Actualitatea creştină, nr. 7/2018 by Revista Actualitatea Crestina

Nr. 07/2018 * Anul XXIX * Serie nouă * 4 lei

Îngerul Bunei Vestiri (cca 1500), Giovanni Bellini

GÂNDUL LUNII

„VLADIMIR GHIKA FECIT” PS Ignazio Paoli, Primul Arhiepiscop al Arhidiecezei 200 de ani de la naştere

Îngerii salută. Îngerii salută în tine voința lui Dumnezeu. www.vladimirghika.ro Desen în tuş negru de Vladimir Ghika, reprezentând litera J

Cât de păcătos e „sfântul” de mine?

25-29 IULIE | ÎNTÂLNIREA NAȚIONALĂ A TINERETULUI CATOLIC A XIV-A EDIȚIE Tema Întâlnirii este dată de cuvintele arhanghelului Gabriel adresate Sfintei Fecioare Maria: „Nu te teme, Marie, pentru că ai aflat har la Dumnezeu!” (Lc 1,30). Meditând la această întâlnire tainică între arhanghel și Sfânta Fecioară, descoperim că Dumnezeu caută suflete pregătite, disponibile, „pline de har” pentru a le asocia la lucrarea Sa de mântuire. „Dragi tineri, avem nevoie de voi, avem nevoie de capacitatea voastră de a fi profeți pentru lume și pentru Biserică”, spunea Papa Francisc. Voi faceți eficient mesajul Evangheliei și acțiunea profetică a Bisericii când știți să primiți chemarea Domnului și să pășiți înainte în ciuda propriilor limite și lipsuri într-un adevărat spirit de abandonare în Dumnezeu. Dragi tineri, vă felicit pentru că mergând la Satu Mare veți face o nouă experiență de credință și îi veți reprezenta cu cinste pe toți tinerii din Arhidieceza de București. (PS Cornel Damian, Episcop auxiliar de București)

CUPRINS Actualitatea creștină • Publicație a Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București • Anul XXIX, Nr. 7/2018

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

PS Ignazio Paoli, primul Arhiepiscop al Arhidiecezei 200 de ani de la naştere VATICAN

5 6 7

@Pontifex Știri din Vatican L’Osservatore Romano FOCUS

Evenimente Pe urmele Fericitului Vladimir Ghika în Franța Sfințiri de preoți. Viața ta e pentru alții! 12 Știri ARCB 13 Știri interne/externe Biserică și societate

14 Bioetică Humanae Vitae la a 50-a aniversare 16 Res-publica Vladimir Ghika fecit*

Suflet tânăr

17 Împreună Te așteptăm Reportaje Știri/Anunțuri UNIVERSUL FAMILIEI

21 ABC-ul credinței 22 Simbolul cochiliei 23 Frumosul și urâtul din mersul la biserică SPIRITUALITATE

24 Sfânta Scriptură - Psalmii Biserica misionară Lucru greu de înțeles de către cei bogați 32 Vederi din Kenya Respect și fapte în Maikona (II) 25 Din catehezele Papei Francisc Mirul și dinamismul spiritual CULTURĂ 26 Minuni şi sfinţi Alfonsa a Neprihănitei 33 File de istorie Zămisliri Preotul Felix Wiercinsky Arhiepiscopul Paoli 27 Pagina Ghika Îndrumător de conștiință 34 Idei pentru timpul liber 35 Sacralitatea în artă DIALOGURI CU DICHIS

28 Cât de păcătos e „sfântul” de mine?

ETCETERA

36 Anunțuri

COPERTA ACTUALITATEA CREŞTINĂ, NR. 7/2018 Foto copertă: Alexis Dimcev

Mesajul redacției „Rămâneţi catolici buni, nu numai cu numele, ci şi cu faptele, respectând poruncile Bisericii noastre sfinte…, făcând operă de adevăraţi creştini” este îndemnul pe care îl aduce în actualitate PS Cornel Damian în Editorialul care deschide revista din luna iulie și care evocă figura autorului acestui îndemn, Mons. Ignazio Felice Paoli, primul Arhiepiscop al Arhidiecezei de București. Rubrica Focus prezintă mărturiile celor doi preoți nou-sfințiți pentru Arhidieceza noastră și impresiile din Pelerinajul Pe urmele Fericitului Vladimir Ghika în Franța. Rubrica Bioetică aduce în prim-plan enciclica Humanae Vitae, la 50 de ani de la apariție, iar Res-publica propune materialul Vladimir Ghika fecit*, care prezintă expoziția cu desenele Fericitului Vladimir Ghika In spiritu caritatis, deschisă la Muzeul Național de Artă al României. În paginile Suflet tânăr, PS Cornel li se adresează tinerilor ce vor participa la INTC de la Satu Mare, felicitându-i pentru că acolo vor face o nouă experiență de credință și-i vor „reprezenta cu cinste pe toți tinerii din Arhidieceza de București”. Universul familiei ne oferă câteva sugestii despre cum să ne orientăm toate umblările noastre în casa Domnului spre adevărata Frumusețe. Paginile de Spiritualitate continuă reflecțiile pe marginea Psalmilor, iar Pagina Ghika îl prezintă pe Monseniorul ca Îndrumător de conștiință. La Dialogurile cu dichis, Claudia Stan, alături de interlocutorul său, Pr. lect. univ. dr. Emil Moraru, discută despre păcat, „un termen extrem de incomod pentru societatea contemporană”. Din revistă nu lipsesc știri, anunțuri, recomandări pentru timpul liber. Lectură plăcută!

EDITOR

Centrul de Comunicații Sociale Angelus Communicationis Redacție

Iulia Cojocariu Pr. Francisc Doboș Pr. Fabian Măriuț Pr. Tarciziu Șerban Cristina Șoican Pr. Francisc Ungureanu Corectură

Iulia Cojocariu Crenguța Nicolae Colaboratori

Pr. Marian Blaj Dănuț Doboș Pr. Andrei Dumitrescu Liana Gehl Anca Mărtinaş Giulimondi Monica Râpeanu Claudia Stan Layout GRAFIC

Angelus Communicationis Coperți

Roxana Elekes Distribuție și abonamente

Tereza Petreș Librăria Sf. Iosif Str. G-ral Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015457, libraria@arcb.ro www.librariasfiosif.ro Tipar

Tipografia Everest 2001 SRL www.everest.ro

Actualitatea creștină Publicație a Arhidiecezei Romano-Catolice de București Str. G-ral Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015470, 021/2015411 redactie@actualitatea-crestina.ro www.actualitatea-crestina.ro ISSN 1221 - 7700

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

PS Ignazio Paoli, Primul Arhiepiscop al Arhidiecezei 200 de ani de la naştere

Foto 1: Arhiepiscopul Ignazio Felice Paoli Foto 2: Stema Arhiepiscopului Ignazio Felice Paoli, cu deviza In victoria pax (frescă, în Catedrala Sf. Iosif)

cum 200 de ani, la 25 iulie 1818 se năștea la Santa Maria de Vezzano (Firenze), în Italia, Ignazio Felice Paoli care avea să devină primul Arhiepiscop al Arhidiecezei de București. Prin aceste rânduri, aș vrea să-i aducem prinosul nostru de recunoștință acestui Păstor care a marcat prin uriașa sa personalitate ultima jumătate a secolului al XIX-lea din viața Bisericii noastre locale. Numele său va rămâne legat pentru totdeauna de ctitorirea Catedralei Sf. Iosif din București. De foarte tânăr, Ignazio Paoli a intrat în Ordinul Pasioniștilor, activând în Italia, Anglia, Irlanda și Statele Unite, construind biserici, case religioase și mănăstiri la Londra, Paris și Belfast. Având această bogată experiență și activitate misionară, Papa Pius al IX-lea l-a numit, la 19 august 1870, Episcop de Nicopolis ad Hystrum și Administrator apostolic al Valahiei, cu reședința la București. În acest context, Episcopul Paoli a pus în aplicare una dintre cele mai importante inițiative pastorale: fondarea, în toamna anului 1870, a Seminarului diecezan pentru formarea clerului autohton. Ctitoria Arhiepiscopului Paoli va fi închisă în august 1948 de regimul ateo-comunist, în momentul de apogeu al Seminarului, care devenise cel mai important și valoros seminar din România, mai ales în perioada în care a fost condus de Fericitul Anton Durcovici. Dar, desigur, opera cea mai măreață a Arhiepiscopului Paoli rămâne Catedrala Sf. Iosif din București, Biserica-mamă a tuturor bisericilor din Arhidieceză, construită în perioada 1873-1884 și sfințită la 15 februarie 1884. Pentru construirea Catedralei, devenită o emblemă a Bisericii noastre locale, ctitorul acesteia, Arhiepiscopul Paoli, am putea spune că și-a jertfit propria viață. Astăzi, la 134 de ani de la sfințirea ei, Catedrala continuă să fie centrul spiritual al Arhidiecezei RomanoCatolice de Bucureşti, dăinuind ca un monument al credinţei, chiar dacă existenţa ei este pusă în mod grav în pericol de clădirea ilegală din imediata vecinătate. La construirea Catedralei Sf. Iosif, Arhiepiscopul Ignazio Felice Paoli şi-a dovedit marile sale calităţi de om providenţial, adevărat păstor, bărbat încercat şi harnic. Experienţa sa umană şi pastorală, IULIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

alături de calităţile administrative au fost considerentele de care a ţinut seamă Papa Leon al XIII-lea atunci când l-a numit pe Ignazio Paoli ca Arhiepiscop de Bucureşti, pe 27 aprilie 1883. Întors la Bucureşti în primăvara anului 1883, după o vizită la Roma, la Papa Leon al XIIIlea, Arhiepiscopul Paoli a ţinut în Catedrală un discurs emoţionant: „Binecuvântat să fie Dumnezeu, căci după o absenţă îndelungată a mea, mi-a acordat harul de a revedea pe fiii mei spirituali, catolicii din Bucureşti… În cei 14 ani de minister episcopal, eu am trudit pentru voi promovând instrucţia în şcoli, formând un seminar pentru formarea unui cler instruit… şi în fine am lăsat pentru voi un monument frumos şi demn de religia noastră sfântă: catedrala” (Dănuţ Doboş – Eugen Bortoş (editori), Parohia Catedralei Sf. Iosif din Bucureşti, 2005, p. 199). Apoi a povestit cum, atunci când se afla la Roma, Papa i-a adresat, în prezenţa cardinalilor şi a altor episcopi, cuvinte de apreciere, și l-a întrebat dacă este pregătit pentru noua sa misiune la Bucureşti: „Sfinte Părinte – a răspuns Arhiepiscopul – până la moarte vreau să trudesc şi să mă sacrific pentru ei. Aceasta e decizia mea, până voi putea spune într-o zi: Doamne, dintre cei pe care

Catedrala Sfântul Iosif, imagine de epocă

mi i-ai dat să-i conduc, nu s-a pierdut niciunul”. Şi, adresându-se credincioşilor din Catedrală, în acelaşi discurs, îi îndeamnă: „De aceea vă repet şi vouă: rămâneţi catolici buni, nu numai cu numele, ci şi cu faptele, respectând poruncile Bisericii noastre sfinte…, făcând operă de adevăraţi creştini” (op. cit., p. 199-200). Autorul Scrisorii către Evrei ne îndeamnă: „Amintiţi-vă de conducătorii voştri care v-au vorbit despre

Rămâneţi catolici buni, nu numai cu numele, ci şi cu faptele, respectând poruncile Bisericii noastre sfinte…, făcând operă de adevăraţi creştini. Ignazio Paoli, Arhiepiscop de București

cuvântul lui Dumnezeu şi considerând împlinirea vieţii lor, imitaţi credinţa lor” (Evr 13,7). Ascultând îndemnul autorului sacru, la împlinirea a 200 de ani de la naşterea Arhiepiscopului Paoli şi 135 de ani de la crearea Arhidiecezei de Bucureşti, gândurile noastre de preţuire se îndreaptă spre primul Arhiepiscop de Bucureşti, ctitorul „inimii” Arhidiecezei – Catedrala Sf. Iosif -, spirit întreprinzător, fin diplomat, păstor care şi-a consumat toate energiile pentru binele spiritual şi material al turmei sale. Arhiepiscopul Ignazio Felice Paoli a murit la Viena, pe 27 februarie 1885, iar rămăşiţele sale pământeşti se odihnesc în capela Sf. Ana din cimitirul Bellu, loc sacru unde timp de 133 de ani credincioşii catolici i-au adus un pios omagiu. PS Cornel Damian Episcop auxiliar de Bucureşti

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2018

VATICAN

@PONTIFEX

DIN CUVINTELE PAPEI

Curaj, nu te opri în fața greutăților vieții!

Twitter: @Pontifex

Cu cât suntem mai înrădăcinați în Cristos, cu atât mai mult descoperim pacea interioară, chiar și în mijlocul provocărilor de zi cu zi.

Sfântă Familie din Nazaret, ajută-ne să recunoaștem natura sacră a familiei și frumusețea ei în planul lui Dumnezeu pentru omenire.

Fie ca Fecioara Maria să ne mijlocească harul de a fi însuflețiți de Duhul Sfânt, pentru a da mărturie despre Cristos cu onestitate evanghelică.

Putem spune că viața familiei e un ansamblu de pelerinaje mici și mari. Ne face bine să ne gândim că Maria și Iosif l-au învățat pe Isus să recite rugăciunile! Și acesta este un pelerinaj, pelerinajul educației la rugăciune. Este important pentru familiile noastre să meargă împreună, să aibă aceeași țintă la care să ajungă! Știm că avem de făcut un parcurs comun; un drum cu dificultăți, dar și cu momente de bucurie, de mângâiere. Ce poate fi mai frumos pentru un tată și o mamă decât să-i binecuvânteze pe copii la începutul și la încheierea zilei? Să-i binecuvânteze, adică să-i încredințeze Domnului! Cât de important e ca familia să se întâlnească la rugăciune înainte de a mânca împreună, pentru a-i mulțumi Domnului. Toate sunt gesturi mici, dar exprimă marele rol formativ pe care familia îl are în pelerinajul de toate zilele. (Predică, 27 decembrie 2015)

Limbajul creștinilor care-l păstrează pe Duhul Sfânt ce ne-a fost dăruit e un limbaj special. E limbajul bunei-cuviințe, al respectului. Și asta ne poate ajuta să ne gândim la cum este atitudinea noastră de creștini. […] Câți oameni se apropie de o parohie, de exemplu, căutând acest respect, această bună-cuviință și întâlnesc lupte interne între credincioși. În loc de bună-cuviință și de respect, întâlnesc bârfele, vorbirile de rău, concurențele unul împotriva altuia […] Scuzați-mă dacă revin mereu asupra acestei teme, dar eu cred că acesta este dușmanul ce distruge comunitățile noastre: bârfa. Poate vă va face bine să-i spuneți Sf. Fecioare: „Sfântă Fecioară, mântuiește-mă: nu vreau să fiu așa. Eu vreau să-l păstrez pe Duhul Sfânt așa cum l-ai păstrat tu.” Ea l-a păstrat pe Duhul Sfânt, care a făcut-o mamă a Fiului lui Dumnezeu. (Predică, 22 mai 2017)

În fața unei poveri a vieții sau a unei situații ce ne îndurerează, încercăm să vorbim cu cineva care să ne asculte, cu un prieten, cu un expert… E un mare bine să facem aceasta, dar să nu-l uităm pe Isus! Să nu uităm să ne deschidem Lui și să-i povestim viața, să-i încredințăm persoanele, situațiile. […] Mergeți la Isus! El spune fiecăruia: „Curaj, nu te opri în fața greutăților vieții, nu te închide în fața fricilor și a păcatelor, ci vino la mine!” El ne așteaptă mereu, nu pentru a ne rezolva problemele în mod magic, ci pentru a ne întări în problemele noastre. Isus nu ne ridică poverile vieții, ci neliniștea din inimă; nu ne ia crucea, ci o poartă împreună cu noi. Cu El, orice povară devine ușoară, pentru că El este odihna pe care o căutăm. Când intră Isus în viață, vine pacea, aceea care rămâne și în încercări, în suferințe. (Angelus, 9 iulie 2017)

IULIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

VATICAN ȘTIRI DIN VATICAN

Pași spre reformarea Curiei romane

Mesaj pentru Ziua Săracilor

Între 11 și 13 iunie, Papa Francisc a participat la lucrările celei de-a 25-a reuniuni a Consiliului celor nouă cardinali pentru reforma Curiei Romane și revizuirea constituției Pastor Bonus.

ardinalii i-au încredințat Papei o schiţă a constituţiei apostolice despre Curia Romană - Praedicate Evangelium (titlu provizoriu), ce va înlocui Pastor bonus, din 1988. Este un document de 25 de puncte, ce revendică „actualizările nu puţine” care au existat de la începutul procesului reformator la începutul pontificatului. Sunt trei criterii ce au condus reforma: principiul fidelităţii faţă de istorie şi al continuităţii cu trecutul (tradiţie); actualizarea, exemplificată de naşterea Secretariatului pentru Economie, a Consiliului pentru

Pe 14 iunie a fost prezentat mesajul Papei pentru a Doua Zi Mondială a Săracilor, celebrată la 18 noiembrie.

Economie şi a Secretariatului pentru Comunicare; coordonarea, adică simplificarea ce a dus la unirea diferitelor dicastere. Perspectiva generală în care se încadrează proiectul noii constituții apostolice scoate în evidență unele tematici de „o importanță particulară”: Curia romană în serviciul Sfântului Părinte și al Bisericilor locale, caracterul pastoral al activității curiale, înființarea și funcționarea celei de-a Treia Secțiuni a Secretariatului de Stat al Sf. Scaun și vestirea Evangheliei și spiritul misionar, ca orizont al întregii activități a Curiei Romane.

u titlul Săracul acesta strigă şi Domnul îl aude, inspirat din Psalmul 34, mesajul propune o lectură actualizată a textului biblic, aplicată la noi şi la timpurile noastre. Pontiful explică că acest psalm ne îngăduie în prezent şi nouă să pătrundem în numeroasele forme de sărăcie şi „să înţelegem cine sunt adevăraţii săraci spre care suntem chemaţi să ne îndreptăm privirea pentru a le asculta strigătul şi a le recunoaşte necesităţile”. „În această Zi Mondială suntem îndemnaţi să dăm concreteţe cuvintelor Psalmului «Mânca-vor săracii și se vor sătura» (Ps 22,27).”

Sinodul Pan-amazonian Pe 8 iunie a fost publicat documentul pregătitor pentru Sinodul Episcopilor ce se va desfășura la Roma în octombrie 2019.

ocumentul evidențiază contextul istoric, social și ecologic al regiunii pan-amazoniene și atinge nevoile sociale, ecologice, sacramentale şi eclezial-misionare. Textul se încheie cu trei seturi de întrebări, răspunsurile urmând să stea la baza documentului de lucru al Sinodului. Regiunea pan-amazoniană din America de Sud include țări ca Bolivia, Brazilia, Columbia, Ecuador, Guyana Franceză, Peru, Venezuela, Surinam.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2018

VATICAN L’OSSERVATORE ROMANO

Benzina lui Dumnezeu Un lanţ ca de la pământ la soare L’Osservatore Romano, 7 iunie 2018

tât măsoară lungimea totală a macromoleculelor ADN din corpul uman. N-ar trebui atunci să ne mire că doar 5% din funcţiile ADNului sunt cunoscute oamenilor de ştiinţă, restul rămânând încă a fi studiat. În 1990, National Institutes of Health (NIH) din SUA lansa proiectul de definire a secvenţei ADN, cu scopul de a cerceta în profunzime patrimoniul genetic uman şi de a identifica, în viitor, modalităţi de tratament nu doar pentru bolile genetice, ci şi pentru altele mai comune, ca diabetul şi astmul. Proiectul s-a încheiat în 2003 sub conducerea lui Francis Collins, actualul director NIH, căruia îi revine meritul de a fi ştiut să menţină liber accesul la datele ştiinţifice relevate, opunându-se tentativelor firmelor private de a revendica drepturi comerciale. Probitatea ştiinţifică şi statura morală universal recunoscută i-au adus lui Collins primirea în Academia Pontificală de Ştiinţe în 2009. Eseul său The Language of God (2007 – în română Limbajul lui Dumnezeu, Curtea Veche 2009) se bucură de un interes constant, fiind reluat anul acesta într-o cărticică încântătoare tipărită la Roma, La genetica di Dio.

L’Osservatore Romano este oficiosul Sfântului Scaun, fondat în 1861. Este un cotidian politic religios. www.osservatoreromano.va

Femeile în islam Francis Collins dă o minunată mărturie despre modul în care munca de cercetare poate apropia de credinţă chiar şi pe un om de ştiinţă agnostic, aşa cum a fost el în prima jumătate a vieţii. Mai mult, Collins a dovedit că e posibil să stabileşti un raport armonios între ştiinţă şi credinţă chiar şi la un nivel personal, devenind prietenul unuia dintre cei mai înverşunaţi reprezentanţi ai ateismului militant, Christopher Hitchens. Cei care şi-au pierdut şi apoi redescoperit credinţa apreciază profund lucrările lui Collins, care în 2013 admitea candid în ziarul New York Times că viaţa lui se schimbase după lectura cărţii Creştinism pur şi simplu de C. S. Lewis. El însuşi un mare convertit, Lewis folosea în cartea menţionată o alegorie care l-a izbit pe viitorul director al Proiectului genomului uman. „Dumnezeu ne-a creat – scria Lewis – aşa cum omul proiectează un motor. Automobilul e gândit să meargă cu benzină, şi nu va funcţiona bine cu alţi carburanţi. Or, Dumnezeu a proiectat maşina umană ca să meargă bine doar cu El Însuşi.” (Traducere şi adaptare de Liana Gehl după: „Dalla genetica alla genomica. La benzina di Dio”, de Carlo Maria Polvani)

Cu luna iunie 2018, suplimentul lunar Donne Chiesa Mondo al ziarului L’Osservatore Romano a intrat în al şaptelea an de existenţă.

a cererea cititorilor, se reia tema rolului femeii în islam – „chestiune aflată în centrul multor discuţii” şi adesea cauză de „echivocuri şi înţelegeri greşite”. Suplimentul conturează imaginea unui „islam diferit de ceea ce ne închipuim azi”, deschis în tradiţie prezenţelor spirituale feminine. În viitor, publicaţia va aborda şi tema implicării femeilor în jihad şi a convertirilor la islam. Totodată, numărul din iunie aduce două rubrici noi: „Femei de valoare” şi „Consacrate”, propunând atenţiei cititorilor chipuri feminine semnificative. IULIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

FOCUS EvenimentE

DESPRE PELERINAJ

Sanctuarul de la Lourdes

Pe urmele Fericitului Vladimir Ghika în Franța În perioada 1-9 iunie, un grup de 28 de pelerini au pornit pe urmele lui Vladimir Ghika în Franța, vizitând mai multe locuri în care acesta a trăit sau prin care a trecut. Text: Iulia Cojocariu

n prima etapă a pelerinajului a fost vizitat sanctuarul de la Lourdes, unde pelerinii au putut participa la impresionanta procesiune cu lumânări însoțită de rostirea solemnă a rugăciunii rozariului atât în prima zi a pelerinajului, cât și în ziua următoare. Această procesiune pornește de la grota aparițiilor și se oprește în fața bazilicii Notre-Dame du Rosaire. A doua zi a inclus, pe lângă baia la piscine, participarea la Liturghia în limba română de la grotă, loc pe care pelerinii 8

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2018

avuseseră ocazia să-l viziteze cu o zi în urmă. După Liturghie a avut loc întâlnirea cu sora Clara, în două reprize. Mai întâi, aceasta le-a explicat pelerinilor evoluția construcțiilor bisericilor din Lourdes, iar apoi cu toții au urmat pașii Bernadetei, vizitând locurile semnificative din viața acesteia. Un alt moment spiritual al zilei l-a constituit participarea la Calea Sfintei Cruci, urmând cele 14 stațiuni reprezentate pe un deal în apropierea bazilicii, cu statui în mărime naturală realizate din fier.

elerinajul „Pe urmele Fericitului Vladimir Ghika în Franța” a fost organizat cu ocazia împlinirii a 5 ani de la beatificarea Monseniorului Ghika și a cuprins următoarele etape: Lourdes, Toulouse, La Salette, Ars, Paray-leMonial, Auberive, Paris. La Lourdes, grupului de pelerini, din care au făcut parte și 3 preoți, i s-a alăturat doamna Maria Sander, membră a Asociației Fericitul Vladimir Ghika, din Franța, iar la Paris, pelerinii au întâlnit și alți membri ai acestei asociații. În cadrul vizitei făcute la Biserica Lazariștilor, președintele asociației, Jean Lauxerois, le-a adresat pelerinilor un salut de bun venit, iar Dominique Viet a ținut o conferință despre convergențele care există între viața Sfântului Vincențiu de Paul și cea a Fericitului Vladimir Ghika.

Următoarea etapă a fost orașul Toulouse, unde Vladimir Ghika a mers împreună cu mama și cu frații săi în anul 1878 și unde a urmat studiile liceale (la liceul Pierre Fermat) și pe cele ale Facultății de Drept. Pelerinii au participat la Liturghia de la biserica St Sernin, plină de credincioși. La sfârșitul Liturghiei a fost un moment emoționant marcat de înmânarea relicvei Fericitului Vladimir Ghika de către Pr. Francisc Ungureanu celebrantului principal. Vizita pelerinilor la Toulouse era adusă la cunoștința credincioșilor în buletinul parohial, unde erau prezentate și informații despre

FOCUS

Liceul Pierre Fermat, Toulouse

Capela Sf. Claudiu La Colombière, Paray-le-Monial

Capela Aparițiilor, Paray-le-Monial

Vladimir Ghika, lucru de care s-a ocupat Asociația Fericitul Vladimir Ghika, foarte activă în Franța. După o lungă călătorie făcută cu autocarul, ceea ce le-a permis pelerinilor să admire încântătoarele peisaje ale Munților Alpi, a fost atinsă următoarea etapă a pelerinajului, reprezentată de sanctuarul Notre Dame de La Salette, unde în anul 1846, Sfânta Fecioară Maria a apărut în fața a doi copii, Melania și Maximin. Această etapă a pelerinajului a inclus participarea la Sfânta Liturghie într-o capelă a sanctuarului, vizitarea acestuia, participarea la Calea Crucii situată pe un drum din vecinătatea bazilicii. Din acest loc al Sfintei Fecioare, pelerinii s-au îndreptat către un loc al Inimii lui Isus, localitatea Parayle-Monial, cu o scurtă oprire la Ars, unde s-a putut vizita locuința

Sfântului Ioan Maria Vianney și biserica în care se află trupul intact al acestuia. Această oprire a fost o adevărată surpriză pentru grupul de pelerini, care s-au bucurat să se poată ruga în acest loc pentru preoții parohi și nu numai. Sosind la Parayle-Monial, pelerinii au avut ocazia

n ultima zi a pelerinajului, când a fost vizitată Capela Medaliei Miraculoase, pelerinii au participat la o Liturghie celebrată în această capelă, iar înainte au fost întâmpinați de sora Magdalena, care le-a vorbit despre istoria Medaliei Miraculoase, despre Sfânta Ecaterina Labouré și despre relația dintre Vladimir Ghika și Fiicele Carității. În cadrul Liturghiei, la predică, Monseniorul Philippe Brizard

să afle mai multe informații de la Pr. Paul Marțiu despre aparițiile de care a beneficiat Sfânta Maria Margareta Alacoque, în urma cărora a luat amploare devoțiunea către Inima Preasfântă a lui Isus. În ziua următoare s-a celebrat o Liturghie în Capela Aparițiilor. a vorbit și despre devoțiunea Fericitului Vladimir Ghika către Sfânta Fecioară Maria, subliniind rădăcina orientală a credinței acestuia și legătura Sfintei Fecioare cu sacramentul Trupului și Sângelui Fiului său. De asemenea, Mons. Brizard a considerat celebrarea primei Liturghii de către preotul Vladimir Ghika în această capelă un fel de consacrare a preoției sale către Maica lui Dumnezeu. IULIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

FOCUS

Fațada bisericii Sf. Ana, Auberive

Biserica Sf. Ana - interior, Auberive

De la Paray-le-Monial, pelerinii s-au îndreptat spre Auberive, o localitate în care Vladimir Ghika a achiziționat o fostă mănăstire pe care a redat-o cultului lui Dumnezeu. Pelerinii au descoperit expusă în biserica din localitate icoana Fericitului Vladimir Ghika. În această biserică s-au întâlnit cu părintele paroh al locului care i-a întâmpinat cu multă căldură și bucurie. Părintele le-a spus pelerinilor că el este în acea parohie de 5 ani, că a găsit acea icoană în biserică atunci când a venit ca paroh acolo și că la sfârșitul fiecărei Sfinte Liturghii sunt rostite rugăciuni și invocații către Fericitul Vladimir Ghika și către Sfânta Ana, patroana bisericii. Cu această ocazie, bisericii din Auberive 10

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2018

Biserica Sf. Tereza a Pruncului Isus, Villejuif

i-a fost oferită o relicvă a Fericitului Vladimir pe care părintele paroh a primit-o cu venerație, intonând un cântec de laudă lui Dumnezeu. Ultima etapă a pelerinajului a reprezentat-o orașul Paris. Aici au fost vizitate câteva locuri importante din viața sacerdotală a Fericitului Vladimir: Biserica Lazariștilor, unde a fost hirotonit la 7 octombrie 1923; Capela Medaliei Miraculoase, unde a celebrat cea dintâi Liturghie; biserica din Villejuif, construită pe terenul pe care s-a aflat baraca în care Vladimir Ghika a slujit între anii 1927-1931; și „biserica străinilor”, cunoscută în prezent ca Biserica St Ignace, unde Vladimir Ghika a fost rector din anul 1931. La Paris, pelerinii s-au întâlnit în cadrul unei

Sfinte Liturghii cu comunitatea românească, în Biserica St Roch. În sărbătoarea Preasfintei Inimi a lui Isus din 8 iunie, pelerinii au participat la Liturghia și la procesiunea cu Preasfântul Sacrament, din Bazilica Sacré-Cœur de pe Montmartre. După această Liturghie, s-au întâlnit cu Pr. Dominic Schubert care le-a vorbit despre istoria acestui lăcaș de cult și împreună au vizitat o frumoasă biserică veche, numită St Pierre de Montmartre. Zilele de pelerinaj au fost zile pline de frumusețe vizuală și spirituală, iar pelerinii s-au întors acasă încărcați cu bogăția moștenirii de credință pe care Vladimir Ghika a lăsat-o în locurile în care a trăit sau prin care a trecut.

FOCUS EVENIMENTE

şti obosit? Mergi înainte! Acea oboseală e sfinţenie, cu condiţia să existe mereu rugăciunea. Voi, preoţii, trebuie să vă examinaţi cu privire la asta: Sunt om al tabernacolului? Sunt om care ştie să asculte? Mă las obosit de oameni? Acesta era Isus: avea o conştiinţă clară că viaţa sa era pentru alţii: pentru Tatăl şi pentru oameni. (Papa Francisc)

Pr. Iosif Ghiuzan

Pr. Marius Ionuţ Bănuţă

Sfințiri de preoți Viața ta e pentru alții!

Pe 29 iunie, în Catedrala Sf. Iosif, diaconii Iosif Ghiuzan și Marius Bănuţă au fost sfințiți preoți prin impunerea mâinilor ÎPS Ioan Robu. Redăm câteva gânduri transmise de preoții nou-sfințiți. Pr. Iosif Ghiuzan:

u voi m-ați ales pe mine ci eu v-am ales pe voi! Aceste cuvinte ale Mântuitorului au condus mereu gândurile mele legate de sacramentul Sfintei Preoții, pe care tocmai l-am primit. Cred că Dumnezeu mă iubește foarte mult că a investit atâta încredere în mine, astfel încât să devin un păstor care, deși rănit de propria slăbiciune, trebuie să îngrijească cu sacramentele iubirii Sale pe cei care așteaptă milostivirea Sa. Într-adevăr, Domnul a pus acest dar prețios într-un vas atât de fragil. De aceea îl rog, totodată, să păstreze neterminat și nealterat în acest vas uleiul vieții dumnezeiești care

să ardă încontinuu luminând viața mea și a celor pe care îi voi păstori. Misiunea mea va fi foarte frumoasă dacă cei pentru care voi fi pus să slujesc nu vor omite din rugăciunea lor zilnică rugăciunea pentru păstorii lor. Nu în ultimul rând, o rog pe Maria, Maica chemării noastre sfinte, să fie mereu lângă mine și să mă îngrijească, așa cum l-a îngrijit pe Fiul ei. Pr. Marius Ionuţ Bănuţă:

unt la începutul unei noi etape din aventura mea alături de Isus. Primul moment al acestei aventuri i se datorează lui Dumnezeu și familiei, prin darul chemării la viață

și la educație. Al doilea moment se datorează lui Dumnezeu, familiei și tuturor celor ce m-au ajutat să ajung la ziua hirotonirii. Al treilea moment al aventurii cu Dumnezeu începe din momentul hirotonirii. Din acest moment al impunerii mâinilor și al ungerii cu sfânta crismă pot spune că El m-a luat în posesie spunând: „Tu îmi aparții mie!” Dar, de asemenea, mi-a spus: „Tu eşti sub protecţia mâinilor mele. Ești sub protecția inimii mele. Eşti păzit în palma mea şi tocmai de aceea te afli în vastitatea iubirii mele. Rămâi în spațiul mâinilor mele şi dă-mile pe ale tale!” Din acest moment, aventura se îndreaptă împreună cu El către împlinirea scopului final: mântuirea sufletului meu și al celor încredințați. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru toți oamenii ce au apărut în viața mea, unii pentru a mă corecta, unii pentru a mă educa, alții pentru a mă susține moral, spiritual și financiar. Vă mulțumesc tuturor, dragi prieteni, și nu uitați să vă rugați pentru preoți! IULIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

FOCUS ȘTIRI ARCB

București

Concert

Pe 23 iunie, în Catedrala Sfântul Iosif a avut loc un concert susținut de Eduard Antal (orgă) și Loredana Vișan (vioară). În program, piese de J. S. Bach, Alfred Mendelsohn și César Franck. Popești

Consacrare Pe 10 iunie, Tereza Ianuș și Tereza Niculăeș, surori din Congregația Misionarele Catehete ale Preasfintei Inimi, au depus voturile pe viaţă, în Biserica Sf. Fecioară Maria, Regina Sf. Rozariu, în cadrul unei Sf. Liturghii prezidate de ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop de Bucureşti. Pârâul Rece

Comuniune Pentru a încheia anul 2017-2018 al Vieții Consacrate din Arhidieceză, pe 2 iunie, 60 de persoane consacrate s-au îndreptat spre biserica franciscană închinată Sfintei Treimi – cu opriri la Mănăstirea Sinaia și la Castelul Peleș – pentru a-i mulțumi Domnului pentru tot ce au trăit de-a lungul acestui an.

Învestirea Relicva peregrină voluntarilor Caritas Între 7 şi 13 iunie s-a desfășurat pelerinajul relicvei Sf. Anton în Arhidieceza de București.

upă ce a străbătut teritoriul țării noastre în pelerinajul aflat sub motoul Sfântul Anton de Padova, ocrotitorul și mijlocitorul familiei creștine, relicva Sfântului minunilor a poposit și în Arhidieceza de București, la: Brăila, Biserica romano-catolică Adormirea Maicii Domnului; Constanţa, Bazilica Sf. Anton; Bucureşti, Catedrala Sf. Iosif; Craiova, Biserica romanocatolică Toţi Sfinţii; Ploiești, Biserica romanocatolică Cristos, Rege; Pârâul Rece (Braşov), Mănăstirea Preasfânta Treime. În toate comunitățile, evenimentul a fost caracterizat de o efuziune vie de credință și de manifestarea civilizată și plină de evlavie a devoțiunii față de acest sfânt atât de iubit. Acest pelerinaj s-a încheiat pe 13 iunie, în sărbătoarea Sfântului Anton de Padova, la Mănăstirea franciscană de la Pârâul Rece, printr-o Liturghie solemnă prezidată de Mons. Miguel Buendía, Nunțiu apostolic în România.

Pe 2 iunie a avut loc învestirea voluntarilor din Caritas-urile parohiale afiliate Asociaţiei Caritas Bucureşti.

venimentul, la care au participat 48 de voluntari din 24 de parohii ale Arhidiecezei, a avut loc în cadrul Sfintei Liturghii de la ora 9:00, celebrate în Catedrala Sf. Iosif și prezidate de Pr. Tarciziu Şerban, lector univ. la Facultatea de Teologie Romano-Catolică, care a înmânat voluntarilor mandatul de învestire. După Liturghie, în clădirea Facultăţii de Teologie a avut loc conferinţa Spiritualitatea carităţii, susţinută de Pr. Francesco Brancaccio, iar psihologul Daniel Pagu a prezentat tema Grupul de auto-ajutor. Au urmat discuții în grupuri mici, despre chestiuni legate de Centrul Te ascult, Grupurile de rugăciune şi Grupurile de auto-ajutor.

Răspuns la telegrama de felicitare Vaticanul a răspuns la telegrama pe care ÎPS Ioan Robu i-a trimis-o Papei Francisc cu ocazia Solemnității Învierii Domnului.

rin telegrama de la Vatican i se mulțumește Arhiepiscopului nostru pentru „respectuoasele urări” pe care i le-a adresat Papei și pentru mărturisirea sentimentelor „filiale de respect şi ascultare faţă de Sfântul Părinte”. Textul telegramei mai menționează: „Sfântul Părinte Vă mulțumește călduros și, prin mijlocirea Sfintei Fecioare Maria, Vă acordă cu bucurie Binecuvântarea Apostolică cerută, binecuvântare unită cu belșugul darurilor pascale și chezășie a iubirii sale părintești.” Adaptare după www.angelus.com.ro

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2018

FOCUS ȘTIRI INTERNE/EXTERNE

Şcoala rugăciunii

Sărbătoarea copiilor Sâmbătă, 2 iunie, s-a desfăşurat cea de-a XVII-a ediție a Sărbătorii copiilor din Dieceza de Iaşi, cu tema Curajoși ca Maria.

La Centrul Gaudium et Spes, din Traian (NT), au avut loc exerciţii spirituale pentru laici.

n parohia Sf. Francisc, din Cleja (BC), s-au adunat peste 4000 de copii și animatori, însoțiți de asistenții spirituali și persoanele consacrate din 100 de parohii ale Diecezei. Parohul gazdă, Pr. Iosif Demeter, a salutat participanţii, iar Pr. Felix Roca, responsabil al Oficiului pentru Pastorația Tineretului, a dat startul zilei cu rugăciunea rostită cu toți copiii sosiți la sărbătoare. La Cateheză, Părintele Virgil Demșa le-a vorbit copiilor despre ce înseamnă curajul și despre cum este un copil care dă dovadă de curaj, încheind cu îndemnul prezent pe tot parcursul zilei, încurajându-i pe toți să fie „curajoși ca Maria”. În mijlocul copiilor au fost prezenți și păstorii diecezei, PS Petru

Gherghel şi PS Aurel Percă. După Sf. Liturghie, a urmat Festivalul copiilor. Din întreaga dieceză, copii talentați au urcat pe scena din Cleja pentru a cânta, a dansa, a-l preamări pe Dumnezeu pentru darurile cu care au fost înzestrați!

Europa

Orientul Mijlociu

SUA

Europa creștină, încotro?

O rază de lumină pentru copii

Pro libertatea de conștiință

În 2017, Centrul de Cercetări Pew, din SUA, a efectuat un sondaj despre credință, în 15 țări din Europa de Vest. Rezultatul: „Europa Occidentală, sediul istoric al catolicismului, a devenit una din cele mai seculare regiuni ale lumii”. Procentul creștinilor ce-și abandonează credința e în creștere, iar răspunsurile la întrebările despre avort și căsătoriile homosexuale arată cât s-a schimbat cultura în Europa și că rezultatul referendumului din Irlanda pe tema avortului nu e surprinzător.

Pentru a oferi O rază de lumină în întuneric, Parohia Sf. Familie, din Gaza, și călugării franciscani din Parohia Sf. Francisc de Assisi, din orașul sirian Alep, au organizat tabere de vară pentru copiii din aceste două regiuni, care sunt adevărate câmpuri de luptă. Astfel, Bisericile locale au încercat să ofere copiilor puțină fericire pentru a-i face să uite, chiar dacă doar pentru câteva săptămâni ororile războiului, și să aducă bucurie, speranță și pace în inimile copiilor.

Pe 4 iunie, Curtea Supremă a decis în favoarea lui Jack Phillips, un cofetar din Colorado, care în 2012 a refuzat să facă un tort de nuntă pentru un cuplu de același sex. Decizia ar putea constitui un punct de cotitură în favoarea cazurilor privind libertatea religioasă și de conștiință. Conferința Episcopală din SUA și alte grupuri catolice au declarat că în astfel de cazuri „este vorba despre libertatea de a trăi în viața de zi cu zi în conformitate cu convingerile tale religioase”.

cestea s-au desfășurat între 22 şi 24 iunie și au fost ținute de Pr. Marius Taloş SJ. Iniţiativa Şcoala altfel a rugăciunii a oferit participanţilor prilejul unor exerciţii concrete de rugăciune din tezaurul spiritual al Bisericii: Cercetarea cugetului, Meditaţia, Lectio Divina în grup, Litania, Rozariul, rugăciuni care au fost redescoperite nu prin teorie, ci prin practicarea lor meditată, pas cu pas. În această perioadă estivă, ei au fost ajutați să descopere că singura „vacanţă” care odihneşte cu adevărat înseamnă vacare Deo, adică „să ne golim de noi pentru a ne lăsa umpluţi de Dumnezeu”.

IULIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

Biserică și societate BIOETICĂ

Humanae Vitae la a 50-a aniversare Text: Monica Râpeanu

n urmă cu cincizeci de ani, la 25 iulie 1968, era promulgată Enciclica Humanae Vitae, un document de bioetică și pastorație care este considerat și astăzi unul dintre cele mai controversate documente de acest gen. La acea dată, Papa Paul al VI-lea încredința învățăturile conținute în Enciclica Humanae Vitae nu numai episcopilor și preoților, dar și familiilor, medicilor, personalului sanitar, educatorilor, oamenilor de știință și tuturor acelora care au datorii și responsabilități față de binele comun al societății. Așa după cum putem citi clar în directivele pastorale enunțate în a treia parte a scrisorii (paragrafele 19-31), Papa Paul al VI-lea le cerea tuturor oamenilor de bunăvoință să se angajeze ferm în apărarea moralității conjugale, în totalitatea ei, și să contribuie astfel la instaurarea unei civilizații cu adevărat umane. 14

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2018

Ar fi, desigur, multe de spus despre ceea ce s-a întâmplat de la promulgarea acestui document și până astăzi. De obicei, la ceas aniversar, trecem în revistă evenimentele importante care au marcat o anumită perioadă și, cu o oarecare nerăbdare, ne îndreptăm privirea spre viitor. Însă pentru a putea privi încrezători spre mâine e nevoie să învățăm din greșelile trecutului și, mai ales, să înțelegem care sunt cauzele care au dus la problemele societății de azi. Multe au fost curentele ideologice care au marcat ultimele decenii; multe au fost și modurile de gândire care i-au influențat chiar și pe creștini și nu de puține ori i-au făcut pe unii dintre ei să se abată de la calea lor: de la marxism la liberalism și până la libertinism; de la colectivism la individualismul radical; de la ateism la un misticism religios vag; de la agnosticism la sincretism ș.a.m.d.

Astăzi, în multe locuri, a avea o credință puternică bazată pe Crezul Bisericii este etichetat adesea ca fundamentalism, în timp ce relativismul, care nu recunoaște nimic ca fiind definitiv și al cărui scop final este doar satisfacerea ego-ului, pare a fi singura atitudine prin care se poate „face față” timpurilor postmoderne. Cuvintele unui Papă nu sunt bine primite întotdeauna și de toți și asta nu e un secret. S-ar putea spune că prin Humanae Vitae, Papa Paul al VI-lea a șocat într-un fel lumea, deși nu a făcut decât să ia atitudine față de liberalizarea tot mai accentuată a moravurilor și să avertizeze asupra pericolelor generate de relativismul moral. Nu numai conținutul în sine al scrisorii a șocat, dar mai ales reacția unora față de conținut. Imediat după promulgare și în anii care i-au urmat, această enciclică a fost respinsă în mod explicit chiar de unii membri ai Bisericii Catolice, printre care și mulți episcopi, preoți și teologi. Fără a intra în detalii, ar fi totuși important de amintit principalele motive invocate de tabăra celor care s-au opus acestui document – acestea pot fi rezumate astfel: 1. Enciclica Humanae Vitae nu poate fi considerată infailibilă deoarece atinge libertatea de conștiință; 2. Paul al VI-lea s-a dovedit a fi prea preocupat de aspectele biologice ale relațiilor conjugale; 3. Papa a lansat ipoteze neîntemeiate despre consecințele grave ale metodelor artificiale de control al nașterilor. Adevărul era însă altul: prin Humanae Vitae, Paul al VI-lea predica Evanghelia Vieții așa cum o făcuse și predecesorul său, Pius al XII-lea, confirmând astfel învățătura Bisericii pe teme morale. Papa Paul al VI-lea știa că e de datoria lui să ducă o luptă

Biserică și societate

împotriva relativismului, pentru binele esențial al omului. De aceea, a avertizat că o lume care recurge la mijloacele/metodele contraceptive va deveni o lume a infidelității agresive, o lume în care femeile sunt tratate și se lasă tratate de multe ori ca un obiect, iar fertilitatea este efectiv tratată ca o boală și nu ca o binecuvântare; o lume în care oamenii cred că își pot manipula trupurile după cum vor (cf. HV nr. 17). Putem nega astăzi că trăim într-o asemenea lume? Avem vreo îndoială că trăim într-o societate care a întors spatele adevărurilor lui Cristos? În ultimele decenii, în loc să acorde atenție avertismentelor Papei Paul al VI-lea, mulți au atacat sau chiar au respins pe de-a întregul mesajul Enciclicei Humanae Vitae, alții l-au reinterpretat, preferând să-i dilueze adevărul, pentru a-l face, în viziunea lor, „aplicabil noilor realități”. Din păcate, și astăzi unii membri ai Bisericii continuă să lanseze noi atacuri asupra acestui document, în loc să-și aplece privirea asupra experienței dureroase a societății din ultimii cincizeci de ani, datorată în mare parte unei înțelegeri greșite a libertății ce a stat și la baza revoluției sexuale. Poate că dacă învățăturile Papei Paul al VI-lea ar fi fost luate în serios, ampla mișcare #MeToo, lansată de vedetele feminine de la Hollywood și răspândită în întreaga lume, nu ar fi existat astăzi. Revoluția sexuală a anilor ’60 promitea eliberarea femeii odată cu dezvoltarea unei mari industrii bănoase a mijloacelor contraceptive. Dar se pare că această revoluție nu a adus cu sine eliberarea promisă și niciun respect mai mare față de demnitatea și rolul femeii, ba dimpotrivă, femeia a ajuns să fie, tot mai frecvent, o victimă a abuzurilor și

hărțuirii sexuale, un simplu obiect al plăcerii, ce poate fi cu ușurință folosit și apoi aruncat. Nu este mișcarea #MeToo o dovadă clară că relațiile intime de tipul „oricând, oriunde și cu oricine” nu fac decât să-l transforme pe om într-un sclav al plăcerii proprii sau a altuia? Nu ar fi cazul să ne întrebăm ce alternativă oferim la acea educație sexuală, tot mai promovată și la noi, care nu oferă o viziune integrală asupra omului și a vocației sale și care nu ia în calcul necesitatea respectării și ocrotirii familiei, adică a celulei fundamentale a societății? Oare tinerii nu merită să știe că doar iubirea autentică și responsabilă este singurul răspuns care se potrivește demnității persoanei umane? Într-un lung interviu publicat în 1994, sub forma unui volum intitulat Să trecem pragul speranței, Ioan Paul al II-lea spunea: „Prin enciclica Humanae Vitae [Papa Paul al VI-lea] a pus în faptă îndemnul

apostolului Paul, care îi scria discipolului său Timotei: «Vestește Cuvântul, stăruie, la timp potrivit și nepotrivit... Va veni un timp când oamenii nu vor mai suferi învățătura sănătoasă» (2Tim 4,2-3).” Avem cu siguranță și noi datoria de a prezenta generațiilor tinere o învățătură sănătoasă și cu adevărat eliberatoare despre iubire. În acest sens, Editura ARCB va publica, în curând, un Manual de Bioetică pentru Tineri, o lucrare de referință, tradusă din limba franceză, care oferă răspunsuri scurte și clare la numeroase întrebări despre sexualitate și demnitatea umană.

Humanae Vitae, ieri și azi „… Învățătura exprimată de enciclica Humanae Vitae nu este ușoară. Totuși, ea este conformă cu structura fundamentală prin care viața a fost mereu transmisă, încă de la crearea lumii, respectând natura și în conformitate cu exigențele ei. Atenția față de viața umană și apărarea demnității persoanei ne impun să nu lăsăm nimic neîncercat pentru ca toți să fie părtași de adevărul autentic al iubirii conjugale responsabile, în adeziunea deplină la legea înscrisă în inima fiecărei persoane.” (fragment dintr-un mesaj adresat de Papa Benedict al XVI-lea la Congresul Internațional din mai 2008 organizat de Universitatea Pontificală din Lateran cu ocazia împlinirii a 40 de ani de la promulgarea Enciclicei Humanae Vitae)

IULIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

Biserică și societate RES-PUBLICA

Foto: Alexis Dimcev

Vladimir Ghika fecit* Text: Orbán Anna-Mária

xpoziția cu desenele Fericitului Vladimir Ghika In spiritu caritatis - deschisă recent la Muzeul Național de Artă al României, în Sălile Kretzulescu - este o selecție din lucrările donate de către colecționari; mai exact, marea majoritate provin de la familia Pierre Hayet (Franța), care și-a dedicat aproximativ 30 de ani din viață ca să le adune și să le păstreze; alte câteva lucrări provin de la familiile Cosmovici și Seceleanu. Tuturor le mulțumim pentru generozitatea de a le dona Arhivei Ghika. Astfel, a fost posibil să organizăm acest eveniment aniversar, celebrând 5 ani de la beatificarea Monseniorului Ghika și să cunoaștem talentul său artistic pentru desen și grafica de carte.

Expoziția este o premieră în România - având în vedere că Vladimir Ghika nu a expus niciodată aceste desene aici. Doar cele 43 de ilustrații din cartea Les intermèdes de Talloires au fost expuse la faimosul Salon de Artă din Grădinile Tuileries, din Paris, în 1923; în același an, tot la Paris, în data de 7 octombrie, Vladimir Ghika este hirotonit preot. Deși avea mare talent pentru desen, alege să devină preot și să se dedice întru totul activității pastorale. Prin urmare, desenele expuse au fost probabil realizate în perioada 1917-1923, adică înainte de hirotonire. Expoziția prezintă ilustrațiile pregătite pentru cartea La visite des pauvres (Vizitarea săracilor), urmate de seria Les intermèdes de Talloires (Intermediile de la Talloires 1919-1922), apoi gravurile publicate

în anul 1923, în ediție bibliofilă, gravate de Victor Jacquemin la Paris. Urmează desenele pentru pagina de titlu a cărții Pensées pour la suite des jours (Gânduri pentru fiecare zi), iar celelalte desene sunt: letrine (peste 150), motive decorative, ex libris-uri, schițe de timbre cu stemele Principatelor Române, sigiliul Consiliului Național al Unității Române, ilustrațiile color: Învierea lui Lazăr, Misterele Rozariului, o pagină de calendar - luna ianuarie, decupaje de tip kirigami și două cutii de chibrituri. Mai există și un desen înrămat (din colecția familiei Cosmovici), singurul pe spatele căruia găsim semnătura sa olografă – „V.I. Ghika fecit (1917)”. Admirând aceste desene putem descoperi că nimic nu este întâmplător reprezentat - totul este gândit cu amănuntul, căutat și așezat în așa fel încât să transmită o stare de spirit, să devină mesagerii lui, să ne învețe, să ne bucure și să ne îmbogățească. Aceste desene imaginate de el sunt alcătuite din linii și puncte, care apoi se transformă în suprafețe variate: în nori, valuri, flori sau arbori, păsări, animale sau personaje - transpuse cu multă migală pe hârtie, suportul său preferat. Este remarcabil cu câtă fantezie își imagina ilustrațiile de carte, cum căuta cea mai bună variantă, cu câtă grijă ținea cont de formatul paginii, de proporția literelor, câtă atenție acorda detaliilor și modului de compunere, având o puternică amprentă personală. Să nu pierdeți această unică șansă de a vedea aceste desene în original până pe 2 septembrie a.c., când expoziția se va închide. Lăsați-vă cuceriți de frumusețea lor descoperind acest univers aparte, creat de Fericitul Vladimir.

*- „Vladimir Ghika a făcut”; „fecit” - formulă prin care mulți artiști ai timpului și-au semnat creațiile, inclusiv Picasso. 16

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2018

SUFLET TÂNĂR

Pagini realizate de Centrul Diecezan pentru Pastorația Tineretului

Împreună Te așteptăm

Mai sunt vocaţii la viaţa consacrată?

Dragi tineri,

ntâlnirea Națională a Tineretului Catolic – cea de-a XIV-a ediție –, așa cum știți, se va desfășura la Satu Mare în perioada 25-29 iulie a.c., având ca temă cuvintele arhanghelului Gabriel adresate Sf. Fecioare Maria: „Nu te teme, Marie, pentru că ai aflat har la Dumnezeu!” (Lc 1,30). Meditând la această întâlnire tainică între arhanghel și Sf. Fecioară, descoperim că Dumnezeu caută suflete pregătite, disponibile, „pline de har” pentru a le asocia la lucrarea Sa de mântuire. „Maria este foarte tânără – spunea Papa Francisc –, ceea ce i-a fost vestit este un dar imens, însă comportă și provocări foarte mari; Domnul a asigurat-o de prezența și de sprijinul său, dar atâtea lucruri sunt încă întunecate în mintea și inima ei. Și, totuși, Maria nu se închide în casă, nu se lasă paralizată de frică sau orgoliu.” Vă amintiți de cuvintele pe care Dumnezeu i le adresează lui Abraham: „Ieşi din ţara ta şi din neamul tău şi din casa tatălui tău spre ţara pe care ţi-o voi arăta!” (Gen 12,1)? Aceste cuvinte vă sunt adresate și vouă, dragi tineri; cuvintele unui Tată care vă invită „să ieșiți” pentru a vă lăsa purtați spre un viitor sigur, pentru că El însuși vă însoțește. La Satu Mare veți avea ocazia „să auziți” vocea Domnului pentru că Dumnezeu vorbește inimii

TINERII ÎNTREABĂ

fiecăruia dintre noi. Nu vă temeți să-l ascultați pe Dumnezeu, să răspundeți chemării Lui asemenea Sf. Fecioare, asemenea lui Abraham. Învățați de la Maria ce înseamnă sufletul „plin de har” și astfel Isus va fi Prietenul vostru cel mai bun, va fi Lumină pentru viața voastră. „Dragi tineri, avem nevoie de voi, avem nevoie de capacitatea voastră de a fi profeți pentru lume și pentru Biserică”, spunea Papa Francisc. Voi faceți eficient mesajul Evangheliei și acțiunea profetică a Bisericii când știți să primiți chemarea Domnului și să pășiți înainte în ciuda propriilor limite și lipsuri într-un adevărat spirit de abandonare în Dumnezeu. Dragi tineri, vă felicit pentru că mergând la Satu Mare veți face o nouă experiență de credință și îi veți reprezenta cu cinste pe toți tinerii din Arhidieceza de București. Fecioara din Nazaret să mijlocească pentru fiecare dintre noi și să ne ajute să cântăm lucrările mari pe care Domnul le săvârșește în noi și prin noi. PS Cornel Damian Episcop auxiliar de București

esigur, mai puţine. Dar Dumnezeu continuă să cheme şi astăzi. Unele locuri din lume favorizează mai multe răspunsuri decât la noi. Care sunt semnele unei vocaţii? Chemarea ca un dar, plus căutarea lui Dumnezeu şi a rugăciunii sub diverse forme. Dorinţa de a-l sluji pe Dumnezeu în ceilalţi fie că sunt din comunitatea proprie, fie pe cei oropsiţi. Oricum, mulţi oameni au nevoie să fie încurajaţi şi ascultaţi de o persoană bună şi primitoare, care acordă spaţiu, şi nu doar timp. Un anumit grad de disponibilitate şi generozitate sunt momente când misiunea ţi le cere din plin pentru că ai nevoie să te adaptezi de la un loc la altul, de la o persoană la alta, să călătoreşti, să accepţi condiţii simple. Să munceşti uneori intelectual, alteori, mai mult fizic. Ai nevoie de sinceritate şi deschidere. Pentru lumea în care trăim, dacă nu eşti deschis, nu te poţi dezvolta ţinând cont de schimbările din jur, iar dacă nu eşti sincer, nu eşti autentic. Cam asta e baza. În rest, har şi bucurie! Rubrică îngrijită de Sr. Gabriela Lungu, FCJ

IULIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

SUFLET TÂNĂR REPORTAJE

Doamne, ce vrei să fac? Sâmbătă, 2 iunie, a venit rândul adolescenților și tinerilor din Decanatul de Craiova să se întâlnească și să petreacă alături de preoți și persoane consacrate o zi împreună, în care utilul s-a îmbinat foarte frumos cu plăcutul. Text: Theodora Bratu

ntâlnirea a fost organizată de CDPT împreună cu preoții, surorile și câțiva tineri din decanat, care s-au întâlnit anterior pentru a pune la punct un program interactiv și atractiv, în care au fost incluse Sf. Liturghie, cu posibilitatea de spovadă, dezbateri în grupuri mici, prânzul, un program antrenant de jocuri de grup, timp al împărtășirii ideilor etc. Tema zilei, în legătură cu discernământul vocațional, Doamne, ce vrei să fac? - a fost prezentată în cadrul Sf. Liturghii de către Pr. Lucian Dâncă, AA, care i-a ajutat pe cei prezenți să cunoască mai bine semnele unui discernământ vocațional, a prezentat o metodă de lucru, legătura cu Sf. Scriptură etc. După Liturghie, tinerii au dezbătut în grupuri și au încercat să împărtășească cele ascultate.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2018

Prânzul a fost oferit de gazdele evenimentului, Misionarii Oblați ai Mariei Imaculate, OMI, de la Mărăcineni (AG), și a constituit tot un moment de comuniune și cunoaștere. Apreciat de tineri a fost și programul interactiv. Tinerii au fost împărțiți pe grupe și provocați să înfrunte diverse probe. Competitivitatea constructivă i-a ajutat să se cunoască între ei și să se împrietenească. Iată câteva impresii după această zi: Am avut plăcerea să întâlnesc prieteni pe care nu-i văzusem de mult și am legat prietenii noi. Mi-a plăcut că am reușit să discutăm teme interesante, să fim serioși, dar ne-am și distrat prin intermediul jocurilor. (Miruna, Râmnicu Vâlcea) Fiecare moment a fost foarte bine organizat și a constituit o experiență

minunată pentru toți. Pentru mine, momentul care a ieșit în evidență a fost cel al concluziilor finale. (Ana, Râmnicu Vâlcea) Întâlnirea a fost un plus adăugat în dezvoltarea mea. Mulțumesc organizatorilor și tinerilor care au spus da astăzi chemării lui Dumnezeu. (Sanda, Râmnicu Vâlcea) Am așteptat să fiu surprinsă de această zi. Sunt mai mult decât bucuroasă că am avut parte de oameni frumoși și prietenoși, mâncare bună, jocuri care să ne facă să colaborăm, dar mai ales niște întrebări care m-au pus pe gânduri. (Johanna, Pitești)

SUFLET TÂNĂR

Lumea IT vs o lume cu Dumnezeu

m lucrat în vânzări IT; cu timpul, am simțit acest loc ca o lume dură, care lupta pentru supraviețuire. O lume fără Dumnezeu. Simțeam că mă dezumanizez, că-mi pierd valorile credinței, descoperite când am intrat în Biserica Catolică. Am hotărât să-mi dau demisia pentru că simțeam un gol interior pe care voiam să-l umplu; mergeam foarte rar la biserică, iar Dumnezeu era departe în viața mea. M-am reîntors de unde plecasem; voiam să fiu cea care eram înainte: o tânără care nu vorbea urât, zâmbea și abia aștepta ziua următoare. Am dat la Facultatea de Teologie

pentru că era singurul lucru care mă ținea în conexiune cu Dumnezeu. Apoi m-am implicat tot mai mult în Biserică, iar din proprie inițiativă i-am spus părintelui paroh că vreau să fac prima Sfântă Împărtășanie. Știam că doar El îmi poate da pacea, liniștea, bucuria. Făcând acest pas, Dumnezeu mi-a oferit multe daruri: am depășit rezistențele, preconcepțiile, am făcut exerciții spirituale ignațiene, mi-am căutat vocația, am conștientizat că viața cu Dumnezeu este un drum de credință și de iubire, acceptându-ne așa cum suntem. (Ramona Costache)

Sfârșitul lumii

in câte îmi amintesc, în timpul vieții mele, lumea ar fi trebuit să se sfârșească de cel puțin două sute optzeci și cinci de ori. Nu cred că au trecut trei luni fără ca încă un vizionar să descopere undeva un cifru care prezice fix data exactă și ora la care acest eveniment va veni. Este foarte ușor să râdem de asemenea oameni care spun că văd cu o claritate desăvârșită viitorul și îi descriu precis soarta, de parcă l-au mai văzut de câteva ori și ei doar își doresc să ne strice surpriza unei prime vizionări. Din păcate, și noi devenim asemenea lor în mult prea multe momente. Înainte de a exclama că nu tu, te rog să consideri și următoarea situație: când a fost ultima dată când, mânat fiind de ceva ideal și observând că acel ideal nu îi mână

în luptă și pe ceilalți, ți-ai spus că trebuie făcut ceva, acum ori niciodată? Da, cu toții am fost păcăliți de o asemenea fentă cel puțin o dată. Parcă ne dorim ca viața noastră să fie undeva pe marginea istoriei și ca noi să reprezentăm încoronarea întregii umanități. Din păcate, această slăbiciune a noastră ne poate conduce la niște erori morale colosale. Căci, în lupta finală, oare ce sacrificiu poate fi negat? Oare ne permitem să arătăm milă când dușmanul nu arată milă? Singurul antidot prezent este calmul. Este important să ne gândim de ce doctorul jură că nu va face rău, și nu că va face bine. Am avut deja prea multe operații reușite după care pacientul a murit. Rafael Ropotă

CINEMATECA

Marie’s Story

(2014)

tunci când nu poţi vedea sau vorbi, lumea din jur capătă alt sens. Sinteza: Încercând să-şi păstreze fiica aproape şi să evite ca ea să ajungă într-un azil, părinţii acesteia încearcă să o înscrie la o şcoală catolică dedicată persoanelor mute. Acolo, sora Marguerite, singura ce vede un potenţial în Marie, promite să o ajute pe aceasta şi să îi redea bucuria tinereţii. Despre film: Marie Heurtin este incapabilă să comunice cu cei din jurul ei din cauza faptului că s-a născut fără vedere şi mută. Sora Marguerite acceptă misiunea de a lucra cu aceasta, iar după luni de eforturi, progresele încep să apară, subliniind importanţa virtuţilor, precum integritatea şi curajul. Recomandare: Filmul este bazat pe o poveste reală, iar unele scene pot afecta emoțional spectatorii. Alexandra Corina Iacoban

IULIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

SUFLET TÂNĂR ȘTIRI/ANUNȚURI

S-a ales imnul INTC!

Activități lunare – 2018

intre cele 17 cântece propuse de tineri, juriul a ales unul ritmat, cu o melodie uşor de învăţat şi de cântat şi care, împreună cu textul, poate fi aproape de sufletul tinerilor. Juriul a fost format din Boroş Marius, tenor, profesor de canto clasic la Liceul de Arte Aurel Popp, din Satu Mare; Czier István, preot paroh din Foieni, catehet al INTC de la Satu Mare; Czol Ernő, capelmaistru şi dirijor al Bisericii Sfânta Treime din Baia Mare; Suhárt Evelin, elevă la Liceul de Arte Aurel Popp, din Satu Mare, conducător al grupului de tineri din parohia ei. Alegerea unanimă a membrilor juriului privind locul întâi s-a îndreptat către cântecul compus de Fehér Róbert Benjamin şi Berendi Róbert, cu titlul Împreună te aşteptăm. Acesta este, aşadar, imnul

INTC, din 2018! Printre motivele deciziei juriului, menționăm: cântecul transmite mesaje bazate pe motoul Întâlnirii și este realizat pe ritmuri moderne, pe tonurile tinerilor, cu o melodie şi un text uşor de învăţat, dar cu partea instrumentală bine elaborată. Imnul poate fi ascultat pe canalele oficiale ale INTC – pagina web, canalul YouTube, pagina Facebook.

Cluj

Manila, Filipine

Îndrumare spirituală vocațională

ÎntâlnireA Genfest

În perioada 6-15 august, iezuiții din Cluj îi invită pe tinerii cu vârsta cuprinsă între 18 și 40 de ani la exerciții spirituale vocaționale, ce vor avea loc la Centrul Spiritual Manresa. Gândul cu care se începe această întâlnire, „Dumnezeu continuă să mă creeze zi de zi”, îi îndeamnă pe participanți să aibă curaj să facă liniște în jurul lor, ca să-și asculte mai mult sufletul, iar prin îndrumarea spirituală personalizată să mediteze la viața lor și astfel să simtă voința lui Dumnezeu.

Zeci de mii de tineri din toată lumea sunt așteptați la Manila, în perioada 6-8 iulie, pentru a lua parte la cea de-a 11-a Întâlnire Internațională Genfest. Prin ideile și activitățile acestui festival, mulți tineri au fost inspirați de ideea de a construi o lume mai unită prin acțiuni sociale și prin felul lor de a trăi. Tema, „Dincolo de granițe”, aduce în lumină barierele ce trebuie depășite la nivel social și personal. Nouă tineri din România vor avea ocazia să participe.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2018

Activitatea CDPT

IULIE 2018 25-27 iulie – Întâlnirea Națională a Tineretului Catolic, Satu-Mare

Suflet tânăr

Colectiv de redacție Bianca Bâlha Pr. Marian Blaj Theodora Bratu Adriana Calotă Sr. Emilia Corlade CJ Alexandra Iacoban Sr. Gabriela Lungu, FCJ Emanuel Ropotă Foto: cdpt.ro

ELISABETA a fost o PRINȚESĂ SPANIOLĂ DIN ANII 1200. LA VÂRSTA DE 12 ANI I-a fost aranjată căsătoria cu regele Dionisie AL PORTUgaliei.

ea i-a fost devotată soțului ei, chiar dacă acesta nu îi era credincios.

Voi fi departe pentru câteva zile.

Elisabeta a fost bună cu cei săraci și bolnavi și și-a crescut bine fiul și fiica.

O Isuse, te rog ajută-mi soțul!

În CELE DIN URMĂ, regelE a RECUNOSCUT că ducea o viață IMORALĂ și S-a CONVERTIT.

Îmi pare atât de rău! Mă vei ierta?

Dați acestea săracilor, atunci cînd vin la ușă.

EA A MERS zilnic la sfânta liturghie și s-a rugat pentru soțul ei.

Elisabeta adusese pacea între armate și regi de mai multe ori, iar acum a adus pacea între soțul ei și dumnezeu.

Fie ca Domnul să-ți fie exemplu ca rege.

Regele a fost de acord cu termenii de pace.

Oh! Mulțumesc lui Dumnezeu!

După moartea regelui, ea a devenit terţiară franciscană. A murit după o lungă călătorie pE care a făcut-o pentru a aduce pacea între fiul ei și un alt rege.

Sfânta Elisabeta a portugaliei este un exemplu pentru noi, prin viața ei trăită în virtute și iubind pacea. Dumnezeu dorește să trăim în pace unii cu alții, pentru ca împreună să creștem în sfințenie. De asemenea, putem învăța de la ea să ne rugăm pentru cei pe care îi iubim și care s-au îndepărtat de Dumnezeu. IULIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

[După TheKidsBulletin]

comemorată la 4 iulie

sfânta Elisabeta a Portugaliei (1271-1336)

UNIVERSUL FAMILIEI

Simbolul cochiliei Santiago de Compostela este un renumit loc de pelerinaj din Europa. Anual, mii de pelerini străbat la pas sute, chiar mii de kilometri, îndreptându-se către sanctuarul unde se află rămăşiţele pământeşti ale Sfântului Iacob. Text: Pr. Fabian Măriuţ

emnul care indică drumul către Santiago este cochilia. Conform tradiției, pe când corabia cu moaştele apostolului se apropia de ţărmurile Galiciei, mateloţii au observat că pe malul mării se celebra o căsătorie. În timpul nunţii se desfăşura un joc. Cavalerii lansau cu arcul o săgeată spre cer, încălecau pe cal și urmau să prindă săgeata înainte ca aceasta să cadă pe pământ. Veni şi rândul mirelui. Acesta lansă săgeata și sări în şaua calului dornic să prindă săgeata din zbor, dar vântul o împinse spre mare. Ca să o ajungă, se afundă în mare, cu cal cu tot, și dispărură înghiţiţi de ape. Când totul părea pierdut, spre mirarea tuturor, mirele cu săgeata în mână, călare pe cal, ieşi din mare, iar în spatele lor venea corabia cu rămăşiţele Sfântului Iacob.

În episodul acesta e și o doză de umor. Văzând corabia, mirele se întoarse să-i salute pe mateloţi, dar aceştia începură să râdă în hohote. Mirele era acoperit din cap până-n picioare cu cochilii de scoică. Însoţitorii apostolului au văzut în acest fapt o minune, de aceea l-au invitat pe corabie. Dar adevărata minune s-a produs la întoarcerea pe ţărm, când tânărul a cerut să devină creştin. Povestind celor de pe țărm cele întâmplate, mulţi dintre invitaţii la nuntă au cerut să se boteze. De atunci, cochilia a devenit semnul omagiului adus Sfântului Iacob. Nu rareori, astăzi, printre pelerini se află şi cupluri de logodnici care ajunşi la ţintă purced la celebrarea Tainei căsătoriei chiar acolo, la sanctuar. După pregătirea

În timp s-a împământenit obiceiul ca fiecare pelerin să aducă cu sine o cochilie, devenită simbol al Drumului de la Santiago. Cochilia are şi o utilitate practică: de a lua apă pentru a-ți potoli setea. 22

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2018

prealabilă la căsătorie în propria lor parohie, după binecuvântarea episcopului înainte de a parcurge El Camino - Drumul către Santiago de Compostela - îşi iau cu ei rucsacul, inscripționat cu simbolul cochiliei, bastonul, sandalele, iar acolo, după zile de mers pe jos, celebrează în cea mai mare simplitate căsătoria, fără fracul de mire, fără rochia de mireasă, fără alaiul de nuntă. Acolo, în prezenţa preotului ce acţionează în numele lui Cristos, a naşilor, care adesea sunt descoperiţi pe drum, Taina străluceşte inefabil. Semnele exterioare ale nunţii sunt cu totul inutile. Esenţială este bucuria interioară, căci în felul acesta în fiecare cochilie adusă la Santiago se formează o perlă preţioasă care este chiar „vestea cea bună” a căsătoriei.

UNIVERSUL FAMILIEI

Frumosul și urâtul din mersul la biserică E bine și frumos să mergem la biserică, ar zice gura lumii (pioase). Dar cum să ne orientăm toate umblările noastre în casa Domnului spre adevărata Frumusețe? Text: Claudia Stan

ergem la biserică pentru a ne întâlni cu frumusețea Cerului dacă: • dăm relației noastre cu Isus șansa veșniciei, făcându-ne inima locuință vrednică de El: spovedim de fiecare dată ce e de spovedit, ca să nu-i refuzăm darul neprețuit al Euharistiei, ne pregătim pentru rugăciune și pentru Liturghie ca pentru o întâlnire cu o persoană dragă, de a cărei iubire vrem să fim demni și a cărei verticalitate ne cere curajul adevărului; • scoatem împărtășania noastră în lume, revărsând asupra ei același balsam curat de nard pe care l-am primit, la rândul nostru, de la Isus: bunăvoință, binecuvântare, pace, tihnă, răbdare, milostivire, iertare, lumină, încredere, curaj – pe toate

le-am primit în dar și pe toate suntem chemați să le dăruim și noi; • ascultăm mai mult decât vorbim, dăm mai mult decât primim, căutăm fără încetare pe Acela care ne-a chemat cel dintâi și nu avem niciodată pretenția că l-am găsit, că îl posedăm, că l-am prins de picior, că l-am făcut al nostru, pe El, cel care ne caută el cel dintâi ca să ne facă ai Lui. Vizităm biserica pentru a revizita urâtul din noi când: • venim pentru că vrem ceva, nu pe Cineva: ne vânturăm prin biserică în timpul Sfintei Liturghii, facem temenele adânci pe la statuile și icoanele sfinților necinstindu-l prin ignorare pe Isus care vine pe altar, aprindem lumânări și pupăm

„Prea multă lume merge la biserică așa cum merge la piață.” (Fer. Vladimir Ghika)

moaște și cerem mii de chestii mercantile, dar nu dăm doi bani pe prezența Dumnezeului celui viu în Euharistie, în Spovadă, în cel de lângă noi, în inima noastră; • în loc să ne cercetăm lăuntric pentru a vedea unde nu corespundem iubirii lui Cristos, îi băgăm sub microscop pe toți cei din jur: ia uite cum se roagă ăla, ce zici ce fustă are aia, cine e ăla cu fata lui Vasile și ce caută mama cu copilul ăla care zbiară la slujbă? Toate le știm face mai bine decât toți din biserică, nu pricepem cum de oamenii ăștia sunt așa de... pe alături de cele sfinte; • facem analiză și politică eclezială (fie și la nivel de radio-șanț) mai aprig decât ne facem exercițiile de umilință: suntem experți în ultimele luări de poziție ale Vaticanului ori măcar în ce mănâncă parohul la prânz, avem opinii cu privire la ce a zis bine/prost și ce la ce ar mai fi putut zice vicarul la predică, disecăm obsesiv fiecare privire și vorbuliță și elaborăm scenarii complexe pornind de la ce ni se pare că am văzut, am auzit, am aflat cu privire la membrii comunității noastre. Bonus! Intră în biserică doar pentru Frumusețea lui Isus: cu inima la El, cu mintea la El. Lasă-te pe tine și urâțenia ta la poarta bisericii, dacă vrei, măcar în casa Lui, să te întâlnești cu El, și nu cu tine. IULIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

SPIRITUALITATE SFÂNTA SCRIPTURĂ - PSALMII

Lucru greu de înțeles de către cei bogați

Nu te teme când cineva se îmbogăţeşte şi când creşte faima casei sale, pentru că nu ia nimic cu el când moare şi faima lui nu coboară după el, chiar dacă în viaţa lui sufletul său se considera binecuvântat: „Te vor lăuda pentru că ai agonisit binele”! Va merge până la generaţia părinţilor săi, care nu vor mai vedea niciodată lumina. (Psalmul 49/48, 17-20)

Text: Pr. Tarciziu Șerban

salmul 49/48 propune o reflecție de înțelepciune tuturor locuitorilor pământului, oamenilor de rând și celor de rang înalt, bogați și săraci deopotrivă. Psalmistul a făcut, ca fiecare dintre noi, experiența abuzurilor celor puternici. Din adâncul sufletului său a țâșnit revolta față de cei care, cu aroganță, îl nedreptățesc, știind că nimeni nu-i poate trage la răspundere. Se cred de neclintit pentru că îşi pun încrederea în bunăstarea lor şi cu mulţimea bogăţiilor lor se laudă. Apoi, autorul descoperă că, oricât de neclintiți ar părea, cei puternici vor muri, căci nimeni nu poate rămâne în viață la nesfârșit și să nu vadă niciodată mormântul. În fond, mor şi înţelepţii, pier împreună nebunul şi cel fără de minte şi lasă altora 24

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2018

bunăstarea lor. Prin urmare, niciun om nu se va putea răscumpăra pe sine şi nici nu va putea să-i dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării sale. Mormântul le va fi casă în veac, locuinţa lor din neam în neam, deşi cu numele lor şi-au numit terenurile proprii. Dar omul nu poate rămâne mult în strălucire; se aseamănă cu animalele care pier. Aceasta este soarta celor care se încred în ei înşişi; acesta este sfârşitul acelora care se complac în vorbe goale. În plus, destinul lor e inevitabil: chipul lor va pieri; orice urmă se va șterge după ei. Psalmistul ajunge și la o convingere de neclintit: Dumnezeu scapă sufletul meu, din ghearele morții mă va scoate. Prin urmare, întemeiat pe o astfel de convingere el va împărtăși tuturor îndemnul său

dătător de speranță și de pace: Nu te teme când cineva se îmbogăţeşte şi când creşte faima casei sale, pentru că nu ia nimic cu el când moare şi faima lui nu coboară după el, chiar dacă în viaţa lui sufletul său se considera binecuvântat: „Te vor lăuda pentru că ai agonisit binele”. Dar autorul reamintește în final ceea ce a mai enunțat în versetul 13: Omul, cât timp este în cinste, nu înţelege, se aseamănă cu animalele care pier. Încrederea psalmistului e întărită, pentru noi, creștinii, de victoria lui Cristos asupra morții, care repune în demnitate orice om care a trăit toată viața în spiritul Fericirilor evanghelice. În acest sens ne-am putea ruga ca Domnul să ne facă să înțelegem tot mai mult că Împărăția cerurilor e numai pentru cei săraci în spirit.

SPIRITUALITATE DIN CATEHEZELE PAPEI FRANCISC

Mirul și dinamismul spiritual

Acest sacrament este conferit de către episcop, pentru că el este cel care îl introduce pe cel miruit în Biserică. Papa Francisc

Text: Iulia Cojocariu

ncepând cu data de 23 mai, Papa Francisc a început o nouă serie de cateheze având drept temă sacramentul Mirului. Pornind de la misiunea pe care Isus le-a încredințat-o apostolilor când le-a spus că sunt „sarea pământului” și „lumina lumii”, Suveranul Pontif a arătat că aceste imagini ne fac să ne gândim la comportamentul nostru, deoarece atât sarea în exces, cât și lipsa ei schimbă gustul mâncării, și la fel lumina în exces sau lipsa ei împiedică vederea. Numai Duhul lui Cristos ne poate face să fim sare care dă gust și lumină care luminează lumea. Prin sacramentul Mirului primim darul Duhului Sfânt. Se numește Confirmațiune pentru că el confirmă Botezul și întărește harul, și se mai numește Mir pentru că

prin acest sacrament primim darul Duhului prin ungerea cu „mir”. În cadrul catehezei din 30 mai, Papa Francisc a vorbit despre pecetea Duhului și a subliniat legătura strânsă care există între acest sacrament și inițierea creștină. Cei care primesc Mirul reînnoiesc mai întâi promisiunile făcute la Botez de către părinți și nași și mărturisesc personal credința Bisericii. Prin rugăciunea în tăcere a comunității și prin impunerea mâinilor episcopului asupra candidaților la Mir, Dumnezeu este implorat să reverse asupra lor pe Duhul Sfânt cu darurile sale: înțelepciunea, înțelegerea, sfatul, tăria, știința, evlavia și frica de Dumnezeu. Duhul Sfânt împarte multiple daruri care îmbogățesc Biserica: El este autorul diversității și în același timp creatorul unității.

Cateheza din 6 iunie a avut ca temă importanța Duhului Sfânt pentru creșterea Bisericii, evidențiind efectele pe care le produce sacramentul Mirului în cei care îl primesc, făcându-i să devină la rândul lor dar pentru alții. În Biserica latină, acest sacrament este conferit de către episcop, pentru că el este cel care îl introduce pe cel miruit în Biserică. Această încorporare eclezială este bine subliniată de gestul păcii care încheie ritualul Mirului, gest care arată comuniunea cu episcopul și cu ceilalți credincioși. Deși acest sacrament se primește o singură dată, dinamismul spiritual primit prin sfânta ungere continuă să crească cu timpul. Mirul este un sacrament care contribuie la creșterea spirituală a celorlalți. IULIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

SPIRITUALITATE Minuni şi sfinţi

Alfonsa a Neprihănitei Zămisliri

BIOGRAFIE

vindecă malformațiile picioarelor copiilor

A Sfânta Alfonsa Canonizare: 12.10.2008 Beatificare: 08.02.1986 Venerabilă: 09.07.1985 Procesul: 02.12.1953 Moartea: 28.07.1946 Nașterea: 19.08.1912

thiyalil Thomas Abraham, fiul familiei Kattoor, din Punkunnam, Kerala, India, și Jinil, al doilea copil al lui Ozhuthottiyil Shaji Joseph și Lissy, din Kottayam, Kerala, India, la o distanță de timp de 60 de ani, s-au născut cu malformații ale picioarelor: tălpile întoarse sau îndoite spre interior. Pentru fiecare s-au încercat diferite metode de aducere la normalitate, însă fără succes. Intervențiile chirurgicale au fost excluse din cauza slabelor șanse de reușită. Medicii se declaraseră în imposibilitatea de a face ceva pentru acești copii, chiar dacă părinții insistau. Descoperirea mărturiilor despre puterea de mijlocire a vindecării de către tânăra soră Alfonsa, care murise de câțiva ani, dar era deja faimoasă (în primul caz) și apoi fusese de curând beatificată (în cazul al doilea), i-a condus pe părinții și familiile acestor copii să apeleze cu încredere la aceasta, în rugăciune. În 1949, Athiyalil Thomas Abraham, la 11 ani, a fost dus de o mătușă la cimitirul unde era înmormântată sora Alfonsa și s-au rugat îndelung, cu încredere. A doua zi, tatăl copilului descoperă că acesta avea picioarele fără niciun defect. În 1999, Shaji cu familia merge la mormântul Fericitei Alfonsa și obține prin aceasta vindecarea copilului Jinil, de aproape 2 ani. Două vindecări inexplicabile medical care au condus la beatificarea și canonizarea sorei Alfonsa.

Mic dicționar al acestei pagini * 20 noiembrie 1944 – Sr. Alfonsa îi scria directorului spiritual: „Dragă Părinte, deoarece bunul Domn Isus mă iubește atât de mult, doresc sincer să rămân pe acest pat al suferinței și să îndur nu doar aceasta, dar orice altceva pe deasupra, chiar și până la sfârșitul lumii. Eu simt acum că Dumnezeu a voit viața mea ca să fie o ofrandă, un sacrificiu de suferință.”

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2018

Tânăra care a acceptat suferințele cu seninătate și încredere în Dumnezeu*

-a născut în India și a fost botezată cu numele de Anna, în Biserica Catolică de rit siro-malabarez. I se spunea Annakkutty. Curând, rămâne orfană și este crescută de o mătușă și de bunica sa. Acestea voiau să o mărite cu un tânăr de familie bună, însă ea avea deja alte planuri. În 1923 a suferit un accident la picioare: s-a fript căzând într-o groapă unde se ardeau resturi de cereale. Această infirmitate a tinerei elimină definitiv pretențiile de căsătorie avansate de familie. În 1927 intră în Congregația Franciscanelor Clarise și în 1936 depune voturile perpetue. Se dedică imediat educației copiilor, însă starea sănătății nu-i permite să facă prea multe. Ceea ce a făcut cu adevărat în mod exemplar a fost asumarea tuturor suferințelor din dragoste pentru Isus până la moarte, la vârsta de 34 de ani.

SPIRITUALITATE PAGINA GHIKA

Apostolatul epistolar

Îndrumător de conștiință Text: Iulia Cojocariu

„Dragă domnișoară,

ertați-mă că sunt un corespondent atât de rău, dar nu am niciun moment, sunt fără încetare chemat prin slujirea preoțească [...] și nu mai știu unde-mi este capul. Profit de prima ocazie pentru a vă spune două cuvinte, în care voi încerca să pun esențialul. Cred că Dumnezeu vă cere să ajungeți la lucrurile mari prin cele mici. Urmați această cale – dar dublând fără încetare lucrurile mici din sufletul dumneavoastră, și fără să vă îndreptați atenția către un alt lucru decât efortul însuși în măsura în care reprezintă un har de la Dumnezeu (aceasta cu scopul de a evita ca sufletul să fie meschin puțin câte puțin prin minuțiozitate sau prin atașarea de aparențe, de micile necesități care pot deveni începutul unora mari). [Dumnezeu] vă cere să faceți cu măreție lucrurile mici, dar aveți grijă să nu le faceți cu mediocritate pe cele mari. […] Formula de oferire pe care trebuie să o folosiți să fie simplă – mai ales atunci când victima are, prin voința lui Dumnezeu, destul de puțin de suferit din cauza unor suferințe fizice sau a unor încercări extraordinare: «Isuse, Dumnezeiescule Mântuitor, îți ofer viața mea, după placul tău, pentru sufletele preoților tăi, și fără rezervă din partea mea».

Să considerați ocupațiile operelor după aspectul lor profund – nici pedeapsă, nici pedantism, nici copleșire inutilă; [să aveți prezent] fără încetare sub ochi scopul esențial al fiecărei opere, în relație directă cu Preasfânta Treime, în Persoana Domnului nostru, mai mult decât partea administrativă. [...] Spiritul pentru toate acestea: Duhul Sfânt. Ordinea zilei – Cu multă aprofundare, rugăciunea în comun. De făcut să se ajungă la o viață sacramentală cât mai bogată în căsătorie. Exerciții de penitență seara, fără exagerare, de făcut numai dacă există folos spiritual real în ele și fără vreo stare de mulțumire. [...] Pentru impresiile despre care mi-ați vorbit mai ales verbal, mai puțin să le respingeți, ceea ce nu e neapărat necesar, cât să nu vă abandonați lor sau să vă complaceți în ele. Să transformați totul în această privință în rugăciune, într-un act de supunere pură la Lucrarea lui Dumnezeu. Evitați toate efuziunile care nu duc la ceva precis și sfânt. Să nu rostiți lui Dumnezeu și nici înaintea lui Dumnezeu fraze lungi. Citiți și recitiți Predica de pe munte, ca formă preferată de devoțiune.” În legătură cu recomandarea pe care o face Vladimir Ghika în scrisoarea de mai sus - a cărei

destinatară ne este necunoscută, ca și data expedierii, de altfel - de a acorda importanță lucrurilor mici, făcându-le cu măreție, găsim unele clarificări în câteva dintre „gândurile” sale: „Trebuie să-l punem pe Dumnezeu în lucrurile mici pentru a le împiedica să fie mici și pentru a împiedica fărâmițarea sufletului; trebuie să-l punem în cele mari pentru a ne împiedica pe noi să ne frânăm voința și să ne mascăm infinitul.” „Să faci cu măreție cele mai mici lucruri; să le faci cu umilință pe cele mari, pentru că, în sânul lui Dumnezeu, care îndepărtează din toate lucrurile dimensiunile lor, există, oare, lucruri mari și mici?” „Eroismul sufletului în lucrurile mici, negarea cantității, a măsurii comune a lumii: afirmarea importanței mișcării duhului în sine.” „Consecință. Dă-l pe Dumnezeul tău de mâncare tuturor, dă-ți viața și pentru lucrurile mici, dă ce este mai profund în tine lui Dumnezeu pentru a te asimila Împărăției sale”. IULIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

Cât de păcătos e „sfântul” de mine? (Partea I)

INVITAT

Pr. Lect. Univ. Dr. Emil Moraru (n. 1972)

Moderator: Claudia Stan

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2018

Preot romano-catolic, prodecan al Facultății de Teologie Romano-Catolică – Universitatea București, unde predă Teologie Morală

DIALOGURI CU DICHIS

„Păcatul taie: taie legătura cu Dumnezeu și legătura cu frații, legăturile în familie, în societate, în comunitate; păcatul taie mereu, separă, desparte. [...] Ce anume poate dărui Domnul celui care are deja inima plină de sine, de propriul succes? Nimic, pentru că îngâmfatul este incapabil să primească iertare, sătul fiind de dreptatea sa presupusă. [...] Cine este conștient de propriile mizerii și își apleacă ochii cu umilință simte cum se așază peste el privirea milostivă a lui Dumnezeu.” (Papa Francisc, Audiența generală, 3 ianuarie 2018)

Păcat: un termen extrem de incomod pentru societatea contemporană. Într-o lume obsedată de perfecționism și de succes, păcatul apare ca un handicap care trebuie ascuns cu grijă în spatele unor aparențe sclipitoare. Nimeni nu se mai recunoaște cu adevărat păcătos; chiar și pentru creștinii practicanți păcatul e o realitate despre care nu se vorbește cu ușurință. Liber-cugetătorii consideră definiția păcatului o îngrădire a libertății, în această societate care refuză să aibă granițe de orice fel, astfel încât a-i spune răului pe nume a ajuns să fie considerat o înregimentare în tagma celor cu ochelari de cal, îndeajuns de înguști la minte ca să aibă nevoie de un zeu care să le spună ce să facă și ce să nu facă. Cred că pentru început e important să clarificăm ce este păcatul, dincolo de definiția lui din Catehism și dincolo de percepția că Decalogul ar fi o listă de „așa nu”-uri.

păcat provine din aceeași sursă ca și aceea cu privire la lege. Pentru a le înțelege pe amândouă este nevoie să avem în vedere două dimensiuni esențiale: dimensiunea teologală și cea morală. Din punct de vedere teologal, păcatul este o realitate care angajează relația noastră cu Dumnezeu, de aceea nu există păcat decât pentru acela care crede. Apoi, dimensiunea morală a păcatului este dată de raportarea la aproapele: orice păcat are impact asupra celui de lângă mine. Se cuvine să observăm și faptul că secularismul actual are o atitudine restrictivă atunci când înclină spre ceea ce aș numi concepția mistică asupra păcatului, luând în considerare latura teologală fără a ține cont de aspectul moral. Aceasta conduce spre o viziune incompletă asupra păcatului, ca fiind ceva care privește strict o relație pe care societatea contemporană o vrea păstrată la nivel personal (cea între om și Dumnezeu), scoțând din calcul cealaltă relație, dintre oameni.

Pr. Emil Moraru (E.M.): Confuzia esențială cu privire la noțiunea de

Rămânând la scară macro, vă propun să vorbim puțin despre

ceea ce Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea numea „structuri de păcat”. Mi se pare că aceste structuri nu sunt ușor perceptibile ca atare. Au aceste structuri niște semnalmente aparte? E.M.: Orice păcat are și o dimen-

siune socială: așa cum am spus deja, păcatul are repercusiuni asupra semenilor. Mediile sociale promiscue, sistemele politice care exercită o putere nelegitimă și nu-i protejează pe cei defavorizați, urmarea unor scopuri individualiste, toate acestea sunt structuri de păcat. Iată, de pildă, cum un păcat capital precum lenea, să zicem, are impact asupra societății din care faci parte, care va suferi în urma alegerii tale de a nu contribui la bunăstarea ei. Apoi, o structură de păcat extrem de subtilă și de periculoasă este cea generată de infidelitatea față de vocația creștină, de incoerența mărturiei creștine: creștini fiind, noi suntem angrenați în structurile de păcat ale lumii în care trăim, dar nu trebuie să rămânem în capcana lor, trebuie să ne luptăm continuu, cu toată IULIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

DIALOGURI CU DICHIS

forța, pentru că Isus a venit ca să ne elibereze din închisoarea păcatului. Avem, în evoluția Bisericii, diverse forme de raportare la simțul păcatului. Excepționalul studiu „Păcatul și frica. Culpabilizarea în Occident (secolele XIII-XVIII)” al istoricului Jean Delumeau inventariază tipologiile de interacțiune a omului cu păcatul, din Evul Mediu până la Iluminism: vedem în acest studiu cum omul secolelor trecute avea o conștiință morală solidă, cum sacramentul Spovezii avea un loc bine determinat în viața cotidiană. Pentru epoca modernă, tot Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea atenționa, încă din 2004, cu privire la un fenomen care ia tot mai multă amploare: acela al pierderii simțului păcatului. Cui îi este datorată această erodare, chiar și în rândul creștinilor, a sensibilității la păcatul personal și social? E.M.: E limpede, cel mai mare

păcat al omului contemporan este că a pierdut simțul păcatului, după cum spunea Papa Pius al XII-lea. Și aceasta din cauza noii percepții pe care omul o are despre ființa sa, despre greșeală, despre actul moral ca atare, despre influența societății asupra devenirii umane. Societatea actuală e percepută ca una din care Dumnezeu e absent: deja cu 25 de ani în urmă, Veritatis splendor observa că mare parte din omenire trăiește ca și când Dumnezeu nu ar exista. E o societate preocupată doar de sine însăși, ceea ce duce la alegeri profund contrare Evangheliei. Apoi, științele umane au avut o contribuție importantă în pierderea simțului păcatului: psihologia modernă (care operează cu conceptele subconștientului și inconștientului) a găsit justificări pentru înfăptuirea 30

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2018

păcatului în care responsabilitatea persoanei umane este diminuată, ajungând să vorbească de boală / bolnav acolo unde se cuvine să se vorbească despre păcat / păcătos. O altă cauză a pierderii simțului păcatului se poate identifica în involuția moralei: consecința raportării legaliste la Dumnezeu ca judecător, deci la păcat ca încălcare a regulilor e una perdantă, pentru că ia în considerare doar exteriorul (iar cultura actuală devine din ce în ce mai suspicioasă față de conceptele formaliste exterioare); or, simțul păcatului rezultă dintr-o analiză interioară, în adâncul conștiinței, ca exercițiu perpetuu de raportare la iubirea și milostivirea lui Dumnezeu. O altă eroare care duce la pierderea simțului păcatului este acea concepție mistică asupra păcatului, pe care am mai amintit-o, care generează o atitudine greșită față de harul lui Dumnezeu, aceea că Dumnezeu e bun și iartă orice, oricum; istoric vorbind, la polul opus al acestei atitudini e pastorala fricii și cultivarea exagerată a sentimentului vinovăției din epoca medievală, despre care scrie Jean Delumeau.

moralitate asumată, a creștinilor care aderă la Evanghelie și-și conformează viața prin raportare la Dumnezeu și la conștiința proprie. Un creștin care acceptă să trăiască spiritul Fericilor, al acestui „decalog” al Noului Testament, este un spirit evoluat, care își conformează viața unei moralități divine, aceea a lui Cristos. Și aici e de subliniat un aspect important: moralitatea nu poate fi relativizată când ea se raportează permanent la izvorul moralității, care este Dumnezeu. Apoi, cu privire la datorie, creștinul care merge duminica la biserică considerând că astfel își face datoria nu înțelege relația cu Dumnezeu ca pe o necesitate, ci ca pe o obligație. Dar obligația dă naștere unei relații de constrângere, nu de prietenie. Auzim uneori spunându-se despre oameni care seamănă răul că nu au conștiință. Și pare credibil ca personaje precum Hitler, Stalin să se circumscrie acestei descrieri. Dar faptul că răul există în stare pură e o prejudecată.

Într-o predică din 2017, Papa Francisc vorbește despre corupție ca fiind unul dintre factorii favorizatori ai instalării în lume a „păcatului și a decăderii”. Dicționarul Explicativ al Limbii Române definește corupția ca abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie. Cum să ne ferim să relativizăm moralitatea, cinstea, datoria în scopul găsirii unei justificări pentru păcat?

E.M.: Trebuie făcută distincția între conștiința morală și cea psihologică. Orice om are o conștiință și după ea ne va judeca Dumnezeu: conștiința e norma subiectivă a moralei, iar Legea, norma obiectivă. Dar e drept că este posibil ca această conștiință să fie eronată sau omul să nu țină cont de ea. Pentru a forma și a cultiva o conștiință morală sănătoasă, ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, participarea la sacramente, lecturile spirituale sunt indispensabile.

E.M.: Când vorbim despre moralitate, avem în vedere morala naturală pe care orice om o are înscrisă în inima lui. Apoi, există acea

Cred că se cuvine să semnalăm și două atitudini diametral opuse, dar deopotrivă de periculoase, în raportarea la păcat: laxismul și

DIALOGURI CU DICHIS

scrupulozitatea. Cum se manifestă ele și de ce sunt nocive? E.M.: Ambele sunt forme pa-

tologice ale conștiinței morale. Scrupulozitatea e boala incertitudinii morale, cel care suferă de ea este obsedat în permanență de frica de a nu păcătui. Conștiința scrupuloasă este caracterizată de neliniște și de teama care îl împiedică pe om să aibă siguranță asupra liceității unui act. Pentru scrupulozitatea stabilă, schema clasică de tratament este ascultarea de confesor și invitația de revizuire a valorilor, crearea unui climat de siguranță, precum și o formare teologică mai profundă. Spre deosebire de scrupulos, laxistul vede peste tot îngăduință și permisivitate: ideea că Dumnezeu e bun și ne iartă e o justificare aplicată inclusiv păcatelor foarte grele, pe care alege să nu le spovedească, tocmai din această pricină. Da, Dumnezeu e bun, dar laxistul scapă din vedere faptul că același Dumnezeu bun e și drept și că iertarea e condiționată de mărturisire, de căință și de convertirea inimii și a vieții. Avem apoi, în falsa smerenie, o altă raportare defectuoasă la păcat: când spui „sunt un mare păcătos” ca să „dai bine” într-un ambient evlavios, dar ești plin de țâfnă la prima correctio fraterna care-ți demolează propria icoană. E.M.: Când nu ești autentic și porți masca evlaviei, realitatea demontează umilința falsă la primul prilej de manifestare a orgoliului. Păcătoșenia teatrală e paradoxală, fiindcă îi lipsește virtutea umilinței; or, omul e chemat să se recunoască în adevăr: nu ca fariseul de la templu, dar ca vameșul. E drept că acest lucru cere un exercițiu permanent

de smerenie curată, fără măști: e un efort constant de a deveni ceea ce suntem în realitate, în cel mai profund locaș al inimii noastre, acolo unde întâlnirea cu Dumnezeu e făcută posibilă tocmai de această smerenie. O altă atitudine defectuoasă de a relaționa cu păcatul este o raportare aseptică la răul din noi și din lume: cultivăm mai mult dorința de a nu face rău decât preocuparea de a face binele. Acesta este un creștinism schilodit. E.M.: Când te preocupi excesiv să nu faci răul, deja ești în eroare, pentru că direcția corectă spre care ești chemat să te îndrepți e aceea a facerii de bine. E drept că păcatele prin omisiune nu se aud prea des în confesional, dar nefacerea binelui e cu adevărat păcat, tocmai de aceea cred că se cuvine o reflecție mai bună asupra ocaziilor de a face binele pe care le-am ratat, de care ne-am ferit, pe care nu le-am valorificat. Să mărturisim în spovadă și aceste momente de lipsă de atenție la chemarea lui Dumnezeu e un semn de delicatețe sufletească, de finețe a spiritului, de preocupare serioasă pentru cultivarea unei relații de prietenie cu Cristos. Isus ne învață să urâm păcatul, dar să-l iubim pe păcătos. Ce greu pare a fi să urmăm această învățătură, concret, în situațiile grele, în care ni se pare imposibil să-i iubim pe păcătoșii publici, pe dușmani, pe cei care par a legitima păcatul prin modul lor de viață scandalos... Și ne scapă din vedere că: 1. prin condamnarea păcătosului, cădem și noi în păcatul nevederii bârnei din ochiul propriu; și 2. orice condamnare a altuia

presupune, subliminal, o foarte bună impresie despre noi înșine: suntem sfinți, noi n-am face niciodată așa ceva... E.M.: Creștinul e chemat la compasiune față de păcătos, iar discernământul pentru a nu condamna păcătosul, ci păcatul, e unul esențial. Acțiunea rea trebuie distinsă de autorul ei prin aceea că autorul, oricât de păcătos ar fi el, are șansa convertirii. De aceea, compasiunea autentică e una care respectă adevărul, care ține cont de adevăr. Sigur, în practică, nu-i ușor să facem această distincție, dar putem medita, ca sprijin, asupra faptului că Isus a disociat întotdeauna păcatul de păcătos: să-l lăsăm pe Isus să ne fie model de imitat și în această chestiune. Am trecut în revistă o serie de atitudini neconstructive în relaționarea cu păcatul personal și cu cel social. Care ar fi calea constructivă de urmat? E.M.: Calea constructivă este aceea a convertirii permanente, a schimbării inimii, a reînnoirii vieții. Când spun convertire, mă gândesc la sensul veterotestamentar al cărții profetului Ieremia, acela de întoarcere de unde am plecat, adică la starea de sfințenie a protopărinților, dinaintea comiterii păcatului în Grădina Edenului. De asemenea, mă gândesc la convertire în sensul schimbării de mentalitate, la acea metanoia despre care vorbește Sf. Paul. Trebuie să avem mereu în vedere faptul că această lucrare de convertire e lucrarea harului lui Dumnezeu, în care e implicată și voința noastră, care comportă o mai mare apropiere de Cristos, fidelitatea față de el, trăirea hotărâtă a Evangheliei. IULIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

Biserica misionară Vederi din kenya

Respect și fapte în Maikona (II) Text: Simona Banu

ram de două săptămâni în deșertul Chalbi, mai exact în misiunea catolică românească din Maikona. Timp suficient să înțelegem și să ne familiarizăm cu activitatea preoților-misionari din Kenya într-o zonă de deșert cu multe sate, unde creștinismul este la prima evanghelizare. În tot acest timp am constatat că principalul rol al preoților este acela de a le oferi acelor păstori nomazi credință în Dumnezeu, dar și posibilitatea ca ei să beneficieze de educație, cu toate avantajele ei. Pe teritoriul parohiei sunt 2 licee, 7 școli primare și 12 grădinițe, școlile primare și grădinițele fiind administrate în totalitate de misiunea românească. Împreună cu părintele Claudiu Iștoc am vizitat câteva din aceste locuri. Mai întâi am văzut o școală primară în satul Gamura. Când am ajuns, copiii erau 32

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2018

în recreație. Se fugăreau între ei exact cum făceam noi când eram mici și ne jucam „de-a prinselea”, doar că în deșert temperaturile sunt de peste 45 de grade, iar școala nu este o clădire din beton cu etaje, ci o mică clădire dreptunghiulară construită din tablă. În interior, câteva mese și scaune. La o masă învață câte 3-4 copii, fiecare având în față câte un mic bidon galben. Am cerut mai multe detalii și am aflat că toți elevii primesc zilnic, din partea misiunii, apa atât

de necesară supraviețuirii în deșert, cât și mâncare pentru prânz. Practic, părinții își trimit copilașii la școală și pentru că micuții primesc apă și hrană; de cealaltă parte, motivația misiunii catolice este că numai prin educație și cunoaștere aceștia pot avea o viață mai bună, pot gândi liber și independent, rezultând o conștientizare corectă a valorilor. De asemenea, vizitând și internatul de la Badha Hurry am aflat că pentru 100 de copii, misiunea catolică asigură cazarea completă pe toată perioada anului școlar. Acolo condițiile sunt mult mai precare. Se fac eforturi ca toți elevii să doarmă în paturi și să aibă pături, în condițiile în care în deșert sunt diferențe mari de temperatură între zi și noapte. Mai mult decât atât, misiunea ajută cu burse parțiale studenții aflați la facultate. Câțiva, după ce au terminat studiile, au devenit profesori și cateheți traducători ai misiunii, pentru că vorbesc limba tribului. Am constatat cât de important este rolul lor, al acestor cateheți, care în cadrul Sfintelor Liturghii traduceau în limba locală pentru vârstnicii care nu vorbesc swahili, limba oficială a țării. Am părăsit Maikona cu gândul că deși am întâlnit o altă cultură, total diferită de a noastră, există o perfectă colaborare între preoții misiunii și comunitatea locală, bazată pe fapte, înțelegere și respect. (va urma)

Vreți să faceți voluntariat în Kenya? Luați legătura cu Sr. Daniela Iuganu Email: surorile_coman@yahoo.com Telefon sau WhatsApp: +254 707 183 272

CULTURĂ FILE DE ISTORIE

Preotul Felix Wiercinsky misionar şi apostol al „presei bune”

umele preotului iezuit Felix Wiercinsky (18581940) este uitat pe nedrept astăzi, cu toate că acesta s-a remarcat în prima jumătate a secolului al XX-lea drept una dintre figurile emblematice ale misionarismului mondial şi ale culturii catolice româneşti. A activat ca misionar în 16 ţări de pe glob, iar în România a lucrat în „via Domnului” timp de 23 de ani ca profesor și rector al Seminarului Sf. Iosif din Iași, prefect și spiritual la Seminarul și Academia Teologică Sfântul Duh din București, paroh la Chișinău și Botoșani și altele. A fost supranumit „un adevărat apostol” în legătură cu susținerea de exerciții spirituale, misiuni populare,

Text: Dr. Dănuț Doboș

cu catehezele din școli și bogata activitate publicistică. În acest sens, preotul Felix Wiercinsky a publicat peste 200 de articole în principalele reviste bisericești din epocă, precum Lumina creștinului (Iași), Cultura creștină (Blaj), Farul Nou, Raiul copiilor și Raiul tineretului (București). Este regretabil faptul că acest valoros scriitor bisericesc nu și-a aflat încă un biograf, iar articolele sale nu au fost încă adunate într-un volum, pentru a fi supuse exegezei și pentru a servi spiritualității contemporane. Unele articole scrise în perioada interbelică sunt de mare actualitate chiar în zilele noastre. Preotul Felix Wiercinsky s-a detașat de alți scriitori bisericești

Preotul Felix Wiercinsky (1858-1940)

prin faptul că a scris din poziția martorului obiectiv, datorită activității sale de misionar, aspect care poate fi remarcat în special în articolele care condamnau pericolul pe care îl reprezentau fascismul și comunismul deopotrivă, extremisme care puteau fi contracarate inclusiv prin dezvoltarea unei „prese bune”. A trecut la cele veșnice la 20 ianuarie 1940, la Blaj – „Mica Romă” – fiind înhumat tot aici.

Arhiepiscopul Paoli bicentenarul nașterii

Text: Dr. Dănuț Doboș

a 25 iulie aniversăm bicentenarul nașterii unuia dintre părinții fondatori ai Arhiepiscopiei Romano-Catolice, Ignazio Felice Paoli, Arhiepiscop de București în perioada 1883–1885. Italian de origine, Ignazio Felice Paoli s-a remarcat în funcții de conducere în Ordinul Pasioniștilor, iar între 1870 și 1883, ca Episcop de Nicopolis ad Hystrum și administrator apostolic al Vicariatului Apostolic al Valahiei, cu reședința la București. În această calitate, Episcopul Paoli și-a fixat două priorități: reorganizarea sistemului școlar și educativ pe teritoriul Vicariatului Apostolic și construirea primei catedrale în București. În acest sens, a continuat marile proiecte școlare ale predecesorilor săi, apogeul fiind atins în 1870, odată cu fondarea Seminarului diecezan, a cărui activitate s-a desfășurat până la instaurarea regimului comunist în România. Numele Arhiepiscopului Ignazio Felice Paoli rămâne legat pentru totdeauna de construirea Catedralei Sfântul Iosif din București, capodoperă arhitectonică pentru care a avut colaborarea unor arhitecți de geniu și pentru care a primit donații din întreaga Europă. Arhiepiscopul Paoli a trecut la cele veșnice la 27 februarie 1885, la Viena, fiind înmormântat în cripta capelei Sf. Ana din cimitirul Bellu Catolic din București. IULIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

CULTURĂ IDEI PENTRU TIMPUL LIBER

Muzeu

Muzeul Grigore Antipa 25 iunie - 7 septembrie De luni până vineri, între orele 10:15 și 12:15, în Sala Atelier, copiii cu vârste cuprinse între 9 și 14 ani sunt invitați la o fascinantă călătorie în lumea cunoașterii științifice.

Muzică

Simfonii de vară Parcul Colțea, București 16 iunie - 16 septembrie Cea de-a IX-a ediție a Festivalului de muzică clasică Simfonii de vară, ce urmează un concept cu tradiţie în marile metropole ale lumii, așteaptă publicul meloman sâmbăta și duminica, între orele 19.30-21.00.

Teme biblice Editura ARCB, Bucureşti 2018

ceastă carte este scrisă de sora Cristina Mareş, doctor în teologie şi cadru universitar, cu o bogată activitate publicistică. Lucrarea se bucură de un Îndemn, care îi aparține Pr. dr. Tarciziu-Hristofor Şerban, care, de asemenea, este cunoscut pentru apariţiile sale în mass-media românească şi publicaţiile sale în domeniul studiilor biblice. Din acest Îndemn înţelegem că Biblia nu este o carte care trece, străină de viaţa omului, ci ea se constituie ca o „vestire şi înfăptuire a lucrării mântuitoare a lui Dumnezeu, prin Fiul său, în folosul tuturor oamenilor”. Din această lucrare remarcăm preocuparea autoarei pentru a înţelege locul omului în istoria mântuirii şi în special în Vechiul Testament, relaţia pe care Dumnezeu doreşte să

Format: 15×20 cm, 150 de pagini

o stabilească personal cu omul (fiind dați ca modele Abraham şi Iob). Un loc special îl ocupă în acest volum studiul preoţiei în Biblie, precum şi prezentarea Cărţii lui Osea, „vestitorul gingăşiei lui Dumnezeu”. Această carte „propune un mod de a citi şi de a reflecta asupra identităţii noastre de creştini, de trăitori ai Cuvântului lui Dumnezeu”. Pr. Andrei Dumitrescu

Carte

Marea Unire pentru cei mici Editura Vremea, 2018 Scrisă de jurnalista Ana Iorga şi de istoricul Filip-Lucian Iorga, cartea „redă adevărul istoric întocmai”, dar au fost „selectate acele elemente care să fie prietenoase şi interesante pentru copii”, a spus Ana Iorga, pe 1 iunie, la Bookfest, cu prilejul lansării volumului. 34

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2018

Apariţie editorială

Geneză 1-2-3: Manualul de funcționare a omului

ai sunt relevante primele capitole din Geneză sau datorită progreselor științifice au devenit povești din vremuri de mult apuse? La această întrebare își propune să răspundă programul video-catehetic Geneză 1-2-3, produs în colaborare de Departamentul pentru Cateheză și Învățământ Religios al Eparhiei de Cluj-Gherla și Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei de Iași. Apărut în colecţia Cateheză, pachetul e format din 2 dvd-uri și un manual de 84 de pagini, format 21x30 cm.

CULTURĂ SACRALITATEA ÎN ARTĂ

Maria Magdalena penitentă Text: Pr. Andrei Dumitrescu

P Maria Magdalena penitentă (1577)

de El Greco Pictură în ulei pe pânză. Dimensiune: 157 x 121 cm Tabloul se află în Muzeul de Arte Frumoase din Budapesta.

rintre sfinţii lunii iulie se remarcă în chip deosebit Maria Magdalena, pentru care, la 3 iunie 2016, Congregaţia pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor a decretat că în Calendarul roman general celebrarea acesteia va avea gradul liturgic de sărbătoare. Secretarul acestei Congregaţii o prezintă pe Sf. Maria Magdalena ca pe „un model de autentică şi reală evanghelizare, adică de evanghelizatoare care vesteşte mesajul central şi plin de bucurie al Paştelui. Sfântul Părinte Francisc a luat această decizie pentru a arăta relevanţa acestei femei ce şi-a arătat marea sa iubire pentru Cristos şi care a fost atât de mult iubită de Cristos”. În arta de la sfârşitul Evului Mediu, Maria Magdalena apare reprezentată ca penitentă, deoarece, conform unei legende ce nu se verifică în Noul Testament, ea ar fi fost o mare păcătoasă care, după convertire şi după întâlnirea cu Cel Înviat, a mers în sudul Franţei, aproape de Marsilia, să trăiască o viaţă de pocăinţă. Pictura lui El Greco, Maria Magdalena penitentă, o reprezintă cu haine asemănătoare cu ale Sf. Ioan Botezătorul, acoperite de părul

ei bogat, despletit; acest detaliu trimite cu gândul la femeia păcătoasă care ştersese picioarele lui Isus cu părul său (cf. Lc 7,37-38). Frumuseţea exterioară a abandonat-o, faţa este marcată de posturi şi de veghi nocturne în rugăciune, dar este luminată de frumuseţea interioară, pentru că a găsit pace şi bucurie în Domnul Înviat. Iese în evidenţă craniul uman din poalele Mariei Magdalena, semn al renunţării la cele lumeşti, al meditaţiei la moarte şi la trecerea rapidă a celor pământeşti.

El Greco

„pescuitorul de perle” al Renaşterii târzii

l Greco (1541-1614), pe numele său real Domenikos Theotokopoulos, este un artist spaniol de origine greacă, exponent de seamă al Renaşterii târzii, în special al curentului manierist. Stilul său se remarcă prin prezenţa personajelor deformate cu priviri extatice, spiritualizate. Potrivit scriitorului francez Jean Cocteau, „El Greco este o chemare, El Greco este o rugăciune, El Greco este un strigăt... este un pescuitor de perle”.

Bărbat nobil cu mâna pe piept (presupus autoportret), El Greco (1576-1579)

IULIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

ETCETERA ANUNȚURI

Admitere la Facultatea de Teologie Romano-Catolică

acultatea de Teologie Romano-Catolică a Universității din București organizează concurs de admitere, în luna iulie 2018, la următoarele programe de studii: Licenţă (3 ani) • Teologie Romano-Catolică Asistență Socială (15 locuri de la buget, din care 1 loc pentru absolvenți de licee situate în mediul rural; 10 locuri cu taxă) • Studii religioase (7 locuri de la buget; 10 locuri cu taxă) Master (2 ani) • Patrimoniu creștin european (5 locuri de la buget; 15 locuri cu taxă) • Asistența socială a Bisericii (5 locuri de la buget; 10 locuri cu taxă) • Comunicare biblică și eclezială (5 locuri de la buget; 10 locuri cu taxă) Înscrierea are loc între 6 şi 23 iulie, iar proba este orală (colocviu) pentru candidații la studii de licență – pe 24 iulie, la ora 10.00, și scrisă (examen) pentru candidații la studii de master – pe 25 iulie. Informații complete sunt disponibile pe pagina de internet a Facultății: www.ftcub.ro/admitere.html

Revista Actualitatea creștină poate fi achiziționată de la Librăria Sf. Iosif Str. G-ral H.M. Berthelot nr. 19, 010164 – Bucureşti, sector 1 Tel.: 021 201 54 57 Email: libraria@arcb.ro Website: www.librariasfiosif.ro Persoană de contact: Tereza Petreş

www.librariasfiosif.ro

Admitere la SEMINARUL MARE Sf. Iosif, DIN IAȘI

n luna iulie 2018, concursul de admitere la Seminar se va desfăşura după următorul program: Pe 20 iulie - prezentarea la Seminar a candidaţilor şi depunerea la secretariat a caracterizării din partea parohului. Pe 21 iulie, la ora 09.00 - colocviu vocaţional, susţinut în faţa unei comisii alcătuite din profesori şi formatori ai Seminarului. După colocviu, candidaţii se vor înscrie la Facultatea de Teologie Romano-Catolică din cadrul Universităţii Al. I. Cuza din Iași, întrucât pregătirea intelectuală a seminariştilor a fost încredinţată acestei instituţii de învăţământ. Perioada de înscriere este 16-21 iulie 2018. Examenul va fi pe 23 iulie, în aula A 14 a Facultăţii de Teologie Romano-Catolică din cadrul Universităţii Al. I. Cuza. Contact: - Institutul Teologic Romano-Catolic: tel. +40232/225228 (centrala telefonică a Seminarului) - e-mail: secretar@itrc.ro (www.itrc.ro) 36

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2018

ASCULTĂ RADIO MARIA O RAZĂ DE LUMINĂ PENTRU SUFLETUL TĂU!

DIGI: 12687 MHz

www.radiomaria.ro

Nr. 07/2018 * Anul XXIX * Serie nouă * 4 lei

Îngerul Bunei Vestiri (cca 1500), Giovanni Bellini

GÂNDUL LUNII

„VLADIMIR GHIKA FECIT” PS Ignazio Paoli, Primul Arhiepiscop al Arhidiecezei 200 de ani de la naştere

Îngerii salută. Îngerii salută în tine voința lui Dumnezeu. www.vladimirghika.ro Desen în tuş negru de Vladimir Ghika, reprezentând litera J

Cât de păcătos e „sfântul” de mine?