Actualitatea creştină, nr. 14/2005

IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti:

cãtre credincioºii, persoanele consacrate ºi preoþii din Arhidiecezã Tatãlui veºnic, fiu al Mariei Fecioare! Un copil fãrã aureolã în jurul capului, un copil simplu, gol. „L-a înfãºat ºi l-a culcat în iesle, pentru cã nu era loc de gãzduire pentru ei”. Aºa avea loc cel mai mare eveniment din istoria omeneascã: Dumnezeu este de acum înainte ºi om; El este Dumnezeu cu noi.

Dumnezeu înfãºat ºi culcat în iesle. „În acelaºi þinut erau unii pãstori care trãiau pe câmp ºi pãzeau turmele pe timpul nopþii. ªi le-a apãrut un înger al Domnului ºi gloria Domnului i-a învãluit în luminã”. Iatã pe cine a ales Dumnezeu mai întâi: pe cei desconsideraþi, pe cei în afara legii. Dumnezeu îi iubeºte pe aceºtia, îi preferã pentru cã sunt mici ºi sãraci. Pânã acum, în toatã Biblia Gloria era semnul prezenþei lui Dumnezeu, iar ea era rezervatã templului din Ierusalim. De acum înainte, aceastã Glorie”îi va învãlui în luminã pe cei sãraci, marginalizaþi, desconsideraþi. „ Adevãr vã spun: tot ce aþi fãcut unuia dintre fraþii mei cei mai mici, mie mi-aþi fãcut” (Mt 25, 40). „Îngerul le-a spus: Nu vã temeþi, cãci, iatã, vã vestesc o mare bucurie care va fi pentru tot poporul: astãzi, în cetatea lui David, vi s-a nãscut Mântuitorul care este Cristos Domnul”. Vestea bucuriei este pentru toþi; Mântuitorul este pentru toþi. Cel nãscut ºi culcat în iesle este Cristos Domnul. Natura lui este divinã, misiunea sa, la fel. A fost pus în iesle ca o hranã pentru noi. El ne va fi pâinea care va îndestula inimile tuturor sãracilor. De aceea, sã spunem cu îngerii: „Mãrire în înaltul cerurilor lui Dumnezeu ºi pe pãmânt pace oamenilor pe care el îi iubeºte” (Lc 2, 14) Dacã trecem la Evanghelia Sfântului Ioan ºi cãutãm acolo istorisirea naºterii lui Isus, vom gãsi în primul capitol doar câteva fraze de o mare densitate, care încep astfel: „La început era Cuvântul ºi Cuvântul era la Dumnezeu ºi Cuvântul era Dumnezeu (…) ºi Cuvântul s-a fãcut trup ºi a locuit între noi” (In 1, 1,14). Iatã aºadar

nr. 14/ Crãciun 2005

Iubiþi fraþi ºi surori, „Deoarece mulþi au încercat sã alcãtuiascã o istorisire a faptelor care s-au împlinit printre noi… dupã ce am cercetat toate de la început cu grijã, m-am gândit sã þi le scriu ºi eu în mod sistematic”. Cu aceste cuvinte îºi începe Sf. Luca Evanghelia, ºi datoritã cercetãrii fãcute de el cunoaºtem copilãria lui Isus aºa cum era pãstratã de memoria contemporanilor sãi.

Dupã ce ne descrie vestirea naºterii lui Ioan Botezãtorul, vestirea naºterii lui Isus, vizita Mariei la Elisabeta ºi naºterea lui Ioan Botezãtorul, iatã cum prezintã naºterea lui Isus: „În zilele acelea, a venit un decret din partea împãratului August ca sã se facã recensãmânt peste tot pãmântul”. Împãratul Cezar îºi luase ºi numele de Augustus care, în greceºte, (Sebastos) înseamnã „vrednic de adoraþie”. Sfântul Luca, amintind acest titlu pretenþios al unui rege pãmântesc, vrea sã arate, prin contrast, cât de diferit este Dumnezeu: el se va naºte ca un copil plãpând, asemenea tuturor copiilor acestui pãmânt. „Acest recensãmânt a fost primul, pe când Quirinus era guvernator al Siriei”. Se ºtie din istoria profanã cã acest recensãmânt a provocat o revoltã în populaþia þãrii, care cu greu, suporta dominaþia strãinã. Nu peste mulþi ani, Isus se va gãsi în faþa unui alt guvernator, Ponþiu Pilat. „Toþi mergeau sã fie înscriºi, fiecare în cetatea sa. ªi Iosif a urcat din Galileea cãtre Iudeea, în cetatea lui David care se numeºte Betleem, întrucât era din casa ºi din familia lui David”. Iosif merge pe drumul sãu, convins fiind cã Dumnezeu îi cãlãuzea paºii prin evenimentele acestei lumi. Legile recensãmântului duceau ºi spre împlinirea profeþiilor. Cel care se va naºte este „Mântuitorul” din casa ºi neamul lui David. „Pentru a se înscrie împreunã cu Maria, logodnica lui, care era însãrcinatã. Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca Maria sã nascã ºi l-a nãscut pe fiul ei, primul nãscut”. Tatãl copilului pe care îl poartã Maria este Dumnezeu. Numai puterea Sa creatoare strãluceºte în aceastã maternitate virginalã. Fiu al

Pãstorul Arhidiecezei

Scrisoare de Crãciun – 2005

1

Pãstorul Arhidiecezei nr. 14/ Crãciun 2005

2

cum ne spune într-o minunatã sintezã apostolul Ioan cã Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, s-a fãcut om: „Cuvântul s-a fãcut trup”.

Reluând expresia Sfântului Ioan „Cuvântul s-a fãcut trup” (In 1, 14), Biserica numeºte întrupare faptul cã Fiul lui Dumnezeu ºi-a asumat o naturã omeneascã pentru a împlini în ea mântuirea noastrã. Într-un imn redat de Sfântul Paul, Biserica preamãreºte taina Întrupãrii: „Sã aveþi în voi aceleaºi simþiri care erau în Cristos Isus: El, deºi din fire Dumnezeu, nu a socotit ca pe o pradã egalitatea sa cu Dumnezeu, ci s-a nimicit pe sine luând fire de rob, fãcânduse asemenea oamenilor; în toate arãtându-se ca un om, s-a smerit pe sine, fãcându-se ascultãtor pânã la moarte, ºi încã moartea pe Cruce!” (Fil 2, 5-8). Scrisoarea cãtre evrei vorbeºte despre acelaºi mister: „De aceea, intrând în lume, Cristos zice: Jertfã ºi prinos nu ai voit, dar mi-ai întocmit un trup. Ardere de tot ºi jertfã pentru pãcat nu þi-au plãcut. Atunci am zis: Iatã, vin (…) sã fac voia ta” (Evr 10, 5-7, citând Ps 40, 7-9 LXX).

Credinþa în Întruparea realã a Fiului lui Dumnezeu este semnul distinctiv al credinþei creºtine: „Dupã aceasta recunoaºteþi duhul lui Dumnezeu: Duhul care mãrturiseºte venirea lui Cristos în trup vine de la Dumnezeu” (1 In 4, 2). Aceasta este convingerea plinã de bucurie a Bisericii, de la începutul ei, atunci când cântã „marele mister al pietãþii”: „El a fost arãtat în trup” (1 Tim 3, 16).

De ce Cuvântul s-a fãcut trup? Iatã cum rãspunde Catehismul Bisericii Catolice la aceastã întrebare: Cuvântul s-a fãcut trup pentru a ne mântui împãcândune cu Dumnezeu Dumnezeu: „Dumnezeu ne-a iubit ºi ne-a trimis pe Fiul sãu ca jertfã de ispãºire pentru pãcatele noastre” (1 In 4, 10). „Tatãl l-a trimis pe Fiul sãu ca Mântuitor al lumii” (1 In 4, 14). „Acesta s-a arãtat ca sã spele pãcatele” (1 In 3, 5).

Cuvântul s-a fãcut trup pentru ca noi sã cunoaºtem astfel dragostea lui Dumnezeu Dumnezeu: „În aceasta s-a arãtat dragostea lui Dumnezeu pentru noi: Dumnezeu l-a trimis pe Fiul sãu unulnãscut în lume pentru ca noi sã avem viaþã prin El” (1 In 4, 9). „Pentru cã atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul sãu unul-nãscut, pentru ca oricine crede în El sã nu piarã, ci sã aibã viaþã veºnicã” (In 3, 16).

Cuvântul s-a fãcut trup pentru a fi modelul nostru de sfinþenie sfinþenie: „Luaþi jugul meu asupra voastrã ºi învãþaþi de la mine…” (Mt 11,29). „Eu sunt calea, adevãrul ºi viaþa; nimeni nu vine la Tatãl decât prin mine” (In 14, 6). Iar Tatãl, pe muntele Schimbãrii la Faþã, porunceºte: „Ascultaþi-l!” (Mc 9, 7). El este, de fapt, modelul Fericirilor ºi norma Legii noi: „Iubiþi-vã unii pe alþii aºa cum v-am iubit Eu” ( In 15, 12). Aceastã iubire înseamnã oferirea efectivã de sine pe urmele lui.

Cuvântul s-a fãcut trup pentru a ne face „pãrtaºi ai firii dumnezeieºti” ( 2 Pt. 1, 4) : Acesta este motivul pentru care Cuvântul s-a fãcut om, ºi Fiul lui Dumnezeu, Fiu al omului: pentru ca omul, intrând în comuniune cu Cuvântul ºi primind astfel înfierea divinã, sã devinã fiul lui Dumnezeu.

Participând în Sãrbãtoarea Crãciunului la Sfânta Liturghie ºi meditând cuvintele pe care le ascultãm din Scripturã, sã-L adorãm ºi sã-L lãudãm pe Dumnezeu pentru iubirea Sa faþã de noi, pe care ne-a binecuvântat cu trimiterea Fiului sãu care s-a fãcut trup ºi a locuit între noi.

Tuturor vã doresc Sãrbãtori Fericite ºi Mulþi Ani!

SANCTITÃÞII SALE BENEDICT AL XVI-LEA PONTIF SUPREM, VATICAN Sfinte Pãrinte, Apropiindu-se zilele în care ne amintim de Naºterea lui Cristos, Mântuitorul universului ºi al neamului omenesc, Arhiepiscopul Arhidiecezei de Bucureºti, împreunã cu Episcopul sãu Auxiliar, cu preoþii sãi, cu congregaþiile religioase de bãrbaþi ºi femei ºi cu întregul popor credincios încredinþat grijii sale pastorale, ne reînnoim comuniunea, fidelitatea ºi iubirea cãtre Pãstorul Suprem al Bisericii.

Implorãm în rugãciuni stãruitoare, prin mijlocirea Sfintei Fecioare Maria, Ajutorul creºtinilor ºi Mama Bisericii, belºug de har pentru bunã reuºitã în toate a Sanctitãþii Voastre, cât ºi pentru binele ºi pacea lumii sfâºiate de flagelul urii ºi al terorismului.

Pentru Biserica noastrã, pentru patria noastrã ºi pentru poporul nostru cerem cu încredere Binecuvântarea Apostolicã.

Bucureºti, 12 decembrie 2005

IOAN ROBU A RHIEPISCOP-MITROPOLIT

MULÞUMIRI SPONSORILOR

La sfârºit de an avem bucuria de a mulþumi iarãºi, din inimã, tuturor acelora care au sprijinit operele media ale Arhidiecezei de Bucureºti. Nu vom reuºi sã îi pomenim pe toþi, dar îi vom face cunoscuþi pe cei cãrora încã nu le-am mulþumit oficial pânã acum: Entraide d’Eglise Luxembourg, Congregatio Jesu, Mãnãstirea Buna Vestire, Cãlin Piescu, Radu Timiº, Ion Blaer, Parohia Câmpulung, Parohia Pitesti, Parohia Sf. Anton - Bucureºti, Parohia Buzãu, Parohia Bãneasa.

Domnul sã le rãsplãteascã generozitatea toturor care, direct sau indirect, au sprijinit financiar sau material opera mediaticã a Arhiepiscopiei de Bucureºti.

MULÞUMIRI COLABORA TORILOR COLABORATORILOR ºi VOLUNT ARILOR VOLUNTARILOR

Este un motiv de bucurie ºi a mulþumi celor care în ultimul an ne-au sprijinit cu condeiul, talentul ºi priceperea lor. Pe mulþi i-aþi cunoscut citind articolele lor în aceastã revistã sau menþionarea lor în caseta redacþionalã. Iatã ºi numele unor prieteni fãrã de care munca noastrã ar fi fost mult mai grea: Alexandru Hosu, Mihai Marin, Cristian Gabrea, Mihai Penciu, Liviu Marian Bulai ºi Sergiu Alin Pal. Sperând în colaborarea lor ºi pe viitor îi încredinþãm rugãciunilor Dumneavoastrã spre a primi de la el rãsplata pentru tot ceea ce fac.

„…ºi am venit sã ne închinãm Lui” (Mt. Acestea sunt cuvintele magilor veniþi din Orient la Ierusalim, sub cãlãuzirea stelei, îndreptându-se spre „regele Iudeilor”.

Lungul drum a fost parcurs de magi nu în dimensiunea kilometrilor, ci în aceea a credinþei, încrezându-se în acel fenomen ceresc care, pentru ei, semnifica ceva misterios, prorocit de Sfintele Scripturi.

“...ºi am venit sã ne închinãm Lui” : chiar aceste cuvinte au fost alese de slujitorul lui Dumnezeu, regretatul Papã Ioan Paul al II-lea, ca motto al ultimelor Zile Mondiale ale Tineretului care au avut loc la Köln, din douã motive: conform tradiþiei, relicvele magilor sunt pãstrate în domul din Köln; dar mai ales, pentru cã acea întâlnire a avut loc în plin An al Euharistiei, care ni-l oferã pe Isus în prezenþã sacramentalã, în bisericile noastre, pentru a ne închina Lui. În invitaþia pentru aceste Zile Mondiale ale Tineretului, Ioan Paul al II-lea scria: “Fiþi adoratori ai unicului Dumnezeu adevãrat, recunoscând primatul lui în viaþa voastrã! Idolatria este tentaþia constantã a omului.”

Avem aici o cheie pentru a înþelege motivul care i-a determinat pe magi sã porneascã la drum, motivul care astãzi ne determinã sã pornim la drum: cãutarea a ceea ce ne permite sã dobândim plinãtatea vieþii, sã recreãm în noi, în cel mai înalt grad, chipul ºi asemãnarea lui Dumnezeu (cfr. Gn 1, 27). Mijlocul principal prin care putem realiza acest lucru constã în a-L adora pe Cristos, recunoscându-L ca izvor al vieþii noastre, ca acel Emanuel, acel „Dumnezeu cu noi” venit sã ne scoatã din mizeria pãcatului. Dupã cum la Creaþie Dumnezeu l-a fãcut pe om din þãrâna pãmântului re-crearea” sau „re-generarea” re-generarea” noastrã se (cfr. Gn 2,7), „re-crearea” face prin Cristos, cu Cristos ºi în Cristos, pentru cã „nu este alt nume sub cer în care sã fim mântuiþi”, deoarece “Dumnezeu, bogat fiind în milã, pentru multa sa iubire cu care ne-a iubit pe noi, cei ce eram morþi prin greºelile noastre, ne-a fãcut vii, împreunã cu Cristos” (Ef 2, 4-5).

A adora înseamnã, mai întîi, “sã te adresezi cuiva, sã-i vorbeºti cuiva”. Iar când este vorba despre Dumnezeu, înseamnã:” “sã-L rogi, sã recurgi la Puterea Sa, la Iubirea Sa”.

Aºadar, a adora înseamnã a-L recunoaºte pe Dumnezeu ca Dumnezeu ºi a te încrede bunãtãþii Sale. Aºa au fãcut magii care, ajunºi în sfârºit la Betleem dupã dificultãþile pe care le cunoaºtem, “intrând în casã, au vãzut pe Prunc împreunã cu Maria, mama Lui, ºi cãzând la pãmânt, s-au închinat Lui; ºi deschizând vistieriile lor, i-au adus lui daruri: aur, tãmâie ºi smirnã” (Mt 2, 1112). La fel ºi noi astãzi, când Îl întâlnim pe Cristos în bisericile noastre, în celebrarea Euharistiei, cãdem la pãmânt pentru a-L adora ºi a-i deschide vistieria inimilor noastre, oferindu-ne pe noi înºine ºi devenind pe deplin ucenicii sãi.

Papa Benedict al XVI-lea ne invitã la aceastã întâlnire care are darul de a ne întãri credinþa, prin cuvintele adresate tinerilor la Köln, în primul salut pe care li l-a adresat:” Ne putem imagina uimirea magilor în faþa Pruncului înfãºat! Doar credinþa i-a ajutat sã recunoascã sub chipul acestui Prunc, pe Regele pe care îl cãutau, pe Dumnezeu spre care îi condusese steaua... De-a lungul acestor zile, în acest “An al Euharistiei”, ne îndreptãm cu aceeaºi uimire spre Cristos, prezent în Tabernacolul milostivirii, în Sacramentul de pe altar”.

Noi toþi, în acest timp al Crãciunului, suntem chemaþi sã parcurgem acelaºi drum de credinþã ca ºi magii, sã împãrtãºim aceeaºi uimire în faþa Ostiei sfinte care ne oferã prezenþa lui Cristos cel viu, sã exprimãm aceeaºi credinþã în Cristos, Dumnezeul ºi Mântuitorul nostru. ªi astfel, cu reînnoitã credinþã, speranþã ºi iubire sã ne închinãm cântând imnul euharistic: “Adoro te devote, latens deitas, quae sub his figuris vere latitas, Tibi se cor meum totum subjicit, quia Te contemplans totum deficit”.

nr. 14/ Crãciun 2005

La Köln, ca un ecou al acestei invitaþii, Benedict al XVI-lea relua ceea ce spusese la începutul pontificatului sãu: „Cine Îl lasã pe Cristos sã intre în viaþa sa nu pierde nimic, nimic, absolut nimic din ceea ce face ca viaþa sã fie liberã, frumoasã ºi mãreaþã”.

2,2)

Nunþiul Apostolic

JEAN-CLAUDE PÉRISSET Nunþiu Apostolic

Te ador, Isuse, Dumnezeu ascuns, În aceastã tainã nouã nepãtruns, ªi plecând genunchii înaintea ta, Recunosc ce-adâncã-i neputinþa mea.

Crãciun 2005

3

Anul pastoral, lunã de lunã

CORNEL DAMIAN, EEpiscop piscop Auxiliar de Bucureºti

În prag de Sfânt Crãciun ºi An Nou Dragi Familii „Mãrire în cer lui Dumnezeu ºi pace pe pãmânt oamenilor de bunãvoinþã” (Lc 2,14). Cu acest cuvânt de bucurie al îngerilor mã adresez vouã dragi familii, în prag de Sfânt Crãciun ºi An Nou. Anul acesta în diferitele parohii din Bucuresti ºi provincie ne-am întâlnit în jurul altarului ca „o familie de familii”. Am meditat împreunã asupra cuvintelor Papei Ioan Paul al II-lea, chiar în anul întoarcerii sale în „Casa Tatului”, „Familia este calea Bisericii” (Scrisoarea cãtre Familii, nr. 2), ºi am înþeles cã suntem împreunã pe cale, cã doar împreunã putem face din Bisericã o „ºcoalã ºi casã a comuniunii” (Novo millennio ineunte, 43), o mare familie. Vã mulþumesc pentru rãspunsul vostru generos, pentru dragostea voastrã faþã de Bisericã, pentru dorinþa atâtor persoane ºi familii de a se pune în slujba altora ca modalitate concretã de comuniune. Oare sã nu fie aceastã dorinþã de slujire tocmai „bunãvoinþa” vestitã de îngeri la naºterea Mântuitorului?

Sfânta Familie - exemplu de viaþã Icoana Sfintei Familii

Icoana reprezentând persoanele Sfintei Familii poate fi vãzutã în multe case de creºtini. Fie cã e moºtenire de la pãrinþi sau e un dar primit de miri în chiar ziua nunþii, fie cã e cumpãratã de soþii înºiºi, ea rãmâne ca o dorinþã vizibilã de a urma exemplul lui Isus, al Mariei ºi al lui Iosif.

Folosesc cuvântul „exemplu” ºi nu pe cel de „model” sau „imitare”, datoritã vocaþiei unice ºi de nerepetat a Sfintei Familii.

Aceastã „icoanã vie” se aflã în faþa familiilor ºi a soþilor creºtini, fiind o sursã de inspiraþie, idealul de urmat.

Icoana biblicã

nr. 14/ Crãciun 2005

De la icoana pictatã, vãzutã, sã trecem la icoana biblicã, ascultatã ºi crezutã. Ne vom opri asupra evangheliºtilor Matei ºi Luca. Tot ceea ce ei ne-au transmis provine din ascultarea cuvântului predicat ºi meditat (cf. Lc 1,1-4). Despre Sfântul Iosif, Matei ne spune cã „era un om drept” (Mt 1,19), în timp ce în Evanghelia dupã Luca, Sfânta Maria se caracterizeazã prin cuvintele „roaba Domnului ” (Lc 1,38).

Dreptatea lui Iosif ºi slujirea Mariei nu pot fi înþelese în afara credinþei.

Dreptatea sfântului Iosif se vede din faptele sale. Misiunea sa începe de la vestea adusã de înger: „nu-þi fie teamã sã o iei la tine pe Maria, soþia ta” (Mt 1,21).

Verbul grecesc „a lua” (paralambano) nu are doar o însemnãtate juridicã (a lua de soþie ca urmare a unui contract) ci ºi una existenþialã: a lua cu sine, cu mare grijã, cu dragoste. Astfel, misiunea lui Iosif este strâns legatã de cea a Mariei. Dumnezeu, în planul sãu, i-a legat în mod indisolubil unul de altul. A o lua cu sine pe Maria

4

înseamnã: a o apãra, a o duce acolo unde îi va spune îngerul, a locui cu ea la Nazaret, a procura cele necesare pentru traiul zilnic, a o feri de pericole, a o înconjura cu afecþiune. Dreptatea lui Iosif înseamnã a da nume lui Isus (Mt 1,21), adicã de a-l primi pe Isus în seminþia sa.

Dreptatea înseamnã ºi înfruntarea încercãrilor (Mt 2,13-18; Lc 2,41-50).

Nu o putem înþelege pe sfânta Maria ca „roabã a Domnului” fãrã a þine cont de cuvintele Elisabetei: „ferice de aceea care a crezut cã se vor împlini cele spuse ei de Domnul! ” ( Lc 1,45). Ascultarea cuvântului este baza supunerii la planul divin. Sfântul Efrem Sirul spunea cã Maria l-a zãmislit pe Isus în douã feluri: mai întâi cu mintea ºi cu inima prin credinþã, apoi cu trupul prin totala dãruire de sine lui Dumnezeu. L-a zãmislit în sine dar nu pentru sine. Deºi fiu al Mariei, Isus nu-i aparþine întru totul. Maria are misiunea de a-l prezenta pe Isus lumii: pãstorilor ( Lc 2,15-20), la Templu ( Lc 1,25-35), magilor (Mt 2,1-12), mereu alãturi de soþul sãu Iosif. Ca roabã a Domnului, Maria nu este numai mamã, dar ºi soþie. Ca mamã ea ºtie cã aparþine cu totul lui Isus, ca soþie ea ºtie cã aparþine cu totul lui Iosif.

Icoanã pentru soþii creºtini

Iosif ºi Maria sunt exemplu de viaþã pentru soþii creºtini. Comentând episodul de la „Bunavestire”, H.U. von Balthasar o defineºte pe Maria „expropriatã”.

Eliberatã de sine, Maria nu-ºi mai aparþine. La fel ºi Iosif. ªi unul ºi celãlalt sunt goi, dezarmaþi în faþa lui Dumnezeu.

Eliberarea de sine (prezumþii, dubii, egoism, putere, dominare, posesie) este

modul de „a fi expropriaþi” pentru soþii din toate timpurile. Aceasta este calea care elibereazã de orice formã de autosuficienþã, de singurãtate. Maria ºi Iosif se încredinþeazã planului lui Dumnezeu ºi, în Dumnezeu, unul altuia; doar astfel îºi aparþin cu adevãrat, soþii.

Totalitatea fiinþei ºi totalitatea acþiunii, cu specificul lor femeiesc ºi bãrbãtesc, sunt puse în slujba lui Dumnezeu. Maria primeºte ºi dãruieºte, îl aratã pe Isus lumii.

Ca orice mamã bunã, ea ºtie cã fiii nu se posedã, ei sunt un dar al Domnului. Iosif înfãptuieºte, acþioneazã, are grijã, apãrã.

Ca orice tatã bun, el ºtie cã un fiu are nevoie de un tatã energic pentru a creºte ºi a se maturiza. Slujirea mamei ºi dreptatea tatãlui ajutã fiul/fiii sã-ºi defineascã relaþia cu lumea, chiar în ciuda mesajelor contradictorii pe care aceasta din urmã le poate da. Familia este locul primar ºi originar în care se experimenteazã ºi se trãieºte iubirea. ªi cum ar putea oare sã nu fie familia din Nazaret un exemplu?

Tuturor Familiilor un „Crãciun fericit!” ºi „La mulþi ani!”.

P r . FABIAN MÃRIUÞ

legãturã am putea avea noi cu grãsimea viþeilor graºi din secolul 8 î. C.? Ce legãturã am putea avea noi - sau Crãciunul - cu „darurile zadarnice” amintite de Domnul? Ce legãturã am putea avea noi cu o prãznuire vãzutã de Domnul ca fiind nelegiuire?

Sau cu o sãrbãtoare vãzutã de El ca o povarã? Cum sã nu ne asculte Domnul rugãciunile, mai ales acum, de Crãciun? ªi, la urma urmei, mâinile noastre nu sunt pline de sânge, noi nu avem nevoie sã ne spãlãm sau sã ne curãþim! Nu Domnul nu vrea sã ne asculte rugãciunile, ci noi nu vrem sã citim mai departe acest articol! ªi parcã-i vãd lãsând deoparte revista...

Pentru cei care vor sã citeascã mai departe, este remarcabilã continuarea lui Dumnezeu: Învãþaþi sã faceþi binele, cãutaþi dreptatea, ajutaþi pe cel apãsat, faceþi dreptate orfanului, apãraþi pe vãduvã!

Veniþi sã ne judecãm, zice Domnul. De vor fi pãcatele voastre cum e cârmâzul, ca zãpada le voi albi, ºi de vor fi ca purpura, ca lâna albã le voi face.

De veþi vrea ºi de Mã veþi asculta, bunãtãþile pãmântului veþi mânca.

Iar de nu veþi vrea ºi nu Mã veþi asculta, atunci sabia vã va mânca, cãci gura Domnului grãieºte (Isaia 1, 17-20).

Aici este tot înþelesul acestei mari sãrbãtori a Crãciunului, aici stã înþelesul pãcii pe care Cerul vrea s-o încheie cu pãmântul, al Pãcii pe care Cerul vrea s-o dãruiascã pãmântului. Domnul “i-adictat” luiIsaiao

„schiþã”aJudecãþiideApoi,pecareaprezentat-o mai pe larg în parabola din Evanghelia dupã Matei, pe care cu toþii am ascultat-o în sãrbãtoarea Domnului Nostru Isus Cristos, Regele Universului.

Oricât de rãi ºi de pãcãtoºi am fi, nimic nu este pierdut dacã suntem în stare sã ne recunoaºtem pãcatele ºi sã ne parã sincer rãu cã le-am fãcut. Nimic nu este pierdut atâta vreme cât avem mãcar dorinþa de a face binele, nimic nu este pierdut cu adevãrat dacã putem sã-L vedem pe Mântuitorul nostru în oricare dintre oamenii care ne înconjoarã: Cãci flãmând am fost ºi Mi-aþi dat sã mãnânc, însetat am fost ºi Mi-aþi dat sã beau, strãin am fost ºi M-aþi primit, gol am fost ºi M-aþi îmbrãcat, bolnav am fost ºi M-aþi cercetat, în temniþã am fost ºi aþi venit la Mine (Matei 25, 35-36).

Ori de câte ori mã gândesc la Naºterea Domnului, încerc sã meditez la locul ºi la martorii acestei naºteri. Locul: un grajd.

Martorii: câþiva pãstori. În vremea Mântuitorului, pãstorii din Israel erau (pentru a folosi o expresie româneascã), „ultimii dintre oameni”. Lucrurile involuaserã mult faþã de timpurile psalmistului care încã mai putea scrie: „Domnul e pãstorul meu, nu voi duce lipsã de nimic”. Atunci pãstorii erau niºte fiinþe dispreþuite ºi declasate, niºte paria. ªi tocmai cãtre ei sa uitat Domnul mai întâi, iar ei i-au devenit primii adoratori! Ori de câte ori mã gândesc la aceasta, mã simt exact cum trebuie sã se fi simþit fariseii când Isus le zicea: „Adevãrat grãiesc vouã, cã vameºii ºi desfrânatele merg înaintea voastrã în împãrãþia lui Dumnezeu.”

Ori de câte ori mã gândesc la sãrbãtoarea Naºterii Domnului, mi-l amintesc pe poetul Ioan Alexandru, în decembrie 1990, la Festivalul Tinerilor Catolici, începându-ºi micul discurs referitor la Crãciun cu minunatele cuvinte „Cristos a înviat!”. Pentru Ioan Alexandru, ca ºi pentru atâþia alþii, singurul eveniment care a dat valoare, sens ºi semnificaþie Naºterii Domnului a fost Învierea.

Cristos a înviat!

BOGDAN RADU

nr. 14/ Crãciun 2005

Ori de câte ori mã gândesc la Naºterea Domnului, simt în mine o arzãtoare dorinþã de simplitate. Mãcar o datã pe an trebuie sã alung de la mine orice „inteligenþã” omeneascã.

Doamne, nu s-a trufit inima mea, Nici n-au privit de sus ochii mei; N-am umblat dupã lucruri mãreþe, Dupã fapte prea mari pentru mine.

Ci mi-am împãcat ºi mi-am domolit sufletul Ca un prunc înþãrcat la sânul mamei sale, Ca un prunc înþãrcat, aºa este sufletul meu.

(Psalmul 130) Ori de câte ori mã gândesc la Naºterea Domnului, gândul îmi zboarã fãrã sã vreau la primul capitol din cartea profetului Isaia. Nu este un capitol prea mãgulitor pentru noi: Ascultã, cerule, ºi ia aminte, pãmântule, cã Domnul grãieºte: hrãnit-am feciori ºi i-am crescut, dar ei s-au rãzvrãtit împotriva Mea. Boul îºi cunoaºte stãpânul ºi asinul ieslea domnului sãu, dar Israel nu Mã cunoaºte, poporul Meu nu Mã pricepe (Isaia 1, 2-3). ªi cum am putea, Doamne, sã te cunoaºtem, când Tu însuþi zici, ceva mai departe: Gândurile Mele nu sunt ca gândurile voastre ºi cãile Mele ca ale voastre, zice Domnul. ªi cât de departe sunt cerurile de pãmânt, aºa de departe sunt cãile Mele de cãile voastre ºi cugetele Mele de cugetele voastre (Isaia 55, 8-9).

Naºterea Domnului este sãrbãtoarea Cerului ºi a Pãmântului. Departe unul de celãlalt, Cerul ºi Pãmântul vor sã facã pace. Sã nu ne îmbãtãm cu apã rece, ºi sã nu ne dãm mai multã importanþã decât meritãm! „Cerul ºi Pãmântul vor sã facã pace” este doar un fel de a spune.

Unul greºit, de fapt. Mai corect ar fi: „Cerul vrea sã facã pace cu pãmântul”. Întotdeauna, iniþiativa aparþine Cerului, ºi nu Pãmântului. Care era opinia Cerului despre pãmânt, dezvãluitã profetului cu ºapte secole înainte de Întrupare?

Sã ne întoarcem la primul capitol din Isaia (unul dintre cele mai dure din Sfânta Scripturã): Ce-mi foloseºte mulþimea jertfelor voastre?, zice Domnul.

M-am sãturat de arderile de tot cu berbeci ºi de grãsimea viþeilor graºi ºi nu mai vreau sânge de tauri, de miei ºi de þapi!

Când veneaþi sã le aduceþi, cine vi le ceruse? Nu mai cãlcaþi în curtea Templului meu!

Nu mai aduceþi daruri zadarnice! Tãmâierile îmi sunt dezgustãtoare; lunile noi, zilele de odihnã ºi adunãrile de la sãrbãtori nu le mai pot suferi. Însãºi prãznuirea voastrã e nelegiuire!

Urãsc lunile noi ºi sãrbãtorile voastre sunt pentru mine o povarã. Ajunge!

Când ridicaþi mâinile voastre cãtre Mine, eu îmi întorc ochii aiurea, ºi când înmulþiþi rugãciunile voastre, nu le ascult. Mâinile voastre sunt pline de sânge; spãlaþi-vã, curãþiþi-vã!

Nu mai faceþi rãu înaintea ochilor Mei! Încetaþi odatã!

(Isaia 1, 11-16) Parcã-i ºi aud pe unii dintre cititorii acestor rânduri: „Nu ºtim cât de aiurea îºi întoarce Domnul ochii de la ridicarea mâinilor noastre, dar cu siguranþã este aiurea sã citezi din Isaia într-un articol despre Crãciun, sãrbãtoarea bucuriei, a speranþei ºi a optimismului. Ce legãturã putem avea noi, creºtini evlavioºi trãind în anul 2005 ºi care – iatã – am cedat atâtor insistenþe venite din toate pãrþile ºi am cumpãrat aceastã revistã, ce

Anul pastoral, lunã de lunã

Naºterea Domnului

5

Universul Familiei

Maternitatea-smerenie-împlinire De-a lungul Bibliei, ca un fir cãlãuzitor, se observã relaþia între binecuvântarea lui Dumnezeu ºi naºterea de prunci.

Femeia se va mântui prin naºterea de prunci dacã va persista în credinþã. Elisabeta, mama lui Ioan Botezãtorul, a tresãltat de bucurie când Domnul ºi-a întors faþa cãtre ea ºi a binecuvântato cu harul maternitãþii. În literatura sapienþialã gãsim un fel de definiþie a omului binecuvântat de Domnul: Omul a cãrui masã este plinã de copii.

Biserica nu impune, ci recomandã

De multe ori Biserica este acuzatã cã se amestecã în problemele personale ale oamenilor când dã reguli clare, singurele acceptabile din punct de vedere moral, privitor la reglementarea naºterilor. Biserica nu vrea decât binele copiilor sãi. Doreºte ca aceºtia sã fie fericiþi aici pe pãmânt ºi sã fie fericiþi veºnic în Patria Cereascã.

Biserica prin mandatul pe care îl are de la Domnul Sãu, Isus Cristos, nu înceteazã sã încurajeze familiile sã primeascã cu generozitate pruncii care sunt darul lui Dumnezeu. Cãci aºa zice Eva, mama tututor oamenilor când îl naºte pe Cain: Am cãpãtat un om cu ajutorul Domnului!

Edith Stein spunea : ”Vocaþia oricãrei femei, indiferent de starea de viaþã, este aceea de soþie ºi de mamã”.

Aºadar femeia se împlineºte ºi îºi gãseºte fericirea în maternitate, familia este binecuvântatã de Domnul atunci când este numeroasã.

Harul maternitãþii

nr. 14/ Crãciun 2005

Toate acestea nu sunt numai la nivel de teorie. În viaþa de zi cu zi se poate observa un har special care însoþeºte familiile cu mulþi copii. În ciuda uneori a marilor dificultãþi prin care trec acestea , membrii familiilor numeroase se disting printr-o siguranþã specialã: ºtiu sã iubeascã, ºtiu sã dãruiascã ºi se simt iubiþi. Chiar dacã pare simplã matematicã este o posibilã explicaþie: cantitatea de iubire altruistã care emanã din tine creºte cu numãrul celor pe care îi iubeºti ºi invers: receptezi cu atât mai multã iubire cu cât sunt mai mulþi cei ce te iubesc. ªi totuºi în mod paradoxal, omul modern, aflat într-o goanã nebunã dupã fericire (pe care din pãcate o confundã cu plãcerea) nu numai cã nu crede în promisiunile Domnului,dar face totul , chiar ºi lucruri abominabile, precum avortul, pentru a reduce adesea cel mult la unul sau niciunul numãrul copiilor.

Existã o legãturã organicã între maternitate ºi smerenie

Refuzul atât de extins al maternitãþii nu este de fapt un refuz al smereniei ?

Isus ºi mama sa, Maria, au fost modele de smerenie ºi au chemat oamenii la imitarea smereniei lor.

Isus a spus: ”.. cãci eu sunt blând ºi smerit cu inima”.

Omul –Dumnezeu, cu atributele sale mãreþe, ne cheamã sãl imitãm în blândeþe ºi smerenie.

Fecioara Maria, când a încercat sã-ºi explice de ce Domnul a ales-o pentru a-I fi mamã, a gãsit explicaþia: ”Pentru cã

6

Domnul a privit la smerenia roabei sale”.

De ce smerenia? Pentru cã omul smerit se goleºte de sine ºi astfel lasã loc lui Dumnezeu sã lucreze prin el.

Femeia îºi gãseºte împlinirea în colaborarea smeritã cu Domnul creator deci în maternitate.

De ce maternitatea ne conduce la smerenie? Se vorbeºte adesea de un geniu al femeii. Cum altfel ar fi ales-o Dumnezeu sã-i fie colaboratoarea cea mai apropiatã într-o lucrare atât de mare, lucrarea cea mai dragã mâinilor Lui: crearea omului.

Din pãcate, societatea penalizeazã atât financiar cât ºi moral femeile mame

Femeile care decid sã fie mame ºi sã-ºi daruie întregul timp familiei, în general nu au nici un fel de venit, ceea ce lasã adesea impresia cã ele nu “produc”nimic. În plus, adesea femeia-mamã este consideratã a fi inferioarã femeii-om de afaceri, sau femeii-om politic etc.

Papa Ioan Paul al II lea spunea: ”Oricât se pot înmulþi ºi lãrgi rolurile femeii, totul în ea fiziologie, psihologie, comportamente oarecum înnãscute, sentiment moral, religios ºi chiar estetic-îi aratã ºi îi scoate în evidenþã aptitudinea, capacitatea ºi misiunea de a procrea o noua fiinþã.

Mamele nu trebuie penalizate din punct de vedere financiar chiar de societatea pe care ele o slujesc în mod util si elevat.

”Nu de altfel de ºcoli avem nevoie pentru redresarea tineretului ci de mame!”

Din pãcate, femeia întâlneºte adesea dificultãþi obiective, care îi fac misiunea de mamã mai împovãrãtoare, uneori pânã la eroism.” (citat din cartea “Decalog pentru mileniul III”, despre magisteriul lui Ioan Paul al II-lea).

Asadar femeia, în lupta sa pentru a demonstra cã este la fel de capabilã ca bãrbatul în toate domeniile, refuzã maternitatea care într-un fel o subordoneazã bãrbatului , refuzã o viaþã smeritã trãitã în slujire faþã de soþ ºi copii în cadrul cãminului.

Cãci adevãrata maternitate cere multã angajare, mult timp ºi multã iubire.Copiii au nevoie de îngrijiri, de dragoste, de afecþiune. Copiii au nevoie de o anumitã atenþie pentru a deveni persoane sigure ºi responsabile, înzestrate cu maturitate moralã, religioasã ºi psihicã.

Vorbesc de adevãrata maternitate, cãci societatea modernã promoveazã un nou soi de “maternitate”- am putea-o numi “maternitate la distanþã”: sãptãmâni, luni, ani întregi bebeluºul apoi copilul mic este lãsat în grija bonelor, a creºelor, a diverselor categorii de personal calificat sau mai puþin calificat, pentru cã mama doreºte sau trebuie sã-ºi reia serviciul. ªi astfel acestã relaþie mamã-copil, atât de vitalã pentru o viaþã psihicã echilibratã a copilului, dispare înainte chiar sã se fi format. În ultimã instanþã, aici se aflã cauza declinului moral al tineretului. De aici ºi celebra replicã: ”Nu de altfel de ºcoli avem nevoie pentru redresarea tineretului ci de mame!”

ANA-MARIA MIKLOS

Adesea viaþa este prezentatã în opoziþie cu moartea, însã între cele douã stãri extreme, viaþa poate fi abordatã în multiple forme, viziuni ºi ipostaze. Mulþi autori au abordat „viaþa” în scrierile lor, dându-i diferite sensuri, de la cel figurativ la cel biografic, de la cel experimental la cel religios, în prozã sau în versuri, încât fiecare a putut sã exprime o aºteptare, o împlinire, o atitudine, o motivaþie sau chiar propria trãire.

Dar pentru cã suntem în preajma sãrbãtorii familiei ºi a Naºterii Domnului, vã propun o scurtã reflecþie a vieþii de familie în concepþia creºtinului român.

Mai întâi trebuie spus cã literatura de specialitate, alãturi de Bisericã, defineºte familia ca fiind ”celula de bazã a societãþii”, iar prin multiplicarea acestor celule se contureazã societatea. În trecut familia era comparatã cu o micã „naþie” care avea, pe lângã averea materialã ºi spiritualã, o casã comunã, care era, pe rând, leagãnul generaþiilor. Însã, cu timpul, o parte a valorilor vechii familii s-au transformat, iar unii dintre cei care au pãrãsit vatra strãmoºeascã, migrând spre alte zãri, au îmbrãþiºat individualismul, uneori fãrã cuprins moral ºi fãrã sprijin în viaþã. Chiar ºi aºa,

sentimentul care-i aduce acasã în multe momente ale vieþii, nu este atât cel al locului, cât acela al cuibului familial, cu cei rãmaºi acolo.

Tot în trecut, a nu fi însurat, era pentru un tânãr, de o anumitã vârstã, o scãdere socialã. Numai prin cununie, prin curajul de a îndeplini o lege a firii, de a fi rãspunzãtor ºi de a întemeia o familie, era socotit cã este cu adevãrat ”în rândul oamenilor”..

Astãzi, împrumutând de prin vecini un obicei care nu a fost agreat nicicând prin locurile noastre, acela al cãsãtoriilor de încercare, la care literatura a gãsit acoperire prin conceptul „cãsãtorie de probã”, aduce o umbrã instituþiei cãsãtoriei ºi familiei, devenind de multe ori o ruºine. Încercãm sã pledãm ºi sã încurajãm tinerii, pentru împlinire prin „cãsãtoria tradiþionalã”, adicã acea legãturã matrimonialã care presupune întemeierea acelui sãlaº sfânt care este casa casa. Casã care nu poate fi fãrã fiice ºi fii, sau cum se spunea în frumosul limbaj arhaic, fãrã prunci ºi coconi. O casã întemeiatã ºi statornicã, atât în faþa lui Dumnezeu cât ºi a societãþii, în care „despãrþirea” sã nu fie acceptatã nici

mãcar la nivel de reprezentare.

Dacã nu aceasta va fi orientarea ºi nu vom apãra cu sfinþenie familia ºi cãsãtoria, am putea repeta unele erori care au fost comise dintotdeauna, printre care ºi aceea a „copiilor din flori”. În trecut, în semn de dispreþ pentru acest fapt, odraslele nãscute astfel cãdeau în seama mamei lor, fãþiº, ei purtau, fiindcã aºa impunea rânduiala, numele acesteia. De aici multe nume, care se pãstreazã ºi astãzi, de „a Nechiforoaiei”, „a Gavriloaiei”, „a Babei”, confundând articolul cu numele înaintaºei, au fost înscriºi cu toþii la litera A. ªi astãzi moralitatea este ameninþatã, dar de alte tentaþii. Familiile cu copii sunt mereu în cãutarea soluþiilor pentru a evita lumea violenþei, a drogurilor º.a. Însã calea cea dreaptã este de fiecare datã în noi, numai cã cineva trebuie sa ne ajute sã o descoperim. În acelaºi timp , poate cu mai multã credinþã în forþele proprii, cu mai multã toleranþã ºi intuiþie, o descoperim ºi singuri. Trebuie doar sã alegem între viaþa de familie ºi iluzia acesteia, intre moralitate ºi rãtãcire.

Desigur, le vom alege pe primele.

Psiholog drd.

ADRIAN PRISÃCARU

Universul Familiei

Viaþa de familie între trecut ºi prezent

Zi de lucru sau zi de sãrbãtoare? orarul la locul de muncã sã fie mãrit în mod necondiþionat. În cazul semnalat de episcopatul elveþian, pentru lucrãtorii din centrele comerciale aflate în gãri, în aeroporturi etc , care lucreazã duminica, se prevede eliminarea tuturor restricþiilor de timp ce îi protejeazã. Pe de altã parte, aceastã mãsurã nu îºi are rostul, cãci centrele respective s-au dovedit a fi suficiente, cu actualul program, pentru aprovizionarea cu necesitãþile cotidiene ale populaþiei.

Deci aceastã mãsurã ar încuraja ºi mai mult transformarea zilei de duminicã într-o zi preferenþialã pentru aprovizionare, atât cu bunuri de consum cât ºi cu bunuri importante (calculatoare, frigidere etc), în dauna orarului de cumpãrãturi din timpul sãptãmânii, ceea ce ar împovãra timpul de odihnã duminical pentru familii ºi ar le-ar facilita patronilor sã încarce mai mult orarul de lucru al angajaþilor în timpul sãptãmânii. Cãci dacã bugetul de cheltuieli pentru bunuri de consum ºi bunuri importante familiile ºi-l epuizeazã duminica, este puþin probabil sã existe noi investiþii semnificative de-a lungul sãptãmânii.

Aºadar, vânzãrile de duminicã le servesc în primul rând marilor distribuitori, nicidecum economiei în ansamblu ºi cu atât mai puþin familiilor.

Orice asemãnare cu situaþiile respective din alte þãri nu este întâmplãtoare.

MARINA FARA

nr. 14/ Crãciun 2005

Din perspectiva oamenilor de afaceri angrenaþi în comerþ, sãrbãtorile de orice fel sunt ºi o adevãratã „sãrbãtoare” a câºtigului.

Totuºi, unii dintre aceºtia gândesc încã la o conciliere între comerþ pe de o parte ºi respectul spiritual al sãrbãtorilor religioase, pe de altã parte, încercând sã gãseascã soluþii pentru a le delimita de celelalte sãrbãtori de tot felul. Existã însã o limitã necruþãtoare, implacabilã, a acestor eforturi: cifra de afaceri.

Uºor se poate observa cum „cifra” condiþioneazã, iar unul dintre bunurile de preþ de care dispune fiinþa umanã - timpul – este cel mai vulnerabil în privinþa aceasta. Despre aspectul comercial pãtruns în sãrbãtoarea Crãciunului sau a altor sãrbãtori se vorbeºte deja în mod curent. Dar ºi necesara odihnã spiritualã a zilei de duminicã, ce ritmeazã timpul nostru de peste an, începe sã fie confiscatã de comerþ.

Reacþii apar, desigur, cum este cazul uneia de datã recentã.

Iatã ºtirea: Comisiile Conferinþei episcopilor elveþieni apãrã interesul familiilor, împotriva reglementãrii care urmãreºte ca pentru personalul din transporturi duminica sã fie transformatã într-o zi oarecare de lucru a sãptãmânii.

Dar, urmând textul explicativ al declaraþiei episcopilor, descoperim cã îngrijorarea este ºi mai mare, cãci aceastã parþialã ºi nevinovatã lipsã de apãrare a duminicii ca zi de odihnã spiritualã e un precedent periculos pentru a confisca duminica în vederea aprovizionãrii familiei, astfel încât în celelalte zile ale sãptãmânii

7

Suflet Tânãr

Pr Pr.. DANIEL BULAI

Pluguºorul 2005 – pentru tine(ri)

Aho, aho tineri stimaþi, Staþi puþin ca sã aflaþi…

Ce se spune pe la spate La-nceput de an, ce bate. „Spuse” pe care le ºtiþi Ascunse-n suflet de voiþi Ce nu le putem noi ºterge

Cãci sunt sãdite ca lege.

Gândiþi-vã la o carte Scrisã-n acest an cu fapte Cu gândul ºi cu cuvântul Iar acum, iatã ºi punctul. În loc de introducere Aº pune ca titlu „o cruce”. ªi n-aº scrie nici prea multe, Cu un lux de amãnunte, Doar vreau simplu s-amintesc Cã în spirit creºtinesc: Crucea pe care Isus s-a jertfit Semnul prin care mult ne-a iubit Nu trebuie nicicum uitatã Ci meritã îmbrãþiºatã. ªi cum unii o neglijeazã, Tu, tânãr, creºtin de bazã, Sã nu te comporþi ca ei Ca s-ajungi unde nu vrei…

Lumea cu tot ce are ea Îþi ascunde, subtil, crucea.

Dar, tu, în anul care vine Ia aminte: þine-te de cruce bine, Ca sã ai mereu putere, Sã scapi de rãu ºi de durere.

nr. 14/ Crãciun 2005

Acum, aº merege mai departe Sã caut în imaginara-mi carte Primul capitol ce face luminã În sufletul fãrã o viaþã seninã. ªi-am gãsit cuvinte-ngroºate Scrise de unii, pe furiº lãsate: „Cu mascã ºi fãrã mascã” - de vrei Ai tot subiectul, bogat, despre ei.

Citind în tãcere doar câteva rânduri Rãmân uimit ºi pe gânduri… ªi cu privirea aruncatã în zare Imediat mi-am pus o-ntrebare: Unde-i frumuseþea din viaþã Cu-atâþia artiºti cu masca pe faþã?

Atunci un rãspuns singuratic, Ca ºi un sfat simplu ºi practic S-a ivit ºi vreau sã spun tuturora Cã acum, la sfârºit de an este ora: Curaj, aruncã masca odatã, Bucurã-te de viaþã binecuvântatã! ªi-am rãsfoit în tainã, în acea carte Un nou capitol: „timp ºi libertate”.

Apoi, pentru a-nþelege mai bine Am luat acest material cu mine, La o-ntâlnire de sâmbãtã seara Ca tinerii sã-mi ridice povara.

Am discutat despre timpul lor ªi-am gãsit secretul cuvintelor: Timpul este preþios ºi sfânt Dar sunt mulþi ce-l pierd în vânt, Nu-l preþuiesc ca pe un frate Îl lasã sã zboare ºi „pierd trenul” în toate.

Alþii preferã, într-una sã se distreze ªi-aºa, mâine n-au ce sã lucreze.

Unii chiar, mai ºmecheri, spun: Las-o baltã…, eºti mai bun!

Noi suntem tineri liberi, în putere Sã ne bucurãm de viaþã - ce plãcere!

8

Fãrã cuvinte, aproape-nmãrmurit Am schiþat un gest – „nu-i de tocmit!”

Timpul ºi libertatea – valori cereºti Prin credinþã poþi sã le împãrtãºeºti.

Eu, preot smerit al lui Isus Îþi spun: dacã vrei s-ajungi mai sus La anu’ ai grijã de libertate Trãieºte timpul cu responsabilitate.

Când nu ºtii unde sã mai mergi: Cautã în secret un loc ca sã te reculegi! ªi-atunci când nu ºtii ce sã mai faci: Stai liniºtit, cu Cristos ca sã te-mpaci! În altã zi de dimineaþã, Când totul e trezit la viaþã Deschid splendoarea de carte La un capitol, sã spun, mai aparte.

Purta ca titlu, scris în auriu „Sufletul curat este frumos ºi viu!”

Fraze dupã fraze uºor citesc, Sufletul simt cã mi-l îmbogãþesc.

Admir cum prin viaþa ce trece Sunt ºi mulþi cu sufletul ce-ntrece Virtuoºii de sfinþi din calendare Ridicaþi la cinste pe sfintele altare.

Cum adevãrul ºi dreptatea Au ca rezultat: bucuria, pacea.

Cum dragostea ºi armonia Clãdesc cu cinste familia.

Cum blândeþea ºi smerenia Alimenteazã veºnic „vocaþia”.

Ce sã mai spun de viaþa ordonatã A atâtor tineri ce este, parcã, uitatã.

Aº vrea ca-n anul în care pãºim Aceºtia… ºi alþii sã spunã: „voim Conºtiinþa omenirii sã fie marcatã De Cristos, Omul nou ºi fãrã patã”. În concluzie aº face o urare Pentru anul care-apare: Credinþa sã nu lipseascã, Viaþa din ea sã creascã.

S-aveþi mereu un suflet bun Alimentat, acum, de Crãciun.

Sã lãsaþi ca moºtenire O credinþã tare, plinã de iubire.

Speranþa nicicând sã nu se stingã, Iar Rãul de voi sã nu se-atingã.

Virtute sã vã stea mereu în faþã, Cristos sã vã dea zilnic povaþã.

Sã fiþi sinceri ºi dispuºi, Sã lucraþi „fãrã mãnuºi”, S-aveþi fruntea seninã, ªi ochii plini de luminã.

Inima transparentã, bunã Sã vã fie-n veci cununã.

Iar Domnul cu a sa binecuvântare Sã vã-ntãreascã-n lupta mare.

ªi acum cã aþi rãbdat, Sã citiþi ce-am cugetat, Daþi ecou avântului, Sã zboare prin unda vântului Toate gândurile apãsãtoare Ce-au ieºit, acum, la soare. ªi s-aud din zãri senine Cã nimeni nu-i supãrat pe mine.

De aceea „mult stimaþi” Ia strigaþi ºi nu mai staþi Sã se-audã-n depãrtare Frumoasa noastrã urare: La mulþi ani cu sãnãtate Numai har ºi spor în toate!

Pr Pr.. Daniel Bulai a fost hirotonit pe data de 29 iunie 1993.

Dupã doi ani de experienþã pastoralã la Constanþa începe din data de 16 iulie 1995 o nouã activitate la Catedrala „Sf. Iosif” din Bucureºti. La 1 august 1996 este numit Responsabil Diecezan cu Pastoraþia Tineretului din Arhidieceza Romano-Catolicã de Bucureºti ºi de la 1 decembrie 2003 paroh la Biserica Italiana din Bucureºti.

- Lucraþi cu tinerii de zece ani. Cum aþi sintetiza aceºti ani?

- Aº prefera ca la aceastã întrebare sã pun accentul, mai întâi, pe bucuria mea sufleteascã. Lângã tineri am experimentat în profunzime farmecul credinþei. Ei m-au ajutat sã am mereu credinþa treazã. Apoi, stând destul de mult printre tineri, am descoperit cã au nevoie de preoþi care sãºi petreacã timpul cu ei ºi de la care sã înveþe cum sã pãºeascã în viaþã. În acelaºi timp, tinerii te pot învãþa cum sã-L prezinþi pe Cristos ca El sã fie înþeles…

- Cum vedeti trecerea de la o generaþie la alta?

- Avându-i încã vii în memorie pe tinerii din ani ’93-’95 ºi oprindu-mã cu atenþie la tinerii de astãzi, pot spune cã este o diferenþã mare între ei dar ºi o asemãnare incontestabilã. Diferenþa se vede în lumea exterioarã iar asemãnarea se observã în cea interioarã. Trecerea de la o generaþie la alta este periculoasã atunci când este scãpatã de sub control ºi când viaþa din lumea interioarã este neglijatã sau înãbuºitã. Eu am încredere cã Biserica, insipiratã de Înþelepciunea divinã, va fi mereu alãturi în timpurile de „trecere”.

- Secretul succesului de a lucra cu tinerii…

- S-ar regãsi în aceastã afirmaþie: Sunt dornic de a-l prezenta tinerilor pe Isus ca pe un prieten de care meritã sã te îndrãgosteºti! Tinerii mã citesc (ºi învaþã) înainte ca eu sã le vorbesc. Ei descoperã, din fire, dacã eu sunt sincer, dacã am pace ºi bucurie sufleteascã, dacã sunt convins cã eu cred cu adevãrat etc. De aici începe totul…

Mulþumesc lui Dumnezeu cã m-a binecuvântat sã lucrez cu tinerii prin grija superiorilor mei! Dar o mulþumire afectuoasã se îndreaptã spre tinerii din „echipa” diecezanã ºi spre tinerii din alte grupuri pentru cã m-au ajutat sã prind curaj în munca cu tinerii de astãzi!

Paginã realizatã de ROXANA ROT ARU ROTARU

Dumnezeu, Atotputernic, bun pãrinte, N-a vrut oaste ºi merinde, Ba din contrã s-a nãscut Într-un grajd dintr-un þinut, Lângã vaci ºi lângã boi, Nu lângã comori de soi.

Primii veniþi la Isus Au fost doar niºte ciobani Ce n-aveau nici car nici bani,

Dar aveau pentru cel sfânt Multã iubire ºi cânt.

Dup-aceea nou veniþi Au fost magii cei vestiþi Ce-au venit sã se închine Lui Isus cel prea sfinþit Ce de toþi este iubit.

Cam aºa s-a nãscut El, Dumnezeu, Emanuel.

IOAN EMANUEL RADU

un prunc pe nume Isus, despre care se vestea marea bucurie de a fi Mântuitorul lumii. Într-o noapte, pãstorii se oprirã din mers odatã cu steaua ceºi rãspândea stãruitoarea-i strãlucire deasupra unei grote. ªi ce sã vezi? La gura stâncii stãtea de veghe oiþa cea pestriþã, în cãutarea cãreia pornirã cei cinci fraþi certaþi, oiþã care, ca printro minune, se lãsã gãsitã de toþi, în acelaºi timp. Poate te-ai fi aºteptat, copile dragã, sã înceapã gâlceava de felul: „E a mea”; „Ba-i a mea” ºi tot aºa … . Ei bine, cei cinci nu fãcurã astfel; ei intrarã mai întâi în adãpostul sãpat în piatrã, curioºi sã-l afle pe Pruncul Isus. Îl gãsirã culcat în ieslea boilor, vegheat de mãicuþa lui, Maria, alãturi de Iosif, cel care avea sã poarte de grijã Pruncului. Era o minune de copil ºi, vãzându-l, cei cinci pãstoraºi se simþirã cuprinºi de un sentiment de pace ºi de bunãvoie pe care nu-l mai trãiserã pânã atunci. ªi cum Pruncul, înfãºat subþire, avea nevoie de cãldurã, cei cinci pãstoraºi, înþelegându-se din priviri, cãzurã de acord sã-i dãruiascã Copilului oiþa; i-o aºezarã la picioare, aºa încât respiraþia caldã a pestriþei sã i le înveleascã. ªi astfel le fu dat celor cinci fraþi ce urmarã drumuri diferite în cãutarea oiþei rãtãcite sã gãseascã un pãstor, dar nu unul oarecare, ci pe Pãstorul omenirii în chip de prunc, ºi nu unul oarecare, ci un Prunc dumnezeiesc, care avea sã salveze lumea de la pierzanie, conducând-o la pãºunea vieþii veºnice.

Cred cã de la o astfel de istorisire vine vorba: „Necunoscute sunt cãile Domnului”, cãci pãstoraºii din poveste au plecat la drum despãrþiþi, pe cãi de gâlceavã ºi, dupã ce l-au întâlnit pe Prunc, s-au întors toþi împreunã, pe o cale frãþeascã, pe care umblã ºi acum, vestind lumii bucuria Naºterii Mântuitorului.

ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

Copilul Isus Copil adorat, darul nostru ceresc Noi te iubim cu ardoare Cãci prin Tine suntem hãrãziþi Sã primim a lui Dumnezeu binecuvântare.

Te-am aºteptat ºi Te-am dorit Mai presus de oriºice bine Iar acum cã ai venit printre noi Vrem sã avem toate împreunã cu Tine. {...]

MARIA-DOINA P AªCA PAªCA

nr. 14/ Crãciun 2005

Crãciunul

ea c a Oi þ s t r i þ ã pe

Pagina Micului Prinþ

Copile dragã, Se povesteºte cã oiþa cea pestriþã fu pricina gâlcevii dintre cinci fraþi pãstoraºi ce colindau, cu turmele lor, prin împrejurimile Betleemului, acum mulþi, mulþi ani, sã tot fie vreo douã mii ºi un pic. ªi aflã cã nu era chip ca cei cinci sã se întâlneascã fãrã sã se iºte ceartã între ei, fiecare vrând sã-i fie oiþei stãpân, cu gândul la frumuseþea de cuºmã ce-ar fi ieºit din piele ei tãbãcitã. Cum se vedeau se ºi apucau de bãtut cu pumnul în masã, susþinând, fiecare în parte, cã-i mai îndreptãþit decât celãlalt sã aibã în turmã oiþa cea pestriþã: primul, pentru cã – zicea el – fiind venit pe lume înaintea celorlalþi, avea dreptul sã aleagã; ultimul zicea cã, fiind el cel mai mic, avea dreptul sã fie protejat ºi sã i se facã pe plac, iar ceilalþi trei gãsirã, la rândul lor, câte un motiv prin care sã þinã dreptatea de partea lor.

Cât despre atât de jinduita oiþã pestriþã, sãtulã sã tot fie motiv de ceartã ºi de invidie, hotãrî într-o noapte sã pãrãseascã staulul ºi pe suratele ei ºi sã-ºi ia lumea-n spinare, ducându-se de una singurã unde o vedea cu ochii.

Zis ºi fãcut; dimineaþa urmãtoare, ia pestriþa de unde nu-i. Înfuriaþi, cei cinci fraþi cãzurã la învoialã sã-ºi ia fiecare turma ºi sã plece în cãutarea oiþei pestriþe, hotãrând ca cel care o va gãsi sã fie socotit stãpânul ei de drept. Bãturã palma frãþeºte ºi plecarã, fiecare într-o altã direcþie, pe urmele oii rãtãcite.

Mult colindarã cei cinci pãstoraºi ºi mult timp avurã pentru a-ºi pune în ordine gândurile rãvãºite din pricina invidiei prosteºti ºi a lãcomiei, ajungând sã recunoascã, fiecare în parte, cã nu oaia era cea rãtãcitã, ci ei înºiºi se îndepãrtaserã de calea cea dreaptã. În drumul lor întâlnirã alþi pãstori care mergeau ºi ei pe urmele a ceva, dar nu a unei oi pestriþe ci a unei stele nemaivãzut de strãlucitoare care avea sã-i poarte la locul unde se nãscuse

9

Crãciunul 2005 nr. 14/ Crãciun 2005

“Sã mergem pânã la Betleem ºi sã v ce ne-a fãcut cunoscu 10

Crãciunul 2005 nr. 14/ Crãciun 2005

vedem acest Cuvânt care s-a fãcut ºi ut Domnul” (Luca 2,15).

11

Din viaþa Parohiei nr. 14/ Crãciun 2005

La colindat cu Sfântul Francisc

Suntem în preajma Crãciunului, ne pregãtim pentru marea Sãrbãtoare ºi gândurile noastre, inevitabil, ne duc la Colinde.

Iubim Colindele, cu toþi le-am ascultat ºi cântat de mici, avem fiecare Colindele noastre preferate ºi aºteptãm momentul când, strânºi în jurul Ieslei, le vom cânta.

Prezenþa Sfântului Francisc în mica noastrã capelã mã duce cu gândul la prima iesle construitã de el la Assisi...

Povestirea de azi mi-am permis sã o numesc „Colind”, pentru cã ea a luat parte la naºterea unei biserici a lui Cristos, asistatã de spiritul ºi de mijlocirea Sfântului Francisc.

Parohia noastrã, „Sfântul Francisc de Assisi”, se strãduieºte, în ultimii ani, sã-i ridice un lãcaº corespunzãtor cu numãrul enoriaºilor ºi cu cinstea ce i se cuvine numai lui Dumnezeu. ªi iatã cã acest vis se materializeazã sub ochii noºtri: cu fiece zi, biserica se înalþã tot mai mult!

Puþini ºtiu însã cã la temelia acestei construcþii se aflã, nu banii pe care nici nu-i avem încã, ci un colind, din casã în casã, al câtorva enoriaºi zeloºi, însoþiþi de statuia Sfântului Francisc, de spiritul sãu, în jurul cãreia se strâng searã de searã, încã din 4 octombrie 2004, ºi se roagã Sfintei Fecioare Maria Sfântul Rozariu, pentru ca aceastã bisericã sã se poatã ridica. În calitatte de preot al acestei parohii mã unesc cu voi în rugãciune, mulþumindui Sfântului Francisc pentru ajutorul dat pânã în prezent, mulþumindu-vã dumneavoastrã, dragi credincioºi zeloºi ºi rugându-vã sã continuãm împreunã acest colind pânã ce biserica va fi terminatã.

Dorinþa mea, ca pãstor al vostru, este ca, odatã cu ridicarea acestei biserici, sã ridicaþi ºi în sufletele voastre o micã bisericã, un mic templu viu, în care, zilnic, sã vã întâlniþi cu Dumnezeu, sã-l lãudaþi ºi sãi oferiþi iubirea voastrã.

Cu aceste gânduri, sã ne unim, sã ne dãm mâna, urmându-l pe sãrãcuþul din Assisi în umilinþã ºi iubire, în rugãciune statornicã, sã ducem în familii pacea, bucuria ºi dorinþa de a ne pregãti inimile cât mai bine pentru venirea Mântuitorului Cristos.

Aºa sã ne ajute Dumnezeu!

CRÃCIUN BINECUVÂNTAT! Pr ANIEL MÃRÞIU Pr.. D DANIEL Parohia Sfântul Francisc de AssisiBucureºti

12

Gânduri de Crãciun Noapte de Crãciun la Sfânta TTereza ereza

Pentru mine ºi cred cã pentru mulþi credincioºi de toate vârstele, Crãciunul este Sãrbãtoarea care ne apropie mai mult de bisericã, unde, la Sfânta Liturghie sau în alte momente, ne îndreptãm din nou privirea de copil spre iesle ºi spre brad, dispunându-ne sufleteºte, pentru a asculta, cum spunea cineva: ”melodia inefabilã care rãsunã în tãcerea acestei nopþi”.

Apoi, cine poate, poartã cu sine ºi acasã aceastã stare sufleteascã, cãci este Crãciunul ºi „Cuvântul s-a fãcut trup”. Ea continuã ºi în familie ca o sãrbãtoare a vieþii, a bucuriei ºi a speranþei. Este sãrbãtoarea în care fiecare încearcã sã fie mai bun, pentru cã Cineva îl iubeºte. Acum, întãrit de harul divin, mai uºor ca altãdatã, întrebãrii: „Unde este Dumnezeu?” el îi rãspunde „Acolo unde este lãsat sã intre”.

Tuturor cititorilor Actualitãþii Creºtine le doresc un Crãciun Binecuvântat ºi Sãrbãtori Fericite!

Pr OSIF IMBRIºCÃ Pr.. IIOSIF Parohia Sfânta TTerezaereza- Bucureºti

Dumnezeu fãcut Om…

În Sãrbãtoarea Crãciunului ne adunãm cu toþii în jurul ieslei Pruncului Isus pentru a contempla misterul lui Dumnezeu fãcut Om. Aceasta a fost cea mai mare dorinþã a lui Dumnezeu de la începutul lumii: de a veni sã locuiascã între noi ºi în noi, pentru a ne oferi darurile sale.

Care sunt darurile pe care ni le oferã Dumnezeu în aceastã Sãrbãtoare?

Primul ºi cel mai important DAR este El însuºi; Dumnezeu ni se oferã pe sine, se dã în mâinile noastre aºa cum s-a dat în mâinile pãcãtoºilor, mai întâi în ieslea din Betleem ºi apoi pe lemnul Crucii, pe Calvar.

Al doilea dar este cel al credinþei, care ne ajutã sã înþelegem primul dar, dãruirea de sine a lui Dumnezeu, ºi sã-l trãim în viaþa noastrã. Credinþa ne ajutã sã descoperim în Pruncul din iesle pe acelaºi Cristos prezent în Sfânta Euharistie. Betleemul, care înseamnã „Casa Pâinii”, ºi Tabernacolul sunt douã locuri unde e prezent acelaºi Cristos, Fiul lui Dumnezeu.

Al treilea dar este cel al iubirii, adicã al capacitãþii de a ne face, la rândul nostru, semne ale prezenþei iubitoare a lui Dumnezeu, semne ale fidelitaþii sale.

Dupã exemplul lui Dumnezeu care ni s-a dãruit pe sine însuºi în Fiul sãu, la fel ºi noi trebuie sã ne dãruim în mod gratuit pentru ceilalþi. Primindu-l pe Cristos în Sfânta Împãrtãºanie în aceste zile, sã-i cerem harul de a continua Întruparea sa în viaþa noastrã. Numai aºa vom înþelege misterul lui Dumnezeu fãcut Om ºi vom putea trãi cu bucurie zilele sfinte ale Crãciunului.

P rr.. N ICOLAE FARCAº NICOLAE Parohia Fericitul Ieremia Valahul -Nãvodari

Sã-l primim pe Isus

Celebrarea Naºterii Domnului, cu reînnoitã înflãcãrare, dã posibilitatea fiecãrui creºtin sã participe la pacea ºi bucuria mântuirii care se actualizeazã prin ea.

Cristos, care din primul moment al Întrupãrii Sale în sânul Sfintei Fecioare a îmbrãþiºat condiþia umanã, continuã sã fie prezent în sânul Bisericii pentru a comunica fiecãruia dintre noi viaþa Sa divinã.

Maria l-a primit pe Isus la Bunavestire ºi a continuat sã-l primeascã în fiecare zi, cu dragoste reînnoitã, pânã la naºterea Sa la Betleem, iar apoi, pânã la oferirea Lui ca jertfã. Ca ºi Maria, l-am primit ºi noi pe Isus la acea Bunãvestire, care a fost Botezul nostru, continuãm sã-l primim în fiecare zi prin trãirea vieþii noastre în comuniune cu El ºi mereu, cu dragoste reînnoitã, vom continua sã-l primim în misterul Întrupãrii ºi al Rãscumpãrãrii, pânã la dãruirea de noi înºine împreunã cu El. Crãciun plin de haruri tuturor cititorilor revistei Actualitatea Creºtinã ºi tuturor credincioºilor Arhidiecezei noastre.

Pr Pr.. VENIAMIN AENúOAEI Parohia Sfânta Fecioarã Maria, Reginã-Cioplea, Bucureºti

Maria, Mama noastrã

ªtim cu toþii care este adevãrata semnificaþie a Crãciunului – Fiul lui Dumnezeu a venit între oameni pentru a-i îndumnezei!

Avem nevoie de Crãciun, pentru cã avem nevoie de Dumnezeu: „Ne-ai creat pentru Tine, Doamne…”

(Sfântul Augustin); avem nevoie de Crãciunul adevãrat, nu doar de cel exterior, bogat în lumini ºi ornamente strãlucitoare.

Ca sã poatã fi trãit cu adevãrata lui semnificaþie, Crãciunul trebuie pregãtit ºi aºteptat, iar în aceastã aºteptare cel mai bun model este Maria. Ea primeºte vestea de la arhanghel, apoi pleacã grãbitã la Elisabeta pentru a-l duce si altora pe Dumnezeu, pentru a împãrtãºi cu alþii bucuria pe care Dumnezeu i-a dat-o ei.

Personal, doresc ca toþi oamenii, dar mai ales aceia care se încãpãþâneazã sã rãmânã reci în raportul lor cu Dumnezeu, sã sãrbãtoreascã Crãciunul adevãrat - Naºterea lui Cristos - ºi sã vadã mâna întinsã de Dumnezeu spre noi, pentru ca sã se poatã împlini rugãciunea lui Isus dinainte de Pãtimire: “Din aceia pe care mi i-ai dat, nu s-a pierdut nici unul” (In 17,12).

Tuturor Crãciun binecuvântat ºi aducãtor de pace sufleteascã!

Pr Pr.. MIHAI MÃRTINAº Parohia Sfinþii Apostoli Petru ºi Paul- Bucureºti

Dumnezeu cu noi

Ce este Crãciunul? O sãrbãtoare tradiþionalã sau o trãire a credinþei în Isus care ne aduce mântuirea? Din tradiþie am enumera diferite semne: bradul, Moº Crãciun care veseleºte copiii cu darurile sale, colindele, mesele mai bogate (care devin din ce în ce mai mult semnul creãrii unei prãpãstii între bogaþi ºi sãraci). Dacã rãmânem doar la nivelul tradiþiei, cu toatã frumuseþea obiceiurilor, rãmânem sãraci. Ca trãire a credinþei, Crãciunul ni-l aduce pe Isus, „Principele pãcii”, lumina care împrãºtie întunericul, Emanuel (adicã Dumnezeu cu noi). Emanuel nu poate fi închis între limitele unei tradiþii, dar ne deschide drumul spre aproapele (în chip special cãtre suferinzi, sãraci, neajutoraþi ºi, poate ºi mai special, cãtre cei cu care ne ducem viaþa de zi cu zi), dar mai ales ne deschide calea spre Dumnezeu.

Pr OLOMON, Pr.. IOAN SSOLOMON, Parohia Sfânta Fecioarã Maria , Regina sfântului Rozariu- Popeºti

nr. 14/ Crãciun 2005

Datã fiind tema pastoralã a acestui an bisericesc în arhidieceza noastrã, cred cã este semnificativ sã ne îndreptãm gândul, în timpul acestor sãrbãtori sfinte de Crãciun, ºi cãtre Sf. Fecioarã Maria, mama noastrã a tuturor, protectoarea familiilor noastre.

De la Cea adumbritã de Duhul Sfânt coboarã asupra lumii un fluviu de haruri. De fapt, Maria îl dãruieºte omenirii pe Autorul oricãrui har, pe Isus. Maria, Steaua dimineþii, este Cea care precede ºi anunþã Soarele. Ea rãsare printre nori pentru a-i risipi, vestind în plinã dimineaþã, tuturor oamenilor cufundaþi în întuneric, pe Soarele dreptãþii ºi al sfinþeniei, pe Isus Cristos.

Iatã cum gloria Fecioarei Maria este dumnezeiescul sãu fiu, Isus. Aºadar sã-i spunem ºi noi, de Crãciun, lui Isus: Fericitã ºi glorioasã e mama ta! Într-adevãr, fericit sânul care te-a purtat! (cf. Lc 11, 27).

Pr ONEL POJUM Pr.. IIONEL Parohia Sfânta Cruce- Bucureºti

TTrãiþi rãiþi Crãciunul adevãrat!

Din viaþa Parohiei

din parohiile noastre

13

Crãciunul 2005

Crãciunul în lume

dreptul fiecãrei zile este o ciocolatã micã pe care pãrinþii o dau copiilor pentru a îndulci aºteptarea Crãciunului. În ultima zi de Advent copiii primesc ºi ultima ciocolatã, urmând ca a doua zi sã sãrbãtoreascã plini de bucurie Naºterea lui Isus.

În Vatican În anul 1982, Papa Ioan Paul al II-lea introducea în Vatican ieslea, ca tradiþie de Crãciun. Bradul, un alt element tradiþional introdus în Vatican de predecesorul lui Benedict al XVI-lea, stã anul acesta lângã iesle pentru a douãzeci ºi patra oarã.

Anul trecut, ieslea care reproduce scena naºterii Domnului a inclus 17 figurine în mãrime naturalã, cea mai veche datând de la mijlocul secolului al XIX-lea.

Ieslea imensã din Piaþa San Pietro dezvelitã în Ajunul Crãciunului este flancatã de brazi gigantici de Crãciun care anul acesta vin, pentru a ºasea oarã, din Austria.

În Finlanda, în duminica dinaintea naºterii lui Isus, bisericile devin neîncãpãtoare. În faþa catedralelor se ridicã un pom de Crãciun foarte înalt ºi foarte bogat împodobit. În 24 decembrie, exact la ora 12, de pe balconul primãriei, un reprezentant al oraºului proclamã “Pacea de Crãciun”. Aceasta înseamnã cã de la momentul proclamãrii pãcii ºi pânã la Boboteazã celor care tulburã pacea li se aplicã pedepse severe.

Acest obicei existã de aproape 600 de ani ºi este valabil pentru întreaga þarã. Dupã-amiazã se aprind lumânãri în cimitire, la mormintele celor dragi. Seara, în familiile cu copii, soseºte, cu multe cadouri, Moº Crãciun.

În Franþa Franþa, ieslea este o tradiþie foarte popularã pentru familiile dornice sã menþinã viu spiritul Crãciunului. O altã tradiþie este „arderea lemnului de Crãciun” – o mare bucatã de lemn trebuie sã ardã pe durata întregii zile, dupã care familia se reuneºte pentru a mânca „Buche de Nöel”,un tort de ciocolatã sub formã de

buturugã. În aceastã þarã, Moº Crãciun nu-ºi lasã darurile sub brad, ci le pune în ghetuþele copiilor.

În Polonia Polonia, se pun ºi astãzi, în cele patru colþuri ale unei camere, mici cãpiþe de fân care sã le aminteascã oamenilor cum s-a nãscut Pruncul Isus, într-o iesle sãracã. De Crãciun polonezii pregãtesc o masã bogatã, dar întotdeauna pãstreazã un loc liber, în cazul în care ar sosi un oaspete neaºteptat.

nr. 14/ Crãciun 2005

În Spania Spania, celebrãrile de Crãciun încep pe 8 decembrie, cu sãrbãtoarea Neprihãnitei Zãmisliri.

Tradiþia ieslei este prezentã, aceasta construindu-se în case ºi în biserici. În jurul ieslei, familiile se adunã pentru a cânta cântece de Crãciun.

Cu ocazia Crãciunului se împart alimente ºi haine celor nevoiaºi.

Pe 6 ianuarie, de sãrbãtoarea Epifaniei, Magii, în drumul lor spre Betleem, împart daruri copiilor. În Germania Germania, ziua de Ajun este una foarte importantã. În aceastã zi, membrii familiei se întâlnesc pentru masa de searã ºi pentru a merge împreunã la Liturghia din noaptea de Ajun.

De asemenea, se obiºnuieºte ca membrii familiei sã cânte împreunã cântece de Crãciun.

O tradiþie foarte frumoasã pentru copii este cea a Calendarului de Advent. În

14

În Mexic Mexic, o þarã în care credinþa este trãitã profund ºi cu intensitate, existã numeroase tradiþii legate de sãrbãtoarea Crãciunului. Cea mai rãspânditã dintre acestea este Pinata, care constã în procurarea unui vas din lut sau din carton ce se umple cu arahide, portocale, mandarine, scorþiºoarã ºi alte dulciuri. Acest vas se rupe dupã ce a fost celebratã Posadas Posadas, o festivitate nocturnã care se desfãºoarã în familiile mexicane pe toatã perioada Crãciunului. Pinata simbolizeazã pãcatul.

O persoanã legatã la ochi loveºte vasul pânã se sparge ºi din el ies toate dulciurile pe care le conþine, acestea fiind simbolul binecuvântãrilor pe care le revarsã Dumnezeu asupra omului care învinge pãcatul. În Columbia, sãrbãtoarea Crãciunului începe cu înãlþarea lumânãrilor, pe data de 8 decembrie, de sãrbãtoarea Neprihãnitei Zãmisliri. Cu cât se apropie Naºterea Domnului, cu atât mai mult casele ºi strãzile sunt inundate de lumina lumânãrilor aprinse, presãrate peste tot. În Noche Buena, Noaptea de Ajun, are loc schimbul de daruri, care sunt aduse de Pruncul Isus ºi nu de Moº Crãciun, dupã care membrii familiei participã la Liturghia de noapte.

Pe continentul african, în Ghana Ghana, Crãciunul înseamnã biserici împodobite de sãrbãtoare, muzicã, procesiuni ºi parade. Totodatã, sãrbãtoarea devine ºi o ocazie de a vizita rudele ºi prietenii care locuiesc în sate mai îndepãrtate. În familiile creºtine este împodobit pomul de Crãciun, care, bineînþeles, nu este bradul. Cel mai rãspândit arbore local folosit pentru a fi împodobit este mango. În Egipt Egipt, þarã musulmanã cu o prezenþã creºtinã (de rit copt) considerabilã, calendarul este diferit, de aceea Crãciunul este sãrbãtorit pe 7 ianuarie. Pregãtirile încep pe 25 noiembrie, iar timp de 40 de zile, carnea ºi laptele dispar din alimentaþia zilnicã. Pe 7 ianuarie au loc celebrãri religioase dedicate Crãciunului, care uneori sunt transmise ºi de televiziunea de

stat. De câþiva ani, în peisajul de Crãciun al Egiptului ºi-au fãcut apariþia ºi brazii pentru împodobit, care, fãrã îndoialã, sunt artificiali.

Crãciunul 2005

În Coreea de Sud Sud, Crãciunul este o adevãratã sãrbãtoare. Momentul cel mai aºteptat este Liturghia de la miezul nopþii, la sfârºitul cãreia sunt botezaþi cei care vor sã îmbrãþiºeze creºtinismul. Aceste celebrãri sunt urmate de întâlniri pe strãzile oraºelor, unde se cântã cântece tradiþionale. ªi aici, schimbul de daruri rãmâne o tradiþie foarte rãspânditã.

Japonia dã mãrturie despre faptul cã într-o þarã în care creºtinii reprezintã 1% din totalul populaþiei, Crãciunul este o sãrbãtoare a tuturor. Doar cã este vorba despre un Crãciun golit de semnificaþia sa religioasã, atribuindui-se o exageratã încãrcãturã comercialã. Magazinele sunt pline de decoraþiuni ºi de numeroase figurine care-l reprezintã pe Moº Crãciun, locuitorii acestei þãri fiind ahtiaþi dupã achiziþionarea acestor produse. Însã, pe 26 decembrie decoraþiunile de Crãciun dispar de peste tot.

Crãciunul la români

Pentru români, Crãciunul este una dintre cele mai importante sãrbãtori religioase, care îmbinã dispoziþia spiritualã necesarã pentru a-l primi cum se cuvine pe Cristos cu crearea unei atmosfere familiale calde ºi primitoare. În Ziua de Ajun, Sãrbãtoarea Crãciunului este anunþatã printr-un obicei foarte drag, mai ales copiilor. În dimineaþa acestei zile, pânã pe-nserat, cete de copii merg cu “Moº Ajun”, un text augural rostit la fiecare casã ºi care deschide seria de colinde ºi de practici din aceastã perioadã. Colindele de iarnã sunt texte rituale, cântate la sãrbãtori creºtine, închinate Crãciunului ºi Anului Nou. Originea lor se pierde în vechimea poporului nostru,

iar de-a lungul secolelor au cãpãtat o mare varietate pe întreg teritoriul þãrii. Ele degajã atmosfera de sãrbãtoare ºi de speranþã cu care toþi românii întâmpinã Sãrbãtoarea Naºterii Domnului ºi Anul Nou.

Începând din seara zilei de 26 noiembrie, când a prezidat primele Vespere ale Adventului în Bazilica din Vatican, Papa Benedict al XVI-lea a început pegãtirile pentru Sãrbãtoarea Naºterii Domnului. În luna decembrie, Sfântul Pãrinte va participa la meditaþiile sãptãmânale din Advent þinute de predicatorul Casei Pontificale, pãrintele Raniero Cantalamessa.

Odatã cu apropierea Crãciunului programul Papei va fi ºi mai încãrcat, el participând la o serie de evenimente ºi ceremonii tradiþionale. Pe 22 decembrie, Papa Benedict al-XVI-lea va oferi o recepþie tradiþionalã pentru membrii Curiei Romane ºi ai Casei Pontificale, în cadrul cãreia se vor schimba urãri ºi felicitãri de Crãciun. În ajunul Crãciunului, Sfântul Pãrinte va prezida Liturghia de noapte, iar în ziua de Crãciun, de la balconul central al Bazilicii, va rosti mesajul „Urbi et Orbi” care va fi transmis de peste 110 reþele de televiziune în peste 70 de þãri.

Pe 26 decembrie, în sãrbãtoarea Sfântului ªtefan, Papa va conduce rugãciunea Angelus de la balconul apartamentului sãu, urmând ca miecurea sã þinã audienþa generalã.

Te Deum -ul de mulþumire pentru toate binecuvântãrile din anul ce se încheie va fi condus, pe 31 decembrie, de Sfântul Pãrinte. Dupã aceastã ceremonie, Papa se va îndrepta spre ieslea din Piaþa San Pietro pentru a-l adora pe Cristos. În prima zi a Anului Nou, pe 1 ianuarie, când va fi ºi cea de-a XXXIX-a Zi Mondialã a Pãcii, Suveranul Pontif va celebra Sfânta Liturghie pentru sãrbãtoarea Mariei, Mama lui Dumnezeu, la care va participa corpul diplomatic acreditat la Vatican.

nr. 14/ Crãciun 2005

Seara, cetele de copii merg cu “Steaua”, un text de facturã religioasã care evocã momentul când, la naºterea lui Isus, steaua care i-a cãlãuzit pe cei trei magi s-a ivit pe cer. Copiii merg din casã în casã cântând colinde ºi purtând cu ei o stea.

Un moment important al serii de 24 decembrie este împodobirea bradului de Crãciun, la care se obiºnuieºte sã participe toþi membrii familiei. În timpul nopþii, Moº Crãciun vine pe horn ºi lasã cadourile sub brad.

Trebuie amintit cã, ºi în România, creºtinii romano-catolici participã în numãr mare la Liturghia din noaptea de Crãciun.În bisericile orientale nu se este prevãzutã nici o celebrare pentru aceastã noapte.

Ziua de Crãciun se trãieºte împreunã cu familia lãrgitã, aceastã sãrbãtoare fiind ºi o ocazie, care se oferã familiei, de a se reuni.

Indiferent pe ce continent ne-am afla, indiferent ce tradiþii locale am adãuga la semnificaþia religioasã a sãrbãtorii, indiferent de numele cu care-l chemãm pe Moºul cel darnic ºi sub ce formã ajunge el la noi, chiar dacã, din nefericire, în ultima vreme se încearcã desacralizarea acestei sãrbãtori, dându-i-se o exageratã tentã comercialã, Crãciunul, Sãrbãtoarea Naºterii lui Cristos, rãmâne suprema dovadã a iubirii cu care Dumnezeu i-a iubit pe oameni.

CRISTINA ªOICAN

Crãciunul Sfântului Pãrinte

15

Istorie

Pentru susþinerea ºi promovarea cauzei de beatificare a Slujitorului lui Dumnezeu Monseniorul Vladimir Ghika Cucernici pãrinþi, persoane consacrate, iubiþi credincioºi, În aceastã perioadã când dosarul Slujitorului lui Dumnezeu Monseniorul Vladimir Ghika se aflã la Vatican în faza de cercetare, iar noi aºteptãm cu speranþã un rãspuns favorabil pentru a fi ridicat la cinstea altarelor, este necesar sã fim mai uniþi în rugãciune pentru obþinerea acestui har. În acest scop vã reamintesc cã în fiecare duminicã, la toate Sfintele Liturghii, dupã Sfânta Împãrtãºanie, sã se facã rugãciunea pentru obþinerea harului beatificãrii Monseniorului Vladimir Ghika.

Din partea Congregaþiei pentru Cauzele Sfinþilor avem confirmarea ºi recomandarea cã singurul suport real, spiritual ºi moral, pentru susþinerea ºi promovarea cauzei de beatificare este rugãciunea, motivatã de cunoaºterea vieþii ºi a activitãþii, de imitare a virtuþilor ºi de exemplul Slujitorului lui Dumnezeu Monseniorul Vladimir Ghika .

Vã recomand, din nou, sã vã folosiþi de orice prilej pentru a-l face cunoscut, pentru a-l prezenta ca model ºi exemplu la omilie, catehezã ºi în alte ocazii, folosindu-vã de materialele publicate în acest scop de cãtre Arhiepiscopie.

Doresc sã ºtiu dacã au ajuns în toate parohiile cãrþile despre Vladimir Ghika, dacã au fost suficiente, dacã au mai rãmas sau mai sunt cereri. În funcþie de rãspunsul pe care-l veþi da, voi decide dacã va mai fi necesarã retipãrirea lor.

Vã mulþumesc pentru tot ceea ce aþi fãcut în acest sens, doresc ºi sper ca uniþi în rugãciune statornicã, sã ne putem bucura întro zi de obþinerea acestui har.

Cu binecuvântare, + IOAN ROBU Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

Bucurii ºi tristeþi de Crãciun

Bucuria cã ne este dat sã celebrãm un atât de mare mister: Dumnezeu fãcut Om pentru mântuirea lumii întregi...

Tristeþea cã mulþi nu mai înþeleg nimic din Sãrbãtoarea Naºterii Domnului: unde sunt Pruncul, ieslea, magii? Au rãmas doar Moº Crãciun, bradul împodobit, cadourile, masa îmbelºugatã... Deºi e ziua Lui de naºtere, mulþi nu-L invitã la petrecerea lor ºi nu-i fac nici un cadou… Christmas? X-mas!

nr. 14/ Crãciun 2005

Bucuria cã trãim un timp binecuvântat, de luminã ºi rugãciune...

Tristeþea cã mulþi nu au timp sã se roage, nici mãcar în zi de sãrbãtoare. Se grãbesc, se grãbesc... Încotro?

Bucuria cã trãim, tineri sau mai puþin tineri, o sãrbãtoare a copilãriei regãsite...

Tristeþea cã mulþi refuzã darul dumnezeiesc de a avea un copil. Îi preocupã cariera, banii, vor „sã-ºi trãiascã viaþa“... Vor sã-ºi pãstreze „libertatea“. Sau silueta...

Bucuria cã magii au venit sã îl adore pe Regele universului...

Tristeþea cã puternicii lumii acesteia fie îl ignorã, fie i se opun, de parcã lumea ar fi a lor, iar ei ar fi veºnici...

Bucuria cã Maria „pãstra toate acestea în inima ei“...

Tristeþea cã inimile multor oameni nu mai pãstreazã nimic, nici mãcar speranþa... Iar tãcerea a încetat de mult sã mai fie ceva dezirabil: omul modern are oroare de ea; preferã oricând zgomotul asurzitor...

Bucuria cã îngerii au cântat, lãudându-l pe Domnul...

16

Tristeþea cã în zilele noastre mulþi nu mai vorbesc serios despre îngeri. Cu unele excepþii notabile ºi de mare vizibilitate, precum Andrei Pleºu...

Bucuria cã Regele universului s-a smerit, luând chip de Prunc…

Tristeþea cã mulþi politicieni sau oameni de ºtiinþã sunt obsedaþi de putere ºi se joacã de-a Dumnezeu... Pretind cã slujesc Adevãrul, dar nu vor sã audã de Dumnezeu...

Bucuria cã primii chemaþi sã îl adore pe Cristos au fost pãstorii cei sãrmani...

Tristeþea cã mulþi trãiesc în cultul banului ºi al succesului, dispreþuind sãrãcia ºi pe sãraci...

Bucuria cã magii s-au lãsat conduºi de stea la staulul unde era Pruncul divin...

Tristeþea cã mulþi nu se mai lasã conduºi la Cristos de lumina Duhului Sfânt...

Bucuria cã, în sãrbãtoarea Crãciunului, Biserica vesteºte tuturor oamenilor: Bucuraþi-vã!

Astãzi vi s-a nãscut Mântuitorul.

Tristeþea cã mulþi ar vrea ca vocea Bisericii sã nu se mai audã, iar vestirea ei sã înceteze: spune adevãruri incomode, inacceptabile, tulburã conºtiinþele, stricã socotelile multora, nu e în pas cu vremurile...

Bucuria cã Isus ne-a promis: „Cerul ºi pãmântul vor trece, cuvintele mele nu vor trece...; Iatã, Eu sunt cu voi în toate zilele, pânã la sfârºitul veacurilor...“ ANA-MARIA BOTNARU (ProFamilia.ro, rev. « Familia creºtimã » nr. 13)

Ed. Rao, 2005; 188 p. cultural.

Capitolul „Democraþia: posibilitãþi ºi riscuri“ este un exemplu strãlucit de gândire politicã ghidatã de discernãmânt. Ioan Paul al II-lea ia în considerare meritele, dar ºi slãbiciunile democraþiei. ªi afirmã rãspicat: „Legea stabilitã de om, de parlamente ºi de oricare altã instanþã legislativã omeneascã nu poate fi în contradicþie cu legea naturalã, adicã, la urma urmelor, cu Legea eternã a lui Dumnezeu“. Din pãcate, nu se întâmplã mereu aºa.

Un exemplu trist: legislaþia ce permite avortul.

Despre alegerea sa ca Papã, Ioan Paul al II-lea crede cã a avut „o valoare simbolicã, o semnificaþie deosebitã pentru Europa ºi pentru lume“, marcând un moment important în istoria contemporanã a Bisericii.

Afirmã cã Europa central-orientalã poate avea o contribuþie semnificativã la Europa unitã: apãrarea propriei identitãþi. Lucru la care, prin „grija“ istoriei, esticii se pricep mai bine decât vesticii. Papa Wojtyla îi îndeamnã pe noii veniþi în marea familie europeanã sã facã uz de discernãmânt: nu tot ce se preia din Occident este bun. „Riscul principal pe care îl înfruntã Europa de Est mi se pare cã este cel al pierderii propriei identitãþi. […] Cedare acriticã la influenþa modelelor culturale negative, rãspândite în Occident“.

Conciliul Vatican II ºi Marele Jubileu al anului 2000 sunt momente esenþiale în istoria Bisericii ºi în istoria veacului al XX-lea. Ioan Paul al II-lea vorbeºte cu emoþie ºi bucurie despre semnificaþia acestor evenimente ºi despre sensul istoriei: „Sensul mai adânc al istoriei trece dincolo de istorie ºi îºi gãseºte deplina explicaþie în Cristos, DumnezeulOm. Speranþa creºtinã se proiecteazã dincolo de limitele timpului. Împãrãþia lui Dumnezeu se altoieºte ºi se dezvoltã în istoria omului, dar þinta sa este viaþa viitoare“. „Cineva ghidase glonþul acela...“ – cu toþii suntem de acord.

Dupã legile fizicii ºi ale bunului simþ, glonþul tras de Ali Agca nu avea cum sã-ºi rateze þinta: medicii au fost uluiþi sã descopere cã a avut o traiectorie nefireascã, ocolind milimetric organele vitale. Asasinul plãtit nu înþelege cum a dat greº ºi de ce victima sa a supravieþuit. Sf. Pãrinte însã a înþeles: atentatul s-a petrecut exact în ziua ºi la ceasul când cu peste 60 de ani în urmã avusese loc prima apariþie a Maicii Domnului la Fatima: „În toate câte mi s-au întâmplat chiar în acea zi, am simþit o extraordinarã protecþie ºi grijã maternã. Ea s-a arãtat mai puternicã decât glonþul“.

Care este legãtura dintre memorie ºi identitate ºi ce rol au ele în istoria Bisericii ºi a fiecãruia dintre noi? Nu existã identitate fãrã memorie. „Ce altceva este Tradiþia dacã nu angajamentul luat de Bisericã de a transmite misterul lui Cristos ºi totalitatea învãþãturilor Sale, pe care ea le pãstreazã în amintirea ei?“.

Identitatea creºtinã se regãseºte deplin în cuvintele Domnului: „Faceþi aceasta în amintirea mea.“ Sã pãstrãm în suflet exemplul ºi învãþãtura Papei Ioan Paul al II-lea. Ultima sa carte ne ajutã sã nu uitãm...

ANA-MARIA BOTNARU

nr. 14/ Crãciun 2005

„Memorie ºi identitate“, ultima carte publicatã de Papa Ioan Paul al II-lea în timpul vieþii sale, este structuratã ca un lung interviu, fiind, de fapt, un excepþional eseu de filozofie a istoriei.

Deloc întâmplãtor, cartea se deschide cu un excurs pe tema mysterium iniquitatis, pentru a se încheia, pe un ton profetic, cu rememorarea atentatului din Piaþa Sf. Petru, de la 13 mai 1981.

Frapant este cã, deºi se discutã numai despre Polonia, de la creºtinarea þãrii ºi pânã la intrarea ei în Uniunea Europeanã, totuºi, cititorul român regãseºte evenimente, situaþii, gânduri, învãþãturi care-i sunt familiare.

Volumul debuteazã cu o analizã atentã a celor douã ideologii maligne care au marcat istoria Europei în veacul al XX-lea: nazismul ºi comunismul, cu cortegiul lor de zeci de milioane de victime. Ioan Paul al II-lea le-a trãit nemijlocit pe amândouã ºi crede cã rãdãcina rãului e undeva în gândirea europeanã: în trecerea de la filozofia fiinþei a Sf. Toma d’Aquino la filozofia ca ºtiinþã a gândirii pure – Descartes ºi, mai târziu, Iluminismul. Rãul însã nu este, nu poate fi, absolut: Sf. Pãrinte aminteºte de Edith Stein ºi Maximilian Kolbe, care s-au dãruit ca jertfã în lagãrul de exterminare de la Auschwitz, moartea lor fiind „semn al victoriei asupra rãului“. Vorbitorul leagã, într-o explicaþie de mare profunzime ºi frumuseþe, semnificaþia psalmului Miserere de devoþiunea iniþiatã de sora Faustina Kowalska, arãtând cã rãul din lume nu poate fi contracarat decât de Milostivirea Divinã.

Discutând despre libertate, Ioan Paul al II-lea afirmã cã ea este un dar de la Dumnezeu, dar ºi o sarcinã datã omului. Nu poate fi folositã oricum: „Libertatea este libertate doar în mãsura în care realizeazã adevãrul despre bine. Dacã libertatea înceteazã sã mai fie legatã de adevãr ºi începe sã fie independentã, se constituie premisele unor consecinþe morale dãunãtoare, a cãror dimensiune este, uneori, incalculabilã“. Încercând sã construiascã o lume fãrã Dumnezeu, omul a comis atrocitãþi fãrã seamãn: secolul al XX-lea stã mãrturie.

O altã secþiune interesantã se intituleazã „Gândind la patrie“ ºi explicã conceptele de patrie, naþiune ºi stat, dar ºi pericolele nãscute din naþionalism. Sub genericul „Naþiune ºi culturã“, Ioan Paul al II-lea vorbeºte despre rolul esenþial al culturii în istoria omului: „Omul trebuie sã se lase cãlãuzit de adevãrul despre sine, ca sã poatã modela dupã adevãr lumea înconjurãtoare [...] Dublul adevãr despre lume ºi despre sine este temelia oricãrei intervenþii a omului asupra creaþiei“ . ªi, în altã parte: „Toate naþiunile trãiesc prin operele propriei culturi“. Cazul Poloniei este frapant: ºtearsã de pe harta Europei în mai multe rânduri, a rezistat prin credinþã, culturã, onoare. „Gândind la Europa“ este o secþiune dedicatã relaþiei între Polonia, Europa ºi Bisericã. Relaþie eroicã ºi glorioasã, de care istoria îºi va aminti... Curajul polonezilor ºi acþiunile sindicatului Solidaritatea au dus la prãbuºirea comunismului nu doar în Polonia, ci ºi în Europa. Iar Sf. Pãrinte spune despre Polonia ceea ce ºtim cu toþii ºi despre România: cã nu are cum sã intre în Europa, de vreme ce se aflã deja acolo: geografic, istoric ºi

Lecturi - Culturã

Ioan Paul al II-lea – „Memorie ºi identitate“

17

Aprofundare nr. 14/ Crãciun 2005

18

Adevãrata frumuseþe a Naºterii Domnului

Existã unele lucruri pe care raþiunea nu le poate exprima într-un limbaj logic, realitatea lor nu poate fi cuprinsã pe deplin în raza de acþiune a intelectului, pur ºi simplu aceste lucruri parcã ar fi dintr-o altã lume. Unul dintre aceste lucruri pe care simþurile noastre îl percep se referã la frumuseþea acestei lumi. Dar ce este frumuseþea ºi la ce se referã ea? Folosindu-ne de cuvintele sfântului Augustin putem rãspunde astfel: Dacã nimeni nu încearcã sã afle asta de la mine ºtiu, dacã însã eu aº vrea sã explic noþiunea cuiva care mã întreabã, nu ºtiu.

1 . Frumuseþea în filozofia lui Platon.

Frumuseþea lucrurilor a fascinat întotdeauna pe oameni ºi îndeosebi pe filozofi; prin urmare, au fost multe încercãrile de a defini conceptul ca atare. Filozofii greci au avut, fãrã îndoialã, o influenþã importantã asupra gândirii în general; despre frumuseþe ei spuneau cã aceasta se caracterizeazã prin armonia formelor. Aristotel însuºi definea frumosul ca fiind ceea ce este plãcut vederii: Astfel, instanþa supremã în materie de frumos erau ochii care priveau ºi transmiteau sufletului imaginea realitãþii vãzute, cu care acesta se delecta. Se pare, însã, cã cel mai original dintre toþi a fost Platon; pentru el frumuseþea acestei lumi trimite la o altã lume care este superioarã celei în care trãim. Elementul fundamental în teoria lui Platon este acea forþã care stabileºte legãtura între cele douã lumi, adicã iubirea (eros). Dialectica iubirii la Platon este un proces cognitiv, care se desfãºoarã gradual: de la iubirea unui corp frumos se trece la a iubi frumuseþea tuturor corpurilor frumoase, unicã ºi identicã în toþi; de la frumuseþea corpurilor frumoase se urcã la frumuseþea sufletelor, legilor ºi ºtiinþelor, pânã când se ajunge la unica ªtiinþã care are ca obiect Frumosul absolut, aici sufletul se liniºteºte pentru cã îºi regãseºte Binele ºi fericirea (Banchetul 210 a-e). Astfel conceputã, frumuseþea lumii sublunare participã, prin însãºi existenþa ei, la Frumosul absolut, dând mãrturie despre fiinþa unei Realitãþi transcendente pe care Platon o numeºte Binele absolut.

Realitatea la care se referã Platon ni se prezintã însã ca un ceva abstract, ea este lipsitã de viaþã ºi incapabilã sã iubeascã.

2. Frumuseþea în creºtinism.

Ceea ce la Platon era abstract, în creºtinism prinde viaþã, pentru cã odatã cu creºtinismul se petrece un lucru unic ºi ireversibil în istorie, care va schimba lumea pentru totdeauna. Dacã în filozofia lui Platon omul este cel care trebuie sã iubeascã ºi sã se îndrepte ontologic spre Realitatea absolutã, în creºtinism Dumnezeu însuºi coboarã în lume ºi îºi aratã iubirea în mod sublim, prin întruparea Fiului sãu. Naºterea lui Isus ne dezvãluie suprema manifestare a iubirii lui Dumnezeu care, în sens teologic, înseamnã cã Dumnezeu devine om îndumnezeindu-l pe om. Acesta este misterul Naºterii lui Isus, pe care evanghelistul Ioan o exprimã într-un mod genial: ªi Cuvântul s-a fãcut trup ºi a locuit între noi, iar noi am vãzut gloria lui, glorie ca a unicului nãscut din Tatãl, plin de har ºi de adevãr...Într-adevãr, noi toþi am primit din plinãtatea lui har dupã har (In 1, 14.16).

Frumuseþea Crãciunului este iubirea lui Dumnezeu faþã de oameni, iubire care îl are în centru pe pruncul Isus. Ieslea de la Betleem devine locul, prin excelenþã, de întâlnire între om ºi Dumnezeu, este locul unde cerul ºi pãmîntul se unesc, iar lumea întreagã participã ºi se bucurã la frumuseþea misterului divin. Sãrbãtoarea Naºterii lui Isus Cristos este unul din acele momente sacre în care trebuie sã ne redefinim ca oameni ºi sã ne regãsim idealurile ºi adevãrata frumuseþe spiritualã pentru cã, aºa cum spunea cineva, frumuseþea poate sã salveze lumea...

IONUÞ CHELARU

Colindele Cea mai rãspânditã formã de desfãºurare a obiceiurilor de iarnã este colindul, care derivã de la calendele romane. Calendarul creºtin a dat o nouã semnificaþie sãrbãtorilor ancestrale pãgâne.

Sãrbãtoarea cea mai importantã din aceastã perioadã a anului (iarna) este Naºterea Domnului.

Naºterea oricãrui om aduce multã bucurie pãrinþilor, rudelor, prietenilor; cu atât mai mult naºterea lui Isus rãspândeºte bucurie la toþi creºtinii. Aceastã bucurie capãtã rezonanþã socialã, ea trebuie sãrbãtoritã de întreaga comunitate, trebuie împãrtãºitã ºi celor mai necãjiþi ºi singuratici.

Din aceastã nevoie de a da expresivitate bucuriei, s-au nãscut obiceiurile sau datinile. Ele sunt un lanþ ce leagã generaþiile, pentru cã datinii preluatã de la generaþia anterioarã i se adaugã o modalitate de exprimare corespunzãtoare generaþiei actuale, fiind transmisã îmbogãþitã generaþiei viitoare.

Cuvântul „datini” are o arie destul de largã, în care muzica ocupã un loc aparte. Nu este de conceput o sãrbãtoare fãrã muzicã; ea dã noi valenþe bucuriei ºi are rezonanþã în comunitate.

Astfel se naºte colindul. Muzicã, melodie ºi vers, în urãrile de sãrbãtoarea Crãciunului ºi a Anului Nou au „dimensiunile unui expozeu sacral, fiind cântatã pe un ton elevat”.

La noi se disting tipuri funcþionale ale colindelor: colindul fãcut la fereastrã, încãrcat de o urare adresatã gazdelor, legat de vestea minunatã a Naºterii Domnului; colindul propriuzis, ca o urare individualizatã, nãscut din dorinþa de a da laudã ºi preamãrire lui Dumnezeu; colindele de zori, care se aseamãnã structural cu cele de la fereastrã. În colindul românesc se întâlnesc atât subiecte laice cât ºi religioase. La colind în centrul atenþiei este semnificaþia sãrbãtorii, iar cuvintele se plaseazã peisagistic. Colindele pot fi creaþie cultã sau semicultã. Mulþi compozitori români au preluat melodiile din colind, armonizându-le sau împletindu-le tematic în construcþii elaborate, polifonice. Aceºtia au dat colindului românesc nobleþea creaþiei culte.

Mai nou, se observã o puternicã tendinþã de cunoaºtere a colindelor ce provin din toate þãrile lumii. În acest mod, sãrbãtorile Sfinte ale Crãciunului reunesc creºtinii de peste tot într-o trãire amplificatã a bucuriei marelui mister al Naºterii Domnului.

IOSIFA AGIURGIOAEI

O sãrbãtoare a copiilor copiilor,, pentru copii

E adevãrat cã, pentru cei 250 de copii beneficiari ai proiectelor Caritas în Bucureºti, Moº Crãciun a sosit anul acesta ceva mai devreme, ºi anume pe data de 10 decembrie, dar motivele au fost întemeiate ºi, cu siguranþã, cei mici n-au avut absolut nimic de obiectat. Ba mai mult, aflând de eveniment, aproape jumãtate din ei au început sã se pregãteascã temeinic, cu o lunã înainte, pentru a face din aceastã serbare o sãrbãtoare aºa cum îi place Moºului. Programul a cuprins colinde cântate de copiii (mai bine zis îngeraºii) de la Grãdiniþa Sfântul Anton, sceneta “Noaptea sfântã” în interpretarea emoþionantã a tinerilor cu Sindrom Down, de la Centrul de zi Sfântul Luca, ºi un aranjament de cântece ºi dansuri cu foºti copii ai strãzii, de la Casa Sfântul Ioan. Aceºtia din urmã s-au prezentat cu câteva cuvinte care ar fi fost valabile ºi pentru mulþi alþii dintre cei prezenþi: “Viaþa fiecãruia dintre noi poate fi subiect de roman. Dar e un lucru pe care nu ni-l dorim. Dorim doar sã creºtem normal, ca orice copil, sã fim asemenea lor.” Tot ei mi-au mãrturisit, la sfârºit, cã s-au pregãtit mult ºi de aceea nu le-a fost fricã pe scenã. ªi pregãtirile nu se terminã, pentru cã, exact de Crãciun, vor face un brad ºi vor juca o scenetã la care lucreazã acum.

“Împreunã cu Moº Crãciun”

“Gândul nostru bun poate risipi norul tristeþii”

Aceasta era o altã meditaþie proiectatã pe ecranele din dreapta ºi din stânga scenei. La reuºita acestui eveniment a

De la un subsol igrasios la Marriott

Caritas Bucureºti s-a nãscut în preajma Crãciunului, la iniþiativa IPS Ioan Robu, Arhiepiscopul de Bucureºti. Prima sa misiune a fost aceea de a descãrca, pe un frig de -28 grade Celsius, un vapor ancorat la Giurgiu, trimis de Caritas Austria pentru a încãlzi puþin acele zile de Crãciun ‘89, amestecat cu revoluþie. Au urmat apoi alte serbãri de Crãciun, cu pachete pregãtite într-un subsol igrasios (unde pompa funcþiona non stop ca sã elimine apa adusã de izvoraºul de sub clãdire), cu camioane care soseau în ultima clipã ºi trebuiau descãrcate în douã ore, etc. etc. Referindu-se tocmai la aceste camioane, Emanuel Cosmovici, directorul de atunci al Caritasului, ne spunea: “Ce vedeþi acum e o situaþie extraordinarã. Nu va fi mereu aºa, ºi nici nu e bine sã rãmânã aºa. Va trebui sã gãsim mijloace ca sã ne descurcãm pe cont propriu, sã ne ajutãm singuri.” Il ascultam, dar nu aveam curaj sã mã gândesc, mi se pãrea ceva imposibil. Au trecut de atunci aproape 16 ani, ºi iatã, aproape ca un fel de confirmare nebãnuitã, acum, în ajun de sãrbãtoare, când toþi erau ocupaþi cu pregãtirile, s-a anunþat un camion care trebuia descãrcat!

Dar nu era un camion din strãinãtate, ci o donaþie din partea unei firme româneºti, Danone, care sprijinã deja de multã vreme Centrul Social Caritas. ªi cea mai mare parte a serbãrii din acest an se datoreazã bunãvoinþei unor sponsori români, relaþiilor þesute cu trudã de personalul Caritas. “ªi acum cã ne-am vãzut la Marriott, consideraþi cã asociaþia Caritas a ajuns la capãtul drumului, cã ºi-a atins scopul?”, l-am întrebat pe pãrintele Alexandru Cobzaru, directorul Caritas-ului.

“Nu, nu e deloc capãtul drumului, e abia începutul. E clar cã e prima oarã când avem ceva de aceastã anvergurã, ºi-i mulþumim directorului de la Marriott ºi tuturor celor care neau ajutat. Dar nu e sfârºitul ºi trebuie - eu, colaboratorii mei ºi cei care vor urma dupã noi - sã continuãm aceastã lucrare de caritate.” Închei cu un scurt dialog de la finalul serbãrii, care spune totul despre acest eveniment: Povestitorul: “V-aþi bucurat, copii?”

250 de glasuri vesele: “Daaa!!!”

LIANA GEHL

nr. 14/ Crãciun 2005

Acesta a fost titlul serbãrii, dar ºi realitatea, pentru cã Moºul nu a venit singur, ci însoþit de mulþi oaspeþi de seamã, printre care Nunþiul Apostolic de Bucureºti, Mons. Jean-Claude Périsset, Preasfinþitul Cornel Damian, Episcop auxiliar de Bucureºti, pãrintele Francisc Doboº, secretar episcopal, conducerea ºi personalul Caritas, sponsori, reprezentanþi ai Camerei de Comerþ, reprezentanþi ai presei, colaboratori externi ºi voluntari (l-am întâlnit, de exemplu, pe Felix, “veteran” printre Moº-Crãciunii Caritas, care împlinea acest rol acum vreo 15 ani...).

Pornind de la îndemnul Papei Ioan Paul al II-lea, “Sã dãm copiilor ceea ce e bun” (îndemn afiºat pe unul din cele douã mari ecrane care încadrau scena), organizatorii serbãrii ºi-au propus sã contribuie la “retrãirea valorilor spiritului creºtin din preajma Naºterii Domnului” meditând asupra acestui eveniment ºi oferind copiilor “cadouri ºi surprize plãcute”. Dupã cum mi-au declarat Emanuela (8 ani, din Colentina), Alina (de “tei ani si zumãtate”, de la grãdiniþa Sfântul Anton), Andrei ºi Alexandru, gemeni de patru ani, mare succes au avut Moºul (cu barba puþin cam strâmbã de atâta alergãturã), piesa de marionete a Teatrului Þãndãricã (“mai ales vrãjitoarea”, a subliniat Andrei), ºi bineînþeles cadourile.

contribuit gândul bun al multor oameni: conducerea ºi personalul Caritas, donatori ºi sponsori din þarã ºi strãinãtate, numeroºi voluntari ºi susþinãtori (ar merita sã-i numim pe fiecare, dar nu ajunge spaþiul). Asociaþia Hilfsverein Nymphenburg din Munchen a asigurat o parte din cheltuieli ºi cadouri; altã parte din cadouri a fost oferitã de firmele româneºti Neomax S.A. ºi TIS Pharmaceutic (care a oferit siropuri ºi alte produse pentru tratarea afecþiunilor de sezon). Sonorizarea ºi efectele de lumini au fost asigurate de firma Avitech Co, iar gazdã a fost hotelul Mariott, care a pus la dispoziþie una din cele mai elegante ºi încãpãtoare sãli.

Viaþa socialã

Vine, vine Moº Crãciun

19

ªtiri

ªTIRI Binecuvântarea bisericii Sf.T ereza cea micã, Sf.Tereza a Mãnãstirii Congregaþiei lui Isus din Timiºul de Sus ºi conferirea Sfântului Mir

Cu bucurie mulþumim Domnului pentru aceastã zi deosebitã; ca ºi Sfântul Ignaþiu spunem ºi noi: sã fie toate spre cea mai mare slavã a lui Dumnezeu.

Bisericuþa noastrã a fost construitã în 1926, dar odatã cu trecera anilor ºi a intemperiilor din aceastã zonã, ea s-a deteriorat ºi a avut nevoie de reparaþii capitale.

Cu ajutorul Domnului ºi a multor binefãcãtori, am reuºit - cu multe sacrificii- sã o restaurãm, iar arhiepiscopul nostru a binecuvântat-o ºi s-a bucurat de noua ei înfãþiºare.

Bucuria noastrã s-a amplificat ºi pentru faptul cã cinci tineri din localitate au primit Sf. Mir, fãcând vizibilã astfel, creºterea ºi maturitatea poporului lui Dumnezeu, în Biserica localã. Comunitatea religioasã a surorilor cât ºi localnicii, dar ºi credincioºii oaspeþi din împrejurimi, trãiesc împreunã Duminica Bucuriei ºi sunt recunoscãtori lui Dumnezeu pentru acest dar: Biserica.

Foto: pe coperta 4, al doilea rând.

Sr UIZA ÞUÞUIANU CJ Sr.. LLUIZA

Slobozia

Pentru comunitatea catolicã din Slobozia, ºi chiar pentru anumite instituþii ale oraºului, prezenþa celor doi distinºi oaspeþi trimiºi din partea Caritas-ului de Veneþia, domnul doctor Stefano Formaggi, medic chirurg, specialist în psihologia clinicã, psihoterapeut, ºi împreunã cu doamna doctor Annamaria Barillaro, psiholog ºi psihoterapeut, a reuºit sã semene sãmânþa provocãrii ºi pentru faptul cã cele 6 zile din prima parte a lui noiembrie au trecut prea repede.

Pe lângã tema dependenþei de alcool susþinutã în aula Direcþiei de Asistenþã Socialã ºi Protecþie a Copilului din oraº, cei doi doctori au prezentat tehnica de lucru folositã de oaspeþii din Veneþia în sectorul de asistenþã a celor marcaþi de dependenþe ºi teoria ciclului motivaþional al familiilor din comunitatea catolicã din Slobozia.

Pr AVIAN ENACHE Pr.. OCT OCTA

A trecut la Domnul pr pr.. Virgil Chelaru

nr. 14/ Crãciun 2005

Sâmbãtã, 10 decembrie 2005, a trecut la cele veºnice pãrintele Virgil Chelaru, paroh la Izvoare, Bacãu.

Nãscut la Barticeºti în ziua de 3 noiembrie 1945, a intrat în Seminarul din Iaºi în anul 1961, iar la 24 iunie 1971 a fost hirotonit preot pentru Arhidieceza de Bucureºti. La 1 august 1971, a fost numit vicar la Parohia “Bãrãþia”, Bucureºti. În luna martie a anului 1973 a fost transferat vicar la Râmnicu Vâlcea. La 1 martie 1974 a primit numirea de paroh la Greci, judeþul Tulcea. A mai fost paroh la Giugiu ºi la Sinaia. Începând cu luna ianuarie 1977, a activat în Dieceza de Iaºi, în mai multe comunitãþi: Pustiana, Rãducãneni, Valea Seacã. Din anul 1990 a fost paroh la Schineni, iar la 1 august 1999 a fost numit paroh la Izvoare. Dupã anul 1990 a fost ºi profesor de teologie dogmaticã la Facultatea de Teologie pentru Laici, filiala Bacãu. Înmormântarea pãrintelui Virgil Chelaru a avut loc marþi, 13 decembrie. Liturghia a fost prezidatã de PS Petru Gherghel. Au participat aproape 100 de preoþi.

20

Zi de sãrbãtoare

În ziua de 8 decembrie, zi în care Biserica o sãrbãtoreºte pe Preacurata Fecioarã Maria, Neprihãnit Zãmislitã, în comunitatea „Sfântul Francisc” din Bucureºti, printr-o Sfântã Liturghie prezidatã de Pr. Ioan Curaru, Provincial al OFMConv., am adus mulþumire lui Dumnezeu care le-a cãlãuzit de-a lungul anilor - pãstrându-le în fidelitate - pe cele douã surori ale noastre care au celebrat aniversarul a 60 de ani de Profesiune Religioasã.

Sora Felicita Duma ºi Sora Teofila Sociu au strãbãtut anii grei ai clandestinitãþii ºi nu s-au descurajat deoarece au fost ºi sunt convinse cã al urma pe Cristos comportã conformarea cu El atât în bucurie cât si în suferinþã. Le felicitãm mulþumindu-le din inimã pentu exemplul lor de fidelitate.

Surorile Franciscane Misionare de Assisi

Diaconii Bisericii

18 studenþi din anul VI de la Institutul Teologic din Iaºi au fost admiºi la treapta diaconatului în ziua de 4 decembrie. Liturghia consacrãrii s-a celebrat în noua catedrala episcopalã din Iaºi, închinatã Fecioarei Maria, Reginã Universului, fiind prezidatã de PS Petru Gherghel, episcop de Iaºi. A participat ºi Arhiepiscopul nostru de Bucureºti, în mâinile cãruia cei patru tineri aleºi pentru Arhidiecezã, au fãcut prima primisiune. Aceºtia sunt: Andrei Ciprian din Gherãeºti, Balint Iosif din Sãbãoani, Balint Vicenþiu din Boghicea – Slobozia ºi Giurgi Ovidiu din Tãmãºeni. Ceilalþi diaconi pentru dieceza de Iaºi sunt: Adam Marius, Bacãu - “Sf. Nicolae”; Biºoc Ciprian, ªcheia; Biºog Petru, Rãducãneni; Catrinþaºu MariusGabriel, Slãnic-Moldova; Dãncuþ Petricã, Gherãeºti; Diac Cristian, Valea-Seacã; Fãrãoanu Adrian, Tãmãºeni; Mãriuþ Felix, Cleja; Mãrtinaº Ioan, Pildeºti; Nedelciu Claudiu, Sãbãoani; Roca FelixMarius, Bacãu - “Sf. Cruce”; Sabãu Marius, Gioseni; Sescu FlorinPetru, Sãbãoani; Tamaº Petru-Sebastian, Gherãeºti.

Aceºti tineri diaconi, care au îmbrãþiºat cu generozitate viaþa de slujire în Bisericã, au nevoie de rugãciunile noastre pentru a termina cu bine studiile ºi pentru a deveni preoþi dupã inima lui Isus.

Foto: pe coperta 3, ultimul rând.