Actualitatea creștină, nr. 9/2018 by Revista Actualitatea Crestina

Nr. 09/2018 * Anul XXIX * Serie nouă * 4 lei

Arhanghelul Gabriel (1490), Luca Signorelli

GÂNDUL LUNII

DOUĂ VEACURI DE ÎNVĂȚĂMÂNT CATOLIC ÎN ARHIDIECEZA DE BUCUREȘTI Dublin 2018: Evanghelia familiei - bucurie pentru lume

Suprafața unui suflet pur este oglinda îngerilor. Își văd acolo propria imagine, și chipul lui Dumnezeu de jur împrejur. www.vladimirghika.ro Desen în tuş negru de Vladimir Ghika, reprezentând litera A

Părinți, atenție la capcane!

8 SEPTEMBRIE - PELERINAJUL DIECEZAN LA SANCTUARUL REGINA CARMELULUI Arhiepiscopia Romano-Catolică de Bucureşti şi Asociaţia Familiilor Catolice Vladimir Ghika organizează sâmbătă, 8 septembrie, pelerinajul la Sanctuarul marian diecezan Regina Carmelului, de la Ciofliceni (Snagov). „Conștienți fiind de devoțiunea pe care poporul credincios al Arhidiecezei de București o are față de Mama noastră Cerească, pentru a veni cât mai bine în întâmpinarea binelui spiritual al credincioșilor încredințați grijii noastre pastorale, […] decretăm biserica mănăstirii Ordinului Carmelitanilor Desculți cu hramul Sf. Fecioară Maria de pe Muntele Carmel ca sanctuar diecezan, cu toate demnitățile și privilegiile conferite de Dreptul Canonic și de Statutele proprii, începând cu data de 16 iulie 2015. O rugăm pe Mama noastră Cerească să ne ajute pe fiecare în parte și pe toți cei care vor trece pragul sfântului lăcaș să creștem în iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele și să fim plini de zel pentru Domnul!” (din decretul ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop de București)

CUPRINS Actualitatea creștină • Publicație a Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București • Anul XXIX, Nr. 9/2018

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

Două veacuri de învățământ catolic în Arhidieceza de București VATICAN

5 6 7

@Pontifex Știri din Vatican L’Osservatore Romano FOCUS

Eveniment Evanghelia familiei bucurie a lumii 11 Călătorii apostolice Vizita Papei Francisc în ţările baltice 12 Știri ARCB 13 Știri interne/externe Biserică și societate

14 Bioetică Părinți, atenție la capcane! 16 Expoziţie Imago Romaniae. Terra Christiana

Suflet tânăr

17 Putem face oare ceva? Reportaje Știri/Anunțuri UNIVERSUL FAMILIEI

21 ABC-ul credinței 22 Bucurie şi speranţă 23 Nuntă-n Cer sau pe pământ? SPIRITUALITATE

3 24 Sfânta Scriptură - Psalmii Poate fi reconstruită Biserica misionară o viață distrusă? 25 Din catehezele Papei Francisc 32 Vederi din Kenya Lecţii de viaţă din Africa Izgonirea idolilor din inimă 26 Minuni şi sfinţi CULTURĂ Minune pentru un copil 27 Pagina Ghika 33 File de istorie Răspunsul generos Arhitectul Romano de Simon la har Pro Memoria (I) 34 Idei pentru timpul liber DIALOGURI CU DICHIS 35 Sacralitatea în artă 28 Balaurii din noi. ETCETERA O lectură interioară a cărții Apocalipsului 36 Anunțuri

COPERTA ACTUALITATEA CREŞTINĂ, NR. 9/2018

Mesajul redacției Luna septembrie este prin tradiție cea în care clinchetul clopoțelului se face iarăși auzit, însoțind zarva veselă a mulțimii copiilor care umplu curțile și clasele școlilor. În acest context Preasfințitul Cornel scrie despre școlile catolice și învățământul propus de Biserică. Tematica învățământului este atinsă și prin analiza pe care Monica Râpeanu o face situației create de așa-zisul proiect de Strategie Națională de Educație Parentală – sub titlul „Părinți, atenție la capcane”. Tocmai s-a terminat la Dublin întâlnirea Mondială a Familiilor și revista noastră nu putea să nu rezerve un spațiu generos acestui important eveniment la care a participat și Papa Francisc. De altfel, agenda Sfântului Părinte și învățătura sa trimit și la alte teme care sunt preluate în paginile revistei. Paginile tinerilor, ca de obicei, marchează bine drumul pe care îl parcurg aceștia, de la teme imediate ca prietenia, la experiențele de la Satu Mare de la Întâlnirea Națională a Tineretului Catolic, la privirea orientată spre Sinodul Episcopilor care va trata problemele tinerilor. Sigur că nu lipsesc și aprofundări plecând de la întrebări ca cea pusă de Claudia Stan: Nuntă în Cer sau pe pământ? sau cea pusă de Pr. Tarciziu Șerban: Poate fi reconstruită o viață distrusă? sau cea sugerată de minunea Sf. Solomon Leclercq: Cum se poate da speranță unei națiuni? Avem și o aprofundare a Apocalipsului în dialogul cu Pr. Marie-Élie. De la noi din Arhidieceză: o nouă expoziție la Muzeul de Istorie până pe 1 octombrie, exerciții spirituale, forumuri, cursuri, comemorări, cateheze, misiuni, pelerinaje etc. - despre fiecare găsiți câte ceva în paginile revistei noastre. Lectură plăcută!

EDITOR

Centrul de Comunicații Sociale Angelus Communicationis Redacție

Iulia Cojocariu Pr. Francisc Doboș Pr. Fabian Măriuț Pr. Tarciziu Șerban Cristina Șoican Pr. Francisc Ungureanu Corectură

Iulia Cojocariu Crenguța Nicolae Colaboratori

Pr. Marian Blaj Dănuț Doboș Pr. Andrei Dumitrescu Liana Gehl Anca Mărtinaş Giulimondi Monica Râpeanu Claudia Stan Layout GRAFIC

Angelus Communicationis Coperți

Roxana Elekes Distribuție și abonamente

Tereza Petreș Librăria Sf. Iosif Str. G-ral Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015457, libraria@arcb.ro www.librariasfiosif.ro Tipar

Tipografia Everest 2001 SRL www.everest.ro

Actualitatea creștină Publicație a Arhidiecezei Romano-Catolice de București Str. G-ral Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015470, 021/2015411 redactie@actualitatea-crestina.ro www.actualitatea-crestina.ro ISSN 1221 - 7700

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

Două veacuri de învățământ catolic în Arhidieceza de București

a 20 octombrie 1965, părinţii conciliari aprobau, în cadrul lucrărilor Conciliului Vatican II, declaraţia Gravissimum educationis, despre educația creștină, în care se subliniază elementele caracteristice școlii catolice și faptul că, între toate mijloacele de educație, școala catolică are o importanță deosebită: „În virtutea misiunii sale, cultivă cu grijă statornică facultățile intelectuale, dezvoltă judecata, pune în contact cu patrimoniul cultural moștenit de la generațiile trecute, promovează simțul valorilor, pregătește pentru viața profesională și, generând relații de prietenie între elevi de firi și condiții diferite, favorizează spiritul de bună înțelegere” (GE, nr. 5). De altfel, educația copiilor și a tinerilor a fost și este unul dintre obiectivele majore ale Bisericii Catolice, fapt confirmat de întreaga

istorie a creștinismului care scoate în evidență multe situații în care „Biserica, conștientă de rolul ei educativ, a trimis misionari care, după exemplul Mântuitorului, străbăteau orașele și satele, promovând munca de educare” (Raport asupra instituțiilor romano-catolice de educație în Arhidieceza latină de București și în special asupra celor din capitală pentru anul școlar 1884-1885, de Pr. Alois Irwin, C.P., în „Pro Memoria”, nr. 2/2003, p. 60). Și Biserica noastră locală s-a bucurat, începând cu secolul al XIX-lea, de prezența unor misionari care, prin muncă, zel și sacrificii, au pus bazele educației copiilor și tinerilor din București și din alte comunități parohiale, „învățându-i că, prin îndeplinirea datoriilor lor de creștini, pot deveni adevărați membri ai societății și, contribuind la bunul mers al acestora, pot ajunge să participe la

Şcoala „Sf. Maria” din Brăila

fericirea veșnică pe care Mântuitorul nostru divin o oferă aleșilor săi în ceruri” (ibidem). La începutul secolului al XIXlea, în anul 1816, a fost înfiinţată la Bucureşti prima şcoală primară parohială catolică, prin strădania Sfântului Klemens Maria Hofbauer (1751-1820). Pe bună dreptate, numele lui este legat de capitala ţării noastre întrucât încă din octombrie 1815 călugărul redemptorist a trimis patru confraţi la Bucureşti pentru a fonda aici un centru redemptorist, care să se implice în formarea şi educarea copiilor şi a tinerilor. Redemptoriştii au venit la Bucureşti împreună cu Episcopul Ercolani şi câţiva călugări pasionişti, iar până la portul fluvial din Viena au fost însoţiţi de însuşi Pr. Hofbauer (cf. Klemens Maria Hofbauer 250 de ani de la naștere. Un sfânt european care s-a ocupat de viața creștină catolică Foto: Arhiva Congregatio Jesu

Ieri

Astăzi

Foto arhivă

An şcolar 2017-2018

SEPTEMBRIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

din România, de Pr. Gabriel Popa, în „Pro Memoria”, nr. 1/2002, p. 69). Misionarii au adus cu ei multe obiecte destinate școlii, dar din păcate planurile Sf. Klemens Maria Hofbauer de a dezvolta școli pentru educarea tineretului din București au eșuat. Ideile sale educaționale vor rodi însă mai târziu prin inițiativele susținute de viitorii episcopi pasioniști care l-au avut drept model pe părintele Klemens Maria Hofbauer. În următorii 150 de ani, pe teritoriul Arhidiecezei noastre s-a dezvoltat un amplu sistem școlar educațional catolic format din școli primare parohiale, școli gimnaziale de băieți și fete și licee. Arhiepiscopul Ignazio Paoli, al cărui bicentenar al nașterii l-am evocat în editorialul lunii iulie al revistei noastre, rămâne în istoria Bisericii noastre locale nu doar ctitor al Catedralei Sf. Iosif și a numeroase școli, ci și un perseverent susținător al libertății învățământului catolic în Regatul României. În acest sens, Arhiepiscopul Paoli a valorificat cu dăruire și înțelepciune tradițiile culturale și scolastice ale predecesorilor săi la conducerea Vicariatului Apostolic al Valahiei - episcopii Giuseppe Molajoni, Angelo Parsi și Antonio Giuseppe Pluym, tradiții pe care aveau să le dezvolte în continuare toți succesorii săi - Arhiepiscopii Paolo Giuseppe Palma, Otto Zardetti, Franz Xaver von Hornstein, Raymund Netzhammer și Alexandru Theodor Cisar. Institutul Sf. Maria (actualmente Congregatio Jesu), Notre Dame de Sion și Frații Școlilor Creștine au coordonat, în prima jumătate a secolului al XX-lea, școli și instituții educaționale catolice în București, Craiova, Brăila și Turnu-Severin. Aceste școli au fost considerate 4

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2018

printre cele mai valoroase din țară, iar prestigiul Arhidiecezei de București a crescut foarte mult și prin influența exercitată în societate de învățământul catolic - modern, european și deschis tuturor, indiferent de etnie sau confesiune. În perioada comunistă s-a pus capăt acestei activități culturale și educative a Arhidiecezei noastre, care dăinuia de un veac și jumătate. Toate școlile catolice au fost închise de regimul comunist, nu numai în România, dar și în alte țări din Europa de Est. Cu toate acestea, tocmai în acest context istoric, părinții conciliari au reamintit public, în chiar primul număr al Declarației Gravissimum educationis de care aminteam la început, că „toți oamenii, indiferent de rasă, condiție sau vârstă, în baza demnității lor de persoane, au dreptul inalienabil la o educație pe măsura menirii lor... Această educație urmărește formarea persoanei umane în vederea scopului ei ultim, precum și spre binele societății, al cărei membru este și în care la maturitate va avea îndatoriri de îndeplinit” (GE, nr. 1). După evenimentele din decembrie 1989, Arhidieceza noastră a reînnodat tradiția vechilor școli catolice, dezvoltând noi şcoli cu diferite cicluri de învăţământ: primar, gimnazial, liceu, institut superior și facultate. Astfel, Biserica noastră locală şi-a putut relua activitatea scolastică, desfăşurându-şi misiunea culturală și educativă în contextul evanghelizării contemporane și în condițiile schimbărilor majore din societatea de astăzi, supusă atâtor provocări. La vechile școli redeschise - cum este Școala de la Brăila a Congregatio Jesu ori Liceul Catolic din Capitală -, s-au adăugat Școala „Sf. Iacob” de la Câmpulung Muscel, cursurile de formare profesională

derulate de congregații precum Salezienii lui Don Bosco ori Iosefinii lui Murialdo, Centrul de studii bizantine „Sfinții Petru și Andrei” al Părinților Asumpționiști, numeroase grădinițe - din Capitală și din alte orașe - administrate de diferite congregații feminine din Arhidieceză. În fața provocărilor prezentate de societate, de schimbările culturale, de progresul tehnologic, școala catolică caută și reușește să ofere și astăzi un învățământ de calitate, bazat pe profesionalism împletit cu caritate educativă, fără a-și pierde identitatea: aceea de spațiu de educare pentru o dezvoltare integrală a persoanei. Dovadă sunt şi rezultatele deosebite obținute de elevii școlilor catolice din Arhidieceza noastră la olimpiadele, concursurile naţionale ori municipale la diferite discipline: limbă română, limbi străine, informatică, matematică, educaţie civică, discipline sportive etc. Și vreau să le mulțumesc, cu această ocazie, cadrelor didactice, părinților și tuturor celor care contribuie la procesul de învățământ din școlile noastre catolice și care, odată cu informațiile și cunoștințele, le transmit elevilor valori şi exemplu bun. Totodată, le mulţumesc elevilor pentru seriozitatea, sârguința și perseverența lor şi îi încurajez să iubească şcoala. În luna septembrie începe un nou an școlar. Ocazie de a învăța lucruri noi, de a face noi experiențe, de a înfrunta noi provocări. Să fie un an în care elevii şi profesorii deopotrivă să cultive împreună adevărul, binele şi frumosul, un drum de creştere intelectuală şi umană.

PS Cornel Damian Episcop auxiliar de Bucureşti

VATICAN

@PONTIFEX

DIN CUVINTELE PAPEI

Mărăcinii sufocă creșterea lui Dumnezeu în noi

Twitter: @Pontifex

Să o imităm pe Maica Tereza care a făcut din faptele de milostivire călăuza vieții ei și cale spre sfințenie. / Iubirea este măsura credinţei.

Lumea ne face să privim la noi înşine, la averi și la plăceri. Evanghelia ne invită să ne deschidem spre ceilalţi, să împărţim cu cei săraci.

Evanghelia ne cheamă să trăim în afara zonei noastre de confort, căci oricine îl urmează pe Cristos îi iubește pe cei săraci și pe cei mici.

Maica Tereza a fost împărțitoare generoasă a milostivirii divine. […] S-a angajat în apărarea vieții proclamând fără încetare că „acela care încă nu s-a născut este cel mai slab, cel mai mic, cel mai sărman”. S-a aplecat asupra persoanelor lăsate să moară la marginea drumului, recunoscând demnitatea pe care Dumnezeu le-a dat-o; a făcut să se audă vocea ei în fața celor puternici ai pământului ca să-și recunoască vinovățiile în fața crimelor sărăciei create de ei înșiși. Milostivirea a fost pentru ea sarea ce dădea gust întregii sale activități și lumina ce lumina în întunericul celor care nici nu mai aveau lacrimi să-și plângă sărăcia, suferința. Vom avea, probabil, dificultăți în a-i spune Sfânta Tereza: sfințenia ei e atât de aproape de noi, atât de blândă și rodnică, încât vom continua să-i spunem firesc: „Maica Tereza”. (Predică, 4 septembrie 2016)

Semănătorul este Isus. Cu această imagine, El se prezintă ca unul care nu se impune, ci se propune; nu ne atrage cucerindu-ne, ci dăruindu-se: aruncă sămânța. […] Este apoi ultimul teren, cel cu spini, plin de mărăcini ce sufocă plantele bune. Ce reprezintă mărăcinii? „Grija acestei lumi și pofta amăgitoare a bogăției”, așa spune Isus. Mărăcinii sunt viciile ce se bat cu Dumnezeu, ce-i sufocă prezența: idolii bogăției lumești, faptul de a trăi cu aviditate pentru avere și pentru putere. Dacă noi cultivăm acești mărăcini, sufocăm creșterea lui Dumnezeu în noi. Fiecare poate recunoaște micii sau marii mărăcini, viciile ce locuiesc în inima sa, acei arbuști mai mult sau mai puțin înrădăcinați care nu-i plac lui Dumnezeu și împiedică inima să fie curată. Trebuie smulși, altfel cuvântul nu va aduce rod, sămânța nu se va dezvolta. (Angelus, 16 iulie 2017)

[…] Noi, creștinii, suntem invitați să mergem pe urmele lui Isus și să înfruntăm lupta spirituală împotriva Celui Rău cu puterea Cuvântului lui Dumnezeu. Pentru aceasta trebuie să fim familiari cu Biblia: să o citim, să o medităm, să o asimilăm. Biblia conține Cuvântul lui Dumnezeu, mereu actual și eficace. A spus cineva: ce s-ar întâmpla dacă am trata Biblia cum tratăm telefonul mobil? Dacă am purta-o mereu cu noi? Dacă ne-am întoarce când o uităm? Comparația e paradoxală, dar ne face să reflectăm. Dacă am avea mereu Cuvântul lui Dumnezeu în inimă, nicio ispită nu ar putea să ne îndepărteze de Dumnezeu și niciun obstacol nu ar putea să ne devieze de la drumul binelui; am fi capabili să trăim o viață înviată după Duh, primindu-i și iubindu-i pe frații noștri, în special pe cei mai slabi și nevoiași și chiar pe dușmanii noștri. (Angelus, 5 martie 2017) SEPTEMBRIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

VATICAN ȘTIRI DIN VATICAN

Modificări în Catehismul Bisericii Catolice

Medalie la 6 ani de pontificat

Vaticanul a schimbat învățătura privitoare la pedeapsa cu moartea, despre care se spunea că este legitimă în anumite cazuri, afirmând că e „inadmisibilă” și că trebuie căutată eliminarea ei.

e 2 august, Congregația pentru Doctrina Credinței a publicat noua formă a paragrafului 2267 din Catehismul Bisericii Catolice. Noul paragraf afirmă: „Biserica învață, în lumina Evangheliei, că «pedeapsa cu moartea este inadmisibilă, fiind un atac asupra inviolabilității și demnității persoanei» și acționează cu hotărâre pentru abolirea ei în întreaga lume”. Modificarea a fost însoțită de o scrisoare către episcopii lumii, care vorbește despre o „dezvoltare a doctrinei” ce a avut loc în ultimele

Din 26 iulie a fost pusă în vânzare medalia oficială pentru al şaselea an de pontificat al Papei Francisc.

timpuri cu privire la această temă. Documentul afirmă: „Noua redactare, aprobată de Papa Francisc, se situează în continuitate cu magisteriul precedent, ducând înainte o dezvoltare coerentă a doctrinei catolice. […] Noua formulare vrea să constituie un stimulent la o angajare hotărâtă și printr-un dialog respectuos cu autoritățile politice, pentru ca să fie favorizată o mentalitate care să recunoască demnitatea fiecărei vieți umane și să fie create condițiile care permit să se elimine astăzi instituția juridică a pedepsei cu moartea acolo unde încă este în vigoare.”

edalia are ştanţată pe avers un porumbel de la care se propagă raze ce iluminează stema papală, referindu-se simbolic la darurile pe care Duhul Sfânt le dă Bisericii. Pe margine, apare inscripţia E CIVITATE VATICANA şi numărul medaliei. Pe revers, în partea de sus, sunt ştanţate o ramură de măslin şi figura unei mame care-şi îmbrăţişează copilul, imagini ce simbolizează victoria păcii. În partea de jos e înfăţişat războiul, reprezentat de sârma ghimpată, simbol al coerciţiei şi al violenţei. Cele două scenarii sunt separate printr-o floare de mac, simbol al celor căzuţi în războaie.

Papa va merge în Sicilia Pe 15 septembrie, Papa va vizita regiunea și parohia legate de un preot sicilian ucis de mafie în 1993.

a Palermo, Papa va celebra o Liturghie în amintirea Pr. Giuseppe Puglisi, „primul martir al mafiei”. După lupta împotriva mafiei prin educarea tinerilor, Pr. Puglisi a fost asasinat pe 15 septembrie 1993, când aniversa 56 de ani. Martiriul său a stimulat Biserica din Sicilia să vorbească împotriva bandelor; după cinci ani, patru membri ai mafiei au primit condamnare pe viață pentru implicarea în uciderea preotului. Pr. Puglisi a fost beatificat în 2013.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2018

VATICAN L’OSSERVATORE ROMANO

Creştini şi musulmani la Taizé Pacea și prietenia în ciuda diferenţelor L’Osservatore Romano, 17 iulie 2018

„E

semn de speranţă faptul că putem trăi împreună astfel de experienţe de fraternitate, deşi suntem conştienţi de diferenţele dintre noi. Când suntem solid înrădăcinaţi în credinţă, nu avem de ce să ne temem de un dialog cu cei care văd lucrurile altfel şi e posibilă chiar o prietenie adevărată. O ştim din experienţă.” Priorul comunităţii Taizé, Fratele Alois, descrie astfel cel de-al doilea weekend al prieteniei islamo-creştine pe care l-a găzduit în timpul verii. A fost o întâlnire deosebită: trei sute de tineri creştini şi musulmani au putut să se cunoască şi să strângă legături de prietenie. „În lumea de azi, aşa cum e, astfel de ocazii îmi par esenţiale. În faţa spaimelor crescânde şi a violenţei care pare să preia controlul – spune Fratele Alois – să alegem mereu, în relaţiile noastre, atitudinea de încredere. Lărgiţi cercul prieteniei, nu vă limitaţi doar la cei care ne sunt deja aproape. Când trecem dincolo de frontiere, viaţa noastră capătă plinătate.” La întrebările despre credinţă, dialog, rugăciune, a răspuns, printre alţii, Ousama Nabil, profesor la Universitatea al-Azhar din

L’Osservatore Romano este oficiosul Sfântului Scaun, fondat în 1861. Este un cotidian politic religios. www.osservatoreromano.va

Drept între popoare Cairo. „Poţi moşteni o religie, dar nu poţi moşteni credinţa. Credinţa e un schimb, o relaţie personală cu Dumnezeu. Rugăciunea, prin adoraţia continuă cu inima, este modul în care dialogăm cu Dumnezeu”, a arătat Nabil, citând hadith-ul 13: „Nu vei avea credinţă până ce nu vei fi iubit pentru fraţii şi surorile tale ceea ce ai iubit pentru tine însuţi.” Mons. Jean-Marc Aveline, preşedintele Consiliului pentru relaţiile interreligioase al Conferinţei Episcopale Franceze, a recunoscut că dialogul e un test al credinţei: „Înseamnă să accept că există un sâmbure de adevăr în celălalt pe care eu nu-l înţeleg. Înseamnă să accept că Dumnezeu e mai mare decât cred eu”, a observat prelatul, vorbind şi de riscul de a confunda absolutul lui Dumnezeu cu absolutul unei instituţii; dialogul nu e uşor, dar „crezând în el şi participând cu mici gesturi, facem posibil imposibilul”. Sora Mariam an-Nour, directoarea unei şcoli din Liban, a amintit că „opusul violenţei nu e pacea între comunităţi diferite între ele, ci legătura dintre diverşii membri ai acelor comunităţi”. Traducere şi adaptare de Liana Gehl

Don Pietro Pappagallo, preot italian mort în masacrul de la Fosse Ardeatine (1944), a fost de curând declarat „Drept între popoare”.

itlul reprezintă o distincţie acordată de Israel martirilor și eroilor neevrei care și-au păstrat omenia şi iubirea de aproapele în timpul Holocaustului, riscându-şi viața, familia, statutul sau averea pentru a-i ajuta pe evreii prigoniți. „Pâine cu ceapă şi sfânta libertate” era deviza acestui preot curajos care cât a fost liber a ajutat evreii din Roma să-şi găsească refugiu, iar în închisoare şi-a împărţit raţia cu ei. Viaţa lui a inspirat filmul Roma città aperta de Roberto Rossellini (1945). SEPTEMBRIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

FOCUS Eveniment

MESAJUL PAPei Francisc

Festivalul Familiilor, Croke Park, Dublin, 25 august 2018 (foto credit: Pr. Remus Ghiran)

Evanghelia familiei bucurie a lumii WMOF, Dublin 2018

Între 21 și 26 august, Irlanda a găzduit a IX-a Întâlnire Mondială a Familiilor (World Meeting of Families) și s-a bucurat de vizita Papei Francisc făcută cu această ocazie. Text: Monica Râpeanu

omentele cheie ale Întâlnirii Mondiale a Familiilor din Irlanda au fost: Deschiderea Oficială la nivel național de pe 21 august; Congresul Pastoral desfășurat între 22-24 august la RDS, Dublin; Festivalul Familiilor ținut sâmbătă, 25 august, pe stadionul Croke Park din Dublin; Vizita la Sanctuarul din Knock, Sanctuarul Marian al Irlandei; Liturghia de închidere a Întâlnirii Mondiale a Familiilor celebrată duminică, 26 august, în Phoenix Park (Dublin). 8

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2018

În seara zilei de 21 august, de-a lungul întregii „insule de smarald”, la toate bisericile din cele 26 de dieceze, au răsunat clopotele anunțând deschiderea oficială a Întâlnirii și chemând credincioșii la rugăciunea de seară. Înainte de această deschidere, Icoana oficială a Întâlnirii călătorise deja timp de un an prin diecezele și parohiile Irlandei parcurgând peste 37.000 de kilometri și ajungând chiar și la Roma pentru a fi sfințită de către Papa Francisc.

nainte de a sosi în Irlanda, Papa Francisc a trimis un mesaj video pe care l-a transmis poporului irlandez și tuturor familiilor din lume. Mesajul papei a fost difuzat pe 21 august, cu ocazia deschiderii oficiale a Întâlnirii Mondiale a Familiilor de la Dublin. Prin acest mesaj, Sfântul Părinte și-a exprimat speranța ca această Întâlnire „să fie izvor de reînnoită încurajare pentru familiile din orice parte a lumii, mai ales pentru cele care vor fi prezente la Dublin. Să ne amintească locul esențial al familiei în viața societății și în edificarea unui viitor mai bun pentru tineri. Tinerii sunt viitorul! Este foarte important a-i pregăti pe tineri pentru viitor, a-i pregăti astăzi, în prezent, dar cu rădăcinile în trecut: tinerii și bunicii. Este foarte important!”

A doua zi, pe 22 august, a început Congresul Pastoral în cadrul căruia, timp de trei zile, au fost abordate numeroase teme ce țin de viața de familie și de provocările cu care se confruntă familiile astăzi. Una dintre cele mai populare conferințe la care au participat peste 3000 de persoane a fost cea ținută de Episcopul Robert Barron din Statele Unite, care devine tot mai cunoscut și la noi datorită extraordinarelor resurse (și din spațiul on-line - https://www. wordonfire.org/) create pentru a fi folosite în Noua Evanghelizare. Tot în cadrul Congresului Pastoral a fost lansat oficial de către Cardinalul

FOCUS

Congresul Pastoral, RDS Dublin, 2018 (foto credit: Episcop John Keenan)

Papa Francisc, Dublin, 2018 (foto credit: Pr. Remus Ghiran)

Altarul Sanctuarului marian din Knock (foto: Facebook @wmof2018)

Expoziţie RDS Dublin,2018 (foto credit: Pr. Remus Ghiran)

Schönborn și un nou catehism pentru copii: Youcat for Kids. Sâmbătă, pe 25 august, Papa Francisc a aterizat într-o Irlandă foarte diferită de cea pe care o vizitase Papa Ioan Paul al II-lea cu aproape patru decenii în urmă. În 1979, divorțul și avortul erau ilegale. Astăzi, Irlanda, care a fost cunoscută timp de secole ca fiind „țara sfinților și a învățaților” sau „tărâmul misionarilor”, a devenit și ea un teritoriu acaparat rapid de secularism și de corectitudinea politică, legalizând divorțul, fiind prima țară care a votat prin referendum în favoarea căsătoriei între persoane de același sex și care, tot prin referendum, a hotărât să elimine din constituție dreptul egal la viață al mamei și al copilului, deschizând astfel calea pentru avortul la cerere. Biserica Catolică din Irlanda e astăzi destul de fragilă pentru că s-a confruntat și încă se confruntă cu criza provocată de scandalul abuzurilor sexuale (și nu numai) comise de

unii dintre membrii ei. Încă din prima zi a vizitei sale în Irlanda, Papa Francisc a denunțat aceste abuzuri atât de dureroase, a cerut iertare în numele întregii Biserici și s-a rugat pentru victime și familiile lor atât în mesajul adresat celor 45.000 de

pelerini care l-au întâmpinat a doua zi la Sanctuarul Marian din Knock, cât și la Liturghia de închidere din Phoenix Park. A avut chiar și o întâlnire în particular cu câteva din victimele abuzurilor. Această întâlnire l-a mișcat profund, așa cum

WMOF 2018 în cifre • 116 țări reprezentate • 5 limbi oficiale (incluzând Gaeilge/irlandeza) • 7.000 de voluntari • 37.000 de participanți la Congresul Pastoral (RDS, Dublin) • 15.000 de participanți din străinătate • 6.000 de tineri sub 18 ani prezenți la Congresul Pastoral • 82.500 de bilete rezervate pentru Festivalul Familiilor ținut sâmbătă, pe 25 august • aproape 2.000 de artiști prezenți la Festivalul Familiilor • 45.000 de bilete rezervate (în

numai 4 ore) pentru vizita Papei Francisc la Sanctuarul din Knock • 500.000 de bilete rezervate pentru Liturghia de închidere a WMOF din Phoenix Park (primele 300.000 au fost rezervate în numai 24 de ore) • aproape 300 de invitați (de pe toate cele 5 continente) au ținut conferințe/prelegeri (cel mai mare grup fiind format din cupluri) • o expoziție cu peste 200 de standuri • un cor format din 3.000 de oameni

SEPTEMBRIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

FOCUS

Éirinn - mascota WMOF, Dublin 2018 (foto: Facebook @wmof2018)

Festivalul Familiilor, Croke Park, Dublin, 25 august 2018

PS Cornel Damian şi preotul greco-catolic Remus Ghiran

au făcut-o de altfel și mărturiile publice ale celor cinci familii, reprezentând cele cinci continente, care au avut șansa de a i se adresa direct în cadrul Festivalului Familiilor și care au vorbit pe scurt despre viața de familie pe care o trăiesc, inspirându-i pe cei 80.000 de participanți adunați în Croke Park pentru a celebra familia. Festivalul a fost o ocazie unică pentru toți de a sărbători, prin muzică și dans, bucuria imensă de a fi reuniți sub semnul credinței ca o mare familie a familiilor și de a trăi experiența universalității Bisericii. Pe scena Festivalului a cântat și marele tenor, Andrea Bocelli, un catolic devotat, care nu se sfiește niciodată să vorbească despre importanța credinței în general, dar în special în viața proprie. Papa Francisc a mers și la Catedrala din Dublin dedicată Sfintei 10

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2018

Fecioare unde a fost așteptat de 400 de cupluri de toate vârstele (logodnici, proaspăt căsătoriți și căsătoriți de ani buni). Și aici Papa Francisc a avut parte de o experiență de neuitat, aceea de a fi în mijlocul atâtor familii (multe din ele foarte tinere) cu copii mici în brațe, care și-au făcut cunoscută prezența și prin plânsete pe care Papa Francisc le-a numit „cea mai frumoasă muzică” și care l-au făcut să vorbească și de această dată, așa cum a făcut-o de-a lungul întregii vizite în Irlanda, despre darul sacru al vieții, despre faptul că fiecare copil este un dar și că acești copii reprezintă speranța și viitorul. Pentru cuplurile prezente în catedrală a avut câteva sfaturi practice despre cum poate fi transmisă credința copiilor și tinerilor, subliniind valoarea exemplului personal și a înțelepciunii bunicilor.

Papa a împărtășit cu toți și o amintire de când avea numai cinci ani și și-a surprins părinții sărutându-se. I-a îndemnat pe soți să-și arate iubirea, să fie tandri unul cu celălalt și să-și ceară unul altuia iertare chiar și de față cu copiii pentru că numai așa învață copiii cu adevărat ce sunt iubirea, tandrețea și iertarea. „Lumea noastră are nevoie de o revoluție a iubirii, care să înceapă cu voi, cu familiile voastre”, le-a spus Papa. Delegația română la Dublin a fost însoțită de PS Cornel Damian, responsabil cu pastorația familiei la nivelul Conferinței Episcopale Catolice Române. Ar fi extraordinar dacă și la noi, în comunitățile locale, ar putea fi sădit și împărtășit același entuziasm trăit de familii la marile întâlniri mondiale cu Papa.

FOCUS călătorii apostolice

Cele trei logo-uri, cu text redactat în limbile naţionale, scot în evidenţă caracterul spiritual şi pastoral al acestei călătorii apostolice a Papei Francisc.

Logo-urile oficiale ale vizitei papale în Lituania, Letonia şi Estonia

Vizita Papei Francisc în ţările baltice Papa Francisc va efectua o călătorie apostolică în Lituania, Letonia şi Estonia în perioada 22-25 septembrie. Aceste state europene mai sunt cunoscute şi sub numele de „ţări baltice”, ca urmare a ieşirii comune la Marea Baltică.

ituania, ţară catolică, a marcat în februarie centenarul independenţei sale, obţinute în 1918, după mai bine de un secol de dominaţie rusă. Letonia, cu o populaţie majoritar luterană, şi Estonia, foarte laicizată, şi-au proclamat independenţa mai târziu, în acelaşi an. Cu o istorie zbuciumată în acest arc de timp, toate aceste state au fost vizitate şi de Sf. Ioan Paul al II-lea în 1993. În toamna anului trecut, când s-a confirmat oficial vizita Papei în ţările baltice, preşedintele lituanian Dalia Grybauskaite a declarat că „ocazia

Text: Pr. Andrei Dumitrescu

acestei vizite este magnifică, pentru că ţările baltice îşi vor sărbători centenarul... Acesta va fi un mare dar către Lituania şi, sper, la fel pentru vecinii noştri”. Între 22 și 24 septembrie, Papa Francisc se va afla în Lituania, unde va avea diferite întâlniri şi celebrări liturgice în oraşele Vilnius (capitala ţării) şi Kaunas. Un moment special îl constituie vizita însoţită de momentul de rugăciune pentru eroii lituanieni la Muzeul Ocupaţiilor şi al Luptelor pentru Libertate din Kaunas. Vizita Papei în Letonia va fi pe 24 septembrie, iar în opinia celor

patru episcopi catolici letoni, Papa Francisc vine „ca să-și îndeplinească misiunea sa de a-i întări în credință pe frații săi și să-i ajute să găsească parcursul de unitate între creștinii letoni”. Episcopii se așteaptă ca vizita Papei să nu fie „o experiență emoțională efemeră, ci un dar permanent al harului divin”. La Riga, Sfântul Părinte va participa la o întâlnire ecumenică la Domul din capitala Letoniei, va depune o coroană de flori la Monumentul Libertăţii, se va întâlni cu autorităţile politice. Vizita mai cuprinde un moment de rugăciune în Catedrala catolică Sf. Iacob din Riga, precum şi celebrarea Sf. Liturghii la Sanctuarul marian naţional din Aglona. Ultima zi a vizitei se va desfăşura în Estonia, la Tallinn. Printre momentele cele mai importante se numără o întâlnire ecumenică cu tineretul şi o întâlnire cu săracii asistaţi social de Biserică. Această călătorie a Papei Francisc în ţările baltice este pusă sub semnul credinţei, al păcii şi al dialogului ecumenic. SEPTEMBRIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

FOCUS

Forum Pro Deo - Exerciții pentru tineri spirituale și familii

ȘTIRI ARCB

Constanţa

Formare

Între 23 iulie şi 14 septembrie se derulează proiectul Dezvoltă-te și fii voluntar în comunitatea ta!, implementat de Fundația Giovanni Bosco din Constanța şi finanțat de Ministerul Tineretului și Sportului. Participă 20 de tineri din Constanța și Bacău. Constanţa

Pietate

Pe 12 august, în biserica romano-catolică Sf. Pius din Pietrelcina, la începutul Sf. Liturghii de la ora 10.00, a fost sfințită și expusă spre venerare publică statuia Sf. Ioan Paul II, Papă.

Între 9 și 12 august, 30 de membri și simpatizanți ai Asociației Pro Deo au participat la exerciții spirituale.

eculegerea organizată la Mănăstirea Carmelitană de la Ciofliceni a fost condusă de părintele Tarciziu Șerban, care a ales ca temă pentru aceste zile figura patriarhului Abraham, așa cum apare în Geneză 12-23. Prin lectura textului biblic, prin explicațiile oferite de părintele Tarciziu Șerban, participanții au aprofundat această figură exemplară a Vechiului Testament. Această perioadă ritmată de meditație, rugăciune în comun, adorație, liturghie, a fost marcată și de două evenimente: aniversarea botezului pentru două dintre membrele Asociației, dna Viorica Făgărășan și dna Cristina Croitoru, care împlineau, pe data de 10 august, 85 și, respectiv, 50 de ani de la momentul primirii lor în Biserica creștină; primiția părintelui carmelitan Marco. Asociația Pro Deo s-a alăturat comunității mănăstirii pentru a participa la acest moment deosebit în ultima zi a exercițiilor, pe 12 august.

Craiova

Comuniune Pe 1 august, preoții din Decanatul de Craiova s-au întâlnit la Parohia Toți Sfinții, prilej pentru a împleti mai multe evenimente: „rugăciunea lunară” a preoților, ziua de naștere a parohului locului, Pr. Petru Mihăică, și primirea în rândul clerului local a preotului nou sfințit, Marius Bănuță, vicar al Parohiei Toți Sfinții.

În perioada 24 - 26 august, Comunitatea Emanuel a organizat un forum cu tema Arată-mi credința din faptele tale.

Î Mănăstirea Carmelitanilor de la

n cele trei zile petrecute la

Ciofliceni, tinerii și familiile au făcut experiența întâlnirii personale cu Cristos în adorarea Sf. Euharistii, în Spovadă, Împărtăşanie, în celebrarea Liturghiei; au împărtăşit problemele vieţii lor şi modul cum Dumnezeu acţionează; au găsit, cu ajutorul unor persoane competente, răspunsuri la întrebări fundamentale despre credinţă și viață. S-a pus accentul pe rugăciune, prietenie, dragoste, familie, chemarea lui Dumnezeu, angajamentul în viaţa socială, etică şi evanghelizare. Copiii au avut un program special, fiind ajutați să-l descopere pe Isus prin joc și activităţi specifice vârstei.

Comemorare Fericitul Durcovici Printr-o Sf. Liturghie solemnă și o conferință, pe 18 august, a fost evocată prezența episcopului martir Anton Durcovici la Timiș.

a ora 11, în biserica Mănăstirii de la Timișul de Sus (BV) a Surorilor Congregatio Jesu, PS Cornel Damian a prezidat o Liturghie solemnă urmată de conferința Fericitul Anton Durcovici la Timiș, susținută de Pr. Fabian Doboș, vicepostulatorul cauzei de canonizare a Fericitului Durcovici. Cum reiese din agendele sale personale, Pr. Anton Durcovici a vizitat de mai multe ori comunitatea de la Timișul de Sus a Surorilor CJ (atunci Institutul Sf. Maria) și a celebrat Liturghia în biserica mănăstirii. Adaptare după www.angelus.com.ro

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2018

FOCUS

Éirinn - mascota WMOF, Dublin 2018 (foto: Facebook @wmof2018)

Festivalul Familiilor, Croke Park, Dublin, 25 august 2018

PS Cornel Damian şi preotul greco-catolic Remus Ghiran

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2018

Biserică și societate BIOETICĂ

Foto credit: Ben White - unsplash.com

Părinți, atenție la capcane! Text: Monica Râpeanu

âți părinți din România (sau care au copii în România) intră pe site-ul Ministerului Educației ca să vadă ce proiecte și programe noi urmează a fi demarate? Probabil destul de puțini părinți o fac în mod obișnuit și, cu siguranță, și mai puțini fac din asta o prioritate, mai ales pe timpul vacanțelor, când normal este să încerce să-și petreacă cât mai mult timp cu copiii. În această vară însă, mai precis începând cu 11 iunie, a fost publicat pe site-ul Ministerului Educației și supus dezbaterii publice un proiect intitulat Strategia Națională de Educație Parentală 2018-2025. Documentul (SNEP) era planificat să rămână în dezbatere până la data de 10 iulie 2018, însă deja din 28 iunie el nu mai apărea pe site fiindcă fusese retras în urma numeroaselor scrisori, memorii și opinii primite. 14

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2018

Într-un răspuns pentru un site de știri, Ministerul Educației Naționale a precizat ulterior doar că a retras proiectul în urma opiniilor primite și că a trimis documentul înapoi la inițiatori afirmând că „nu își poate asuma forma pusă în dezbatere publică”. În urma acestei afirmații, ne putem pune câteva întrebări firești: De către cine și cu acordul cui a fost publicat pe site-ul Ministerului Educației draftul documentului? Ce s-a urmărit cu adevărat prin publicarea lui (on-line) din moment ce a fost retras după numai două săptămâni? A fost cumva vorba numai despre o testare a reacției societății? La prima vedere, motivul elaborării acestei strategii ar fi rezolvarea problemelor, în special a celor ce țin de educație, care îi afectează pe copiii din România, soluția fiind implementarea unui sistem național de educare a părinților și implicit a copiilor.

Însă documentul conține (în cele 13 capitole) numeroase articole care conturează clar un alt obiectiv al Strategiei, și anume acela de a atenta la dreptul părinților de a-și educa propriii copii pe baza convingerilor lor religioase și morale. Până și introducerea dă serios de gândit. Din paragrafele introductive aflăm că familia română are „nevoia unui sprijin extern” și că „prescripțiile instituționale, generate de promovarea actualelor valori, devin norme care obligă familiile să se adapteze noilor ideologii și să experimenteze noi practici în relație cu copiii”. Însăși noțiunea de parentalitate necesită modificări constante de-a lungul generațiilor. SNEP afirmă că parentalitatea „se transformă și ea, odată cu societatea, care îi determină atât conținutul, cât și sfera de aplicabilitate”. Se sugerează astfel că nu părinții impun schimbările sociale, ci ei trebuie să se conformeze schimbărilor sociale și să își schimbe deci modul de afirmare a parentalității în funcție de acestea. În plus, SNEP dă de înțeles destul de clar că există o varietate de familii și modele familiale și vorbește despre modele multiple de parentalitate. Termenul folosit e acela al „diversificării modelelor familiale și educaționale”. Tot în introducere, găsim și o frază cu adevărat șocantă, care ne poartă imediat cu gândul la idealul „măreț” promovat în comunism - crearea omului nou: „Strategia națională de educație parentală are ca fundament abordarea teoretică conform căreia familia nu este inteligibilă ca realitate obiectivă, ea este mai degrabă un produs socio-cultural, «o constelație de idei, imagini și terminologii» creată și recreată permanent de practicile socio-culturale.”

Biserică și societate

Într-o declarație de presă din 4 iulie 2018, Pr. Francisc Doboș, purtătorul de cuvânt al Arhidiecezei Romano-Catolice de București, citând fraza de mai sus, a făcut câteva precizări foarte clare și necesare, afirmând că documentul supus dezbaterii publice „încearcă să impună pe față ideologia de gen, altfel spus «gender»” și că „este din start în contradicție vădită cu antropologia creștină, cu viziunea și învățătura creștină despre om.” Prin urmare, „Biserica Catolică nu se poate asocia în niciun caz cu acest proiect «educativ» care are la bază colonizarea ideologică de tip gender a naturii umane”. Asociația Medicilor Catolici București (AMCB) a solicitat retragerea grabnică a acestei strategii, iar în memoriul de cinci pagini pe care Asociația, împreună cu Andreea Popescu, fost jurist la CEDO, l-a înaintat Ministerului Educației s-a transmis că „prin scopul și conținutul său, proiectul este extrem de ideologic, demn de regimurile totalitare. Din acest motiv el contravine dreptului la educație al copilului, precum și celui al părinților acestuia de a-l educa conform convingerilor lor religioase și filozofice, așa cum acesta a fost recunoscut de tratatele internaționale la care România s-a angajat.” Și Federația Națională a Asociațiilor de Părinți a anunțat pe 5 iulie 2018, într-un comunicat de presă, că nu va susține această strategie educațională pusă în dezbatere de Ministerul Educației și a făcut următoarele precizări: „Fără discuție, suntem pentru o strategie națională de educație parentală, o strategie care să fie inițiată de către Parlamentul României și continuată de către MEN cu sprijinul inspectoratelor școlare, astfel încât

să avem un punct de vedere unitar care să reflecte dorințele părinților și specialiștilor în educație. Faptul că Patriarhia Română susține că documentul supus dezbaterii publice nu corespunde în totalitate cu ce s-a discutat la nivelul grupului de lucru constituit de Ministerul Educației ridică un mare semn de întrebare. Faptul că inclusiv Academia Română se opune acestei strategii întărește hotărârea luată […] de a nu susține strategia Ministerului Educației” (http://www.mediafax.ro/ social/federatia-asociatiilor-de-parinti-nu-sustinem-strategia-educationala-propusa-de-ministeruleducatiei-17344540). Presa a comentat pe larg acest document și au avut loc și dezbateri intense la TV pe marginea Strategiei propuse, atât la momentul publicării ei, cât și imediat după ce ea

a fost retrasă. Nu știm însă când, sub ce formă și de către cine va fi reluată consultarea publică pe această Strategie așa cum au solicitat peste o sută de organizații într-o scrisoare deschisă, adresată prim-ministrului României şi datată 4 iulie. Putem fi siguri totuși că acest proiect radical și care amenință profund libertatea de conștiință va continua să fie promovat în diverse moduri. Începe un nou an școlar și ar fi util ca părinții creștini ai României să devină tot mai vigilenți și să se informeze cât mai bine despre programele educaționale și activitățile școlare/extrașcolare propuse, susținute sau chiar organizate de Ministerul Educației împreună cu diverse organizații. Acesta este un website care nu ar trebui scăpat din vedere: http:// www.educatieparentala.ro/

PĂRINȚII ȘI EDUCAȚIA „Părinții sunt primii și principalii educatori ai copiilor lor și ei au și o competență fundamentală în acest domeniu: sunt educatori pentru că sunt părinți. Ei își împart misiunea educativă cu alte persoane și alte instituții, ca Biserica și statul; totuși, aceasta trebuie să se facă totdeauna urmând o justă aplicare a principiului subsidiarității. În virtutea acestui principiu, e legitim, și este chiar o datorie, să se aducă un ajutor părinților, respectându-se însă acea limită intrinsecă și de netrecut trasată de superioritatea dreptului lor și de posibilitățile lor concrete. [...] Într-adevăr, părinții nu sunt în măsură să răspundă singuri tuturor exigențelor procesului educativ în ansamblul său [...]. Subsidiaritatea completează astfel iubirea paternă și maternă și îi confirmă caracterul fundamental, prin faptul că toate celelalte persoane care iau parte la procesul educativ nu pot să acționeze decât în numele părinților, cu consimțământul lor și chiar, într-o oarecare măsură, pentru că au fost însărcinați de ei.” (Papa Ioan Paul al II-lea, Scrisoare către familii, 2 februarie 1994, https://www.magisteriu.ro/scrisoare-catre-familii-1994/)

SEPTEMBRIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

Biserică și societate EXPOZIŢIE

Imago Romaniae. Terra Christiana

e data de 8 august, la Muzeul Naţional de Istorie a României (MNIR) a avut loc vernisajul expoziţiei Imago Romaniae. Terra Christiana, deschisă până la 1 octombrie a.c. Evenimentul este organizat în contextul celebrării Centenarului Marii Uniri, iar exponatele prezintă „contexte istorice diverse până la înfăptuirea statului modern român, în care factorul de coeziune definitoriu a fost apartenența la creștinism a populației cuprinse în actualele granițe ale României”, se explică într-un comunicat al MNIR. Arhiepiscopia Romano-Catolică de București (ARCB) este unul dintre inițiatorii expoziției, aflate sub egida Ministerului Culturii și Identității Naționale și a Secretariatului de Stat pentru Culte. Pentru eveniment, care continuă şi îmbogăţeşte proiectul expozițional Monumenta Romaniae Vaticana, găzduit la Vatican în 1996, ARCB a pus la dispoziție, în copie (originalele se află la Biblioteca 16

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2018

Apostolica Vaticana) optsprezece hărți, epistole, imagini religioase și tipărituri. ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de București, a redactat o scrisoare intitulată Vocația unității, care va fi publicată în catalogul expoziției. Redăm din cuvintele Înaltpreasfinţitului: „Acum mai bine de douăzeci de ani, în 1996, se deschidea la Roma o expoziție cu titlul Monumenta Romaniae Vaticana. Nici timpul, nici locul nu erau întâmplătoare. Expoziția – care reunea 152 dintre cele mai relevante piese din Colecțiile Sfântului Scaun privitoare la România – fusese organizată pentru a marca centenarul instituirii Arhiepiscopiei Romano-Catolice

de București de către Papa Leon al XIII-lea în 1883. Același papă avea să instituie un an mai târziu Episcopia de Iași (1884). Cu trei decenii mai înainte, în 1853, Pius al IX-lea înființase Provincia Ecleziastică Greco-Catolică de Alba Iulia și Făgăraș pentru Români. Aceste măsuri de jurisdicție administrativă ecleziastică, venite din partea Suveranilor Pontifi, afirmau o unitate teritorială și de limbă ce anticipa unitatea națională pe care puterile politice o vor recunoaște și ele mai târziu, prin Tratatul de la VersaillesTrianon, în 1920. […] O parte dintre aceste piese prezentate la expoziția aniversară din Vatican sunt readuse astăzi în atenția publicului, de astă dată în cadrul unui eveniment organizat la București […]: expoziția Imago Romaniae. Terra Christiana. Este vorba, între altele, de mai multe hărți, cea mai veche fiind un fragment din Tabula Peutingeriana (sec. III). […] Și – poate cea mai frumoasă piesă a expoziției – o reproducere parţială după frescele ce decorează Loggia lui Rafael Sanzio din Palatul Apostolic, unde cele trei provincii române, Valahia, Moldova și Transilvania sunt menționate nominal și zugrăvite cu belșug de detalii, în culori atrăgătoare. Unitatea a fost întotdeauna vocația Bisericii, în spiritul rugăciunii fondatorului ei, Isus Cristos, care a dorit „ca toți să fie una” (Ioan 17,21). A fost și este – unitatea – și o vocație a poporului român, care a știut să-și păstreze limba și credința creștină chiar și atunci când granițele politice l-au despărțit. Fie ca aceste documente despre România, păstrate în Biblioteca și Arhivele Vaticanului și expuse acum în centenarul Marii Uniri de la 1918, să întărească în cei ce le privesc spiritul unității adevărate, care își află rodnicia în Cristos.”

SUFLET TÂNĂR

Pagini realizate de Centrul Diecezan pentru Pastorația Tineretului

Putem face oare ceva?

ăudat să fie Isus Cristos! Bine te-am regăsit, dragă cititor tânăr! Mai sunt câteva zile de vacanță pentru cei care în curând veți începe anul școlar și încă o lună pentru studenții care, ce-i drept, au început mai târziu. Ne bucurăm, așadar, de aceste zile! Însă cât ne poate tihni această bucurie? Deși am trăit într-o atmosferă de vacanță și concedii, preocupându-ne cum și pe unde vrem să ne petrecem acest timp liber cât mai plăcut și util, am fost martori și la atmosfera politică din țara noastră, care nu este atât de încurajatoare pe cât ne-am dori. Fie că deschidem televizorul, citim presa sau navigăm pe internet, observăm atâtea știri, fapte, păreri care nu ne mulțumesc și care exprimă o stare de fapt. Se simte o atitudine generală de insatisfacție, poate chiar suntem uimiți cum de se pot întâmpla atât de multe, într-o manieră atât de nemulțumitoare. Nu doresc să fac politică aici, dar mă întreb eu, tu, noi, care suntem creștini, cu ce atitudine ne poziționăm în fața acestor evenimente. Să fim pasivi

și indiferenți sau să ne implicăm în vreun fel la îmbunătățirea acestei situații? Putem face oare ceva? Dacă alegem pasivitatea e clar că nu vom găsi nimic de făcut. Dar dacă am alege să ne implicăm, cum putem ajuta? Mă gândesc la câte ceva: oare nu am putea să o facem prin rugăciune? Oare Dumnezeu nu este stăpânul istoriei, al prezentului și al viitorului? El poate să ajungă la inima omului și să o atingă cu harul său; noi nu! Am putea continua schimbarea pornind de la noi, îmbunătățind acele atitudini care nu ne mulțumesc la celălalt. Am putea crea unitatea cu cel care suferă din cauza efectelor acestor vremuri neprielnice. Am putea căuta soluții pentru a interveni acolo unde este nevoie de implicare. Am putea să... Nu rămâne pasiv, hai să ne implicăm! Schimbarea poate veni de la mine, de la tine, de la noi! Pr. Marian Blaj, Responsabil diecezan pentru Pastorația Tineretului

Twitter: @Pontifex Ce durează? Ce are valoare în viață? Ce comori nu dispar? Categoric, două: Dumnezeu și semenul nostru. Papa Francisc

TINERII ÎNTREABĂ

Ce-mi trebuie ca să-mi fac prieteni buni?

ă ne dăm seama mai întâi că avem câteva afinităţi cu cei care ne pot fi prieteni. Apoi, avem nevoie să petrecem ceva timp împreună în diverse locuri ca să ne cunoaştem mai bine. Dar şi ca să creăm un fel de legătură. Pe lângă acestea, avem nevoie să fim conştienţi că o relaţie bună presupune încredere. Apoi, să ştim să ne ascultăm unul pe celălalt cu empatie şi să împărtăşim experienţe mai personale. Să ştim să arătăm că putem fi vulnerabili. Dacă împărtăşeşte doar o persoană în profunzime, relaţia nu este reciprocă. De asemenea, să ştim să manifestăm grijă când suntem împreună. Să fiu atent: de ce anume are nevoie cel de lângă mine? Să ştim să ne susţinem şi să ne exprimăm afecţiunea într-un mod potrivit. Să căutăm să arătăm disponibilitate şi să rămânem în relaţie şi în momente dificile, pentru a vedea ce avem de învăţat ca să creştem. Să ştim să ţinem legătura şi să fim fideli. Nu putem trăi fără prieteni buni, de aceea este esenţial să ştim cum îi putem păstra. Rubrică îngrijită de Sr. Gabriela Lungu, FCJ

SEPTEMBRIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

Biserică și societate BIOETICĂ

Foto credit: Ben White - unsplash.com

Părinți, atenție la capcane! Text: Monica Râpeanu

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2018

SUFLET TÂNĂR

Trăiește totul cu uimire!

unt proaspăt absolventă a unei facultăți din Iași. Cu câteva regrete am început aici, deoarece am renunțat la un loc în București, din anumite motive familiale. Cred că aceasta a fost cea mai mare dezamăgire trăită de mine până în prezent. Am visat mulți ani la clipa în care voi pleca în București, unde urma să încep o viață nouă, cu oameni noi și eram convinsă că orașul acesta îmi va oferi oportunități mai multe pentru ceea ce îmi doream de la viitor. Dar nu a fost să fie așa... Din fericire, din toamnă voi începe masteratul în București. Sunt

entuziasmată cu gândul la câte lucruri se vor schimba în viața mea. Sunt un om căruia îi place să cunoască oameni noi, să schimbe destul de des mediul și cred că toți tinerii ar trebui să se deschidă cu mult curaj unei etape noi din viața lor, chiar dacă trebuie să o facă departe de casă. Ce ar trebui să-i motiveze ar fi să înțeleagă că este foarte important să-şi îndeplinească visele. O viață frumoasă se simte prin vise împlinite. Un sfat pentru toți tinerii care se află la începutul unei astfel de provocări: Îndrăznește să trăiești totul cu uimire! (Cerasela Vîrgă)

ată un cuvânt pe care cei neinițiați în tainele programării nu îl aud chiar în fiecare zi. O vorbă adusă în română de către corporatiști și care aparent nu are nicio relevanță pentru cei care nu lucrează în domeniu. Dar doar aparent. A refactoriza înseamnă, în limbajul de birou, a rescrie o bucată de cod veche si peticită, pentru a o face nouă și curată. Acest proces, cu toate că nu ajută într-un mod direct cu ceva nou, poate aduce o consistență sporită programului și poate elimina unele decizii proaste făcute doar pentru că nu prea aveam timp să ne gândim la ceva mai inteligent și trebuia să reparăm cât mai repede o problemă. Dar cu ce ne ajută pe noi? Oare nu am luat niciodată decizii pe bază de impuls, decizii

TWO STEPS FROM HOPE (2017)

Refactorizare

CINEMATECA

nerumegate? Oare tot ce este în interiorul nostru, tot ce credem noi se dovedește de o consecvență demnă de o operă de artă? Oare nu ne frământă niciodată diverse părți ale personalității noastre, părți a căror logică am uitat-o ori am depășit-o? Poate ar trebui să ne mai refactorizăm și sufletul o dată la ceva timp. Nu ar strica să ne mai rupem din timpul nostru de dragul reparării unor probleme de soft intern, să ne punem viața în ordine, să ne mai gândim cine ne mai e prieten și cine nu, ce credem și ce nu. Se spune că toamna se numără bobocii. Haideți să îi numărăm pe o foaie curată, nu pe una murdărită de ștersăturile trecute. În caz contrar, mizeria se va aduna și procesul va deveni și mai greu, o dată cu trecerea timpului. Rafael Ropotă

l putem găsi pe Dumnezeu într-o lume plină de ură? Mai există oare speranţă în lumea asta grea şi dură? Sinteză: Jamie, o adolescentă simplă, ce se chinuie să respecte regulile lumii şi ale familiei, trece printr-o pierdere ce îi dă lumea peste cap, iar o serie de evenimente o fac să îşi caute alinarea şi speranţa în Dumnezeu. Despre film: Filmul prezintă povestea unei familii care se destramă, deoarece membrii ei nu ştiu să lucreze împreună pentru a rezolva problemele şi aleg să fugă de ele, găsind vinovaţi în toţi cei din jur. Ei învaţă însă că puterea iertării este calea spre vindecare. Recomandare: Filmul este recomandat persoanelor cu vârsta peste 12 ani. Alexandra Corina Iacoban

SEPTEMBRIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

Biserică și societate EXPOZIŢIE

Imago Romaniae. Terra Christiana

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2018

FRANCESCO FORGIONE S-A NĂSCUT ÎN 1887 ÎN ITALIA, ÎNTR-O FAMILIE DE ŢĂRANI, FIIND UNUL DIN CEI ŞAPTE COPII AI ACESTEIA. el eRA FOARTE PIOS, ÎNCĂ DE CÂND ERA COPIL.

A intrat în mănăstire la 16 ani şi a fost hirotonit la 23 de ani. a devenit cunoscut sub numele de padre pio.

Da! Este pregătit să intre!

padre pio a fost chemat în armată, dar a fost lăsat la vatră pentru că era bolnav.

PADRE PIO A SUFERIT MULT DIN CAUZA RĂNILOR, DAR A RĂMAS VESEL.

Salutare, Padre!

Nu poate lupta!

A FOST TRIMIS LA O MĂNĂSTIRE ÎNDEPĂRTATĂ. ACOLO A PRIMIT STIGMATELE LUI CRISTOS.

curând, mii de oameni au venit la padre pio pentru spovadă. el putea vedea ce e în sufletele lor.

Ai uitat ceva!

S-a întâmplat cu mult timp în urmă!

Mă bucur să te întâlnesc!

Cum te simţi azi?

padre pio a adus mai aproape de dumnezeu tot felul de oameni. ţinea la cei bolnavi şi a construit un spital. Padre pio a murit la vârsta de 81 de ani.

SFÂNTUL PIUS din pietrelcina A SUFERIT MULT DE-A LUNGUL VIEŢII, DAR a ştiut CĂ SALVAREA SUFLETELOR MERITă ORICE EFORT. EL A PETRECUT SUTE DE ORE ÎN CONFESIONAL ASCULTÂND SPOVEZI, PENTRU A-I AJUTA PE OAMENI SĂ SE ÎNTOARCĂ LA DUMNEZEU. DAR TU AI FOST LA SPOVADĂ ÎN ULTIMA VREME? DACĂ NU, ATUNCI MERGI data viitoare când ai ocazia. SEPTEMBRIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

[După TheKidsBulletin]

comemorat la 23 septembrie

SFÂNTUL Pius din Pietrelcina (1887-1968)

UNIVERSUL FAMILIEI

Bucurie şi speranţă S-a încheiat la 26 august a noua Întâlnire Mondială a Familiilor, ce a avut ca temă „Evanghelia familiei, bucurie pentru lume”. Pentru prima dată în şirul întâlnirilor, Irlanda a găzduit acest tip de eveniment cu reverberaţii planetare. Text: Pr. Fabian Măriuţ

n jurul Papei Francisc s-au adunat zeci de mii de familii din lumea întreagă, pentru a celebra la poalele crucii din Phoenix Park din Dublin Jertfa Sfintei Liturghii. Printre pelerini s-a aflat şi delegaţia din România, alcătuită din 140 de persoane din Arhidieceza de Bucureşti, din Diecezele de Timişoara, Oradea şi Satu Mare şi din Eparhiile de Oradea şi Cluj-Gherla. Grupul de pelerini români a fost însoțit de PS Cornel Damian, responsabil cu pastoraţia familiei pe lângă Conferința Episcopală Română, PS Florentin Crihălmeanu și PS József Pál. Parcul în care s-a desfăşurat întâlnirea cu succesorul lui Petru găzduise în 1932 primul Congres Euharistic pe pământ irlandez, ce marca simbolic întoarcerea poporului irlandez

la sânul Bisericii Catolice după perioada de dominaţie britanică. La umbra crucii ridicate în parc celebra şi Ioan Paul al II-lea, primul papă din istorie care în septembrie 1979 pășea pe aceste meleaguri. Cu acea ocazie, el amintea spiritul misionar al poporului irlandez ce a contribuit la creştinarea unei părţi însemnate a Europei în veacurile al VI-lea şi al VII-lea. Acum, din aceeaşi Irlandă, Papa Francisc dădea curs unui proces de reevanghelizare care să aibă în centru familia. În pofida faptului că tot mai multe voci intonează elogiul funebru al familiei, cu date îngrijorătoare în privinţa numărului în scădere al căsătoriilor, a declinului nașterilor şi a progresivei adânciri a distanţei dintre morala conjugală şi practica de fiecare zi, glasul Papei a răsunat plin

Papa priveşte la familie cu încredere şi e convins de capacitatea acesteia de a se reînnoi, când la temelie se află harul sacramental al căsătoriei, fidelitatea soţilor, deschiderea faţă de viaţă.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2018

Crucea din Phoenix Park, Dublin (foto: @WMOF2018)

de speranţă şi încredere răzbătând peste vitregii şi încercări. Într-o situaţie complexă cu consecinţe negative în câmp pastoral, social, cultural, Papa propune o schimbare de perspectivă, punând accent pe ceea ce aduce familia cu sine în societate şi în Biserică. Ne invită să privim la partea plină a paharului. Exortația apostolică Amoris Laetitia vine în sprijinul acestei priviri noi atunci când arată că există o strânsă legătură între gradul de fericire constatată în casele noastre şi starea de sănătate a Bisericii şi a societăţii. Întâlnirea de la Dublin e o nouă plecare la drum, o privire nouă asupra puterii familiei de a fi „comunitate de viaţă şi de iubire”, capabilă să contagieze lumea, capabilă să transmită bucurie şi speranţă.

SUFLET TÂNĂR ȘTIRI/ANUNȚURI

Ce vor tinerii de la Biserică?

Activitatea CDPT Deschiderea noului an pastoral

ntre 3 și 28 octombrie se va desfășura în Cetatea Vaticanului cea de-a XV-a Adunare Generală a Sinodului Episcopilor pe tema Tinerii, credința și discernământul vocațional. De ce un Sinod al Episcopilor despre tineri? 1,8 miliarde de persoane între 16 și 29 de ani, altfel spus, un sfert din omenire: atâția sunt tinerii din lumea de astăzi. Ce are de spus Biserica pentru ei și ce au tinerii de spus pentru Biserică? Documentul de lucru Instrumentum laboris descrie varietatea, speranțele și dificultățile tinerilor. Ce vor tinerii de la Biserică? În primul rând, își doresc o „Biserică

autentică”, una care să strălucească prin „valoarea exemplară, competență, coresponsabilitate și cultură robustă”, o Biserică dispusă să țină mai puține predici și să împărtășească mai mult „situația lor de viață în lumina Evangheliei”, o Biserică „transparentă, primitoare, onestă, atrăgătoare, comunicativă, accesibilă, bucuroasă și interactivă”. Pe scurt, o Biserică „mai puțin instituțională și mai mult relațională, capabilă să primească fără să judece în prealabil, prietenă și apropiată, primitoare și milostivă”.

Loreto, Italia

Făgăraș

Tabără ecumenică

Cu Ioaniții în natură

De 10 ani, Părintele Nicu Chiosa participă împreună cu peste 100 de tineri din Reșița la tabăra ecumenică care are loc în fiecare vară la Loreto. Proiectul Da EurHope a EurHome reunește participanți din diferite țări și de diferite confesiuni care, timp de 10 zile, învață să îl caute împreună pe Dumnezeu și să construiască unitatea. Mesajul întâlnirii de anul acesta: Mergi și repară casa mea! - îi inspiră pe tineri, pentru ca împreună să fie constructori ai Bisericii lui Cristos.

În perioada 25-29 iulie, 12 tineri însoțiți de 3 adulți din comunitatea Fraților Ioaniți s-au aventurat într-o călătorie spre Munții Făgăraș. Apropierea de natură i-a adus și mai aproape de Dumnezeu, reușind astfel să mediteze, să celebreze Liturghia în vârf de munte și să admire creația Sa. Au învățat cum să gătească în natură, dar și să reziste vremii nefavorabile. Frații ioaniți organizează lunar plecări la munte pentru tineri și adolescenți, uneori chiar și numai pentru o zi.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2018

Sâmbătă, 29 septembrie, la ora 11, la Oratoriul Leonard Murialdo din Popești-Leordeni (Ilfov) va avea loc deschiderea noului an pastoral pentru tinerii Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucureşti.

(după Vatican News)

Suflet tânăr

Colectiv de redacție Bianca Bâlha Pr. Marian Blaj Theodora Bratu Sr. Emilia Corlade CJ Alexandra Iacoban Sr. Gabriela Lungu, FCJ Emanuel Ropotă Foto: cdpt.ro

SPIRITUALITATE

Exilul (cca 1896-1902), de James Tissot

SFÂNTA SCRIPTURĂ - PSALMII

Poate fi reconstruită o viață distrusă?

Şi-a amintit de alianţa sa cu ei şi s-a îndurat de ei după mulţimea îndurării sale. Mântuieşte-ne, Doamne, Dumnezeul nostru, şi adună-ne dintre neamurile păgâne, ca să lăudăm numele tău cel sfânt şi să ne mândrim lăudându-te pe tine! Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel, din veac şi până în veac! (Psalmul 106/105, 45; 47-48)

Text: Pr. Tarciziu Șerban

oemul pe care ni-l oferă psalmul 106/105 a fost scris pentru o celebrare solemnă. Poporul lui Israel se afla de ceva timp în exil, acolo unde vitregiile vremurilor i-au împrăștiat. Toți își doreau să se întoarcă în țara lor, să respire din nou aerul de acasă, să se bucure de locurile natale; își doreau să trăiască, din nou, în toată libertatea, potrivit tradițiilor strămoșești. Își doreau atât de mult să-și regăsească conaționalii și să se bucure, ca altădată, în zilele lor de sărbătoare, să cânte și să se veselească. În acest context nu au putut, totuși, să nu se întrebe cum de s-a ajuns ca poporul lor, Poporul ales, să trebuiască să îndure un surghiun atât de umilitor și de dureros; cum de s-a ajuns ca un popor vrednic și binecuvântat să 24

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2018

ajungă sluga altor popoare. Concluzia era una singură: s-au îndepărtat de Dumnezeu! Această concluzie este exprimată ca un laitmotiv foarte nuanțat de-a lungul evocării istoriei poporului, subliniind faptul că cei de astăzi au repetat greșelile și păcatele părinților lor din momentul în care Dumnezeu îi elibera din Egipt, le oferea un pământ mănos și le oferea Legea ca pe o condiție a păstrării libertății. Noi am păcătuit împreună cu părinţii noştri; am săvârşit răul, am săvârşit nelegiuirea... Părinţii noştri, în Egipt, n-au înţeles minunile tale, nu şi-au amintit de mulţimea îndurărilor tale, ci s-au răzvrătit la Marea Roşie. Au uitat de Dumnezeul care i-a mântuit, care a făcut lucruri mari în Egipt. L-au provocat prin faptele lor... Ei s-au amestecat cu neamurile păgâne şi au

învăţat faptele lor. Au slujit la idolii lor, care au devenit pentru ei capcană. Şi-au jertfit fiii şi fiicele la idoli. S-au întinat prin faptele lor, s-au prostituat prin obiceiurile lor. El hotărâse să-i nimicească... Totuşi, s-a uitat la strâmtorarea lor, când le-a auzit plângerea. Şi-a amintit de legământul său cu ei şi s-a îndurat de ei după mulţimea milei sale. Le-a dat să afle bunăvoință în fața tuturor celor care îi luaseră în robie. Psalmul se încheie cu o invocație emoționantă care exprimă dorința de a începe o viață nouă angajându-se că nu-l vor mai părăsi pe Domnul: Mântuieşte-ne, Doamne, Dumnezeul nostru, şi adună-ne dintre neamurile păgâne, ca să preamărim numele tău cel sfânt şi să ne mândrim lăudându-te pe tine.

SPIRITUALITATE

Adorarea viţelului de aur (cca 1634), de Nicolas Poussin

DIN CATEHEZELE PAPEI FRANCISC

Izgonirea idolilor din inimă

Recunoscându-și slăbiciunea, omul se deschide către cel cu adevărat puternic; acceptându-și fragilitatea, izgonește idolii din inima sa. Papa Francisc

Text: Iulia Cojocariu

n cadrul catehezei din 1 august, Papa Francisc a continuat să vorbească despre Cele Zece Porunci, oprindu-se asupra celei dintâi: „Să nu ai alți dumnezei în afară de mine” (Ex 20, 3). Pornind de la această poruncă, a dezvoltat tema idolatriei. Suveranul Pontif a arătat că această poruncă interzice făurirea de idoli sau de imagini, pentru că, de fapt, orice poate fi utilizat ca idol, aceasta fiind o tendință omenească, care îi caracterizează și pe credincioși, dar și pe atei. O întrebare pentru creștini este: care este cu adevărat Dumnezeul meu? Este Dumnezeul Iubire Unul și Întreit sau este imaginea mea, succesul meu personal? Papa a mai vorbit și despre cum se formează idolatria și a spus că idolul este o „viziune” care

devine o fixație, o obsesie. Idolul este în realitate o proiecție de sine în obiecte sau în proiecte; el presupune un cult, niște ritualuri și duce la sclavie. Promite fericirea, dar nu o oferă. Idolii sunt cei care răpesc iubirea, sunt cei care ne fac orbi în fața iubirii, iar pentru a iubi cu adevărat, trebuie să ne eliberăm de toți idolii. Papa Francisc a încheiat cu această provocare: „Care este idolul meu? Ridică-l și aruncă-l pe fereastră!” Cateheza din 8 august a aprofundat în continuare tema idolatriei. În discursul său, Suveranul Pontif a pornit de la episodul vițelului de aur din Exod (32, 1-8) și a considerat că vițelul de aur este simbolul tuturor dorințelor care dau iluzia libertății, dar care de fapt înrobesc. Iar totul pornește de la incapacitatea

de a se încrede în primul rând în Dumnezeu, de a-l lăsa pe El să dea profunzime dorințelor inimii noastre. Pentru a dobândi libertatea, omul trebuie să-l lase pe Dumnezeu să fie unicul Domn. Recunoscându-și propria slăbiciune, omul se deschide către cel care este cu adevărat puternic, iar acceptându-și propria fragilitate, îi izgonește pe idolii din inima sa. În Cristos răstignit, slab și disprețuit, se revelează chipul adevăratului Dumnezeu și gloria iubirii. Noi am fost vindecați prin slăbiciunea unui om care era Dumnezeu, prin rănile lui. Prin slăbiciunile noastre ne putem deschide mântuirii lui Dumnezeu. În Cristos, fragilitatea noastră nu este un blestem, ci un loc de întâlnire cu Tatăl care ne întărește. SEPTEMBRIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

SPIRITUALITATE Minuni şi sfinţi

Minune pentru un copil

BIOGRAFIE

Speranță pentru o națiune

C Sfântul Salomon Leclercq Canonizare: 16.10.2016 Beatificare: 17.10.1926 Procesul: 21.03.1901 Moartea: 02.09.1792 Nașterea: 14.11.1745

asa Hogar Santa Maria Goretti, la periferia capitalei Caracas, în Venezuela (în spaniolă, „hogar” înseamnă „cămin”), reprezintă unul dintre centrele sociale unde sunt adăpostiți copii cu risc. În ziua de 7 septembrie 2007, ziua aniversară a fondării congregației care se îngrijește de copii, Slujitoarele Sfântului Sacrament, sora Karina anunță comunitatea că Maria Alejandra fusese mușcată de un șarpe. Fetița avea 5 ani și de 2 ani era oaspete al centrului. La început nu se știa ce fel de șarpe a mușcat fetița; ulterior, din descriere, a rezultat că fusese unul dintre cei mai veninoși din familia viperei, ceea ce localnicii numesc „tigra mariposa” („tigroaica fluture”), Bothrops atrox. De altfel, medicii erau surprinși că fetița mai era încă în viață atunci când a ajuns la spital și spuneau că singura soluție era amputarea piciorușului copilei; altfel, aceasta ar fi murit. Superioara, sora Fatima, a alertat pe toată lumea: episcopul locului, preoții, asociațiile, călugărițele și călugării și au organizat o zi de rugăciune intensă pentru a cere mijlocirea Fericitului Salomon Leclercq. Maria Alejandra a supraviețuit și în 4 zile s-a vindecat fără să fie nevoie de amputarea piciorului, iar când avea vârsta de 14 ani a participat la canonizarea mijlocitorului vindecării sale. Acest prim miracol venezuelean pentru o canonizare aduce și multă speranță pentru credincioșii catolici, pentru poporul din această țară, care de câțiva ani se zbate într-o criză economică fără precedent.

Mic dicționar al acestei pagini * Frații Școlilor Creștine sunt o congregație fondată de Sfântul Jean-Baptiste de la Salle în 1725, în Franța. Ei au venit în România în 1861 și au fost prezenți la București dinainte de comunism, școlile lor fiind renumite și căutate. După 1990, călugării au intrat din nou în activitate în diferite proiecte educaționale, cum a fost Bruder Tiberiu, la Seminarul Mare din Iași. Actualmente, Frații activează în România în diferite locuri, având un important centru educațional la Pildești (NT).

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2018

Unul dintre preoții martirizați de Revoluția Franceză

uillaume-Nicolas-Louis Leclercq s-a născut în Franța, pe când aceasta era monarhie. La 25 martie 1767 a intrat în Institutul Fraților Școlilor Creștine* cu numele de Salomon. A fost profesor, maestru de novici, provincial al congregației. În timpul Revoluției Franceze, pentru că membrii Institutului au refuzat să presteze jurământ față de guvernul instaurat după decapitarea regelui Ludovic al XVI-lea, Institutul a fost declarat ilegal. La 15 august 1792, Leclercq a fost arestat și închis împreună cu alți clerici în Mănăstirea Carmelitelor din Paris, unde au fost decapitați. Procesul pentru canonizarea sa a început la Paris în 1901, odată cu procesul celor 190 de compatrioți uciși odată cu el. A avut loc un proces cu strângere de dovezi care să ateste că a fost ucis „din ură față de credință”. Introducerea oficială a cauzei a avut loc în 1916.

SPIRITUALITATE PAGINA GHIKA

Apostolatul epistolar

Răspunsul generos la har Text: Iulia Cojocariu

n cartea de memorii publicată de Jean Daujat1, unul din fiii spirituali ai Monseniorului Vladimir Ghika, care a scris și o biografie despre părintele său spiritual2, autorul vorbește despre sfaturile pe care le-a primit prin intermediul scrisorilor de la Vladimir Ghika în perioada în care era logodit cu Sonia Hansen, ea însăși devenind fiică spirituală a Monseniorului. De altfel, Vladimir Ghika a fost cel care a celebrat sacramentul căsătoriei celor doi la 15 noiembrie 1930 și a rostit cu acea ocazie o frumoasă predică. Într-o scrisoare pe care Vladimir Ghika i-o adresează lui Jean Daujat, tocmai pentru a-i oferi acestuia anumite sfaturi legate de dificultățile în credință pe care le avea logodnica acestuia, observăm accentul pe care Monseniorul îl pune pe har, pe răspunsul generos la acesta, pe spontaneitate. Mai găsim în această scrisoare și o precizare despre caracterul îndrumărilor pe care Vladimir Ghika le dădea prin intermediul corespondenței. Cu toate că știa importanța pe care o aveau conversația și îndrumarea spirituală în cadru sacramental, mai știa și că

uneori cuvintele scrise însoțite de rugăciune pot fi foarte eficiente. „Dragul meu copil, Am primit scrisoarea dumneavoastră la întoarcerea din refugiul meu la Auberive. Voi încerca să vă fac o vizită la Metz într-un timp cât mai scurt. Voi combina acest lucru cu o altă întrevedere promisă, la Strasbourg, la Mons. Ruch (Cred că comunicarea Metz-Strasbourg este ușoară și rapidă). Nu vă pot spune în scrisoare tot ceea ce ar trebui spus, mai ales având în vedere puținul timp de care dispun. O recomandare generală, numai, încă de acum: Nu dați o formă de pretenție cererilor sau sugestiilor care nu o presupun nicicum. Nu pretindeți decât ceea ce Domnul nostru poate pretinde; în rest, procedați ca El: insinuați, lăsați să se întrevadă dorința, așteptați, dar nu puneți ca un fel de lege și de presiune acolo unde Învățătorul însuși nu a vrut să pună, acolo unde vrea spontaneitate, răspuns generos la har, singurul valabil. [...] Ca și dumneavoastră, pentru dumneavoastră și pentru ea, aștept mult mai mult de la o conversație și de la o îndrumare în ambianța

Scrisoare adresată de Vladimir Ghika lui Jean Daujat, 29 noiembrie 1930

sacramentului – decât din sfaturile mele din scrisoare. Este adevărat că rugăciunea dublează toate acestea, și poate da textului celui mai sumar o eficacitate nebănuită. Pe curând sper. Al dumneavoastră cu totul devotat, V. I. Ghika” În încheiere, câteva gânduri ale Monseniorului Ghika despre har: „Harul, cea mai mare cinste care poate fi făcută unei creaturi.” „Ceea ce Cerul obține de la om prin har este poate mult mai surprinzător decât ceea ce omul obține de la cer prin rugăciune.” „Harul lucrează în noi cu toate delicatețele și cu toate perfecțiunile Providenței, în cea mai mare Iubire.” „De ce să te superi din cauza nevredniciei tale? Harul este întotdeauna mai mare decât omul.” „A-i răspunde lui Dumnezeu, a corespunde harului, a fi responsabil pentru lucrurile și persoanele care ne-au fost încredințate, totul este acolo.”

1 Jean Daujat, Mémoires, vol. 1 „De la naissance aux fiançailles 1906-1930”, vol. 2 „1930-1998”, recitite și prezentate de Claude Paulot, Pierre Téqui, Paris, vol. 1 2012, vol. 2 2014. 2 Jean Daujat, L’Apôtre du XXe siècle. Monseigneur Ghika, Nouvelles Editions Latines, Paris, 1962; Jean Daujat, Apostolul secolului XX. Monseniorul Ghika, trad. de Mariana Petrişor, Editura ARCB, Bucureşti, 2017. SEPTEMBRIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

INVITAT

Balaurii din noi O lectură interioară a cărții Apocalipsului Pr. Marie-Élie Poute de Puybaudet

Moderator: Claudia Stan

(n. 1966)

preot-călugăr în Comunitatea Sf. Ioan, Vicar regional pentru Europa de Sud

* În perioada octombrie 2017 – iunie 2018, Mănăstirea Sf. Familie a Comunității Sf. Ioan din București a propus o serie de conferințe pe marginea cărții Apocalipsului. Dialogul de față, realizat cu sprijinul părintelui Dan Suciu (superiorul mănăstirii) este un rod al acestei inițiative destinate unei mai bune cunoașteri a ultimei cărți din canonul Noului Testament.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2018

UNIVERSUL FAMILIEI

Nuntă-n Cer sau pe pământ? Sezon de nunți. Unele la biserică. Dar chiar și acolo, nu toate creștine. Nu cumva de multe ori alegem să facem nuntă mai mult pe pământ decât în Cer, chiar dacă avem și un preot în poză? Text: Claudia Stan

„Căsătoria este un sacrament care, ca şi preoţia, se reînnoieşte în fiecare zi. Este o stare prin care bărbatul şi femeia pot ajunge la sfinţenie, fiind pur şi simplu un soţ bun şi o soţie bună. În căsătorie, ca şi în preoţie, harurile nu se primesc toate deodată, ca în cazul celorlalte sacramente, ci se acordă de-a lungul zilelor, după nevoi. De aici decurge necesitatea pentru soţi de a le cere zilnic de la Domnul.” (Fer. Vladimir Ghika)

acem nuntă în Cer, adică unire a două suflete pe viață înaintea lui Dumnezeu, a îngerilor și a sfinților, când: • înaintea lansării sau a acceptării unei cereri în căsătorie am făcut discernământ vocațional corect și atent, pentru a vedea că voia lui Dumnezeu e să-i slujim Lui în căsătorie, nu în viața consacrată – adică îl întrebăm, politicos, și pe El ce gânduri are cu noi pe lumea asta, fiindcă ideile și gândurile noastre le știm prea bine; • avem credința că, ajutați de harul lui Dumnezeu, vom lucra la mântuirea noastră slujindu-ne partenerul de viață, nu căutând să fim slujiți de el, dăruind iubire mai mult decât primind, jertfindu-ne mai mult decât desfătându-ne,

exersându-ne constant virtuțile fără de care nu poate supraviețui nicio relație: răbdarea, înțelegerea, caritatea, bunăvoința; • invitatul de cinste al ospățului nostru de nuntă e Isus și principalele „feluri” din meniul petrecerii (și pentru miri, și pentru nuntași) sunt nu antreurile, fripturile, tortul și băutura, ci Spovada și Euharistia, ca „pâine de toate zilele” pentru o familie care caută să urmeze pașii Sfintei Familii. Facem nuntă pe pământ, de ochii lumii, ai Facebook-ului și ai fasoanelor (pardon, fashion-ului), dacă: • ne irosim în sute de ore de planificare a localului, formației, catering-ului, în zeci de probe de rochii și costume, în programări la coafor,

machiaj și manichiură, ca să dăm bine, să ne afișăm banii și gusturile, să avem ștaif, să moară de invidie vecinii și rudele de la țară; • ne alegem nașii după portofel, biserica după clădire și preotul după cât e de fotogenic: totul face parte dintr-un scenariu atât de bine orchestrat, încât n-ar fi deplasat nici să intervenim oleacă și asupra „textului” Liturghiei, ca să nu se plictisească invitații (la teatru, nu la sacrament); • funcționăm pe bază de obligații (trebuie să vii la nunta mea, că și eu am fost la a ta), nu de împărtășire a bucuriei, punând pe primul loc bugetul, calculul, bătutul obrazului și uitând de comuniune, de prietenie, de susținere, de iubire. Bonus! Invită-l pe Isus la nuntă, dă-i locul din capul mesei! El te-ar putea invita, într-o zi, la ospățul de nuntă din Cer, unde singurul veșmânt care se cere e o inimă atentă la El. SEPTEMBRIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

DIALOGURI CU DICHIS

Dar tocmai asta vrea să ne spună capitolul 13 din cartea Apocalipsului: să ne uităm înlăuntrul nostru și să vedem care sunt fiarele, balaurii, dragonii care sălășluiesc acolo. Nu e o privire prea comodă. Nu ne place să ne uităm la monștrii noștri, preferăm să-i ignorăm, să ne amăgim că nu există. M.-É.: Este adevărat. Nu prea avem curaj să ne uităm cu onestitate înlăuntrul nostru. Dar, odată ce înțelegem că acolo se dă lupta despre care vorbește capitolul 13 al cărții Apocalipsului, dăm o șansă acestei alianțe pe care Dumnezeu vrea să o încheie cu noi. Cele două fiare din capitolul 13 al cărții Apocalipsului sunt sperietorile de serviciu în toate scenariile horror. Cum să ne facem curaj să ne uităm la ele pe dinăuntrul nostru? M.-É.: Dragonul despre care vor-

bește capitolul 12 are doi „acoliți”, care apar în acest teribil capitol 13: fiara mării și fiara pământului. Ce înseamnă pentru noi marea? Un mediu instabil, un mediu asupra căruia nu deținem controlul. Pentru omul biblic, marea este locul în care sălășluiesc toate forțele răului, toate lucrurile malefice. Așadar, dragonul se slujește de lucrurile instabile din noi, ca de niște forțe infernale secrete, ascunse, cu care nu avem suficient curaj să dăm ochii zilnic. Le putem numi inconștient sau subconștient, oricum le-am spune, ele rămân teritorii pe care nu le stăpânim în totalitate: teritoriile noastre lăuntrice pe care „fiara mării” le poate lua în stăpânire. Cine să fie fiara pământului și care e relația dintre cele două fiare? M.-É.: Pământul e locul unde m-a 30

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2018

pus Dumnezeu, locul în care pot acționa pentru a face binele în numele Lui. Dragonul, care e „șeful” celor două fiare, are ca scop zădărnicirea planului de mântuire pe care Dumnezeu încearcă să-l făurească în viața mea. Și, pentru a face asta, se va sluji de lucruri pe care le-am trăit în trecut și pe care mi-e greu să le identific precis („fiara mării”) și de faptele mele de zi cu zi care nu răspund și nu corespund întotdeauna iubirii („fiara pământului”). Mai avem suficientă trezvie pentru a sesiza lupta asta care se duce în noi? M.-É.: Cred că în viața omului contemporan se activează și acționează din ce în ce mai pregnant și mai agresiv un mecanism ce ne îndepărtează de adevăratul scop al vieții, care este relația cu Dumnezeu. Mecanismul acesta e nevoia constantă de a face lucruri: suntem prinși în tot felul de activități, aglomerați, sufocați, ocupați, obosiți, epuizați, nu avem nicio clipă liberă în care să ne mai gândim la Dumnezeu! Tot timpul facem ceva! Și uităm să mai fim prezenți în viața noastră, în legătura noastră cu El. Care e principala însușire a Celui Rău? Viclenia. Dragonul e viclean, știe cum să ne ocupe mintea, inima, viața cu lucruri inutile, cum să ne zăpăcească pentru a ne uita scopul. Ne amintim că Isus îi dojenește pe ucenici: „Aveți ochi și nu vedeți; aveți urechi și nu auziți?” (Mc 8,18). Nu suferim cu toții de orbire spirituală? M.-É.: În cartea Apocalipsului, Sf.

Ioan folosește verbul „a vedea” de două ori mai mult decât verbul „a auzi”. Deci, avem aici mai multe lucruri de văzut decât de ascultat, de auzit. De aceea, căutând să le vedem

bine, le vom și auzi, în sensul de a le înțelege. Acesta e un exercițiu foarte bun pentru a pătrunde în capitolul 13 al cărții Apocalipsului, care nu ne propune un discurs intelectual, ci interacțiunea cu niște imagini foarte puternice. Un alt exercițiu important este citirea uneia dintre cele patru deschideri ale cerului, despre care am vorbit mai înainte. Nu cred că putem intra în profunzimea acestei cărți fără a face efortul de a fi atenți simultan la două lucruri fundamentale: focalizările pe detaliu (cum sunt cele care descriu cele două fiare din capitolul 13) și integrarea lor în imaginea de ansamblu (care este dată de cele patru deschideri). Practic, ni se propune un exercițiu de discernământ între binele și răul din noi, reprezentat de cele două fiare. Să vorbim despre „fiara mării”. M.-É.: Fiara mării are șapte capete, zece coarne, trup de leopard, labe de urs și gură de leu. Cele șapte capete ar putea simboliza o plinătate a inteligenței, iar coarnele sugerează agresivitatea. Faptul că are mai multe coarne decât capete sugerează faptul că avem în noi puseuri de voință de putere, de dominație, care ne depășesc inteligența. Leopardul face parte din familia felinelor, care sunt agile, iuți, te iau prin surprindere, la fel cum suntem luați prin surprindere de felul în care ne aprindem din te miri ce. Labele de urs arată forță, control, iar gura de leu este foarte puternică: ce apucă nu mai scapă. Nu avem și noi, adesea, o gură de leu, nu ne ținem cu dinții de anumite lucruri? Coroanele fiarei mării evocă mândria, orgoliul, felul în care facem totul pentru a fi recunoscuți, apreciați, lăudați: coroanele nu sunt pe capete, ci pe coarne, adică mândria este asociată unei forme de violență care ne

DIALOGURI CU DICHIS

face să ieșim în evidență cu prețul călcării în picioare a altora. Uneori, ne amăgim că violențele noastre sunt legitime. Fiara mării e atât de subtil deghizată, încât ne e imposibil să o recunoaștem în inima noastră. M.-É.: Poate cel mai surprinză-

tor element din descrierea fiarei mării e faptul că are un cap rănit, care s-a vindecat. Ne trimite cu gândul la Mielul lui Dumnezeu, Cristos, ale cărui răni sunt de slavă. Ce face fiara mării? Parodiază, schimonosește, îi prinde în capcana confuziei pe cei ce nu sunt atenți la detalii, îi îndeamnă, ca în cartea Genezei, să devină mici dumnezei, fără Dumnezeu. Fiara mării blasfemiază. Ce înseamnă a blasfemia? A propune un alt chip al lui Dumnezeu decât cel adevărat, a induce în eroare cu privire la realitatea lui Dumnezeu. Și de câte ori nu-l blasfemiem pe Dumnezeu când îl considerăm judecător, polițist, depanator al problemelor noastre..., în loc să-l iubim pentru ceea ce este, adică Dumnezeu! Ni se întâmplă să mergem la împărtășanie și să avem în minte imagini și cuvinte de hulă, de ocară: dacă le recunoaștem ca venind de la Cel Rău, de la cel care se zbate încontinuu să desfigureze chipul lui Dumnezeu, atunci vom fi eliberați! Fiara pământului are o descriere mai succintă. M.-É.: Are două coarne de miel și

vorbește ca dragonul. Iarăși, o înșelare: vrea să pară ceva, dar este altceva. Arată ca un miel, dar are blândețea mielului? Nu, căci are glas de dragon. Isus, Mielul cel adevărat, a avut el vreodată glas de dragon? Iată, când punem minciuna în oglinda adevărului, vedem cât e de strâmbă. Fiara

pământului e locul tuturor dorințelor noastre dezordonate, al dorințelor care nu ne conduc la mântuire, oricât de bune și nevinovate ar părea ele. Vin la spovadă mulți oameni care se compară cu marii păcătoși și-mi zic: „Părinte, eu nu am făcut mare lucru; n-am furat, n-am omorât, n-am nenorocit pe nimeni.” Ai zice că lumea e plină de sfinți! Dar eroarea se trage de la reperul pe care ni-l setăm pentru această comparație. Are C.S. Lewis această butadă care spune: când m-am comparat cu marii păcătoși am ieșit bine, dar când m-am comparat cu Isus, am ieșit cam „șifonat”. Or, noi cu Isus suntem chemați să ne comparăm, El este modelul! Și de aceea, fiara pământului ne îndeamnă să rămânem în creștinismul nostru căldicel, să nu ieșim din confortul nostru, să nu ne convertim zi de zi, prin comparația cu Isus! Fiara pământului vrea să ne facă supuși dezordinii noastre interioare, mințindu-ne că ea este adevărul despre noi, pentru a ne împiedica să cunoaștem adevărul, care este Cristos! Suntem sclavii dezordinii noastre lăuntrice, pe care o numim libertate. M.-É.: Mai mult, ne adorăm dezor-

dinea interioară, ne închinăm ei ca unui Dumnezeu. Pentru că strategiile ei sunt atât de subtile, atât de parșive! Diavolul se folosește de aparențe pentru a rivaliza cu Dumnezeu, și ne păcălește grav. Face și minuni pentru a ne converti la rău. De aceea, e fundamental să înțelegem că scopul nu sunt miracolele (Isus n-a făcut nicio minune de dragul minunii) și că miracolele nu sunt o autentificare certă a prezenței lui Dumnezeu (și magii egipteni făceau minuni, asemenea lui Moise). Scopul este intrarea în alianță, pentru ca ea să dea roade, iar atitudinea esențială pentru a face această

intrare este umilința, care este complet opusă superbiei fiarelor și dragonului. În acest capitol 13 din cartea Apocalipsului găsim și teribila cifră 666, asociată, în zilele noastre, prin aceleași interpretări literale, marilor conspirații mondiale, codurilor de bare și cipurilor RFID. M.-É.: Sunt născut în data de 6 a lunii a șasea din anul 1966! Asta mă face anticristul? Revenim la pericolul interpretării literale: nu mai vedem pădurea din cauza copacilor. Ce vrea să spună 666? Nu este un număr, ci repetarea de trei ori a cifrei 6. E dublul Treimii. Iarăși, înșelare. În limbajul biblic, 7 e cifra perfecțiunii și ea apare în multe simboluri din cartea Apocalipsului: avem șapte peceți, șapte cupe, șapte trâmbițe. Dar atenție! Nu pecețile, nu cupele, nu trâmbițele sunt importante, ci conținutul lor, ceea ce ele vestesc, arată, indică. Cifra 6 e o cifră imperfectă, e aproape 7, dar nu e 7: diavolul nu reușește niciodată să-l imite la perfecțiune pe Dumnezeu. Fiarele sunt o caricatură la cub (de trei ori 6) a Sfintei Treimi. Însăși grafia cifrei 6 e una de închidere: ne închidem în noi înșine, vrem să fim adorați, refuzăm să ne centrăm pe Dumnezeu, să ne lăsăm completați de ceilalți. Cum ne poate ajuta această interpretare a capitolului 13 din cartea Apocalipsului să intrăm în alianța cu Dumnezeu și să aducem roade în ea? M.-É.: Ne poate da o mai mare lu-

ciditate în privința rădăcinii păcatelor noastre, astfel încât să nu mai spovedim doar chestiuni superficiale. Făcând asta, nu mai dăm păcatului putere asupra noastră, refuzăm să mai fim sclavi. Ne dăruim inima lui Isus și devenim oameni liberi, cetățeni ai împărăției Sale. SEPTEMBRIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

Biserica misionară Vederi din kenya

Lecţii de viaţă din Africa Text: Simona Banu

m lăsat în urmă soarele arzător al Africii. Suntem de ceva timp în România, dar gândul ne poartă încă departe, la peste 7.000 de km, mai exact la Sololo, la Maikona, la Bada Hurry, la Kibiko – misiunile catolice românești pe care le-am vizitat în scurta noastră călătorie pe continentul african. Acolo, am întâlnit oameni simpli, păstori nomazi care prin felul lor de a fi ne-au oferit privilegiul de a cunoaște modul lor de gândire, cum trăiesc, toate acestea reprezentând lecții de viață pe care, cu siguranță, nu le vom uita. Am aminti dinamismul, bucuria și naturalețea pe care le transmiteau aceștia, dar și tehnicile concrete de supraviețuire într-o zonă cu pământ arid și fără resurse. O imagine impresionantă și care caracterizează Africa rămâne aceea a unei fetițe de 6 ani, care de mai multe ori pe zi străbate drumul ce 32

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2018

leagă manyatta (cătun) de singurul izvor de apă potabilă, pe o rază de 50 de km. Ea mergea încet, pe jos, în papuci din plastic, pe nisipul fierbinte, aproximativ 2 km. Deși nu avea mai mult de 25 de kg, am fost uimiți să constatăm că ținea într-o mână un bidon de 5 litri plin cu apă, iar cu cealaltă mână sprijinea pe spate încă o formă încovoiată - un alt bidon de 10 litri. O altă lecție de viață, cea a dăruirii, ne-a fost oferită de doi copilași.

Ne pregăteam de Sfânta Liturghie, care s-a celebrat în deșert, într-o baracă din tablă. În fața noastră erau câțiva copii cu mamele lor. Aceștia erau cuminți, dar se vedea în ochii lor curiozitatea. Dorind să ne apropiem de ei, le-am oferit bomboane. Nu toți au primit, dar am remarcat cum o fetiță, care obținuse doar una, a împărțit-o cu fratele ei mai mic. Un gest atât de mic, făcut de acea micuță, dar care spune multe despre modul lor de a fi. Un alt moment important trăit acolo rămâne recitarea rozariului lângă o manyatta, seara, la lumina stelelor. Când am ajuns erau doar câțiva oameni. Pe măsură ce trecea timpul, numărul lor creștea tot mai mult. Deodată s-a auzit o voce care cânta în swahili, apoi într-o liniște desăvârșită a început prima decadă a rozariului. Atmosfera era una de rugăciune totală. La sfârșit, am plecat gândindu-ne la universalitatea Bisericii și totodată întrebând pentru ce se roagă ei. Aveam să aflăm că se roagă pentru copiii lor, pentru pace, pentru ploaie, dar și pentru capre și cămile. Dacă plouă, caprele și cămilele au ce mânca, copiii lor putând fi hrăniți, ceea ce îi face mulțumiți. În cele aproape trei săptămâni cât am stat acolo, am descoperit că există fericire și normalitate chiar dacă se trăiește simplu, dar și ce înseamnă să fii misionar într-o zonă de primă evanghelizare. (sfârșit)

Vreți să faceți voluntariat în Kenya? Luați legătura cu Sr. Daniela Iuganu Email: surorile_coman@yahoo.com Telefon sau WhatsApp: +254 707 183 272

CULTURĂ FILE DE ISTORIE

Arhitectul Romano de Simon (1900-1981)

omano de Simon s-a născut în anul 1900 la Târgovişte, localitate unde a urmat cursurile şcolilor primară şi gimnazială. A urmat apoi Academia de Belle Arte din Parma, pe care a absolvit-o în anul 1922. Întors în ţară, a activat ca profesor la Liceul Comercial din Târgovişte şi la Institutul de Arhitectură Ion Mincu din Bucureşti. A rămas în conştiinţa contemporanilor prin marile sale realizări în domeniul arhitecturii religioase şi al arhitecturii civile. Cele două capodopere ale activităţii sale de arhitect sunt reprezentate

Text: Dr. Dănuț Doboș

de biserica Sfântul Anton de Padova din Constanţa, inaugurată în anul 1938, şi de biserica Cristos Rege din Ploieşti, consacrată în anul următor. Ambele biserici sunt în stil romanic şi sunt apreciate drept unele dintre cele mai frumoase biserici catolice din România, alături de Catedrala Sfântul Iosif din Bucureşti. În paralel cu lucrările la cele două biserici pe care le-am menţionat, arhitectul Romano de Simon a realizat restaurarea clădirii Seminarului Sfântul Duh de la Timişu de Jos. Lucrările la acest edificiu, finalizate în anul 1939, fuseseră solicitate de Fericitul Anton Durcovici, în

Arhitectul Romano de Simon (1900-1981)

perioada respectivă rector al Seminarului şi al Academiei Teologice Sfântul Duh. Arhitectul Romano de Simon este cunoscut şi pentru planurile după care au fost construite în perioada respectivă importante edificii civile, monumente, cât şi pentru unele lucrări valoroase de sculptură.

Pro Memoria

un proiect cultural necesar (I)

Text: Dr. Dănuț Doboș

n anul 2001, la iniţiativa Excelenţei Sale dr. Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti, a luat fiinţă departamentul de cercetare istorică Biserica şi Istoria, precum şi anuarul istoric intitulat Pro memoria – revistă de istorie ecleziastică. „Avem nevoie de istorie, de adevăr, de identitate istorică”, scria în cuvântul introductiv Păstorul Arhidiecezei, care adresa intelectualilor catolici îndemnul de a se aduna în jurul revistei Pro memoria şi al centrului Biserica şi Istoria, pentru a-şi aduce prinosul lor de preţuire şi de cinstire a tot ce înseamnă cuvintele „istoria catolicilor din Valahia”. Aşa după cum menţiona Înaltpreasfințitul Ioan Robu, revista Pro memoria nu apărea pe un teren gol, ci era o continuare a ceea ce-i preocupase cu mult timp înainte de instaurarea regimului comunist ateu pe mulţi dintre arhiepiscopi, episcopi, preoţi, călugări şi laici, care au avut astfel de preocupări culturale, în diverse etape istorice. Modelele pe care le-au avut în vedere iniţiatorii acestui proiect cultural-ştiinţific au fost reprezentate de marele Arhiepiscop şi cărturar Raymund Netzhammer, de canonicul şi cărturarul Carol Auner, de preotul şi cercetătorul Iosif Gabor, iar în chip deosebit de pleiada de cărturari grupaţi în jurul publicaţiei Revista Catolică, una dintre cele mai importante reviste de cultură bisericească din România, în prima jumătate a secolului al XX-lea. (Va urma) SEPTEMBRIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

CULTURĂ IDEI PENTRU TIMPUL LIBER

Concert

Opera Comică pentru Copii 8-9 septembrie și 15-16 septembrie ora 10:00 Concertele-lecții România Muzicală aduc în prim-plan mari compozitori români și cele mai frumoase fragmente din creația lor. Sunt recomandate copiilor ce au împlinit 7 ani.

EXPOZIŢIE

Muzeul Național de Artă al României Se prelungește perioada în care poate fi vizitată expoziția Fericitul Vladimir GHIKA, in spiritu Caritatis, DESENE, până pe 23 septembrie. Intrarea în sălile dedicate se face dinspre Biserica Kretzulescu, programul de vizitare fiind de miercuri până duminică.

Bazar multicultural

Parcul Regele Mihai I (Herăstrău) 14-16 septembrie Proiect inițiat în 2015 și organizat de un grup de ONG-uri cu scopul unei mai bune cunoașteri a tradițiilor etniilor conlocuitoare și a țărilor de proveniență a solicitanților de azil și a migranților. Tema: toleranța, integrarea multiculturală. 34

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2018

Cruci de gratii Editura Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuş 2018

utorul acestui volum de poezie religioasă se numeşte Ioan Andrei, însă acesta este pseudonimul literar adoptat de Episcopul greco-catolic de Lugoj Ioan Ploscaru (1911-1998), mărturisitor al credinţei în timpul persecuţiei comuniste din România şi personalitate remarcabilă a catolicismului din România. Acest om al lui Dumnezeu a publicat o serie de lucrări spirituale importante, printre care şi memoriile sale din perioada persecuţiei, editate în 1994 la Editura Signata din Timişoara, cu titlul Lanţuri şi teroare. Acest document de mare valoare istorică şi spirituală a fost ulterior reeditat, fiind o carte de referinţă pentru înţelegerea anilor întunecaţi ai comunismului. Poeziile reunite în volumul Cruci de gratii ne dezvăluie un caracter sensibil, îndrăgostit de Dumnezeu,

Format: 20x20 cm, 336 de pagini

de credinţă, de natură şi de creaţie. Deşi greu încercat de viaţă, autorul acestui volum ne dezvăluie statura interioară a unui om plin de pace, cu o inimă curată ca un izvor de munte. Aceste poezii, care îl cântă pe Dumnezeu în lumea înconjurătoare, devin adevărate rugăciuni şi mărturii despre credinţa unui om al Bisericii, care a pus fidelitatea faţă de Domnul mai presus de orice. Pr. Andrei Dumitrescu

Apariţie editorială

Manual de bioetică pentru tineri, Fundaţia Jérôme Lejeune

artea, apărută la Editura ARCB, îşi propune să readucă în prim-plan realitatea faptelor biologice şi implicaţiile lor etice, arătând ce se ascunde în spatele cuvintelor şi al ideologiilor. Manualul de bioetică este un instrument pentru „a întoarce iar pe faţă” învăţătura prezentată uneori „pe dos” în mass-media sau în şcoală. Manualul, format 21x15 cm, 78 pag. cu ilustraţii color, include un index tematic, bibliografie şi a fost îmbogăţit cu secţiuni speciale privind legislaţia română, redactate de Andreea Popescu, jurist.

CULTURĂ SACRALITATEA ÎN ARTĂ

Sfântul Matei şi îngerul Text: Pr. Andrei Dumitrescu

A Sfântul Matei şi îngerul (cca 1635-1640) de Guido Reni Pictură în ulei pe pânză. Dimensiune: 85 x 68 cm Tabloul se află în Pinacoteca Vaticană.

postolul şi evanghelistul Matei a fost unul din primii ucenici ai Domnului. Experienţa sa alături de Cristos va fi concentrată în paginile Evangheliei pe care a lăsat-o. Destinatarii direcţi, evreii, pot descoperi în textul adresat lor, dar şi nouă, cum în Isus Cristos s-a împlinit promisiunea făcută de Dumnezeu începând cu Adam, continuând cu patriarhii, cu profeţii şi terminând cu linia regală a casei lui David, până la Cristos. Lucrarea artistului Guido Reni reprezintă dialogul dintre evanghelistul Matei, ajuns la anii deplinei maturităţi, şi un înger ce îl inspiră în redactarea relatării despre viaţa şi învăţăturile lui Isus. Alegerea culorilor, a nuanţelor, poziţia diagonală a trupului lui Matei, evidenţierea feţei, a părului bogat şi a mâinilor amintesc stilul artistic al unui alt mare maestru al epocii, Caravaggio, care în acea vreme era considerat adversarul artistic al lui Reni. Comunicarea dintre cele două personaje nu pare a fi de natură verbală, deşi gesturile îngerului pot sugera aceasta. Evanghelistul e atent, gata să

transpună în scris ceea ce află prin inspiraţia îngerului. Deşi de dimensiuni reduse (85 x 68 cm), pictura a atras atenţia mai multor colecţionari privaţi, astfel încât însuşi Reni a realizat mai multe copii ale acesteia, precum cea din colecţia Bob Jones din cadrul Universităţii din Greenville (Carolina de Sud), SUA. Versiunea care se află în Pinacoteca Vaticană diferă prin folosirea nuanţelor mai închise, menite să evidenţieze mai bine cele două personaje. Acest fapt este specific lucrărilor din perioada finală a activităţii lui Guido Reni.

Guido Reni

maestru al barocului italian

ictorul italian Guido Reni (n. 4 noiembrie 1575 – d. 18 august 1642) s-a născut la Bologna, într-o familie de muzicieni. Picturile lui Reni prezentau un stil eclectic (amestec de stiluri), cu numeroase elemente specifice curentului baroc. Printre lucrările sale importante se numără o parte din frescele din Capela Paolină de la Bazilica Santa Maria Maggiore din Roma, precum și aripile Aldobrandini ale Palatului Apostolic din Vatican.

Autoportret, Guido Reni (1602)

SEPTEMBRIE 2018 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

ETCETERA ANUNȚURI

Ciofliceni

Pelerinaj la Sanctuarul marian diecezan Regina Carmelului

âmbătă, 8 septembrie, se va desfăşura pelerinajul la Sanctuarul marian diecezan Regina Carmelului, de la Ciofliceni (Snagov), organizat de Arhiepiscopia Romano-Catolică de Bucureşti şi Asociaţia Familiilor Catolice Vladimir Ghika. Pelerinajul va porni din Balotești, la ora 10.30, și se va încheia în jurul orei 15.30, cu Sfânta Liturghie celebrată la biserica Sanctuarului marian de la Ciofliceni.

Colegiul Sf. Iosif

deschiderea noului an școlar

Revista Actualitatea creștină poate fi achiziționată de la Librăria Sf. Iosif Str. G-ral H.M. Berthelot nr. 19, 010164 – Bucureşti, sector 1 Tel.: 021 201 54 57 Email: libraria@arcb.ro Website: www.librariasfiosif.ro Persoană de contact: Tereza Petreş

www.librariasfiosif.ro

uni, 10 septembrie, la ora 10.00, în Catedrala Sfântul Iosif din Bucureşti va avea loc Sfânta Liturghie de deschidere a anului școlar 2018-2019. La celebrare vor participa profesorii și elevii Colegiului Sfântul Iosif.

Cateheze despre Euharistie

arohia Catedralei Sfântul Iosif împreună cu Școala Credinței vor relua din luna octombrie seria Lectio cu cateheze despre Sfânta Euharistie. Aprofundând Scriptura și Tradiția prin intermediul conferințelor video ale lui Brant Pitre, acest demers formativ își propune să îi ajute pe cei interesați să descopere Liturghia în Biblie. Catehezele vor avea loc în fiecare sâmbătă, începând cu 6 octombrie, de la ora 18.00, în Aula Mare a Facultății de Teologie RomanoCatolică (Str. G-ral Berthelot nr. 19 – etaj 4).

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2018

ASCULTĂ RADIO MARIA O RAZĂ DE LUMINĂ PENTRU SUFLETUL TĂU!

DIGI: 12687 MHz

www.radiomaria.ro

Nr. 09/2018 * Anul XXIX * Serie nouă * 4 lei

Arhanghelul Gabriel (1490), Luca Signorelli

GÂNDUL LUNII

DOUĂ VEACURI DE ÎNVĂȚĂMÂNT CATOLIC ÎN ARHIDIECEZA DE BUCUREȘTI Dublin 2018: Evanghelia familiei - bucurie pentru lume

Părinți, atenție la capcane!