asemenea lui Isus Cristos

PAGIN A GHIKA

L-au cunoscut pe Vladimir Gh A stăzi: Louis Canet

ika (și reciproc)

Text: Luc Verly (traducere Iulia Cojocariu)

Louis Canet, pe atunci înalt funcționar la Ministerul francez al Afacerilor Străine, îi scrie prietenului său

Vladimir Ghika, la 25 iulie 1923, câteva luni înainte de hirotonirea acestuia, ceea ce urmează: „L-am văzut pe Arhiepiscop[ul de Paris,

Cardinalul Dubois] și i-am spus în numele Președintelui Consiliului că suntem interesați de proiectele dumneavoastră și că dorim ca hirotonirea dumneavoastră să nu fie amânată.” Din ce motiv hirotonirea unui preot al diecezei de Paris poate să intereseze pe președintele

Consiliului, adică, în acea vreme, pe adevăratul conducător al statului francez? Nu a existat separare între Biserică și stat în Franța la începutul secolului? Iar președintele de Consiliu de care este vorba aici,

Raymond Poincaré, cu toate că nu era un anticlerical îndârjit, nu este un partizan convins al laicității.

Nu știm cu exactitate motivele acestui interes, putem doar să le ghicim. Știm că Vladimir Ghika a primit Legiunea de Onoare, pe 4 octombrie 1921, pentru activitatea sa în favoarea restabilirii relațiilor diplomatice între Franța și Vatican, începând efectiv cu mai 1921. Am văzut deja în această cronică, când am vorbit de Pius al XII-lea, că Louis Canet, când era membru al Școlii Franceze de la Roma, a format, împreună cu Vladimir Ghika între alții, „grupul celor cinci” care a voit să influențeze atitudinea Sfântului Scaun din timpul Primului Război Mondial, în special pentru a-l face să condamne crimele reale de război săvârșite de către germani în Belgia. Iar Raymond Poincaré era atunci președinte al Republicii Franceze. Nu pare atunci ciudat că statul francez se interesează cu privire la hirotonirea unui om care i-a făcut servicii importante și... care ar putea să-i facă altele, prin nașterea sa princiară, prin relațiile sale atât mondene, cât și ecleziastice și prin aura de om integru, chiar de sfânt laic, am putea spune, care îl înconjoară deja. Un om cu influență este întotdeauna bun de pus în tabăra sa! Dar tocmai, începând cu hirotonirea sa, Vladimir Ghika renunță nu doar la practicarea artelor, dar și la politică, atât prin voința de a se concentra pe misiunea sa spirituală, cât și prin lipsa de timp. Numeroasele sale activități liturgice și pastorale îi ocupă timpul mai mult decât încărcat. Fără îndoială, prietenia cu Louis Canet s-a menținut după hirotonirea din 7 octombrie 1923, dar este interesant de constatat că Arhiva noastră nu posedă

Louis Canet (1883-1958)

nicio corespondență schimbată între ei după această dată. Nu pentru că s-ar fi certat, dar Vladimir Ghika, intrând în preoție, a ales o altă cale.

Din contră, Louis Canet, consilier al Ministerului Afacerilor Străine pentru afacerile religioase din 1920 până în 1946, rămâne în politică și devine mai târziu un fanatic înflăcărat al politicii antisemite a statului francez în timpul celui de-al Doilea Război Mondial... cu consecințele dramatice pe care le cunoaștem, nu pentru el, care trece fără probleme prin Epurare 1 , devenind membru al Consiliului de Stat, dar pentru nefericiții evrei din Franța. Louis Canet, care s-a născut la Rouen în 1883, moare la Paris în 1958.

Așa cum se zice: politica conduce la toate cu condiția de a scăpa de ea. Vladimir Ghika a scăpat datorită hirotonirii sale și vocației de preot, prietenul său Louis Canet nu a scăpat și chiar s-a rătăcit în ea.