Retrospectiva Festivalului

retrospectiVa FestiValuluiretrospectiVa FestiValului de orgă Cantus ECClEsIaEde orgă Cantus ECClEsIaE

Ite, festum est! Deo gratias!

Text: Eduard Antal

în perioada 23-30 mai 2021, în Catedrala romano-catolică Sfântul Iosif din Bucureşti a avut loc prima ediție a Festivalului de orgă Cantus Ecclesiae. Festivalul a fost organizat de Oficiul pentru Bunuri Culturale Ecleziastice şi Patrimoniu din cadrul Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucureşti, împreună cu Asociația Culturală Enarmonia, în parteneriat cu Universitatea Națională de Muzică Bucureşti şi Asociaţia Culturală Pro Contemporania.

Festivalul de orgă Cantus Ecclesiae a fost o premieră pentru spațiul cultural bucureştean, de aceea este potrivit să subliniem unicitatea conceptului festivalului, actualitatea şi chiar necesitatea acestei muzici care oferă stabilitate şi coerență într-o societate care este înclinată mai degrabă spre entertaiment decât spre cultură. Aşadar, unul din scopurile festivalului a fost şi acela de a arăta că muzica gregoriană, trecută prin filtrul literaturii organistice, rezonează şi în omul modern.

Totodată, festivalul a avut ca scop motivarea tinerilor organişti, studenți ai instituțiilor de profil din țară, să-şi însuşească în repertoriul propriu lucrări de inspirație gregoriană şi, de asemenea, încurajarea acestora de a promova această muzică şi în alte concerte.

Festivalul de orgă Cantus Ecclesiae a prezentat publicului larg frumusețea muzicii de orgă izvorâtă din imaginația diverşilor compozitori ce au avut ca sursă de inspirație teme ale muzicii gregoriene. Cu unele excepţii, numele celor care au scris pentru orgă sunt mai puţin cunoscute, ceea ce nu face ca muzica lor să fie mai puţin impresionantă. În România, orga clasică cu tuburi este, în general, prea puţin cunoscută, iar în contextul unei culturi muzicale organistice destul de fragile, o astfel de iniţiativă, deschisă unui public potenţial numeros îşi propune tocmai popularizarea muzicii pentru acest instrument.

Evenimentul a avut în centru repertoriul organistic inspirat din muzica gregoriană, structura festivalului fiind fundamentată pe doi piloni principali: pe de o parte concertele, iar de cealaltă parte conferințele. Astfel, programul festivalului a propus, în cele opt zile de evenimente, cinci concerte şi trei conferințe, prezentate alternativ.

Soliştii concertelor au fost profesori şi studenți ai claselor de orgă din instituțiile muzicale de învățământ superior din țară: Universitatea Națională de Muzică din Bucureşti, Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca şi Universitatea Transilvania din Braşov. Pe lângă aceştia au mai concertat Eduard Antal, organistul Catedralei Sfântul Iosif, care a dat tonul festivalului, şi Alexandru Catău, invitatul special din Paris, care a încheiat seria evenimentelor. Conferențiarii au fost profesori specializaţi în interpretare muzicală şi muzică sacră.

Festivalul de Orgă Cantus Ecclesiae a debutat pe 23 mai 2021, în solemnitatea Coborârii Duhului Sfânt, iar concertul de deschidere,

susținut de Eduard Antal, a stat sub genericul Veni, Creator Spiritus. De aceea, în cheie simbolică, a fost propus un program construit în jurul a trei teme gregoriene ce au inspirat 7 compozitori din perioade şi stiluri muzicale diferite. Pe 25 mai, concertul de orgă a fost susținut de clasa conf. univ. dr. Erich Türk, Academia de Muzică „Gheorghe Dima”, Cluj-Napoca. Au interpretat: lect. univ. dr. Amalia Erdős, conf. univ. dr. Erich Türk, Szintia Kulcsár – anul I, Cosmina Barna – anul II, Sámuel Sógor – anul II, Róland Réman – anul IV, Szilvia Szabo – master I. Pe 27 mai 2021, concertul a fost oferit de clasa prof. dr. Steffen Schlandt, Universitatea Transilvania din Braşov. Au interpretat: Steffen Schlandt (profesor), Iulia Reitu (anul IV), Geanina Sălăgean (master II), Török Orsolya (mezzosoprană). Pe 30 mai, concertul a fost oferit de clasa conf. univ. dr. Dan Racoveanu, Universitatea Națională de Muzică din Bucureşti. Au interpretat: conf. univ. dr. Dan Racoveanu (profesor), Maria Luisa Andrici (anul III), Daniel Ciobanu (anul I). Festivalul s-a încheiat cu regalul muzical oferit de Alexandru Catău, pe 30 mai, prin concertul de orgă Hommage à Marcel Dupré – 50 de ani de la moarte. Anul acesta, lumea muzicală organistică internațională îl omagiază pe cel care a fost interpretul, improvizatorul, compozitorul şi pedagogul Marcel Dupré, iar peste tot în lume se organizează diverse evenimente ce au în centru imaginea acestui organist de geniu, al cărui portret a fost creionat muzical de Alexandru Catău.

În cele cinci concerte ale Festivalului de orgă Cantus Ecclesiae a putut fi ascultată muzică de Daniel Croner (1656-1740), Matthias Weckmann (1616-1674), Louis Marchand (1669-1732), Nicolas de Grigny (1672-1703), Dieterich Buxtehude (1637-1680), Johann Sebastian Bach (1685-1750), Max Reger (1873-1916), Edward Elgar (1857-1934), Gabriel Pierné (18631937), Louis Vierne (1870-1937), Marcel Dupré (1886-1971), Jeanne Denisseux (1921-1968), Charles Tournemire (1870-1939), Jehan Alein (1911-1940), Maurice Duruflé (19021986), Jean Langlais (1907-1991), Olivier Messiaen (1908-1992), Hans Peter Türk (1940*), Thierry Escaich (1965*).

Pe lângă tematica repertorială de care s-a amintit, festivalul a particularizat relația maestru-discipol, desăvârşind parteneriatul artistic dintre profesor şi studenți. Studenții au nevoie de contexte în care să se poată maturiza muzical, iar această încredere de sine, atât de necesară acestei vocații de a fi artist, creşte şi în această formulă de parteneriat, în care maestrul şi discipolul împart aceeaşi scenă. Studenții au avut privilegiul de a cânta alături de mentorii lor, această şansă conducând la o responsabilitate artistică individuală, care a garantat un înalt nivel profesional.

Pentru a putea înțelege mai bine piesele interpretate în concertele festivalului, s-a avut în vedere şi dimensiunea teoretică a cântului gregorian, având posibilitatea de a învăța de la oamenii cei mai bine pregătiți în domeniul muzicii gregoriene. Astfel că prima conferință, „Cântul gregorian: forța expresivă a Cuvântului Sacru”, a fost sustinută de Părintele Matteo Ferraldeschi, profesor de muzică gregoriană la Institutul Pontifical de Muzică Sacră din Roma, care a atins punctele istorice şi teoretice ale cântului gregorian, exemplificând aspecte particulare ale acestei muzici. În a doua conferință, „Capela muzicală a Bazilicii Sfântul Francisc de Assisi: spiritualitate, tradiție şi cultură”, Părintele Giuseppe Magrino a prezentat, din propria experiență, aplicabilitatea acestui tip de muzică în cadrul Capelei muzicale a Bazilicii Papale Sfântul Francisc din Assisi, un lăcaş cu o tradiție muzicală de peste 700 de ani. Moderatorul acestor două conferințe a fost Părintele Emanuel Chiricheş, organistul principal al Bazilicii Sfântul Francisc din Assisi. Iar în ultima conferință, mai bine spus o masă rotundă cu tema „Muzica sacră acum şi aici”, am descoperit realitatea muzicii sacre de la noi din țară. De aceea, invitații au fost patru membri ai comisiei de muzică sacră a Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi: Părintele Ciprian Antălucă, Părintele Cristian Dumea, Părintele Eduard Soare şi Părintele Robert Râtan, moderatorul acestei întâlniri fiind Alin Costea, care a apărut în cadrul festivalului în dublă ipostază – atât de moderator, cât şi de solist vocal, el fiind cel care a intonat temele gregoriene ce au stat la baza pieselor din programul concertelor.

La finalul primei ediții a Festivalului de orgă Cantus Ecclesiae, aducem mulțumiri organizatorilor: Arhiepiscopia Romano-Catolică de Bucureşti, prin Oficiul pentru Bunuri Culturale Ecleziastice şi Patrimoniu, Asociația Enarmonia; partenerilor: Universitatea Națională de Muzică Bucureşti, Asociația Pro Contemporania; sponsorului – Centrul Sfinții Petru şi Andrei – şi tuturor binefăcătorilor care au contribuit la susținerea acestui festival.

Mulțumim Excelenței Sale Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti, pentru binecuvântare, susținere şi încurajare; Părintelui

Eugen Răchiteanu, doamnei rector Diana Moş şi Consiliului de administrație al Universității Naționale de Muzică din Bucureşti pentru implicare, iar doamnei Oltea Șerban Pârâu îi mulțumim pentru promovare.

Cu siguranță, festivalul nu ar fi avut aceeaşi căldură şi candoare dacă nu ar fi existat gazda concertelor, carismaticul prezentator Bogdan Chenciu, căruia îi mulțumim pe această cale. Mulțumim Părintelui Ioan Ciobanu, parohul Catedralei Sfântul Iosif din Bucureşti, pentru că ne-a găzduit pentru cele cinci concerte.

Mulțumim conferențiarilor: Pr. Matteo Feraldeschi, OFM – Roma, Pr. Giuseppe Magrino, OFMConv – Assisi, Pr. Ciprian Antălucă, Pr. Cristian Dumea, Pr. Robert Râtan, Pr. Eduard Soare; mulțumim moderatorilor: Pr. Emanuel Chiricheş, OFMConv – Assisi, Alin Costea – Iaşi; le mulțumim traducătorilor conferințelor: Teofil Cernică, Alexandru Duma SJ şi Eduard Mărtinaş SJ, care ne-au ajutat să înțelegem conținutul discuțiilor.

Mulțumim profesorilor: lect. univ. dr. Amalia Erdős, conf. univ. dr. Erich Türk, conf. univ. dr. Dan Racoveanu, dr. Steffen Markus Schlandt şi invitatului de la Paris, Alexandru Catău.

Mulțumim studenților Academiei de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca: Szintia Kulcsár – anul I, Cosmina Barna – anul II, Sámuel Sógor – anul II, Róland Réman – anul IV, Szilvia Szabo – master I; studenților Universității Naționale de Muzică din Bucureşti: Maria Luisa Andrici – anul III, Daniel Ciobanu – anul I; studenților Universității Transilvania din Braşov: Iulia Reitu – anul IV, Geanina Sălăgean – master II.

Mulțumim artiştilor lirici: Török Orsolya – mezzosoprană şi Alin Costea – bariton.

Mulțumim registranților: Maria Luisa Andrici şi Ioan Paul Păuleț.

Mulțumirile şi aprecierile noastre se îndreaptă şi către partenerii media: Signis România şi casa de producție Symphonie 9 Production. Mulțumim, de asemenea, membrilor echipelor tehnice: Adriana Răcăşan, Maria Puşcaş, Pr. Francisc Ungureanu, Toni Stoian, Narcis Cozmiuc, Cristian Panaitescu.

Timpul nu va reuşi să aştearnă uitarea peste aceste clipe minunate petrecute împreună, deoarece fotograful Zvasile Adrian a reuşit să surprindă în fotografiile sale esența frumuseții festivalului. Îți mulțumim, Zvasile Adrian!

Primirea călduroasă a invitaților este meritul responsabilei de protocol, Doina Florescu, căreia îi mulțumim pentru ospitalitate.

Mulțumim voluntarilor: Georgiana Nechita, Larisa Zelenin, Ilinca Banciu; ele au vegheat la buna desfăşurare a concertelor.

Mulțumim doamnei Cristina Stoica de la Radio România pentru interviurile pe care le-a realizat cu artiştii Erich Türk şi Steffen Markus Schlandt.

Nu în ultimul rând, vă mulțumim dumneavoastră, publicul nostru drag, care ați fost alături de noi în aceste zile intense pline de activități culturale. Au fost opt zile intense, pline de conținut cultural. Ne-am putut bucura împreună de muzica celor cinci concerte şi ne-am îmbogățit cunoştințele cu ajutorul celor trei conferințe.

Nu suntem perfecți, ne recunoaştem limitele, învățăm şi creştem împreună şi ne cerem scuze dacă au fost şi momente de sincopă, când nu am răspuns aşteptărilor dumneavoastră.

Festivalul de orgă Cantus Ecclesiae continuă, rămâneți aproape, pregătim ediția a II-a.

CREDInțĂ, ARTĂ șI ISTORIE

cantus imperator

Impunătoarea cupolă a Catedralei Romano-Catolice Sfântul Iosif din Bucureşti a găzduit duminică, 23 mai, de la orele 20, concertul inaugural al primei ediții a Festivalului de orgă Cantus

Ecclesiae. Protagoniştii serii au fost organistul Eduard Antal şi baritonul Alin Costea. Din program au făcut parte lucrări sacre de Nicolas de Grigny, Johann Sebastian Bach,

Marcel Dupré, Jeanne Denisseux,

Charles Tournemire, Jehan Alein şi

Maurice Duruflé.

Bogdan Chenciu a prezentat structura festivalului, ce cuprinde concerte şi conferințe pe teme legate de muzica gregoriană, şi a menționat faptul că la finalul festivalului, organistul Alexandru

Catău va susține un recital în memoria compozitorului francez

Marcel Dupré, iar apoi l-a invitat pe ÎPS Aurel Percă pentru a oferi binecuvântarea.

Concertul s-a deschis cu lucrarea

Veni, Creator Spiritus de Nicolas de

Grigny, în cinci părți: Veni, Creator in taille à 5, Fugue à 5, Duo, Récit de cromorne şi Dialogue sur le grandes jeux. În prima parte, orga umple spațiul sonor cu armonice bogate şi note frumos ornamentate, păstrând o notă pozitivă pe tot parcursul acesteia. În Duo, sonoritatea amplă se „sparge” în mici triluri care ne răpesc pentru o clipă atenția de la impozanța instrumentului ce le emite, totul stingându-se în surdină. Distingem apoi două planuri sonore autonome care se ating doar atunci când armonia cere o susținere mai solidă. Eduard Antal reuşeşte să imprime orgii o sonoritate cristalină, deschisă, în timp ce registrele mediu şi acut se împletesc în jocuri plăcute. Întreaga atmosferă se transformă într-o sonoritate aproape celestă, ancestrală, ce pare să fi sălăşluit acolo de la începuturile timpului.

Baritonul Alin Costea a ales să cânte în fața altarului, la o distanță considerabilă față de orgă, în veşminte de călugăr, pentru a recrea o atmosferă cât mai apropiată de cea în care se intonează imnurile gregoriene. A cântat simplu şi lejer, în consonanță cu spiritul muzicii, şi a avut o pronunție clară în limba latină.

Lucrarea Komm, Gott, Schöpfer, heiliger Geist BWV 667 de Johann Sebastian Bach a început măreț, cu schimbări rapide de armonii şi un registru grav, răsunător, peste care s-au împletit linii şerpuitoare. În Komm, Gott, Schöpfer nr. 46 de Marcel Dupré, salturile conduc spre o puternică acumulare de tensiune, iar sonoritatea creată ulterior poartă ascultătorul într-o atmosferă romantică, dulceața orgii fiind exploatată într-un mod în care nu aş fi crezut că acest instrument poate suna. Toccata pe tema „Veni, Creator Spiritus” de Jeanne Denisseux se concretizează într-un amalgam de nuanțe şi timbruri, iar Fantezia de coral din L’Orgue Mistique op. 56 nr. 5 de Charles Tournemire ne poartă într-o dimensiune translucidă, sub semnul sonorității celeste şi al contrastelor, prin zbuciumul creat în registrul acut. Variațiunile pe tema „Lucis Creator” de Jehan Alein s-au constituit în dantelării fine, țesute în registrul acut şi acompaniate de un bas străveziu, în surdină.

Concertul s-a încheiat cu Preludiu, coral și variațiuni pe tema „Veni, Creator Spiritus” de Maurice Duruflé, purtându-ne în sonorități când sumbre, când calme, lejere şi strălucitoare, asemenea unui xilofon.

Publicul prezent în sală a părăsit lăcaşul de cult cu o seninătate aparte, fermecat de forța şi totodată gingăşia instrumentului pe care l-a ascultat. Concertul s-a desfăşurat cu respectarea tuturor normelor epidemiologice şi a putut fi vizionat şi online, pe pagina de Facebook a Festivalului de orgă Cantus Ecclesiae.

fILE DE ISTORIECREDInțĂ, ARTĂ șI ISTORIE

o fleșă gotică străpunge cerul dobrogei

120 de ani de la consacrarea bisericii „sFântul anton de padoVa” din m. kogălniceanu

Text: mons. ieronim iacob

Până la Războiul de Independență (1877-1878), creştinii din Dobrogea – parte a provinciei otomane Rumelia – nu aveau voie să-şi construiască biserici cu turn. Puținele lăcaşuri creştine nu se deosebeau prea mult de locuințele „ghiaurilor iflaklari” (numele comun dat creştinilor valahi!). Germanii veniți în Dobrogea din sudul Basarabiei, începând cu 1840, de confesiune romano-catolică sau evanghelică, şi-au construit la început simple capele sau case de rugăciune. După alipirea la România, cerul Dobrogei a început să fie străpuns de fleşele bisericilor „nemțeşti”, cea mai frumoasă fiind, fără îndoială, biserica din Cara-Murat/Caramurat, (din 1930 Ferdinand I, respectiv M.

Kogălniceanu începând cu 1949).

În 1875, mai multe familii de germani catolici s-au aşezat în apropierea lacului Taşaul, spre Năvodari. Între anii 1876-1880, aceştia se vor muta de la Taşaul la Caramurat, unde în 1880 trăiau circa 120 de suflete şi se gândeau să-şi organizeze viața bisericească. Erau îngrijiți sufleteşte de călugării catolici capucini din Trapezunt, care rezidau la Constanța încă din 1860. În noua lor aşezare, şi-au croit drumuri largi, curți încăpătoare, case şi acareturi trainice, dar mai întâi de toate şi-au construit o capelă şi o şcoală pentru educația copiilor.

După discuții îndelungate, la începutul anului 1897, cu un fond inițial de 12.000 de lei, catolicii din Caramurat au decis să înceapă lucrările la noua biserică. Pentru aceasta, arhiepiscopul l-a trimis la Caramurat, încă din 10 octombrie 1896, pe Pr. Emanoil Mierzowski. Enoriaşii s-au angajat să aducă piatra şi să confecționeze cărămida, să procure nisipul, pietrişul şi să asigure arderea varului. Arhitectul Matia Surber din Bucureşti, cel care a făcut planurile bisericii, era de părere se va putea ajunge „la roşu” cu suma de 20.000 lei.

Lucrările au început în aprilie 1897, pe 25 ale lunii respective Arhiepiscopul Hornstein putând binecuvânta piatra de temelie. Șantierul a înaintat cu greu din cauza ploilor care au stricat circa 30.000 de cărămizi şi au îngreunat mult transportul. Cu toate acestea, la 1 noiembrie 1897 (sărbătoarea Tuturor Sfinților), comunitatea parohială îi aduce mulțumire lui Dumnezeu pentru că biserica este ridicată, fiind gata şi acoperişul, şi turnul. În anul 1898 se fac mari eforturi pentru finisarea şi mobilarea bisericii. Regele Carol I, romano-catolic, dăruieşte 1.000 de lei, iar Arhiepiscopia de Bucureşti, un împrumut de 3.000 de lei. Până în toamnă lucrările înaintează foarte bine, astfel încât canonicul Mierzowski, delegat al Arhiepiscopului Hornstein, binecuvântează biserica (o binecuvântare simplă!) în ziua de 6 octombrie 1898, oferind-o cultului în cinstea Sfântului Anton de Padova.

Biserica are lungimea 30,80 de m, la interior; lățimea de 10 m; înălțimea de 9,50 m; înălțimea turlei este de 27,30 m. Altarul mare este împodobit cu sculpturi în lemn marca Stuflesser, la fel ca şi Calea Sfintei Cruci, altarele laterale, amvonul şi cristelnița.

Deşi se hotărâse consacrarea solemnă a noii bisericii pentru anul 1899, o secetă cumplită a adus mizeria în casele dobrogenilor. Criza economică a cuprins întreaga țară şi s-a prelungit până în 1900, sfințirea solemnă a noii biserici fiind amânată. „În final, pe 16 mai 1901, Arhiepiscopul Hornstein a consacrat solemn altarul principal şi biserica, această podoabă a catolicilor din Dobrogea, monument al credinței enoriaşilor din Caramurat” (Ep. Schubert, fost paroh de Caramurat).

Caramurat 1897

Biserica „sf. Anton de Padova” din m. Kogălniceanu, 2018

IDEI PEnTRU TIMPUL LIBER

CARTE

fERDInAnD I. REGELE CEL LOIAL AL ROMânIEI

MARI, Adrian Cioroianu, Andrei Radu, Editura Curtea Veche, 2020. seria Regii și Reginele noastre cuprinde povestea lui Ferdinand, principele german devenit „bun român”.

CARTE

ÎnGERII În VIAțA șI SCRIERILE SfInTEI GEMMA

GALGAnI, Pr. Tito Paolo Zecca, Editura Pauline, București, 2021, 296 p. Cartea tratează despre îngeri, în mod particular despre îngerul păzitor în viața și scrierile sfintei gemma galgani, o tânără mistică din Lucca, Italia.

TEATRU

„REVOLTA

POVEșTILOR” , un spectacol pentru copii, în regia lui Tony Adam, cu marian sas Petrică și Alexandru Ivănoiu, desfășurat la Teatrul stela Popescu, pe 4 iulie, de la ora 10. „Revolta Poveștilor” este o poveste terapeutică de văzut cu inima și de meditat asupra mesajului.

un inFormatician în rai.

biografia Fericitului carlo acutis

editura arcb, bucurești 2021

Beatificarea, la data de 10 octombrie 2020, a tânărului Carlo Acutis (3 mai 1991 - 12 octombrie 2006) a reprezentat o nouă invitaţie din partea Bisericii, adresată în special tinerilor celui de-al treilea mileniu, de a înţelege că sfinţenia nu este un ideal învechit sau nepotrivit pentru „zilele noastre”, ci rămâne mai departe un ţel posibil chiar şi pentru anul 2021. Chipul luminos al tânărului Carlo Acutis continuă să fascineze din ce în ce mai mulţi tineri şi să readucă „chestiunea sfinţeniei” pe tărâmul credibilităţii. Carlo şi-a ghidat viaţa după această afirmaţie a sa: „Euharistia este autostrada mea către Cer.”

În limba română, graţie traducerii realizate de Claudia Stan, apare această biografie scrisă de Nicola Gori, redactor la cotidianul Sfântului Scaun, L’Osservatore

Format: 14x21 cm, 216 pagini Romano. Prin eforturile şi pasiunea sa, Nicola Gori a realizat una dintre cele mai bune biografii ale acestui tânăr al lui Dumnezeu, prin care ne arată că sfinţenia este posibilă şi în anii epocii noastre, în care Dumnezeu pare să fie trecut pe un loc secund în preocupările tinerilor. Cartea de faţă ne invită să ne apropiem de această fântână şi să ne potolim şi noi setea de Dumnezeu din inimă.

Pr. Andrei Dumitrescu

TEATru

Spectacolul „Luminile ghetoului”, în regia lui Andrei Munteanu şi avându-i în distribuție pe Dorina Păunescu şi Geni Brenda Vexler, este pus în scenă la Teatrul Evreiesc de Stat, pe 6 iulie, de la ora 19. Spectacolul este o călătorie inițiatică inspirată din muzica scrisă de supraviețuitorii Holocaustului în acele momente de grea încercare, precum şi texte care reflectă cea mai mare crimă a secolului XX.

SACRALITATEA În ARTĂ

madonna în biserică

Text: Pr. andrei Dumitrescu

madonna în biserică

(cca 1438-1440)

de Jan van eyck

Panou în ulei pe lemn de stejar. Dimensiune: 31×14 cm

tabloul se află în Gemäldegalerie („Galeria din pictură”) din Berlin (Germania). „m adonna în biserică”, cunoscută şi sub numele de „Fecioara din biserică”, este o lucrare de mici dimensiuni executată de pictorul olandez Jan van Eyck. Realizată probabil între anii 1438 şi 1440, pictura o înfățişează pe Fecioara Maria ținându-l pe Pruncul Isus, într-o catedrală gotică. Maria este prezentată ca Regină, purtând o coroană cu bijuterii, în timp ce ţine în braţe pe copilul Isus, care o priveşte cu cea mai mare nevinovăţie şi prinde partea superioară a rochiei sale roşii, într-un mod care aminteşte de tradiția bizantină din secolul al XIII-lea a icoanei Eleusa („Fecioara tandreții”). Poarta care încadrează arcada din spatele navei centrale a catedralei gotice conține sculpturi din lemn care descriu episoade din viața Mariei, în timp ce o sculptură din lemn într-o nişă din partea stângă a picturii o arată ținând copilul într-o poziție similară.

Van Eyck descrie o Marie monumentală, impunătoare, care contrastează cu toate celelalte personaje din pictură şi cu cadrul care constituie fundalul acesteia. Panoul conține grinzi de lumină observate îndeaproape, care pătrund prin vitraliile catedralei. Acestea luminează interiorul edificiului sacru, coborând tainic pe podea, unde creează două forme geometrice luminoase. Lumina capătă un simbolism puternic, făcând aluzie simultană la maternitatea feciorelnică a Mariei şi la prezența eterică a lui Dumnezeu în Pruncul pe care ea îl ţine în braţe.

Majoritatea istoricilor de artă afirmă că acest tablou, considerat pierdut până în anul 1851, ar fi fost aripa stângă a unui diptic demontat; probabil aripa sa opusă era un portret votiv. Această lucrare, impresionantă prin profunzimea spirituală pe care o emană, a fost „remodelată” în jurul anului 1499 de către un tablou omonim şi printr-o lucrare similară realizată de Jan Gossaert. Ambele picturi au adus modificări semnificative compoziției lui Van Eyck, care, deşi au adus pictura iniţială într-o formă grafică armonizată cu stilurile picturale dominante la sfârşitul secolului al XV-lea, au fost descrise ca fiind spiritual, dacă nu estetic, dezastruoase pentru conceptul original dorit de van Eyck.

jan van eyck

artist Flamand de seamă al eVului mediu târZiu

jan van Eyck (1390-1441) a fost un pictor flamand din perioada târzie a Evului mediu. A jucat un rol inovator în istoria picturii europene, fiind considerat artistul care a revoluționat pictura în ulei, începând cu anul 1410. s-a bucurat de un real succes în Italia, fiind unul dintre puținii artiști neitalieni apreciați în acel timp în această țară.

Jan van Eyck (autoportret)