Revista Euphorion nr. 9-10-2003

Anul XIV • 9 - 10 • septembrie / octombrie • 2003

E

P

U

H

O

R

I

N

O

Activitatea Filialei Sibiu a Uniunii Scriitorilor din România çi a revistei Euphorion

Revistå lunarå de literaturå çi artå editatå de:

C onsiliul JudeÆean Sibiu çi

T e a t r u l “G o n g” S i b i u cu sprijinul

Uniunii Scriitorilor din România, Ministerului Culturii çi Cultelor, çi

F u n d a Æ i e i “E u p h o r i o n” Anul XIV, nr. 150, 151 septembrie / octombrie 2003 C O L E G I U L D I R E C T O R:

NICOLAE BALOTÅ director de onoare,

pagina 2

DUMITRU CHIOARU, MIRCEA STÅNESCU, IOAN RADU VÅCÅRESCU, JOACHIM WITTSTOCK REDACTOR Ç E F: DUMITRU CHIOARU COLECTIVUL

R E D A C æ I O N A L:

IOAN RADU VÅCÅRESCU, ANDREI TERIAN, MIRCEA STÅNESCU

Din iniþiativa Fundaþiei culturale Secolul 21 ºi cu sprijinul Ministerului Culturii ºi Cultelor, s-a organizat la Bucureºti Colocviul internaþional Opera lui ªtefan Aug. Doinaº în circuitul valorilor europene , desfãºurat pe parcursul zilelor 2, 3 ºi 4 octombrie în urmãtoarea locaþie: Aula Academiei Române, Uniunea Scriitorilor, Institutul Francez, Muzeul Naþional de Artã ºi Institutul Cervantes. La mesele rotunde despre poetul ºi cetãþeanul Doinaº, au participat cu comunicãri ºi intervenþii personalitãþi culturale din þarã: Alexandru Paleologu, Solomon Marcus, Nicolae Manolescu, Mihai Zamfir, Irina Mavrodin, Constantin Abãluþã, Galfavi Zsolt, Ion Bogdan Lefter, Daniel Cristea-Enache, Sorana Coroamã-Stanca, Alina Ledeanu (coordonatoarea proiectului) º.a. ºi din strãinãtate: Michel Deguy (Franþa), Peter Jay (Anglia), Enrique Badosa (Spania), Laszloffy Aladar (Ungaria), Virgil Nemoianu (SUA), Ion Vianu (Elveþia) º.a. Revista Euphorion a fost reprezentatã de Mircea Stãnescu ºi Dumitru Chioaru care a susþinut sâmbãtã, 4 octombrie, ora 10, la Muzeul Naþional de Artã, comunicarea ªtefan Aug. Doinaº ºi revista Euphorion în semn de cinstire a memoriei celui care a fost directorul ei de onoare.

LANSARE Marþi, 7 octombrie, ora 17, în sala de lecturã a Bibliotecii Astra , a avut loc lansarea cãrþilor Monºtrii-s acri (versuri, Editura Axa , Botoºani, 2003) de Emil Cãtãlin Neghinã ºi Un sat numit România (prozã scurtã, Editura Axa , Botoºani, 2003) de Ioan Radu Vãcãrescu. Volumul de versuri a fost prezentat de cãtre Ilie Guþan, iar cel de prozã de cãtre Dumitru Chioaru, Andrei Terian ºi Andrei Ileni.

(graphic design / secretar de redacÆie) T E H N O R E D A C T A R E:

MARIAN

FLOREA

C O R E S P O N D E N æ I:

Daniel Bånulescu (Bucureçti), Çtefan Borbély (Cluj-Napoca), Dan Bogdan Hanu (Iaçi), Nicolae Oprea (Piteçti), Dan Perça (ConstanÆa), Daniel Vighi (Timiçoara), Andrei Zanca (Germania) A D M I N I S T R A æ I E:

Mihaela Grigoraç director Teatrul “Gong”

Anca Mihaela Calborean (contabil çef) (referent)

ChivuÆa Popa

Responsabil de numår:

Dumitru Chioaru Abonamentele se pot face direct la sediul redacÆiei cu plata ramburs. Costul unui abonament anual este de 150.000 lei A d r e s a r e d a c Æ i e i:

Str. Avram Iancu nr. 8, C.P. 105, O.P. 20, Sibiu – 551.067, tel/fax: 0269 / 21.20.94 e-mail: euphorions@yahoo.com AdministraÆia: Str. Al. Odobescu nr. 4, Sibiu ISSN – 1222 – 3212 Revista figureazå în catalogul publicaÆiilor la nr.

517 Conform prevederilor Statutului, Uniunea Scriitorilor din România nu este responsabilå pentru politica editorialå a publicaÆiei çi nici pentru conÆinutul materialelor publicate.

RedacÆia revistei Euphorion precizeazå cå responsabilitatea pentru conÆinutul materialelor publicate revine autorilor.

Numår realizat în colaborare cu Catedra de Studii Franceze çi Francofone a FacultåÆii de Litere çi Arte din Universitatea "Lucian Blaga" Sibiu

FESTIVALUL ARS AMANDI Ediþia a V-a a Festivalului internaþional de poezie Ars amandi , organizat de Institutul Cultural Român în colaborare cu Uniunea Latinã, s-a desfãºurat în zilele de 10-13 octombrie la Bucureºti ºi Sibiu. Numeroºi poeþi din þãrile familiei de limbi latine din Europa ºi America Latinã, prezenþi la Sibiu în 11 ºi 12 octombrie, au citit din creaþia lor în cadrul celor douã serate de poezie ºi muzicã desfãºurate la Biblioteca ASTRA ºi Universitatea Lucian Blaga ºi au participat la masa rotundã cu tema A fi poet azi: a scrie, a publica, a difuza care s-a desfãºurat la Muzeul Brukenthal. Din România au participat poeþii: Constantin Abãluþã, Dumitru Chioaru, Ilie Constantin, Vasile Igna, Alexandru Muºina ºi Elena ªtefoi, cãrora li s-au alãturat ºi poeþii români din Republica Moldova: Emilian Galaicu-Pãun ºi Valeriu Matei.

ZILELE REVISTELOR CULTURALE DIN TRANSILVANIA ªI BANAT În 17 ºi 18 octombrie 2003 s-a desfãºurat la Mediaº cea de-a treia ediþie a Zilelor revistelor culturale din Transilvania ºi Banat , organizatã de Primãria din localitate. La eveniment au participat reprezentanþi ai celor mai importante reviste de culturã din Transilvania ºi Banat, dar ºi din Moldova ºi Bucovina: Arca (Arad), Bucovina literarã (Suceava), Convorbiri literare (Iaºi), Dacia literarã (Iaºi), Discobolul (Alba Iulia), Echinox (Cluj-Napoca), Euphorion (Sibiu), Miºcarea literarã (Bistriþa), Orient latin (Timiºoara), Poesis (Satu Mare), Poezia (Iaºi), Rostirea româneascã (Timiºoara), Steaua (Cluj-Napoca), Târnava (Târgu Mureº), Transilvania (Sibiu), Vatra (Târgu Mureº). Revista Euphorion a fost reprezentatã prin Dumitru Chioaru, Mircea Stãnescu ºi Andrei Terian; premiul revistei noastre la concursul de creaþie "Aron Cotruº" a fost acordat poetei Ioana Cãtãlina Ninu. Cuprinzând lansãri de carte ºi vizitarea obiectivelor turistice din regiune, manifestarea s-a încheiat cu o masã rotundã pe tema Literaturã ºi gazetãrie , dezbatere moderatã de Dumitru Chioaru ºi în cadrul cãreia s-au exprimat diverse puncte de vedere cu privire la raportul dintre cei doi termeni, statutul revistelor de culturã ºi, mai ales, starea actualã a literaturii.

o

I l u s t r a Æ i a n u m å r u l u i: The Art of P.i.x.l.F.u.x.a., imagini 3D, realism metafizic

© 1997 -2003 by P.i.x.l.F.u.x.a. - Canada 2

4

1

3

5

Imagini de la Colocviul InternaÆional Çt. Aug. Doinaç. 1. Alexandru Paleologu çi soÆia; 2. Virgil Nemoianu çi Peter Jay; 3. Lia Szas, Michel Deguy, Irina Mavrodin, Galfavi Zsolt çi Daniel Cristea Enache; 4. Dumitru Chioaru çi Ion Vianu; 5. Alina Ledeanu, Geta Bråtescu cu soÆul.

COLOCVIU INTERNAÞIONAL DOINAª

Anul XIV • 9 - 10 • septembrie / octombrie • 2003

E

P

U

H

O

R

I

O

N

Gilles Dorion

Literatura din Québec: un nou chip

î

ncã de la începutul deceniului 1960, ºi chiar puþin înainte, peste societatea din Québec, afectatã, mediocrã, paralizatã de tot felul de interdicþii impuse în marea lor mãsurã de susþinãtorii puternicelor autoritãþi politice ºi clericale, suflã un curent de schimbare care va bulversa în cîþiva ani ideile preconcepute, va rãvãºi interdicþiile ºi prejudecãþile, va înlãtura întrucâtva comportamentele ºi atitudinil e fondate pe o lume ruralã care-ºi pierdea ritmul. Este vorba de ceea ce, pe bunã dreptate, un cronicar anglofon, excelent observator, a calificat drept «Revoluþia liniºtitã». Asistãm astfel, în cazul literaturii din Québec, care nu doar urmãreºte îndeaproape dar uneori precedã sau însoþeºte miºcarea generalã, la o deschidere a frontierelor spirituale ºi la o transformare a genurilor, inspirate între altele de manifestãrile din ce în ce mai importante de emancipare ºi de accesul la modernitate revendicat de o mare parte a intelectualilor francezi, exprimat în special de Noul Roman, care s-a dezvoltat în Franþa. Agenþi ai noilor idei, mulþi dintre scriitorii noºtri produc o adevãratã literaturã combativã, angajatã uneori politic, inspiratã, câteodatã destul de naiv, de un marxism prost asimilat ºi de un existenþialism sartrian în vogã în acea perioadã, sub impulsul elementelor puternic implicate, precum grupul Parti pris ºi revista cu acelaºi nume, care zdruncinã apatia generalizatã altãdatã ce menþinea societatea într-un trecut demn de admiraþie însã slab ancorat în realitãþile contemporane.

Noi intervenþii O datã ce problemele politice provocate de o mânã de extremiºti regrupaþi sub drapelul Frontului de Eliberare a Québecului (FEQ) au fost depãºite dupã Criza din octombrie 1970, scriitorii adoptã demersuri care tind sã reînnoiascã imaginea literaturii narative atât la nivelul temelor cât ºi la nivelul expresiei : revendicãri feminine/feministe, banalizarea sexualitãþii, moda carnavalescã, romane istorice ºi saga familiale, aportul considerabil al nou sosiþilor, transformarea radicalã pe alocuri a modalitãþilor de scriiturã. Literatura de «sfârºit de secol» din Québec dezvoltã pe larg tendinþele noi care marcheazã societatea contemporanã din aceastã regiune: problemele familiale, drogurile, violenþa, sexul. Iatã câteva puncte de reper pe care intenþionez sã le dezvolt în continuare..

Romanul la feminin În urma acestei schimbãri, trebuie subliniatã în primul rând explozia literaturii feminine care a avut perioada de apogeu între deceniile 1970-1980, continuând încã sã ocupe un loc important în ansamblul literar contemporan din Québec. Aspiraþiile legitime ale femeilor, mult timp refulate în cãminele «lor» (nu s-a propagat oare peste tot imaginea «reginii cãminului»?) sau în ocupaþii domestice subremunerate, nu puteau sã nu se exprime, uneori cu vehemenþã ºi adesea cu amãrãciune, în scrieri satirice, deoarece femeile nu doreau sã piardã ocazia de a lua cuvântul. Angajarea femeilor, eliberate în sfârºit sau pe cale de a se elibera, se exprimã în diferite reviste care le sunt consacrate, precum Québécoises deboutte!, Les Têtes de pioche, care va deveni La Vie en rose (de remarcat evoluþia titlurilor!), apoi în romane care se inspirã în mod liber din genul eseistic, în care femeile adoptã tonuri denunþãtoare ºi revendicatoare. Ele condamnã farã întrerupere societatea masculinã care le-a aservit atât de mult timp, trup ºi suflet, denunþã o limbã creatã de ºi pentru bãrbaþi, combinã eficace umorul ºi ironia, uneori ºi sarcasmul, care autorizeazã toate fanteziile ºi defulãrile salutare.

Sã ne gândim la Lucile Durand care, sub pseudonimul de Louky Bersianik, propune un fel de Biblie la feminin cu L Euguélionne (la Bonne Nouvelle) ºi pastiºeazã Banchetul lui Platon, rezervat bãrbaþilor, sub un titlu prin excelenþã parodic, Le pique-nique sur l Acropole, în care femeile se exprimã în toatã libertatea, într-o denunþare savuroasã a Puterii masculine. Vor urma alte femei angajate precum Nicole Brossard, Monique Bosco, Yolande Villemaire, Madeleine Gagnon, MarieClaire Blais, Madeleine Ouellette-Michalska etc.; lista este lungã. Nu toate adoptã întotdeauna acelaºi ton, însã vocile lor sunt în cele din urmã ascultate ºi înþelese.

Eliberarea sexualã Eliberarea spiritului nu putea, se pare, sã nu fie însoþitã de o eliberare asemãnãtoare a corpului. Este ceea ce exprimã, uneori fãrã pudoare ºi constrângeri morale, mai mulþi romancieri. De la gesturile obiºnuite ale dragostei, personajele acestora trec la tot felul de ceremonii intime sau se dedau unor practici îndelung considerate drept deviante, cum ar fi homosexualitatea masculinã ºi lesbianismul, sau se îndreaptã deliberat spre incest, viol sau pornografie. Aceste manifestãri sunt numite ºi descrise într-un mod crud, lucru pe care societatea bine intenþionatã din care au apãrut scriitorii nu l-ar fi (sau nu l-a) tolerat înainte. Numeroºi romancieri ºi romanciere vor participa fiecare în modul sãu la aceastã eliberare sexualã, pentru

mult timp subiect al tabuurilor religioase ºi morale. Sã-i citãm doar pe Louise Maheux-Forcier, Marie-Claire Blais, Roger Fournier, Victor-Lévy Beaulieu, JeanYves Soucy, Michel Tremblay, Robert Lalonde, Pauline Harvey ºi Anne Dandurand.

Carnavalescul Apropiat acestor practici se dezvoltã în mod natural un gen «nou», s-ar putea spune, «carnavalescul» adus în vogã de lucrãrile lui Mikhail Bakhtine, traduse în limba francezã în 1970. Carnavalescul reprezintã viaþa unui popor fondatã pe râs ºi deriziune, amestecul de sublim ºi grotesc, rãsturnarea ordinii stabilite, limbajul eliberat de orice constrângere socialã, în care miºunã grosolãnii, blasfemii ºi injurii, însoþite de obscenitãþi. Roch Carrier, în mai multe dintre romanele sale (La guerre, yes sir !, Le jardin des délices, De l’amour dans la ferraille, de exemplu) ºi Michel Tremblay în «Chroniques du Plateau Mont-Royal» aratã modul în care poporul luptã împotriva încercãrilor vieþii, depãºind prin «sãrbãtoare», «carnaval», limitele ineluctabile ale morþii. Peste toate acestea, un râs enorm, incomensurabil, devastator, un râs puternic, apropiat de funcþiile animale ºi primare, permite omului sã-ºi depãºeascã, cel puþin provizoriu, condiþia umanã.

pagina 3

Mit ºi miraj american Ce-ar fi mai bine, pentru a scãpa de un mediu de viaþã sclerozat, deprimant ºi dur, decât sã cauþi un altundeva reconfortant, deschis, fãrã frontiere, într-un cuvânt America (înþelegem Statele-Unite, care au deposedat de nume toate celelalte naþiuni care trãiesc în cele trei Americi), tãrâm al tuturor iluziilor, al tuturor mirajelor, þarã mare ºi puternicã a succesului material : America începuturilor mitice, America arheologicã, America de dinainte, America originilor promiþãtoare, apoi America modernã, contemporanã, « cea mai mare democraþie din lume », aºa cum le place reprezentanþilor Puterii sociale ºi politice sã o repete, în care se dezvoltã umãr la umãr, într-un paradox nemaiîntânit, o bogãþie trimfãtoare ºi o sãrãcie debilitantã.

Din nou, numeroºi scriitori, atât eseiºti cât ºi romancieri, au abordat acest fenomen, legat, trebuie precizat, nu doar de un spaþiu anume, dar ºi de atitudini, comportamente, moduri de a gândi ºi de a trãi. Este suficient sã evocãm lucrãrile lui Jean Morency (Le mythe américain dans les fictions d’Amérique) ºi ale lui JeanFrançois Chassay (L ambiguïté américaine. Le roman québécois face aux EtatsUnis), cât ºi romanele lui Roch Carrier (Petit Homme Tornade), Jacques Godbout (Une histoire américaine), Monique LaRue (Copies conformes) ºi Lise Tremblay (La pêche blanche) pentru a avea un exemplu al acestei explozii americane care este pe cale de a înlãtura lumea în orice condiþii.

Romane istorice ºi saga de familii Tema þinutului care trebuie decolonizat, recucerit, temã îndelung exploatatã în deceniile 1970 ºi 1980, antreneazã prin forþa împrejurãrilor o reîntoarcere la trecutul fondator al descoperitorilor, pionierilor ºi întemeietorilor, cât ºi la istoria marilor ºi prestigioaselor familii. De aceea, prin strânsa lor legãturã, aceste douã genuri suscitã o nouã vogã a romanului istoric, puþin neglijat dupã anii 1950. Momentele importante ale istoriei Canadei ºi Québecului sunt regândite în profunzime prin abordãri reînnoite, consideraþii personale, în care romancierii nu ezitã sã reinvesteascã evenimentele pe care le povestesc : fie începuturile regiunii Nouvelle-France, cu Marie La Flamme (1991) de Chrystine Brouillet, fie în majoritatea cazurilor cu Revoltele Patrioþilor din 1837-1838, conduse printre alþii de un important tribun politic, Louis-Joseph Papineau, povestite în romane istorice precum : Papineau ou l’épée à double tranchant (1980) de Claire de Lamirande, remarcabila trilogie a lui Louis Caron, Le canard de bois (1981), La corne de brume (1982) ºi Le coup de poing (1990), purtând titlul «Les Fils de la liberté», La fin de l’histoire (1986) de Pierre Gravel, Feux de brindilles (1990) de Ginette Paris, Les torrents de l’espoir (1995) ºi Jour de feu (1998) de Pierre Turgeon, ºi cele douã volume intitulate Le roman de Julie Papineau (1995 ºi 1998), fie diverse momente ale populãrii coloniei, relatate în cele douã romane ale lui Nicole Macé, Marie Carduner, Fille du Roy (1997) ºi Voyage en terre inconnue (1999). Pentru a rãspunde orizontului de aºteptare al cititorilor lor, avizi de mari epopei, romancierii fac sã retrãiascã aceste momente puternice, creându-le cu ajutorul unei afabulaþii.

Aceasta, respectând adevãrul istoric, adicã faptele ºi oamenii cunoscuþi ai Istoriei mari, revelã sau pune în valoare detalii mai puþin cunoscute, conferã personajelor secundare, adesea imaginare însã plauzibile ºi verosimile, conducerea evenimentelor, grefând din ce în ce mai multe aventuri de dragoste, care adaugã povestirilor o nuanþã emotivã ce le accentueazã caracterul dramatic. Aceastã dezvoltare excepþionalã a genului se datoreazã fãrã îndoialã neo-naþionalismului din Québec, marcat de dorinþa de a ajunge din nou la propriile origini ºi de a-ºi gãsi acolo suporturi ale ideologiei ºi ale obiectivelor independenþei sale politice. În ceea ce le priveºte, aceste saga de familie care se deruleazã pe fondul Istoriei au o caracteristicã comunã: dezvoltarea prolificã. Ele pun în scenã o abundenþã de situaþii ºi de personaje, peripeþii nenumãrate, în care personajele se înfruntã în conflicte domestice sau politice fãrã sfârºit, se apropie în prietenie sau în dragoste sau se evitã din urã. Aceste lungi romane compun în mod obiºnuit o vastã frescã umanã ºi socialã, în care se exacerbeazã toate pasiunile ºi toate Continuare în pag. 17

Anul XIV • 9 - 10 • septembrie / octombrie • 2003

E

U

P

H

O

R

I

O

N

Maurice Lemire

Autonomia literaturii de expresie francezå din Québec

m

ultã vreme criticii literari au susþinut cã nu existã o literaturã a Québecului. Deja în 1907, Jules Fournier îi reproºa lui Charles ab der Halden consacrarea unui studiu asupra unei literaturi inexistente. Astfel, o serie de alþi critici au urmat acelaºi limbaj. Chiar ºi în 1952, René Garneau susþinea în raportul cãtre Comisia Regalã de anchetã asupra Artelor ºi Literelor, cã în Canada nu exista literaturã. De ce o asemenea negaþie? Poate pentru cã literatura canadianã de limbã francezã nu fusese niciodatã recunoscutã în Franþa. Începând cu Octave Crémazie, orice scriitor canadian visa sã devinã recunoscut în Franþa. Însã dupã mai mult de un secol de eforturi în acest sens, trebuie mãrturisit cã nimeni sau aproape nimeni nu a reuºit. Poate deoarece Québecul a refuzat sã se înscrie în spaþiul literar francez. Aºa cum observãm în cazurile Elveþiei ºi Belgiei, pagina 4 pentru þãrile francofone nu existã alt centru de consacrare decât Parisul, a se vedea în acest sens carierele literare ale unor scriitori ca Maeterlinck, Rollinat ori Simenon. S-ar putea spune acelaºi lucru despre scriitorii elveþieni. În a sa Histoire de la littérature en Suisse romande, Roger Francillon subliniazã cã sunt rare cazurile în care elveþienii ajung la o anumitã recunoaºtere, chiar la ei acasã, fãrã a fi recunoscuþi la Paris. În acest sens opera lui Victor Cherbuliez (1829-1899) este un exemplu tipic. Prin operele sale, acesta dobândeºte un asemenea capital simbolic, încât în 1875 devine co-director al publicaþiei Revue des Deux-Mondes. Pentru a intra în Academia Francezã în 1882, el renunþã la cetãþenia elveþianã. Sainte-Beuve îi scrie atunci lui Renan: Citiþi-l pe Victor Cherbuliez, este unul dintre ai noºtri (Francillon, vol.II, p. 197). Mare admirator al lui Zola, Edouart Rod se stabileºte la Paris în 1879 ca jurnalist, manifestânduºi entuziasmul pentru opera lui Zola. Dupã ce predã la Universitatea din Geneva între 1886 ºi 1893, el revine la Paris pentru a se consacra în întregime operei sale.

Samuel Cornut (1861-1916) imigreazã la Paris în 1887ºi nu se reîntoarce în patria natalã decât în timpul rãzboiului. El este pasionat de toatã cultura vie pe care o poate dobândi la Paris (II, p. 203).

Problema se pune deci la începutul secolului al XX-lea, iar pentru a reuºi, un scriitor belgian trebuie sã plece la Paris. În romanul sãu Mon frère Jacqueline (1908), Adolphe Ribaux cautã sã demonstreze cã e mai bine sã rãmânã în Elveþia.

Fratele pleacã la Paris, unde nu cunoaºte decât decepþii, în timp ce sora lui rãmasã în Elveþia cunoaºte succesul literar. Ramuz opteazã pentru opusul acestei situaþii. În romanul sãu Aimé Pache, peintre vaudois (1911), pictorul elveþian, aflat la Paris, devine conºtient de propria-i diferenþã ºi îºi descoperã adevãratele rãdãcini. René de Weck (Jeunesse de quelques-uns, 1924) povesteºte cariera unui tânãr elveþian stabilit la Paris. În opoziþie cu eroul lui Ramuz, acesta se lasã atât de absorbit de cultura francezã, astfel cã în 1914 se înroleazã spontan în armata francezã.

Citindu-l pe Roger Francillon ne punem întrebarea: cum sã determinãm apartenenþa unui scriitor la o literaturã ori alta? Thomas Mann aparþine literaturii germane sau americane? Henri Troyat aparþine literaturii ruse sau literaturii franceze? Este suficient sã fii nãscut într-o þarã ca sã faci parte din literatura ei? În lucrarea Histoire de la littérature suisse romande, constatãm cã mulþi scriitori elveþieni au studiat la Paris, au publicat ºi au fost recunoscuþi acolo. Aºa cum remarcã Daniel Magetti în lucrarea sa Invention de la littérature romande, 18301910, istoricii sunt în general cei care au hotãrât asupra repatrierii unui scriitor.

Se discutã îndelung de exemplu, cazul lui Jean-Jacques Rousseau. La început mulþi critici au refuzat sã-l considere elveþian. Doar timpul a fãcut ca el sã fie acceptat. Totuºi dacã am vrea sã aplicãm cu rigoare teoria spaþiului literar a lui Pierre Bourdieu, am ajunge repede la concluzia cã Rousseau aparþine literaturii franceze ºi nu literaturii elveþiene. Pentru cine scria autorul cãrþii Nouvelle-Héloïse?

Care erau instanþele prin care acesta era recunoscut? În care dintre literaturi a jucat el un rol determinant ? Unde este înmormântat ? Aºa cum afirma un participant la colocviul de la Lausanne din mai 2002, a fi recunoscut ca scriitor elveþian înseamnã a fi recunoscut ca scriitor din zona a doua. Un anume spaþiu literar constituit în Elveþia rãmâne secundar în raport cu Parisul.

Asemenea walonilor ºi romanzilor, scriitorii din Québec aspirau la recunoaºterea Parisului. Deja în 1886, Octave Crémazie deplângea imposibilitatea scriitorilor canadieni de a se înscrie în spaþiul literar francez: În zadar ne vom strãdui sã spunem ºi sã facem, totdeauna vom rãmâne doar o simplã colonie; chiar atunci când Canada va deveni independentã ºi îºi va arbora stindardul alãturi de celelalte naþiuni, nu vom rãmâne decât niºte simpli coloni. (scrisoare cãtre H. R. Casgrain, 29 iunie 1867). Când poetul Louis Fréchette primeºte în 1880, premiul Montyon al Academiei franceze, el credea cã va putea sã devinã consacrat la Paris. Viseazã sã i se joace piesele pe marile bulevarde, însã dupã mai multe eºecuri, se întoarce în Canada. Mai târziu mulþi alþi scriitori obþin premiul Academiei franceze: HenriRaymond Casgrain, Laure Conan, William Chapman fãrã a avea o influenþã asupra publicului francez. Consacrarea parizianã prinde vigoare din nou, când Gabrielle Roy obþine premiul Femina în 1947, iar Antonine Maillet premiul Goncourt în 1977 pentru romanul Pélagie la charette. Însã aceste premii au un efect minim asupra

pieþei literare franceze.

Am putea atribui tãcerea care înconjoarã producþia literarã din Québec, faptului cã scriitorii noºtri sunt editaþi ºi distribuiþi în acest spaþiu geografic, privânduse astfel de strategia editorialã parizianã. Din acest motiv, unii dintre ei, deosebit de nerãbdãtori sã se înscrie în spaþiul literar francez, au recurs la editori parizieni. Încã de la începutul secolului al XX-lea, Albert Lozeau, Paul Morin, Gérard Dugas ºi René Chopin publicã cu titlu de autor la editura Lemerre. Însã ei nu reuºesc sã rupã tãcerea. În decursul anilor 1930, Ringuet (Trente arpents) ºi LeoPaul Desrosiers (Les Engagés du Grand Portage) publicã la Gallimard fãrã prea mult succes. Totuºi, anumite romane care se bucurã de succes în librãrii, aºa cum sunt Bonheur d occasion sau Au pied de la pente douce sunt reeditate la Paris. Chiar dacã aceste cãrþi nu se vând decât în Québec, Jacques Godbout alege ºi el sã publice la Seuil. Pentru a-ºi atrage toate ºansele de partea ei, Anne Hébert se va stabili la Paris, tratând însã aceleaºi teme referitoare la Québec, nerenunþând la identitatea sa, numãrându-se astfel printre scriitorii secundari. Lucru rar, în 1966, Gallimard acceptã sã publice pentru rusticitatea sa, L Avalée des avalés, primul manuscris al lui Réjean Ducharme, refuzat la Montréal.

Aceste tentative punctuale însã nu deschid piaþa francezã cãrþilor scrise în Québec. Dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, editura Fides din Montréal deschide o primã librãrie canadianã la Paris, pe bulevardul Raspail. În mai puþin de zece ani, aceasta este închisã din lipsã de clientelã. În decursul anilor 90, o altã librãrie se deschide la Paris, mizând de aceastã datã pe faptul cã a fi câºtigat publicul parizian. Închiderea ei recentã demonstreazã cã nimic nu s-a schimbat.

Editorul francez Jean Piccolec a încercat sã difuzeze literatura de expresie francezã din Québec, editând-o el însuºi, însã a trebuit sã renunþe din pricina lipsei de interes din partea publicului (Jean Piccolec, «Les écrivains québécois face aux lecteurs de France» în Les écrivains du Québec, Actes du Quatrième colloque international francophone du Canton de Payrac. p. 99-103). Dacã rãmânem încrezãtori în imensa întindere a librãriei FNAC, observãm cã literatura din Québec nu existã.

Rafturi separate sunt rezervate literaturilor suedezã, finlandezã, rusã, dar nici unul literaturii din Québec.

Deci dacã ar fi aºteptat recunoºterea parizianã, literatura din Québec nu ar fi existat. Aºadar, spaþiul literar de expresie francezã din Québec s-a dezvoltat autonom, faþã de spaþiul literar francez. Al doilea rãzboi mondial a favorizat puternic stabilirea infrastructurilor necesare pentru aceasta. În decursul anilor 40, se nasc la Montréal douãzeci de edituri. Acestea reediteazã peste cinci milioane de cãrþi pentru a corespunde necesitãþilor cititorilor francofoni. Al doilea oraº francofon demonstra astfel cã deþinea mijloacele de a deveni un centru important de receptare literarã. Însã, dupã rãzboi, Parisul nu va întârzia sã denunþe rolul asumat de Montréal. În volumul intitulat La France et nous (1947), romancierul ºi editorul Robert Charbonneau apãrã punctul de vedere al Québecului. Însã Parisul îºi reasumã rolul fãrã sã cedeze nimic. Chiar dacã o parte din edituri îºi închid porþile, unele, cum ar fi: les Éditions Fides, les Éditions HMH Hurtubise, les Éditions de l Homme, rezistã. Altele îºi fac apariþia: Léméac, Québec-Amérique....Numãrul revistelor literare creºte : Gants du ciel, l’Amérique française, la Nouvelle Relève, les Écrits du Canada français, Notre Temps. Ziarele cotidiene le Canada, le Devoir, la Presse, le Soleil aveau cronicile lor literare ºi publicau un caiet literar la sfârºit de sãptãmânã. Fãrã sã aibã acces la piaþa francezã, editorii din Québec, legaþi de piaþa localã, îºi limiteazã tirajele. Un tiraj mediu depãºeºte rar 1500 de exemplare. 10.000 de exemplare sunt suficiente pentru a câºtiga succesul de librãrie. Pentru a contrabalansa efectele negative ale acestei pieþe, guvernele intervin pentru a-i favoriza autonomia. În 1954, Guvernul federal fondeazã Consiliul Artelor din Canada, organism care acordã burse atât artiºtilor, cât ºi scriitorilor. La rândul sãu Guvernul Québecului, imitându-l, creeazã Ministerul Afacerilor Culturale. Astfel, orice scriitor cu un oarecare renume poate beneficia de un ajutor guvernamental.

De asemenea, editorii primesc subvenþii. Deoarece librãriile supravieþuiesc greu, Québecul obligã bibliotecile publice ºi ºcolile sã le cumpere cãrþile. Ca urmare a acestei politici, criticul Jean Éthier-Blais susþine cã Guvernul, departe de a promova calitatea, încurajeazã mediocritatea.

La rândul lor, editorii depun eforturi pentru a utiliza cât mai bine mica piaþã. În decursul anilor 1960, Pierre Tisseyre fondeazã Cercul cãrþii franceze, care în ciuda numelui, cautã sã promoveze vânzarea cãrþilor scrise de autori din Québec.

Odatã cu Premiul Cercului cãrþii franceze, care încununeazã cel mai bun roman al anului, acesta stimuleazã concurenþa în domeniu ºi creºte vânzãrile. Mai târziu, Premiul Québecului ºi al Guvernatorului-general încununeazã carierele. Scriitorii cei mai cunoscuþi intrã în Societatea regalã a Canadei sau în Academia canadianãfrancezã. Alþi editori fondeazã cluburi ale cãrþii pentru a-ºi asigura o difuzare stabilã.

Departe de a intra în concurenþã cu literatura, radioul ºi televiziunea au

Anul XIV • 9 - 10 • septembrie / octombrie • 2003

U

P

H

venit în sprijinul acesteia. Pentru cã scriitorii nu puteau avea un sprijin numai în pana de scris, ca sã-ºi câºtige traiul, ei au gãsit un ajutor în mediile electronice. Încã din anii 1930, radioul le cerea anumitor scriitori sã scrie scheciuri. Mai târziu se inaugreazã foiletonul radio cu Un homme et son péché, la Pension Velder, Jeunesse dorée. Apoi, în anii 1950 îºi fac apariþia foiletonul televizat ºi filmul. Astfel scriitorii ajung într-adevãr la marele public. O nouã traiectorie marcheazã succesul unei opere : într-o primã fazã, publicarea; în a doua, foiletonul radio ºi foiletonul televizat; într-o a treia fazã, ºi ultimã fazã, filmul. Astfel se realiza consacrarea ultimã a unui scriitor. Claude-Henri Grignon, deºi necunoscut în Franþa, s-a bucurat de renume, nu numai pe lângã instanþele legitime, ci ºi pe lângã public. Timp de unsprezece ani foiletonul sãu, les Belles histoires des Pays d’en haut, realizat dupã romanul Un homme et son péché, a înregistrat pentru Radio-Canada o cotã de audienþã neîntrecutã. Patru filme au fost fãcute dupã acelaºi roman. Cel mai recent, Séraphin, deþine actualmente un veritabil succes de box-office. Robert Choquette a avut aceeaºi traiectorie. Mai aproape de noi, Victor-Levy Beaulieu ºi Michel Tremblay reuºesc graþie televiziunii sã câºtige aceeaºi consacrare.

Dovedesc astfel cã pentru a se bucura de o reputaþie incontestabilã, nu mai este nevoie sã fie recunoscuþi în Franþa.

Discursul care însoþeºte în mod necesar definiþia oricãrei literaturi, a devenit ºi el la rândul lui autonom. Anumiþi istorici literari apreciau producþia literarã canadianã doar din prisma raportului acesteia cu cea francezã. Auguste Viatte (Histoire littéraire de l Amérique française, 1954) ºi Marcel Tougas (Histoire de la littérature canadienne-française, 1960) fac implicit referinþã la codurile pariziene pentru a aprecia operele canadiene. Însã în cursul anilor 1960 universitãþile Ottawa ºi Laval din Québec se consacrã cercetãrii literare canadiene. Les Archives des lettres canadiennes examinau diversele aspecte ale literaturii din punct de vedere ºtiinþific. Odatã cu Dictionnaire des oeuvres littéraires du Québec am fãcut un inventar al literaturii franceze din Canada, fixându-i corpusul. Aceastã operaþie a determinat poziþia operelor unele în raport cu altele, reconstituind spaþiul literar în care ele s-au dezvoltat. De aici înainte comparaþiile nu se mai fac decât între operele scrise în Québec. În La Vie littéraire au Québec am vrut sã arãtãm modalitatea în care spaþiul literar s-a format gradual.

Se poate pune deci întrebarea, de ce cititorul francez nu s-a interesat niciodatã de literatura scrisã în Québec. Unii au pretins mult timp, cã ar fi din pricina lipsei calitãþii. Sigur cã, la Paris calitatea nu este aceeaºi ca la Montréal. Spre deosebire de scriitori belgieni ºi elveþieni, supuºi total codurilor pariziene, montrealezii au adoptat cu totul alte coduri legate de propria lor culturã, pentru cã

O

R

I

O

N

literatura lor exprimã un alt mod de a fi francez. Este acest drept la diferenþã admisibil? Centralismul cultural parizian a impus o unicitate care ridiculizeazã tot ceea ce vine din provincie, aºa cum arãta Maurice Barres în Les Déracinés (1897).

Totuºi Franþa contemporanã, care primeºte nenumãraþi imigranþi, se deschide multiculturalismului. Dupã patru secole de istorie particularã, Québecul a inventat un nou mod de a fi francez. Þãri limitrofe, ca Elveþia ºi Belgia se situeazã sub o sferã de influenþã care le forþeazã sã-ºi revadã discursul neîncetat. Québecul graviteazã într-o altã sferã: Montréalul, sã nu uitãm, este mult mai aproape de New York decât de Paris. Ne-am strãduit în zadar sã ne apãrãm de influenþa americanã, aceasta penetrând astãzi peste tot, datoritã mijloacelor de comunicare în masã. Aproape 60 % din locuitorii Québecului sunt conectaþi la Internet. Sã menþionãm de asemenea cã influenþa Parisului scade proporþional. Astãzi Parisul graviteazã în felul sãu în sfera americanã. Se pune astfel aceeaºi întrebare de ambele pãrþi ale Atlanticului: în ce fel vom accepta cultura americanã? Cultura francezã este la Paris la fel de puternicã, capabilã sã absoarbã orice influenþã strãinã. De asemenea existã tendinþa de a accepta fãrã reticenþã aporturile exterioare. Québecului însã, aflat în linia întâi întotdeauna, îi sunt necesare modificãri pentru ca scriitorii sã-ºi arate mãiestria. Paradoxal, locuitorii Québecului sunt americani francofoni aºezaþi pe crenelurile francofoniei. Expuºi influenþelor americane mai mult decât oricare alþii, aceºtia pãstreazã o atitudine defensivã permanentã. În aceste condiþii care este viitorul literaturii din Québec? Aflatã pe propriul ei teritoriu, ea suportã concurenþa literaturii franceze. Toþi librarii admit cã vând mai multe cãrþi scrise de autori francezi sau cãrþi în traducere, decât cãrþi scrise în Québec. Din cauza acestor limite, editarea de cãrþi are nevoie în pagina acest sens de ajutor guvernamental. Pentru a fi într-adevãr profitabilã, va fi nevoie de acces la piaþa francofonã. Dar schimburile culturale în interiorul francofoniei rãmân limitate. Cât sunt de interesaþi libanezii ºi tunisienii de ceea ce se întâmplã în Canada? Cu toate acestea, pentru a se menþine, francofonia trebuie, mai înainte de toate, sã ia în considerare schimburile determinate de limbã.

Franceza, la fel ca ºi limba englezã, ar trebui sã permitã aprecierea diversitãþii culturale în întreaga lume. o Maurice Lemire este Profesor emerit la Universitatea Laval, Québec

Traducere de

Anamaria Enescu

"Divanul dorinÆelor secrete" - imagine 3D, P.i.x.l.F.u.x.a. - 1998 - Canada

E

5

Anul XIV • 9 - 10 • septembrie / octombrie • 2003

E

U

P

O

H

R

I

O

N

Andrei Terian

Crepuscul levantin

Demoni livreçti

Pentru cititorii lui ªtefan Agopian, cel mai recent roman al sãu* (tot istoric , evident) nu constituie o surprizã majorã. Atmosfera e cea exersatã cu precãdere de prozator: Levant, începutul secolului XVIII; doar cã Olteniei din Tobit ºi Sibiului din Sara le ia locul aici Moreea, provincie veneþianã în anul 1715. În rest, acelaºi carnavalesc, acelaºi melanj dintre istorie, ficþiune ºi realitate , acelaºi joc estetic al naratorului, cu multiple alunecãri de perspectivã, cu o construcþie tip puzzle, într-un limbaj pitoresc, uneori impregnat de lirism, alteori de licenþios ºi scatologic.

La prima vedere, textul dã impresia unui proiect mai extins, pe care autorul nu a avut forþa sau rãgazul sã-l finalizeze. De altfel, chiar el mãrturiseºte, în prefaþa la Niºte povestiri incluse ºi ele în volum, deopotrivã cu romanul cã Am scris aceste povestiri erotice din douã motive: ca sã câºtig niºte bani ºi ca sã scap de Fric. (p. 109), în vreme ce Petru Creþia considera, cu nouã ani în urmã, cã volumul pare greu de dus la liman (p. 102). Într-adevãr, romanul pare croit în pripã: demarând lent cu Douã introduceri, douã citate ºi ultimul capitol, el se continuã cu Lucrarea Creaþiei (conþinutul propriuzis) pentru a se încheia abrupt cu o Addenda în momentul în care acþiunea pãrea pe punctul sã înceapã. În pofida eterogenitãþii de suprafaþã, textul este însã pe pagina 6 deplin închegat ºi îºi extrage substanþa tocmai din aceastã dezordine aparentã.

Pentru a facilita accesul cititorului în lumea romanului, ªtefan Agopian începe cu o punere în temã unde sunt descrise circumstanþele istorice ale epocii: spaþiu elen aflat sub stãpânire veneþianã, Moreea îºi trãieºte ultimele zile dinaintea invaziei turceºti; drept argument suplimentar, autorul citeazã apoi douã lungi pasaje din Cronica expediþiei turcilor în Moreea, 1715 a lui Constantin Diichiti. ªi totuºi, dupã ce contextul istoric a fost retuºat pânã în cele mai mici detalii, povestirea nu înainteazã în aceastã direcþie; de fapt, nu înainteazã deloc, de vreme ce personajul principal, Fric, moare imediat ce intrã în scenã, iar Lucrarea Creaþiei se consumã ca un montaj de situaþii ºi descrieri. E vorba aici de o stratagemã a autorului, care îºi avertizeazã de la început cititorul, printr-o finã punere în abis, cã lumea romanescã nu este altceva decât un spaþiu intermundan care neutralizeazã limitele ontice consacrate; o descriere a universului diegetic ºi nu o picanterie ezotericã aceasta sunt de fapt lumile Kellippot pe care le studiazã rabinul Aaron Juda Hartman: La dreapta, la stânga ºi sub aceste trei lumi inferioare se întinde un tãrâm cunoscut sub numele de Kellippot, sau Lumile de Înveliº. Acesta constituie un fenomen creat de forþe ºi forme care se gãsesc în afara echilibrului, care nu mai au un control conºtient sau o funcþie constructivã în univers. (p. 19) În acest tãrâm liminar îºi desfãºoarã vieþile (ºi morþile) Fric, Orjen, Maria Dragases, Francesco Tron, Evemon Notarades, Marion de L Orme, Giacomo Minotto, Apostolo Zeno ºi ceilalþi. E o lume dominatã de spiritul carnavalesc, în care toþi beau, mãnâncã, fac dragoste, se uºureazã, se omoarã, lãsându-se în voia simþurilor inferioare, într-un ritual lipsit de spiritualitate Duminica se scurge aºa pe sub tãlpile lor, þesute din ore ºi pofte. e o frazã ce secþioneazã, în ritm de metronom, timpul naraþiunii. Petru Creþia vedea aici o impregnare cu Eros a universului , afirmaþie restrictivã nu pentru cã romanului i-ar lipsi perspectiva cosmicã, ci pentru cã aceasta nu se limiteazã la eros; dimpotrivã, erosul se însoþeºte pretutindeni cu scatologicul sau, mai rãu, cu spectrul morþii orgia duminicalã e urmatã de invazia turcã; singurã pe epavã, în final, Orjen îºi trãieºte spasmele plãcerii printre cadavre în descompunere etc. E vorba mai degrabã de o celebrare a senzorialului, a corporalului în ansamblul sãu, de vreme ce trupul este prezentat în cele mai diverse ipostaze ale sale (de la sublim la trivial), ceea ce nu împiedicã totuºi universul sã se modeleze dupã el: Demétrios o ºtie pe Orjen, lângã ea mai este însã ceva, priveºte dâra subþire dintre picioarele ei, îi vine poftã ºi lui: el se piºã pe curul unei capre, ea, capra se împunge cu fundul spre orizont, el, orizontul, se dilatã puþin luând forma unui fund de caprã. (p. 23).

Referindu-se la Tobit, N. Manolescu afirma cã personajele sunt conºtiente cã aparþin spaþiului literar al unei povestiri . Acelaºi lucru se poate spune ºi despre Fric, cu atât mai mult cu cât protagoniºtii cad acum de acord cã tot ce se va întâmpla în aceastã carte þine de domeniul miraculosului (p. 19). Iatã de ce romanul se încheie cu o Addenda în care lumi ºi texte se intersecteazã pe fundalul unui topos atopos: la un anumit interval de timp de la cãderea Modonului, Orjen, care se salvase cu ajutorul unui balon, naufragiazã pe o insulã prilej pentru autor de a rescrie într-o manierã erotizantã nu numai romanul lui Daniel Defoe, ci ºi... rescrierile lui Robinson Crusoe, de la Giraudoux la J. M. Coetzee, via Tournier. E puþin probabil ca alegerea opereisuport sã fie aleatorie, de vreme ce romanul autorului englez a apãrut în 1719, deci la doar patru ani de la consumarea (istoricã ºi ficþionalã) a evenimentului cãderea Moreei.

Sã mai adãugãm ºi faptul cã Orjen, pe urmele lui Robinson, îºi va duce existenþa pe o insulã; dar oare minuþioasa hartã pe care autorul a anexat-o romanului nu sugereazã tocmai faptul cã Moreea însãºi nu e fusese altceva decât o imensã insulã legatã de continent doar printr-o minusculã fâºie de pãmânt? Oricum, romanul se încheie simetric, printr-o revenire în planul în acelaºi timp istoric ºi fictiv cu care s-a deschis, revelând astfel, dincolo de haosul percebtibil, existenþa unei ordini secrete.

Cât priveºte micronaraþiunile (Noapte de februarie, Sâc, sâc, biscuit! etc.) care urmeazã romanului, ele sunt încãrcate de vulgaritãþi gratuite ºi nu rezistã estetic decât cel mult ca exerciþii de virtuozitate narativã. Fric rãmâne însã o reuºitã a autorului ºi unul din cele mai bune romane din acest an.

Parafrazã dupã un titlu márquesian, cartea de debut a Rodicãi Grigore* se defineºte în primul rând printr-o irezistibilã propensiune cãtre livresc. De altfel, chiar autoarea mãrturiseºte într-un scurt Cuvânt înainte: Datorez aceastã carte (...) întâlnirii (întâlnirilor) mele cu alte cãrþi (...), pe care le-am strãbãtut în încercarea mereu reluatã de a cãuta sã mã descopãr prin lecturã. E ceea ce mi-am dorit sã fac de-a lungul tuturor acestor pagini, recitind mereu cuvintele altora doar pentru a le gãsi în cele din urmã pe cele care sunt numai ale mele.

Aceastã individualitate culturalã o cautã autoarea de-a lungul unei succesiuni de eseuri grupate în trei secþiuni. Prima dintre ele, Macondo via Buenos Aires, constituie un grupaj de interpretãri consacrate celor doi demoni obsedanþi ai volumului, Borges ºi Márquez, inseraþi fiecare în diverse contexte hermeneutice ºi, mai ales, citiþi în oglindã , unul prin celãlalt. Dezvãluind îndeosebi propensiunea tinerei eseiste cãtre mitocriticã, textele din aceastã secþiune sunt scrise fãrã complexe ºi relevã, în plus, ºi o bunã cunoaºtere a bibliografiei consacrate internaþionale în domeniu. Astfel, textul intitulat Memoria, o arhivã circularã De la Borges la Garcia Márquez ºi înapoi constituie un exemplu elocvent pentru tipul de lecturã în oglindã amintit anterior; pornind de la concepþia borgesianã asupra simetriei ºi circularitãþii (cu aplicare mai ales la factorul temporal), actul lecturii urmãreºte ipostazierea narativã a acestor teze în opera romancierului columbian, semnalându-se atât relaþia de intertextualitate care îi leagã pe cei doi autori, cât ºi redimensionarea narativã a unui topos ficþional privilegiat.

Intuiþiile fecunde ale autoarei sunt curmate adesea, din pãcate, de cãtre demonii livreºti care tind sã obtureze demersul interpretativ. O primã formã de disoluþie a eficacitãþii critice o constituie finalizarea investigaþiei prin recursul deloc necesar la o autoritate în domeniu. Astfel se întâmplã chiar în primul eseu al cãrþii ( Un veac de singurãtate sau o bibliotecã labirinticã), care se încheie cu parafrazarea unei afirmaþii aparþinându-i lui R. G. Echevarria. Prin aceste instalãri repetate într-un confortabil déjà dit, autoarea îºi obtureazã singurã punþile construite cu migalã, cu atât mai mult cu cât lectura aducea puncte de vedere incitante ºi originale.

Nu întotdeauna se întâmplã însã astfel: existã ºi texte construite exemplar, atât în ceea ce priveºte discursul, cât ºi metoda. Unul dintre acestea este Demeter, Persephone ºi metamorfozele romaneºti ale mitului, în care autoarea urmãreºte transformarea nucleului mitic amintit în scrierile lui Faulkner ºi Márquez. Pendulând cu abilitate între nivelurile discursului ºi urmãrind deformãrile mitemelor în textura romanului contemporan, Rodica Grigore semnaleazã omologia de adâncime între mit, contextul socio-cultural ºi schema narativã: (...) triunghiul Eréndira-Bunicã-Ulise mitificã literatura unui întreg continent, fiind o altã formã a triadei Caraibe/Occident/Autor, adicã specificitatea zonei Caraibelor/discursul literar occidental/situaþia (uneori paradoxalã) a autorului latino-american.

A doua secþiune a volumului, denumitã neutru Lecturi, aduce în scenã o serie de autori (post)moderni, cu aceeaºi preferinþã vizibilã pentru aria culturalã hispanicã. Paul Auster, Ernesto Sabato, Julio Cortazar, José Saramago, Yasunari Kawabata, letonul Margers Zarin ºi alþii sunt citiþi îndeosebi prin aceeaºi grilã mitocriticã, cu extensiuni cãtre stilisticã ºi fenomenologia imaginarului. Citatele ºi referinþele cresc numeric, uneori în exces, dând nu de puþine ori senzaþia cã divagaþia ºi excursul bibliografic tind sã devinã un scop în sine; autoarea se lasã adesea furatã de plãcerea asociaþiilor ºi a comparaþiilor (adevãraþii demoni ai cãrþii), abandonând sau amânând astfel firul demonstraþiei. Aºa se întâmplã în eseul Diurn ºi nocturn în poezia lui Federico Garcia Lorca, unde incursiunea în structurile imaginarului poetic survine dupã o prea amplã introducere ºi este insuficient dezvoltatã. Când punctele de vedere concurente sunt receptate polemic, discursul analitic capãtã însã o claritate ºi o coerenþã singulare, ca în cazul parcurgerii Tunelului prin intermediul mitului lui Orfeu ºi în rãspãr cu încetãþenita grilã psihanaliticã.

Scriitorii români constituie obiectul secþiunii finale, semnificativ intitulate De la Mihai Eminescu la Nichita Stãnescu. Abordarea, aici, a unor texte mai puþin frecventate de criticã (teatrul eminescian, teatrul ºi publicistica lui Goga, postumele lui Blaga etc.) relevã o realã aptitudine comprehensivã a eseistei, gustul speculaþiei întâlnind, frecvent ºi cu efecte profitabile, gustul riscului. Argumentele în favoarea teatralitãþii dramaturgiei lui Goga, ca ºi cele privind reconsiderarea volumului aceluiaºi autor drept o serie de autobiografii mascate, constituie ipoteze îndrãzneþe, ce ies din schemele consacrate.

De amintit ar fi, iarãºi, eseul cel mai întins din volum, dedicat ciclului blagian Cântecul focului ºi care cuprinde observaþii viabile cu privire la imaginarul erotic ºi la componenta ludicã a poeziei lui Blaga.

Rodica Grigore are toate ºansele sã devinã o eseistã remarcabilã. Nu-i lipseºte nici una din calitãþile necesare în acest sens (erudiþie, limbaj, spirit critic ºi, nu în ultimul rând, imaginaþie), ci, deocamdatã, o mai strânsã coordonare a acestora.

o

o

* ªtefan Agopian, Fric, Postfaþã de Petru Creþia, Editura Polirom, 2003.

*Despre cãrþi ºi alþi demoni, Editura Univeritãþii Lucian Blaga , Sibiu, 2002

Anul XIV • 9 - 10 • septembrie / octombrie • 2003

P

U

O

H

R

VINEREA MARE

atât ºi numai atât cât fiecare floare sã ia pentru o clipã locul celeilalte sub cerul pur tot astfel ºi flacãra creºtetului meu a trecut o clipã prin flacãra Sfântului: simplu, firesc, mai mult presimþind clãtinarea ca pe o imposibilã frângere... dacã ar fi mai multã convingere în moarte ºi mai puþinã îndoialã în om, viaþa i s-ar pãrea libertate... dar el nu vede: sapã ºi înjurã sapã ºi înjurã aºteptându-ºi simbria...

&&&& sufletul meu stã la masã cu îngerii ºi pe sine se bea

cu o dragoste suspectã stã totul în armonie...

unghiile mele sunt de aur un roi de albine se lipeºte de ecranul televizorului cu gura cãscatã scriu poemul perfect: iubiþi-vã ca ºi cum nu v-aþi cunoaºte iertaþi-vã ca ºi când n-aþi fi fost

un copac îmi face semne cu mâna dar când mã întorc se preface cã e neclintit... de aceea merg înainte cu coasa pe umãr ca o cruce ºi fluier un cântec târziu... deºi nu mã pricep la eternitate probabil cã asta este: marginea dealului în marginea soarelui ºi melodia trãind singurã...

pagina 7 ÎN ARMONIE Poetului Nicolae Þone Oricum m-aº miºca mã înalþ ºi deºi mã dor coastele nu simt absenþa aripilor cu o uºurinþã apãsãtoare, cu un fel de fricã lãþitã în iertare mã apropii de pãsãri ºi brusc am revelaþia cã ele pãºesc cu aripile

UMBRA Abia ajung la cuvânt, doar el poate sã mai opreascã fiinþa mea de om sã nu cadã în sfânt ºi sã mã pãrãseascã te rog, te rog, cât mai sunt leagã-mã cu o floare ºi deseneazã-mi pe trupul tãu umbra mea pe pãmânt

****

sub pahare este o hartã pãtatã de vin ºi de cafea

la rãdãcina copacului somnul are fuselajul albastu

între patru râuri un înger bate cu unghia-n în hartã ºi deodatã în ea se deschide o poartã

sus pe cer avionul se îneacã în ecou

patru râuri de sânge cântã melodios în placentameninge

N

O

o, ºi piatra mãnâncã... o aud mestecând literele din frunze ºi literele din gândac...

Ion Chichere

Doamne, mi-e fricã sã scriu în faþa Sfinþeniei lumânãrile foºnesc ca un lan de rapiþã ºi Dragostea Ta le unduie uºor

I

am atins perfecþiunea vãile aplaudã când tuºesc din cer picã un cauciuc de tractor

&&&& Z.Z.Z. Dumnezeu mã salveazã ºi scrie în locul meu cu fiecare literã se aprinde singur câte un bec la sfârºitul poemului

Încet încet mã voi înãlþa la ceruri prin puterea unei indiferenþe vecine cu disperarea ºi imposibil de despãrþit de victorie

o

"Aeternitas" - imagine 3D, P.i.x.l.F.u.x.a. - 1998 - Canada

E

Anul XIV • 9 - 10 • septembrie / octombrie • 2003

E

P

U

H

O

R

I

O

N

Danielle Forget

Fragmente çi evocåri intertextuale în opera romanescå / romanul din Québec

p

rintre tendinþele actuale ale romanului din Québec existã una, recunoscutã în scrierile de specialitate : exploatarea unei mari flexibilitãþi a graniþelor dintre genuri, mergând chiar pânã la porozitate, prin suprapunerea anumitor caracteristici ale unui gen peste un altul. Într-adevãr, mai multe opere mizeazã pe fragmentare, ruptura lui même prin inserarea unor pãrþi aparþinând unor moduri de scriere diferite, unor suporturi semiotice diverse, totul dând o impresie de dezrãdãcinare, de multiplicitate a sensului.

Aceastã problematicã meritã atenþia noastrã : eficacitatea esteticã ºi retoricã a unei scrieri care mizeazã pe fragment, sau mai general, inserarea lui autre în même.

Termenul de «fragment» se referã la o bucatã, deci la o parte dintr-un tot care ar fi exploatatã într-un alt mediu de scriere decât cel de origine. Astfel în roman pagina 8 s-ar gãsi frânturi de poeme, de exemplu, extrase din discursuri în circulaþie, referiri la alte moduri de exprimare decât cele folosite în corpul principal al naraþiunii. Cazurile sunt frecvente. Totuºi, ele nu sunt apanajul exclusiv al romanelor actuale, chiar dacã acestea din urmã favorizeazã neîndoielnic aceastã tehnicã a fragmentului; în afarã de asta, acest mod de organizare a scrisul literar nu este strãin de o tehnicã retoricã înruditã care þine de arta dialogului.

Aceastã tehnicã constã în prezentarea unuia sau a mai multor discursuri suprapunându-se peste cel dintâi, pe scurt recurgerea la evocãri intertextuale identificabile. Cititorul recunoaºte aceste pasaje fie datoritã competenþei sale enciclopedice, care îi permite sã identifice provenienþa acestor voci discursive , fie pentru cã textul îi furnizeazã în mod explicit provenienþa. Dar care este efectul scontat al acestor suprapuneri discursive? Pentru a încerca sã rãspundem la aceastã întrebare vom recurge la câteva exemple. În Menaud, maître-draveur (1937) de Félix-Antoine Savard, incertitudinea ºi viitorul unui popor întreg sunt reprezentate printr-un personaj, acela al lui Menaud. Acesta din urmã se va inspira din afirmaþia identitarã exprimatã în Maria Chapdelaine, romanul lui Louis Hémon (1914), aºa cum o dovedesc aceste cuvinte pe care le invocã ºi care îl vor face pe Menaud sã vibreze la farmecul magic al frazelor lui Louis Hémon . De acolo îºi va lua puterea pentru a continua sã apere valorile canadiene-franceze (Boivin, p.195).

Nous sommes venus ! et nous sommes restés ! Ces mots-là détendaient à chaque pas les ressorts de ses vieilles jambes.

Nous sommes venus ! et nous sommes restés ! Il trouvait ces mots-là comme le glaçon de l’air vit dans sa gorge brûlante de batteur de neige !

Nous sommes restés ! Nous sommes restés !

(Savard, p.195) A adopta teritoriul ºi a rãmâne în ciuda piedicilor creeazã aceastã impresie de duratã, ducând cu gândul la imortalitate, ca ºi când nimic nu ar putea împiedica aceastã rasã sã ocupe locurile. Menaud se înscrie de asemenea în continuitatea cu strãmoºii rememorând aceste cuvinte care se vor a fi fondatoare: este vorba, întradevãr, de un rol identitar. Noi exprimã aderarea la cauza canadianã-francezã.

Reactivarea intertextualã a cuvintelor conþinute în Maria Chapdelaine prin Menaud, maître-draveur oferã acestui noi o forþã mai mare alãturându-l celor care, precum el, încã din strãmoºi, dau dovadã de vitejie ocupând solul. Spaþiul se asociazã cu continuitatea timpului, în timp ce scrisul îºi aduce contribuþia înscriind în compoziþia însãºi a romanului, prin intermediul citatului, pãrþi împrumutate ºi reînnoite în aceastã intrigã narativã. Dar trebuie menþionat faptul cã aceste pasaje citate din roman nu apar ca niºte elemente intruse: ele rãspund asocierii deja existente în Menaud, maîtredraveur dintre naturã ºi locuitori, teritoriu ºi valori colective; acestea asigurã continuitatea intertextualã. În Le premier jardin (1988) de Anne Hébert, fragmentele intertextuale apar sub o formã mai subtilã decât citatul direct. Se impune sã aruncãm mai întâi o privire de ansamblu asupra povestirii. Flora Fontanges traverseazã oceanul pentru a se întoarce în Québec ºi a-ºi revedea fiica, Maud, de la care nu mai are nici o veste ; în acelaºi timp îºi propune, actriþã fiind, sã joace rolul lui Winnie, personajul piesei Oh! Les beaux jours de Samuel Beckett. Romanul hébertian, dintre cele mai interesante, se înscrie în problematica identitãþilor multiple. Flora se va confrunta cu mai multe situaþii în care identitatea sa se va multiplica în rolurile pe care le joacã: acela de mamã, acela de amantã, Winnie care câºtigã din ce în ce mai mult loc în imaginaþia sa pe mãsurã ce se pregãteºte pentru piesã, ºi celelalte roluri care-ºi au locul în trecutul sãu personal, ca atunci când devenise Marie, adoptatã de cãtre familia Éventurel, sau chiar într-un trecut colectiv: ea retrãieºte în imaginaþia sa destinul femeilor implicate în colonizarea Noii Franþe. Atunci scrisul îºi asumã fragmente enunþiative deosebite: acestea au forma litaniilor chemând pe numele lor aceste femei, devenite eroine în tragicul incident al incendiului dintr-un spital. Trecutul evocat de Flora devine aproape palpabil. Iatã o exploatare a artei dialogului care se face simþitã, dar într-o manierã subtilã, jucându-se cu aceastã capacitate pe care o are Flora de a interpreta în imaginaþie mai multe roluri ºi de a-ºi însuºi mai multe identitãþi. Apoi, cu câteva paragrafe mai departe va veni ºi aceastã evocare ºi interpretare a începuturilor Noii Lumi: Il y eut mille jours et il y eut mille nuits, et c’était la forêt, encore mille jours et mille nuits, et c’était toujours la forêt, de grands pans de pins et de chênes dévalaient le cap, jusqu’au fleuve, et la montagne était derrière, basse et trapue, une des plus

vieilles montagnes du globe, couverte d’arbres aussi. On n’en finissait pas d’accumuler les jours et les nuits dans la sauvagerie de la terre. […]

Est-ce donc si difficile de faire un jardin, en pleine forêt, et de l’entourer d’une palissade comme un trésor ? Le premier homme s’appelait Louis Hébert et la première femme, Marie Rollet.

Ils ont semé le premier jardin avec des graines qui venaient de France. Ils ont dessiné le jardin d’après cette idée de jardin, ce souvenir de jardin, dans leur tête, et ça ressemblait à s’y méprendre à un jardin de France, jeté dans la forêt du Nouveau Monde.

(Hébert, p. 74-76) Este evocarea unui trecut aproape mitic care vorbeºte despre primele colonizãri în pãmântul canadian-francez. Stabilirea lui Louis Hébert ºi a soþiei acestuia este prezentatã ca putând fi aceea a unei amintiri personale, cu focalizare internã; subiectivitatea se face astfel simþitã. Mai mult, aceastã povestire ia o formã sacrã ºi familiarã prin senzaþia de déja-vu pe care o transmite: într-adevãr, povestirea nu întârzie se reaminteascã episodul cu paradisul terestru, mai ales prin termenii primul bãrbat ºi prima femeie . Deci, povestirea este una de creare, apropiind începuturile timpurilor ºi începuturile colonizãrii în pãmânt nord-american prin acelaºi sentiment de deplinãtate ºi de fericire pe care îl provoacã. În mod simbolic, povestirea pune bazele unui parcurs identitar, vãzut nu ca o rupturã ci ca o continuitate între Franþa ºi Lumea Nouã. În plus, chiar în scurta povestire, constituirea unei noi identitãþi este simbolic reprezentatã ca luarea în posesie a unui teritoriu: o grãdinã care trebuie creatã, compusã. Fragmente intertextuale se organizeazã dupã moduri de scriere diferite; acestea opereazã transferuri imaginare în spaþiu ºi în timp care sunt marcate de deplasãrile asemãnãtoare din experienþa identitarã a Florei.

Volkswagen Blues (1984) de Jacques Poulin oferã o abordare a cãlãtoriei ca deplasare identitarã; aceasta vizeazã recâºtigarea unei identitãþi risipite în spaþiu. Într-adevãr, Jack Waterman pleacã în lume cu o amerindiancã, Pitsémine, coborând de la Gaspé din Québec spre San Francisco, în Statele Unite. Pe fondul deziluziilor nãscute din comparaþia cu speranþele hrãnite de visul american , protagoniºtii cutreierã prin aceastã lume în care încearcã sã recompunã fragmentele americanitãþii lor. Suntem departe de celebrarea trecutului realizat prin rememorarea practicilor fondatoare din Le premier jardin. În romanul lui Poulin identitatea se prezintã mai mult ca o fragmentare decât ca o continuitate sau renaºtere. Tonul, de asemenea, este acela al distanþãrii mai degrabã decât al asumãrii unui noi colectiv: eu -ul se priveºte ca un el prin fragmentele pe care eroul le descoperã în plimbãrile sale pe pãmântul american odatã cu deziluzia Marelui vis american , un fel de substitut al paradisului pierdut. Inserþiile intertextuale sunt diverse prin natura lor (documente, cuvinte radiofonice retransmise, citate, etc.) ºi funcþia acestora pare, pe de o parte, sã constituie piste de recompus, pe de altã parte, sã semnifice dezordinea, sau cel puþin multiplicitatea datelor. Cãutarea întreprinsã în Volkswagen Blues se exprimã astfel cu un paralelism între conþinutul ºi forma pe care scrisul ºi-o asumã; fragmentele de documente, mãrturiile ºi celelalte referinþe intertextuale se constituie în indicii pentru reconstituirea parcursul fratelui Théo, servindu-le ºi protagoniºtilor la cãutarea identitãþii lor; aceastã identitate se elaboreazã odatã cu scriitura, fiind un veritabil parcurs în spaþiu ºi timp, prin mimetismul cãlãtoriei.

Romanele amintite mai sus prezintã trei cazuri, printre multe altele, de evocãri intertextuale. Am putea sã le plasãm în ordine; efectul multiplicitãþii resimþit ca o detaºare se accentueazã în Menaud, maître-draveur, trecând prin Le premier jardin, pentru a atinge un punct culminant în Volkswagen Blues. Într-adevãr, citatul ca reluare intertextualã, chiar dacã constituie un discurs exterior, se integreazã problematicii prin cuvintele ºi gândurile personajului Menaud. Le premier jardin îºi integreazã de asemenea inserþii intertextuale în structura de ansamblu a romanului; dar de data aceasta ele sunt mai numeroase ºi interpretarea lor trece prin activitatea de identificare pe care cititorul trebuie sã o presteze, deoarece nu toate datele asupra originii exacte a acestor fragmente sunt furnizate dinainte. ªi rãmânem tot timpul sã ne întrebãm asupra laturii imaginare ºi reale în aceste denumiri ºi evocãri intertextuale. Cât despre Volkswagen Blues, romanul mizeazã într-adevãr pe multiplicitatea fragmentelor, ceea ce are ca efect accentuarea dificultãþii de a reconstitui trecutul din pistele identitare ºi unitatea acestora.

Incertitudinea identitarã, numeroasele dedublãri de identitãþi ºi în final, cãutarea identitãþii în noianul de date risipite ºi pe care protagoniºtii le experimenteazã sunt tot atâtea efecte produse prin recurgerea la fragmente ºi evocãri intertextuale.

Regãsind problematica identitarã, o preocupare foarte prezentã în romanul din Québec, aceastã particularitate a scriiturii pare sã determine uneori însuºirea identitarã iar alteori, dimpotrivã, dupã contribuþia sa la structura de ansamblu a romanului.

o

Referinþe bibliografice

BOIVIN, A. « De Maria Chapdelaine à Volkswagen Blues », Pour une lecture du roman québécois, Québec: Nuit Blanche, 1996.

FORGET, D. « Vision rhétorique du paysage dans le roman québécois » , Croire à l’écriture. Mélanges offerts à Jean-Louis Major, Éditions David, Orléans, 2000, p.123-139.

HÉBERT, A. Le premier jardin, Paris: Seuil, 1988.

HÉMON, L. Maria Chapdelaine, Grasset, 1954.

POULIN, J. Volkswagen Blues, Montréal: Québec/Amérique, 1989.

Ttraducere de

Lucia Zaharescu

Anul XIV • 9 - 10 • septembrie / octombrie • 2003

E

U

P

H

O

R

I

O

N

Iris Gruber

Jacques Poulin çi frumoasele poveçti simple ale scriiturii postmoderne

t

rebuie ca lectura sã-i transforme puþin pe oameni ºi sã-i ajute sã trãiascã. Cãrþile pot servi la orice, inclusiv la acest lucru. Chiar într-o micã mãsurã.. Dacã dãm ce este mai bun din noi într-o carte, aceasta reuºeºte sã-i transforme puþin pe cei care o citesc, reuºeºte sã transmitã o micã scânteie care îºi va croi drum ºi va modifica câtuºi de puþin raporturile dintre oameni.1 Acest citat aratã intenþiile scriitorului Jacques Poulin : descriind sensul scriiturii, autorul foloseºte de câteva ori cuvântul « puþin » în douã fraze ºi de douã ori cuvântul «mic», aspect care se potriveºte cu cãrþile sale, cu scriitura sa intimistã, delicatã, micã2. În acelaºi timp regãsim un aspect plin de speranþã în acest citat ideea unei transformãri pe parcursul literaturii ºi al limbajului.

Este vorba de «mica scânteie» care conþine imaginea luminii care schimbã atât punctele de vedere cât ºi conºtiinþa personalã a unei existenþe în miºcare. În La condition postmoderne. Rapport sur le savoir3, «propusã Consiliului Universitãþilor din guvernul din Québec» (LCP, p. 9), Jean François Lyotard probeazã «starea cunoaºterii din societãþile cele mai dezvoltate. Am hotãrât sã o numim postmodernã. [...] Simplificând la extrem, considerãm postmodernã neîncrederea în metapovestiri.» (LCP, p. 7) Sunt postmoderne romanele lui Jacques Poulin ?

Les grandes marées (Marile maree)4, carte care ne va servi drept exemplu pentru a dovedi specificul scriiturii pouliene, a apãrut în 1978 ; autorul trateazã temele destul de caracteristice ale întregii sale opere : dragostea, relaþiile dintre oameni, semnificaþia limbajului atât în comunicarea cu ceilalþi cât ºi în tot felul de întrebãri despre identitate, pe scurt : în acest al cincilea roman se întâlnesc majoritatea caracteristicilor proprii ale lui Jacques Poulin .5 În cartea Moments postmodernes dans le roman québécois6 Janet M. Paterson propune un model de analizã7 în special pentru romanele postmoderne din Quebec. Pentru Paterson, o practicã literarã este postmodernã atunci când repune în discuþie la nivelul formei ºi a conþinutului, noþiunile de unitate, omogeneitate ºi armonie. Deoarece, în opinia lui Lyotard, postmodernul este înainte de toate o cunoaºtere eterogenã care nu mai este legatã de o autoritate anterioarã ci de o nouã legitimare fondatã pe recunoaºterea eterogeneitãþii jocurilor de limbaj. (MP, p. 2) O analizã de text a romanului Les grandes marées dupã acest model aratã cã acesta conþine un mare numãr de elemente autoreprezentative care nu se manifestã doar la nivel diegetic ci ºi dincolo de limitele spaþio-temporale, între povestire ºi naratari. Deoarece aceastã autoreprezentare se realizeazã în special prin mijloace lingvistice, limba ca instrument al scriitorilor constituie una din temele principale.

Nivelul enunþare/narator este locul «pluralitãþii» vocilor din romane. Constatãm cã povestirea naratorului tradiþional, dominant la prima vedere, care vede totul din exterior, este multiplicatã, fiind în acelaºi timp ruptã în mai multe metapovestiri, istorii spuse de personajele fictive din romane. Destul de omogene la primul nivel narativ, romanele devin deci eterogene prin folosirea vocilor diferiþilor naratori. Aceºtia din urmã rãmân totuºi, în naraþiunea lor, identificabili cu un anume personaj care povesteºte la un nivel sau altul. Limitele nivelelor narative tradiþionale par sã fie respectate, lucru care se vede de exemplu în momentul în care Marie povesteºte istoria marelui Onychoteutis (vezi GM, p.186 f.).

La nivelul enunþ/naraþiune, în special punerile în abis dau structurã textelor. În ciuda funcþiei lor pe deplin eterogeneizante pentru toate romanele, ele rãmân mai degrabã convenþionale ºi nu pun explicit în discuþie ierarhia povestirilor ºi metapovestirilor. În ceea ce priveºte intertextualitatea, putem constata cã aceasta este una dintre cele mai importante strategii din opera lui Poulin. Aceastã intertextualitate se constituie mai ales din elemente literare. Prin referire la acþiunile, evenimentele ºi emoþiile pe care le trãiesc, protagoniºtii repetã ºi multiplicã naraþiunea principalã, fãcând aluzie la situaþiile semnificative ale istoriei ºi funcþioneazã ca un fel de ghid de interpretare pentru cititorii lor. Intertextualitatea nu repetã aici doar ceea ce s-a spus deja, ea dã formã proprie textului : este vorba de un text deschis, conþinând un numãr mare de elemente narative autonome ºi anecdotice, care fac însã parte ºi constituie în acelaºi timp întreaga naraþiune. Unitatea ºi simplitatea naraþiunii pouliene, aparente adesea la o primã privire, sunt evident deconstruite prin integrarea elementelor literare. În Les grandes marées regãsim multe dintre acestea. Totuºi, intertextualitatea nu se opreºte la aluziile literare fãcute de narator, textul fiind alcãtuit din cele mai diverse citate, începând cu cele ale autorului ºi profesorului Mocassin, diferite cântece, ºi continuând cu benzile desenate care ilustreazã lucrul lui Teddy traducãtorul ºi ajungând pânã la poveºtile ºi lecturile fãcute de Marie. În cele din urmã, la nivelul enunþare/naratar se manifestã o concepþie de lecturã destul de concretã, demonstratã mai ales de protagonistele feminine ºi de atitudinea lor ca cititoare ideale.

Aceastã cititoare idealã (reprezentatã de Marie în Les grandes marées) este capabilã sã înþeleagã modurile comunicãrii ºi textul. Marea majoritate a timpului ea are o poziþie complementarã unui protagonist masculin (în Les grandes marées este vorba de Teddy traducãtorul) care, la rândul sãu, este închis în propria sa lume de limbaj ºi este incapabil sã-ºi gãseascã mijloacele de comunicare cu ceilalþi : Ascultã, spuse el, mai bine sã-þi spun imediat despre ce este vorba : nu va mai avea loc nici o bãtãlie. Bãtrânul caºalot a hotãrât sã se întoarcã la luminã ºi la aer curat. Aºa este. Ceea ceºi doreºte este sã revadã covorul luminos ºi soarele deasupra valurilor. Apoi spuse adio ºi urã noroc marelui Onychoteutis. Asta-i tot. (GM, 190f.)

Cãrþile lui Poulin, care la început pot pãrea tradiþionale, chiar simpliste (de exemplu, nu se pãrãseºte niciodatã focalizarea externã), se dovedesc a fi diferite deoarece textul se multiplicã ºi se complicã, devine eterogen la toate nivelele textuale prin diverse strategii precum frecventele descrieri foarte amãnunþite de obiecte ºi personaje (de exemplu ceremonialul , capitolul 5, care descrie pregãtirea lui Teddy pentru jocul de tenis), prezenþa numeroaselor dialoguri (între Teddy ºi Marie cât ºi între celelalte personaje), povestirile din poveºtile istoriei (poveºtile pisicilor, poveºtile ºi recitãrile Mariei ), deci metapovestiri ºi metametapovestiri etc. Eterogeneitatea jocurilor lingvistice se dovedeºte astfel un element structurant al romanelor lui Poulin.

Pe parcursul povestirii se realizeazã aºadar crearea unei piste de lecturã pentru cititorii/ cititoarele reali/reale atât de cãtre protagonistele cititoare cât ºi de povestirea însãºi. Distanþa dintre povestire ºi cititori/cititoare se micºoreazã cu cât distanþa între autor ºi narator scade, ºi structura specificã a textelor cu aluziile lor face posibilã o astfel de abordare, depãºind limitele unei înþelegeri romaneºti convenþionale. Suntem «obligaþi» sã citim romanele lui Poulin lent deoarece în interior totul se petrece încet, suntem «obligaþi» sã completãm golurile din text (în ceea ce priveºte emoþiile protagoniºtilor, de exemplu), aºa cum doreºte naratorul, conducându-ne la o interpretare adecvatã, descriind totul în jurul vidului.

Societatea pe care o prezintã Jacques Poulin este constituitã din membri individualiºti care se pot înþelege unul pe altul ºi se pot regãsi prin limbaj. De aceea, o comunicare constructivã este foarte rar posibilã, Les grandes marées demonstrând cu certitudine acest lucru: Teddy este

incapabil sã se adapteze lingvistic unei societãþi fondate pe principiile optimizãrii. Este motivul pentru care la sfârºit, aceastã societate îl alungã de pe insulã ca ºi cum protagoniºtii ar acþiona dupã urmãtoarele cuvinte lyotardiene : «Fiþi operativi, adicã comensurabili, sau dispãreþi». (LCP, S. 8) Evident este vorba de o criticã a structurilor sociale bazate pe putere ºi teroare, deoarece nu protagonistul poulian este incapabil sã înþeleagã jocurile lingvistice ºi regulile sale (el ºtie cã ceilalþi vor sã-l excludã ºi înþelege comportamentul agresiv al scriitorului etc.), ceilalþi, care nu înþeleg propria sa limbã, fiind mai puternici ºi mai mulþi, îl exclud din comunitate. Pluralitatea lingvisticã are deci o conotaþie pozitivã, în principiu (de exemplu comunicarea funcþioneazã între Teddy ºi Marie deoarece ei formeazã un fel de societate idealã) iar romanele sunt deschise posibilitãþilor multiple ale «practicii lingvistice ºi interacþiunii comunicaþionale» (LCP, p.

68) a jocurilor lingvistice, ceea ce se manifestã într-o structurã eterogenã a textului. În plus, aspectul comunicativ este întãrit prin includerea distinctã a cititorului care umple golurile povestirii, de exemplu, atâta timp cât face parte din nivelele narative ale textului. Totuºi, o lume în care ar putea exista legãturi sociale armonizând o interacþiune lingvisticã cu bazã egalã pentru toþi nu se întâlneºte decât foarte rar în ficþiunea lui Jacques Poulin.

Eterogeneitatea constatatã în La condition postmoderne de Lyotard se integreazã sensului romanelor autorului cât ºi concepþiei filozofului despre dreptate, prezentatã în Le Différend8.

Opera lui Poulin ne aratã acest diferend într-un mod critic. Existã un diferend între individ ºi societate, constatãm în acelaºi timp cã aceastã situaþie nu are scãpare. Nici unul dintre protagoniºtii masculini nu este capabil sã-ºi gãseascã cuvintele pentru a vorbi despre diferend. Adesea, la sfârºitul povestirilor, personajele îºi pierd glasul ºi reprezintã astfel victime mute. Cãutarea cuvintelor, a idiomurilor eºueazã, rãmânând una dintre principalele teme ale operei. Reflecþiile lingvistice la toate nivelele textului fac vizibil diferendul : prin protagoniºti, prin forma povestirii ºi prin lecturã. Lyotard cere literaturii postmoderne «sã numeascã diferendele gãsind pentru acestea idiomuri» (D, p. 30).

Acest lucru mi se pare cã se realizeazã în limbajul, structura ºi concepþia romanelor lui Poulin.

Scriitura sa, atât de unificatoare ºi simplã la prima vedere, reprezintã de fapt un ansamblu de detalii narative autonome, în toate direcþiile ºi dincolo de frontierele povestirii tradiþionale. E rândul nostru sã citim: Cititorul încheie munca de scriere. Un roman, pentru mine, este o operã neterminatã, în care tot felul de lucruri rãmân în suspans sau în dezordine. Adesea, descrierile sunt de-abia schiþate.

Existã începuturi de atmosferã, acþiuni care nu sunt duse pânã la capãt. ªi cititorul mai exact, memoria cititorului , la un moment dat dupã lecturã, terminã munca scriitorului.9

pagina 9

o Note: 1 Jean Royer: Jacques Poulin. Romancier de la tendresse . Interviu în: Le Devoir (Montréal) v. 25/11/1989, S. D-11.

2 adjectiv care va deveni numele uneia dintre protagonistele din Le vieux chagrin (1989).

3 Jean-François Lyotard : La condition postmoderne. Rapport sur le savoir. Paris : Minuit 1979. Marcatã în continuare în text prin LCP. 4 Jacques Poulin : Les grandes marées. Montréal/Arles : Leméac/Actes Sud 1986. (= Babel. 195.). Marcatã în continuare în text prin GM. 5 Pierre Hébert: Jacques Poulin. La création d un espace amoureux. Ottawa: Les Presses de l´Université d Ottawa 1997, S. 107. Iar dupã Réginald Martel, « Jacques Poulin preferã descriera cu trãsãturi nete, comparabilã, ºi nu e doar un efect al hazardului, cu desenul din benzile desenate. Cred cã puterea stãpânitã a scriiturii acestui roman þine în mare mãsurã de pãrerea preconceputã a autorului despre realism, realism care nu ezitã sã foloseascã imaginea. [...] Les grandes marées, poveste de dragoste, poveste cu umor, este ºi povestea unei interogãri asupra scriiturii, scriitorului, importanþei a ceea ce pare zadarnic. » Din : Réginald Martel: Un tres beau livre qui reste ouvert . In: La Presse (Montréal) v. 13/05/1978, S. D-3.

6 Janet M. Paterson: Moments postmodernes dans le roman québécois. Ottawa: Les Presses de l Université d Ottawa 1990. Marcatã în continuare în text prin MP. 7 1. Enunþare/narator(autor); 2. Enunþat/naraþiune (opera literarã) Diegezã (punere în abis;reduplicare ºi intercalare; metafore ºi figuraþii) Cod (parodie; intertextualitate; structuri de supraformalizare; jocuri ale semnificantului; câmp lexical); 3. Enunþare/naratar cititor) (MP, p. 26) 8 Jean-François Lyotard: Le Différend. Paris : Minuit 1986. Marcatã în continuare în text prin D. 8 François Ouellet: Jacques Poulin . În: Nuit Blanche 45 (1991), S. 42. (40-43) Bibliografie HÉBERT, Pierre: Jacques Poulin. La création d´un espace amoureux. Ottawa: Les Presses de l´Université d´Ottawa 1997.

LYOTARD, Jean-François : La condition postmoderne. Rapport sur le savoir. Paris : Minuit 1979. Le Différend.

Paris : Minuit 1983.

MARTEL, Reginald: „Une ambition simple: Écrire de belles histoires“. In: La Presse (Montréal) v. 12/06/1994, S. B-1; B-4.

OUELLET, François: „Jacques Poulin“. In: Nuit Blanche 45 (1991), S. 40-43.

PATERSON, Janet : Moments postmodernes dans le roman québécois. Ottawa : Les Presses de l’Université d’Ottawa 1990.

ROYER, Jean : « Jacques Poulin. Romancier de la tendresse. » In : Le Devoir (Montréal) 25/11/1989, p. D-11.

Cãrþi de Jacques Poulin POULIN, Jacques: Chat sauvage. Montréal/Arles: Leméac/Actes Sud 1998.

POULIN, Jacques: Le Cœur de la baleine bleue. Montréal: Leméac 1987.

POULIN, Jacques: Faites de beaux rêves. Montréal: Leméac 1988.

POULIN, Jacques: Les grandes marées. Montréal/Arles: Leméac/Actes Sud 1986. (= Babel. 195.)

POULIN, Jacques: Jimmy. Montréal: Stanké 1985. (= 10/10. 68.)

POULIN, Jacques: Mon cheval pour un royaume. Montréal: Leméac 1987. (= Québec Poche. 15.)

POULIN, Jacques: La tournée d´automne. Montréal/Arles: Leméac/Actes Sud 1993. (= Babel. 219.)

POULIN, Jacques: Le Vieux Chagrin. Montréal/Arles: Leméac/Actes Sud 1989. (= Babel. 151.)

POULIN, Jacques: Volkswagen Blues. Montréal/Arles: Leméac/Actes Sud 1988. (= Babel. 331.)

POULIN, Jacques: Les Yeux bleus de Mistassini. Montréal/Arles : Leméac/Actes Sud 2002.

Ttraducere de

Dumitra Baron

Anul XIV • 9 - 10 • septembrie / octombrie • 2003

P

U

H

Radu Igna

Simbiozå

t

recu de-a lungul copacului, fãcu semne cu toporul în coaja înnegritã marcând locul tãieturilor, apoi începu la capãtul subþire, dar mai gros decât un om binefãcut. Joagãrul, unealtã pentru douã persoane, se îndoia neascultãtor, sãrind din rana abia deschisã, ºuierând melodios. Sta cu picioarele înfipte în pãmânt, trage ºi împinge de mâner, înainte, înapoi, înainte, înapoi, aºa de multe ori, cu nerv sã deschidã fãgaº în substanþa îndãrãtnicã ºi afurisitul de ºoarece sã muºte cu gânduri mai bune. Încet, bãiete, încet! Rupe dupã puterea ta, dupã logica ta, cooperant ºi respectuos ca sã ne putem bucura ºi de cântecul pãsãrilor ºi de frumuseþea grãdinii. În adevãr, grãdina era apãsatã de puterile primãverii. Þinutul apucase cãtre lumina solarã ºi Retezatul îºi dezvelise vârful teºit, acoperit încã de zãpadã. Jos, departe de munþii strãlucitori pãmântul se zbircise ºi pomii în floare concurau cu inflorescenþa lor strãlucirea culmilor din zare. În spatele grãdinii, nucul bãtrân, cu scoarþa înnegritã, despuiat de pãdurea de ramuri, zace solitar. L-au doborât cu topoarele legat în funii cinci inºi unul ºi unul, l-au pagina 10 despuiat de pãdurea de ramurt, nu au reuºit sã-l dãrãbureascã, aºa cã au bãut jelindu-l ºi au plecat spunând cã vor veni în altã zi cu altã drujbã, dar nu au mai venit.

Tãietura se adâncise, ferãstrãul hârâia acum ascultãtor împins cu nerv înainte, înapoi scuipând de o parte ºi de cealaltã firul de rumeguº.Tãie astfel pânã ce soarele ajunse deasupra Retezatului, farã sã se opreascã stãpânit de valuri de gânduri. Se vãzu pe el copil, alergând prin grãdinã neascultãtor, apoi ajutându-ºi bunicul, ºi el tot funcþionar la banca oraºului, sã planteze alt nuc în locul celui doborât, cum l-a îngrijit punându-i apã stãtutã la rãdãcinã, apoi, peste ani, cum l-a vãruit în flecare primãvarã, cum l-a primenit de ramurile uscate, ori inutile. Sub ramurile lui au petrecut oamenii la nunþi, a lui cu Ana, ºi a feciorului, apoi a Mariei, fiica cea mai micã. Au fost ºi vremuri câinoase, când aþi venit cu ordin sãl taie, avea nevoie fabrica de mobilã de trunchiul lui drept. S-a opus cu obstinaþie, i-a ameninþat cu judecata ºi l-a salvat! ªi el a rodit cu spor în fiecare an, a rãcorit locul ºi masa de lemn înconjuratã de un gãrduþ, masã la care au odihnit, au învãþat copiii, a stat el lungit chinuit de boalã.

S-a trezit nepotul. Îl chearnã Ion, ca pe bunicul lui. Aºa au vrut cei tineri. Aleargã

O

R

I

N

O

dupã un fluture.

Bunule, de ce ai tãiat nucul?

Ca sã punem altul în loc.

Lasã-mã ºi pe mine sã tai.

Eºti prea mic. Tai când va îmbãtrâni al tãu. Fugi cã þi-au venit prietenii!...

Spune bunicii sã-mi aducã o canã cu apã rece. Îi spun, dar buna iar zice cã nu ai minte... De ce nu ai minte, bunule?

Nu ºtiu, probabil pentru cã sunt bãtrân.

Dar eu când voi fi bãtrân o sã am minte? Eu vreau sã am minte.

Buna ta glumeºte. Toþi avem minte.

Da de ce zice cã eºti om bãtrân ºi fãrã minte?

Aºa spune ea. Fugi.

Hai, încet, încet, bãtrâne, cu metodã ºi rãbdare, atributele lumii dintotdeauna, altfel lucrurile ne-ar birui, cum ar vrea oþelul ãsta lung ºi mânios cã nu trag de el doi oameni dupã cum îi este rostul, dar uite cã, de voie de nevoie, se supune, scuipã indiferent firul de rumeguº. Om bãtrân ºi fãrã minte! Adevãrul este cã toatã viaþa a fost considerat un om cu prea multã minte. A scris tone de hârtii, a numãrat teancuri de bani, s-a opus celor mari, s-a împotrivit hotãrârilor nesãbuite, l-au ridicat pentru asta noaptea de acasã, în plânsetele nevestei ºi ale copiilor, i-au dat drumul, bolnav, numai piele ºi os, apoi l-au sãltat în ierarhia valorilor considerând cã e un ins cu multã minte.

A strigat la revoluþie Jos dictatura!, l-aþi ales în FSN, preºedinte al partidului liberal, ca vechi membru în tinereþe, onorific, pentru cã adevãrata conducere o exercitã tinerimea.

Cât despre Ana, ea le ºtie mai bine fiindcã o viaþã întreagã i-a purtat de grijã.

Transpirase. κi scoase cãmaºa udã, se ºterse cu prosopul anume adus, îmbrãcã cãmaºa uscatã, o întinse pe gard pe cea udã. Se învârti în jurul copacului de mai multe ori, oprindu-se la câte un nod, încercã sã miºte capãtul tãiat ºi zâmbi constatând cã se þine încã zdravãn. Inutil, prietene. Pânã aici þia fost. Adicã ne-a fost. Trebuie sã lãsãm locul tineretului. Fii mulþumit cã nu te las de izbeliºte sã putrezeºti bãtut de ploi ºi vânturi. Te pregãtesc pentru o nouã existenþã. Te vor transforma în mobilã de lux ºi vei sta la loc de cinste în vreo casã de oameni avuþi, pe când stãpânul tãu, odatã plecat, va fi bun plecat. Hai, cu putere, încã puþin!

Când ferãstrãul se încãpãþânã, bãtu iar pana de fier, mai tãie câþiva centimetri ºi capãtul retezat trosni scurt, o trosniturã înãbuºitã strânse joagãrul ca într-o menghinã.

Mai bãtu pana de fier, dar lemnul nu se clinti. Cel mai potrivit ar fi sã sape sub el ºi sãl ridice cu ranga. Pãmântul se dovedi binevoitor, era dupã ploaie, ridicã cu putere de rangã ºi joagãrul cãzu cu dinþii în þãrânã.

Reuºise! κi schimbã din nou cãmaºa. Privi spinarea copacului, lungã, noduroasã ºi înþelese cã urmãtoarele tãieturi vor fi mult mai îndãrãtnice, îi vor devora puterile pentru a-l înfrânge. Apãru iar înþepãtura în piept urmatã de o ghearã ascuþitã în dreptul inimii. Se aºezã pe pãmântul moale cu spatele sprijinit de ciotul desprins de trunchi. Rãmase aºa înmuiat în transpiraþie pânã când auzi glasul Anei: Ai înnebunit, Ioane?! Ai uitat cã ai optzeci ºi cinci de ani. Vrei neapãrat sã pleci pe urmele lui? Hai, bea, cã te-ai înnegrit la faþã ca ºi coaja lui. Om bãtrân ºi fãrã minte!

Tu, Anã, întotdeauna la venit la vreme. Mulþumesc. E rece... Sã ºtii cã nu am de gând sã plec pe urmele lui. Mai am niºte treburi.

Minte de om bãtrân! Puteai sã plãteºti pe careva.

Puteam, dar nu am vrut. ªtii doar cã ºi bunicul... Trebuie sã-mi schimb cãmaºa.

Câte zile trecuserã? Cinci? ªase? Vremea evoluase dupã capriciile ei, cu ploi abundente ºi vânturi, ca ºi când ar fi jelit nucul secþionat acum în trei pãrþi, ce a fãcut în lunga lui existenþã nuci mtilte, a untbrit conºtiincios capãtul grãdinii ºi a ascultat vorbele oamenilor. Bãtrânul se lupta în felul lui cerebral cu ultima tãieturã care opunea o rezistenþã înverºunatã. Împingea ºi trãgea de ferãstrãu, el singur cu gândurile sale ºi, cum se opintea aºa, concentrat, economisindu-ºi energia, nu mai încãpea vreo îndoialã cã omul era sigur de biruinþa sa.

o

"Radical Bibemus" - imagine 3D, P.i.x.l.F.u.x.a. - 1998 - Canada

E

Anul XIV • 9 - 10 • septembrie / octombrie • 2003

E

U

P

H

O

R

I

O

N

Mihaela Ståniçor

Însemnåri dintr-un jurnal dedublat ªtiam eseurile critice ale Mihaelei Stãniºor, eseuri de mare densitate ºi rafinament, vibrînd de substanþiale idei ºi totodatã desfãºurate ca scriiturã, care spunea parcã întruna, autodesemnîndu-se: aici sunt eu, autoarea. Iatã cã o descopãr acum într-o ipostazã care mã uimeºte ºi totodatã nu mã uimeºte ca autoare a unei proze a cãrei poeticã este cea a unor multiple ºi adeseori contradictorii unghiuri de abordare schimbate întruna, cu o subtilã ºi deplinã siguranþã a scriiturii. Suntem puºi în faþa unor lumi lãuntrice mereu în miºcare, mereu în transformare, care ne prind în vîrtejul lor ºi cu care ne identificãm.

Simt cã mã aflu în faþa unei scriitoare adevãrate, care începe sã-ºi construiascã opera. De aici înainte totul depinde de o suitã de ºanse, pe care va trebui însã sã ºtie sã le vadã atunci cînd îi vor apãrea în cale. De o suitã de ºanse ºi de truda ei scriitoriceascã, de zi cu zi.

Irina Mavrodin

d

escoperea, într-un sfîrºit, sursa tuturor nenorocirilor sale: a crezut întreaga sa viaþã în iluzia mîntuirii prin cuvînt. Ce idioþenie insuflatã, de cineva, cu gravitate: Trebuie întotdeauna sã vorbeºti. A trãi înseamnã a rosti cuvinte.

E adevãrat, cîndva, asta m-a salvat. Am rostit cuvinte, m-am ascultat rostindule sau fiind rostite, am trãit din ele. Dar acum, dupã experienþa cuvîntului-surplus, cuvîntului-teroare, cuvîntului-barbar, cuvîntului-suicid Aº vrea sã-l uit, sã-l alung, sãmi golesc creierul obosit. Refuz rostirea ºi rostul. Mã refuz ºi te refuz.

Ce lucru ciudat, o sã-þi spui, sã încerci sã te apropii de cineva printr-un refuz, trãind intensitatea unei iubiri mute. Cîtã încredere poþi avea într-un cuplu amuþit? Sau într-o altfel de ordine a esenþelor? Sau în indiferenþa cuvintelor, monade zgomotoase capabile sã schimbe destine? Cum sã nu te revolte tãcerea ascuþitã a înlãuntrului meu? Nu cred sã poþi cunoaºte vreodatã indiferenþa faþã de cuvînt. Chiar ºi noi ne-am lãsat modelaþi de el, de cuvîntul exterior chemat sã ne perfecteze eurile. Pentru tine, ceilalþi (inclusiv eu) existã doar în mãsura în care rostesc, schimbã identitãþi verbale.

Nu concepi absenþa sau tãcerea. Nu ºtii ce-i fericirea de a iubi mut, golit de alfabet, continuînd viaþa altora acolo unde ea s-a oprit. Limbajul e, pentru tine, singurul lucru care meritã sã fie descoperit. ªi lupþi entuziast cu aceastã divinitate necinstitã.

Eu ºtiu ce înseamnã a-þi pãrãsi limba pentru cã o simþi incapabilã sã dea expresie profunzimilor tale. Tot ce frãmîntã fiinþa pare mai uºor de exprimat într-un limbaj strãin, care nu va fi niciodatã al tãu, în care cuvintele te nãruie din interior, îþi scormonesc mãruntaiele ºi apoi le aºazã frumos pe hîrtie. Uneori, chiar e plãcut sã vezi cum o altã gramaticã face jocurile, cum o altã sintaxã te defineºte. Dar persistã mereu aceeaºi senzaþie amarã cã fiinþa se desãvîrºeºte dincolo de o ordine a literelor. Eu nu-mi pot vedea abisul în limba maternã. Iar aceastã alta îmi adoptã cu interes gîndurile ºi-mi reþine atent accentele angoaselor. ªi, din aceastã relaþie chibzuitã, rãmîn cu gustul sãlciu al eului zdrobit sub povara unor vocale necunoscute. Cãci, ales cu grija unui cultivator de canabis, cuvîntul devine o umbrã, un actor ratat, un geamãt de lemn putred, o tresãrire de gînd nebun. ªi eu îl chem, sã-mi fie martor, sã urzeascã povestea a douã euri ce nu s-au întîlnit, rãmase neizbãvite. Ceea ce scriu pare a rãmîne suspendat.

Cuvîntul nu e decît un abis în care devii solidar cu timpul. ªi cu moartea. Nimic mai dureros decît fiinþa ce nu se regãseºte prin cuvînt un ghem de litere necunoscute. ªi totuºi mi-e interzis sã tac, scriu pentru alþii ca noi, învinºi de prea multele cuvinte ºi de patimile care le animã. Cuvîntul tentaþie a golului ºi a morþii. Eºti tu însuþi doar atunci cînd faci din moarte o prezenþã cotidianã. Banalitãþi, vei spune citind aceste rînduri, nu ajutã la nimic Eu însã supravieþuiesc prin ele.

Cred cã ar trebui sã zgîrii ºi eu foile astea cu semne din care þi-ai da seama cã trãirile tale nu-mi sunt strãine. Vorbeºti de relaþia noastrã ca ºi cum ar fi una pur lingvisticã. Pentru tine, ea pare pierdutã din cine ºtie ce carenþe de limbaj. Îþi vinzi uºor identitatea, te transformi printr-un grai strãin pe care ai învãþat sã-l stãpîneºti ºi care îþi rãspunde prompt la apel. ªtii bine cã nu poþi trãi în douã limbi, cã nu îþi poþi învinge originile. Fugi de tine, amãgindu-te cu gîndul cã efortul detaºãrii e în favoarea regãsirii tale. Nu-þi place sã fii tu însãþi ºi recurgi la desfãtãrile unei sintaxe strãine în care te zideºti ca într-o temniþã. Crezi cu naivitate cã poþi sã fii altcineva schimbîndu-þi limba.

Orice deziluzie e seducãtoare în limba ta francezã, în care nu mai rãmîne nici o urmã de durere sau regret. ªi asta pentru cã le percepi din exterior, dintr-o altã lume, dintrun hãu, nu-þi macinã trupul. Îþi stîrnesc imaginaþia (ºi cît îþi place sã te pierzi în reflecþii), te atrag prin formã ºi sunet. Crezi cã nu ºtiu de ce îþi scrii jurnalul în francezã? E aceeaºi ºmecherie a dedublãrii. Crezi cã nu vorbeºti despre tine ci despre revolta fiinþei împotriva logosului. Dar eu, citindu-þi paginile astea, mã recunosc în ele, sufãr de cruzimea lor, de sîngele rece din fiecare silabã. Eu nu sunt responsabil de alegerea ta. Nu eºti a mea, nu ºtiu sã fi fost vreodatã, poate doar în visele mele mute, în care nu vorbeºti într-un dialect ce-þi rãmîne strãin, orice ai face.

Cît de puþin mã cunoaºte... Îl iubesc mai mult în absenþã, cînd mi-l imaginez cum vreau eu ºi pot sã-i coordonez miºcãrile ºi vorbele. E surprinzãtor sã trãieºti cu o imagine în miºcare, sã-þi construieºti un nume, o casã, o familie. Sã fie totul aranjat pe placul tãu, sã-þi migãleºti creaþia, concentrîndu-te pe fiecare detaliu. Eu însãmi sunt mereu alta. Îmi place sã-mi fabric ipostaze ºi sã te pun în faþa lor ca sã-þi diger reacþiile.

Cînd ele nu rãspund aºteptãrilor mele, te dizolv ºi te torn în forme noi, ca sã rãspunzi cãutãrilor mele. Devii tu doar în mãsura în care te introduc în acest joc. Cînd nu rãspunzi fanteziei mele, te arunc într-un colþ al minþii unde rãmîi inert pînã la o nouã descoperire.

Cãci real nu-mi eºti de nici un folos, mã indispui cu dorinþa ta de a-mi cunoaºte gîndurile ºi de a mã transforma într-un apendice al tãu, îmi de-joci efuziunile. Încã nu ºtii cã eu sunt grota în care simþurile tale o iau razna. Îmi spui mereu cã noi suntem la fel, cã avem aceeaºi durere în sînge: neputinþa de a ne ignora. Nici unul nu vrea sã se uite ºi celãlalt îi apare ca spaþiu în care sinele îºi poate proiecta abisul. Doar prin mine poþi sã te atingi, sã te vezi, sã fii real.

Eu nu exist decît în mãsura în care îþi revelez sinele. Eu sunt lãcaºul imperfecþiunilor tale.

E din nou aplecatã pe acele foi pe care le mîzgãleºte cu cine ºtie ce fantasme.

N-o pot ajuta cu nimic, nu mã vrea alãturi. În prezenþa ei îmi simt absenþa. Cum i-aº putea împãrtãºi bucuria de a fi? S-ar zbuciuma, ar ofta, ar plînge. Nu voi rosti nimic, mi-e fricã de cuvintele-ziduri între care îºi zdrobeºte identitatea. Mai bine plec, mã voi întoarce cîndva, ne pagina vom reocupa locurile, ea în fotoliul ei de cearã, eu, stingher, pe canapea, pedepsit pentru tot ce simt. M-ar privi distant, aruncîndu-mã apoi undeva pe portativul cu idei. Ah, foile acelea te simt mai bine decît mine, aproape cã le invidiez. Eu doar le privesc de departe, citesc pagini de roman, ies în oraº, mã întîlnesc cu prieteni care nu te cunosc ºi cãrora le vorbesc mai uºor despre noi. M-aº putea rãtãci prin mulþime, mi-a plãcut mereu sã mã vãd strivit de priviri strãine, m-aº duce spre locul unde neam cunoscut încercînd sã recreez atmosfera de la început. Cine ºtie, poate am sã fiu din nou invitat la o masã, o sã mi se povesteascã ceva nãucitor de straniu, vreun coºmar obsedant de adolescentã nebunã pe care sã-l ascult cu gîndurile departe, dar care sã mã urmãreascã apoi, frustrîndu-mã. În acel tumult cu lumini roºii, vocile s-ar întrepãtrunde, fiecare chemîndu-ºi ecoul, captîndu-mi gîndurile, ordonîndu-le. În faþa mea, un chip desfigurat de propriile vorbe, ar continua sã povesteascã ca ºi cum ar citi dintr-un jurnal al spaimei, niciodatã scris. Ascult silabe, captez cuvinte, un tren care se opreºte undeva pe o linie moartã nimeni, ni , pe înserat pornesc pe o cãrãruie de pãmînt, mã duce pe un cîmp fãrã sfîrºit, nu zãresc pe nimeni, nu e nimeni, doar ºerpi ce-mi urcã pe picioare, îmi vãd interiorul invadat de tîrîtoare, tremur, þip , întrezãresc umbra unei case, nu, ea existã, o bîrnã, mã agãþ de ea, se rupe, cad adînc, aici Totul se ordoneazã în mintea mea într-o altã poveste pe care mi-o asum, o trãiesc, mã înspãimîntã. Iatã-mã fãrîmiþat de propriile-þi cuvinte, în spaþiile albe dintre ele; nu mai exist decît graþie vidului dintre cuvinte, acelui timp mort pe care-l dedici fiinþei mele ºi în care eu sunt celãlalt, un alt eu, pe care îl îngropi în punctele de suspensie, niciodatã definitiv, reprovocîndu-l ori de cîte ori singurãtatea ta îºi doreºte companie. Mi-e frig în acest cavou, niciodatã închis privirilor tale; în care nimic nu-mi aparþine, ºi unde propriami fiinþã e desfiguratã de cele mai neîngãduite obsesii ale tale. Stau aici neputincios, punctiform, întins pe albul paginii tale Cred cã fiecare din noi se teme de celãlalt. Am intrat într-o luptã a identitãþilor.

Am deviat obiectul cãutãrilor noastre. Nu ne mai disecãm propria interioritate, ci recurgem la o strategie menitã sã ne mulþumeascã pe amîndoi: topirea celuilalt în propriul sine. Stratagema asta ne asigurã supravieþuirea. Suntem fãcuþi spre a ne digera, spre a ne aglutina, cãci altã formã de a ne desãvîrºi nu ne este accesibilã. E absurd. Nu ne-am acceptat niciodatã, nici tu, nici eu, am vrut mereu altceva, un Altul, cãutîndu-l prin intruziuni repetate în ceilalþi. L-am fãcut din ei pe Celãlalt, Opozantul, pe Cel ce nu suntem ºi care ne atrage prin diferenþa sa faþã de noi, cu care ne hrãnim imaginaþia. Diferenþa este principiul existenþei celui ce nu cautã sã se urmeze. Un eu dezgolit, deshumat cu fiecare nou altul. ªi totuºi sunt aici însemnãrile unui eu. Viaþa lui ce se modeleazã într-un ºir de evenimente nefericite. Cãci existenþele numai în astfel de momente devin conºtiente de ele însele. Eu nu-mi simt sîngele în vine decît rareori, niciodatã în prezenþa altora, ci doar în singurãtatea camerei mele, unde eu ºi ceilalþi devenim totuna, cînd prezenþa lor mã urmãreºte în amintiri, cînd îmi simt neputinþa de a vieþui cu alþii. Momentele fericite, cele pe care nu le percep, pe care le-aº atribui non-existenþei mele, cele în care sunt departe de mine, afarã din mine, sunt Celãlalt. Sunt clipe în care prezenþa celorlalþi face sã figureze o absenþã. Un scaun gol, pe care nu se aºazã nimeni .

Viaþa mea - o convorbire lungã, pe care o ascult în tãcere, din fotoliu. Sunt aici ºi totuºi nu existaþi decît voi, ceilalþi, vorbiþi despre alþii, nu ºi despre mine, la ce bun, eu nu exist, îmi imaginez doar cã aº fi posesoarea unei cãrþi de identitate de prin 74, parcã am ºi un nume Ce e un nume? Ceva arbitrar, ceva ce nu ne-a fost dat sã alegem, detestabil ca orice lucru impus, nici mãcar un hazard; e ceva menit sã ne aminteascã de niºte origini, de niºte fiinþe de la începuturi, sã ne revolte, sã ne provoace dorinþa de a dispãrea. Eu - un nume, nerostit acum, cum ar putea el sã reprezinte un om Vorbiþi, vorbiþi Lung ºir de vocale ºi consoane, poveºti cu pauze ºi exclamaþii, invocate sã vã întemeieze destinul.

Cãci e atît de bine sã locuieºti în spaþiile albe ºi sã auzi cum þipã în jurul tãu cuvintele! Singura fericire pe care þi-o permite abisul sinelui. Aici nu mai ai nici funcþie, nici loc de muncã. Afarã, în lumea celorlalþi, nu se mai ascultã decît certitudini, lucruri, fraze care nu s-ar termina niciodatã cu puncte de suspensie. E lumea închisã a punctului rotund, zdrobitor de real. Dincolo de el, nimic, totul e în faþã, expus limpede.

Da sau Nu. Temeiurile vieþii mele rãmîn nedumeririle. A aºtepta mirat în faþa certitudinilor tale. Viaþa noastrã - douã cercuri concentrice, unite de un vid interior. ªi în centrul lui, iubirea - un pod din semne de exclamare; istoria aceluiaºi rãspuns amînat la întrebarea Celuilalt: ªi de ce nu te sinucizi? ...

o

11

Anul XIV • 9 - 10 • septembrie / octombrie • 2003

E

U

P

H

O

R

I

O

N

Irina Bådescu

Noi acadienii sîntem somonii care înoatå împotriva curentului

Irina Bãdescu - Antonine Maillet, eºti aproape un personaj mitic, cunoscutã aici, nu mai spun, dar în Europa, ºi mai departe, tradusã în nu ºtiu cîte limbi, eºti romancierã, povestitoare, autoare dramaticã, eseistã. ªi poate mai mult decît atît, o personalitate emblematicã ºi totodatã energizantã pentru ceea ce numim astãzi renaºterea sau fenomenul acadian, o miºcare încã prea puþin cunoscutã în Europa, iar în România ºi mai puþin. Aºadar, cum defineºti acest fenomen acadian ºi care îþi este poziþia faþã de el?

Antonine Maillet - Dacã m-ar privi cineva acum, ar vedea cã mi s-au cocoþat sprîncenele în vîrful frunþii ascultînd tot ce spui despre mine. Dar hai sã încerc pagina 12 sã-þi spun cîte ceva despre aceastã Acadie destul de ignoratã. De treizeci de ani încoace, Acadia trãieºte un moment, un timp istoric foarte puternic. Este ceva e mai mult decît o renaºtere, renaºterea am cunoscut-o acum un secol ºi mai bine. Dar de vreo treizeci de ani încoace asistãm la exprimarea acestei renaºteri ºi la rãspîndirea ei prin lume. Înainte, Acadia se strãduia pur ºi simplu sã supravieþuiascã ºi sã-þi spun cine este aceastã Acadie. Acadia e o bucatã din America de Nord, o piesã din marele puzzle de pe continentul american. Ceea ce îi este specific e cã ea e cea mai veche piesã europeanã care a venit sã se aºeze în America de Nord. Desigur, au fost mai înainte vikingii, dar ei au plecat mai departe. Au fost mai apoi bascii, dar nici ei n-au rãmas, s-au întors de unde veniserã; unii spanioli veneau sã se instaleze în Florida, dar n-au rãmas nici ei acolo. Toþi au lãsat urme pe pãmîntul Americii de Nord.

Pe cînd poporul acadian a venit în 1604 (va sã zicã, peste un an se vor împlini patru secole de la întemeierea Acadiei) ºi a rãmas pe loc, s-a împãmîntenit. Au urmat fel ºi fel de tulburãri, o tentativã de genocid - Pélegie la Charrette romanul care þi-a adus celebritatea ºi a purtat-o prin toate colþurile de lume A.M. - Da, Pélegie, o cunoºti bine, doar ai tradus-o în româneºte. Acum, Acadia asta a supravieþuit. Ea e fiica dintîi a Americii de Nord. Asta dacã nu luãm în considerare vorbesc, bineînþeles, de popoare de spiþã europeanã, pentru cã, înaintea lor, inuiþii se aflau acolo de vreo 15 mii de ani, iar Indienii de douã, ba chiar de ºase mii de ani, depinde de grupul de populaþie de care vorbim. Noi însã sîntem acolo de patru sute de ani, ºi cînd am întemeiat o þarã Pentru cã, la început, faptul era ascuns sub obroc, era vorba pur ºi simplu de un popor care venise sã se stabileascã acolo, ºi care trãia fericit, trãia bine. Cînd deodatã s-au pornit acele rãzboaie în strãinãtate, adicã pentru noi, acadienii, în strãinãtate vreau sã spun în Europa, rãzboaie între francezi ºi englezi, care îºi aruncau unii altora peste Canalul Mînecii cînd o cartã cînd alta, hotãrînd: ba cã Acadia devine colonie englezã, ba cã Noua Scoþie redevine Acadia, ºi uite aºa, timp de douã secole ºi mai bine. Acadia a trecut de paisprezece ori de sub o stãpînire sub cealaltã. Acadienii înºiºi se sinchiseau cel mai puþin de treaba asta; nu le pãsa mai deloc de ce se întîmpla, fiindcã ei continuau sã trãiascã la ei acasã. Pînã într-o bunã zi, cînd au fost luaþi pe sus ºi deportaþi. Atunci ºi-au dat seama cã nu e de glumit cu rãzboaiele acelea îndepãrtate, cã ei plãtesc oalele sparte în rãzboaiele din strãinãtate.

Aºa cã poporul acadian a hotãrît sã se-ntoarcã acasã din depãrtare. Drept care ne-am pregãtit cîteva goelete, sau chiar cãruþe, ba unii pur ºi simplu au luat-o pe jos, ºi am pornit înapoi sã strãbatem America cãci fusesem împrãºtiaþi ºi presãraþi peste tot locul de-a lungul coastelor americane. ªi am tot mers pînã în þarã-acasã unde am descoperit cã Acadia nu mai exista, fusese luatã de englezi ºi acum se numea Noua Scoþie. Dar noi, acadienii, mai existam încã. De asta zic eu cã Acadia este mai degrabã un popor decît o þarã. Un popor care, odatã aºezîndu-se într-un þinut, apoi întorcînduse acasã, apucîndu-se din nou de propria reconstrucþie, îºi creeazã din nou þara. Astãzi sîntem îndreptãþiþi sã vorbim despre o þarã acadianã, dar poporul acadian este cel care o simbolizeazã, o întruchipeazã. Pentru cã în acel þinut zis Acadia, pe teritoriul lui, dacã nu eºti acadian înseamnã cã nici Acadia nu este. Înþelegi cum vine asta? E o situaþie destul de ciudatã. ªi cam de un secol încoace, de prin 1880, noi am hotãrît sã ne întoarcem acasã de-a binelea, adicã sã ne luãm în stãpînire caracterul acadian specific. Vreo 30 de ani mai tîrziu, acest caracter acadian specific am început sã-l exprimãm clar ºi rãspicat prin artã, prin literaturã, cinema, muzicã, picturã, sculpturã, i-am dat expresie pentru a-l face cunoscut ºi celorlalþi. Asta înseamnã, asta este astãzi fenomenul acadian: este recunoaºterea noastrã de sine pe care o proiectãm în exterior.

- E vorba deci mai puþin de o opþiune de ordin teritorial, ci mai ales de una de personalitate, de identitate culturalã în sensul cel mai larg.

A.M. - ºi de o istorie precum ºi de o memorie. Aº zice cã poporul acadian se defineºte ca o memorie, o istorie ºi un vis. Dacã nu ar fi vorba de memorie, nu ne-am referi decît la trecut. Or poporul acadian nu vrea, ºi pe bunã dreptate, sã se închidã în trecut. Aºa cã dincolo de o memorie, de un trecut istoric, împãrtãºim visuri de viitor, ne proiectãm în marele mileniu. În care nou mileniu am pãºit laolaltã cu toþi ceilalþi oameni. ªi dat fiind cã am pãºit cu toþii cu tãrie odatã, vrem ºi noi de acum înainte, ne cerem ºi noi cu tãrie un loc sub soare, ca toatã lumea. Iar în acest sens, poporul acadian face de-acum înainte parte din ansamblul popoarelor care trãiesc în America de Nord. Noi, în speþã, trãim în Canada, unde mai convieþuiesc Quebechezi, Acadieni anglofoni ºi aceºtia multipli ca unii ce vin care din insulele britanice, adicã din Anglia, Irlanda, Scoþia, care dintr-alte pãrþi, cum sînt neo-canadienii care au sosit de pretutindeni. Toþi aceºti oameni alcãtuiesc populaþii. Dar numai douã sînt marile popoare întemeietoare, poporul anglofon ºi poporul francofon, poporul francofon mai întîi dacã e sã vorbim în termeni de epocã de întemeiere. Mai departe, în interiorul istoriei acestui popor

Cum se vede, poate ºi ce pãcat cã nu se ºi aude - , o povestire simplã, fãrã fiþe retoriceºti, fãrã nici una din acele complicitãþi de seducere a interlocutorului utilizate de personajele mediatice cu cotã. O povestire abisalã aproape imposibilã, cel puþin pentru europeni: despre un popor fãrã þarã, despre o þarã fãrã popor, despre contrasensul istoriei cronologice, despre o încercare de genocid transformatã în colonizare fãrã dureri ce se petrece chiar sub ochii noºtri. Printre toate aceste paradoxuri, Antonine Maillet navigheazã cu firescul somonilor înotînd împotriva curentului înapoi spre obîrºia torentului. Ne þine o prelegere cu problematicã înaltã de politicã ºi identitate, într-o rostire limpede ºi directã, pe înþelesul oricui. ªi, culmea, evitînd pînã ºi capcana propriei celebritãþi. Greu de înþeles, nu-i aºa? Pentru un european stricãtor de mituri prin vocaþia lui de spirit critic, cum se poate ca scriitoarea Antonine Maillet, actualmente nu numai în viaþã, dar în plinã forþã creatoare, sã locuiascã

de ani buni pe o stradã din Montréal care se numeºte Antonine Maillet, sau cum se face cã personajele inventate de ea în romanele despre marea Strãmutare a acadienilor petrecutã în anii 60 ai secolului XVIII sã se regãseascã printre cititorii ei, sã locuiascã printre vecini în provincia anglofonã Noul Brunswick din Canada, dar ºi pe coasta de est a Statelor Unite, ºi te miri mai pe unde. Prea multã imaginaþie, prea mult elan de fabulaþie pe pãmîntul american atît de renumit pentru pragmatismul astãzi la preþ maxim sau ce altceva se întîmplã acolo?

Cînd am plecat de la teatrul Rideau Vert, Antonine Maillet m-a petrecut îndelung cu privirea: ochii îi scînteiau de maliþie. Mi-a strigat de la distanþã: Lasã povestirea sã zboare în legea ei. κi va întîlni întotdeauna comentariul, exegeza, unde trebuie. Asta ºi fac acum.

o

"Plutind fårå motiv" - imagine 3D, P.i.x.l.F.u.x.a. - 1998 - Canada

a

cum cîteva luni mã aflam într-un birou ticsit de cãrþi ºi reviste al teatrului Rideau Vert din Montréal, faþã în faþã cu o femeie micã ºi cu cârlionþi luminoºi albi sau blonzi, nu ºtiu - , de o vioiciune care-i ºtergea complet vîrsta. Zîmbea, dar era în expectativã.

francofon, au existat doi timpi tari : timpul Acadia ºi timpul Noua-Franþã. În sfîrºit, aceastã Nouã-Franþã la rîndul ei s-a împrãºtiat întrucîtva prin Canada, întemeind colonii franceze prin multe din provinciile þãrii.

- Aºadar, existã francofonii nord-americane ºi nu numai una singurã, concentrate în Quebec Ce se întîmplã, în condiþiile pe care le-ai descris, cu francezii, cu limba francezã?

A.M. - Franceza e limba noastrã maternã, limba noastrã visceralã, prin care transmitem ºi comunicãm, mai mult decît atît, e limba gîndurilor noastre, a dorurilor, a voinþei, a sentimentelor ºi emoþiilor noastre, e limba noastrã de viaþã, deopotrivã viaþã cotidianã ºi comunicativã. Iar limba asta este mereu ameninþatã, e ameninþatã chiar ºi în Franþa, e ameninþatã pretutindeni. Aici însã, la noi, noi sîntem conºtienþi de aceastã ameninþare, poate asta ne va ºi salva, va salva limba francezã de aici: noi simþim intens alunecarea datoritã proximitãþii americane, ºi din cauza acestei puteri americane ce se extinde prin toate sferele culturii, prin cinema, televiziune ºi radio, prin Internet ºi publicaþii. [ ] Noi sîntem mult mai aproape decît alþii, deci mult mai vulnerabili. Orice post de radio american ajunge pînã la mine, în fiecare zi ºi, dacã vreau, cît e ziua de lungã. Aºa încît, pentru a ne apãra de toate astea, trebuie sã avem o conºtiinþã foarte tare. Conºtiinþa cã suntem neîncetat chemaþi sã înotãm împotriva curentului. Îmi place o vorbã ºi o spun adesea, noi sîntem somonii care strãbat torentele în contra sensului curentului. E tare greu sã înoþi prin vîltori urcînd împotriva curentului: numai cã în farfurie un somon e mai bun decît o mreanã-acolo. Asta e.

Anul XIV • 9 - 10 • septembrie / octombrie • 2003

E

U

P

H

O

R

I

O

N

Irina Mavrodin câºtigate în aceastã perioadã) existã ºi cred cã sunt un bun definitiv dobândit de critica ºi teoria literarã francezã. Puteþi numi aceasta un tip de gândire nesistematicã , dar cred cã e un tip de gândire nesistematicã ce uzeazã de un cu totul alt tip de discurs decât cel al criticii tradiþionale ºi se miºcã între cu totul alte repere, toate acestea fiind câºtigate în deceniile imediat anterioare. Aº mai adãuga cã în momentul de faþã, în Franþa, ºi-au fãcut loc ºi demersuri care þin de multi-culturalitate ºi de mentalitãþi demersuri, dupã mine, nespecifice pentru literaturã, care devine, prin ele, un fel de document. Sunt demersuri care prevaleazã acum în Statele Unite.

Andrei Terian: Doamnã Irina Mavrodin, pe lângã activitatea dumneavoastrã de poet, eseist ºi traducãtor, sunteþi ºi un profesor universitar recunoscut. Care sunt avantajele ºi dezavantajele ( deschiderile ºi închiderile ) celui care predã o literaturã scrisã într-o limbã de circulaþie internaþionalã?

Irina Mavrodin: Vã voi da, fãrã sã stau pe gânduri, urmãtorul rãspuns: nu vãd decât avantaje ( deschideri ). Contactul cu asemenea literaturi (scrise într-o limbã de circulaþie internaþionalã) este totdeauna ºi contactul cu mari literaturi. Eu m-am format de exemplu, încã din copilãrie, ºi în contactul cu literatura francezã care, la vârsta facultãþii, îmi era deja foarte familiarã (datoritã ambianþei din familie, dar ºi unui liceu în care literatura francezã se studia temeinic). Închiderea într-o singurã literaturã ezit, în cazul literaturii române, sã o numesc micã , dar cred cã pot sã o numesc de datã mai recentã poate duce la rezultate foarte nocive. Mulþi studenþi ai mei de la românã (cãci înainte de 1989 predam, în paralel cu cursurile mele de la francezã, ºi un curs de literaturã la anul IV românã) absolutizau literatura românã, nu vedeau nimic în afarã de ea. Cei situaþi pe o asemenea pozitie închisã , ajungeau chiar (cazul e real e vorba chiar de un student devenit scriitor român) sã cearã sã nu se mai publice traduceri în România, cãci acestea iau locul, financiar vorbind, în proiectele editoriale, unor cãrþi scrise de autori români. Orice comentariu e de prisos. Aº mai spune ceva, cred eu foarte important. O literaturã scrisã într-o limbã de circulaþie internaþionalã beneficiazã de obicei ºi literatura francezã, în care predau eu, beneficiazã în mod cu totul special de o metaliteraturã foarte dezvoltatã, foarte elaboratã. Accesul meu la o asemenea metaliteraturã a fost, aº spune, permanent ºi natural , ceea ce a constituit pentru mine ºi studenþii mei un mare avantaj.

A.T.: Dupã cum aratã metoda ºi tematica multora din cãrþile pe care le-aþi scris, formaþia dumneavoastrã intelectualã a fost puternic marcatã de perioada structuralistã ºi textualistã. De atunci însã, chiar ºi cei mai vechi cavaleri ai structuralismului au pãrãsit imanenþa textului îndreptându-se cãtre un tip de gândire nesistematicã. Cum caracterizaþi aceastã dinamicã a criticii ºi teoriei literare franceze din ultimul timp?

A.T.: Într-o carte din 1982 aþi fundamentat teoretic, pornind de la tezele lui Valéry, o nouã disciplinã poietica . Cum priviþi retrospectiv concretizarea proiectului dumneavoastrã în ultimele douã decenii? Care sunt ºansele de perspectivã ale poieticii?

I.M.: Poietica este ºtiinþa comportamentelor auctoriale, o descriere fenomenologicã, pe baza a nelimitat de multe documente poietice a relaþiei biunivoce care se instituie între autorul care este pe cale sã-ºi facã opera ºi opera însãºi. Asemenea descriere pune în evidenþã faptul cã nu numai autorul acþioneazã asupra operei, dar cã ºi opera are iniþiativa ei, acþionând, prin autor, asupra ei înseºi.

Proiectul meu a generat în România o ºcoalã de poieticã, prin masteratul pe care-l conduc de cinci ani la Universitatea din Craiova ºi prin doctoranzii mei. Nucleul acesta de poieticieni veniþi din toatã þara s-a constituit mai recent în jurul unei reviste pe care o conduc, L approche poïétique/poétique, al cãrei prim numãr, cuprinzând ºi un dosar Derrida, a fost finanþat de Ministerul Culturii din Franþa. Numãrul 2 cuprinde un dosar Bachelard, iar al treilea unul Passeron.

Poietica, deºi nu este atât de vizibilã ca alte zone ale reflecþiei asupra pagina literaturii, îºi are adepþii ei în toatã lumea. Recent am intrat în legãturã cu un centru din Germania, cu altul din Statele Unite, ºi, lucru ºi mai interesant pentru noi, cu însuºi René Passeron, întemeietorul poieticii ca disciplinã constituitã în Franþa. Avem o perspectivã, la Craiova, sã facem un colocviu de poieticã la care sã-l invitãm pe René Passeron ºi pe unul sau mai mulþi dintre colaboratorii sãi apropiaþi.

Perspectiva poieticii rãmâne deschisã. Chiar dacã ea nu s-a lansat cu zgomotul cu care s-a lansat Noua Criticã de exemplu, ea îi va interesa totdeauna pe cei care încearcã sã aproximeze un comportament auctorial, precum ºi relaþia dintre autor ºi opera pe cale de a se face. Aº spune cã va exista o poieticã atâta vreme cât va exista un autor ºi o operã.

A.T.: Cum definiþi rolul cultural ºi, de ce nu, estetic? al traducãtorului? Poate fi impersonalizarea creatoare , sintagmã ce revine obsesiv în scrierile dumneavoastrã, o formulã aplicabilã actului de a traduce?

I.M.: Rolul cultural al traducãtorului este enorm, ºi s-ar putea scrie o carte întreagã despre el. Fãrã traduceri, nu existã culturã naþionalã. Cum spuneam ºi în primul meu rãspuns, o literaturã se sufocã dacã nu se deschide ºi spre celelalte literaturi, riscã sã nu se mai înnoiascã (gândiþivã la apelurile doamnei de Staël cãtre francezi, care rãmãseserã oarecum în aceastã situaþie, la îndemnurile ei cãtre o deschidere spre literatura englezã, germanã, italianã etc.). Cultura întreagã a unei þãri, care se îmbogãþeºte ºi înnoieºte prin contactul cu literaturile strãine, riscã ºi ea sã stagneze. Dar traducãtorul are ºi un rol estetic, pentru cã prin traducerile sale (de literaturã, dar ºi de metaliteraturã), el poate influenþa în mod capital dezvoltarea literaturii naþionale. ªi asta nu numai prin faptul cã introduce noi moduri de a se scrie ºi reflecþia asupra lor, dar ºi pentru cã el, traducãtorul, când e de mare clasã, acþioneazã asupra limbii naþionale, îi poate modifica nu numai vocabularul (îmbogãþindul), dar ºi sintaxa. Credeþi cã traducerile fãcute la noi din Kafka, Joyce, Proust, Cohen etc. n-au lãsat nici o urmã asupra limbii române? Prin intermediul autorilor români, bineînþeles.

Cât priveºte impersonalizarea creatoare , eu cred cã ea este aplicabilã ºi actului de a traduce, exact în mãsura în care ºi acesta este un act creator.

A.T.: Profilul francofon/francofil al culturii române e (sau cel puþin era) o trãsãturã unanim acceptatã, nu rareori cu tentã de cliºeu. Cum consideraþi cã au evoluat relaþiile dintre cele douã culturi (ºi mai ales literaturi) dupã 1989?

I.M.: Cãrþile mele au purtat titluri ca: Spaþiul continuu, Modernii, precursori ai clasicilor, Poieticã ºi poeticã, Stendhal scriiturã ºi cunoaºtere, Uimire ºi poiesis, titluri care ele singure aratã cã, de la bun început, m-am situat pe o poziþie polemicã faþã de adepþii fanatici ai imanenþei textului . Eu chiar am spus asta limpede în Poieticã ºi poeticã (1982), propunând formula poieticã/poeticã, în care autorul- cititor ºi cititorul- autor ºi-ar putea gãsi locul ºi funcþia. Niciodatã nu am crezut cã imanenþa textului sub forma ei purã or, dacã nu mai este sub formã purã, sintagma aceasta nu mai are nici un sens, explodeazã ar fi posibilã, ºi chiar din perioada ei excesivã în Franþa, m-am întrebat tot timpul cum se poate imagina un text închis cu totul în sine pe care un subiect unar, abstract, mereu acelaºi indiferent cine ar fi acest subiect în concretul lui, l-ar putea analiza cu aceleaºi rezultate (ºi, la modul ideal, parcurgând aceleaºi trasee). Critica ºi literatura francezã din ultimul timp face acum dupã cât mi se pare când strãbat mai ales librãriile franceze bilanþuri, scoate cãrþi de sintezã asupra unor concepte importante (intertextualitatea de exemplu) sau asupra unor direcþii critice. Sunt un fel de manuale , dacã vreþi, scoase în bunã tradiþie cartezianã. Rigoarea ºi teroarea din deceniile anterioare au dispãrut, dar anumite criterii (concepte fundamentale

I.M.: Sunt de acord cu ceea ce spuneþi în legãtura cu profilul francofon/ francofil al culturii române, inclusiv cu faptul cã acest adevãr a devenit unul din marile noastre cliºee culturale. Relaþiile se menþin ºi dupã 1989 pe aceleaºi coordonate (lucrurile nu se pot schimba atât de repede), dar multe lucruri au intervenit totuºi, ºi în special interesul generaþiilor tinere pentru limba englezã, care acum este mai rãspânditã la tineri decât franceza. De asemenea, constat la ei o mare atracþie pentru studii în alte þãri decât cele francofone, cu precãdere în Statele Unite. Predarea englezei în ºcoli ºi facultãþi tinde sã devinã mai importantã decât cea a francezei. Traducerile din francezã ocupã treptat un loc mai puþin important decât cele din englezã. Toate acestea vor duce probabil cu timpul la o schimbare de accent. Numai viitorul ne va putea arãta. Depinde mult ºi de ce va face partea francofonofrancofilã din România.

A.T.: Având mereu prezentã în memorie imaginea vieþii literare franceze, cum caracterizaþi, prin comparaþie, literatura noastrã actualã?

I.M.: Este cea mai grea întrebare, pentru cã, de fapt, nu reuºesc sã am o imagine clarã a ei. Nu voi spune, cum se spune de obicei: pentru cã criticii au dezertat de la datoria lor, ci mai curând voi spune: foarte mulþi factori noi bruiazã fenomenul (editurile, media etc.). Dar cam acelaºi lucru se întâmplã ºi în Franþa.

o

13

Anul XIV • 9 - 10 • septembrie / octombrie • 2003

E

U

P

O

H

R

SÃ ZICEM O BALADÃ CU FREZII

Florin Predescu

Nu mai gãsisem flori în piaþa joasã.

La colþ însã þiganca zîmbitoare ºi ºolduri de mãtase îºi pierdea ziua ºi cîntecul în asemuirea florilor înalte ºi sidef diform.

Ninge în cetate.

Se scuturã ceara din petale ºi privirile ei în dans, rotire a rochiei în falduri, sã zicem o timidã balerinã solarã în iarna tîrzie, voia ritmului ori noaptea, alte înfloriri sub gleznele ei firave tulburã strada

PISAJ MARIN CU O ZEIÞÃ Te retragi în valuri, tremurã stralucirea, alta decît soarele.

Iatã, în ce hal au ajuns apele de oglindire.

pagina 14

Sã fii cea de pe mal ?

Frumuseþea mã-mpresoarã paharnic umplîndu-mi cupele pîn la refuz.

Sã fii cea din ape ?

ca

un

De vei urca, apele se sting, fara oglindire rãtaci-vor corãbierii; de voi coborî sã te ajung , nu voi ºti oglinda locuinþã ºi unduirea le preschimbi, ºi acelaºi printre stînci pierd nordul, muritor purtat de cîntul tau.

alte culori ºi petale deschid cerulprecum corãbiile pînzele înspre Canaria.

SIBIU SAU RÃSFRÎNGERILE UNUI TIMP SEDUS

I Burgul numit posterior ev mediu cu mii de ochie ca ºi cum în circulara piaþã de dinaintea muzeului- o poezie cu formã fixã mult prea reuºitã-îmi spuneam pe atunci: Sibiul începe ºi sfîrºeºte înãuntrul cetãþii.

Zile ºi ani, strãzile întortocheate împletesc marea orgã ca apoi sã coboare în ecou ºi aramã.

Mînã în mînã trecem rîul promisiunilor Poezia e un pod împovãrat de minciuni ºi povîrniºuri de lespezi.

I

N

O II

Gabriela strecurîndu-se printre zidurile cetãþii, prinþesa în smarald, perlele de Mallorca în ºirag, îmi suride inca adolescenta.

Castanii în floare, bazaltul ºi înaltul turn nu mai aratã ora, Sibiul e un þinut desfrunzit de oglinzi ºi timp, o oglindã sã o reþinã aº fi vrut, cum pînza în ulei altãdatã un portret.

Gabriela cînta ºi aduce dimineaþa cu trupul subþire tot mai deasupra turnurilor.

III Cerul se despleteºte pasajul în trepte, stelele se rostogolesc pe scãrile nesfîrºite,zarva zilei de tîrg ºi rîul molatec, ajung tîrziu, neguþãtorul meu dispãruse, de ani îmi promisese pajiºtea de dincolo de plaiul unui poem cu flori de cîmp, ori o ultimã noapte deasupra turmelor, ori un vin cu tata denumit mai mare ºi bunic.

A înflorit crîngul de soc, ceasul electronic îngîna cãderea serii un cîntec dinspre terasa verii ºi poate neguþãtorul îºi bea adãlmaºul cu moartea pentru încã o varã ºi o stea. o

Vasile Bora

se ascuþirã ochii pe la uºi din creºtet o tulpinã ca de crin o umbrã vagã ce a stat la mijloc o aripã cum a bãtut de sus în zidul care se-nfioarã ºi doisprezece prunci se odihnirã în Fecioarã.

TRANDAFIRUL NEGRU Apele Apele închideþi uºile astupaþi-vã ochii urechile nãrile Apele Apele stingeþi focul de pe colinã... se auzi din inundata Grãdinã glasul stins al unui trandafir negru.

RUSALII o pogorîre ca de foc sau o suflare

CEAIUL NEGRU

În memoria lui Iustin

Uºa dãdea spre grãdinã doi pomi pitici în faþa ei se plecau coborât ai putea þine pasul cãrãrii de iarbã cu pietre mãrunte ºi albe pe marginea ei bolovani mai mari sfãrâmaþi dac-ar fi primãvarã totul s-ar înfrumuseþa masa albã triunghiularã din fundul grãdinii nu s-ar vedea de multele flori uºa dãdea spre grãdinã ºi pânã astãzi doi pomi pitici în faþa ei se plecau alãturi a rãmas bolovanul pe care stãteai când pe un colþ al mesei triunghiulare îþi beai extrem de rãnit ceaiul negru.

DUPÃ MODERNISM DUPÃ... coama bogatã în lanuri sub arcul soarelui un lan de grâu pe o coastã închipuitã de aici zarea se mãsoarã cu ochiul inimii creasta de aur ºi milioane de stele clipesc încã nevãzute dacã adormi dacã sapi o groapã adâncã în vis în plinã zi tu le poþi vedea cum ar zice cineva poþi sã te plimbi cu o fatã noaptea întreagã fãrã sã spui nimic logica e o trapã curatã de fapt coama bogatã în lanuri coasta închipuitã creastã de aur copilãria aluatul din care este fãcutã adolescenþa e ceara plimbarea pe care þi-o fãcea tatãl cu bicicleta câteodatã seara o

Anul XIV • 9 - 10 • septembrie / octombrie • 2003

E

U

P

H

O

R

I

O

N

Dumitru Chioaru

Gheorghe Izbåçescu atenuatã de o monotonie stilisticã, de o repetiþie a temelor/ motivelor poetice, spulberînd în confesiunile sale lirico-epice cliºeele retorice ºi împrospãtînd limbajul prin insolitul imaginilor care se structureazã din alternanþa ingenioasã a arhaismului savuros cu neologismul pregnant dar nu totdeauna suficient de transparent. În aventura lui imaginarã, poetul este însoþit de o Euridice modernã, numitã Mirianida, care provoacã o undã de senzualitate în þesutul uneori prea prozaic/ discursiv al textului, manifestîndu-se într-o retoricã ce afecteazã grav sau ironic sentimentalismul sãu romantic ºi alta uneori licenþioasã, cum se întîmplã în Roman comun, din care face parte ºi splendida Viziunea acelei seri: Seara: un tren ºuiera nãprasnic în garã dar eu/ mã instalasem într-o maºinã teribilã de zbor/ Uitînd urletul strãzii, unealta de sudoare a clipei/ cît în tablouri se crãpau drumuri parfumate// Prin despicãtura uºii de la bucãtãrie gîndacii/ curioºi se uitau la noi/ (dupã ce-ºi primiserã porþia zilnicã de iluzii)/ cum piperul sonda iriºii vinului, fibrele nicotinei// Cum sînii Mirianidei pluteau lin dupã discul/ pikupului: morfina muzicii florentinului Jean-Baptiste Lully/ Cu facsimilele din grãdina de la Versailles/ cu pagina pudra doamnelor de onoare, rujul, clavecinuri/ tricornuri, peruci, spumegãtoarea dantelã// Chiar aºa: un tren ºuiera nãprasnic în garã/ Un strigãt de sînge? Vendeta destinului?/ Uneori: crezi cã e intrarea principalã la circ/ deschizi uºa ºi sufocat te trezeºti/ în cuºca tigrului: unde-þi vezi întîmplãrile/ cu colþii stîlciþi. ªi tu, selecta lor hranã .

Poemul ce dã titlu acestei antologii de autor exprimã revolta lui Ulise împotriva peþitorilor de surogate ale Frumuseþii ºi Adevãrului, deasupra cãrora poetul se ridicã moral în Olimpul unei existenþe salvate prin poezie: În ochii mercenarilor eu nu sînt decît: un linge-blide, un pomanagiu/ un milog, un pungaº, o dihanie/ Mãscãriciul ºchiop, musculiþa grasã/ ce-o cautã-n iarbã trufaºa furnicã/ / Decît cu mercenarii: mai bine þin/ o conferinþã de presã/ despre vîrfurile de plopi din viaþa naþiunii/ Sau iau drogul de-a intra într-o altã/ variantã a timpului. De faptele/ nebunelor vrãjitoare oare cine rãspunde? .

Noutatea pe care Gheorghe Izbãºescu o aduce în poezia românã contemporanã este o sintezã între mitologizarea biografiei în felul lui Liviu Ioan Stoiciu ºi deconstrucþia ei ludicã, prin parodie livrescã, în maniera lui Mircea Cãrtãrescu. În rostirea lui poeticã cu accente atît de personale se filtreazã ecouri

din marea poezie universalã de la Homer la Kavafis. Deºi aºa cum reiese din impresionantul catalog de referinþe critice de la sfîrºitul cãrþii poezia lui a fost comentatã de mulþi critici literari, unii dintre ei prestigioºi, Izbãºescu rãmîne încã un marginal în canonul literaturii române actuale. S-ar putea ca unul dintre cei mai originali ºi valoroºi poeþi contemporani sã trãiascã într-un obscur oraº de pe Trotuº (o Troie perversã) ºi sã fie identificat peste ani ºi în acest sens, prefaþa lui Nicolae Oprea ºi postfaþa lui ªtefan Borbely marcheazã deja un început în autorul Melodramei realului. o

15

"Metachron" - imagine 3D, P.i.x.l.F.u.x.a. - 1998 - Canada

Ciudat poet Gheorghe Izbãºescu! Nãscut în 1935, aºadar în acelaºi an cu Nicolae Labiº, el debuteazã abia odatã cu optzeciºtii, în 1979, la 44 de ani, în revista Ateneu, iar editorial, cu volumul Viaþa în tablouri, în urma cîºtigãrii concursului organizat de editura Albatros . Pe cît de lung, tot pe atît de sinuos este traseul formãrii sale ca scriitor, început din liceu la Tîrgoviºte ºi continuat ca student în filologie la Bucureºti ºi Iaºi, pentru ca stabilindu-se dupã mai multe schimbãri de reºedinþã a apostolatului ca profesor la Oneºti, sã fondeze în 1990 Liga culturalã Zburãtorul ºi revista cu acelaºi nume, unde a moºit mulþi tineri scriitori. Sãrbãtorit la Iaºi, într-o glumã plinã de simpatie, pentru apartenenþa simultanã la generaþiile 60, 70 ºi 80 , Gheorghe Izbãºescu este un poet cu identitate aparte ºi un personaj fabulos al lumii noastre literare.

Debutului matur din toate punctele de vedere i s-a adãugat la scurtã vreme volumul Garsoniera 49 (1985), urmat de o absenþã editorialã de 8 ani, poetul împãrtãºind o soartã comunã cu optzeciºtii refuzaþi sau mereu amînaþi de planurile editoriale din ultimii ani ai comunismului.

Dupã Decembrie 1989, Izbãºescu ºi-a revãrsat copios sertarele în volumele: Coborîrea din tablouri (1993), Ansamblul de manevre (1993), Melodrama realului (1995; ed. a II-a 1997), Cîntece de mîntuire (1998), Mona-Ra (2000) ºi antologiile de autor intercalate acestor ani: Ulise al oraºului (1994; ed. a IIa 1998), Mîna cu efect întîrziat (1997) ºi Muza din tomberon (1998), ca dovadã a prolificitãþii ºi prezenþei sale active pe scena literaturii. Ultima sa apariþie editorialã , Melodrama realului (Ed. Vinea, 2003), reia titlul unui volum anterior pentru o nouã antologie de autor care frizeazã ideea ediþiei definitive, desãvîrºind încercarea obsesivã de construcþie retrospectivã a Operei.

Melodrama realului are structura ºi substanþa unei epopei a formãrii ºi cunoaºterii de sine, dînd cãlãtoriei modernului Ulise al oraºului dimensiuni alegorice. În afara ciclurilor Rame captive în Ithaca ºi Cîntece de mîntuire, apãrute în volumele din 1998 ºi distribuite aici în rolul de prolog ºi, respectiv, epilog, prin care evadãm ºi revenim în Ithaca, numitã Mãicãi, locul de naºtere al poetului, antologia reproduce ordinea volumelor publicate de la debut pînã azi, alcãtuind o Odisee postmodernã. Unificate de motivul cãlãtoriei, fragmentele acestei epopei refac drama omului modern cu o conºtiinþã scindatã între memoria mitului pierdut ºi inconsistenþa ontologicã a cotidianului. Izbãºescu nu actualizeazã modelul rapsodului homeric, ci pe cel al aedului de tipul lui Orfeu, fãrã a face o poezie orficã în sensul estetic al termenului, avînd mai degrabã conºtiinþa apartenenþei la o vîrstã cînd poezia încearcã sã se regãseascã din aventura ei autodistructivã la origini, resemnificînd realul prin mit.

Imaginarul sãu fabulos contopeºte planurile într-o viziune în care limbajul redevine simbol al adevãrului întemeietor al fiinþei.

Acest Ulise citadin are conºtiinþa inautenticitãþii cãlãtoriei sale iniþiatice, care devine din realã imaginarã.

El cãlãtoreºte printre tablouri de viaþã care reproduc fragmentar configuraþia întregului/ adevãrului existenþei. În poemul Scãrile de marmurã, subintitulat Scrisoare deschisã cãtre Orfeu , Izbãºescu îºi dezvãluie scepticismul faþã de cunoaºterea devenitã rutinã alienantã prin intermediul oglinzilor ei livreºti: Lecþia obiºnuinþei cu toþii o ºtim/ De dimineaþã ne sculãm, îi adulmecãm sîngele/ facem pentru ea fiºe, conspecte/ Ne luãm raþia de iluzii ºi cu zeama ei de aur/ ne pipãim ridurile fierbinþi ale minþii// Doar amintirile mai sînt vii încã/ fîlfîind sub pleoape/ aducînd ºtreangul verde al zilei/ de gîtul tãu mai aproape// Iar a-þi mistifica biografia/ ºi a-i conserva urmele: e ca ºi cum/ þi-ai lua cravata direct din oglindã . Deºi atitudinea poetului este modernã, prin demistificarea secretelor documente de familie cu ironie împinsã pînã la cinism, el are nostalgia unui model originar de viaþã, cultivînd un tradiþionalism ce aspirã la mîntuirea omului prin recuperarea tradiþiei. În viziunea acestui spirit alexandrin, ale cãrui elanuri lirice se topesc în comentariu ironic/ parodic ºi ingeniozitate tehnicã, diferenþa de condiþie dintre omul modern ºi cel vechi se reduce la un eºec melodramatic: Ulise al oraºului tãu, intri într-o cafenea/ unde sirenele înoatã în valuri de alcool/ sufocîndu-se/ Aici te gîndeºti la ziua de 8 septembrie/ bine întinsã pe felia de pîine/ / Dar Scribul îþi face semn sã vii/ la mãsuþa lui: blãniþã decrepitã de cîrtiþã// ªi eºti curios sã-i vezi documentele de familie/ pãstrate pîn-acum în secret/ El însã cu creta însîngeratã pe scîndura de cedru/ îþi deseneazã mult rîvnitul ºtreang violet (Documente de familie). Scindarea conºtiinþei poetului între eroul odiseic ºi scribul alexandrin denunþã ºi ea criza de identitate a omului modern, pentru care aventura existenþialã îºi relativizeazã sensul metafizic în rutina cotidianã a cititului/ scrisului. Izbãºescu este însã un poet cu mare forþã de expresie, chiar dacã

Anul XIV • 9 - 10 • septembrie / octombrie • 2003

E

U

P

H

Constantin AbåluÆå

O

I

R

O

Lucian Vasiliu

poemul favorit favorit çi çi comentat comentat poemul

poemul favorit favorit çi çi comentat comentat poemul

INTRUSUL

ªAPTE

suferim cînd simþim în noi despãrþirea cerului de pãmînt Eugène Ionesco

Mã furiºam în camerã cît încã nu era luminã ºi rãmîneam acolo ascuns într-un colþ între draperie ºi geam visam palmierii care nu se zãreau pe fereastrã fotoliile imense care nu se aflau în camerã sufeream cînd vedeam cerul despãrþit de pãmînt trãiam angoasa plecãrii de undeva înduram mirajul sosirii altundeva eram asemeni frunzei : cu o faþã lucind spre soare ºi alta scufundatã în propria umbrã de fapt odaia asta? pagina 16 aalecuicuie sunt zilele prin care trecem? ale cui limbile pe care le-nvãþãm ca pe tot atîtea morþi diferite? scriem citim ori rupem scrisori pentru cei de prin alte odãi plecãm din propriul sînge ca sã fondãm un cazinou clorofilian? dintotdeauna pereþii ne-au urît cu ura seninã a orbilor uºile ºi ferestrele ne-au înspãimîntat cu sarcasmul lor de ziduri imperfecte tot ce e-n jurul nostru ne-a iubit prea strîns aºa cum cãtuºa glezna împiedicatã paºii noºtri piguleau strãzile de umbre minuscule acoperiºele dau din cap ºi-o pãrere de rãu stãruia în porþile cu scãunele scoase la soare ca niºte clone ale fiinþelor absente cine suntem noi? printre pereþi murdari ºi tavane crãpate ne socotim banii orele ºi secundele de viaþã apoi pe-o fotografie tot facem retuºuri privim uºa care nu se închide golul ce nu poate fi împãrþit ca sã fie mai suportabil apoi cu un zîmbet inchizitorial scoatem din top o foaie de hîrtie somaþi sã ne predãm gãurim cu un cui tot topul asta-i Mi-au plãcut întotdeauna poemele mele cele mai recente. Ultima fantomã a subconºtientului meu. Cel mai apropiat semnal din necunoscut.

Pentru cã îl consider încãrcat cu misterul cel mai evoluat, cel mai sibilin.

Cu cît trec anii cu atît devenim mai profunzi, expresia noastrã se simplificã în favoarea polisemiei. Cu cît viaþa ne înfundã în pragmatismul ei mocirlos, cu atît devenim mai apþi pentru a înþelege poezia ca o comunicare cu ceea ce se aflã dincolo. Cu acea energie care, din umbrã, ne regizeazã vieþile.Tot ce þi-ai pus în gînd cîndva, se împlineºte acum. Adevãratul autor al poemelor este acea entitate ce locuieºte intermitent în tine ºi pe care ajungi, cu timpul, dacã nu sã o cunoºti întrutotul, cel puþin sã-nveþi a-i respecta semnalele. ªi sã constaþi cã respectîndu-i-le, lumea ta conºtientã devine tot mai bogatã ºi mai credibilã. Inspiraþia face viaþa poemului adevãratã.

Acest poem (capitolul numãrul 5 dintr-un volum inedit de 33 de poezii intitulat INTRUSUL), este un dicteu automat scris imediat dupã ce am descoperit fraza lui Eugene Ionesco. M-am întrerupt din comentariul la cartea doamnei Marie-France Ionesco (unde descoperisem citatatul) exact timpul necesar ca sã transcriu inspiraþia ce mã luase în stãpînire. Acest poem este unul dintre pivoþii volumului deoarece cred eu plãsmuieºte o paradoxalã odaie fizicã/metafizicã revelatoare pentru conºtiinþa atît de scindatã a omului contemporan. A acestui om ce trãieºte zilnic în carnea, mintea ºi sufletul sãu despãrþirea cerului de pãmînt. Simplitatea interogaþiilor, ineditul imaginilor casnic-cosmice, creeazã un contapunct ciudat, o stare de interes dar ºi de incertitudine. Poemul devine un spaþiu care se dezvoltã în spirale tot mai largi. Sîngele se vede confruntat cu un imaginar cazinou clorofilian . Înlãnþuirea de gesturi debusolante în spatele cãrora se cascã un gol tot mai insidios marcheazã condiþia omului modern. Cel ce, somat sã se predea, dupã ce ºi-a asigurat o singurã coalã de hîrtie, gãureºte cu un cui tot topul. Atrocitatea acestui ultim gest (insolenþã, rãzbunare, victorie a la Pirus?!) ºi constatarea dezabuzatã ce urmeazã ( Asta-i ) lasã poemul în plinã stupoare. Stupoare ºi cinism ce stimuleazã curiozitatea necesarã pentru a citi celelalte capitole ale volumului, pentru a developa tot alte ipostaze ale condiþiei de intrus pe care, vrem-nu-vrem, o avem în aceastã lume.

Cu ºapte degete la mîna dreapta m-am nãscut, dar nu mai am decît unul prin care vã descriu aceste fapte: ºapte femei am iubit dar numai una era Reginã în amintirea ei nu dorm ºapte zile, timp în care sufletul mi se închinã am scris ºapte poeme fundamentale, dar tuturor le-am dat foc nu am putut salva de la incendiu decît un cuvînt ºapte funii spînzurã din ceruri. trag ºapte clopote, dar nu aud decît unul ºapte vieþi am parcurs din toate s-a ales praful pe care cu grijã îl scuturaþi de pe haine

În loc de comentariu: POEM CÃLARE PE POEMUL FAVORIT M-am gîndit la un poem care sã-i placã prim-ministrului ºi nu Mamei, sã-i placã lui Hitler ºi nu lui Homer, sã-i placã diavolului ºi nu lui Dumnezeu Sper sã-i placã lui Iona Radu Vãcãrescu ºi fiilor lui ºi sã nu-i displacã lui Dumitru Chioaru ºi cititorilor lui oricum, sã se bucure întristatul, logofãtul, Iulian Apostatul...

P. S. Poezia ªAPTE a apãrut în volumul de debut MONA-MONADA (Iaºi, Junimea, 1981).

Un poem scurt, în amintirea lui E. A. Poe

N

Anul XIV • 9 - 10 • septembrie / octombrie • 2003

E

U

P

O

H

R

I

O

N

(urmare din pag. 3)

Ioan Radu Våcårescu

Literatura din Québec: un nou chip ***

Mai tare decât proba suferinþei, azi, pare a fi proba fericirii, sau, ca sã rãmânem la înþelesul de massã al acesteia, proba abundenþei, încercarea abundenþei. Suferinþa, fie fizicã, fie sufleteascã, pe lângã întremare spiritualã aduce, în atâtea cazuri, ºi solidaritate, un sentiment, azi, care aproape cã ºi-a pierdut înþelesul. Încercarea abundenþei, ca ºi aceea a puterii, pune la îndoialã capacitatea umanã, frumoasã ºi veche, de a-ºi descoperi ºi reprezenta umanitatea. În fapt, aratã o lume în care dominã douã dintre cele ºapte pãcate capitale: lãcomia ºi invidia. O lãcomie cu ºapte capete ºi guri, ca a balaurului ultimei porþi. Invidia celor care n-au, sau n-au destul, la adresa celor care au posibilitatea de a fi mult mai lacomi decât ei. Un lanþ al invidiei, pe verticalã, o imagine post-apocalipticã a cãþãrãrii pe scara posibilitãþii ºi probabilitãþii de a fi lacom, o scarã la cerul abundenþei pe care înghesuiala-i de fiare ºi relaþia alcãtuitã din dispreþ, interes ºi crimã. Iar peste toate ºi toþi, o lume în care toþi furã de la toþi, fãrã cel mai firav sentiment de remuºcare, cu sentimentul datoriei împlinite prin vãmile fericirii pãmânteºti ºi a glorioasei abundenþe.

Melancolii RETORICE ***

Coborâm din avion pe Charles de Gaulle dupã 12 ore de zbor ºi cu interdicþia de a fuma. E ºi asta o încercare teribilã pentru un fumãtor pasionat. Am trecut cu bine: nu rãbdare ºi tutun, ci rãbdare (chinezeascã) ºi evaziune inocentã (româneascã). Chiar în burduful de tranzit o barierã poliþieneascã: lumea e nemulþumitã de întârziere, trecem unul câte unul ca prin strungã. Pe emblema de pe uniforma poliþiºtilor scrie police nationale . Toþi patru sunt negri. Cineva din spate comenteazã cã se verificã paºapoartele contra imigranþilor ilegali din China.

Mã gândesc, iatã, foºti imigranþi ilegali în Franþa verificã posibili imigranþi ilegali în frumoasa ºi antiamericana þarã din vestul Europei. Ajung în strungã, prezint paºaportul ºi îi spun în englezã tânãrului poliþist francez negru: Next time, I ll make a copy for you . Înþelege imediat, surprins, se uitã ºi mai atent la numele þãrii mele ºi apoi mã înjurã, îmi dau seama perfect, într-o limbã necunoscutã, probabil limba lui de baºtinã. Îmi iau paºaportul, îl pun tacticos în buzunarul de la piept ºi îl înjur ºi eu, pe româneºte. Dar furcile caudine ale franþujilor nu se opresc aici. Mergem au autobuzul aeroportului vreo jumãtate de orã spre alt terminal. Autobuzul opreºte din zece în zece metri, deºi nimeni nu urcã, nimeni nu coboarã. Nimeni nu înþelege nimic, nici noi, nici fraþii noºtri chinezi scãpaþi de controlul poliþiei naþionale . În sfârºit, coborâm la o uºã, undeva la margine de clãdire lungã din sticlã ºi tablã.

Cobor ºi îmi aprind o þigarã, doar suntem în plein air . Urgent, ca din neant, apare o femeie echipatã în halat albastru care îmi dã peste mâna în care þin þigarea chinezeascã cu filtru de mãtase. Abea dupã asta îmi spune cã nu e voie sã fumezi acolo. Ce fel de acolo, doar suntem nicãieri. Mã uit mai atent, e algeriancã sau ceva de genul ãsta, îi strecor un Vive l Afrique ºi înjur zdravãn, tot pe româneºte.

Uite, domne, mã gândesc, au devenit violenþi. Asta în timp ce în clãdirea terminalului, din zece cãlãtori nou vorbesc la telefonul mobil. Un zumzet de þârâituri metalice ne înconjoarã din toate direcþiile. Mã trezesc într-un eter artificial, într-o reþea de radiaþii care-mi fac þeasta varzã. Unde-i armata de algerience care sã dea peste mâna purtãtoare de mobil a tuturor acestori mutanþi jumãtate oameni jumãtate roboþi ºchiopãtând? Pe lângã campania în favoarea bicicletei, trebuie sã mai adaug: campania pentru fumat ºi aceea împotriva telefoanelor mobile.

***

Venind dintr-o Asie atâta de mult, pe nedrept, hulitã, într-o Europã atâta de lãudatã, îmi vine în minte agrãirea lui Kondiaronk, ºef Huron dintr-o Americã dispãrutã de mult: "Europenii trebuie împinºi cu sila sã facã bine ºi n-au alt sprijin când vor sã se fereascã de rãu decât frica de pedeapsã . Din pãcate, între pedepsele instituite la Strasbourg ºi la Bruxelles nu-i nici una împotriva lãcomiei ºi invidiei rezultate din abundenþã. ªi continuãm sã fim fericiþi pânã la adânci bãtrâneþi. o Fragmente dintr-un Jurnal de octombrie

conflictele, ºi reproduc în felul lor, adicã dupã modelul afabulaþiei, preocupãrile ºi momentele mai mult sau mai puþin importante din viaþa unei familii, chiar ale unei epoci date. «La vraie saga des Beauchemin» de Victor-Lévy Beaulieu, care numãrã ºase romane, de la Race de monde! (1969) pânã la Steven le Hérault (1985), este modelul genului. Romancierul va continua în acelaºi stil cu ciclul «Voyageries», format la rândul sãu din ºase romane, de la Blanche forcée (1976) pânã la Discours de Samm (1983), apoi cu L’héritage (1987 ºi 1991), în fine cu Bouscotte (2000, 2001 ºi 2002). La rândul sãu, Arlette Cousture a devenit ea însãºi o mare vedetã a genului cu Les filles de Caleb (1985 et 1986), apoi cu Ces enfants d’ailleurs (1992 ºi 1994). Mai trebuie oare amintit cã Beaulieu ºi Cousture s-au bucurat de o popularitate excepþionalã de vreme ce operele lor au fost ecranizate? Trebuie sã menþionãm, printre altele, cele patru volume (1973-1982) care compun La dynastie des Lanthier de Jacques Lamarche, Au nom du père et du fils (1984) ºi Le sorcier (1985) de Francine Ouellette, Pure laine, pur coton, Le mouton noir ºi La boiteuse (1994) de Marthe Gagnon-Thibodeau, Comme un orage en février (1990) ºi La grande Hermine avait deux sœurs (1995) de Marcelyne Claudais. Alãturi de aceste saga figureazã deci în mod onorabil romanul pagina de familie. În acest sens, nu putem neglija romanele lui Yves Beauchemin, în special Le matou (1981) ºi Juliette Pomerleau (1989).

Contribuþia scriitorilor migranþi De patruzeci de ani încoace, contribuþia scriitorilor numiþi « migranþi » este substanþialã. Aceºti nou sosiþi s-au integrat perfect în societatea din Québec, nu fãrã a evoca, aºa cum este de altfel normal, traiectoria personalã ºi cãutarea identitãþii simultan cu afirmarea sentimentului unei apartenenþe noi: exilul, dorit sau impus, periplul geografic de la pãrãsirea þãrii de origine, motivele care i-au determinat sã aleagã Québecul, dificultãþile de orice fel pe care au trebuit sã le depãºeascã în þara în care primesc azil (limbã, condiþii de viaþã, climã, demersuri birocratice, cãutarea unui loc de muncã ºi a unori editori etc.), problemele de ordin social sau politic cu care s-au confruntat (federalism, revendicãri ale independenþei, ºomaj, rasism latent, servicii medicale etc). Prin numeroasele lor scrieri, romancierii veniþi din alte colþuri ale lumii au contribuit puternic la crearea ºi la transformarea imaginarului colectiv propunând puncte de vedere noi ºi originale, înscriind sensibilitãþi diferite pe un mare numãr de teme preferate ale societãþii care îi acceptã : de exemplu, mirajul american cu Le dernier souffle (1975) ºi Une bataille d’Amérique (1976) de Pan Bouyoucas, Adieu, Babylone (1975), Les fruits arrachés (1977) ºi La fiancée promise (1983) de Naïm Kattan, problemele socio-politice cu Passages (1991) de Émile Ollivier, Les militants (1974) ºi Blizzard sur Québec (1987) de Alice Poznanska-Parizeau, La sainte alliance (1977) de Alain Pontaut, Les hommes-taupes (1978), Sept roses pour une boulangère (1987) ºi Vers l’autre rive. Adieu, Belgrade (2000) de Négovan Rajic. Maniera în care sunt primiþi imigranþii îi intereseazã în primul rând pe Dany Laferrière în Cette grenade dans la main du jeune Nègre est-elle une arme ou un fruit ? (1993) ºi Mona Latif Ghattas, în Les lunes de miel (1996), în timp ce alþi scriitori sunt preocupaþi de problemele identitãþii, de exemplu, Stanley Péan, în Le tumulte de mon sang (1991) ºi Zombi blues (1996), Sergio Kokis, în Le pavillon des miroirs (1994), Negao et Doralice (1995) ºi Errances (1996), ºi Ying Chen în La mémoire de l’eau (1992) ºi L ingratitude (1995), sau de condiþia femeii, precum Dominique Blondeau (Alice comme une rumeur, 1996, între altele), Monique Bosco ºi alþii. Cea mai mare parte a autorilor aleg teme universale sau se consacrã literaturii SF, precum Élisabeth Vonarburg.

Un nou chip Nu punem la îndoialã faptul cã literatura romanescã din Québec a cunoscut o profundã transformare odatã cu sosirea scriitorilor veniþi din alte pãrþi ale lumii cât ºi cu generaþia crescândã care succede romancierilor ºi romancierelor din prima etapã. Aceºtia, figuri de seamã ale literaturii din Québec, au publicat, în ultimii patruzeci de ani, opere marcante. Palmaresul foarte lung ne determinã sã ne oprim totuºi la câteva nume mari, cu riscul de a omite altele : Anne Hébert, Jacques Godbout, Marie-Claire Blais, Roch Carrier, Gilles Archambault, Noël Audet, Yves Beauchemin, Jacques Ferron, Robert Lalonde, Gilbert La Rocque, Jacques Poulin, Michel Tremblay construiesc sau au construit o operã care a lãsat o urmã de neºters în imaginarul colectiv. Tânãra generaþie, dezamãgitã, agresivã ºi uneori violentã, a reluat pe cont propriu ansamblul temelor pe care le-am evocat : observarea criticã, uneori zeflemistã ºi lipsitã de respect a societãþii de consum ale cãror valori esenþiale par a se baza pe reuºita cu orice preþ, care ignorã aspiraþiile reale ale tinerilor, nevoile primordiale ale celor privaþi de resurse, scriitura contestatarã ºi revendicatoare în acord cu inconvenientul de a trãi.

De douãzeci de ani, aceastã generaþie a adus un suflu nou literaturii din Québec prin exprimarea întrebãrilor care o preocupã. Jean-Yves Dupuis vorbeºte de Bof génération (1987) ºi Christian Mistral, de generaþia vamp (Vamp, 1988).

Aceastã generaþie adoptã adesea accente disperate care exprimã singurãtatea, inactivitatea, sãrãcia, decãderea fizicã ºi moralã, drogul, violenþa, sexul. Ni s-ar pãrea cã citim întreaga piatrã filozofalã a lui Marie-Claire Blais mai ales în cazul ultimelor sale douã romane Soifs (1995) ºi Dans la foudre et la lumière (2001). Ar fi aproape inutil sã încheiem subliniind cã aceste diverse contribuþii au transformat literatura narativã într-un vast laborator de scriiturã, în care se confruntã limba francezã în tot ce are mai pur cu limba vernacularã din Québec, care a imprimat celei dintâi accente noi, fiind în cele din urmã acceptatã în cadrul francofoniei. o

Traducere de

Dumitra Baron

17

Anul XIV • 9 - 10 • septembrie / octombrie • 2003

E

U

P

H

O

R

I

O

N

¸ English… Deutsch… Francais Gaëtan Brulotte

LE MAL D'AURORE

"Stabmate" - imagine 3D, P.i.x.l.F.u.x.a. - 1998 - Canada

Je forme ici une entreprise à nulle autre pareille. Je vais tenter de circonscrire l’histoire d’une sensibilité, la mienne, celle d’une femme médecin qui a passé la cinquantaine et pour qui les jeux sont faits. Après des années d’autoexamen, il m’est devenu possible de reconstituer une vision d’ensemble de ma vie intérieure profonde telle qu’elle est accessible par la réflexion.

J’ai songé à diverses formes d’organisation de mon récit avant de m’arrêter finalement à la suivante, qui est la plus simple. Je compte le disposer selon la trajectoire du tropisme solaire de manière à décrire une journée symbolique qui résume ce que je suis tout entière: matin (printemps), midi (été), crépuscule pagina 18 (automne) et nuit (hiver). Que représente chacun de ces moments dans ma vie sensible? Voilà ce à quoi je vais essayer de répondre.

Chez moi, tout commence par un mal d’aurore. Je déteste le matin et le réveil. C’est autour de ce malaise que je commence à interroger mon projet de vie pour essayer d’en comprendre le point de départ et l’évolution.

Le simple fait de m’arracher au sommeil pourrait souvent se comparer à une pénible sortie de l’eau, à une sorte de naissance boudeuse et liquide. Tout se passe comme si mon être-bulle, longtemps enfoui dans une limoneuse inconscience, émergeait tout à coup et venait douloureusement se déchirer à l’air libre, catapulté dans l’extériorité. C’est une sensation généralement désagréable.

Ma conscience alors luit, mais telle une épave renflouée, et, comme elle, lourde des profondeurs et tout éclaboussée de rêves. Cet éveil aquatique est toujours plus ou moins malheureux parce que je dois nécessairement reconstituer la réalité du corps et réapprendre à le manier. Il me faut procéder non seulement à la restructuration de mon moi primitif (de l’animal), mais aussi à celle de l’existence et de ses premières instances. Quel poids! Avec l’ouverture des paupières, le rideau de la société se lève aussi. L’identité se recoud, le temps et l’espace se réorganisent, les lois du monde se réinstallent et c’est finalement la stupéfaction du plein contact rétabli avec le quotidien. La vie reprend avec tous ses déterminismes. Individuellement et collectivement, je dois me réinscrire dans le courant, supporter le faix de nouvelles heures de conscience à traverser, assumer la lourdeur d’un autre jour, avancer, me transvaser plus loin, c’est-à-dire mourir encore un peu.

Le frémissement du réveil est ainsi souvent un moment difficile pour moi.

Et l’aube, l’éclosion indécise de la première clarté, l’instant où le clair éclabousse l’obscur représente aussi un noeud sensible, une pénible transition où deux forces contraires se combattent, où s’établit toute une dramaturgie du rêve et du réel, du nocturne et du diurne, de la mort et de la vie qui doit bien déteindre, je pense, sur toute mon existence. Je perçois ce point critique comme un moment de doute et d’hésitation surtout quand l’aurore me paraît assommée, son initiative avortée et la lumière, manquant d’énergie, se disperser dans le navrement de mornes grisailles. Si je m’y sens moi-même toute barbouillée de ténèbres, c’est sans

doute parce qu’une espèce de résistance initiale à l’élévation semble dominer cet instant.

Ce n’est cependant pas là qu’une vision subjective tant on subit généralement l’influence de la température, car il faut dire que sous mes climats, l’aube, en particulier à l’automne, naît plutôt mal, engourdie et empêtrée dans les nuages, prise dans les draps détrempés de la nuit, maladivement blême dans la matité de coiffures en broussaille accrochées à la tête des montagnes au loin.

Les matins du monde y bâillent souvent d’ennui. Les choses voilées d’une brumaille ouatée s’emmurent dans leur pesanteur. Dans un tel décor éteint, la levée du corps ne peut être qu’empotée et exsangue; la conscience, décolorée et cendrée. C’est un moment triste et fluet de désordre, d’effondrement, de confusion, une inauguration maladroite et chétive, un état raté, appesanti de l’être, un remous de l’existence, en un mot, une désagréable sensation.

L’origine, c’est devenu ça pour moi avec le temps.

A côté de cet orient de brume et de songes aimanté vers la nuit, j’applaudis en revanche les aurores d’été enflammées liées à la jeunesse, à la vitalité et à l’essor. Bonheurs rares et fragiles que je peux compter sur mes doigts, d’accueillir, dans la pureté solennelle de l’azur, une ascension joyeuse accompagnée par le pépiement des oiselleries et de célébrer le rayonnement allègre des ors vifs du matin. C’est un instant de grâce quand le monde s’éveille ainsi dans une translucidité de vitrail, frétillant sous des dentelles de verre. En de tels jours bleus, quel réconfort de voir une fraîcheur cristalline et chatoyante de rubis ou d’émeraude présider à l’ovation solaire, à la montée glorieuse de l’astre vers son dôme céleste.

Plaisir alors de contempler l’aube qui se lève dans la fenêtre de ma chambre dont je laisse délibérément les rideaux ouverts. Plaisir de saluer les passants de l’aurore et de suivre le porteur de journaux à bicyclette distribuer les nouvelles de porte en porte. Je fais la paix avec le monde. Je l’accepte alors tel qu’il s’offre à moi.

Cependant même sous cet aspect pur et limpide, l’avant-première du matin suscite vite en moi quelque malaise: soit que l’aurore affadisse la réalité, l’aube me paraissant blêmir toute chose; soit qu’elle me fige, comme les aubes glauques et saisissantes du printemps; soit qu’elle m’agresse, car avec l’arrivée du jour, le ciel vient comme brimer la paix de mon sommeil et déranger la momie du dedans.

Quelles qu’en soient donc les variantes, l’aube finit par être pour moi, généralement parlant, un moment pénible. Je pense que je peux le dire ainsi en toute honnêteté. Dès le point de départ, se constitue un pessimisme de l’aurore qui contamine aussi toutes les représentations qui lui sont symboliquement associées, telles que la naissance. Dans mon esprit, une malédiction a toujours frappé toute fécondité. Une des associations qui me troublent le plus est bien celle de la naissance et de la mort. Naître, c’est périr, c’est-à-dire être livré au chaos de l’existence et à tous ses déterminismes mortels.

Foetal veut dire fatal. Aussi n’ai-je jamais voulu d’enfants. Je les adore, qu’on ne s’y méprenne pas, mais je ne veux pour aucune considération les porter dans mon ventre. Faire croître la mort en mon sein, non, jamais! C’est là une de mes grandes limites et c’est un choix difficile que j’ai assumé très jeune et qui a orienté ma vie.

En fait, à travers ce que j’appelle mon «mal d’aurore» je crois comprendre que je refuse quelque peu le réel brut. Je rêve plutôt d’un ajournement continu de la réalité, d’un repos permanent de l’être, d’un retour à la nuit perpétuelle de o l’inconscient.

(Extrait d’un roman en chantier)

Anul XIV • 9 - 10 • septembrie / octombrie • 2003

E

P

U

H

O

R

I

N

O

¸ English… Deutsch… Francais Nicole Brossard

L’ENDROIT NERVEUX DU RÊVE I la nuit a fait de nous un lieu une âme peut-être un bel espace de langue panique jusqu’où l’idée de s’en d’aller ira-t-elle toucher les pensées la vague odeur de l’infiniment nuit II je ne peux pas tous les jours parler de l’eau dire soif à coup de coudes et de miroirs être le temps qui découpe

* et si le tourment si ce qui anime tes nuits de lecture et d’irréel if dust on your fingers vibrate adosse-toi à l’ombre dans un endroit avec du bleu et du vide il y aura c’est certain de l’eau dans tes yeux et de la modernité et de la peur dans tes vêtements * alors nuque reviendra comme un mot dans la chambre il faudra imaginer les heures leur courbe filant dans le haut des pensées comme un drone au-dessus de ta vie

pagina 19

* tout change donc le monde est ainsi construit que la destruction se répète avec des caméras pour mesurer la lumière le dark dans nos yeux

la vie à l’envers.

Observe un peu l’originE III le matin il est facile d’écrire dérive détresse et nous devinons bien qu’il s’agit de proximité de l’ailleurs tombé dans nos bouches comme une idée d’abondance une saveur extrême IV incendié, je ne sais pas comment dire : le monde a été incendié mille fois entre nos mains. Et dans les livres paysage fluide avec personnage qui arpente et nous dans l’ombre au milieu flammèche flèche flambe mémoire, coude de mémoire mood inclinaison c’est tout l’être qui vibre un silence dans le contour de l’énergie

ou le bruit de la nuit son pas dans nos poitrines la chaleur quand elle roule sous le maquillage et le rose de l’ongle * il est vrai que nous sommes souvent ensemble là pour dénuder le monde décider de la vie toucher nous rapprocher à cause des adieux et des tragédies inénarrables

doucement pas de néant seulement des récits des pile ou face abandonnés le long du quotidien et des créatures car il y a toujours des créatures prêtes à courir pour nous devant l’éternité à s’enivrer à se lover dans la langue des créatures suspendues à notre besoin de mer et de vague *

NICOLE BROSSARD Extrait de Shadow : soft et soif * chaque fois que l’avenir entre dans un mot, un ventre de femme avec une soif de nuit qui inonde la respiration

tiens-toi bien dans le silence à l’aube le verbe être court vite dans les veines, corps céleste il file comme après l’amour ou grain de sel sur la langue le matin, goût d’immensité il rapproche de l’humidité première viens m’embrasser pense au grand pouvoir de l’eau qui fait de nous un lieu

qu’il ruisselle dans la rosée du monde oublié sous l’ongle de fièvre

o

Anul XIV • 9 - 10 • septembrie / octombrie • 2003

E

U

P

H

O

R

I

O

N

¸ English… Deutsch… Francais VoichiÆa - Maria Sasu

L'exilheureux heurex L'exil

l

"Holes" - imagine 3D, P.i.x.l.F.u.x.a. - 1998 - Canada

e très beau livre de Nancy Huston et Leïla Sebbar, Lettres parisiennes.Histoires d’exil (Paris, J’ai lu, 1999), issu d’un besoin d’éclaircissement des sentiments en situation exceptionnelle – l’exil (volontaire dans le cas de Nancy Huston), se fait petit à petit, à la faveur des lettres que les deux femmes s’écrivent de Paris à…Paris, bien qu’elles se rencontrent de temps à autre ou qu’elles se parlent au téléphone. Évidemment, l’écriture s’impose comme le moyen pagina 20 le plus approprié pour recueillir les pensées, les sentiments, les moments anecdotiques de leur existence présente, en situation d’exil, ou passée.

Tout semble distinguer, séparer, les deux femmes: le lieu d’origine (Nancy Huston est née au Canada anglais, Leïla Sebbar dans l’Algérie française), l’apparence, les gestes, les élans, les goûts, les choix, comme le souligne Nancy: «…tu parlais beaucoup et plutôt fort, moi peu et plutôt bas; tu avais des gestes et des jugements sûrs, individuels, idiosyncratiques, moi je me sentais toujours un peu flottante et incertaine…»(p.100) Mais elles se ressemblent beaucoup aussi: la même «terreur d’engourdissement» quand elles prennent des vacances, les réticences à l’égard de l’institution (telle l’université), mais surtout le besoin d’écrire. Chacune est un(e) écrivain(e) consacré(e): Nancy a publié quelque vingt livres, Leïla –dix-neuf.

Le thème qui, comme un fil rouge, traverse les lettres qui s’enchaînent, se répondent, se croisent, c’est l’exil – tout le reste, ce sont des conséquences, des effets secondaires ou des mises au point: l’identité, la langue, la communauté, la différence/la marginalité, la nostalgie, l’appartenance, la stabilité, l’écriture.

Nous nous pencherons (pour diverses raisons) uniquement sur les idées et sentiments de Nancy Huston. De son propre aveu, elle choisit de s’exiler («mon exil volontaire», «la bizarrerie qu’il y a à rentrer chez soi en touriste» ); elle ne ressent pas le mal du pays car il n’y a pas d’attaches en Amérique: «Dans la province d’Alberta où je suis née, on vante une église ou un bâtiment public comme historique s’il date du début du XXe siècle.»(p.22) Alors, la nostalgie, pour elle, n’existe pas, mais elle en a besoin, car celleci est une composante permettant de cerner les sentiments dus au déracinement, au flottement. «…il est bien difficile d’éprouver de la nostalgie pour les comptoirs en Formica sur lesquels, adolescente, je plantais mes coudes tous les samedis après-midi pour avaler un hamburger avec ma ‘meilleure amie’ du moment. Les centres commerciaux que je hantais pendant mes années formatrices ne ressemblaient pas vraiment à ce que les Français appellent un «terroir». Comme je t‘envie tes

cavaliers arabes!»(p.86) Il y a, pour Nancy, un rapport évident entre culture et identité, dont la langue est un premier indice. Elle a appris le français «trop longtemps» après sa langue maternelle, et son accent, elle y tient en tant que signe identitaire: «Il traduit la friction entre moi-même et la société qui m’entoure, et cette friction m’est plus que précieuse, indispensable.»(p.13) Indispensable, car, dans son propre pays ou ailleurs, on reste le même. Nancy Huston ne veut pas se «dissoudre» dans la société qui l’entoure, elle veut en rester une pièce bien distincte, l’uniformité n’étant pas le propre d’un monde, mais bien la diversité.

Malgré sa double nationalité (canadienne et française) et sa fille née en France, elle n’a aucune envie de se sentir «française authentique». Ce qui lui importe et qui l’intéresse, «c’est le culturel et non le naturel», en percevant les pays comme des cultures.

Nancy Huston avoue que sa « venue à l’écriture est intrinsèquement liée à la langue française» (p.14) et que la langue maternelle s’estompe. Un séjour dans le pays d’origine lui révèle, non son bilinguisme, mais «cette sensation de flottement entre l’anglais et le français, sans véritable ancrage dans l’un ou l’autre – de sorte que, au bout de dix années de vie à l’étranger, loin d’être devenue parfaitement bilingue, je me sens doublement milingue, ce qui n’est pas très loin d’analphabète…» (p.77) En plus petit, l’univers domestique révèle les problèmes de la coexistence en état d’«étrangéïté»: lui, un homme de l’Europe de l’Est, elle une femme de l’Amérique du Nord, parlant le français, «langue d’amour», mais aussi «langue d’écriture»: «Ça m’impressionne de penser qu’on peut rêver côte à côte dans deux autres langues, pour se réveiller et se raconter nos rêves dans une troisième, commune.»(p.33) Grâce aux enfants qui obligent à la socialisation (rapports avec les parents d’élèves, système scolaire), sa «marginalité si soigneusement préservée s’effrite forcément…»(p.34) L’absence antérieure de stabilité («Pour moi, il y a eu une bonne dizaine d’exils successifs»), bien qu’enrichissante, est très «insécurisante». Elle souffre de ne pas éprouver encore le sentiment d’appartenance: «…quand on rencontre (par exemple) un couple qui vit ensemble et dans le même village depuis cinquante ans, on en pleurerait…(p.119).

Nancy Huston nous offre une définition, simple et convaincante, de l’exil: «…l’exil n’est que le fantasme qui nous permet de fonctionner, et notamment d’écrire.(…) Un fantôme. C’est-à-dire un mort qu’on a eu besoin de ressusciter afin de l’interroger, l’ausculter…Notre correspondance ne serait-elle pas, en quelque sorte, l’autopsie de ce cadavre?

Parce que très certainement nous avons toujours connu ce sentiment auquel nous avons donné le nom d’exil. Le sentiment d’être dedans/dehors, d’appartenir sans appartenir. Est-ce vrai pour toi?»(p.209-210) Cet exil déclenche une métamorphose graduelle et sûre; il aurait trois phases: une première, «euphorique», enthousiaste, caractérisée par la tentative d’assimiler la culture, la langue, la culture du pays d’adoption; celle-ci est suivie, après la naturalisation, d’un retour en force du «refoulé», du souvenir du passé, du sentiment d’une perte irrévocable, de la vision du nouveau pays comme une prison et non comme un «paradis apprivoisé»; la dernière serait celle d’un «désespoir serein» dû à la certitude «qu’on ne sera jamais parfaitement assimilé à son pays d’adoption et jamais non plus dans un rapport d’harmonieuse évidence avec son pays d’origine».(p.195) On l’adopte avec lucidité.

Mais c’est plus que la lucidité, pour Nancy Huston, qui avoue: «Si je suis heureuse dans l’exil (dans toutes les acceptions du mot, métaphoriques et littérales), c’est parce qu’il donne une forme concrète à cette solitude qui est la condition de l’activité qui me tient le plus à cœur.

Au milieu d’une famille nombreuse, au milieu de tous les groupes d’enfants et d’adolescents auxquels j’ai appartenu, à l’école, à l’église, aux colonies de vacances, en train de saluer le drapeau, ou de chanter quelque chose à l’unisson, ou de manger le repas de Noël, je me suis souvent sentie bien plus esseulée que ce matin, lovée comme je suis dans l’absolu silence de mon studio sixième-étage-fenêtres-sur-cour.» (p.138) En effet, il faut imaginer Nancy Huston heureuse. o

Anul XIV • 9 - 10 • septembrie / octombrie • 2003

E

P

U

H

O

R

I

O

N

Mircea Stanescu

(secolul 21) Un strigåt nou stråbate cu aplomb România dintre blocuri: - Cumpår calorifeeereee!!!... Çi este urmat de sonoritåÆi de copite, la pas. Douå cåruÆe deçelate, cu cîte trei cîini håmesiÆi dupå ele, bat cårårile dintre betoane. Se înlocuiesc caloriferele vechi, de fontå!

CetåÆenii pauperizaÆi - çi loviÆi de psihoza iernii care vine - fac tot ce pot så-çi punå cît mai repede centrale termice personale pentru cå iarna nu mai pot plåti costurile la întreÆinere. Fac totul pe banii lor (numai cå doar puÆini sînt cei care-çi pot permite).

Fierul vechi a devenit între timp valutå forte, iar fonta vechilor calorifere de pe la blocuri înseamnå acum, sume bunicele. Aça cå au apårut caruÆaçii vampiri, care se întrec în a vîna caloriferele de pe holurile blocurilor, sau de pe la gunoaie. Çi care se bat în invocaÆii de dimineaÆå pinå seara.

‘Cartonarii’ cu ambalajele lor cu tot, ‘se vînd’ tot mai prost. Dar insistå çi ei.

Nu-i nimic, intråm în NATO çi UE. Tocmai se aude la radio cå ieri la ConstanÆa, 3 bårbaÆi çi o femeie au fost prinçi furînd 400 m de çinå de cale feratå din combinatul Agrosem, så le vîndå la fier vechi. Så aibå din ce tråii. Zilele trecute, la Iaçi, cetåÆeni necunoscuÆi au furat antena postului de radio Contact.

pagina 21

- Cumpår calorifeereee!!!...

Altfel, miroase a pulpå proaspåtå de aguridå roçie, a oÆet fiert, a hrean, a muråturå precoce, a pingele reînoite.

Bate un vînt subÆirel çi tåios pe sub uçi, afarå se destramå perdele reci de apa, în averse insistente, care umplu gåuri çi çanÆuri cu culoarea noroiului çi exaltå somnolenÆa çi cåldura de açternut. Nevoiaçii furå în continare nuci din pomii care au mai supravieÆuit pe marginea çoselelor çi le oferå (în zadar) spre vînzare, automobiliçtilor.

Muncitorii de la Braçov au ieçit din nou cu miile çi au blocat çoseaua spre capitalå.

O nouå toamnå în CarpaÆi. Pulpå proaspåtå!

- Cumpår calorifeereeeee!!! o

Foto Mircea Stãnescu - 2002

(Din ‘Mica enciclopedie dintre betoane) mircea/stanescu/2k2/

Anul XIV • 9 - 10 • septembrie / octombrie • 2003

U

P

H

(urmare din pag. 24)

Pavilionul oglinzilor decât cu privirea. Nu l-am vãzut niciodatã deghizat pe stradã; ne atrãgea atenþia asupra celor mai groteºti ºi lubrice mãºti, fãrã sã piardã nimic din spectacol. Femeile în schimb se transformau radical, puternic fardate, cu pântecele goale ºi fuste despicate ca sã le înlesneascã miºcãrile coapselor.

Bulevardul se umplea atunci de grupuri organizate care îºi aduceau propria muzicã, cu costume asemãnãtoare ºi uneori cu ritmuri ciudate. Mulþimea urmãrea mai degrabã muzicienii improvizaþi care invadau în mase compacte strãzile ºi aleile laterale: fanfarele descompletate, suflãtorii ºi percuþioniºtii de toate felurile, ale cãror sunete se amestecau în cacofonii la suprafaþã, susþinute însã de un zgomot de fond subteran ºi ritmic. Sãrbãtoarea începea atunci sã ia forma unui corp, captivantã, interacþionând puternic cu barurile, unde berea ºi cachaça curgeau râuri. Bãrbaþii urinau pe ziduri, voioºi ºi toþi pãreau cã s-ar cunoaºte de undeva.

Tumultul invada ferestrele noastre sub forma unui zgomot surd ºi sacadat.

De sus, distingeam mulþimea imensã care se deplasa în valuri înguste asemãnãtoare serpentinelor, amestecându-se unele cu altele într-un hãþiº uman plin de liane miºcãtoare. Însã când eram pe stradã, nu reuºeam sã vãd decât picioarele dansatorilor ºi trebuia sã mã agãþ de cei mari, ca sã nu fiu luat de val. Sau mã agãþam de umerii tatãlui meu, deasupra mulþimii, parcã pagina 22 plutind pe suprafaþa unei mãri muzicale. Împins de aceastã maree, oraºul se revãrsa cãtre calea Rio Branco; mulþimea se îngrãmãdea acolo, aproape imobilã, compactã, zdruncinatã de adâncuri în comoþii verticale. Fiecare înainta foarte încet, frecându-se de celelalte corpuri, adulmecând toate miresmele, sub apãsarea grãmezilor de carne dezgolitã ºi transpiratã.

Costumele deveneau mai numeroase pe mãsurã ce sâmbãta devenea duminicã. Majoritatea erau sãrãcãcioase, improvizate grosolan prin simple semne exterioare. Ca cele ale travestiþilor, a cãror înfãþiºare era redusã la mamelele enorme de cauciuc în sutien, la fusta scurtã ºi la rujul de buze, toate acestea în ciuda mustãþilor ºi a corpului pãros. Uneori aceºtia de mulþumeau numai cu bigudiurile de pe cap, parodiind întregul ritual feminin. Sãreau legãnându-ºi mamelele, atingând femeile cu gesturi caraghioase, ca ºi când anatomia corpurilor li s-ar fi asemãnat. Alþii se deghizau în bebeluºi: cu pieptul gol, cu suzeta în gurã, cu scutece imense ºi scufie pe cap. Aveau uneori biberoane imense pline cu cachaça, închise cu câte o tetinã. Contorsiunile obscene, însoþite de vorbe vulgare erau aplaudate de public, repetându-se la nesfârºit. Alþii se miºcau în grupuri deghizaþi în schelete ºi mãºti de cap de mort, agitând cearºafuri ca niºte marionete scoase din minþi. Aveau în mânã sicrie mici, înãuntrul cãrora se gãseau fie o sticlã de cachaça, fie o pãpuºã al cãrei penis se miºca dintr-o parte în alta asemenea unui metronom. Cu toþii pãreau dezlãnþuiþi ºi hilari, þopãind jur împrejurul femeilor ºi copiilor, în spectacol ºi dans. Urmau apoi grupurile de vampiri, la fel de lubrici în pelerinele lor negre, sau demonii roºii, a cãror coadã ascuþitã ieºea pe dinainte.

Machiajul cel mai nãucitor se asemãna cu spoiala scabroasã ºi semnele indecente.

Ici ºi colo, unii mai originali etalau costume fãcute din capace de bere sau din pachete de þigãri. Gorile pãroase se aplecau asupra mea, mã ridicau ºi mã purtau în mijlocul dansatorilor. Alþii deghizaþi în negrese enorme, strãlucind de pomada neagrã, arãtau trecãtorilor pãpuºi spunându-le cã erau bastarzii lor. Oraºul se deschidea astfel, pentru a servi drept teatru unei legiuni de artiºti naivi care aºteptaserã tot anul momentul acesta de glorie.

Antrenatã de ritm, mulþimea se împrãºtia în toate direcþiile, sãltând pe loc sau alergând în cotilioane sãlbatice. Femeile, uneori abia acoperite de þesãtura de tifon, îºi ondulau pântecele, cu buricul în vânt ºi limba gurmandã. Astfel cã fesele lor vibrau magnific, în faþa ochilor mei.. Revãd degetele penetrante, pântecele atingându-se, mâinile sub sâni, fesele îmbietoare ca niºte pepeni verzi. Într-un vârtej, sub lumina sãlbaticã a reflectoarelor. Deodatã mersul mulþimii, o busculadã, oameni care þipã, lovituri în stâga ºi în dreapta, tãrãboiul care se iscã între râsete ºi cântece. Un corp care aleargã uitându-se cu spaimã în urmã; un altul care rãmâne pe loc, chircit, cu faþa între mâini, roºul scurgându-se pe braþe ºi pe coate. Gesturile pline de viaþã ale dansatorilor care se amestecã; poliþiºtii aroganþi care vin în goanã, agitând în aer bâte ca sã-ºi dechidã calea. Rãnitul este luat.

Cercul gol se închide din nou ca ºi când apa ar fi înghiþit o pietricicã, cu valuri concentrice dispãrând în ritmurile ºi dansurile paralele. Mã simþeam asurzit de palpitaþii, cu gura uscatã. Din asfalt se înãlþa un praf gros care umplea nãrile ºi provoca tusea.

Era o mulþime de oameni uscãþivi; doar câteva femei aveau fese ºi pântece opulente, dar care erau moi ºi unduitoare. Era carnavalul sãracilor, pe strãzi, al celor care nu aveau voie sã intre în cluburile private sau în hotelurile de pe malul mãrii. Aºa pãrea sã arate bucuria, însã cu cât era mai automatã, cu atât era resimþitã mai puþin: un soi de dorinþã de a avea doar fericirea, pe care o urmãrim fãrã sã o ajungem vreodatã. O frenezie devenind

O

R

I

O

N

miºcare spontanã, fãcând spiritul sã alunece pe o pantã a neliniºtii. O fugã înainte pe care jucãtorii o sfârºesc acceptând cã sunt înºelaþi. Un fel de disperare foarte amuzantã. Asemenea imaginilor din mintea mea, care se transformã în tablouri, oamenii îºi dansau mizeria, iar rezultatul final era uimitor.

Puteam sã citesc oboseala pe feþele lor pe mãsurã ce noaptea se lãsa, iar duminica devenea luni. Feþele pãreau mai uscãþive, livide; machiajul avea aerul mai grotesc, miºcãrile erau mai dislocate. Pe strãzile laterale se puteau vedeau oameni lungiþi pe pãmânt, proptindu-se de pereþi, epuizaþi. Alþii aveau ochii rãtãciþi ºi zãceau în bãlþi de urinã. Bãrbaþi ºi femei, primele victime. Morga ºi spitalele publice adunau corpurile la primele semne ale dimineþii. Pãrinþi ºi prieteni cutreierau apoi prin saloanele de la urgenþã în cãutarea dispãruþilor; urmãreau rândurile lungi de tãrgi ºi corpuri îngrãmãdite, scrutând fãrã pudoare feþele încã mascate. Toþi aveau un aer extrem de patetic, asemenea clownilor care plâng: pomeþi strãlucind de transpiraþie pe o faþã suptã, cearcãne adânci, buze uscate, pãrul lipit, presãrat de confetti. Acestora li se adãugau pansamente roºii ºi albe care împodobeau capetele de mort, imenºi bebeluºi beþi, demoni melancolici, travestiþi mohorâþi sau colombine violate.

Nimeni nu ieºea din casã lunea; totuºi oamenii veneau la noi, ca pentru o paradã militarã. Era noaptea ºcolilor de samba, ale cãror cortegii continuau uneori sã defileze pânã a doua zi dimineaþa. Proiectoare imense ale armatei transformau noaptea într-o amiazã albãstruie cu contraste puternice, fãcând sã explodeze satinurile multicolore, paietele, oglinzile, alãmurile ºi corpurile umede.

Sunetele, muzica, þipetele, totul se întemeia atunci pe o singurã bãtaie surdã, care fãcea sã vibreze solul ºi toracele. Vãzut de sus, totul se asemãna cu un imens furnicar în miºcare, cu mii de lumini, ca un singur organism. Praful se ridica pânã la ferestrele noastre, purtând cu el un amestec de transpiraþie, de eter, de parfum învechit, de respiraþie de femeie ºi de acetilenã. ªi apoi de acrimea berii, de aroma zahãrului din cachaça ºi a subþiorilor sulfuroase. Totul în culori sclipitoare, în reflexe de torsuri îmbinate, în strãlucirea alãmurilor ºi tobelor împodobite vesel.

Nu mai vedeam feþele, nici suferinþa, doar o mulþime zbãtându-se într-un clarobscur violent, ca în Infernul lui Doré.

De lãsata secului, disperarea ajungea la limitã. Ultimele zvâcniri înainte de postul întregului an. Mulþimea pãrea deja mai rarã, devastatã de obosealã ºi de beþie. Chiar ºi la noi acasã se vedeau semnele sfârºitului sãrbãtorii: iritarea crescândã, gustul amar în gurã ºi certitudinea cã nimic nu avea sã se schimbe în dimineaþa urmãtoare. Pe bulevard, costumele interesante se rãreau, grupurile de dansatori erau mai disparate ºi mai agresive, iar barurile pline de beþivi. Era momentul melancoliei agitate, al sãrbãtorii zgomotoase, al abundenþei corpurilor întinse pe trotuar. Parada carelor alegorice închidea carnavalul: sculpturi enorme din carton ºi din papier mâché, foarte naive, în pastel, erau trase de camioane.

Câteva satire politice atenuate, episoade din istoria naþionalã, despre indieni ºi eliberarea sclavilor sau omagii aduse marilor compozitori de muzicã popularã.

Apoi proiectoarele se stingeau peste mulþimea buimãcitã, dezorientatã ce se retrãgea în tãcere. Pline de miºcare pânã atunci, gata sã facã orice sub farmecul muzicii, mulþimile se amestecau informe, scurgându-se cãtre mizerie ºi cotidian.

Bulevardul se golea lent, ºi deja gunoierii însoþiþi de camioanele-cisternã înaintau ºtergând urmele iluziei. Îmi amintesc de intensele reflexe albastre, amestecate cu nuanþe strãlucitoare de mov, bãtând în roºu, aproape rozii, pe fondul negru al asfaltului umed. Erau primele semne ale Miercurii Cenuºii.

Totul este atât de îndepãrtat, încât amintirile îmi par ºterse. Doar mirosurile ºi vibraþiile îmi revin clar în minte, mai ales când noaptea târziu paharele se golesc unele dupã altele. Liniºtea borealã de afarã face sã aparã undeva, în adâncul memoriei mele, bãtaia tobelor ºi mulþimea în miºcare. Poate nu e decât bãtaia o inimii, dar totuºi...

"Washed Ashore" - imagine 3D, P.i.x.l.F.u.x.a. - 1998 - Canada

E

Anul XIV • 9 - 10 • septembrie / octombrie • 2003

E

U

P

O

H

R

Ehei!

Pe vremea aceea nu ºtiam nimic, nici chiar despre consistenþa fumului.

Dar acum am aflat ºi-acum ne pare rãu cã rãmânem nepoftiþi în aceastã casã mare ºi albã, cu stâlpi înºelãtori, cu bolþi înfricoºãtoare, cu pereþi zgârciþi, din care, totuºi, uneori rãzbat urletele altor copii ca noi; alþi bufoni sunt îngropaþi în fundaþia acestei case, alte acrobate stau pe post de candelabru, alþi pãpuºari ºi alte mãºti conduc destinele noastre, pe când neschimbat e doar directorul, cel care ne dã legi rãscoapte încã de la începutul spectacolului.

A KISS TO BUILD A DREAM ON Ultima privire înainte de ultimii tãi paºi de despãrþire; un vis albastru ºi mã vãd, moleºit, printre apele ochilor tãi, printre culoarele timpului din pupilele,

N

O

deb debut ut

Vlad Stângu ZIUA A DOUA

I

ºi zbor, pe lângã frunzele foºnitoare ºi nule, ºi plâng la geamul de sânge din marginea încercãrii, ºi tot aºa, încerc dezmãrginirea cu degetele de la picioare deci merg ºi eu, deci mã înþep în nisipul lãsat de ultimul tãu sãrut, însã noaptea se sfârºeºte mã trezesc în zgomotul luminii prin perdeaua greoaie de la geamul unui suflet.

ABSENT-PREZENT Aceastã orã laºã era întotdeauna alta diferitã pe cãrarea bãtutã de soare.

Grãdinarii fãrã ceas ºi fãrã moarte, acei sfinþi grãdinari, nu fãceau nimic.

O fatã mã chema dincolo de soare, pe potecã; un sfert de fatã mã chema abitir sau laº mã chema de zor la poarta însângeratã a grãdinii.

Apa fântânilor mustea de bale, florile lãsau sã se întrevadã duium de pãianjeni, nici nu puteam sã calc de ei de grãdinarii care nu fãceau nimic,

aºa cã am ieºit pe poartã, la sfertul acela cu ochi care mã chema, mã chema. ..............................................................

Pe vremea târziului, grãdinarii dispãruserã

iatã miracolul, iatã mielul Domnului, iatã-mã ºi iartã-mi lacrima la vederea grãdinarilor fãrã ceas, în crâºma din fundul grãdinii.

FRUCTE ªI FRUNZE pagina 23

Din pomul înfructat al ceasului de searã Cad pe pãmânt soldaþi rãniþi întâia oarã, ªi frunzele-nverzite-a primãvarã Ne dau de ºtire despre fructe Cu miros de lupte.

Soldaþi rãniþi întâia oarã de cartuºe κi scot pistolul fabricat din lemn de uºe, ªi frunze înverzite a pãpuºe, În patul tãu miroase-a fruct de somn Eu trec prin el tuºind un domn, ªi frunze înverzite-a pom Se rãzboiesc în fructe Cu miros de lupte.

Din pomul înfructat al ceasului de searã Se-nchinã morþi iubiþi întâia oarã, ªi frunzele-nverzite-a primãvarã Se nasc din fructe Cu miros de lupte.

m a g a z i n Am primit la redacþie primul numãr al revistei de creaþie Galateea, iulie 2003.

Revista apare în Germania ºi este realizatã de Sorin Anca ºi Claudia Anca. De fapt, este o revistã de poezie, cuprinsul nelãsând loc nici mãcar vreunui text critic sau eseistic în domeniu sau prozei. De format carte ºi la mãrimea a4, presãratã ici-colo cu desene de Alexandru Dohi, Galateea se prezintã publicului cititor de limbã românã din Germania ºi, probabil, alte þãri europene, Israel sau SUA, cu nume cunoscute de poeþi aflaþi, aºa-zicând, în exil, deºi nu cred cã astãzi mai putem face astfel de diferenþieri politice ºi pe urma acestora sã mai apreciem reviste de tip exclusivist, cu autori numai de dincolo : Alexandru Lungu, Andrei Zanca, Nicholas Catanoy, Gabriela Melinescu, Liviu Georgescu. Alãturi de ei nume ca Andrei Fischof, Bianca Marcovici, Dan Dãnilã (care, pe lângã textele proprii, ne prezintã ºi traduceri din Horst Samson, poet german originar din Timiºoara), Valery Oiºteanu ºi alþii. Iniþiativa ni se pare lãudabilã, mai ales pentru posibilitatea de a cunoaºte câteva nume ale poeziei române din strãinãtate.

Este cu atâta mai necesar însã de a avea la îndemânã materiale critice pe acestã temã, ca ºi, de neocolit, un dialog permanent între literatura românã ºi ipostazele ei din Germania sau din alte þãri unde comunitãþile româneºti au devenit numeroase ºi importante.

Tot o revistã de poezie este ºi...POEZIA, revistã de culturã poeticã , sub egida USR, ce apare la Iaºi editatã de Fundaþia culturatã POEZIA, director Cassian Maria Spiridon. Revista apare de patru ori pe an, numãrul cel mai recent pe care-l am în faþã fiind Poezie ºi noapte , primãvara 2003. Spre deosebire însã de revista amintitã mai sus, POEZIA este substanºialã din toate punctele de vedere: eseuri la temã ( Regimul nocturn al poeziei de C. M. Spiridon, Poezie ºi noapte de George Popa, Faþa noastrã cea de întuneric de Marius Chelaru, Noaptea marchizului de Dragoº Cojocaru, de citit cu interes, cu toatele), dialoguri (cu Ioan Pintea ºi Gregory Lestage), poeme numeroase datorate unor autori din toate vremurile ºi toate generaþiile de azi, unele dintre ele traduse în limbi de mare circulaþie (francezã, englezã, germanã) de autori

români sau strãini, o rubricã mereu vie, Arte poetice la români (acum, Ion Pillat), poeme strãine, mai de demult sau de azi, traduse în româneºte (Rilke ºi Apollinaire, Kavafis ºi Ady Endre, dar ºi Butor, Kunze sau Szymborska), eseuri pe teme poetice ºi criticã literarã, sau, mai degrabã recenzii la cãrþi apãrute în ultima vreme. ªi acest numãr din POEZIA, deºi pare la un moment dat puþintel cam compozit ºi care adunã poezie de toate categoriile...valorice, este de citit în întregime, iubitorii de poezie neavând ce regreta. În Luceafãrul, nr. 35, 8 octombrie 2003, Mircea Martin publicã un excelent eseu critic despre opera lui Iustin Panþa: Poetul lucrurilor simple ºi vii .De altfel, poetul sibian a debutat în volum la începutul anilor 90 prezentat cu inteligenþã ºi cãldurã de profesorul ºi criticul (conducãtor al cenaclului Universitas în anii 80) care acum îi dedicã acest eseu, de neocolit de aici înainte în orice demers editorial sau critic cu privire la Iustin Panþa. Poate nu întâmplãtor apare acum acest text, împlinindu-se, iatã, doi ani de la moartea regretatului nostru prieten. Mircea Martin îl aºeazã pe Panþa în descendenþa poeþilor de la Steaua ºi, apoi, M. Ivãnescu ºi Brumaru, ca ºi a optzeciºtilor, poeþi ai cotidianului citadin, mai greu impus în poezia româneascã. Nici unul dintre aceºtia nu s-a oprit însã , scrie criticul, asupra lucrurilor mici ºi simple, asupra interioarelor ºi obiectelor domestice aºa cum a fãcut-o Iustin Panþa: la el nu e vorba doar de un program, ci chiar de o filosofie poeticã . Astfel, reuºita poeticã a lui Iustin Panþa reprezintã , concluzioneazã Mircea Martin, o probã cã poezia se poate opune cu o anume eficienþã reificãrii ºi rutinei existenþiale .

De altfel, în altima vreme, revista Luceafãrul devine tot mai mult de substanþã, mai ales datoritã eseurilor ºi opiniilor (vezi ºi în acest numãr De ce nu sunt democrat?! de Al. George), dar ºi criticii de calitate promovate de Horia Gârbea, Bogdan Alexandru Stãnescu ºi Rodica Dunã. o CYDONIUS

Anul XIV • 9 - 10 • septembrie / octombrie • 2003

E

P

U

H

O

R

I

O

N

Sergio Kokis

Pavilionul oglinzilor

"Îndatoririle publice" - imagine 3D, P.i.x.l.F.u.x.a. - 2003 - Canada

Am descoperit pictura târziu. Nu-mi amintesc sã fi avut astfel de înclinaþii în tinereþe. Chiar ºi acum, înconjurat de toate aceste tablouri, resimt îndeletnicirea aceasta ca pe ceva artificial. Acasã la noi, nu existau tablouri ºi de altfel nici o altã imagine pe pereþi. Singurii pictori erau zugravii. Imaginile din jurul meu erau ilustraþiile de revistã, afiºele publicitare din tramvaie, chipurile sfinþilor de la bisericã, desenele în peniþã puþin fantastice, ale caietelor literare din ziare. Uneori caricaturile, cu trãsãturi ascuþite ºi groteºti, al cãror sens nu îl înþelegeam. Cãrþile de ºcoalã n-aveau decât harta þãrii, stema ºi câteva scene patriotice rare ºi urât desenate. ªi eu desenam, desigur, ca toþi copiii care nu aveau prea multe jucãrii.

Pereþii apartamentului erau murdari ºi nu ne pãsa de graffiti. Toate lucrurile din jurul telefonului, însemnãrile, numerele, mâzgãliturile geometrice se îngrãmãdeau în straturi unele peste altele, estompându-se spre capãtul firului. Urmele mâinilor se confundau cu ocrul zugrãvelii îngãlbenite de ani. Desenele mele se pagina 24 pierdeau în murdãria generalã ºi dispãreau pe mãsurã ce lucrurile vechi erau aruncate. Ori sub murdãria muºtelor care acoperea zidurile. Atât de banalã la copii, îndeletnicirea aceasta nu mã distingea de fraþii mei. Iar din câte îmi amintesc, desenele mele nu erau nici foarte frumoase ºi nici foarte imaginative.

Adevãratele chipuri, cele care corespund imaginilor mentale de astãzi, îmi apãreau toate din afarã. Le captam cu ochii, fãrã ajutorul mâinilor. Feþele întâlnite în autobuz, colþurile sumbre ale culoarelor, gândacii imenºi care alergau pe podeaua umedã a bucãtãriei atunci cînd aprindeam lumina. Sau omul care ne aducea gheaþã pe bicicletã; cleºtii lungi, bucãþile de gheaþã care picurau pe hârtia de ziar ºi faþa lui atinsã de variolã. Capul chel al tatãlui meu, mama aplecatã asupra maºinii de cusut, umbra pe perete a manechinului decapitat. Apoi strãzile, oamenii de toate culorile, mucegaiurile luxuriante, miºcarea mãrii, gunoiele ºi pieþele publice.

Mergeam uneori la circ, singura activitate artisticã din mediul nostru.

Trupele de artiºti ambulanþi îºi înãlþau corturile pe terenurile virane de lângã garã.

Spectacole modeste, însã pline de culoare ºi strãlucire pentru ochii copiilor. În întuneric, paietele ºi pielea dansatoarelor se luminau ca artificiile colorate.

Reprezentarea animalelor sãlbatice, a clownilor ºi acrobaþilor pe chioºcuri îmi pãreau de o perfecþiune imensã. Afiºele lor lipite pe zidurile din oraº m-au fascinat poate mai mult decât toate muzeele pe care le-am vizitat mai târziu. Însã toate acestea erau departe de viaþa mea, într-o lume de vis la care nu aveam sã ajung vreodatã.

Carnavalul în schimb îmi era tot timpul la îndemânã, cãci era chiar în faþa ferestrelor casei noastre, de-a lungul bulevardului Vargas. Totul începea cu împodobirea strãzilor, cu eºafodajele instalate în jurul stâlpilor, cu sculpturi din bucãþi de papier mâché, cu drapele ºi gradene pentru spectatori. Mãtuºile mele umblau de colo colo pregãtindu-ºi costumele, cu luni de zile înainte foarte

Tipar offset executat la POLSIB S.A.

înflãcãrate la gândul acestei sãrbãtori. Un parfum aparte plutea în locuinþã, acela al vopselei aurii ºi argintii bãtând uºor spre violet, pe care ele o numeau purpuriu . Mirosea ca vacsul negru pe care îl foloseau pantofarii, lãsând sã se întrevadã minusculi fulgi argintii, aflaþi în suspensie, cãpãtând reflexe roºiatice dupã cum bãtea lumina. Nu se mulþumeau doar cu vopsitul pantofilor; totul era un pretext pentru a folosi culoarea aceasta magicã, capabilã sã transforme orice cârpã într-un costum luxos. O datã, m-am trezit metalizat din cap pânã în picioare dupã ce fratele meu îmi dãduse ideea sã fur flaconul ca sã-l încerc pe piele. Doar un pic. Era atât de frumos încât m-am lãsat în voia ei, aºa cum mã lãsam purtat de cernelurile de pe sugativã. Purpuriul se usca repede, emanând un miros care îþi provoca ameþeala, parcã la fel ca eterul cu care mãtuºile mele îºi fricþionau gâtul înainte de culcare.

Fãrã îndoialã cã aveam întipãrit pe faþã acelaºi surâs prostesc, când m-am trezit în cada de baie unde ele mã spãlau cu benzinã, jupuindu-mi pielea ºi zbierând cã era sã mor. Erau tare supãrate vãzându-mã plin cu vopsea asemeni unui pantof de carnaval. În cele din urmã mi-au tãiat ºi pãrul. În timpul carnavalului, mirosul de eter plutea în aer din pricina flacoanelor metalice care se vindeau peste tot, pline de amestecul de eter ºi cloroform.

Sticlele acestea, adevãrate lansatoare de parfum , au fost începutul primelor mele beþii. Chiar ºi astãzi, inspirând din sticla de vodkã goalã, abandonatã în ajun, îmi pare cã recunosc efluviile lui. Ale parfumului însuºi, sau poate ale mirosului acru-amar al respiraþiei femeilor atunci când îºi þineau batista îmbibatã pe faþã. Pielea le devenea foarte palidã, aprope ivorie, cu orbite de culoare uºor verzuie, în timp ce picãturi mici de transpiraþie apãreau pe frunte ºi în jurul buzelor. Se lãsau atunci dezmierdate, pradã slãbiciunii, murmurând cu voci îngreunate. Toate acestea îmi revin în minte împreunã cu transpiraþia trupurilor, cu parfumurile acre de atâta dans, cu mirosul salivei ºi imaginea ochilor injectaþi cu roºu.

De la bun început, lansatorul de parfum a fost pentru mine mai mult decât jetul rece sau mireasma dulce despre care vorbeau afiºele companiei Rhodia. De altfel pentru toatã lumea, cãci jetul acesta era de preferinþã îndreptat cãtre batiste sau cãtre gura deschisã. Mai jos, spre fesele sau sânii chemaþi sã împartã aceeaºi batistã. Aroma eter-transpiraþie domnea peste carnaval.

Totul era plin de culori. Femeile îºi încercau în continuu costumele, adãugându-le turbane, monede din alamã, paiete, farduri ºi nelipsita culoare purpurie . Pe bulevard se înmulþeau chioºcurile care vindeau mãºti, lansatoare de parfum , pachete de serpentine ºi confetti. Totul strãlucea sub soarele ºi cãldura verii, iar contrastele erau subliniate de umbre albastrui. Aspectul grafic era accentuat de decupajul precis al atâtor mãºti, mai ales de negrul spiritelor rele ºi al capetelor de mort.

Mãºti uneori foarte impresionante, ca cea de pirusão*, înconjurat de aripi de vampir, roºu în întregime, cu o gurã cãscându-se peste o limbã enormã. Altele mai delicate erau acoperite de satin ºi de paiete. Însã cele mai multe erau primitive, cu trãsãturi greoaie ca acelea ale unor acuarele pictate pe hârtie, abia evocând personajele.

Transpiraþia le fãcea sã se lipeascã pe piele ºi pe mãsurã ce sãrbãtoarea înainta ele se descompuneau. Costumele de mort erau cele mai multe ºi mai obiºnuite, cãci erau cel mai simplu de confecþionat.

Sâmbãta, de îndatã ce venea vremea prâzului, primele grupuri de dansatori începeau sã-ºi facã apariþia pe bulevardul a cãrui circulaþie era blocatã. Starea de animaþie puternicã îi cuprindea încetul cu încetul pe toþi locatarii casei, mai puþin pe tata, care însã iubea carnavalul în felul lui. Pãrea sedus de spectacol în aceeaºi mãsurã în care îl interesa tot ceea ce era nou. Era fascinat, însã fãrã sã ia parte Continuare în pag. 22

© XYZ éditeur (Collection Romanichels poche), Montréal 1995

Traducere de

Anamaria Enescu PreÆ: 25 000 lei

Sergio Kokis, foto - Nicolas Kokis

Capitolul 10