor în faþa instituþiilor civile europene; – sã apãrãm valorile fundamentale de orice atac împotriva lor; – sã rezistãm oricãrei tentative de a instrumentaliza religia ºi Biserica în scopuri etnice sau naþionaliste.

Forum 5 –RELIGIILE Charta Oecumenica nr.10-12 10. Sã aprofundãm comuniunea cu Iudaismul De poporul lui Israel, cu care Dumnezeu a încheiat un legãmânt veºnic, ne leagã o specialã comuniune. Prin credinþã, ºtim cã surorile ºi fraþii noºtri iudei sunt iubiþi [de Dumnezeu], datoritã pãrinþilor, „cãci darurile ºi chemarea lui Dumnezeu sunt date pentru totdeauna” (Rom 11,28 29). „A lor este înfierea ºi mãrirea ºi legãmintele ºi Legea ºi cultul ºi promisiunile lui Dumnezeu; ai lor sunt patriarhii ºi din ei s a nãscut Cristos dupã trup” (Rom 9,4 5).

Deplângem ºi condamnãm toate manifestãrile de antisemitism, progromurle ºi persecuþiile. Pentru antiiudaismul creºtin cerem iertare de la Dumnezeu, iar de la fraþii noºtri iudei darul reconcilierii.

Este imperios necesar ca prin rãspândirea cuvântului lui Dumnezeu ºi învãþãmânt, prin doctrina ºi viaþa Bisericilor noastre, sã conºtientizãm profunda legãturã a credinþei noastre cu iudaismul ºi sã susþinem cooperarea creºtino iudaicã.

Ne obligãm: – sã ne opunem tuturor formelor de antisemitism ºi antiiudaism în Bisericã ºi societate; – sã cãutãm ºi sã intensificãm, la toate nivelurile, dialogul cu surorile ºi fraþii noºtri evrei.

11. Sã cultivãm relaþiile cu Islamul Musulmanii trãiesc de secole în Europa. Ei formeazã minoritãþi

4

Actualitate puternice în anumite þãri. În acest sens, au existat ºi existã multe contacte ºi relaþii de bunã vecinãtate între musulmani ºi creºtini, dar ºi masive rezerve ºi prejudecãþi de ambele pãrþi care se vin din experienþele pline de suferinþa din istorie ºi din trecutul foarte apropiat.

Dorim sã intensificãm la toate nivelurile întâlnirea dintre creºtini ºi musulmani, precum ºi dialogul creºtino islamic. Recomandãm în special sã se reflecteze împreunã asupra temei credinþei într un singur Dumnezeu ºi sã se clarifice înþelesul drepturilor omului.

Ne obligãm: – sã avem o atitudine de stimã faþã de musulmani; – sã colaborãm cu musulmanii în chestiunile de interes comun.

Reconciliere înseamnã a promova dreptatea socialã în sânul unui popor, ca ºi între popoare, ºi în deosebi a înlãtura prãpastia dintre sãraci ºi bogaþi, precum ºi ºomajul. Împreunã dorim sã contribuim ca emigranþii, refugiaþii ºi azilanþii din Europa sã fie primiþi corespunzãtor demnitãþii lor umane.

Ne obligãm: – sã ne opunem oricãrei forme de naþionalism care duce la asuprirea altor popoare sau minoritãþi naþionale ºi sã cãutãm o soluþie nonviolentã a conflictelor; – sã îmbunãtãþim ºi sã întãrim condiþiile ºi egalitatea în drepturi ale femeilor în toate domeniile vieþii ºi sã promovãm dreapta comuniune dintre femei ºi bãrbaþi în cadrul Bisericii ºi al societãþii.

12. Întâlnirea cu alte religii ºi concepþii despre lume (W eltanschauung) (Weltanschauung) Pluralitatea convingerilor ºi formelor de viaþã religioase ºi a diferitelor concepþii specifice despre lume a devenit o calitate marcantã a Europei. Religiile orientale ºi noile comunitãþi religioase se rãspândesc ºi trezesc interesul multor creºtini. Existã tot mai mulþi oameni care refuzã credinþa creºtinã, se raporteazã la ea cu indiferenþã sau împãrtãºesc alte concepþii despre lume.

Dorim sã luãm în serios întrebãrile critice care ne sunt adresate ºi sã ne strãduim împreunã sã avem o dezbatere corectã. În acest sens, trebuie sã facem distincþie între comunitãþile cu care trebuie sã dialogãm ºi sã ne întâlnim ºi acelea faþã de care, din punct de vedere creºtin, trebuie sã ne apãrãm.

Ne obligãm: – sã recunoaºtem libertatea religioasa ºi de conºtiinþã a oamenilor ºi comunitãþilor ºi, în acest sens, sã activãm ca ei sã ºi poatã practica individual ºi în comunitate, privat ºi public, religia sau concepþiile lor despre lume în cadrul drepturilor în vigoare; – sã fim deschiºi pentru dialog cu toþi oamenii de buna credinþã, sã urmãrim preocupãri comune cu ei ºi sã le mãrturisim credinþa creºtinã.

Vineri 7 septembrie 2007 LUMINA LUI CRISTOS ªI LUMEA

Forum 6 –MIGRAÞIA Charta Oecumenica nr.8 8. Sã reconciliem popoarele ºi culturile Pluralitatea tradiþiilor regionale, naþionale, culturale ºi religioase o considerãm ca o bogãþie a Europei. În faþa nenumãratelor conflicte, misiunea Bisericilor este de a împlini împreunã slujirea reconcilierii chiar ºi pentru popoare ºi culturi. ªtim, în acest sens, cã pacea între Biserici este o premisã tot atât de importantã.

Eforturile noastre comune se îndreaptã cãtre evaluarea ºi rezolvarea problemelor politice ºi sociale în spiritul evangheliei.

Deoarece respectam persoana ºi demnitatea oricãrui om ca ºi chip al lui Dumnezeu, ne pronunþãm pentru absoluta egalitate valoricã a tuturor oamenilor.

Ca Biserici, vrem sa promovãm procesul de democratizare în Europa. Ne angajãm pentru o ordine a pãcii bazatã pe rezolvãrile nonviolente ale conflictelor. Condamnãm orice formã de violenþã împotriva oamenilor, în special împotriva femeilor ºi copiilor.

Forum 7 –CREAÞIA Charta Oecumenica nr.9 9. Sã salvãm creaþia Prin credinþa în dragostea lui Dumnezeu creatorul, recunoaºtem, plini de recunoºtinþã, darul creaþiei, valoarea ºi frumuseþea naturii. Dar privim cu teamã cum bunurile pãmântului sunt exploatate fãrã a se þine cont de valoarea lor proprie, de numãrul lor limitat ºi de binele generaþiilor viitoare.

Dorim sã ne implicãm Împreunã pentru a realiza condiþii durabile de viaþã pentru întreaga creaþie. Conºtienþi de responsabilitatea noastrã faþã de Dumnezeu, trebuie sã afirmãm ºi sã dezvoltãm în continuare criterii comune pentru a determina ceea ce nu este permis din punct de vedere etic, chiar dacã este realizabil sub profil ºtiinþific ºi tehnologic. În orice caz, demnitatea unicã a fiecãrui om trebuie sã aibã întâietate faþã de ceea ce este posibil de realizat din punct de vedere tehnic.

Recomandãm instituirea din partea Bisericilor europene a unei zile ecumenice de rugãciune pentru salvarea creaþiei.

Ne obligãm: – sã dezvoltãm pe mai departe un stil de viaþã în care accentul sã fie pus pe calitatea permanentã ºi plinã de responsabilitate a vieþii împotriva dominaþiei constrângerilor economice ºi de consum; – sã susþinem organizaþiile bisericeºti cu privire la mediu ºi legãturile ecumenice în responsabilitatea lor pentru salvarea creaþiei.

Forum 8 –DREPTATEA Charta Oecumenica nr.8 Acelaºi text ca ºi la Forum 6 – MIGRAÞIA Forum 9 – PACEA Charta Oecumenica nr.8 Acelaºi text ca ºi la Forum 6 – MIGRAÞIA Pagini relizate de IRINA ISÃCESCU

Actualitate CONSILIUL PONTIFICAL PENTRU COMUNICAÞIILE SOCIALE

Criterii de colaborare ecumenicã ... în domeniul comunicaþiilor sociale Fragmente: 1. Mãrturia de credinþã se dezvoltã în cadrul dialogului public al media în condiþii care sã-i angajeze pe creºtini sã se uneascã mai strâns în acþiunea lor de comunicare... Aceste criterii au scopul de a le permite catolicilor angajaþi în mijloacele de comunicare sã-ºi îndeplineascã mai bine misiunea lor prioritarã: aceea de a vesti ºi mãrturisi propria credinþã, favorizând o mai bunã cunoaºtere reciprocã atât între creºtini...

6. Era comunicãrii ºi a informaþiei, aºa cum se manifestã ea astãzi, contribuie la a da o nouã formã relaþiilor dintre persoane ºi comunitãþi ºi cere din partea creºtinilor o unitate tot mai profundã, printr-o colaborare mai intensã. Acþiunea creºtinã ºi iniþiativele ecumenice comune ... ilustreazã acordul care existã deja între Biserici ºi comunitãþile creºtine. O asemenea atitudine va putea face mai credibile misiunea ºi modalitãþile de evanghelizare în slujba împãrãþiei lui Dumnezeu.

7. Colaborarea ecumenicã se poate realiza în toate sectoarele comunicaþiilor sociale: ea este deja în sine o mãrturie...

8. Modalitãþile de colaborare în domeniu depind în mare parte de metodele specifice comunicaþiilor sociale. Organizaþiile catolice internaþionale de comunicaþii sociale au misiunea de a face cunoscute aceste metode ºi de a-i iniþia pe pãstori ºi pe credincioºi într-o prezenþã comunicativã semnificativã în cadrul societãþii de astãzi...

9. Proiectele comune, acolo unde se dovedesc a fi oportune, au scopul de a le permite creºtinilor sã dea o mãrturie comunã despre Cristos...

10. Aplicarea în practicã a acestor criterii generale cere de la catolicii angajaþi în mass-media o cunoaºtere profundã ºi o mãrturie concretã a propriei credinþe; ºi mai presupune, între creºtini, cunoaºtere reciprocã, respect mutual ºi încredere în vederea unei utilizãri comune a mijloacelor de comunicare...

Aceastã îndatorire nu va trebui însã sã-i împiedice niciodatã sã prezinte în plinãtatea sa specificul mesajului catolic...

11. Consiliul Pontifical pentru Comunicaþii Sociale încurajeazã eforturile actuale ºi viitoare de colaborare ecumenicã în sectorul mijloacelor de comunicare socialã...

12. ...este indispensabil sã se dezvolte - la orice nivel al apostolatului catolic al comunicaþiilor sociale - formarea profesionalã, teologicã ºi tehnologicã (în sensul cel mai avansat al cuvântului) a comunicatorilor care aparþin Bisericii Catolice...

13. Formarea comunicatorilor catolici trebuie sã cuprindã în mod necesar o serioasã pregãtire ecumenicã ...

14. Ar fi la fel de utilã colaborarea între creºtini în sectorul noilor media: mai ales în ce priveºte utilizarea comunã a sateliþilor, a bãncilor de date, a reþelelor de cablu ºi, în general, a informaticii, începând cu compatibilitatea sistemelor. ..

Colecþia Documente, Nr .ercis.ro Nr.. 39, Editura Presa Bunã, www www.ercis.ro

Duminica a XXIII-a d p a Pr ARCIZIU Pr.. ªERBAN TTARCIZIU

Cine poate cunoaºte planul lui Dumnezeu sau cine poate înþelege voinþa Domnului? Gândurile muritorilor sunt ºovãielnice ºi cugetãrile noastre sunt nesigure… Cu greu ne dãm seama de cele ce sunt pe pãmânt… Cine ar putea atunci sã descopere cele care se aflã în ceruri? ªi cine ar fi cunoscut gândul tãu, dacã tu nu i-ai fi dat înþelepciune ºi nu l-ai fi trimis de sus pe Duhul tãu cel sfânt? (Înþ 9,13-18).

Astfel de reflecþii provin, cu siguranþã, de la un om cu o mare experienþã de viaþã. Autorul acestor gânduri a trãit pe la jumãtatea secolului I î.C. la Alexandria (în Egipt), într-o perioadã lipsitã, se pare, de tensiuni. ªi tocmai aceastã tihnã i-a îngãduit sã facã o lecturã a diferitelor situaþii de viaþã ºi sã identifice sursa reuºitelor ºi a nereuºitelor sale. Pentru el, omul este o fiinþã muritoare, efemerã (Înþ 9,5). Chiar ºi sufletul sãu comportã limite, de vreme ce se lasã prins de reflecþii meschine. Gândurile îi sunt adesea ºovãielnice, iar cugetãrile nesigure… O astfel de situaþie îi trezeºte autorului mari semne de întrebare cu privire la capacitatea omului de a ajunge la o cunoaºtere adecvatã a realitãþii care îl înconjoarã ºi, cu atât mai mult, a destinului sãu. Doar ajutat de Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu, omul poate dobândi acea înþelepciune care sã-i permitã o corectã apreciere a binelui sau a rãului.

O mare mulþime de oameni mergea împreunã cu Isus. El s-a întors cãtre ei ºi le-a spus: „Dacã vine cineva la mine ºi nu mã iubeºte mai mult decât pe tatãl sãu, pe mama sa, pe soþia sa, pe copiii sãi, pe fraþii ºi surorile sale ºi chiar decât viaþa sa proprie, nu poate fi ucenicul meu. Acela care nu-ºi poartã crucea ºi nu mã urmeazã, nu poate fi ucenicul meu… Nimeni dintre voi nu poate fi ucenicul meu dacã nu renunþã la toate bunurile sale” (Lc 14,25-33).

Evanghelia acestei duminici îl prezintã pe Isus instruindu-i pe ucenicii sãi, pe cei care se aratã dispuºi sã-l urmeze având convingerea cã El are cuvintele vieþii veºnice. Or, în faþa unei astfel de învãþãturi care impune iubirea lui Cristos mai presus decât iubirea tatãlui, a mamei, a soþiei, a copiilor ºi chiar a vieþii proprii, o urmarea a Lui care ar echivala cu purtarea crucii ºi chiar renunþarea la toate bunurile, ucenicii (din toate timpurile) nu pot sã nu zãboveascã îndelung ºi sã nu se întrebe ce spune ºi ce anume le cere Isus.

Cine cere lumina Duhului cel Sfânt al lui Dumnezeu ºi apoi îºi ia timp ca sã reflecteze va descoperi în cuvintele lui Isus o adevãratã revelaþie. Înþelepciunea transmisã de Mântuitorul nostru se aflã în capacitatea de detaºare pe care ucenicul trebuie sã o dobândeascã vizavi chiar de cei mai dragi ai sãi, de evenimentele (fericite sau nefericite) ale vieþii sau de bunurile sale (dobândite adesea cu trudã). Aceastã detaºare nu înseamnã neapãrat desconsiderarea lor, ci o orientare care îi acordã întâietate lui Cristos ºi lui Dumnezeu. În funcþie de aceastã orientare toate celelalte relaþii cu persoanele dragi, cu evenimentele sau cu bunurile se ordoneazã firesc.

5

6

Actualitate

Ochii lumii aþintiþi spre Sibiu, în aºteptarea unui dialog autentic, a cooperãrii, a rugãciunii în comun ºi a solidaritãþii Cea de-a treia Adunare Ecumenicã de la Sibiu într -un ghid de 88 de pagini, într-un realizat de Radio V atican Vatican Cea de-a treia Adunare Ecumenicã Europeanã de la Sibiu, din 4-9 septembrie 2007, cu titlul Lumina lui Cristos lumineazã tuturor.

Speranþa de reînnoire ºi unitate în Europa, este prezentatã într-un ghid de 88 de pagini, realizat de Radio Vatican. Ediþia, îngrijitã de redactorul Luis Badilla Morales, ilustreazã – în trei pãrþi – istoria parcursului ecumenic promovat de Conferinþa Bisericilor Europene (CBE) ºi de Consiliul Conferinþelor Episcopale Europene (CCEE). Prezentarea lucrãrii este fãcutã de preotul iezuit Andrzej Koprowski, director de programe la Radio Vatican, într-o expunere cu titlul Construirea noii Europe din perspectiva efortului ecumenic. Prima parte a ghidului descrie traseul întâlnirilor ecumenice europene, început în 1989, la Basel, oraº elveþian cu amprentã protestantã, continuat – în 1997 – la Graz, oraº austriac cu o populaþie majoritar catolicã, pentru a se ajunge anul acesta la Sibiu, oraº predominant ortodox. Printre materialele prezente amintim articolul monseniorului Vincenzo Paglia, episcop de Terni-NarniAmelia (Italia), cu titlul: A fi creºtini europeni în faþa lumii, dar ºi documente de lucru ce descriu cele patru etape ale Adunãrii Ecumenice de la Sibiu. A treia parte a lucrãrii realizate de Radio Vatican conþine, pe lângã alte documente, mesajele finale ale primelor douã adunãri ecumenice, de la Basel ºi Graz, ºi Carta Ecumenicã ( Charta Oecumenica ). Ultima parte, intitulatã „Ecumenismul în Magisteriul papei Benedict al XVI-lea”, este o antologie de texte ecumenice ale Sfântului Pãrinte, din perioada 2005 – 2007.

Tãcerea s-a transformat în cuvânt de comuniune Din ghidul dedicat Adunãrii Ecumenice de la Sibiu, mai exact din capitolul Ecumenismul în Magisteriul papei Benedict al XVI-lea, vã propunem câteva fragmente din discursul papei Benedict al XVI-lea adresat, pe 17 noiembrie 2006, plenarei Consiliului pentru Promovarea Unitãþii Creºtinilor.

Iatã evaluarea stãrii actuale a ecumenismului fãcutã de Benedict al XVI-lea cu acea ocazie; o analizã plinã de realism, dar ºi plinã de speranþã, fãrã a ascunde dificultãþile acestui parcurs ce are nu doar lumini, ci ºi umbre.

Spune Papa: „Într-adevãr, de la Conciliul Vatican II pânã astãzi au fost fãcuþi mulþi paºi spre deplina comuniune. Am înaintea ochilor imaginea aulei Conciliului, unde observatorii delegaþi ai celorlalte Biserici ºi Comunitãþi ecleziale stãteau atenþi, dar tãcuþi. Aceastã imagine a lãsat loc, în deceniile succesive, realitãþii unei Biserici în dialog cu toate Bisericile ºi comunitãþile ecleziale din Orient ºi din Occident. Tãcerea s-a transformat în cuvânt de comuniune (...)

Fraternitatea dintre toþi creºtinii a fost redescoperitã ºi restabilitã drept condiþie de dialog, de cooperare, de rugãciune în comun, de solidaritate”. În faþa membrilor plenarei, Benedict al XVI-lea a repetat una din declaraþiile care au marcat începutul pontificatului sãu. „Intenþia mea”, a spus, „este cea a Conciliului: de a ajunge la unitatea vizibilã a Bisericii”. Un drum lung, observã Papa, mai ales într-o lume care, cu „schimbãrile sale rapide”, condiþioneazã într-un anume mod ºi domeniul ecumenic.

Despre parcursul ecumenic fãcut de Bisericile din Est, Benedict al XVI-lea face aprecierea: „Au recuperat libertatea ºi s-au angajat întrun amplu proces de reorganizare ºi de revitalizare. Suntem aproape de ele cu sentimentele noastre ºi cu rugãciunea noastrã. Partea orientalã ºi cea occidentalã a Europei sunt în fazã de apropiere; acest lucru stimuleazã Bisericile sã coordoneze eforturile pentru salvgardarea tradiþiei creºtine ºi pentru vestirea Evangheliei noilor generaþii”.

Benedict al XVI-lea a definit ca fiind „deschise ºi amicale” dialogurile pe versantul occidental al Europei, dialogurile bilaterale în curs mai cu seamã cu Bisericile luteranã ºi metodistã. Referitor la prima, pontiful a menþionat acordul istoric din 1999 relativ la „Declaraþia comunã asupra doctrinei justificãrii”, care între timp a obþinut ºi aprobarea metodiºtilor. Totuºi, a clarificat pontiful: „Persistã înainte de toate dificultatea de a gãsi o concepþie comunã asupra raportului dintre Evanghelie ºi Bisericã ºi, legat de acesta, asupra misterului Bisericii ºi unitãþii sale ºi asupra chestiunii ministerului în Bisericã. Noi dificultãþi au apãrut apoi pe tãrâm etic, cu consecinþa cã poziþiile diferite asumate de confesiunile creºtine asupra actualelor problematici i-au redus influenþa de orientare faþã de opinia publicã”.

Dar, a concluzionat Papa: „Ceea ce, în orice caz, trebuie promovat înainte de toate este ecumenismul iubirii, care derivã direct din porunca cea nouã lãsatã de Isus ucenicilor sãi. Iubirea însoþitã de gesturi concrete creeazã încredere, face sã se deschidã inimile ºi ochii. Dialogul caritãþii promoveazã ºi ilumineazã dialogul

Actualitate adevãrului: în fapt, în adevãrul deplin se va avea întâlnirea definitivã la care conduce Duhul lui Cristos”.

Dialogul onest ºi loial constituie instrumentul tipic al cãutãrii unitãþii Din antologia de texte ecumenice ale Sfântului Pãrinte, din perioada 2005 – 2007, face parte ºi omilia rostitã în seara de joi, 25 ianuarie a.c., în cadrul celebrãrii Vesperelor solemne pentru sãrbãtoarea Convertirii Sfântului Paul. Celebrarea s-a desfãºurat la Roma, în bazilica Sfântul Paul din afara zidurilor ºi a încheiat Sãptãmâna de rugãciune pentru unitatea creºtinilor.

Amintind cã nu existã un ecumenism adevãrat fãrã Isus, fãrã convertire, Papa a spus: „Isus este cel care vindecã de neputinþa de a comunica ºi de divizarea dintre oameni, iar ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu este angajarea ecumenicã prioritarã a fiecãrui creºtin, pentru a se putea ajunge la unitatea credinþei.” Cu aceeaºi ocazie, Benedict al XVI-lea a subliniat faptul cã „ascultarea ºi traducerea în viaþã a Cuvântului lui Dumnezeu” constituie un aspect esenþial al drumului ecumenic: „Nu suntem de fapt noi cei care facem sau organizãm unitatea Bisericii”, a spus Papa. „Biserica nu se construieºte pe sine ºi nu trãieºte din sine, ci din cuvântul creator care vine din gura lui Dumnezeu. A asculta împreunã cuvântul lui Dumnezeu; a practica lectio divina a Bibliei, adicã lectura legatã de rugãciune; a se lãsa surprinºi de noutatea, care nu se învecheºte niciodatã ºi niciodatã nu se epuizeazã, a cuvântului lui Dumnezeu; a depãºi surzenia noastrã pentru acele cuvinte care nu se potrivesc cu prejudecãþile noastre ºi cu opiniile noastre; a-i asculta ºi studia ºi pe cei care înainte de noi au ascultat cuvântul lui Dumnezeu pentru a învãþa de la ei ºi astfel a citi Biblia în aceastã lungã ºi bogatã tradiþie a ascultãrii; toate acestea constituie un drum de parcurs pentru a ajunge la unitatea credinþei, ca rãspuns la ascultarea Cuvântului”.

Ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu duce apoi la „a-l transmite altora, celor care nu l-au ascultat niciodatã sau celor care l-au uitat ºi îngropat între spinii preocupãrilor ºi înºelãciunilor lumii”, a adãugat Sfântul Pãrinte. ªi, în acest sens, a lansat aceastã întrebare: „Trebuie sã ne întrebãm: noi creºtinii, nu am devenit poate prea muþi? Nu ne lipseºte oare curajul de a vorbi ºi mãrturisi cum au fãcut cei care erau martori ai vindecãrii surdomutului în þinutul Decapoli? Lumea noastrã are nevoie de aceastã mãrturie; aºteaptã mai ales mãrturia comunã a creºtinilor”. ªi, continuã Papa, „ascultarea lui Dumnezeu implicã ºi ascultarea reciprocã, dialogul între Biserici ºi Comunitãþile ecleziale. Dialogul onest ºi loial constituie instrumentul tipic al cãutãrii unitãþii, de care nu se poate face abstracþie”.

Prezentare de ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

Duminica a XXV -a d p a XXV-a Pr ARCIZIU Pr.. ªERBAN TTARCIZIU

Ascultaþi acestea, voi care zdrobiþi pe cei sãraci ºi asupriþi pe cei sãrmani, voi ziceþi: „Când se va sfârºi odatã sâmbãta ca sã putem deschide grânarul? Vom micºora mãsurile, vom mãri preþurile ºi vom falsifica balanþele. Vom putea sã-l cumpãrãm pe cel nevoiaº cu bani ºi pe cel sãrac cu o pereche de sandale. Vom vinde pânã ºi pleava de grâu”. Mã jur pe cel care este mândria lui Iacob: „Niciodatã nu voi uita faptele lor rele” (Amos 8,4-7). În faþa unui astfel de discurs profetic, rostit cu peste 2600 de ani în urmã, rãmânem surprinºi de actualitatea lui. Cât de inventivi se dovedesc protagoniºtii discursului profetic în a cãuta ocolirea adevãrului ºi a dreptãþii. Setea de profit nu mai are margini. Orice constrângere religioasã sau legislativã îi sufocã. Totul pentru ei este o marfã care se vinde ºi se cumpãrã inclusiv semenii, iar prada lor cea mai uºoarã o constituie nevoiaºul ºi sãracul. Lipsa lor de scrupul este revoltãtoare. Ce fac conducãtorii? Ce face justiþia în astfel de situaþii? Corupþia i-a îndepãrtat de menirea lor. Nu mai intereseazã pe nimeni de nevoiaº ºi sãrac. ªi totuºi Dumnezeu vegheazã. El nu rãmâne insensibil la atâtea nedreptãþi. Din Dumnezeul binecuvântãrilor el se transformã în Judecãtorul imparþial care rãsplãteºte pe fiecare dupã faptele sale.

Isus a spus ucenicilor sãi: „Cine este vrednic de încredere în cele mai mici lucruri este vrednic ºi în cele mari… Nici un sclav nu poate sluji la doi stãpâni. Cãci sau pe unul îl va urî ºi pe celãlalt îl va iubi, sau la unul va þine ºi pe celãlalt îl va dispreþui. Nu puteþi sluji ºi lui Dumnezeu ºi Mamonei” (Lc 16,1013).

De o mare perspicacitate dã dovadã ºi administratorul din parabola cititã în aceastã a XXV-a de peste an. Înºtiinþat cã îi risipeºte averea, stãpânul sãu i cere socotealã ºi, pentru a nu duce lipsã atunci când va fi destituit din funcþie, administratorul gãseºte acele modalitãþi prin care sã-ºi alcãtuiascã o rezervã suficientã. Isus apreciazã ºi dã ucenicilor exemplul inventivitãþii acestui administrator necinstit. Gândul la un viitor fericit îi stimuleazã fantezia.

Viitorul fericit trebuie sã fie ºi þinta ucenicului lui Isus Cristos ºi, pentru a-l dobândi, trebuie sã dea dovadã de multã inteligenþã: inteligenþã pentru a-ºi alege stãpânul alãturi de care sã se simtã împlinit; inteligenþã pentru a ºti sã foloseascã bogãþiile vremelnice pentru a le dobândi pe cele veºnice.

7

8

Universul familiei

Începe ºcoala. Emoþii în familie!

Pr Pr.. FABIAN MÃRIUÞ

Emoþiile mamelor

Emoþii pentru copii, emoþii pentru pãrinþi, mai ales pentru mame… În cele mai multe cazuri ele se îngrijesc de casã ºi copii, de aceea ºi emoþiile lor sunt mai mari. Cu emoþie îºi învãluie copilul/copiii în prima zi de grãdiniþã, de ºcoalã.

Emoþiile sunt contagioase. Se transmit cu spontaneitate. Nu totdeauna ºi soþilor/taþilor. Grãitoare în acest sens este gluma unuia dintre ei: “în ce mã priveºte eu împart totul cu soþia mea, ea face totul, iar eu restul”… Soþul apare cel mai adesea în situaþii extra-familile: muncã, afaceri, cãlãtorii, se îngrijeºte de ceea ce este exterior cãminului familial, pe când mama/soþia, de ceea ce este interior. Pare-se cã ºi emoþiile sunt lãsate pe seama soþiei, fãcând parte înainte de toate din ceea ce este lãuntric vieþii de familie. Mai mult, ele fac parte din acea totalitate pe care numai mama o poate simþi ºi trãi.

prohod. E vorba mai degrabã de o victorie, de un îndemn la bucurie. Isus a spus “Îndrãzniþi, eu am biruit lumea!” (In 16,33).

Preacurata, pãstrând totdeauna în inima ei cuvântul lui Isus, a îndrãznit prima sã pãºeascã pe urmele lui ºi a obþinut victoria cea mai strãlucitã asupra lumii, adicã asupra tuturor suferinþelor din aceastã vale de lacrimi . De la Sfânta Maria învãþãm credinþa.

Un vis

Într-o broºurã, Uneori ajunge o simplã razã, Bruno Ferrero ne povesteºte un vis. Se fãcea cã un drum ce trecea dincolo de

Poartã spre lume

Dar plecarea la ºcoalã este o poartã deschisã cãtre exterior. Nu este deloc neglijabilã transformarea care se produce în interiorul familiei. Atmosfera de siguranþã se schimbã. Apar noi exigenþe. Încep problemele. Cu trecerea timpului se adevereºte din ce în ce mai mult zicala “copii mici, probleme mici, copii mari, probleme mari”. În toatã aceastã evoluþie, tot mama este cea care suferã mai mult.

Este afectatã lãuntric. Simte totul ca o prelungire a naºterii, în dureri dar ºi speranþã. Copiii încep sã dobândeascã o mai mare autonomie. Tatãl o stimuleazã ºi o laudã. Tinde sã-ºi poarte copii cãtre lume. Mamei îi este mai greu, ar vrea ca ei sã rãmânã mereu aproape de ea. E un fel de tainicã posesie de care nu ar vrea sã se desprindã nicidecum. I se frânge inima, la intuiþia cã de-acum încolo acest copil va trebui sã înfrunte valurile vieþii.

O coincidenþã

De obicei, noul an ºcolar începe pe 15 septembrie. Este ziua în care Biserica noastrã aminteºte sãrbãtoarea Sfintei Maria îndurerate. Tradiþia vorbeºte despre ºapte dureri ale Maicii Sfinte, simbolizate prin sabia care i-a strãpuns inima. ªapte dureri înseamnã o suferinþã totalã, pânã la ultima limitã posibilã pentru o fiinþã umanã. Simbolic, în aceastã zi de 15, grija mamelor se uneºte cu suferinþa Mariei pentru Fiul sãu. Durerile Mariei amintesc de martiriul sãu, dar ºi de martiriul zilnic al fiecãrei mame. Amintirea “Maicii îndurerate” nu are menirea de a ne face sã plângem, de a face dintr-o sãrbãtoare un

nori, ducea pânã la cer. Era un drum anevoios: multe obstacole, piedici, pietre tãioase, cioburi de sticlã. Oameni desculþi cu picioarele însângerate pãºeau pe el, mânaþi de dorinþa de a ajunge la cer. Fiecare pas înainte însemna o nouã durere.

Acelaºi drum era strãbãtut ºi de Isus. ªi el desculþ. Mergea încet, dar cu hotãrâre. Fãrã sã se rãneascã. Ajuns la cer luã loc pe tronul sãu. De aici privea cãtre cei ce urcã. În faþa tuturor era Maria, Maica sa. Înainta repede, chiar foarte repede. De ce? Pãºea pe urmele lãsate de chiar Fiul sãu. Ajunsã la cer Maria luã loc pe un alt tron. De aici îi încuraja pe ceilalþi sã facã asemenea ei, sã calce pe urmele lãsate de Isus.

Un drum

Am putea compara ºcoala cu un drum anevoios, necunoscut, deºi bãtãtorit de atâtea generaþii. El ar putea fi parabola vieþii fiecãruia dintre noi.

Pentru un creºtin drumul înseamnã a-l urma pe Isus, a cere mijlocirea ºi credinþa Mariei. La început de drum ne-a fost datã

Universul Familiei o luminã. Ritul de la botez este explicit în acest sens. Prin dãruirea luminii li se cere pãrinþilor ºi naºilor sã colaboreze cu Dumnezeu în transmiterea credinþei, în cultivarea ei.

Copilul merege la ºcoalã purtând amprenta lui Cristos. Dar ºcoala este ºi locul unde apar mari întrebãri. Încep crizele. Apar dubiile. Inutilitatea credinþei. “Comportamentul retrograd” al pãrinþiilor, mai ales al mamei, în opinia unora dintre copii.

Ce-i de fãcut?

Imaginea oferitã de poetul Paul Claudel poate fi sugestivã. Într-o zi a plecat într-o cãlãtorie lungã, dis-de-dimineaþã. Mama sa i-a pus în mânã o torþã ca sã vadã drumul. Odatã cu rãsãritul soarelui torþa a început sã pãleascã, iar în miezul zilei era pur ºi simplu inutilã. Era ispitit sã o arunce. Dar îi promisese mamei cã o va pãstra pânã la capãtul lungului drum. Soarele se lãsa cãtre apus. Întunericul se aºternu din nou. Lumina torþei se dovedi folositoare încã o datã. Mai mult, era unicul lucru care îi permitea sã ajungã la capãt.

Lumina credinþei

La fel este ºi credinþa pe care un copil o primeºte la începutul vieþii. Mai întâi este unica luminã. Cu trecerea timpului se aprind ºi altele. ªcoala are un rol decisiv în asta. Alte interese, alte valori ocupã spaþiul minþii. Credinþa primitã de copii este eclipsatã de multe ori sau chiar nici nu-ºi mai dau seama de ea. Vine seara. Este timpul în care multe lumini care au strãlucit de-a lungul zilei, al vieþii, se sting sau nu mai au puterea de a strãluci. Acesta este momentul în care mulþi redescoperã lumina primitã la botez ºi sporitã în viaþa de familie. Iatã de ce este important sã le fie datã copiilor lumina credinþei.

Cu aceastã paralelã nu vreau sã desconsider nici pe departe rolul ºcolii. Vreau doar sã atrag atenþia cã pãrinþii au un rol decisiv în pãstrarea credinþei copiilor. În plus, acumulãrile de cunoºtinþe la ºcoalã dobândesc o valoare ºi mai mare pentru copii dacã sunt luminate de adevãrul credinþei.

Emoþii, emoþii

Sunt fireºti emoþiile. Nefireascã ar fi lipsa lor. Sunt semn de îngrijorare ºi de spreanþã pentru ce va urma. Ele dezvãluie dorinþa de bine a pãrinþilor, în chip cu totul special a mamelor, pentru fiecare copil în parte.

Vreau totuºi sã amintesc o emoþie nefireascã, simptomaticã, artificialã. Pentru o parte din pãrinþi începutul ºcolii echivaleazã cu trimiterea copilului la rãzboi. El trebuie cu orice preþ sã câºtige premiul cel mare. Astfel, aºteptãrile lor, nerealizãrile lor, sunt revãrsate nãvalnic asupra copilului. Pe acest câmp de luptã totul devine ostil: colegi, profesori, directorul de ºcoalã.

Exacerbarea rivalitãþii genereazã frustrãri ºi deziluzii. Copilul, care în închipuirea lor era cel mai deºtept ºi cel mai cuminte, este de fapt ca toþi ceilalþi. Are nevoie de rãbdarea pãrinþilor ºi de timpul firesc pentru o dezvoltare pe mãsurã. Atenþie pãrinþi: iarba are ritmul ei de creºtere, dacã o trageþi în sus ca sã creascã mai repede riscaþi sã o rupeþi.

Pentru rãbdare, aºteptãri, idealuri, lumina credinþei aruncã o justã mãsurã, deoarece în ea se aflã speranþã ºi iubire. Astfel drumul, chiar anevoios, e mai uºor de strãbãtut. Ca recomandare îi invit la rãbdare ºi pe mamã ºi pe tatã deopotrivã!

Centrul Sportiv Român O nouã iniþiativã asociativã s-a nãscut în Romania: Centrul Român, asociaþie de voluntariat pentru promovarea sportului Sportiv Român ºi a omului. Aceastã asociaþie apare la Bucureºti în colaborare cu asociaþia naþionalã Centrul Sportiv Italian, cu Centrul Diecezan pentru Pastoraþia Tineretului Bucureºti ºi a unui grup de mrmbrifondatori care au creat asociaþia românã cu scopul de a o rãspândi ºi de a o dezvolta pe teritoriul României prin intermediul parorhiilor ºi al tuturor asociaþiilor libere ce doresc sã participe, conform statutului pe care asociaþia însãºi ºi l-a acordat. Acest grup fondator ºi-a propus ca în decurs de un an sã convoace o Adunare Naþionalã care sã decidã ºi sã aleagã prin intermediul structurilor periferice un Consiliu Naþional.

De ce s-a simþit nevoia de a crea aceastã asociaþie?

Deoarece considerãm cã momentul este potrivit pentru a dezvolta împreunã cu tinerii români o miºcare de voluntariat, iar în acest scop am ales un ambient sportiv, care este de mare atracþie pentru copii ºi tineri. Fireºte, obiectivul nostru nu este acela de a crea o alternativã la federaþiile sportive, deoarece scopul acestora este acela de a lansa tinerii cãtre sportul de performanþã ca scop în sine. În schimb, noi dorim ca sportul sã fie mijlocul prin care sã fim împreunã, sã dezvoltãm o miºcare educativã, care sã punã în centrul activitãþii sale formarea omului într-o viziune creºtinã.

Este cert cã începutul va fi greu, însã suntem încrezãtori cã toate persoanele care vor citi acest articol vor fi interesate de cele menþionate mai sus ºi vor simþi plãcerea de a ne întâlni într-o serie de adunãri pe care le vom organiza pe teritoriul României, cel mai posibil în cadrul manifestãrilor diecezane.

LUCIANO SGARRO ºi CLAUDIU ROZNOVSZKY

9

10

Bioeticã

Demnitatea ºi valoarea vieþii umane Prezentare de MARINA FARA

Un dar minunat

Omul e homo vivens : e uman pentru cã e viu. Fenomenul vieþii este cert ºi evident, dar semnificaþia sa, adevãrata sa naturã ºi originea sa sunt destul de complexe, chiar misterioase.

Viaþa este un mister inefabil, fascinant ºi miraculos – e o realitate sacrã, care nicicând nu poate fi înþeleasã cu totul.

Viaþa e un mister de contemplat

Dezvoltarea extraordinarã a ºtiinþei ºi tehnicii, pãtrunzând tot mai adânc în adevãrurile tainice ale vieþii, actualizeazã permanent misterul originii vieþii. Întrebându-se mereu asupra originii vieþii, fiinþa umanã simte nevoia sã-i cunoascã sensul, finalitatea.

Descoperindu-ºi ºi depãºindu-ºi limitele, omul e din ce în ce mai conºtient cã acest mister, al vieþii, se aflã chiar în interiorul sãu. Contemplarea misterului vieþii se transformã astfel în autocontemplare.

Contemplarea înseamnã capacitatea de a privi lucrurile vãzând în acelaºi timp ce este dincolo de ele, pânã la cele mai profunde semnificaþii.

Atitudinea contemplativã e acea tindere spre transcendent, spre puritatea ºi esenþa vieþii: un mister care nu are limite.

Viaþa este o valoare transcendendentã, deschisã Vieþii eterne

Întrebarea asupra semnificaþiei vieþii în general ºi a vieþii umane în particular este dintotdeauna o tensiune cognitivã faþã de misterul ei ºi o tentativã umanã, când îngãduitã, când nu (ca în cazul lui Adam ºi Eva) de a poseda din ce în ce mai mult semnificaþia ei cea mai profundã.

Viaþa e transcendenþã, e tragedie sau spaþiu de explorare, e iubire debordantã, e contemplare sau itinerar existenþial spre lumea de dincolo. Viaþa umanã transcende realitatea personalã.

Animatã sau nu de credinþã, persoana umanã descoperã cã viaþa ce-i este datã este ceva mult superior propriei sale realitãþi: chiar dacã o are nu o poate reþine ca pe ceva ce-i aparþine; o întrebuinþeazã, dar nu o dominã; o transmite, dar nu o iniþiazã.

Cu alte cuvinte: omul îºi trãieºte viaþa, dar...este „trãit de ea”. (dupã Giovanni Russo, Bioetica in dialogo con i giovani, Editrice Elledici, 2006)

Darul lui Dumnezeu

Omul de ºtiinþã defineºte viaþa ca fiind o organizare particularã a materiei.

Omul de pe stradã, în schimb, considerã cã viaþa este iubire, este luptã, este durere, este speranþã.

Ambivalenþã ºi risc: nici un mecanism sau magie nu o pot garanta, nici o înþelepciune nu poate descoperi secretul permanenþei vieþii.

Pentru omul credinþei viaþa este un dar de la Dumnezeu. Viaþa provine din libertatea binecuvântatã a lui Dumnezeu ºi când îºi atinge culmea, în fiinþa umanã, se reveleazã ca dar divin, care se manifestã în orizontul libertãþii. Deci nu se poate dispune de viaþã dupã bunul plac. În sens absolut, viaþa îi aparþine doar lui Dumnezeu.

Demnitatea vieþii are o valoare absolutã: nu se poate dispune de ea, prin avort (când subiectul este incapabil sã se exprime, sã se apere), prin (sin)ucidere, prin eutanasie, în fazele terminale, când puterea de înþelegere a subiectului este limitatã.

Viaþa este ocazie: prinde-o; Viaþa este frumuseþe: admir-o; Viaþa este o provocare: înfrunt-o; Viaþa este de preþ: ai grijã de ea; Viaþa este o bogãþie: pãstreaz-o; Viaþa este iubire:bucurã-te de ea; Viaþa este mister: descoperã-l; Viaþa este durere: depãºeºte-o; Viaþa este un imn: cântã-l; Viaþa este luptã: accept-o; Viaþa este o aventurã: riscã; Viaþa este fericire: fii vrednic de ea; Viaþa este viaþã: salveaz-o!

Maica TTereza ereza de Calcutta

Oameni ai credinþei

Pregãtiþi calea Domnului!

Mons. prof. dr dr.. VLADIMIR PETERCA

“Cel ce vine dupã mine, este mai puternic decât mine, iar eu nu sunt vrednic sã-i desleg încãlþãmintele sale!”

(Mt 3,11) Chipul lui Ioan Botezãtorul este strâns legat de cel al lui Isus din Nazaret. De fapt, figura Mântuitorului nici nu poate fi separatã de cea al lui Ioan Botezãtorul. Rãsunã mereu în urechile noastre strigãtul rãscolitor al lui Ioan adesat mulþimilor: ”Iatã glasul celui ce strigã în pustiu, pregãtiþi calea Domnului, drepte faceþi cãrãrile Lui!” (Mt 3,3).

Noul Testament ne oferã diferite explicaþii în legãturã cu felul ºi natura relaþiilor care existau între Ioan Botezãtorul ºi Isus din Nazaret. Bunãoarã, Evanghelistul Ioan spune despre el: “Trebuie ca (Isus) sã crescã, iar eu sã mã micºorez!” (3,30). Isus este pentru Ioan înainte de toate“Mielul lui Dumnezeu!”, adicã mielul nevinovat ºi fãrã patã, care de-a lungul vecurilor a fost cântat de profeþi la Templu. Altã datã, se afirmã tot despre Ioan, cã el este “Ilie, care va veni!”

(Mt 11,14). Ioan a fost un deschizãtor de drumuri, un înainte-mergãtor, unul care “a pregãtit calea Domnului!”. De aceea Ioan a ales întotdeauna calea pocãinþei ºi a renunþãrilor, calea deºertului lui Iuda, cãci acolo avea Ioan sã-ºi desfãºoare întreaga sa activitate, acolo aveau sã se adune mulþimile ºi tot acolo avea sã rãsune vocea sa puternicã. Într-o zi a fost întrebat de cineva: “Atunci de ce botezi, dacã nu eºti nici Cristos, nici Ilie, nici unul din profeþi?” (In 1,25). Rãspunsul din partea lui Ioan Botezãtorul nu a întârziat: “Eu vã botez cu apã, spre pocãintã, dar Cel ce vine dupã mine, este mai puternic decât mine, . . . El vã va boteza cu Duhul Sfânt ºi cu foc!”(Mt 3,11).

Despre activitatea lui Ioan în deºert, pe valea Iordanului, ne vorbeºte evanghelistul Matei în 3,1-17. Mai întâi ne este prezentat Ioan în toatã austeritatea sa; un om al renunþãrilor de tot felul, un om al pocãinþei: “Purta o hainã din pãr de cãmilã ºi o cingãtoare de piele peste mijloc.

El se hrãnea cu lãcuste ºi cu miere sãlbaticã!”.

Oameni de tot felul veneau în numãr mare sã-l asculte ºi sã-i urmeze glasul. Pe farisei ºi pe saducei, duºmani dintotdeauna ai lui Isus, i-a atãcat cu multã virulenþã, spunându-le:“Pui de nãpârci, cine v-a învãþat sã fugiþi de mânia viitoare?” Apoi Ioan continua, avertizându-i cã nu pot sã se bazeze pe persoana lui

Abraham, ci trebuie sã se bazeze pe persoana ºi meritele proprii.

Nu faptul cã aparþin unei religii îi pune la adãpost, ci dacã aduc rod mult, adicã aderã la noua religie pe care Isus Cristos o mãrturiseºte cu propria-i viaþã. În faþa lui Isus, noul judecãtor, trebuie sã ne gândim temeinic la noi înºine: “orice pom, care nu face roadã bunã, va fi tãiat ºi aruncat în foc!”(Mt 3,10). Cu alte cuvinte, în noua religie a lui Isus Cristos nu apartenenþa la o anumitã persoanã sau la anumite idei sunt importante, ci apertenenþa la Dumnezeul Cel viu ºi veºnic. În funcþie de toate aceste lucruri va fi judecat omul la sfârºitul vieþii. Omul sã nu se mai bazeze pe trecutul sãu, ci sã priveascã spre viitor, singur cu persoana sa, dar ºi cu faptele sale. Doar Ioan Botezãtorul însuºi va repeta neîncetat: “Acela va strânge grâul sãu în hambare, iar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge!”(Mt 3,12) Marele merit al lui Ioan Botezãtorul este acela de a-l fi botezat pe Isus Cristos. La început, Ioan s-a opus sã-l boteze spunând: “Eu am nevoie sã fiu botezat, iar Tu vii la mine?”. Isus i-a rãspuns numaidecât: “Îngãduie acum, cãci aºa se cade, sã împlinim tot ce trebuie împlinit!”. Atunci, spre bucuria lui Ioan, dar ºi a tuturor care erau de faþã, au auzit un glas tainic care le ºoptea: “Acesta este Fiul Meu preaiubit, de el sã ascultaþi!” (Mt 3,14-15.17).

Ioan Botezãtorul este o persoanã foarte importantã în calendarul musulman.

Despre naºterea sa minunatã, Coranul vorbeºte de douã ori. Prima oarã istoriseºte cum Isus, copil fiind încã, este tratat de Ioan ca fiind înþelept cu adevãrat, caracterizându-se prin bunãtate ºi puritate. A doua oarã primeºte încredinþarea ca sã predice Cuvântul lui Dumnezeu. De fapt, în acestã privinþã Ioan nu va face nici un compromis, ci el va fi mereu gata sã predice cu tãrie cuvântul ce i-a fost încredinþat convins fiind cã: “nici moartea, nici viaþa, nici îngerii, nici stãpânirile, nici timpul de faþã, nici viitorul, nici puterile, nici înalþimea, nici adâncimea, nici o altã fapturã nu ne va putea despãrþi de dragostea lui Dumnezeu!” (Rom 8,38-39).

Aceste cuvinte ale Apostolului Paul s-au verificat întru totul în viaþa lui Ioan Botezãtorul. Pentru el Isus însemna totul! Noi cum stãm cu viaþa noastrã prezentã?

11

12

Suflet tânãr

Amintiri ... de vacanþã

Vacanþa este un moment pe care fiecare dintre noi îl aºteaptã cu bucurie ºi entuziasm, dupã un an ºcolar, universitar sau de muncã. Pentru o vacanþã reuºitã nu avem nevoie doar de ceva timp liber, ci ºi de activitãþi bine alese ºi pregãtite din timp. De aceste activitãþi s-au ocupat cu siguranþã animatorii parohiilor noastre, sprijiniþi fiind ºi de tinerii italieni veniþi special în România pentru a-ºi petrece vara împreunã cu noi.

Proiectul „Vara Împreunã” preluat de la italieni a luat amploare ºi la noi. În Popeºti, la Oratoriul Murialdo Murialdo, în perioada 6-18 august au venit în jur de 300 de copiii, plini de energie si entuziasm, dornici de noi prietenii ºi de a mai învãþa ceva nou ºi anul acesta.

Parohia este locul unde adolescentul se joacã în mod organizat.

Este locul unde în permanenþã un animator este lângã el pentru a-l mobiliza în a-ºi petrece cât mai util ºi plãcut timpul liber. De jocuri, dansuri, cântece, scenete, lucru manual au avut parte copiii de-a lungul verii.

Pentru „Vara Împreunã” s-au întâlnit ºi adolescenþii din Parohia Adormirea Maicii Domnului. Timp de zece zile au încercat sã redescopere prietenia, adevãrata semnificaþie a prieteniei prin jocuri, dansuri ºi scenete. O altã activitate pregãtitã din timp, de tinerii acestei parohii, a fost ieºirea la mare cu copiii din familiile defavorizate, în perioada 2-5 iulie, ieºire realizatã cu sprijinul asociaþiei Sfântul Vicenþiu de Paul. Ca sã ne demonstreze cã sunt o parohie mereu activã ºi cã se implicã în toate planurile, ne-au amintit ºi de Veghea Marianã de pregãtire a hramului bisericii la care au luat parte. Sãrbãtoare parohiei s-a încheiat cu un moment artistic pe tema: „Prin Maria la Isus” susþinut de cântece, dansuri, poezii, scenete amuzante… ºi toate cu privire la Sfânta Fecioarã Maria.

E…state…con noi! a fost moto-ul de la „Vara Împreunã” din Parohia Maica Îndureratã din Bucureºtii Noi. Aici, aceastã activitate a fost susþinutã de câþiva tineri italieni, prin diferite metode ºi ateliere de dans, instrumente, prãjituri, picturã ºi lucru manual. A fost un schimb de experienþã între animatorii italieni ºi români.

Aceeaºi experienþã au trãit-o ºi adolescenþii din Parohia Sfântul Iosif Muncitorul din Buftea. În perioada 19-25 august au fost plecaþi la Mangalia. Aici, s-au întâlnit cu un grup numeros de adolescenþi pentru a sãrbãtori „Vara Împreunã”. Cu toþii ºtim cã acolo unde apar copiii, totul dobândeºte o faþã proaspãtã, fireascã, plinã de culoare

ºi viaþã. O atmosferã plinã de viaþã au creat copiii ºi în Mangalia prin entuziasmul, veselia ºi energia de care au dat dovadã. ereza au fost plecaþi într-un campus Tinerii din parohia Sfânta TTereza de formare, la Sãcele, în perioada 1-3 august. În aceastã ieºire s-a pus mai mult accent pe cunoaºterea dinte participanþii, necesarã unui grup aflat la început de drum, la schimbul dintre generaþii. ªi în decanate animatorii au fost atenþi sã pregãteascã din timp diferite activitãþi. „Eu, Tu ºi Noi!” a fost tema întâlnirii de la Mãrãcineni Mãrãcineni, din perioada 20-27 iulie, la care au participat tineri din Slatina, Piteºti, Câmpulung, Buzãu . Discuþiile s-au purtat în jurul moto-ului: „Astãzi spun Eu, dacã mâine trec la Tu, poimâine experimentez noi-ul în Cristos!”. „Tu eºti o notã importantã în armonia Parohiei!”. Aceasta a fost tema Grestului din Buzãu Buzãu, în perioada 2-8 iulie. Au participat peste 80 de copii. A fost un an important pentru adolescenþii din aceastã parohie pentru cã au sãrbãtorit împlinirea a 10 ani de când se desfãºoarã aceastã activitate. Ca mulþumire lui Isus pentru toþi aceºti ani de activitate, au celebrat o slujbã specialã în aer liber, undeva departe de agitaþia din oraº, animatã de tinerii din parohie.

Vacanþa este un timp de dãruire pentru tinerii animatorii. Este un timp dãruit altora din iubire, slujire ºi ascultare faþã de Isus.

C.D.P .T C.D.P.T .T..

Gândul meu pentru tine(ri) Pr Pr.. DANIEL BULAI

Dragã prietene, Dupã ce în luna august, în Arhidieceza noastrã, s-au þinut douã campus-uri în vederea formãrii animatorilor în planul sportiv, am gãsit de cuviinþã ca împreunã sã reflectãm asupra legãturii ce existã între sport ºi Bisericã. Sportul are la bazã o competiþie ºi în acelaºi timp se sprijinã pe câteva valori: onestitate, competenþã, solidaritate, unitate etc. În Bisericã întâlnim dorinþa de a-l urma cu credinþã pe Cristos având la bazã poruncile, sacramentele, Evanghelia ºi rugãciunea.

Descoperim cum sportul ºi Biserica, la un moment dat, merg împreunã, deºi niciodatã nu se pot înlocui. Astfel, cei care promoveazã activitãþile sportive, mai ales în cadrul Biserici, pot lucra ºi la o formare creºtinã, depãºind logica: „sport, pentru sport în sine”. Calea sportului poate deveni o ocazie de evanghelizare, de cunoaºtere a Bisericii, de urmare a lui Cristos.

Micul Prinþ De mult de tot, dragi copii, crocodilii nu erau verzi-maronii, ca astãzi, ci aveau o frumoasã culoare albastrã, aºa ca marea la amiazã pe vreme bunã. Puiºorii de crocodil erau încã ºi mai frumoºi, albastrul pielii lor fiind mai fin ºi mai strãlucitor, asemenea cerului senin de primãvarã.

Crocodilii umblau liberi pe unde pofteau, ºi nimeni nu-i supãra cu nimic, nici nu se temea de ei, pentru cã pe atunci crocodilii erau paºnici ºi prietenoºi, ºi deseori se jucau cu alte animale. Crocodilaºilor le plãcea mai ales o pãdurice aflatã dincolo de râu unde se puteau juca de-a v-aþi ascunselea cãþãrându-se în copaci sau târându-se pe sub tufiºuri. În apropierea pãduricii se afla ºi un mic lac, dar ca sã ajungi la el trebuia sã treci printr-o mlaºtinã. Pe lac creºteau nuferi neasemuit de frumoºi ºi tare ar fi vrut puii de crocodil sã-i culeagã, dar pãrinþii lor le spuseserã foarte clar cã în nici un caz nu au voie sã intre în mlaºtinã. Aºa cã micuþii crocodili preferau sã-ºi concentreze toatã atenþia asupra jocului în pãdure, încercând sã uite de nuferi.

Podul peste mlaºtinã era fãcut din frânghie ºi scânduri late pe care crocodilii lipãiau iute cu picioruºele lor mici. Uneori, când crocodilii erau mai mulþi ºi mergeau mai repede, podul se legãna zdravãn, dar crocodililor nu le era fricã pentru cã le plãcea aventura! ªi iatã cã într-o zi, pe când traversau podul, unul din crocodilii mai micuþi alunecã ºi rãmase agãþat de pod, deasupra mlaºtinii.

- Vãleu, am sã cad, striga el cât îl þineau puterile.

- Nu te teme, te ajutãm noi, strigau ceilalþi.

Dar adevãrul e cã nu prea ºtiau ce sã facã. ªi atunci celui mai nãstruºnic ºi mai albastru crocodil îi veni o idee. Era o zi foarte cãlduroasã, podul nu era prea înalt, ºi mlaºtina verzuie pãrea atât de rãcoroasã ºi de atrãgãtoare.

- ªtii ceva? Dã-þi drumul ºi noi vom sãri dupã tine, le vom spune pãrinþilor cã am încercat sã te salvãm!

Nu ºtiu de ce, dar acest plan (care, vã daþi seama, nu era chiar corect), a fost imediat acceptat de toþi.

- Ah, ce bine e! strigau unii.

- Ce apã rece! rãspundeau ceilalþi.

- Ce noroi cleios, uite cum m-am mânjit!

- Vai, ce caraghios arãþi! Hai sã ne mânjim ºi noi! În scurt timp, toþi crocodilii erau complet acoperiþi de noroiul verzui. ªi aºa mânjiþi, o pornirã cu toþii spre lacul din inima mlaºtinii, la cules de nuferi.

Apoi au înotat cu ei spre mal, unde i-au legat în buchete cu gând sã-i ducã mamelor lor.

- Hai acum sã ne spãlãm la râu, nu ne putem prezenta aºa acasã, a sugerat unul mai înþelept dintre ei.

Dar, vai! oricât au încercat ei sã se cureþe, noroiul nu s-a dus. Pânã în searã au tot frecat, ba cu nisip, ba cu scoarþã de copac, dar nimic. Când soarele mai avea puþin pânã la apus, s-au întors acasã, nu albaºtri cum plecaserã, ci cu verdele acesta murdar care nu le plãcea de loc.

Când i-au vãzut cum erau, mamele lor au înþeles imediat ce se întâmplase ºi au izbucnit în plâns. Puii de crocodil au început ºi ei sã plângã, ºi o vreme au þinut-o tot aºa. Apoi o mamã mai înþeleaptã ºi-a venit în fire ºi a spus: - Ei, gata cu plânsul, oricum nu mai e nimic de fãcut. Sã mergem pe la casele noastre ºi sã ne vedem de treabã. Nu aþi ascultat, acum veþi rãmâne verzi ºi gata.

Pe vremea aceea, crocodilii erau puþini la numãr. ªi aºa se face cã pânã în zilele noastre nu a mai ajuns nici un crocodil albastru, ci doar urmaºii crocodililor înverziþi.

Tot de atunci au prins crocodilii gustul mlaºtinilor, ºi supãrarea aceea i-a fãcut rãi ºi morocãnoºi. Pânã în ziua de azi ei încã îºi plâng frumoasa culoare pierdutã (aþi auzit ºi voi expresia „lacrimi de crocodil”, nu-i aºa?).

Dumnezeu, care este bun ºi a vãzut pãrerea lor de rãu, a transformat primele lor lacrimi în seminþe de flori numite „zorele” sau „ b u n ã -dimineaþa”. Aceste seminþe s-au rãspândit în toatã lumea ºi în dimineþile de varã, ele îºi deschid frumoasele lor corole albastre, exact ca albastrul de odinioarã al crocodililor.

u n e c De unt i i l s i d o c ? o i r r t c as al b

Copiii se î ntreabã… în

L.G.

Dacã Dumnezeu ne dã tot ce-i cerem, cum se face cã nu avem tot ce vrem?

Dumnezeu nu ne dã orice lucru pe care i-l cerem cerem. El ne dã tot ce ne trebuie trebuie, când ne trebuie. Uneori vrem lucruri care ne pot face rãu, deºi pe moment poate cã nu ne dãm seama cã acele lucruri sunt rele pentru noi. De exemplu, focul este un lucru folositor, dar dacã un copilaº mic vrea sã se joace cu focul, acesta l-ar frige rãu de tot. Dumnezeu, care cunoaºte viitorul ºi trecutul, ºtie ce ne poate face rãu, ºi nu ne dã acele lucruri pentru cã ne iubeºte ºi ne vrea binele.

Mai mult, uneori Dumnezeu ne trimite lucruri care nu ne par bune – de exemplu un copil cade din copac ºi îºi rupe o mânã. Dar suferinþa poate sã ne înveþe lucruri importante.

Trebuie sã avem încredere cã Dumnezeu are un plan pentru fiecare din noi ºi cã în final tot ce ni se întâmplã va fi spre binele sufletului nostru.

Verset cheie:Cereþi ºi nu primiþi, pentru cã cereþi rãu... (Iac 4,3) Versete ajutãtoare: Mt 7,7-11; Lc 11,9 (adaptare de LIANA GEHL dupã: 205 Questions Children Ask about God)

13

14

Totul spre mai marea s Congrega Congreg CRISTINA ªOICAN

Maria Ward, o englezoiacã dintr-o familie catolicã nobilã persecutatã de regele Henric al VIII-lea care se declarase capul Bisericii Anglicane, s-a nãscut la 23 ianuarie 1585, la Mulwith, în Anglia. În 1601 a fondat primul institut pentru fete, scopul ei fiind slujirea credinþei, mai ales prin educarea tinerilor, dar ºi prin ajutor în activitatea socialã ºi caritativã, prin activitate pastoralã. Ea s-a angajat în lupta pentru emanciparea femeii, dorind sã-i restituie demnitatea, sã-i formeze capacitatea de a-ºi asuma responsabilitãþi proprii în societate ºi în Bisericã.

Papa Urban al VIII-lea spunea despre Maria Ward cã “... este o sfântã ºi o mare slujitoare a lui Dumnezeu!”. Cu ocazia vizitei în Anglia, în 1982 Papa Ioan Paul al II-lea afirma: “Maria Ward este o femeie desãvârºitã. Asemenea femei le dau curajul celor de azi sã îºi asume rolul specific în viaþa Bisericii, egale în drepturi ºi conform demnitãþii lor”. În 1852, urmaºele acestei “femeie incomparabile”, aºa cum a fost numitã Maria Ward de Papa Pius al XII-lea, au venit în þara noastrã cu inima deschisã ºi gata de slujire. Dupã 155 de ani de prezenþã în România, despre activitatea surorilor din Congregatio Jesu se pot spune lucruri multe ºi bune, mai ales când vorbim despre educaþie, deºi nu doar acesta este domeniul în care ele activeazã. Despre educaþie - acest aspect dominant al activitãþii lor - ne-au împãrtãºit experienþa sora Natalia Benedic ºi sora Vianneya Hodea, care sunt implicate direct în procesul educaþional al copiilor, în cadrul Colegiului Sfântul Iosif, din Bucureºti.

Prezentaþi, vã rog, carisma Congregaþiei.

Nãzuinþele apostolice ale Mariei Ward, fondatoarea noastrã, au fost aceleaºi ca ºi ale sfântului Ignaþiu, adicã rãspândirea ºi apãrarea credinþei prin slujirea Cuvântului lui Dumnezeu, prin practicarea vieþii creºtine ºi prin toate lucrãrile înfãptuite prin

umilinþã ºi iubire. Dinamica interioarã a Constituþiilor noastre aratã cã întreaga realitate ce vizeazã Congregatio Jesu este orientatã spre misiune.

Fiecare slujire în Congregatio Jesu este importantã ºi contribuie, în felul ei, la vestirea Evangheliei. Þinând seama de schimbãrile rapide ale timpului ºi de numeroasele domenii noi de activitate, este indispensabilã o examinare continuã a operelor noastre, a programelor de lucru ºi a angajãrii noastre personale.

Vorbiþi-ne despre slujirea aproapelui prin educaþie, apostolat trãit ºi transmis de Maria Ward!

Încã de la început, în Congregatio Jesu educaþia ºi învãþãmântul au fost puncte principale ale activitãþilor apostolice, a cãror importanþã este reafirmatã astãzi de Bisericã. În cadrul activitãþii socio-pedagogice a educaþiei preºcolare ºi ºcolare oferim posibilitatea unei formãri umane complete ºi a unei formãri a copiilor ºi a tinerilor în spirit creºtin dupã cum necesitã timpul nostru. Pentru a-i conduce pe tineri la o viaþã de credinþã, pentru a le împãrtãºi experienþa de credinþã, trebuie sã îndrãznim totodatã sã descoperim ºi sã aplicãm metode noi, impuse de cerinþele zilelor noastre. Întotdeauna în educaþie este nevoie de un discernãmânt înþelept. Slujirea noastrã devine cu atât mai rodnicã cu cât trãim mai mult dãruirea noastrã faþã de Domnul ºi traducem în viaþa acea atitudine a sufletului pe care o aºteaptã de la noi fondatoarea noastrã.

În mod concret, cum vã dedicaþi educaþiei copiilor?

Realitatea de zi cu zi aratã cã metoda educaþie este diferitã azi de cea a generaþiilor anterioare. Pãrinþii ºi copiii îºi petrec mult mai puþin timp împreunã ºi aproape toþi adulþii, din cauza activitãþilor lor, se confruntã cu o permanentã lipsã de timp pe care sã-l petreacã cu copiii lor. Tocmai în acest spaþiu persoana consacratã trebuie sã se implice ºi sã suplineascã, într-un fel,

15

slavã a lui Dumnezeu! atio Jesu educaþia pe care mulþi pãrinþi nu o mai pot oferi copiilor.

Fidele carismei ºi ca o continuare a tradiþiei pe care congregaþia o are în þara noastrã, multe surori s-au format profesional pentru a putea activa în domeniul educaþiei. Astfel, surorile noastre lucreazã în opt grãdiniþe (Bucureºti, Popeºti-Leordeni, Brãila, Rãdãuþi, Câmpulung Moldovenesc ºi LuiziCãlugãra) ºi în cadrul Colegiului Sfântul Iosif. În luna mai a acestui an, am avut bucuria sã sfinþim ºi sã inaugurãm o ºcoalã nouã în Brãila pentru învãþãmânt primar.

Pentru învãþãmântul preºcolar ºi ºcolar oferim o paletã largã de activitãþi ºcolare ºi extraºcolare, în conformitate cu programa învãþãmântului de stat. Spaþiile oferite copiilor sunt primitoare ºi pline de luminã, special amenajate pentru a da o notã aparte procesului educaþional.

Rezultatele excelente pe care le obþinem în educarea copiilor, determinate de calitatea activitãþii didactice ºi confirmate de pãrinþi, fac ca în fiecare an solicitãrile pentru înscriere sã depãºeascã posibilitãþile de spaþiu.

De asemenea, în cele cinci proiectele sociale coordonate de surorile noastre se acordã o atenþie deosebitã ºi educaþiei copiilor. În afara programului de efectuare a temelor, copiii participã la diferite activitãþi civic-educative ºi recreative. În toate activitãþile noastre acordãm o atenþie deosebitã ºi formãrii religioase a copiilor.

Care trebuie sã fie relaþia pãrinþi-ºcoalã, favorabilã educãrii ºi formãrii copilului?

S-a crezut multã vreme cã instituþiile de învãþãmânt poartã întreaga responsabilitate a educãrii copilului, familia fiind doar beneficiarul acestei acþiuni. Dar familia nu poate fi parte separatã în acest context, rolul pãrinþilor nu înceteazã odatã cu intrarea copilului în instituþia de învãþãmânt, se schimbã doar modalitatea de abordare a copilului, în raport cu noul sãu statut ºi în deplinã concordanþã cu ceea ce se întâmplã în mediul educaþional.

Rolul persoanei consacrate implicatã în educaþie este de a

asculta cu rãbdare ºi cu înþelegere chiar ºi problemele care de multe ori depãºesc spaþiul grupei, al sãlii de clasã, dar pe care pãrinþii, bunicii simt nevoia sã le împãrtãºeascã. De multe ori ele sunt puse în situaþia de discuta probleme care nu privesc neapãrat copilul, dar care au loc în spaþiul familial. Astfel de probleme necesitã capacitatea de a discerne, de a da sfaturi, de a încuraja sau de a evita implicarea, atunci când nu este oportunã.

Copiii au nevoie de educaþie ºi de culturã.

Care este valoarea acestor aspecte în devenirea viitorului adult?

Asemenea unei flori plãsmuitã din îmbinarea tuturor petalelor, ºi a celor principale ºi a celor secundare, toþi factorii implicaþi în activitatea educativã sunt la fel de importanþi, deoarece pe om îl educã ºi oamenii, ºi lucrurile, ºi evenimentele. Rolul esenþial, însã, le revine pãrinþilor ºi nouã, persoane consacrate, educatoare ºi învãþãtoare care, zi de zi, întãrite cu hrana Cuvântului Divin, contribuim la dezvoltarea armonioasã a copilului.

Educarea copiilor prin eforturile comune ale familiei, ale ºcolii ºi ale societãþii, începe cu nivelul de culturã ºi exemplul personal al adulþilor. Încurajând noile tendinþe în formarea copiilor, trebuie sã se þinã cont de diversitatea împrejurãrilor în care se manifestã, precum ºi de particularitãþile individuale ale acestora.

Care credeþi cã este, în prezent, carenþa majorã în educaþie?

Lipsa manifestãrii afecþiunii pãrinþilor faþã de copiii lor (cauzatã, poate, de mereu invocata crizã de timp) ºi indiferenþa cu care îi lasã ore în ºir în faþa calculatorului ºi a televizorului se numãrã printre cauzele care afecteazã procesul de învãþãmânt ºi capacitatea de a învãþa a copiilor. Aceste atitudini pot afecta nu doar educaþia copilului, ci ºi maturizarea ºi formarea sa ca om.

16

Din viaþa Arhidiecezei

Vara Împreunã 2007 - marele eveniment al vacanþei la Oratoriul Murialdo În perioada 6-18 august la Oratoriul Leonardo Murialdo din Popeºti-Leordeni, conform unei tradiþii care dureazã deja de mai mulþi ani, s-a desfãºurat un adevãrat festival al vacanþei, al timpului liber ºi al prieteniei, cunoscut de toþi sub numele de „Vara Împreunã”.

Tema de anul acesta „CARS – fã plinul cu prietenia”, inspiratã din cunoscutul film de animaþie pentru copii, a propus tuturor participanþilor o reflecþie serioasã asupra propriei identitãþi, asupra exigenþelor prieteniei ºi solidaritãþii.

Aproape 300 de copii din Popeºti-Leordeni ºi din Bucureºti, având vârste între 6 ºi 14 ani, au invadat timp de 2 sãptãmâni curtea primitoare a Oratoriului, organizaþi în echipe aflate în concurenþã, conduse de animatori cu experienþã, care au fost aleºi dintre tinerii apropiaþi Oratoriului. Momentele de rugãciune au punctat programul fiecãrei zile.

Zi de zi, în fiecare dupã-amiazã, ne-am obiºnuit sã-i vedem pe „Albaºtri”, „Verzi”, „Roºii” sau „Galbeni”, cu ºepcile colorate, participând la dansuri, scenete, ateliere sau concursuri, totul într-o atmosferã de veselie ºi competiþie amicalã, în veºnica luptã pentru puncte. Ploaia ºi cãldura au fost adevãrate probe de fidelitate pentru participanþi, dar nu am auzit totuºi sã fi renunþat cineva la program din aceste cauze. Mai mult, am putut vedea zilnic numeroºi pãrinþi asistând „de pe tuºã” la activitãþi ºi chiar participând la dansurile atât de antrenante.

Efortul ºi seriozitatea fiecãrei grupe s-au putut vedea la Serata finalã din 18 august, unde, în prezenþa a sute de spectatori din Popeºti ºi nu numai, micii competitori au prezentat tot ceea ce au învãþat ºi exersat cel mai bine de-a lungul celor 2 sãptãmâni. Am putut vedea astfel tot ce au prezentat cele 12 echipe: scenete ingenioase sau dansuri atent pregãtite, de-a lungul unui adevãrat maraton, pânã aproape de miezul nopþii. Spre final, echipa de dansuri a Oratoriului ºi-a fãcut debutul cu un impecabil moment latino, care a entuziasmat publicul.

Dupã anunþarea echipelor câºtigãtoare ºi rugãciunea de mulþumire finalã, fãcutã de Pãrintele Solideo Poletti, din partea casei a fost oferitã tuturor copiilor participanþi tricouri, creioane colorate ºi... o îngheþatã, primitã bineînþeles cu urale. Tot la final, comunitatea iosefinilor a fãcut un anunþ cu totul

special, ºi anume cã la sfârºitul lunii august va începe în curtea Oratoriului construirea unei bisericuþe destinatã mai ales tinerilor, a cãrei patroanã va fi Sfânta Fecioarã Maria a Pâinii. Toþi participanþii au primit la ieºire câte o iconiþã cu o rugãciune p e n t r u edificarea acestui lãcaº.

O menþiune specialã trebuie fãcutã la adresa animatorilor Oratoriului: zeci de tineri, care au trudit efectiv ca totul sã iasã impecabil.

Ei au condus fiecare grupã cu devotament de-a lungul celor douã sãptãmâni, sub coordonarea atentã a pãrinþilor iosefini ºi încredinþându-se lui Dumnezeu prin rugãciunile fãcute împreunã în fiecare searã.

Fãrã Dumnezeu ºi fãrã ei toþi „Vara Împreunã” n-ar exista.

Cu bucurie în Domnul,

Pãrintele SOLIDEO POLETTI Oratoriul Sfântul Leonardo Murialdo

Vara Împreunã în decanatul de Ploieºti

Un sfârºit de sãptãmânã ca oricare altul se poate numi ºi liniºtea dinaintea furtunii. Luni dimineaþã, orele 9.30. Se dau ultimele indicaþii, se pun la punct ultimele detalii. Nu pare foarte greu. Ce probleme ar putea ridica câteva zeci de copii?

Se face prezenþa. Începe primul joc, se face repartizarea pe echipe… cât de cât echilibrat… Copiii nu s-au obiºnuit încã, primele lacrimi, ne cam încearcã panica. Facem niºte schimbãri ºi apele se liniºtesc. Animatorii preiau echipele ºi încearcã sã se cunoascã. Suntem sociabili, trecem repede peste aceastã etapã.

Alegem un nume trãznit, încropim un imn, schiþãm un desen.

Gata! … La joacã! Dansãm… trei dansuri , aproape 30 de animatori ºi muuuuuuuuuuuulþi copii. Ne spãlam pe mâini, ne rugãm ºi…mâncãm, (lucru care, de altfel, ne place foarte mult).

Dupã… o micã pauzã în care copiii îºi fac de cap ºi animatorii îºi trag sufletul, urmeazã atelierele, în care ne demonstrãm abilitãþile ºi imaginaþia, douã–trei bans-uri ºi … tradiþionalele dansuri. Luãm o gustare ºi acaaaaaaaaaaaaaasã!!! Nu…, nu ºi animatorii… discuþii, laude, reproºuri cu scopul de a corecta, un pahar de apã/suc ºi destulã liniºte cât sã ne clãtim urechile. ªi încã nu s-a terminat! Curãþenia … ºi propunerile pentru ziua urmãtoare. Cam atât… un drum lung pânã acasã, un duº relaxant ºi un somn binemeritat.

Din viaþa Arhidiecezei

„Lãsaþi aceastã lume un pic mai bunã decât aþi gãsit-o”

(R.B.P R.B.P.).)

Anul acesta, când s-au împlinit 100 de ani de la înfiinþarea miºcãrii SCOUT de cãtre Robert Baden-Powell, roverii de la Catedrala Sfântul Iosif, Bucureºti, împreunã cu cinci tineri din Târgoviºte (viitori scout-iºti) au ales sã descopere viaþa, sã-l preþuiascã pe Dumnezeu ºi sã aducã un omagiu întemeietorului acestei miºcãri prin organizarea ºi participarea la un campus în Timiºu de Sus. Pentru ca activitãþile din campus sã se desfãºoare „ca la carte” ne-am organizat în douã patrule: Vulturul Regal ºi Delfinii Albi.

Acestea au trebuit sã colinde întregul oraº Predeal pentru a obþine cât mai multe informaþii legate de obiceiuri, simboluri, date istorice, trasee turistice ºi, în cele din urmã, realizarea unei hãrþi.

Una din încercãrile de bazã prin care a trebuit sã trecem a constituit-o gãtirea la ceaun pe vatra focului. Dintre activitãþi nu au lipsit: orientarea în teren cu ajutorul busolei, construcþiile din lemne ºi sfoarã, programele educative alcãtuite din jocuri ºi cântece, momentele spirituale ºi dormitul în corturi.

Partea cea mai grea pentru noi a fost parcurgerea traseului ce a cuprins Cascada Tamina, Piatra Mare ºi 7 Scãri unde am fãcut cunoºtinþã cu frumuseþea sãlbaticã a acestor locuri create de Dumnezeu.

Lucrând în echipã ºi distrându-ne împreunã ne-am consolidat legãturile de prietenie, am învãþat sã ne acceptãm ºi sã comunicãm unii cu alþii. Trãirea profundã s-a încadrat în felul de manifestare a naturii umane, cu bucurii, cu tristeþi, cu neînþelegeri, cu împãcãri, dar care, în final, a dus la modelarea în bine a caracterului nostru.

Toate aceste îndeletniciri interesante nu ar fi fost posibile fãrã ajutorul lui Dumnezeu, fãrã sprijinul Bisericii ºi nu în ultimul rând al binefãcãtorilor noºtrii care de fiecare datã când le-am solicitat ajutorul au rãspuns cu foarte multã bunãvoinþã.

POªT A REDACÞIEI POªTA

În numãrul trecut aþi scris despre faptul cã unele confesiuni creºtine (baptistã, adventistã etc.) nu sunt de acord cu rugãciunea prin mijlocirea sfinþilor. De fapt, din discuþii avute cu persoane de alte confesiuni am înþeles cã ei nu acceptã deloc ideea de „sfânt” pentru cã închinarea se cuvine doar lui Dumnezeu, ºi nicidecum unui om. Pentru ei, cinstirea sfinþilor este un fel de idolatrie...

Am atins în treacãt aceastã problemã atunci când am vorbit despre pelerinajul statuii Sfintei Fecioare Maria de la Fatima.

Cinstirea sfinþilor, în Biserica Catolicã, precum ºi în cea ortodoxã, nu este egalã cu adoraþia pe care orice creºtin se cuvine sã o aducã lui Dumnezeu. Biserica ridicã la rangul de „sfinþi” ºi venereazã (nu adorã!) în mod deosebit pe acei creºtini care în viaþa lor l-au urmat îndeaproape pe Cristos, propunându-i ca modele pentru toþi membrii Bisericii. A desprinde învãþãminte preþioase din viaþa sfinþilor, precum ºi a le cere ajutorul în rugãciune sunt douã elemente care nu trebuie sã lipseascã din viaþa niciunui creºtin, tot aºa cum, într-o familie, cei mai tineri sau mai slabi recurg la ajutorul celor mai vârstnici ºi mai experimentaþi.

Sfinþii nu sunt deci niºte „zei” mai mici, ci „fraþi mai mari” care au strãbãtut înaintea noastrã, cu succes, drumul credinþei. Biserica, mamã grijulie, ni-i propune spre venerare, atrãgând totodatã atenþia cã adoraþia se cuvine numai lui Dumnezeu (legea canonicã, bazatã pe porunca I din Decalog, prevede cã adorarea se cuvine doar Sfintei Treimi). Pe de altã parte, în accepþiunea mai largã a termenului, este „sfânt” orice om aflat în starea de har sfinþitor (adicã fãrã pãcat de moarte pe suflet). „Ce este Biserica, dacã nu adunarea tuturor sfinþilor?”, aratã Sf. Niceta (cf. Catehismul Bisericii Catolice, 946-948).

Mã frãmântã de mai multã vreme o întrebare. În parabola invitaþilor la nuntã (Mt 22,1-14), Isus povesteºte cum un rege, exasperat cã nu vine nimeni la nunta fiului sãu, a dat poruncã servitorilor sã iasã pe stradã ºi sã-i adune pe toþi cei întâlniþi, „rãi ºi buni” etc. Dar dintre toþi cei aflaþi acolo, mai aratã Isus, era unul „care nu avea haina de nuntã” ºi pentru aceasta a fost aspru pedepsit. Acum, eu mã întreb, cum puteau ceilalþi sã aibã haine de nuntã, cã doar fuseserã adunaþi de pe stradã? Oare nu i s-a fãcut acestui om o nedreptate?

Parabolele sunt povestiri scurte care ne comunicã învãþãturi importante prin analogia cu diverse situaþii de viaþã. De obicei se dau doar foarte puþine amãnunte, doar cele esenþiale pentru a înþelege mesajul. Nu ºtim exact de ce nu avea acel om hainã de nuntã. Poate cã ceilalþi îºi fãcuserã timp sã se ducã acasã ºi sã se schimbe. Dar aceste detalii nu sunt foarte importante. Isus vorbeºte în aceastã parabolã despre „ospãþul comuniunii cu Dumnezeu”, în special despre Sfânta Euharistie, la care El îi aºteaptã pe toþi oamenii. Nimeni nu trebuie însã sã abuzeze de aceastã invitaþie, tratând-o cu indiferenþã sau venind nepregãtit. Dumnezeu nu doreºte atât sã ne îmbrãcãm frumos, ºi nici mãcar sã ne împodobim cu fapte bune, cât sã-l iubim ºi sã ne punem toatã încrederea în El – acesta este haina de nuntã pe care invitatul respectiv nu o avea...

17

18

Social

Doctrina socialã a Bisericii ne învaþã despre... munca minorilor

Info social

La mai bine de doi ani de la promulgarea unei legi care interzice violenþa împotriva copiilor, 30% din adulþi nu au cunoºtinþã de aceastã interdicþie, Începe ºcoala. În România, învãþãmântul e gratuit ºi obligatoriu pânã la potrivit unui studiu efectuat recent de organizaþiile clasa a opta. Totuºi, numeroase studii ºi anchete aratã cã, mai ales în mediul nonguvernamentale „Salvaþi Copiii România” ºi rural, în familiile defavorizate ºi în rândul anumitor etnii, abandonul ºcolar Fundaþia „Marius Ivan”. Totodatã, numãrul celor este frecvent ºi se produce uneori la vârste foarte timpurii. Motivul: copilul care se implicã atunci când aflã cã un copil este trebuie sã munceascã pentru a suplimenta bugetul familial. supus violenþei este destul de mic, dupã cum «Munca minorilor, în formele sale de netolerat, constituie o formã de semnaleazã preºedintele executiv de la „Salvaþi violenþã, mai puþin violentã decât altele, dar nu mai puþin teribilã. O violenþã Copiii”, Gabriela Alexandrescu. Din eºantionul de care, dincolo de 1.110 persoane intervievate, doar 133, Violenþa naºte violenþã toate implicaþiile reprezentând 12% din total, au politice, economice declarat cã au informaþii despre ºi juridice, rãmâne comportamente violente sau esenþialmente o umilitoare asupra copiilor, iar dintre problemã moralã. acestea doar 39 au sesizat cazurile Leon al XIII-lea pe care le cunoºteau unor instituþii avertizeazã: „Cât responsabile sau pãrinþilor. priveºte copiii, mare O altã componentã a studiului a atenþie sã nu fie vizat specialiºtii din domeniu. Dintre primiþi în fabrici ei (majoritatea fiind profesori), 8% nu înainte ca vârsta sã cunoºteau aceste prevederi. De le fi dezvoltat asemenea, 65% din specialiºti, suficient calitãþile comparativ cu 15% din populaþie, au fizice, intelectuale ºi putut preciza numele, numãrul sau www.educatiefaraviolenta.ro morale. Aceste anul apariþiei legii, însã, ºi în cazul capacitãþi care în copilãrie se deschid asemenea unui boboc de floare, sunt lor, numãrul sesizãrilor fãcute atunci când au aflat ruinate de o acþiune prematurã ºi astfel este zãdãrnicitã însãºi educaþia cã un copil este supus violenþei este mic, doar un copiilor.” La peste o sutã de ani de la aceste cuvinte, plaga muncii minorilor sfert din persoanele chestionate declarând cã nu a fost încã eradicatã. s-au implicat direct. Pornind de la rezultatele cercetãrii, cele douã organizaþii Chiar ºtiind cã, cel puþin pentru moment, în unele þãri contribuþia muncii nonguvernamentale au lansat o nouã campanie copiilor la bilanþul familial ºi la economiile naþionale este indispensabilã ºi cã, pentru reducerea fenomenului. Sub sloganul oricum, unele forme de muncã, cu normã parþialã, pot fi de folos copiilor înºiºi, „Violenþa naºte violenþã”, iniþiatorii îºi propun sã doctrina socialã denunþã creºterea exploatãrii copiilor în condiþii de adevãratã informeze peste 90.000 de pãrinþi asupra sclavie. O astfel de exploatare constituie o gravã violare a demnitãþii umane metodelor de educare nonviolentã a copiilor ºi sã pe care orice individ o posedã, oricât de mic sau de nesemnificativ ar pãrea pregãteascã 270.000 de tineri pentru dezvoltarea în termeni de strictã utilitate.» abilitãþilor de a gestiona conflictele fãrã utilizarea (Doctrina socialã a Bisericii. Compendiu, forþei fizice.

Editura Universitãþii din Bucureºti 2006, pag. 186).

Paginã realizatã de LIANA GEHL

Agenþia de turism Mondial Travel vã invitã sã mergeþi pe urmele lui Isus Cristos, în Þara Sfântã, ºi sã încercaþi sã redescoperiþi suferinþa Sa ºi sã retrãiþi bucuria Naºterii ºi Învierii Sale. Vor fi vizitate locuri ca Mormântul Sfânt ºi locul de unde s-a ridicat la ceruri; râul Iordan, unde Isus a fost botezat. De asemenea, se va ajunge în locuri precum: Betlehem, Ierusalim, Muntele Mãslinilor, Grãdina Getsemani, Drumul Crucii, Sfântul Mormânt, Golgota, Zidul Plângerii, Galileea, Nazaret, Cana, Muntele Tabor, Muntele Fericirilor. Pelerinajul se va desfãºura în perioada 7-14 noiembrie 2007. Se oferã: cazare pentru 7 nopþi în camere duble la hoteluri 4**** cu mic dejun ºi cina, bilet avion, intrãri libere la obiectivele din program, autocar modern cu aer condiþionat, ghid limba românã. Preþ: 689 euro+299 RON/ persoana (pentru grup minim de 40 persoane). Plata se poate face în rate. Servicii neincluse: 30 euro taxe vizã, 35 euro bacºiº obligatoriu pentru personalul din Israel, asigurare medicalã+storno Înscrieri pânã la 03 octombrie 2007, în limita locurilor 10 euro reducere pentru clienþii fideli.

Detalii: www.mondialtravel.ro Mondial Travel Tel./Fax: 021/ 210 95 27 Mobil: 0724 398 067 – office@mondialtravel.ro . Str Aurel Vlaicu (vis-a -vis de stadionul Dinamo) nr 138 apt 5 sect 2 Bucureºti.

Anunþuri

Editorial... Semnal Editorial... Semnal Editorial... Semnal Editorial... Se La Editura Arhiepiscopiei Romanocatolice de Bucureºti a apãrut cartea Duhul Sfânt coboarã la tine. Manual de pregãtire pentru primirea Sfântului Mir Mir, sub coordonarea Comisiei pentru Catehezã a Arhidiecezei de Bucureºti, EARCB 2007, 88 pag. cu ilustraþii color, copertã cartonatã. Preþ 14 RON (140.000 lei vechi). „Primirea tainei Sfântului Mir este un moment important în viaþa de credinþã a tinerilor catolici, un moment privilegiat de comuniune cu Preasfânta Treime ºi de har îmbelºugat. Caietul de activitate Duhul Sfânt coboarã la tine oferã un instrument deopotrivã util ºi atrãgãtor pentru o pregãtire aprofundatã ºi dinamicã. Fie ca acest manual sã-i conducã pe candidaþii la Mir, prin harul Duhului Sfânt, tot mai aproape de Inima lui Dumnezeu.” (Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti). „Duhul Sfânt coboarã la tine este un manual de catehezã pentru copiii din parohiile catolice. El se deosebeºte de celelalte manuale prin faptul cã, pe lângã cunoºtinþele necesare pentru pregãtirea pentru primirea Sfântului Mir, încearcã sã propunã ºi formarea unor convingeri religioase necesare pentru viaþa de zi cu zi. Nu este vorba numai despre o învãþãturã, deºi foarte importantã, ci ºi despre o trãire a valorilor creºtine. Cine se ocupã de educaþia creºtinã a copiilor ºtie cât este de importantã întâlnirea sãptãmânalã de catehezã: o întâlnire între prieteni care vor sã-ºi confrunte propria viaþã cu cea a lui Isus ºi sã se angajeze zi de zi sã devinã cât mai asemãnãtori cu El. Acest manual este al doilea de acest gen apãrut în Arhidieceza de Bucureºti care sã corespundã nevoilor catehetice specifice Arhidiecezei. El este în acelaºi timp adaptat vârstei, folosind metode moderne de pedagogie. Prezentarea este plãcutã, textul este simplu, dar, în acelaºi timp, profund, ajutându-l pe copil sã înþeleagã mai uºor mesajul evanghelic. Manualul conþine nouã unitãþi (cateheze), fiecare fiind gânditã ca o “unitate tematicã” alcãtuitã din mai multe sesiuni care cuprind: activitãþi de formare ºi aprofundare, angajamente concrete, cântece, rugãciuni, jocuri ºi texte biblice sau conciliare cu referire la tema catehezei respective.

La sfârºitul manualului sunt propuse rugãciunile de bazã, un chestionar general ºi patru anexe” (Comisia pentru Catehezã).

Vor apãrea, la aceeaºi editurã: Metodica predãrii religiei, la îndemâna dascãlilor, volum coordonat de pãrintele Vicenþiu Pal ºi destinat profesorilor care predau religie (cultul romano-catolic). Cartea cuprinde atât expuneri teoretice cât ºi sugestii pentru planificarea materiei, modele de plan de lecþie ºi activitãþi cu elevii, fiind un instrument util pentru cei care, în aceastã toamnã, se vor afla la catedrã în calitatea de profesor de religie.

Morala catolicã, de Ser vais Th. Pinckaers Servais Pinckaers, în traducerea Elenei Ioana Milea ºi a Corneliei Dumitru, un tratat cuprinzãtor într-o abordare atractivã, însoþit de scheme ºi tabele explicative, destinat atât celor preocupaþi de aspectele moralei, cât ºi tuturor acelora care doresc pur ºi simplu sã fie creºtini mai buni.

Pentru procurarea acestor cãrþi, precum ºi a celorlalte apariþii EARCB, puteþi sã vã adresaþi la: - Librãria Sfântul Iosif, str. G-ral Berthelot 19, Bucureºti, tel. 201.54.57 - Librãria Pauline, str. Bãrãþiei nr. 27, sector 3, tel. 312.35.51

Damian Spãtaru ( Sacerdoti e diaconesse. La gerarchia eccelsiastica secondo i Padri Cappadoci, Edizioni Studio Domenicano, Bologna 2007 „În zilele noastre, când primeazã cu totul alte tipuri de lecturã, studiul Pãrinþilor Bisericii poate pãrea ceva învechit ºi bun de pus la arhivã...”, se aratã în introducerea la cartea pãrintelui Damian Spãtaru, Sacerdoti e diaconesse. La gerarchia eccelsiastica secondo i Padri Cappadoci. Cã lucrurile nu stau aºa o demonstrazã tocmai lucrarea amintitã, care reprezintã rezultatul unui amplu studiu doctoral încheiat la Facultatea de Teologie din Lugano prin susþinerea tezei de doctorat în vara lui 2006.

Radiografiind profilul comunitãþii creºtine din Capadocia secolului al IV-lea, în special natura ºi conþinutul relaþiilor sale ierarhice (episcop, prezbiter, diacon), precum ºi a raportului cu succesorul lui Petru, pãrintele Spãtaru pune în evidenþã o varietate de nuanþe care îmbogãþesc reflecþia teologicã actualã. Prima tentativã de a privi în ansamblu profilul ministerial ºi ecumenic al celor trei pãrinþi ai Bisericii (Vasile cel Mare, Grigore din Nazianz ºi Grigore din Nissa), studiul de faþã trimite direct la vasta ºi clasica temã a unitãþii Bisericii ºi a pluralismului Bisericilor.

19

20

Istorie ºi Spiritualitate IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

Martiriul ºi sfinþenia Monseniorului Ghika Cãtre parohii ºi comunitãþi religioase Preacucernici pãrinþi, persoane consacrate, iubiþi credincioºi, Doresc sã vã comunic ultimele noutãþi referitor la cazul Slujitorului lui Dumnezeu Mons. Vladimir GHIKA, pentru care, de mai mult timp ne rugãm sã fie ridicat la cinstea altarelor.

Viaþa, activitatea ºi moartea de martir a Monseniorului Ghika ne-au determinat sã înaintãm cazul cãtre Congregaþia Cauzelor Sfinþilor de la Vatican.

Dupã deschiderea dosarului, au mai fost cerute câteva completãri care s-au fãcut ºi suntem în aºteptarea unui rãspuns.

Din partea unui mare numãr de persoane, atât din dieceza noastrã cât ºi din alte locuri, chiar ºi din partea multor credincioºi ortodocºi, s-au adunat între timp multe mãrturii, documente ºi informaþii preþioase care întãresc convingerea dar ºi dorinþa noastrã de a fi declarat sfânt.

Dupã multe cereri ºi aºteptãri, acum avem ºi copii din dosarele de la CNSAS prin care se lãmuresc multe lucruri, se confirmã ºi se contureazã adevãrul despre martiriul ºi sfinþenia Monseniorului Ghika.

Vã reamintesc ºi vã rog din nou pe voi toþi: preoþi, persoane consacrate ºi credincioºi, sã continuaþi sã vã rugaþi ºi sã-l faceþi cunoscut pe Monseniorul GHIKA celor care nu-l cunosc încã. Dar pentru a-l face cunoscut altora, voi trebuie sã fiþi dintre cei care îl cunosc bine.

De aceea trebuie ca ca: - Pãrinþii parohi sã comande la librãria Sf.Iosif cãrþile referitoare la Monseniorul Ghika ºi sã le punã la dispoziþia credincioºilor, îndemnându-i sã le cumpere.

- În fiecare parohie sã se formeze un grup de animatori care sã promoveze cauza beatificãrii, organizând conferinþe pe diferite teme, concursuri pentru copii ºi tineri etc.

Persoanele consacrate cu mai multã experienþã decât noi în aceastã privinþã pot veni cu alte iniþiative ºi sã ofere astfel, în colaborare cu preoþii, un ajutor comunitãþii parohiale.

Dacã printre enoriaºi mai sunt persoane care l-au cunoscut pe Monseniorul GHIKA, pot trimite la Arhiepiscopie mãrturia lor scrisã.

Persoanele care au apelat prin rugãciune la obþinerea unui ajutor din partea Monseniorului ºi sunt convinse cã cererea lor a fost îndeplinitã, sã aducã la cunoºtinþã parohului, iar parohul sã comunice la Arhiepiscopie.

Vã rog sã consideraþi tot ce v-am transmis mai înainte ºi acum ca fiind o obligaþie pentru toþi, acceptatã din convingere ºi dragoste.

Rãmânem uniþi în rugãciune, în a-i urma exemplul, în a-l face cunoscut ºi sã avem speranþã cã într-un viitor apropiat va fi ºi pentru noi toþi un mijlocitor la Domnul Isus Cristos.

„Ghimpele din Coroana de spini a Mântuitorului” Monseniorul Ghika avea o relicvã foarte preþioasã: un ghimpe din Coroana de spini a Mântuitorului. Cum a primit-o, care a fost soarta acestei relicve, pierdutã în timpul unei percheziþii în închisoare, apoi revenitã printre discipolii sãi, în mod miraculos, dupã moartea Monseniorului – iatã un itinerar interesant, reconstituit de Emanuel Cosmovici Cosmovici, într-o notã pe marginea Mãrturiei din închisoare a Pr. Hieronymus Menges, text pe care – datoritã dimensiunii sale – îl reproducem în mai multe episoade.

Prin aceastã relicvã Monseniorul Ghika a obþinut multe minuni. Având în vedere importanþa ºi semnificaþia acesteia, vom urmãri mai în detaliu traseul ei cunoscut în istorie, apoi „traversarea” Jilavei ºi a altor pericole, pentru a ajungte astãzi pânã la noi.

O istorie a relicvelor Patimii lui Isus

Pentru început, extragem câteva date (pe care le condensãm) din articolul de pe internet „La Couronne et la Croix: deux reliques de la Sainte Chapelle, par Monsieur Jannic Durand, Conservateur en chef du Département des Objets d’Art du Musée du Louvre”: Relicvele Patimii lui Isus Cristos erau venerate la Ierusalim încã de la începutul sec. IV. La începutul sec. V, Paulin din Nola este primul dintre numeroºii martori care menþioneazã, printre relicvele de la Ierusalim, Sfânta Coroanã de spini. În anul 635, împãratul Heraclius din Bizanþ le aduce la Constantinopol ºi le adãposteºte în Capela Palatinã a Fecioarei Farului. În 1200, Nicolae Mesaritul, pãzitorul

Istorie ºi Spiritualitate Tezaurului din Capelele Imperiului, descrie zece dintre cele mai prestigioase relicve ale Patimii. În 1204 are loc a IV-a Cruciadã pentru eliberarea Locurilor sfinte.

Constantinopolul este prãdat, dar relicvele din Capela Palatinã a Farului scapã neatinse ºi sunt atribuite noului împãrat numit de cruciaþi.

Regele Franþei, Ludovic al IX-lea, viitorul Saint Louis, reuºeºte sã le cumpere contra unei sume exorbitante în aur de la tânãrul împãrat Baudouin de Courtenay. La 11 august 1239, Ludovic al IX-lea ºi fratele sãu mai mare au purtat în spate Coroana de spini, care dupã ce a ajuns în Franþa pânã la Sens, au parcurs desculþi, în semn de umilinþã, în procesiune, cei aproximativ 120 de km de la Villeneuve pânã la Paris. Regele a iniþiat imediat construcþia celebrei capele Sainte-Chapelle, gânditã ca sipet al relicvelor patimii lui Isus. În timpul revoluþiei, relicvele au fost preluate de Convenþie, pentru a fi oferite „Patriei în primejdie”. Bijuteriile ºi aurul relicvariilor au fost „valorificate”. Lemnul crucii, identificat de Sfânta Elena, a fost tãiat cu ferãstrãul, pentru a se scoate aurul cu care era acoperit. Coroana de spini a fost salvatã, fiind predatã Comisiei temporare de artã, ca „un vestigiu care ar putea, eventual, interesa Istoria”; ea a fost atribuitã Cabinetului de medalii al Bibliotecii Naþionale. În 1806, Napoleon I a înapoiat-o Cardinalului Belloy, pentru a fi depusã la Catedrala Notre-Dame.

Martorii, pe atunci încã în viaþã, au confirmat cã este Coroana de spini autenticã, pe care Regele Ludovic al IXlea o depusese la Tezaurul din Sainte Chapelle. Coroana a fost închisã într-un cilindru de cristal de rocã.

Cum a ajuns spinul-relicvã la Monseniorul Ghika

ªtim din mãrturia Dlui Zves Nicolae Cernea urmãtoarele: La una din expuneri, un canonic bãtrân a scãpat relicvariul, care era greu. Un fragment desprins din coroanã a fost inclus într-un relicvariu mai mic. Acesta a fost oferit de cãtre Arhiepiscopia Parisului Monseniorului Vladimir Ghika.

Jean Daujat ºtie cã un fragment rupt din Sfânta Coroanã de spini i-a fost dat Monseniorului Ghika de cãtre Cardinalul Verdier, Arhiepiscopul Parisului. (L’Apôtre du XXe siècle: Monseigneur Ghika, Nouvelles Editions Latines, Paris, 1962, p.162). Printre altele, amândoi participaserã la Congresul Euharistic de la Buenos-Aires (1934).

(va urma) Pentru mai multe informaþii referitoare la viaþa ºi opera Slujitorului lui Dumnezeu Dumnezeu,, Vladimir Ghika, vã recomandãm sã accesaþi site-ul www .vladimirghika.ro www.vladimirghika.ro

Figuri ilustre de laici din istoria Arhidiecezei de Bucureºti Giuseppe Cedolini (1879 – 1933) A fost una dintre figurile ilustre ale laicatului catolic din Arhidieceza de Bucureºti în prima jumãtate a secolului al XX-lea, distingându-se mai ales în calitate de preºedinte al Comunitãþii catolice din Buzãu.

A colaborat la construcþia casei parohiale (1924) ºi la reconstrucþia bisericii din Buzãu (1925), fiind un colaborator apropiat al parohilor de Buzãu ºi al arhiepiscopilor Raymund Netzhammer ºi Alexandru Theodor Cisar.

La moartea sa, la 21 noiembrie 1933, ziarul catolic bucureºtean, Buletin Parohial, scria urmãtoarele: „El s-a dus la Dumnezeu ca sa primeascã rãsplata cuvenitã muncii sale de bun creºtin catolic, ce a depus-o pentru Bisericã, pentru þarã ºi pentru familie. De clãdirile parohiale catolice din Buzãu este legat, pe lângã cel al altor binefãcãtori, ºi numele lui Giuseppe Cedolini”.

Dr Dr.. DÃNUÞ DOBOº

Un altfel de ecumenism

IRINA ISÃCESCU

Într-o frumoasã zi de iunie mã îndrept cãtre Catedrala Sfântul Iosif. O copie a statuii Sfintei Fecioare Maria de la Fatima este în pelerinaj prin arhidiecezã.

Parcurg drumul obiºnuit, toate par la fel, deodatã apropiindu-mã de Catedralã ceva este altfel. Privesc uimitã mulþimea care ºerpuieºte de-a lungul strãzii, pe lângã ziduri, ocupând în întregime trotuarul.

Reuºesc sã întru în Catedralã ca sã particip la Rozariu ºi la Sfânta Liturghie.

Nu am sã uit acel timp de rugãciune. Statuia Sfintei Fecioare aºezatã în faþa altarului. Pãrintele care ne îndeamnã pe toþi cei prezenþi sã ne rugãm împreunã. Mâinile care acoperã continuu statuia, rãmânând vizibile doar coroana ºi surâsul Sfintei Fecioare.

Au fost persoane din diverse categorii sociale, confesiuni diferite, categorii de vârstã diferite. Mulþi erau acolo dupã o zi obositoare la serviciu, nu pot sã cred cã au stat atâtea ore doar din curiozitate.

Am rãmas cu sentimentul cã acel timp oferit a fost altfel. Atât de diferiþi, dar uniþi în rugãciune prin Sfânta Fecioarã Maria, Mama noastrã a tuturor, care ne cãlãuzeºte cãtre Isus, Mântuitorul nostru.

21

22

Istoria Bisericii

Mormonii lui Joseph Smith Pr Pr.. EMANUEL DUMITRU

Introducere

În contextul contemporan al vieþii religioase din Bucureºti au apãrut mai multe familii religioase, unele dându-ºi chiar numele de biserici, motiv pentru care în articolele urmãtoare vom aborda pagini de istorie ºi a familiilor religioase neoprotestante (adventiºti, baptiºti, penticostali, martorii lui Iehova); pentru acest numãr ne vom opri asupra mormonilor. „Biserica mormonã” cunoscutã ºi sub numele de „Biserica lui Isus Cristos a sfinþilor din urmã” numãrã aproximativ 12 milioane de credincioºi, rãspândiþi în peste 150 de þãri. Mormonii sunt disciplinaþi, bine organizaþi, sinceri în propagarea religiei lor. Ei afirmã cã adevãratul creºtinism aproape ar fi dispãrut de pe pãmânt, atunci când - în 6 aprilie1830 - Joseph Smith, fondatorul mormonismului ºi principalul profet al organizaþiei, a fost ales de cãtre Dumnezeu pentru a restaura adevãrata religie creºtinã.

Joseph Smith a primit comunicãrile transcedentale de la spiritul numit Moroni, care nu numai cã i-a indicat unde sã gãseascã tãbliþele de aur (scrise în egipteana reformatã) dar i-a indicat ºi mijloacele necesare (Urim-Thummim) cu ajutorul cãrora a putut face traducerea tãbliþelor din limba egipteanã în limba englezã.

Rodul traducerii este “Cartea lui Mormon (“The Book Of Mormon”), publicatã în martie 1830, care descrie evenimente ce s-ar fi petrecut între anii 600 î.C. ºi 421 d.C. pe teritoriul USA. Mormonii cred cã au descoperit America înaintea lui Columb.

Ei afirmã cã religia lor s-ar fi nãscut cu 600 de ani înainte de Cristos. în anul 421 d.C. profetul Mormon ar fi strâns toate scrierile sfinte ºi a scris “Cartea lui Mormon”, pe care a îngropat-o. În anul 1830, profetul Joseph Smith a descoperit-o ºi a întemeiat actuala bisericã.

El a anunþat cã toate celelalte biserici sunt apostate ºi nu au autoritatea de a propovãdui sau de a boteza.

Mormonii includ Biblia printre cele 4 cãrþi pe care ei le considerã Scripturile Mormone. Crezul în Isus Cristos este central credinþei lor, dupã cum indicã chiar denumirea lor oficialã de “Biserica lui Isus Cristos a Sfinþilor din urmã” (engl. “The Church of Jesus Christ of LatterDay Saints”). Biserica mormonã este o organizaþie non-clericalã condusã de un profet, 12 apostoli ºi 5 cvorumuri ale celor 70.

Actualul lider spiritual al mormonilor considerat profetul ºi denominat preºedintele are 85 de ani ºi se numeºte Gordon B.Hinckley; sediul central al Bisericii se aflã în statul american Utah, unde liderul locuieºte împreunã cu membri marcanþii ai familiei religioase.

Conceptele religioase ale mormonilor sunt cuprinse în aºa-numitul ”Cuvânt de înþelepciune” care le interzice sã întreþinã relaþii sexuale înainte de cãsãtorie, sã fumeze, sã se drogheze, sã consume bãuturi alcoolice, cafea ºi ceai negru. În schimb, sunt sfãtuiþi sã mãnânce multe fructe, cereale ºi carne puþinã. Teoretic, fiecare mormon trebuie sã respecte cele 10 porunci testamentare, sã se roage zilnic de cel puþin trei ori ºi sã citeascã în fiecare zi

câte o jumãtate de orã din “Cartea lui Mormon”.

Mormonii au sãli de adunare în care se strâng în fiecare duminicã.

Pe lânga acestea existã ºi temple în care prezbiterii mormoni oficiazã ceremonii, cum ar fi botezul pentru morþi sau legarea cãsãtoriilor pentru veºnicie. Prin ceremonia de legare a cãsãtoriei pentru veºnicie se considerã cã soþul ºi soþia vor ramâne cãsãtoriþi ºi dupã moarte. Aceasta îl face pe un nemormon sã-ºi aminteascã cuvintele lui Isus din Scripturã, potrivit cãrora în Cer nu existã cãsãtorii.

Mormonii duc o muncã susþinutã de identificare a strãmoºilor lor care au murit nebotezaþi ca mormoni. Ei merg la templu ºi se boteazã în numele acestor strãmoºi, în speranþa cã acel botez le va îmbunãtãþi strãmoºilor situaþia la Judecata de Apoi.

Pentru mormoni însã, respectivele învãþãturi sunt cât se poate de normale, fiind promovate de “Cartea lui Mormon” care are prioritate faþã de Biblie. Ei considerã cã Dumnezeu este cel care a lãsat “Cartea lui Mormon” tocmai pentru a clarifica Biblia care, din pricina ambiguitãþilor din ea, a dat naºtere atâtor confesiuni creºtine.

Toþi tinerii mormoni în vârstã de 21 de ani, fete sau bãieþi, efectueazã un stagiu de 2 ani de misionarism într-o þarã stabilitã de profet. Ei sunt uºor de recunoscut pe strãzi dupã îmbrãcãmintea identicã (cãmaºã albã ºi pantaloni negri pentru bãieþi, cãmaºã ºi fustã lungã pentru fete, la care se adaugã un ecuson negru cu numele misionarului).

Toþi bãieþii devin automat prezbiteri, la vârsta de 21 de ani.

Mormonii acordã un interes deosebit felului de vieþuire. Ei susþin cã spre deosebire de majoritatea altor culte, mântuirea nu este cãpãtatã automat prin credinþa în jertfa de pe Cruce. Este important ºi felul în care trãiesc.

Teologia mormonilor este într-o continuã dezvoltare, permanent adãugându-se revelaþiile Profetului care conduce organizaþia. Actualmente femeile mormone duc o campanie de acceptare a lor ca prezbiteri, alãturi de bãrbaþi.

Cea mai importantã celebrare pentru membri este adunarea de împãrtãºanie care se desfãºoarã sãptãmânal. Aceasta are loc duminica la capelã ºi dureazã aproximativ 70 de minute.

Oaspeþii sunt întâmpinaþi cordial. La fiecare adunare de împãrtaºanie se adunã membrii împreunã cu copiii lor.

Celebrarea cuprinde urmãtoarele secvenþe: · Imnuri: toþi membrii unitãþii cântã imnuri. · Rugãciuni: sunt rostite de cãtre membrii Bisericii.

Binecuvântarea ºi servirea împãrtaºaniei: împãrtãºania (constând din pâine ºi apã care sunt simboluri) este servitã membrilor unitãþii.

Lecturi

Vasile Ciobanu „Dinamica Sfintelor Taine“ sensul sacramental în teologia ortodoxã exemplificat în opera pr pr.. prof. dr dr.. Dumitru Stãniloae Ed. ARCB, Bucureºti, 2007; 214 p. + 209 p.

Cartea pe care v-o prezint în acest numãr al revistei noastre este interesantã din douã puncte de vedere: întâi, pentru cã este o punte de imagini, idei ºi cuvinte între catolicism ºi ortodoxie. Autorul, pãrintele Vasile Ciobanu, este catolic. Cartea - „Dinamica Sfintelor Taine“ - reprezintã teza sa de doctorat, susþinutã în 2004 la Universitatea din Viena, ºi trateazã despre sacramente în teologia ortodoxã din perspectiva operei pãrintelui Dumitru Stãniloae, una dintre vocile cele mai profunde ºi mai originale ale ortodoxiei contemporane. În al doilea rând, cartea impresioneazã prin erudiþia ºi, aº zice, temeinicia puse în joc de-a lungul unui discurs amplu, structurat în cinci capitole: „Viaþa ºi opera Pãrintelui Dumitru Stãniloae“, „Teologia Pãrintelui Dumitru Stãniloae în contextul ortodoxiei“, „Isihasmul ºi palamismul - raportul dintre ele ºi influenþa exercitatã asupra teologiei ortodoxe actuale“, „Biserica - «mister al mântuirii»“, „Nicolae Cabasilas ºi influenþa lui asupra teologiei Pãrintelui Dumitru Stãniloae“. De precizat cã volumul este bilingv, cuprinzând versiunile în românã ºi germanã ale tezei de care pomeneam mai sus.

Primul capitol prezintã viaþa ºi opera pãrintelui Dumitru Stãniloae: rãdãcinile transilvane, studiile strãlucite (Cernãuþi, Atena, München, Berlin, Paris, Belgrad), activitatea didacticã la Sibiu, calvarul comunist (a fost condamnat la cinci ani de temniþã pentru… „boicot împotriva statului democrat român“!; ºi-a purtat crucea la Jilava ºi Aiud), publicarea unor importante contribuþii - studii ecleziologice, studii ecumenice ºi sinteze teologice, monumentala traducere a Filocaliei (12 volume însumând 5.610 pagini - un demers de o viaþã, situat între Crãciunul anului 1946 ºi Paºtele anului 1991). În capitolul al doilea, referindu-se la teologia pãrintelui Stãniloae, autorul degajeazã trei surse: patristicã, apofaticã ºi neoplatonicã. În continuare, pãrintele Ciobanu analizeazã douã tradiþii ecleziologice importante în ortodoxie: tradiþia monastico-isihastã ºi tradiþia euharistico-eclezialã.

Capitolul al treilea, inedit ºi atractiv pentru cititorul nefamiliarizat cu ortodoxia, este dedicat raporturilor dintre isihasm ºi palamism, unde autorul îmbinã elemente de istoria Bisericii, teologie dogmaticã ºi teologie liturgicã, punând în luminã bogãþia de sensuri a sacramentelor în Biserica ortodoxã de-a lungul timpului, precum ºi evoluþii, controverse, nuanþe ºi accente existente în literatura de specialitate.

Capitolul al patrulea este central în demersul pãrintele

Ciobanu. Aici este detaliatã contribuþia teologicã a pãrintelui Stãniloae, originalitatea ºi semnificaþiile acesteia. Iatã câteva puncte de reper: misterul creaþiei, misterul omului, misterul Bisericii.

Capitolul final este o întreprindere riscantã ºi curajoasã: autorul aduce faþã în faþã douã personalitãþi ale ortodoxiei Nicolae Cabasilas ºi Dumitru Stãniloae - despãrþite de ºase veacuri, dar unite prin concepþii teologice convergente: rugãciunea - o înãlþare totalã spre Dumnezeu, euharistia centru al vieþii creºtine, clãdirea bisericeascã drept „typos“ al creaþiei, despre structura Sfintei Liturghii, despre cultul spiritual ºi caritativ.

Cartea pãrintelui Vasile Ciobanu reprezintã o contribuþie importantã în efortul ecumenic actual: o cercetare riguroasã a concepþiilor ortodoxe privind rolul ºi semnificaþia sfintelor sacramente. Ilustrarea acestui demers prin personalitatea ºi opera teologicã a pãrintelui Dumitru Stãniloae constituie accentul românesc al acestui studiu, un element individualizator binevenit în peisajul multicultural european.

ANA-MARIA BOTNARU

23

24

ªtiri

Papa pregãteºte a doua sa enciclicã

Pentru a marca a 40-a aniversare a enciclicei sociale Populorum Progressio a Papei Paul al VI-lea, Benedict al XVI-lea pregãteºte a doua sa enciclicã ce se va concentra pe teme economice. Pãrintele Federico Lombardi, purtãtorul de cuvânt al Sfântului Scaun, a declarat cã în timpul vacanþei petrecutã în Alpi, Papa a lucrat la acest document.

Ignazio Ingrao, care scrie la rubrica Vatican a publicaþiei italiene Panorama, afirma cã în centrul noii enciclice s-ar afla procesul globalizãrii. Suveranul Pontif va sublinia necesitatea unor structuri ºi reguli economice care sã promoveze solidaritatea ºi sã favorizeze distribuþia echitabilã a resurselor. În Italia, publicaþia Panorama a atras atenþia presei afirmând cã Papa va condamna explicit evaziunea fiscalã. Utilizarea “paradisurilor” fiscale de cãtre persoane bogate din aceastã þarã a devenit un subiect aprins.

Prima enciclicã a Papei Benedict al XVI-lea, Deus Caritas Est, a fost publicatã în ianuarie 2006. Dupã alegerea sa, Sfântul Pãrinte a mãrturisit cã nu se aºteaptã sã dea prea multe documente, fapt care i-a surprins pe cei care cunosc opera prolificã a Cardinalului Joseph Ratzinger. Motivul invocat de Papã a fost acela cã existã deja un Magisteriu recent, destul de bogat, nu doar al Papei Ioan Paul al II-lea ci ºi al celor dinaintea lui, care încã aºteaptã sã fie aprofundat.

Lourdes – a 150-a aniversare a apariþiilor

La 8 decembrie va începe anul jubiliar care va marca 150 de ani de când Bernadeta Soubirous a fost martora a 18 apariþii ale Sfintei Fecioare în localitatea francezã Lourdes, în anul 1858.

Arhiepiscopul Jacques Perrier de Tarbes ºi Lourdes a invitat toate comunitãþile ecleziale sã se punã sub patronajul Fecioarei de la Lourdes, al Neprihãnitei Zãmisliri ºi al sfintei Bernadeta ºi sã se uneascã în rugãciune pentru pregãtirea celei de-a 150-a aniversãri a apariþiilor.

Prelatul a declarat: “Sunteþi toþi membri ai marii familii de la Lourdes. Oriunde vã aflaþi, recitaþi rugãciunea de pregãtire pentru Jubileu. Veþi forma cu noi o comunitate intercontinentalã a rugãciunii mariane”. În sãrbãtoarea Adormirii Maicii Domnului, în cadrul unei Liturghii celebratã la grota sanctuarului de la Lourdes, Arhiepiscopul Robert Jean Louis Le Gall de Toulouse a confirmat faptul cã Papa Benedict al XVI-lea a acceptat invitaþia Episcopilor francezi de a vizita Lourdes-ul ca parte a celebrãrilor jubiliare. Nu a fost încã anunþatã o datã a vizitei papale.

Benedict al XVI- lea va convoca un nou Consistoriu

Cotidianul italian Il Messagero a afirmat cã Suveranul Pontif va convoca un Consistoriu (consiliu al cardinalilor) în luna noiembrie a acestui an pentru a numi noi membri în Colegiul Cardinalilor.

Vaticanul nu a fãcut nici o declaraþie oficialã în acest sens, dar zvonuri despre numirea de noi Cardinali circulã de mai multe luni în Roma.

Actualmente sunt 182 de Cardinali, dintre care 105 sunt sub 80 de ani, deci cu drept de vot într-un eventual Conclav. Numãrul Cardinalilor electori este sub limita de 120. În plus, în aceastã toamnã, încã doi Cardinali vor mai atinge vârsta de 80 de ani, iar alþi trei în 2008.

Mai mulþi prelaþi sunt consideraþi candidaþi la primirea însemnelor purpurii prin faptul cã ocupã funcþii deþinute tradiþional de Cardinali. Printre ei se aflã Arhiepiscopul Leonardo Sandri, prefectul Congregaþiei pentru Bisericile Rãsãritene; Arhiepiscopul John Foley, prelatul american care a condus mult timp Consiliul Pontifical pentru Comunicaþiile Sociale, acum devenind Pro Mare Maestru al Cavalerilor Sfântului Mormânt; Arhiepiscopul Giovanni Lajolo, ce conduce acum guvernoratul Vaticanului. ªi Arhiepiscopul Angelo Bagnasco de Genova, preºedintele Conferinþei Episcopale Italiene, este un foarte probabil candidat.

Pânã acum Papa Benedict a convocat un singur Consistoriu, în martie 2006, când a numit 15 noi Cardinali.

ªtiri

Sfântul Pãrinte va vizita Austria

Cu ocazia celebrãrii a 850 de ani de la întemeierea Sanctuarului de la Mariazell, între 7 ºi 9 septembrie, Sfântul Pãrinte va efectua a ºaptea cãlãtorie apostolicã internaþionalã, în Austria, singura în Europa în anul 2007. Va fi o vizitã de trei zile bogatã în evenimente de profundã semnificaþie bisericeascã, dar care va oferi ºi momente de întâlnire cu lumea culturii ºi a societãþii civile. În prima zi, Papa se va opri la Monumentul pentru victimele austriece ale Holocaustului, se va întâlni cu preºedintele Republicii ºi cu reprezentanþii Corpului diplomatic. În a doua zi a vizitei, momentul culminant va fi Sfânta Liturghie celebratã la Sanctuarul din Mariazell cu ocazia împlinirii a 850 de ani de la întemeiere. În cursul dupã-amiezii, Papa va participa la rugãciunea Vesperelor în cinstea Sfintei Fecioare împreunã cu preoþi, cãlugãri, diaconi ºi seminariºti austrieci.

Deosebit de intensã va fi ºi a treia zi, când Sfântul Pãrinte, dupã procesiunea de la sediul arhiepiscopal la Domul Sfântul ªtefan, va celebra Sfânta Liturghie ºi va recita rugãciunea Angelus în piaþa Domului. Apoi va vizita abaþia Heiligenkreuz - Sfânta Cruce, ºi Wiener Konzerthaus, unde va avea o întâlnire cu lumea voluntariatului.

Despre aºteptãrile austriecilor ºi, în special, ale catolicilor de la vizita Papei, Arhiepiscopul de Viena, cardinalul Schönborn a spus: „Înainte de toate, încurajarea ºi întãrirea în credinþã, pentru cã aceasta a fost sarcina dintotdeauna a lui Petru: întãreºte-i pe fraþii tãi… Cred cã, aºa cum el însuºi a spus la începutul pontificatului, Benedict al XVI-lea va veni între noi pentru a „arãta frumuseþea credinþei”; pentru a arãta cât este de frumos a-l urma pe Cristos. Noi aºteptãm cu bucurie aceastã încurajare”.

Ziua Mondialã a TTineretului ineretului – eveniment care uneºte religii

Cu ocazia Zilei Mondiale a Tineretului care se va desfãºura între 15 ºi 20 iulie 2008, liderii musulmani din Sydney îºi vor deschide moscheile ºi ºcolile islamice tinerilor care vor veni în Australia pentru a participa la eveniment. Aceastã intenþie a fost declaratã presei locale australiene de cãtre reprezentaþii Federaþiei consiliilor islamice din Australia, dupã întâlnirea acestora cu organizatorii marelui eveniment de anul viitor.

Monseniorul Anthony Colin Fisher, episcop auxiliar de Sydney ºi coordonator al Zilei Mondiale a Tineretului a afirmat cã întâlnirea cu liderii islamici a fost o ocazie pentru a evalua modalitãþile prin care comunitatea islamicã poate contribui la realizarea acestui eveniment organizat de Biserica Catolicã. „Zilele Mondiale ale tineretului – a spus episcopul australian – au avut întotdeauna un impact pozitiv asupra tuturor religiilor þãrilor în care s-au desfãºurat. Acesta este un mesaj cheie pe care vrem sã-l transmitem. Le-am propus, de altfel, liderilor musulmani posibilitatea de a participa la forumurile de dialog interreligios sau de a pune la dispoziþia participanþilor structuri ce aparþin comunitãþii islamice”. „Ziua Mondialã a Tineretului – a concluzionat episcopul – va fi o splendidã demonstraþie a puterii credinþei de a uni douã religii, ºi nu de a le divide”.

Adaptare dupã Radio V atican, Catholica.ro Vatican,

“Adevãrul este destinul pentru care am fost creaþi”

În perioada 19-25 august s-a desfãºurat la Rimini (Italia) a 28-a ediþie a Mitingului pentru Prietenie între Popoare, eveniment organizat de miºcarea Comuniune ºi Eliberare, sub moto-ul “Adevãrul este destinul pentru care am fost creaþi”, preluat dintr-un citat al mons. Lugi Giussani, fondatorul miºcãrii Comuniune ºi Eliberare. Tema din acest an scoate în evidenþã cãutarea adevãrului, întâlnirea cu adevãrul ca bazã a vieþii personale, sociale, ºtiinþifice ºi culturale.

Pe toatã perioada desfãºurãrii, prin cele 118 întâlniri, 12 expoziþii, 20 de spectacole ºi peste 400 de relatori, Mitingul a oferit o vastã panoramã internaþionalã de experienþe ºi mãrturii legate de tema cãutãrii ºi mãrturisirii adevãrului.

Pentru prima datã, în acest an, un secretar de stat al Vaticanului a deschis oficial Mitingul. Cardinalul Tarcisio Bertone, în cadrul Liturghiei de inaugurare a spus: „Setea de adevãr constituie dintotdeauna o nãzuinþã profundã ºi o provocare angajantã pentru orice fiinþa umanã”. Înaltul prelat a încredinþat Mitingului sarcina “sã ajute societatea de azi sã înþeleagã cã adevãrul este destinul pentru care am fost fãcuþi”.

La sfârºitul Liturghiei, participanþii au fost pãrtaºi, prin intermediul unui ecran uriaº, la rugãciunea Angelus ºi au primit cu aplauze prelungite mesajul pe care Papa, din reºedinþa de la Castel Gandolfo, l-a adresat participanþilor la Miting.

Pagini realizate de CRISTINA ªOICAN

25

26

Aprofundare

Înãlþarea Sfintei Cruci

Pr .prof.dr Pr.prof.dr .prof.dr.. ISIDOR MÃRTINCÃ

În ziua de 14 septembrie, Biserica celebreazã sãrbãtoarea Înãlþãrii Sfintei Cruci. Este o sãrbãtoare care a fost celebratã prima datã în Orient, în 335, cu ocazia sfinþirii bazilicilor situate pe Golgota ºi Sf. Mormânt al lui Cristos ºi restaurate de Împãratul Constantin.

O sãrbãtoare care a fost introdusã în calendarul liturgic al Occidentului începând cu secolulul al VII-lea pentru a comemora recuperarea Sfintei Cruci – care era în mâinile regelui persan Cosroe Parvis – de cãtre împãratul Heraclius în 628..

Noi, creºtinii catolici, suntem uneori acuzaþi de creºtinii necatolici cã adorãm instrumentul care a fãcut sã sufere ºi sã moarã Isus. Dar, pentru noi, Crucea nu este un instrument al morþii, ci un semn vizibil al iubirii pe care Dumnezeu o are faþã de om (cf. CBC 616); este manifestarea voinþei Tatãlui de a mântui omenirea pentru a-i da viaþa sa proprie, viaþa veºnicã (cf. In 3,16).

Apoi, Sfânta Cruce aminteºte fiecãrei persoane misterul morþii ºi Învierii lui Cristos: eveniment decisiv al istoriei noastre, icoana dragostei sau Lourdes, Calea Crucii iubirii Tatãlui ºi a Fiului, izvorul unic de mântuire pentru întreaga omenire.

Pentru Biserica Catolicã, celebrarea sãrbãtorii Înãlþãrii Sfintei Cruci nu este o formã de idolatrie, ci constituie rãspunsul la dragostea lui Dumnezeu ºi, în acelaºi timp, devine o propunere de mântuire pentru toþi aceia care nu L-au cunoscut încã.

Omul modern refuzã Crucea în speranþa zadarnicã de a îndepãrta astfel cauzele suferinþei. Crucea trezeºte fricã ºi angoasã referitor la sfârºitul vieþii omului care este supus morþii. De fapt, nu refuzul Crucii va îndepãrta boala, suferinþa ºi moartea, pentru cã ele nu vor putea fi niciodatã eliminate din aceastã lume , întrucât fac parte din viaþa omului, dar e posibil sã fie transformate în instrumente de mântuire prin acceptarea lor în credinþa în Cristos Rãstignit ºi Înviat, credinþã care se manifestã în acceptarea Crucii ºi nu în refuzul ei.

Trãind durerea ºi moartea, Domnul Isus comunicã faptul cã a venit sã dea o valoare ºi un sens unui fapt negativ. Numai pentru cã Isus a trãit durerea ºi moartea pe Cruce, durerea ºi moartea omului sunt rãscumpãrate ºi pot primi o semnificaþie ºi o valoare acceptabilã. Pentru ca aceasta sã se realizeze, este totdeauna necesarã credinþa omului, pentru cã mântuirea este activã ºi operantã numai în interiorul sãu. Numai în interiorul credinþei devine posibilã acceptarea acelei cruci pe care noi o numim durere ºi suferinþã, mai ales atunci când ea este consideratã nedreaptã.

Dupã opinia unor filozofi cu pãreri necreºtine sau anticreºtine, mistica Crucii a fãcut din creºtinism religia celor ultimi de pe pãmânt (sãraci, marginalizaþi, dispreþuiþi, bolnavi etc.) cu rezultatul de a sublima situaþia lor în loc de a schimba condiþia lor. Dupã pãrerea acestor atei, creºtinismul ar fi o mistificare, pentru cã

acoperã realitatea obscurã a vieþii necãjite a creºtinilor. Aceºti filozofi spun cã Dumnezeu a murit ºi cã El este numai o cãutare a omului, ºi astfel omul nu trebuie sã se mai teamã de diavol, de iad ºi nu are nevoie sã mai aibã speranþe suprapãmânteºti.

Omul, eliberat de Dumnezeu se poate întrece pe sine însuºi ºi poate trece peste limitele umane, ajungând sã fie un superman.

Acest concept, din pãcate, trecând de la superman la superrasã, nu a adus eliberarea omului de aºa-zisa mistificare a Crucii, ci a dus la purificarea rasei ariane, la deportarea evreilor, la campusurile de concentrare naziste, la o moarte pentru milioane de oameni, mai rea decât cea a Crucii; a dus la dispreþuirea omului ºi la atrocitãþile de la Auschwitz.

Numai credinþa în învierea lui Cristos ºi a oamenilor este rãspunsul la refuzul Crucii: într-adevãr, „cuvântul Crucii” este o nebunie pentru cei care se vor osândi, dar pentru cei care se mântuiesc, pentru noi, este puterea lui Dumnezeu (1Cor 1,18).

Sunt unele religii, mai ales islamul, care cer sã fie îndepãrtat din locurile publice simbolul credinþei noastre, Crucea.

Acestora le putem rãspunde prin cuvintele Sf. Pãrinte Ioan Paul al II-lea, de pioasã amintire: „Creºtinismul are în Cruce simbolul sãu principal. Pretutindeni unde Evanghelia ºi-a înfipt rãdãcinile, Crucea stã înãlþatã pentru a indica prezenþa creºtinilor. În biserici, în case, în ºcoli, în cimitire, Crucea a devenit semnul prin excelenþã al unei culturi care scoate din mesajul lui Cristos adevãrul ºi libertatea, încrederea ºi speranþa” (Ioan Paul al II-lea, Angelus – 15 sept. 2002).

Crucea lui Cristos este un mister la care participã Dumnezeu ºi omul ºi, ca atare, este obiectul credinþei, al acelei credinþe care merge peste limita logicii umane pentru a se proiecta în logica lui Dumnezeu: „Unde este înþeleptul? Unde este cel învãþat? Unde este gânditorul subtil al acestei lumi? Oare n-a arãtat Dumnezeu înþelepciunea nechibzuitã a acestei lumi? Pentru cã, într-adevãr în planul înþelept al lui Dumnezeu lumea, cu toatã înþelepciunea sa, nu l-a cunoscut pe Dumnezeu, ºi i-a plãcut lui Dumnezeu sã-i mântuiascã pe cei credincioºi cu nebunia predicãrii” (1Cor 1,20-21).

Coborârea lui Dumnezeu în viaþa consfinþitã de moarte are în Crucea lui Cristos punctul sãu determinant ºi totodatã punctul sãu de mântuire. Cristos este ridicat pe Cruce ºi împreunã cu El este ridicatã ºi transformatã starea muritoare a omului în starea de nemurire a lui Dumnezeu. Dorinþa tuturor oamenilor de a învinge moartea se împlineºte în semnul Crucii. Aºa precum cei otrãviþi de muºcãtura ºarpelui în pustiu, privind spre ºarpele ridicat pe stâlp se vindecau (Num 21,4-9), tot astfel, privind spre Crucea lui Cristos avem promisiunea vieþii veºnice; în felul acesta Crucea este semnul morþii, dar ºi semnul vieþii pentru noi.

Magisteriu

Din alocuþiunile Sfântului Pãrinte la rugãciunea Angelus “Pacea lui Isus este rodul luptei împotriva rãului” (19 august)

“Dragi fraþi ºi surori, existã o expresie a lui Isus în Evanghelia acestei duminici, care de fiecare datã ne atrage atenþia ºi cere sã fie bine înþeleasã. În timp ce este în drum spre Ierusalim, unde îl aºteaptã moartea pe cruce, Cristos dezvãluie ucenicilor sãi: „Credeþi cã am venit sã aduc pacea în lume? Vã spun nu, ci, mai degrabã, dezbinarea”. Oricine cunoaºte cât de puþin Evanghelia lui Cristos, ºtie cã este mesaj de pace prin excelenþã; Isus însuºi, cum scrie Sfântul Paul „este pacea noastrã” (Ef 2,14), mort ºi înviat pentru a distruge zidul duºmãniei ºi a inaugura Împãrãþia lui Dumnezeu care este iubire, bucurie ºi pace. Atunci, la ce se referã Domnul când spune cã a venit sã aducã - potrivit redactãrii Sfântului Luca „dezbinarea” sau - potrivit celei a lui Matei - „sabia” (Mt 19,34).

Aceastã expresie a lui Cristos înseamnã cã pacea pe care El a venit sã o poarte nu este sinonimã cu simpla absenþã a conflictelor. Din contra, pacea lui Isus este rod al unei constante lupte împotriva rãului. Conflictul pe care Isus a decis sã îl susþinã nu este împotriva unor oameni ºi puteri umane, dar împotriva duºmanului lui Dumnezeu ºi al omului, Satana. Cine vrea sã reziste acestui duºman rãmânând fidel lui Dumnezeu ºi binelui trebuie, în mod inevitabil, sã înfrunte neînþelegeri ºi uneori adevãrate persecuþii. De aceea, toþi cei care intenþioneazã sã-l urmeze pe Isus ºi sã se angajeze fãrã compromisuri pentru adevãr trebuie sã ºtie cã vor întâmpina opoziþii ºi vor deveni, chiar fãrã sã vrea, semn de dezbinare între persoane, chiar în interiorul familiilor lor. Iubirea faþã de pãrinþi, de fapt, este o poruncã sacrã dar, pentru a fi trãitã în mod autentic, ea nu poate fi pusã niciodatã înaintea iubirii faþã de Dumnezeu ºi faþã de Cristos. În felul acesta, pe urmele Domnului Isus, creºtinii devin „instrumente ale pãcii sale” potrivit cunoscutei expresii a Sfântului Francisc din Assisi. Nu ai unei pãci inconsistente ºi aparente, dar reale, dobânditã cu curaj ºi tenacitate în angajarea zilnicã de a învinge rãul cu binele (cf. Rom 12,21) ºi plãtind personal preþul pe care aceasta îl presupune”.

“Glorificarea Mariei constituie confirmarea solidaritãþii Mamei cu Fiul sãu “ (15 august)

„Celebrãm astãzi solemnitatea Înãlþãrii Fericitei Fecioare Maria.

Este vorba de o sãrbãtoare strãveche, care îºi aflã temeiul ultim în Sfânta Scripturã: aceasta, de fapt, o prezintã pe Fecioara Maria strâns unitã cu Fiul sãu divin ºi mereu solidarã cu El. Mama ºi Fiul apar strâns asociaþi în lupta împotriva duºmanului infernal pânã la deplina victorie asupra lui. Aceastã victorie se exprimã, în special, în depãºirea pãcatului ºi a morþii, adicã în depãºirea acelor duºmani pe care Sfântul Paul îi prezintã mereu împreunã (cf. Rom 5,12.15-21; 1Cor 15,21-26). De aceea, aºa cum învierea glorioasã a lui Cristos a fost semnul definitiv al acestei victorii, tot astfel glorificarea Mariei ºi în trupul sãu feciorelnic constituie confirmarea finalã a deplinei sale solidaritãþi cu Fiul atât în luptã cât ºi în biruinþã.

Interpret al acestei profunde semnificaþii teologie a misterului s-a fãcut Slujitorul lui Dumnezeu papa Pius al XII-lea pronunþând la 1 noiembrie 1950 solemna definiþie dogmaticã a acestui privilegiu

marian. El declara: „În felul acesta, mãrita Mamã a lui Dumnezeu, unitã tainic cu Isus Cristos din toatã veºnicia prin unul ºi acelaºi decret de predestinare, Neprihãnitã în Zãmislirea sa, Fecioarã nepãtatã în maternitatea sa divinã, Aliatã generoasã a Divinului Rãscumpãrãtor, care a repurtat un triumf deplin asupra pãcatului ºi asupra urmãrilor lui, la sfârºit, ca încununare supremã a privilegiilor sale, a dobândit sã fie feritã de stricãciunea mormântului ºi, învingând moartea cum fãcuse deja Fiul sãu, sã fie înãlþatã cu sufletul ºi trupul în slava Cerului, unde strãluceºte ca Reginã la Dreapta Fiului sãu, Rege nemuritor al veacurilor” (Const. Munificentissimus Deus, AAS 42 [1950], 768-769). Înãlþatã la cer, Maria nu s-a îndepãrtat de noi, dar rãmâne ºi mai aproape, iar lumina sa se rãsfrânge asupra vieþii noastre ºi asupra istoriei întregii omeniri. Avem toþi nevoie de ajutorul ºi de mângâierea sa pentru a înfrunta încercãrile ºi provocãrile de fiecare zi; avem nevoie de a o simþi ca mamã ºi sorã în situaþiile concrete ale existenþei noastre. ªi pentru a putea fi pãrtaºi într-o zi de acelaºi destin al ei, sã o imitãm acum în urmarea docilã a lui Cristos ºi în slujirea generoasã a fraþilor. Acesta este singurul mod pentru a pregusta, deja în pelerinajul nostru pãmântesc, bucuria ºi pacea pe care le trãieºte în plinãtate cine ajunge la þinta nemuritoare a Paradisului”.

“Bogãþia nu trebuie consideratã un bine absolut” (5 august)

“Astãzi, cuvântul lui Dumnezeu ne stimuleazã sã reflectãm la modul cum trebuie sã fie raportul nostru cu bunurile materiale care trebuie împãrþite cu alþii, mai ales cu cei mai sãraci. Bogãþia, deºi este în sine un bine, nu trebuie consideratã un bine absolut. Mai presus de toate, ea nu asigurã mântuirea, din contra, ar putea chiar sã o compromitã în mod serios. Tocmai din cauza acestui risc Isus, în pagina evanghelicã de azi, îi pune în gardã pe ucenicii sãi. Este înþelepciune ºi virtute a nu-ºi ataºa inima de bunurile acestei lumi, deoarece totul trece, totul poate sfârºi dintr-odatã. Comoara adevãratã pe care trebuie sã o cãutãm fãrã oprire stã, pentru noi creºtinii, în „lucrurile de sus, unde Cristos ºade de-a dreapta Tatãlui”.

Ne aminteºte aceasta astãzi Sfântul Paul în Scrisoarea cãtre Coloseni, adãugând cã viaþa noastrã „ este ascunsã de acum cu Cristos în Dumnezeu” (cf. 3,1-3).

La îndreptarea privirii spre „cele de sus”, spre Cer, ne invitã solemnitatea Schimbãrii la Faþã a Domnului. În povestirea evanghelicã a Schimbãrii la Faþã pe munte, ne este dat un semn prevestitor ce ne permite sã aruncãm o privire de scurtã duratã în împãrãþia sfinþilor unde ºi noi, la terminarea existenþei noastre pãmânteºti, vom putea participa la slava lui Cristos, care va fi completã, totalã ºi definitivã. Atunci tot universul va fi transfigurat ºi se va împlini, în sfârºit, planul divin al mântuirii”.

Adaptare dupã Radio V atican Vatican

27

28

Sfântul lunii

1 septembrie - Sfântul Egidiu, abate Sfântul Egidiu s-a nãscut, probabil, în anul 640 la Atena (Grecia). Din punct de vedere istoric, este foarte greu sã stabilim cu precizie epoca în care a trãit Sfântul Egidiu. Unii istorici îl identificã pe Egidiu cu trimisul lui Cesar de Arles la Roma, pe timpul papei Simmacus (mort în 514); alþii spun cã a trãit pe timpul regelui vizigot Wamba (672-680) ºi, în fine, alþi istorici îl plaseazã mai târziu, prin secolul al VIII-lea, fixându-i data morþii fie în 740, fie între anii 720 ºi 725. În acest caz, nici legenda nu ne ajutã prea mult. Unele episoade din viaþa Sfântului Egidiu sunt ºi ele plasate în diferite momente ale istoriei. De exemplu, vitraliul din catedrala din Chartres îl prezintã pe Sfântul Egidiu în timp ce celebreazã Sfânta Liturghie ºi obþine iertarea unui pãcat pe care împãratul Carol cel Mare (748-814) nu a îndrãznit sã-l mãrturiseascã la spovadã. Deci, potrivit acestei reprezentãri, Sfântul Egidiu a fost contemporan cu Carol cel Mare. Arheologii spun cã mormântul Sfântului Egidiu, venerat într-o abaþie din regiunea Nîmes, dateazã din epoca merovingianã, chiar dacã inscripþia nu pare a fi dinainte de secolul al X-lea.

Mãnãstirea Saint-Gilles ºi legenda cerboaicei

Viaþa Sfântului Egidiu a fost scrisã în secolul al X-lea ºi este þesutã cu legende de tipul celor devoþionale, care aveau ca scop edificarea ascultãtorului sau a cititorului. Cel mai important eveniment din viaþa Sfântului Egidiu, pe care îl regãsim ºi în Leggenda Aurea a lui Jacopo da Varagine, este cel legat de grota unde trãia Sfântul Egidiu, unde venea în fiecare zi o cerboaicã ºi îl hrãnea cu laptele sãu. Într-o zi, vânãtorii regelui Flavius Wamba au încercat s-o prindã, dar o forþã invizibilã îi împiedicã sã facã acest lucru.

Minunea se repetã de mai multe ori pânã când regele însuºi s-a hotãrât sã participe la vânãtoare. Hãituit, blândul animal s-a refugiat în grotã, aºezându-se la picioarele Sfântului Egidiu. Þintind prin deschizãtura grotei acoperitã de verdeaþã, regele a tras cu arcul spre locul unde se afla prada.

Apoi, împreunã cu câþiva dintre slujitorii sãi, au intrat sã vadã dacã o loviserã. L-au gãsit, în schimb, pe Sfântul Egidiu rãnit, cerboaica stându-i alãturi nevãtãmatã. Regele i-a oferit îngrijirea medicalã de care avea nevoie ºi a voit sã-i dea ºi bani, dar Sfântul Egidiu i-a refuzat, cerându-i regelui sã-l lase sã construiascã o mãnãstire în acea regiune. Regele, fericit cã poate remedia rãul fãcut, i-a împlinit dorinþa. Aºa ar fi luat naºtere, în Provence, în jurul anului 680, mãnãstirea Saint-Gilles, adicã a Sfântului Egidiu (Egidiu, în limba latinã se scrie Aegidius, în francezã Gilles, în englezã Giles,

iar în spaniolã Gil), numindu-se astfel pentru cã Sfântul Egidiu a fost primul abate ºi a condus mãnãstirea pânã în ziua morþii sale, pe 1 septembrie (720?). Trupul Sfântului Egidiu a fost înmormântat în biserica mãnãstirii dar, mai târziu, relicvele sale au fost transportate în bazilica Saint-Sernin din Toulouse, cea mai mare construcþie romanicã din Franþa, unde sunt pãstrate ºi astãzi.

Cultul Sfântului Egidiu

Dacã datele istorice nu pot dovedi cu exactitate când ºi unde a trãit acest sfânt, cultul sãu a fost foarte rãspândit în timpul Evului Mediu, mormântul Sfântului Egidiu devenind, în acea perioadã, loc de pelerinaj. Saint-Gilles era o etapã din cãlãtoria pe care pelerinii o fãceau pentru a ajunge la Santiago de Compostela, în Spania nord-occidentalã. Numeroase sunt mãrturiile cultului sãu în Franþa, Belgia ºi Olanda, unde era invocat pentru îndepãrtarea delirului survenit în urma febrei, pentru îndepãrtarea fricii ºi a bolilor psihice.

Sfântul Egidiu devenise unul dintre cei mai populari sfinþi din Evul Mediu ºi i-au fost dedicate mai multe biserici, peste 170 numai în Anglia. Cinstirea Sfântului Egidiu a cuprins ºi aria germanofonã. Despre acest lucru dau mãrturie, ºi astãzi, numeroasele toponime cum ar fi Gillenberg, Gillersheim, Gilden, Gillersdorf, St. Gilgen, Ilgesheim sau St. Agyd. În multe din aceste localitãþi existau, mai ales în Evul Mediu, celebre sanctuare care atrãgeau mii de credincioºi. Unele dintre ele existã ºi astãzi ºi sunt frecventate de vânãtori, de exemplu sanctuarul Schildhurn, din dieceza de Passau (Germania).

Iconografia

Sfântul Egidiu este reprezentat deseori de artiºti stând într-o grotã, strãpuns de o sãgeatã ºi, bineînþeles, având alãturi ciuta care, uneori, este ºi ea rãnitã. Aproape întotdeauna, Sfântul Egidiu este îmbrãcat cu haina benedictinã, iar unele tablouri îi prezintã ºi semnele de abate, adicã o carte ºi bastonul. Una dintre cele mai vechi reprezentãri ale Sfântul Egidiu se gãseºte în cripta Sfântului Clement, din Roma; este vorba de o frescã din secolul al XI-lea. O statuie a Sfântului Egidiu este expusã astãzi în muzeul din Wallraf-Richartz din Köln (Germania), reprezentându-l pe eremit cu cartea în mânã ºi cu sãgeata care îl strãpunge, iar lângã el stã cerboaica.

Prezentare de Pr Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI