ORA CAtOLICĂ Dominicanii la

fILE DE ISTORIECREDInțĂ, ARTĂ șI ISTORIE

Dominicanii la Câmpulung Muscel

CRâMPEIE DIN IsTORIA UNUI „CLOAȘTER” ÎNgROPAT ÎN UITARE...

în anul 1211 cavalerii teutoni s-au stabilit în Țara Bârsei, cu învoirea regelui maghiar Andrei al II-lea, pentru întărirea granițelor estice ale regatului. În următorii 14 ani, până la expulzarea lor, teutonii au pus bazele unei civilizații de tip occidental (catolic german), construind fortificații (cetăți), biserici și opere sociale. Două dintre bisericile vremii au fost ridicate la Câmpulung Muscel, una de către teutoni, închinată Maicii Domnului – „cel dintâi Sfânt lăcaș de zid din toată românimea”, după Nicolae Iorga – și alta de către comunitatea săsească, în cinstea Sfântului Apostol Iacob, actuala biserică romano-catolică, după multiplele prefaceri suferite.

În secolul al XIV-lea, când Câmpulungul a devenit prima capitală a Valahiei, sub Basarab Întemeietorul, viața spirituală a cetății era polarizată de prezența celor două mari ordine călugărești catolice, dominicanii și franciscanii.

Fosta biserică a teutonilor, închinată Maicii Domnului, a fost refăcută de către dominicani și dedicată Sfintei Elisabeta, patroana leproșilor. Rezidirea a fost sprijinită de Nicolae Alexandru Basarab și de soția sa catolică, Doamna Clara. În jurul bisericii s-au construit chiliile mănăstirești și cel dintâi spital-leprozerie din țară. De asemenea, în secolul al XIV-lea exista la Câmpulung și o școală latină organizată pe lângă biserica catolică din localitate (N. Iorga, Istoria învățământului românesc, București, 1928). Mănăstirea dominicană a devenit în același timp și un loc de „popas” al pelerinilor medievali. În 1385 s-au oprit la Câmpulung pelerinii germani Peter von Sparnau și Ulrich von Tenstädt, în drumul lor dinspre Țara Sfântă spre Ungaria. „Cloașterul” dominican (de la germanul kloster = mănăstire) s-a ruinat, probabil la marele cutremur din anul 1628, fiind dărâmat în 1646. Pietrăria mănăstirii a fost folosită la refacerea turnului clopotniță al mănăstirii ortodoxe Negru Vodă – și acesta distrus de cutremur! – și la fundațiile unor case din zonă. Ancadramente și pietre sculptate din zidurile vechii mănăstiri dominicane au fost încastrate în zidurile unor biserici ortodoxe din oraș. Opera dominicană la Câmpulung Muscel pare să fi încetat înainte de Reforma protestantă.

După hiatusul luteran (c. 1560 – c. 1640), odată cu revenirea catolicilor la cârma cetății, barații (călugării franciscani de la Sfântul Iacob) au revendicat proprietățile catolice din oraș, pe care puseseră stăpânire călugării ortodocși, printre acestea fiind și locul fostei mănăstiri dominicane. În 1656 are loc procesul între barați și egumenul Mănăstirii Negru Vodă, pentru locul cloașterului. Într-un document din 20 mai 1656, Gherghina, judele, împreună cu pârgarii și „cu toți bătrânii orașului din sus și din jos” au adeverit că locul „fost-au al baraților, de moșie, din descălicatul orașului”. Documentul mai menționează că fosta biserica fusese ridicată de „Doamna Marghita a răposatului Negrului Voievod, care a fost catolică [...] și că mulți bolnavi s-au tămăduit venind la această biserică”. Domnul Constantin Șerban îi întărește franciscanului Grigorie de la „Bărăție” proprietatea asupra locului.

Din păcate, nepăsarea autorităților, unită – poate! – și cu o doză de interes meschin, a dus la pierderea memoriei locului unde a dăinuit mai bine de trei secole „cloașterul” dominican de la Câmpulung.

Text: mons. ieronim iacob

Turnul mănăstirii Negru Vodă din Câmpulung (foto sus) pe care se distinge un basorelief din piatră, un animal (cerb?!) aflat inițial în zidirea „cloașterului” dominican din localitate.