138 de ani de la înființarea Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti

138 De aNI138 De aNI De la De la ÎnFiinȚarea arhiepiScopiei ÎnFiinȚarea arhiepiScopiei roMano-catoliceroMano-catolice de Bucureştide Bucureşti

Text: Iulia Cojocariu

Pe 27 aprilie s-au împlinit 138 de ani de la înființarea Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti. Papa Leon al XIII-lea prin bula apostolică Praecipuum munus a ridicat Vicariatul apostolic al Valahiei la rangul de Arhiepiscopie, primul arhiepiscop fiind şi ctitorul Catedralei Sfântul Iosif, Ignazio Felice Paoli. Acest eveniment a fost marcat în mai multe moduri. A fost celebrată o Liturghie în catedrala din Bucureşti, care a fost prezidată de ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti, alături de care au concelebrat ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit emerit, PS Cornel Damian, Episcop auxiliar de Bucureşti, preoți ai catedralei, precum şi Pr. Eugen Bortoş, fost paroh al catedralei. De asemenea, în cadrul omiliei ÎPS Aurel Percă a prezentat trei cărți care au fost lansate cu această ocazie. Este vorba despre volumul Istoria Arhidiecezei Romano-Catolice de București, vol. I (1883-1954), scris de Dănuț Doboş, de revista Pro Memoria, nr. 19/2020, ambele apărute la Editura ARCB, şi de volumul Biserica și istoria, vol. 1, Rezistența prin credință, ai cărui autori sunt Dănuț Doboş şi Petru Ciobanu, volum apărut la Editura Sapientia. De asemenea, tot pentru această aniversare a fost pregătit şi un film documentar, intitulat Istoria Arhidiecezei Romano-Catolice de București, vol. 1 (1883-1954), realizat de Centrul „Biserica şi Istoria” al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti şi Arhiva „Vladimir Ghika”. O altă modalitate de a sărbători cei 138 de ani de existență ai Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti a fost emisiunea „Ia şi citeşte” de la Ora catolică din data de 30 aprilie, dedicată în întregime acestui eveniment. În cadrul acestei emisiuni a fost difuzat filmul menționat mai înainte şi au fost prezentate cărțile amintite.

În cadrul omiliei de la Liturghia celebrată în catedrală pe 27 aprilie, Arhiepiscopul Aurel Percă a spus: „Această dată aminteşte instituirea ca formă organizată bisericească a poporului creştin care trăia pe aceste meleaguri. (...) În această parte a țării noastre, în partea de sud au existat creştini încă din cele mai vechi timpuri. Sunt cunoscute cetățile de pe malul Mării Negre şi cunoaştem că a existat o episcopie de Tomis. Și apoi în istorie se notează şi prezența unor episcopii la Severin, la Curtea de Argeş, la Târgovişte, Milcov, Bacău. Dar pentru mult timp acest teritoriu în care suntem noi astăzi a aparținut de Episcopia de Nicopole. Era un vicariat apostolic care aparținea de Episcopia de Nicopole, din Bulgaria. (...) După obținerea independenței României, a Principatelor Unite, unire care s-a realizat în anul 1859, a trebuit să se facă şi o nouă organizare bisericească. Și de aceea la 27 aprilie 1883, Papa Leon al XIII-lea desparte vicariatul apostolic al Valahiei de Episcopia de Nicopole, primind tocmai titlul de Arhiepiscopia Romano-Catolică de Bucureşti. (...) Fapt este că am avut strămoşi foarte vrednici care au predicat Evanghelia, şi atunci când nu au reuşit cu resurse proprii au adus misionari. Pentru mult timp noi am fost evanghelizați, păstoriți de misionari care au venit pentru ca noi să avem păstori (...) Recunoştința noastră se îndreaptă aşadar şi spre aceşti păstori care asemenea Bunului Păstor au avut grijă de poporul încredințat grijii lor, şi noi ne bucurăm astăzi de această formă de organizare pe care o cunoaştem (...) În numele tuturor, dumneavoastră împreună cu noi episcopii din altar şi preoții aducem mulțumirea noastră, exprimăm recunoştința noastră pentru tot ceea ce Dumnezeu a rânduit şi că ne-a ajutat să avem aceste rădăcini creştine, că am avut păstori, am avut misionari, am avut

lucrători vrednici care ne-au transmis Evanghelia, iar astăzi datoria noastră este să privim şi spre viitor şi să ne rugăm ca Dumnezeu să rânduiască zile frumoase, zile binecuvântate pentru Arhidieceza noastră şi pentru toți cei care lucrează cu zel la răspândirea Evangheliei.”

Lucrarea Istoria Arhidiecezei Romano-Catolice de București, vol. 1, 1883-1954, scrisă de Dănuț Doboş, prezintă la început un Cuvântînainte al ÎPS Aurel Percă, o introducere a autorului, precum şi o sinteză istorică a Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti care îi aparține Mons. Ieronim Iacob. Acest volum este structurat după arhiepiscopii şi administratorii apostolici care au guvernat Arhiepiscopia, respectiv Arh. Ignazio Felice Paoli (1883-1885), Arh. Paul Iosif Palma (1885-1892), Episcop Constantin Costa – administrator apostolic (1890-1892), Pr. Basilio Laureri – administrator apostolic (1892-1894), Arh. Otto Zardetti (1894-1895), Ep. Dominic Jaquet – administrator apostolic (1895-1896), Arh. Francisc Xaveriu von Hornstein (1896-1905), Arh. Raymund Netzhammer (19051924), Arh. Alexandru Theodor Cisar (1924-1954). Perioada studiată, 1883-1954, se întinde de la anul înființării Arhiepiscopiei RomanoCatolice de Bucureşti până la moartea Arh. Cisar. După cum spune ÎPS Aurel Percă în Cuvântul-înainte: „Lucrarea de față reprezintă un deziderat al catolicilor din Arhidieceza noastră, o readucere asumată şi o valorizare a figurilor centrale care au jalonat istoria acesteia şi care au fost arhiepiscopii de Bucureşti, o incursiune istorică, culturală şi spirituală, menită să-l familiarizeze pe cititor cu istoria marii comunități catolice din care face parte.” Iar autorul precizează în introducere că dorința sa „a fost aceea de a surprinde aspecte istorice care să reflecte activitatea pastorală unitară a Arhidiecezei”.

Revista Pro Memoria, nr. 19/2020, are la început un Cuvântînainte aparținând ÎPS Aurel Percă şi cuprinde patru părți: o secțiune intitulată „Din istoria Arhidiecezei”, o secțiune dedicată Istoriei Bisericii Universale, o alta aparținând Arhivei „Vladimir Ghika” şi încă o secțiune pregătită de Departamentul „Bunuri culturale ecleziastice”. Aflăm din paginile revistei informații despre istoria învățământului catolic în Arhidieceza de Bucureşti (dr. Dănuț Doboş), despre monografiile parohiilor Arhidiecezei publicate până în prezent (dr. Dănuț Doboş), despre Școala „Pitar Moş” aşa cum s-a păstrat în amintirea absolventelor (Sr. dr. Daniela Mare CJ), despre M. Benedicta Blaj, IBMV, pe care Securitatea o numea „Superioara” (Sr. dr. Daniela Mare CJ), despre înființarea cotidianului Albina – singurul cotidian catolic de amploare apărut la Bucureşti (Iulian Ghercă), despre relațiile diplomatice dintre România şi Sfântul Scaun care durează de o sută de ani (Pr. Alois Moraru). Se mai găsesc între paginile revistei şi un raport despre şcolile catolice de băieți şi despre seminar (Louis Irwin), ca şi o prezentare a stației catolice din Sinaia. Secțiunea „Din istoria Bisericii Universale” oferă date importante despre iezuiții din Rusia în timpul stăpânirii Ecaterinei cea Mare (1762-1796) (Mons. Ieronim Iacob). Secțiunea „Vladimir Ghika” aduce în centrul atenției afacerea Baud din anul 1910 (Luc Verly). Secțiunea „Bunuri culturale ecleziastice” oferă „o privire globală asupra patrimoniului cultural ecleziastic al Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucureşti” (Pr. dr. Eugen Răchiteanu). Revista se încheie cu câteva recenzii (Pr. Andrei Dumitrescu).

Primul volum din trilogia Biserica și istoria, cu subtilul „Rezistența prin credință”, apare sub egida Departamentului de Cercetare Istorică „Fericitul Anton Durcovici” al Episcopiei de Iaşi, a Centrului „Biserica şi istoria”, de pe lângă Arhiepiscopia Romano-Catolică de Bucureşti, şi a Oficiului Diecezan pentru Cultură, Cercetare, Publicații şi Informații al Episcopiei de Chişinău. ÎPS Aurel Percă spune în Cuvântul-înainte: „Cercetătorii pasionați şi asidui ai arhivelor noastre, domnul prof. dr. Dănuț Doboş şi Pr. dr. Petru Ciobanu, primul – pentru istoria suferințelor Bisericii Catolice din cele două dieceze-surori Bucureşti şi Iaşi, al doilea – pentru Biserica Catolică de «dincolo de Prut», ne descoperă cu atâta pasiune fața necunoscută a unei Biserici «vechi», dar în acelaşi timp «tinere», prin aducerea în «prezent» a faptelor de eroism şi de martiriu ale multor contemporani care au trăit mult timp lângă noi şi în mijlocul nostru. (...) Parcurgând paginile acestui prim volum din trilogia proiectată, constatăm cum autorii combină rigoarea ştiințifică a istoricului cu pasiunea pentru prezentarea a nenumărați creştini ce au suferit sau şi-au dat viața pentru credință pe meleagurile țării noastre, cu precădere în Moldova şi în Țara Românească. Încă de la primele sale pagini, cartea se prezintă ca o frescă între istorie şi memorie şi ghidează cititorul într-o călătorie, în multe privințe, necunoscută şi surprinzătoare, către rădăcinile creştinismului autohton, motiv pentru a cunoaşte bine şi fizionomia

Bisericii locale. (...) Apoi, autorii ne introduc în «panteonul» noilor martiri şi eroi autohtoni ai credinței, fără defecte retorice, între istorie şi memorie, cu un stil agil şi incisiv, care îl determină pe cititor să descopere nenumărații protagonişti ai acestor pagini extraordinare ale istoriei creştine de pe meleagurile româneşti. Cartea se bazează pe cercetări efectuate asupra surselor prezente în arhivele Bisericii şi ale CNSAS, care sunt «poveştile» despre martorii credinței secolului XX ai Bisericii noastre Catolice.”

În cadrul emisiunii „Ia şi citeşte!” de la Ora Catolică, difuzate pe 30 aprilie, a fost punctată sărbătoarea Arhidiecezei de Bucureşti, şi anume aniversarea înființării sale (27 aprilie 1883), prin intermediul aparițiilor editoriale recente de lucrări cu caracter istoriografic, amintite mai sus. În cadrul emisiunii, prezentate de Pr. Andrei Dumitrescu, au fost invitați să vorbească despre aceste volume dr. Dănuț Doboş, Sr. dr. Daniela Mare şi Pr. dr. Petru Ciobanu, care au prezentat, „sub aspect cultural şi spiritual, importanța pe care o reprezintă aniversarea înființării Arhidiecezei pentru viața noastră de credință”.

Cu prilejul „Zilei Arhidiecezei” – 138 de ani de la întemeierea Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucureşti, Centrul „Biserica şi Istoria” şi Arhiva „Vladimir Ghika” de pe lângă Arhiepiscopia RomanoCatolică de Bucureşti au realizat filmul documentar „Din istoria Arhidiecezei de Bucureşti: 18831954”, film dedicat ÎPS Aurel Percă. Filmul a fost realizat de dr. Dănuț Doboş şi dr. Iulia Cojocariu, care au beneficiat de colaborarea ing. Silviu Dogariu de la Episcopia RomanoCatolică de Iaşi. Filmul reconstituie istoria Arhidiecezei sub păstorirea primilor şase arhiepiscopi de Bucureşti: Ignazio Felice Paoli, Paul Iosif Palma, Otto Zardetti, Francisc Xaveriu von Hornstein, Raymund Netzhammer şi Alexandru Theodor Cisar. Filmul documentar este împărțit în trei capitole, primul fiind intitulat „Ctitorii”, al doilea „In verbo tuo” şi al treilea „In odium fidei”. Primul capitol al filmului îi prezintă pe primii 4 arhiepiscopi şi pe cei 3 administratori apostolici care au condus Arhidieceza şi care s-au remarcat şi prin ctitoriile lor, cum ar fi Catedrala Sfântul Iosif (1884), Seminarul diecezan „Sfântul Duh” (1870), Palatul Costa (1891-1892), Palatul Hornstein, Școala arhiepiscopală de băieți „Sfântul Andrei”. Titlul celui de-al doilea capitol, „In verbo tuo” („la cuvântul tău”), este inspirat din stema Arhiepiscopului Raymund Netzhammer. Acest capitol este centrat pe figura acestui mare păstor, sub a cărui conducere, timp de 19 ani, „Arhidieceza a cunoscut o perioadă de stabilitate a structurilor deja create de întemeietori, prioritățile arhiepiscopului fiind învățământul şi cultura catolică, pe care le-a integrat cu succes în societatea românească”. Cel de-al treilea capitol este dedicat Arhiepiscopului Alexandru Theodor Cisar, ale cărui realizări pastorale au fost „zecile de edificii – biserici, case parohiale, şcoli, institute caritative şi de educație, inclusiv noul Palat Arhiepiscopal de lângă Catedrala Sfântul Iosif, la care se adaugă realizările din domeniul cultural, al presei şi al învățământului catolic”. Acesta „rămâne în istoria Bisericii locale, după cum menționa canonicul Stanislau Traian Jovanelli, «Preotul, Episcopul şi Arhiepiscopul Mitropolit de o rară credință şi iubire adâncă în Dumnezeu, înzestrat cu rare virtuți naturale şi suprafireşti, cu o inimă preaiubitoare față de semeni, clerul şi credincioşii săi, preasupus şi ascultător fiu al Bisericii lui Cristos şi al Locțiitorului său pe pământ (...) cu o grijă arzătoare spre binele şi propăşirea întregului popor»”.

CREDInțĂ, ARTĂ șI ISTORIE

lansarea angelus tv, noua televiziune catolică

Pe 16 mai 2021, de Ziua Mondială a Comunicaţiilor Sociale, în cadrul unei emisiuni-maraton de 3 ore, a fost lansat Angelus TV, noua televiziune catolică în format online, transmisie desfăşurată în aula Auditorium

Maximum a Facultății de Teologie

Romano-Catolică din Bucureşti.

Angelus TV este principalul broadcaster catolic românesc online, un proiect audiovizual care se adresează persoanelor de toate confesiunile, religiile şi non-afiliate religios, vizând publicul catolic de ambele rituri (romano-catolic şi greco-catolic) din țară şi din diaspora, precum şi publicul general interesat de teme culturale, spirituale, sociale şi de actualitate.

Angelus TV este plasat sub deviza „Vino şi vezi” (In 1, 46) şi îşi propune să concretizeze mesajul Papei Francisc pentru cea de-a 55-a Zi Mondială a

Comunicațiilor Sociale: „A comunica întâlnind persoanele acolo unde sunt şi aşa cum sunt”.

Proiectul Angelus TV se află sub patronajul Fericitului Vladimir Ghika, fiind lansat chiar în ziua aleasă de

Biserică pentru a-l sărbători. Numele noului post de televiziune porneşte de la o realitate care pentru Monseniorul

Vladimir Ghika era foarte concretă, şi anume aceea a prezenței îngerului păzitor, lucru amintit şi de PS Mihai

Frățilă în cadrul dialogului cu moderatorii. Îngerul, sau mai bine spus, aripa unui înger, se află şi pe sigla televiziunii.

Lansarea a debutat cu o transmisiune din Catedrala Sfântul Iosif, în cadrul căreia Corul Catedralei, dirijat de Andrei Stănculescu şi acompaniat la orgă de Eduard Antal, a susținut muzical momentul de rugăciune condus de PS Cornel Damian, care a deschis evenimentul prin binecuvântarea cu relicva Fericitului Vladimir Ghika. La această rugăciune a participat şi Corul de copii Bravissimo, dirijat de Elena Radu, care a interpretat Tatăl Nostru. În cadrul evenimentului au mai fost şi alte momente muzicale susținute de artişti precum Radu Miculița, Ștefan Lovin, Albert Lovin, Maria Luisa Andrici, Manuela Slave, Emanuel Suceu, soprana Silvia Micu, actrița Costina Cheyrouze.

Evenimentul, transmis online pe platforma angelustv.ro şi pe pagina de Facebook Angelus TV, s-a bucurat de prezența Arhiepiscopului Aurel Percă, a Arhiepiscopului emerit Ioan Robu, a Episcopului Cornel Damian, a Episcopului greco-catolic Mihai Frățilă. De asemenea, s-au aflat în legătură directă PS Claudiu Pop, Episcop greco-catolic de Cluj-Gherla şi PS László Böcskei, Episcop romano-catolic de Oradea.

Au fost de față realizatori ai emisiunilor ORA CAtOLICĂ, emisiuni care vor fi prezente în grila Angelus TV. La lansare au participat în mod direct sau prin legătură online şi o parte din contributorii acestui proiect, în dialog cu realizatorii Claudia Stan, Pr. Francisc Doboş, Pr. Francisc Ungureanu, Cristina Farcaş, Bogdan Chenciu. Din Dieceza de Iaşi au participat reprezentanții ERCIS Media şi ERCIS FM, Alexandra Cojan şi Gabriel Măriuț.

Lansarea s-a încheiat cu binecuvântarea ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti, care, parafrazând începutul rugăciunii „Angelus”, a spus înainte: „Angelus TV nuntiat Ecclesiae Romaniae” („Angelus TV vesteşte Bisericii din România”).

Angelus TV va emite pentru început în mediul online, dar se doreşte cât mai curând includerea acestui post de televiziune în grila de cablu, pentru a ajunge în casele cât mai multor oameni. Publicul larg este invitat să susţină Angelus TV prin abonarea la arhiva de conţinut prin serviciul video on-demand (activ din 01.06.2021) şi donaţii oferite prin secţiunea dedicată a site-ului. Iulia Cojocariu

fILE DE ISTORIECREDInțĂ, ARTĂ șI ISTORIE

costineşti – o fostă aşezare catolică la malul mării

loC PReDIleCt al aRhIePISCoPUlUI NetzhammeR

Text: Mons. ieronim iacob

satul catolic Costineşti a fost întemeiat de germanii emigrați din sudul Rusiei în Dobrogea, în anul 1896, pe moşia lui Emil Costinescu, om politic şi mare proprietar de pământuri. Coloniştii şi-au numit noua lor aşezare Klein, apoi Büffelbrunnen („Fântâna bivolilor”), în timp ce turcii îi spuneau Mangea Punar, iar românii Schitu. În documentele Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti, ca şi în monumentala operă a lui Netzhammer Episcop în România (2 vol., Ed. Academiei Române, 2005), localitatea apare ca Mangea Punar sau Mangeapunar.

Îndată după sosirea lor pe aceste meleaguri, catolicii germani au delimitat, în centrul satului, locul pentru biserică, casă parohială şi şcoală. Deşi în cea mai mare parte erau agricultori, comunitatea numărând doar câțiva meşteşugari (dulgheri, rotari etc.), şi-au proiectat şi construit biserica şi clădirile adiacente cu propriile forțe şi resurse. Proiectul bisericii, făcut în anul 1903, ne arată dimensiunile nu chiar modeste ale acesteia: 17,5 x 7 m. Trei ani mai târziu, la 19 mai 1906, Arhiepiscopul Netzhammer poate nota: „De-a dreptul emoționantă a fost primirea la Mangea Punar, unde poporul a aşteptat la intrarea în sat trăsura arhiepiscopului, escortată de o vreme încoace de tineri călare, şi l-a însoțit la biserica frumoasă, proaspăt văruită” (Episcop, p. 100).

Se pare că Mangea Punar era localitatea predilectă a Arhiepiscopului de Bucureşti, Raymund Netzhammer, dintre „satele sale din Dobrogea” (p. 52). Între anii 1906 şi 1923, Netzhammer face cel puțin şase vizite la Mangea Punar. Pe lângă vizitele pastorale din anii 1911 şi 1918, ocazie cu care miruieşte câteva sute de copii şi tineri, Netzhammer se opreşte la Mangea Punar ori de câte ori are ocazia. Satul „frumos aşezat într-un golf puțin adânc al Mării Negre, aflat sub oblăduirea parohului Bibiella din Constanța” (p. 100); „aşezarea idilică de pe malul mării” (p. 315); „cât de aproape de mare este aşezat în golful lin arcuit, şi cât de afabil ne salută biserica spoită în alb cu clopotnița ei zveltă!” (p. 497); „la malul mării satul Mangea Punar, învăluit în verdeața pomilor. De pe turnul bisericii steagurile fluturau voioase” (p. 781) etc. În anii următori, Mangea Punar devine o parohie catolică de sine stătătoare. Prospectus parociae („Darea de seamă a parohiei”) pe anul 1939 ne arată situația înfloritoare a comunității, dar şi primele semne de îngrijorare. Parohia şi filialele ei – Techirghiol, Eforie, Carmen Silva şi Topraisar – numără 171 de familii cu 1.105 credincioşi, păstoriți de Pr. Anton Hornung. Parohul oficiază 32 de botezuri, o căsătorie şi opt înmormântări. Din păcate, în anul 1939 circa 40 de familii din Costineşti şi Techirghiol (peste 100 de credinicioşi catolici) au plecat în Germania. În anul 1940 vor emigra aproape toți germanii catolici. Biserica va fi demolată în deceniul al cincilea al secolului trecut, în timp ce gospodăriile germanilor vor fi ocupate de populația românească, macedoneană, bulgară etc.

Din opera socială a germanilor catolici mai dăinuie astăzi doar „Școala germană” stăpânită abuziv de primărie. În zadar s-a luptat Arhiepiscopia de Bucureşti, timp de zece ani, pentru recuperarea acestor bunuri ale sale, cu mare valoare spirituală. Justiția română s-a dovedit şi de această dată îmbrobodită de interesele partinice...

Biserica romano-catolică, Costinești, 1940

Biserica romano-catolică, Costinești, plan din 1903

IDEI PEnTRU TIMPUL LIBER

OPERĂ

SAMSOn șI

DALILA de Camille saintsaëns, 13 iunie, opera Națională București. spectacolul este exclusiv online. Libretul de F. Lemaire. spectacol supratitrat. Regia: Giandomenico Vaccari. Coregrafia: davide Bombana.

CARTE

POVESTIRI ISTO-

RICE, dumitru Almaș, vol. 1 și 2, Editura Agora, 2015 și 2017. Cele două volume, ilustrate de Valentin Tănase, prezintă fapte și oameni de seamă din istoria poporului român, și au fost citite de-a lungul timpului de copii, ca și de oameni mari.

TEATRU

TOTUL SE TRAnSfORMĂ

de Alexandru Popa, în regia lui Vlad Zamfirescu, Teatrul Național București, 28 iunie. din distribuție fac parte maia morgenstern, Carmen Tănase, Vlad Zamfirescu și mircea Rusu. momente comice sunt îmbinate cu pasaje ce dau de gândit și cu răsturnări de situație.

De Ce bINele Se CUVINe Să ne aFle pregătiȚi.

Un jurnal din vremea pandemiei

editura humanitas, Bucureşti 2021

autorul acestui volum de suflet, dedicat în egală măsură inimii şi spiritului omenesc, este PS Mihai Frăţilă, episcop greco-catolic de Bucureşti. Acesta s-a născut la Alba-Iulia în 1970. A studiat teologia la Roma, ca bursier al Colegiului Pontifical Pio Romeno, şi la Paris. A fost hirotonit preot în 1996, iar între anii 2005 şi 2007 a fost rector al Colegiului Pio Romeno. În 2007 a fost numit şi consacrat episcop vicar al Mitropoliei Greco-Catolice de la Blaj, cu sediul la Bucureşti; iar în ziua de 29 mai 2014 este ales primul episcop al nou-înființatei Episcopii Greco-Catolice „Sfântul Vasile cel Mare“ de Bucureşti. Din prezentarea făcută de Editura Humanitas aflăm că „a scris mai multe eseuri în care a aprofundat relația dintre speranța creştină şi sfâşierile sufleteşti ale omului

Format: 13x20 cm, 128 de pagini contemporan”, iar între acestea se numără şi prezentul Jurnal.

Pornind de la propria sa experiență trăită sub povara noului coronavirus, PS Mihai ne oferă, prin aceste pagini scrise cu inima, un crâmpei de meditare asupra adevăratului sens al vieții şi ne invită şi pe noi să ne amintim că atunci „când cursul vieții nu mai depinde de noi, de destoinicia sau de puterile noastre, necazurile ne oferă şansa să regăsim omenia şi, implicit, perspectivele nebănuite ale viitorului”. Pr. Andrei Dumitrescu

CArtE

Claude Allègre, Dumnezeu și știința, Editura sapientia, Iași, 2021, format 14×20 cm, 256 de pagini.

În această carte autorul porneşte de la ideea că ştiinţa l-a exclus pe Dumnezeu din domeniul său şi încearcă să răspundă la întrebarea dacă aceasta are, prin ea însăşi, puterea de a nega existenţa lui Dumnezeu. Autorul îşi propune să facă acest lucru „fără tabuuri, fără idei preconcepute”, cu toleranţă.