Revista Euphorion nr. 11-12/2003

Anul XIV • 11 - 12 • noiembrie / decembrie • 2003

E

P

U

H

O

R

I

N

O

Activitatea Filialei Sibiu a Uniunii Scriitorilor din România çi a revistei Euphorion

VIZITà ÎN CHINA În perioada 13 28 octombrie o delegaþie a Uniunii Scriitorilor din România a participat la o vizitã de documentare în China, la invitaþia Uniunii Scriitorilor din aceastã þarã, în cadrul schimburilor culturale devenite deja tradiþie. Delegaþia de scriitori români fost formatã din Grigore Ilisei (secretar la Filiala Iaºi, conducãtorul grupului), Viorel ªtirbu ºi Dinu Grigorescu (Bucureºti), Octavian Doclin (Reºiþa) ºi Ioan Radu Vãcãrescu (secretar al Filialei Sibiu). Vizita s-a desfãºurat în mai multe provincii ale Chinei, fiind vizitate, între altele, oraºele Beijing, Zhengzhou, Shanghai ºi Hangzhou.

Revistå lunarå de literaturå çi artå editatå de:

C onsiliul JudeÆean Sibiu çi

T e a t r u l “G o n g” S i b i u cu sprijinul

Uniunii Scriitorilor din România, Ministerului Culturii çi Cultelor,

Anul XIV, nr. 152, 153 noiembrie / decembrie 2003 C O L E G I U L D I R E C T O R:

NICOLAE BALOTÅ director de onoare,

pagina 2

DUMITRU CHIOARU, MIRCEA STÅNESCU, IOAN RADU VÅCÅRESCU, JOACHIM WITTSTOCK REDACTOR Ç E F: DUMITRU CHIOARU COLECTIVUL

R E D A C æ I O N A L:

IOAN RADU VÅCÅRESCU, ANDREI TERIAN, MIRCEA STÅNESCU (graphic design / secretar de redacÆie) T E H N O R E D A C T A R E:

MARIAN

FLOREA

C O R E S P O N D E N æ I:

Daniel Bånulescu (Bucureçti), Çtefan Borbély (Cluj-Napoca), Dan Bogdan Hanu (Iaçi), Nicolae Oprea (Piteçti), Dan Perça (ConstanÆa), Daniel Vighi (Timiçoara), Andrei Zanca (Germania) A D M I N I S T R A æ I E:

Mihaela Grigoraç

director Teatrul “Gong”

Anca Mihaela Calborean (contabil çef)

ChivuÆa Popa (referent) Responsabil de numår:

Ioan Radu Våcårescu Abonamentele se pot face direct la sediul redacÆiei cu plata ramburs.

Adresa

r e d a c Æ i e i:

Str. Avram Iancu nr. 8, C.P. 105, O.P. 20, Sibiu – 550183, tel/fax: 0269 / 21.20.94 e-mail: euphorions@yahoo.com AdministraÆia: Str. Al. Odobescu nr. 4, Sibiu ISSN – 1222 – 3212 Revista figureazå în catalogul publicaÆiilor la nr. 517 Conform prevederilor Statutului, Uniunea Scriitorilor din România nu este responsabilå pentru politica editorialå a publicaÆiei çi nici pentru conÆinutul materialelor publicate.

RedacÆia revistei Euphorion precizeazå cå responsabilitatea pentru conÆinutul materialelor publicate revine autorilor.

IlustraÆia

n u m å r u l u i:

SelecÆie din lucrårile celor mai importante expoziÆii ale anului 2003.

LITERATURà ªI PRIETENIE Librãria Humanitas din Sibiu a gãzduit, luni, 3 noiembrie 2003, lansarea cãrþilor Portrtetul lui M de Matei Cãlinescu ºi Versuri, poeme, poesii de Mircea Ivãnescu, ambele apãrute la Editura Polirom. Lansarea s-a desfãºurat în prezenþa autorilor care au vorbit numerosului public despre literaturã ºi prietenie. Întîlnirea a fost moderatã de Dumitru Chioaru. ÎN MEMORIA LUI RADU SELEJAN În ziua de 5 noiembrie 2003 s-a desfãºurat la Sibiu a doua ediþie a Festivalului Radu Selejan , în organizarea Centrului cultural care poartã numele regretatului autor. Centrul este înfiinþat ºi condus de Ana Selejan ºi are ca prim obiectiv valorificarea deplinã a operei poetului, prozatorului ºi autorului dramatic originar din Munþii Apuseni ºi care ºi-a trãit ultima parte a vieþii la Sibiu. Cu prilejul acestei ediþii au fost acordate mai multe premii de poezie, prozã, publicisticã ºi exegezã criticã unor tineri autori care au participat la concursul desfãºurat în acest cadru. Au participat din partea revistei noastre Andrei Terian (membru al juriului) ºi Ioan Radu Vãcãrescu.

COLOCVIUL NAÞIONAL ZILELE POEZIEI IUSTIN PANÞA Uniunea Scriitorilor din România ºi revista Euphorion, cu sprijinul Consiliului Judeþean Sibiu, au organizat în 7-8 noiembrie 2003 ediþia a II-a a Colocviului Naþional Zilele Poeziei Iustin Panþa . Lucrãrile colocviului au cuprins, în prima zi, masa rotundã Poezia lui Iustin Panþa moderatã de poetul Adrian Popescu ºi un recital din poezia lui Iustin Panþa susþinut de actorul Emil Cãtãlin Neghinã. Tot în aceeaºi zi, juriul alcãtuit din scriitorii: Nicolae Balotã (preºedinte), Dumitru Chioaru, Alexandru Cistelecan, Ioan Flora, Alexandru Muºina ºi Adrian Popescu membri, Eugen Uricaru (preºedintele USR) ºi Ioan Radu Vãcãrescu (secretar al Filialei Sibiu a USR) membri consultanþi, a acordat Premiul Iustin Panþa al Uniunii Scriitorilor poetului Claudiu Komartin pentru volumul de versuri Pãpuºarul ºi alte insomnii (Ed. Vinea, 2003). Sîmbãtã, 8 noiembrie, lucrãrile colocviului au continuat cu lansarea cãrþii Obiecte miºcate, vol. I-II, recent apãrutã la Editura Vinea, despre care au vorbit Dumitru Chioaru, Bogdan Mihai Tãnase ºi Nicolae Þone, directorul editurii. Lansarea cãrþii a fost urmatã de masa rotundã Poezia româneascã postdecembristã moderatã de criticul Alexandru Cistelecan. În acelaºi cadru, juriul format din Dumitru Chioaru (preºedinte), Marian Florea, Mircea Stãnescu, Ioan Radu Vãcãrescu ºi Joachim Wittstock membri, a acordat Premiul pentru eseu Emil Cioran al Fundaþiei Euphorion scriitorului Nicolae Balotã.

Au mai participat la lucrãrile colocviului: Bianca Balotã, Mircea Tomuº, Ilie Guþan, Ion Dur, Andrei Terian, º.a. în prezenþa unui numeros public.

ECHINOX 35 DE ANI În 14-15 noiembrie 2003 s-au desfãºurat la Cluj Zilele revistei Echinox , cu prilejul aniversãrii a 35 de ani de la apariþia revistei. Festivitatea de deschidere desfãºuratã în aula Universitãþii Babeº-Bolyai s-a încheiat cu un recital de poezie echinoxistã susþinut de autori din toate generaþiile. Lucrãrile simpozionului au continuat cu lansarea numãrului aniversar al revistei ºi douã mese rotunde despre istoria ºi semnificaþia miºcãrii Echinox organizate la Facultatea de Litere, spectacolul cu piesa ªcoala ludicã de Ioan Groºan pe scena Teatrului Naþional din Cluj ºi numeroase lansãri de carte ale echinoxiºtilor în cadrul Salonului naþional de carte de la Cluj, printre care ºi prima monografie a miºcãrii, Efectul Echinox, semnatã de Petru Poantã. La întîlnirea echinoxiºtilor a participat ºi Dumitru Chioaru, ca membru al grupãrii în perioada studenþiei sale din anii 80.

CENACLUL VLADIMIR MUNTEANU În 29 octombrie 2003 a avut loc prima întâlnire, din aceastã toamnã, a cenaclului. Au citit Anca Ghinea (prozã) ºi Sorin Ovidiu Bãran (poezie). Miercuri, 19 noiembrie, în acelaºi sediu al redacþiei euphorioniste, au citit poezie Daniela Popa ºi Rita Chiribuþã, într-una dintre cele mai animate ºedinþe de la reluarea cenaclului, acum doi ani, iar în 3 decembrie ºi-au prezentat creaþia poeticã Dumitru Paþanghel ºi Marius Albu.

o

1. Dumitru Chioaru, Mircea Ivånescu, Dr. Rodica Munteanu çi Matei Cålinescu; 2. Dumitru Chioaru, Mihai Tånase, D-na OlguÆa PanÆa, D-na Rodica Madoça, Ion Mariç, Nicolae Balotå, D-na Bianca Balotå, Dr. Gh. Telea çi Ioan Veza

çi

F u n d a Æ i e i “E u p h o r i o n”

Anul XIV • 11 - 12 • noiembrie / decembrie • 2003

E

U

P

H

Nicholas Catanoy VEDERI DE PE ARIPA LUI ICAR cãrþi poºtale * Nu voi uita niciodatã vântul siberoid suflând peste lacul Mälaren, lebedele degerate cu þurþuri în cioc ºi bruma deasã de-a lungul canalelor somnambule traversatã de fantomele corãbiei Wasa.

Här speglar alla dagar en enahanda dag och sköna blommor sluter vid lättaste beröring de okända blad.1 Nu mai departe noaptea polarâ cãdea în orbitele uscãþivului Strindberg nãpãdit de cenuºa vorbelor infernale prin care mintea îºi strecura strigoii vânjoºi, mai apropiaþi de sensul lumii, decât obscuritatea noastra lucidã fãrã mãtãnii ºi fãrã badinerii sâsâind de bãtrâneþe.

Aici se oglindesc toate zilele într-o zi si florile frumoase îsi închid necunoscutele petale la cea mai uºoarã atingere.

1

Fragment din poemul Svanen (Lebãda) de Gunnar Ekelöf (1907-1968), poet suedez. * Soho1 sub ploaie.

Stau la capãtul strãzii Dickens, deºirat, plictisit, mahmur, neºtiind la urma urmelor ce-ar trebui sã fac, sã dreg, sã nasc o idee cu aspect de cârcei.

Cu þeasta între mâini cufundat în amintiri de frunze moarte

Dumitru Chioaru

Strålucirea çi mizeria discursurilor hibride Tema mesei rotunde a Zilelor revistelor culturale din Transilvania ºi Banat , din toamna acestui an de la Mediaº, a fost Literaturã ºi gazetãrie, avînd urmãtoarele puncte pentru dezbatere: a) literatura ca gazetãrie ºi gazetãria ca literaturã; b) pamfletul ºi reportajul azi; c) revistele literare în era Internetului. Revista Euphorion fiind moderatorul acestei mese rotunde, am decis sã realizãm un numãr tematic care sã cuprindã comunicãrile ºi intervenþiile mai substanþiale ale participanþilor sau articolele unor colaboratori ai noºtri care au rãspuns invitaþiei de a scrie pe aceastã temã. Articolul care urmeazã este comunicarea scrisã de mine pentru acest moment. * Prin tradiþie, la noi, modele de mari gazetari trec ºi azi Eminescu, Slavici, Iorga, Goga, Arghezi º.a., deºi aceºtia ºi-au manifestat în ziare tot vocaþia lor de mari scriitori

O

R

I

O

N

aºezate-n cãrþi de joc, mã gândesc la urzicatul ficat al lui Francis Bacon, la braþul ciuntit al lui Nelson ascultând extaziat finalul lui Yellow submarine ºi la despãrþirea grãbitã în fata lui Picadilly, la ora cinci ºi-un sfert, dupa ceai.

Nu ºtiu de ce?

Sã fi fost lira seducãtoare a lui David Gascoyne ?

To live and to respire And to aspire, to feel the fine Urge upward through the mortal Part and gain?2 Sã fi fost ochii lui verzi, spãlãciþi, reci de ftizie?

De ce m-ai lãsat baltã , oacheºã Ofelia, zburând la prinþul tau nebun cu suviþe oranj muºcând hârca lui Yorick.?

1/Soho - district în Londra, sediul femeilor uºoare .

2/Versuri din volumul Collected Poems (Oxford University Press, 1988) de David Gascoyne (n. 1916), poet englez. * Brassó, Kronstadt, Braºov, Stalinescul oraº blestemat...

Detestând pterodactilul, ptialismul, ptoza ºi mustãcioara nasolului Djugaºvili am pãrãsit oraºul natal colindând lumea în lung ºi-n lat, printre dunele lybiene ºi cocotierii angolezi, când pe jos, când cãlare pe-o iapã chioarã, când cu transsiberianul ofticos de la Samarcand pânã la Vladivostoc.

Pe caldarâmul natal reîntors odata cu fotomontajul elegant al erei post-decembriste, Îmi amintesc cum a fost aievea când urcam panta pe Livada Poºtei mergând pânã la Gherghineºti înfofoliþi în cãrþi ºi-n flori albastre, admirând lebãda lui Lucian ºi papillonul l ui Tudor, recitând baladele lui Villon pânã-n zori, croindu-mi o noua hainã a vieþii trecând zâmbitor peste abise, prins în versul catifelat ºi dospit din cap pânã-n picioare, Uite aºa m-am trezit înflorit de-un început de mai, înãlþat spre un cer durabil în care forfotesc amintiri ºi nostalgii bombate.

pagina 3

o

sau istorici. Nici mãcar Pamfil ªeicaru sau Stelian Popescu nu reprezintã etalonul de ziarist pur ºi simplu, nefiind ei înºiºi scutiþi de ispita de a-ºi îmbrãca retoric ideile. Multe dintre VIP-urile presei contemporane sunt, de fapt, scriitori reciclaþi ziariºti la locul de muncã. Nimic rãu în asta! ªi totuºi, se ridicã o întrebare legitimã: De ce nu existã mari ziariºti care sã nu mizeze pe condeiul lor de scriitori? Ziaristul trebuie, conform normelor deontologiei sale profesionale învãþate la cursurile facultãþilor de jurnalisticã, sã fie preocupat nu de expresivitatea ideilor sale, ci de corectitudinea expunerii datelor ºi de adecvarea discursului sãu la realitate. El este chemat, ca martor imparþial al prezentului de care dã seamã, sã spunã adevãrul numai adevãrul, fãrã a încerca sã-ºi convingã cititorii prin artificii retorice. Atunci cum se explicã marea audienþã a ziariºtilor înzestraþi cu condei de scriitor, în dauna celor care se mãrginesc sã fie exemplari ziariºti? Este vorba, cum spuneam la început, de continuitatea unei tradiþii? Sau de un viciu de receptare din partea unui public instruit în ºcoalã pe texte cu valoare literarã? Rãspunsul nu poate fi dat fãrã analiza prealabilã a schimbãrilor survenite în ultimul timp în practica ºi receptarea literaturii.

Se constatã cã scriitorii contemporani de succes la public, la noi sau aiurea, sunt cei care ºi-au format ori ºi-au reformat concepþia despre literaturã prin asumarea unor metode de abordare a realitãþii ºi tehnici de fabricare a discursului ficþional, urmînd adesea modele inventate în mass-media. Se vorbeºte azi de legitimitatea poeziei cotidianului , de efectul estetic al flash -urilor decupate în prozã de realitatea cea mai banalã sau al happening -ului în teatru, de cultivarea tranzitivitãþii cuvîntului în defavoarea reflexivitãþii, de soluþia artei minimale etc., prin care scriitorul se aºeazã pe un teritoriu comun cu ziaristul. Se pot ele, ziaristica ºi literatura, confunda datoritã Continuare în pag. 8

Anul XIV • 11 - 12 • noiembrie / decembrie • 2003

E

U

P

O

H

Gheorghe Grigurcu

Douå surori vitrege Gazetãria ºi literatura, douã surori vitrege? Aºa s-ar pãrea, cãci în pofida înrudirii lor de netãgãduit, ele nu se agreazã, cea de-a doua având nãravul dea o privi cu suficienþã ºi de-a o marginaliza pe cea dintâi. La o solicitare a revistei Euphorion, aºternem rândurile de faþã pentru a lua apãrarea rudei sãrace, în venele cãreia pulseazã nu de puþine ori sângele nobil al creaþiei literare sadea.

Sã recunoaºtem (ºi se cuvine sã recunoaºtem neapãrat, noi, cei fãrã prejudecãþi!) cã, dacã e scris cu har, articolul de gazetã nu reprezintã doar un adevãr pentru o zi , putând interesa publicul cititor într-o duratã indefinitã, “eternizându-se”.

Informaþia apare depãºitã de semnificaþie, opinia asupra unor “chestiuni arzãtoare la ordinea zilei se transfigureazã prin expresivitate, controversa ocazionalã se resoarbe în generalitatea ideii. Iscat de pana ziaristului, nu mai puþin decât de cea a scriitorului ca atare, jocul de reflecþii ºi imagini, de asociaþii, sugestii, perspective e slobod, în nãdejdea talentului, acesta, fireºte, variabil drãmuit de la un individ la altul. Contribuþia gazetarului înzestrat ºi prob se compune, prin adiþionarea secvenþelor, într-un tablou credibil al istoriei în mers, în mãsurã omologa, dupã cum spune Camus, drept un istoric al clipei . Ar fi pagina 4 a-l superfluu sã insistãm acum pe scriitorii ori criticii de seamã care s-au ilustrat ºi-n gazetãrie, ºi avem impresia cã oarecum... necavalereºte. Dar dacã pornim de la gazetãrie pur ºi simplu, n-am putea desluºi oare învestitura literarã în tiparul aparent modest, fragmentat, pândit de efemer al tipãriturilor ce se succed cotidian? Gazetarul e, în felul sãu, un autor în formã fixã, aidoma unui producãtor de sonete sau de schiþe. Supus cadrului limitat (uneori foarte scupulos limitat la numãrul de linii ori de cuvinte), ca ºi ritmul periodic, e obligat la un plus de organizare, densificare, virtuozitate. Oare un mare gazetar e mai prejos de

R

I

O

N

un mare violonist capabil a îmbina puritatea sunetului cu acrobaþii ale execuþiei, semne ale stãpânirii prodigioase a instrumentului? De ce ar fi vioara de vorbe inferioarã celei a lui Paganini?

Existã totuºi un specific al gazetãriei care, departe de a-i crea un complex de inferioritate faþã de produsul literar “consacrat , introduce o probã de dificultate. În roman, în piesa de teatru, în eseu, persoana autorului se poate, la rigoare, strecura cu o anume dibãcie, se poate ascunde, pânã la un punct, în nebuloasa ficþiunii sau a speculaþiei. Mai greu în articolul de ziar. În chenarul acestuia, semnatarul sãu figureazã în ipostaza conºtiinþei sale reale, îºi asumã la scenã deschisã opþiunile, atitudinile, convingerile. N-are decât o marjã foarte restrânsã de (di)simulare. Nu poate triºa fãrã riscul mortal al compromisului. Cele mai promiþãtoare vocaþii se sfãrâmã în impactul cu criteriul implacabil al adevãrului, cu imparabila cerinþã moralã. Exemplele negative abundã, în siajul lãsat de faimosul pamfletar renascentist Pietro Aretino, neîntrecut megistru al linguºirii ºi encomiului în formulã interºanjabilã, simbol al corupþiei condeiului tendenþios.

E suficient a-i aminti, în preajma noastrã, pe un Eugen Barbu sau pe un Adrian Pãunescu, ale cãror ambarcaþiuni, meºteºugit poavazate, însã purtate de valul oportunismului, s-au izbit de stâncile adulãrii ºi agresivitãþii comandate, naufragiind în modul cel mai jalnic. Iscusinþa verbalã a publicisticii lor care a acceptat condiþia mercenarã nu i-a putut, din pãcate, salva.

Azi s-a pãrãsit tipul ziaristului zgomotos, cu o gesticulaþie pe cât de iluzoriu ameninþãtoare pe atât de dezordonatã, lesne lunecând de la o poziþie la alta, legându-se predilect de cel prins la înghesuialã ori perceput mai slab ºi ocolindu-l cu skepsis pe insul aflat în graþiile puterii ori întruchipând chiar puterea, ca ºi, evident, pe cel rãu de gurã . Acest atlet al adevãrului mobil se vrea cu orice preþ curajos. Din nefericire pentru el, curajul nu e blana de leu pe care o arboreazã la ocazii, într-un carnaval al mãºtilor care de care mai terifiante, ci chiar... condiþia leului. Veritabilul curaj e o rezultantã a fermitãþii, consecvenþei ºi sacrificiului. În nici un caz nu e un factor de moment, o înscenare frivolã a unei violenþe itinerante, care se dezlãnþuie ori se contrage brusc, conform unor îndeajuns de strãvezii interese de carierã. Curajul în stare a convinge al gazetarului, ca ºi al oricãrui mânuitor al cuvântului scris, nu poate fi decât rodul dramatic al unei vieþi întregi, orientate într-un chip irevocabil onest. o

Vasile Dan 1. Literatura ca gazetãrie ºi gazetãria ca literaturã?

Literatura exploreazã imaginarul, ficþiunea. Nu realitatea palpabilã e principalul ei scop, nu evenimentul, nu anecdotica vieþii. Literatura propune o metarealitate suficientã sieºi, semnificativã, dincolo sau dincoace de noi, simbolicã, sublimatã, care o concurã în veridicitate pe cea adevãratã. În schimb gazetãria ( publicistica mi se pare o noþiune mai potrivitã, mai elasticã) exploreazã exclusiv realitatea imediatã în registrul ei curent, minor , evenimentul, anecdotica ºi accidentul vieþii, epiderma, nu adâncurile ei, întîmplarea, neprevãzutul, senzaþionalul, excepþia, iar nu rutina. Aerul pe care îl respirã publicistica este evenimentul indiferent de natura lui (inclusiv cel cultural, pentru publicistica culturalã). Raþiunea ultimã de a fi a publicisticii este foamea insaþiabilã de nou, de informaþie.

Raþiunea de a fi a literaturii este plastica ºi sensul ascuns al vieþii cãutate nu în ea însãºi, ci în aura ei care este imaginaþia, plãsmuirea scriitorului prin cuvînt.

Substituirea literaturii prin publicisticã ºi a publicisticii prin literaturã au produs ºi produc încã poncifuri. Un articol de ziar prea literaturizat, prea metaforic tip Fãnuº Neagu sã zicem este o specie ratatã, avortatã. O dublã trãdare: ºi literarã, ºi jurnalisticã. Iar o literaturã înfundatã în Patul lui Procust al documentului, biografiei, întâmplãrii cotidiene este, iarãºi, un derizoriu, când nu un ridicol eºec.

Mai existã însã o specie în discuþie care poate pune deodatã semnul de îndoialã asupra adevãrului celor de sus: literatura nonfictivã, jurnalul intim, memorialistica, depoziþiile, mãrturiile din închisorile comuniste, din alte experienþe limitã. Când nu este doar istorie, document, mãrturie credibilã ci o carte autenticã, când, adicã, materia ei primã nonfictivã se metamorfozeazã intempestiv sub harul literar al autorului avem de a face tot cu literaturã.

Paradoxal, eºantionul de viaþã primeºte atunci prestigiul înalt al ficþiunii scriitoriceºti.

Marile jurnale intime sunt mai degrabã cãrþi de ficþiune fãrã sã contrazicã prin aceasta calitatea lor particularã de experienþe de viaþã exemplare. Metamorfoza, repet, de la document (zona publicisticii, istoriei etc.) la literatura adevãratã se petrece exclusiv sub harul/talentul autorului.

2. Pamfletul ºi reportajul azi?

Pamfletul este un gen publicistic nedemocratic. Nu prea citesc pamflete în marea presa cotidianã internaþionalã. Dacã vrei sã ataci cu îndreptãþire pe cineva sau ceva într-o þarã democraticã, în care sunt, se înþelege, respectate la loc de frunte libertatea presei (de opinie, de expresie) o faci pe faþã, cu argumente, urban, direct. Nu prin mijloace perfide (în pamflet, literaritatea e perfidã, mai exact e pervertitã la servituþi ignobile), esopice.

3. Literatura în cadrul erei internetului?

Internetul — fãrã a-i nega marele sãu potenþial în comunicare nu este un scop în sine, ci un mijloc. Unul care însã le-a sucit rãu minþile multora.

o

Andy Warhol - "Capsula Timpurilor", MMK, Frankfurt am Main, 2003

Foarte simplu ºi deloc original spus:

Anul XIV • 11 - 12 • noiembrie / decembrie • 2003

E

U

P

H

Ion Mircea

Un summit al publicaÆiilor de culturå

Bill Viola - "Holul Çoaptelor", Londra, 2003

De Mediaº mã leagã fire vãzute ºi nevãzute.

Mã hrãnesc din amintiri mai vechi sau mai recente cu privire la acest oraº, aidoma acelui pãianjen-amfibie care, fabricându-ºi o pungã de aer, se poate piti liniºtit sub apã, în timp ce micul lui rezervor din care-ºi bea oxigenul pluteºte pe oglinda ei. Mediaºul este, printre altele, una dintre capitalele gazului metan din România.

Or, tatãl meu a lucrat în industria gazului metan timp de 45 de ani. Pânã la sfârºitul zilelor lui mi-a tot povestit despre zona Târnavei, pe care o cunoºtea ca în palmã, despre sondele, ºantierele ºi centralele de gaz, despre valoarea gazului metan autohton (pur în proporþie de 99,99%, cum nu existã altul în lume) ºi despre câte în lunã ºi în stele. Nomadã prin excelenþã, profesia de gazist l-a purtat pe tata prin aproape tot Ardealul; aºa se face cã el ºi familia (pe care nu demult ºi-o întemeiase) au campat temporar, prin anii 50, ºi în câteva localitãþi din vecinãtatea Mediaºului: Proºtea, Copºa Mare ºi Copºa Micã. Mult mai târziu, prin 1973, stabilit pentru o vreme la Sibiu, am fãcut o vizitã în Proºtea, împreunã cu colegii mei de la revista Transilvania . Am fost cuprins de indignare aflând cã au schimbat denumirea localitãþii (astãzi Târnava Micã), ºi au fãcut-o pentru a evita susþin unii ofensa prin atingere de care erau pasibili locuitorii ei. Un gest cu totul neghiob cãci e ca ºi cum ar trebui schimbat toponimicul Caracal pe simplul motiv cã, aºa cum se spune, aici s-a rãsturnat carul cu proºti . (Trist pentru noi e cã nu vom ºti niciodatã unde ºi când anume s-a rãsturnat.)

Neghiobia era cu atât mai mare cu cât denumirea de Proºtea nu vine de la românescul prost , ci, mai probabil, de la germanul prosit (noroc), lucru plauzibil pentru o zonã cu populaþie germanã destul de numeroasã odinioarã. Unde mai pui cã primarul din acea vreme, cel care orchestrase oficial rebotezarea satului, purta el însuºi numele de Proºteanu.

Am relatat întâmplarea aceasta nu o datã la întâlnirile noastre cu cititorii din

O

R

I

O

N

zonã, cu speranþa (deºartã sub comuniºti) cã s-ar mai putea îndrepta ceva, dar ºi cu speranþa (secretã) cã, lãsând lucrurile aºa cum sunt, aº putea scãpa eu însumi, ca fost mandarin al localitãþii, de posibile aluzii în viitor.

Sosind, nu demult, în Mediaº, pentru a onora o invitaþie la Festivalul Dafora (17-18 octombrie 2003), l-am regãsit aici pe neschimbatul, pururi tânãrul George L. Nimigeanu, un fel de Dorian Gray al burgului, pentru cã omul acesta pare la cei 70 de ani bãtuþi pe muchie absolut identic personajului pe care-l cunoscusem în urmã cu douã-trei decenii. Pe atunci împãrþea gloria cu mult regretatul Titus Andronic, prieten cu nume de rezonanþã anticã, un intelectual sensibil ºi valoros, plecat dintre noi pe nepusã masã, dar ale cãrui urme în poezia, literatura ºi cultura locului sunt încã departe de a se ºterge. E limpede cã datorãm existenþa ºi mai ales perenitatea acestui festival lui G. Nimigeanu ºi concitadinilor sãi de astãzi, dar nu mai puþin climatului/patului germinativ creat în timp de confraþii lor care nu mai sunt printre noi, dar care dãinuie precum gazul metan, aurul invizibil care face gloria þinutului prin chiar cãldura inefabilã a amintirii lãsate de ei pe pãmânt.

Manifestarea în sine impune în primul rând prin anvergura mizei. A organiza în provincie un summit al publicaþiilor de culturã din Transilvania ºi Banat (cu invitaþi de marcã ºi din alte zone ale þãrii) este un act de mare curaj. Curajul nu se mai mãsoarã astãzi prin raportare la Securitate, la Cenzurã sau la alte instanþe ale fostei coerciþii politice din România, în schimb se mãsoarã prin raportare la chiar datele constitutive ale economiei de piaþã. Colocviul cu tema Literaturã ºi gazetãrie moderator: Dumitru Chioaru a readus de altfel în discuþie natura contradictorie ºi controversatã a raportului de care vorbesc, laolaltã cu o serie de aspecte care-l ilustreazã: diferenþa specificã dintre cultura scrisã ºi mass-media, dintre informaþia culturalã propriu-zisã ºi informaþia de presã , dintre atemporalitatea memorabilã a primeia, în contrast cu actualitatea perisabilã a celei de a doua, dintre statutul scriitorului-publicist ºi al publicistului de profesie etc. S-au spus lucruri notabile la acest summit (care a reunit redactori de prestigiu în domeniu ºi nume sonore din literatura noastrã contemporanã), totuºi simþeam cã pluteºte în aer ceva nelalocul lui ºi curând aveam sã-mi dau seama ce anume: înpagina salã nu era prezent nici un gazetar sadea; ziarele centrale ºi locale, televiziunea ºi radioul nu ne-au onorat cu prezenþa. Explicaþia dea Domnul sã fie asta explicaþia ºi nu alta ! nu s-a lãsat aºteptatã. Din locaþia în care se desfãºurau lucrãrile colocviului se puteau auzi, la un moment dat, distinct, sloganurile, tam-tam-ul ºi zarva de nedescris care însoþeau, în aceeaºi zi, campania publicitarã legatã de votul noii Constituþii. În parantezã fie spus, dupã felul în care a fost asezonat la noi acest eveniment al memorandum-ului, el va rãmâne vrednic de un loc dintre cele mai înalte pe Kogaion-ul kitsch-ului. Aºadar noi ne dãdeam de ceasul morþii sã facem distincþiile teoretice absolut obligatorii ºi sã înþelegem cum funcþioneazã (când funcþioneazã) mecanismele literaturii vs. gazetãriei, în vreme ce aceasta din urmã îºi vedea de ale ei, într-o completã desconsiderare a vreunei alternative ºi într-un total dezinteres faþã de orice filosofie globalã a scrisului în sine. Ar trebui sã tragem de aici concluziile care se impun. Una dintre ele este mai mult decât evidentã: divorþul dintre ziare ºi periodicele culturale pare ireversibil. În condiþiile pieþei din România, din perspectiva profilului, target-ului ºi finalitãþilor culturale ºi economice, din perspectiva deontologiei specifice în general ºi chiar a moralei punctuale a scrisului, diferenþa dintre un cotidian ºi o revistã de culturã e de la pãmânt la cer. Cine ar fi crezut cã tocmai pe acest teritoriu al discrepanþei ºi ireconcilierii vor apãrea surpriza ºi paradoxul? Cãci cum altfel am putea numi apariþia suplimentelor culturale din marsupiul unor cotidiane de mare tiraj? Acestea întruchipeazã o realitate indiscutabil beneficã a ultimei decade, o realitate pe care nici o minte cât de cât treazã din breasla noastrã nu o mai poate ignora; o realitate care rezolvã din start douã tare alarmante care continuã sã greveze asupra publicaþiilor de culturã: cea a tirajului ºi, implicit, cea a difuzãrii, ambele reflectându-se în fiabilitatea ºi preþul produsului. Dacã tirajul unei reviste literare, de exemplu, e unul aproape confidenþial, tirajul unui supliment de culturã de pe lângã un cotidian e de zeci ºi zeci de mii de exemplare; iar difuzarea unui asemenea supliment este incomparabilã cu a unui periodic de gen întrucât se vinde la pachet cu ziarul-mamã, beneficiind de toate facilitãþile reþelei în care ziarul e angrenat.

Sã nu mai vorbim de faptul cã, în felul acesta, prin transfer amniotic , suplimentul poate conta efectiv ºi pe piaþa advertise, de pe care publicaþiile clasice, cu apariþii din an în Paºte, cu tiraje minime, difuzare proastã, preþ exorbitant ºi cititori reali puþini la numãr, sunt excluse. Care ar fi consecinþele acestui reviriment al peisajului publicistic românesc?

1) Sã ne imaginãm cã un redactor al unei reviste culturale din provincie (tiraj: 500 exemplare) se angajeazã într-o polemicã de idei cu un redactor de la Ziua literarã , supliment al cotidianului Ziua (tiraj: 100.000 exemplare). Disputa este, evident, inegalã.

2) Pornind de la declinul de audienþã pe care-l înregistreazã poezia, de unde ºi tirajul aproape insesizabil al cãrþilor de gen, Mircea Cãrtãrescu a lansat discret (iar Ion Simuþ, pe urmele lui, vehement ) ideea decesului poeziei la noi. Iatã însã cã amintitele suplimente culturale nu par sã împãrtãºeascã acest punct de vedere ºi publicã asiduu ºi cu obstinaþie parcã grupaje de versuri (mai rar fragmente de prozã, din raþiuni lesne de înþeles). Efectul? Tirajul acestor grupaje de versuri este de zeci de ori mai mare decât al unui roman (indiferent de autor ºi de editurã), apãrut pe teritoriul României.

Strãlucitoare moarte cunoaºte poezia noastrã, nu gãsiþi?!

Un lucru rãmâne cert: insurgenþa acestor suplimente a produs ºi va produce încã mutaþii interesante pe piaþa cuvântului românesc. Marile cotidiane au fãcut pasul ºi au aruncat mãnuºa. Pe când vor face pasul pentru a o ridica ºi revistele de culturã?

S-ar putea formula o predicþie încã de pe acum: mai devreme sau mai târziu, aceste vitamine din cuprinsul ziarelor se vor topi în corpul lor ca zahãrul în ceai. Rezultatul?

Probabil, un soi de magazine (politic ºi social-culturale), de genul celor atât de cãutate ºi de gustate în Occident. Acestea vor constitui o grea loviturã pentru ziarele care nu vor sã iasã cu nici un chip din perimetrul ardent, incendiar uneori al vieþii politice, economice ºi sociale; dar cu siguranþã vor constitui o loviturã aproape mortalã pentru publicaþiile anchilozate în gipsul culturii ºi în armura cu viziera lãsatã a modelor ºi modelelor revolute. Dar mai ºtii? Uite, de la 31 decembrie 2003, printr-o decizie a guvernului american, toate posturile Europei Libere vor înceta sã mai transmitã, în timp ce reviste ca Euphorion , Vatra , Convorbiri literare sau Poesis , instituþii atât de fragile la prima vedere, supravieþuiesc, se încãpãþâneazã sã supravieþuiascã. Se scufundã Titanicul , iar cojile de nucã plutesc în continuare, impasibile, pe valurile oceanului.

Iatã teme, motive ºi paradoxuri abordate doar tangenþial la colocviul Dafora .

Dar poate carenþa cea mai marcantã a întâlnirii de la Mediaº a fost aceea cã nu s-a finalizat printr-un comunicat de presã , unul care ar fi putut fi mediatizat exemplar, înainte de toate în chiar paginile revistelor intrate în joc (ºi nu numai). Ce colocviu e acela în care nu se revendicã public nimic? Sã nu aibã publicaþiile noastre de culturã chiar nimic de revendicat?

o

5

Anul XIV • 11 - 12 • noiembrie / decembrie • 2003

E

U

P

O

H

Andrei Terian

R

I

O

N

Bogdan Tånase

Sensul estetic al adevårului

FeÆele unui neoromantism tåcut

Titlul lapidar sub care se prezintã Literatura românã sub comunism* se constituie în acelaºi timp ca o sintezã ºi ca un avertisment: o sintezã, deoarece obiectul sãu îl alcãtuiesc nu scriitorii, nici operele, nici mãcar curentele unei anume perioade, ci însãºi literatura, în fiinþa ei proprie ºi ireductibilã; un avertisment, întrucât aceastã literaturã este una aparte, cu o structurã ºi cu niºte funcþii pentru a cãror înþelegere factorul ideologic joacã un rol determinant.

A discuta, astfel, cartea lui Eugen Negrici în toate amãnuntele ºi articulaþiile sale înseamnã, practic, a rescrie istoria epocii tratate. De aceea mã voi opri asupra unei probleme care mi se pare de o importanþã capitalã: cum citim, astãzi, literatura românã sub comunism? Rãspunsul la aceastã întrebare este unul destul de dificil, având în vedere cã ºi autorul e perfect conºtient de aceasta perioada 1948-1989 reprezintã o sincopã în evoluþia literaturii noastre. Dincolo de obiºnuitele categorizãri ºi de tectonica sinuoasã a fenomenului, avem de-a face aici cu un alt câmp literar, guvernat de legi specifice ºi ale cãrui fluctuaþii pot fi delimitate cu o precizie de bisturiu. Motivul acestei anormalitãþi e dat de intruziunea sufocantã ce defineºte orice regim totalitar politicului pe terenul literaturii; în consecinþã, nu uzarea modelelor sau pagina 6 aschimbarea generaþiilor (în sens biologic) au determinat cursul literaturii scrise dupã 1948, ci evenimentele politice cu urmãri în plan ideologic (p. 154).

Confruntat cu succesiunea de ideogeneraþii ºi cu proliferarea hibrizilor narativi ce îmbracã adesea forme monstruoase, istoricul literar se gãseºte în faþa unei dileme fundamentale: fie sã mimeze din perspectiva actualitãþii normalitatea, judecând astfel fenomenul sub raport strict estetic, dar ignorând, cu o anume dozã de ipocrizie, ceea ce acesta are mai specific; fie sã încerce o reconstituire din interior a procesului, fãcând inevitabil concesii în dauna autonomiei esteticului prin introducerea unui criteriu valoric secundar (politic sau moral), de naturã ideologicã. Soluþia este, în ambele variante, arbitrarã. În ceea ce-l priveºte pe autorul Sistematicii poeziei, el încearcã sã gãseascã nu o soluþie de compromis, ci o cale adecvatã unui context tranzitoriu de receptare. Dupã un deceniu ºi jumãtate, simþim comunismul cu o oarecare stranietate, dar nu îl putem încã? - eluda din memoria noastrã culturalã (sau chiar biograficã). În consecinþã, cartea lui Eugen Negrici pare scrisã la douã mâini: existã, pe de o parte, istoricul (sau, mai exact, memorialistul), de o sobrietate autoimpusã, care dã seamã de pulsul epocii; întrezãrim, pe de altã parte, criticul, speculantul de concepte ºi detalii care aduce textele sub specie temporis nostri. Cartea însãºi a fost gânditã dupã un plan binar, cãci succesiunea celor patru etape ale comunismului românesc e traversatã de o serie de dihotomii (literatura aservitã/ literatura toleratã, aspiraþia la adevãr/ aspiraþia la literaritate etc.) ce dezvãluie tensiunea dintre veridic ºi estetic. Aceastã dublã viziune, failibilã ca metodã, e legitimatã de autor în virtutea regulii jocului din câmpul literar comunist, care fãcea ca, urmare a luptei cu propaganda, literatura sã-ºi asume ºi alte funcþii sub umbrela unui discurs eteroclit: Literatura pe care o publicau atunci scriitorii (...) prelua o parte din funcþiile unei prese cu adevãrat libere, ale unei istoriografii care nu avea, în condiþiile date, cum sã meargã prea departe cu dezvãluirile, ale unei sociologii ºi politologii ca ºi inexistente. (p. 167). Prin urmare, conºtient cã textele ce aspirã la literaritate îºi probeazã rezistenþa ºi astãzi per se, autorul urmãreºte, printr-o serie de relecturi, sã dezideologizeze ºi sã decontextualizeze prozele prea marcate politic, pedalând pe valoarea lor general-umanã, sustrasã conjuncturii de orice fel (Cel mai iubit dintre pãmânteni), sau pe formula lor parabolicã, cu valenþe prototipice (Princepele sau Racul). Poziþia lui Eugen Negrici este astfel una moderatã ºi constructivã, vizând atât demascarea acestui conglomeratului ideo-estetic ca anomalie aproape ireductibilã, cât ºi reintegrarea textelor analizate în fluxul istoricitãþii, printr-o transfuzie de sânge estetic.

Cã aceastã metodã îºi are însã limitele sale, o dovedeºte reticenþa nemotivatã faþã de postmodernismul optzecist. Primul motiv invocat e o aºa-zisã nocivitate involuntarã a reprezentanþilor generaþiei 80 provenind din faptul cã aceºtia au înghiþit momeala regimului, fiind distraºi de la adevãratele probleme sociale prin iluzia autonomiei literare conferitã de libertatea experimentului formal. Observaþia e valabilã pe termen scurt, dar discutabilã pe termen lung, întrucât neofiþii anilor 80 au devenit, în deceniul urmãtor, punþile cele mai solide pentru edificarea unei noi tradiþii literare.

Mult mai valabil este celãlalt argument, privind curmarea cursului recuperator al literaturii române : schimbarea de canon dacã ea s-a produs cu adevãrat e rezultatul unei contestãri programatice ºi aproape exclusiv doctrinare, lipsitã de acoperire în realitatea literarã. Ea survine nu în momentul când formula (neo)modernistã era epuizatã, ci, dimpotrivã, când, dupã reluarea contactului cu marea literaturã europeanã, generaþia 60 se afla în plinã ascensiune creatoare. În ansamblu, perspectiva lui Eugen Negrici mizeazã nu atât pe coerenþa modelului construit, cât pe gãsirea unor soluþii adecvate din punct de vedere pragmatic.

Autorul urmãreºte sã legitimeze un sens estetic al adevãrului, a cãrui finalitate nu este o revenire la confuzia premaioresianã a valorilor, ci o regândire lucidã a unui trecut pe care îl mai trãim încã. Probabil cã lecturile ulterioare vor mãri importanþa factorului estetic în configuraþia literarã a epocii; pânã atunci însã, cartea lui Eugen Negrici propune o abordare viabilã ºi o sintezã de neocolit asupra literaturii române sub comunism.

E lucru rar sã vezi într-un text cã pe autor pare sã nu îl intereseze ce se întîmplã cu ceea ce a scris, chiar dacã a luat premiul de debut al Uniunii Scriitorilor, chiar dacã importante nume critice îl aºazã lîngã alte nume mari de scriitori. Astãzi, faptul pare o bizarerie, un soi de romantism desuet. Un provincialism. Se poate spune cã, în fapt, bizareria e chiar revolutã, cã e chiar o lipsã de fler sã nu dai curs drumurilor astfel deschise. Cu Iustin Panþa se întîmplã, totuºi, altceva.

Poezia lui Iustin Panþa, aºa cum a circulat ea înainte de a fi prinsã în ediþie definitivã la Editura Vinea cu titlul debutului, Obiecte miºcate*, se încrîncena calm sã stea sub semnul unor afirmaþii în genul spun multe prostii, dar nãdãjduiesc, cu umilinþã, sã mi se ierte unele dintre ele în contul lucrurilor adevãrate pe care le spun . O anumitã emfazã ºi chiar un scepticism, aparent total, îl aºeza pe poet, de o manierã voluntarã, în afara aºa-ziselor circuite grave, tematice dar ºi de sociologie literarã. Se simte, chiar la o palpare superficialã, o insolitare voitã, o însingurare a autenticitaþii cãutate în limitele debranºãrii de la o consacrare timpurie, pe care poate oricare alt poet ar fi cãutat-o încã de la debut. În fapt, pe Iustin Panþa par a nu-l fi interesat strategiile consacrãrii, aºezarea sub protectorate literare. E un soi de romantism aici. O strategie a neliteratului de formaþie.

Care, dacã nu ar fi fost însã dublatã de o continuã cãutare la nivelul poeticitãþii, ar fi cãzut în afazia unei consacrãri strict locale .

Una dintre obsesiile criticii, adeseori pozitivã, este situarea. O ediþie definitivã, corect executatã (ºi aici trebuie subliniat faptul ca ediþia îngrijitã de Nicolae Þone este un astfel de caz), îþi oferã ºansa de a avea o privire de ansamblu ºi asupra receptãrii critice la care a fost supusã poezia respectivã. De la Cristian Moraru la Al. Cistelecan, de la Nicolae Manolescu la Nicolae Prelipceanu, de la Ruxandra Cesereanu la Ion Pop, la Ulici ºi la Virgil Nemoianu, receptarea lui Panþa trece prin proximitatea lui Mircea Ivãnescu pentru a ajunge, cu încãrcãtura demonstraþiilor critice, chiar dacã judicios formulate (unele pot fi chiar justificate printr-o factologie literarã, Panþa scriind un volum, jumãtate-jumãtate, cu M. Ivãnescu, Limitele puterii sau mituirea martorilor, în 1994), tot în acelaºi areal. Este, evident, un adevãr critic, raportabil mai ales la mãrci stilisice suavdezabuzate (V. Nemoianu) sau tematic prin relaþia cu obiectele. Însã în tot atîtea puncte ºi în multe altele, proximitatea se dilueazã, sau, dupã caz, devine o pîclã densã, obturantã. Vianescul criteriu al generaþiei ºi al creaþiei se schimbã uneori, chiar involuntar, în generaþie ºi filiaþie. În Cuvîntul de însoþire, purtînd titlul elocvent Poetul lucrurilor simple ºi vii, Mircea Martin, criticul literar care a supravegheat vremelnic evoluþia poetului la Cenaclul Universitas din Bucureºti, observã, din poziþia de martor-observator pe care i-o asigurase coordonarea unui cenaclu, spaþiu în care se întrepãtrund sufluri comportamentale de esenþe tari, romaneºti, o anume specificitate a tînãrului aspirant: M-a impresionat de la bun început prin precizia sa ºi, în acelaºi timp, delicateþea observaþiei sale. Gesturi sau lucruri pe lîngã care ochiul tînãr obiºnuia sã treacã fãrã sã le remarce deveneau pentru el chiar obiectul poemului. Nimic spectaculos în textele sale, nici o viziune tulburãtoare, nici o metaforã nemaipomenitã. ªi, totuºi, dincolo de o sintaxã recognoscibilã (la rîndul ei înnoitoare, de altfel), simþeam ceva puternic ºi proaspãt. Imaginaþia poetului lucra într-o direcþie ºi într-un orizont încã neabordate de noi cu atîta asiduitate. (I, p. 11) O atare atitudine nu avea cum sã nu presupunã un efort al poetului de a-ºi purta atenþia ºi energiile dincolo de un pattern consacraþional, sociologic sau tematic vorbind. Imaginea unui scriitor neatent la criteriile main stream-ului colegilor de cenaclu literar, cã sînt ei Daniel Bãnulescu, Cristian Popescu & Co., sau care nu îºi aruncã un ochi în piaþa deschisã frecventatã de formalizanþii optzeciºti, îºi gãseºte carnaþia în toatã evoluþia lui literarã ulterioarã.

Un punct important al unei atare focalizãri îl constituie relaþia cu obiectele. De la început trebuie spus cã Panþa are faþã de acestea o relatie de protector îndîrjit. Se revoltã cã nu sînt prinse în adevãrata lor dimensiune cã sînt ofensate prin indiferenþa oamenilor. Dar ce se îndîrjeºte poetul sã apere? În Obiecte miºcate ele sînt: lemnul, patul masiv ºi confortabil , pãpuºa, casa, fereastra, paharul, maºina de spãlat automatã, sîmburele ud de caisã , foaia, stiloul, telefonul, ceasul, cuþitul, trenul, gratia, sticlele, somniferele, ventilatorul, statuia din bronz , sticla de ºampanie , viºine ºi sandviºuri, umbrela, treptele unui cãmin studenþesc, mãrgele de sticlã, medalioanele de aur, pîinea ºi apa , tãcerea ºi liniºtea .

Multe din ele sînt în titlul poemelor, cele mai multe se ascund in interiorul lor, pentru o mai bunã protecþie. Logica uzajului lor este însã cu totul specialã.

De la strigãtul din Obiectele sînt vii, la mimetismul carnal din Lucrurile de lîngã noi ajung nubile, poetul exerseazã pe lîngã obiecte o logicã a imaginaþiei : ªi cînd a dus ceaºca la buze pãrea cã are o înþelegere a ceea ce face. Privind-o simþeam aºa... o bucurie în mine. Dacã orice obiect, orice gest au un corespondent în cer, zeii atunci îºi beau cafeaua;o eºarfã viºinie stãtea uitatã pe colþul bufetului din cer, o pipã în scrumierã, bomboniera.../ Ceaºca finã de porþelan, plinã cu cafea, pãrea mai uºoarã cînd se avînta spre buzele ei, ridicatã de douã degete subþiri, decît în momentul coborîrii pe farfurioarã, dupã despãrþirea de chipul ei, cînd ceaºca era pe sfert golitã. Este o aparenþã turpitudinea lucrurilor: toate obiectele sînt vii. (I, p. 104); Lucrurile de lîngã noi cresc de parcã ar fi niºte copii/ ºi-i privim într-o zi surprinºi cã au ajuns oameni în toatã firea (I, p. 72).

Moderniºtii au uzat pînã la alienare de obiecte. Poezia de acest tip sau chiar cea a textualiºtilor, foloseºte adeseori obiectul ca pretext pentru a arãta ca ele populeazã tipologic un spaþiu dezumanizat, alienant, iar asupra omului starea se reflectã nemediat, transformîndu-l întro persona, fãrã însuºiri. La neomodernistul M. Ivãnescu obiectele au adjective, calitaþi, mai mult sau mai puþin negative. La Panþa, obiectele îºi propun sufletul ca scop, miºcarea nu este dinspre poet spre ele, ea este rãsturnatã în aceea atît de romanticã logicã a imaginaþiei la care poetul apeleazã deschis. Între eu ºi lucruri nu mai existã o interfaþã, ci un lung preludiu al unei relaþii extrem umanizatã. Este un fel de moralitate profundã a obiectului, ce nu ramîne la stadiul de simplu racord sufletesc, ele sînt metabolizate pentru a aduce cu ceea ce, parcã au fost dintotdeauna: adevãratele, profundele lucruri simple, cele care nu dezamãgesc niciodatã . În fapt, resortul intim al unei astfel de poziþionãri, miºcarea obiectelor este determinatã de lunga tãcere a iubirii. Poemul Ce frumos arde focul tãu conþine desfãºurarea silenþioasã a acestei miºcãri: Dupã ce am pus cîteva lemne pe focul din sobã,/ Ce frumos arde focul tãu, a spus ea./ Am stat un timp ºi-am vorbit despre lucruri simple./ Dar cuvintele, Ce frumos arde focul tãu, tonul vocii, gestul sapienþial/ ºi blînd al capului, mai ales pronumele tãu / toate astea au rãmas: liniºtea si simplitatea adîncã a lucrurilor;/ iarãºi: numai lucrurile simple nu dezamãgesc niciodatã. (I, p.

35) Vorbind despre obiecte, Iustin Panþa le transformã în lucruri intime, fãrã altã finalitate decît cea a unui interior nemãsurabil care le-a cuprins, dintotdeauna pe toate. E acesta un nou avatar romantic în poezia românã, nu mult dupã ce ea nu îºi va fi epuizat formalismele.

o * Eugen Negrici, Literatura românã sub comunism. Proza, Editura Fundaþiei PRO, Bucureºti, 2003

* Iustin Panþa, Obiecte miºcate, vol. I-II, Editura Vinea, col. Ediþii Definitive , Bucureºti, 2003

o

Anul XIV • 11 - 12 • noiembrie / decembrie • 2003

E

U

P

H

Constantin AbåluÆå INTRUSUL 1 Printre zilele vieþii mele mã simt uneori ca un intrus nimerit într-un hotel cu toate camerele ocupate ºi cãruia de milã i se face Ioc în odãiþa mecanicului pe terasã lîngã camera liftului noaptea prin golul de beton rãzbat certurile perechilor cherchelite ºi uruitul troliului ºi plescãitul ploii pe terasã iar eu îmi amintesc de-acel necunoscut ce m-a oprit pe stradã sa mã-ntrebe care-i sintagma contrarã celei de SENS UNIC nici azi nu mã dumiresc: sunt oare vecin cu propria mea piele? zilele ca niºte odãi libere de ce le ocupã mereu altcineva? pot sã trãiesc încorsetat în provizoratul mîinilor ºi picioarelor care-mi patruleazã prin creier ca printr-o salã a paºilor pierduþi? mi se cere sã acord toatã încrederea unor banchize care se topesc dupã proiectul inginerilor monumentaliºti ai patriei supraponderale dar eu iubesc mai mult banala apã de ploaie culeasã în ligheane private ºi am mai mult respect pentru copacii uscaþi în care pulberea graseiazã ºi norii o acompaniazã cu bizare sunete de instrumente de percuþie poate cã nu am fãcut nimic altceva decît sã rup vertiginoasele poliþe de asigurare ale morþii fuga aceea cãtre un punct invizibil în care foºnesc milioane de uºi ºi se-ntunecã milioane de ferestre conglomerat testamentar care ne regizeazã vieþile dupã bunul lui plac sînge ºapirografiat care pluteºte pe deasupra oraºelor penel orb ce umblã din casã în casã ca un colindãtor colorînd oamenii în culori disperate ºi ridicole iar eu stau ºi ascult ploaia pe terasã noaptea nu pot sã dorm simt durerea omului fotocopiat punctul prin care dealurile îºi varsã unul altuia morþii pentru cei mai tineri pretinzînd flori în culori vii ca o rãscumpãrare în ideal a spiþei secerate eu stau în aceastã zi îngustã locuiesc tãcerea sporadicã dintre douã treceri ale liftului pãzesc paºii ploii pe terasa cu vedere direct spre cer unde dacã mã încumet sã ies mã vãd prins în vîrtejul unei vieþi care nu-i mai mult a mea decît a dalelor de beton ori a norilor care planeazã pe sus cu pieile lor bine întinse de ciudate instrumente de percuþie 2 Printre zilele vieþii mele mã simt uneori ca un intrus nimerit într-un hotel cu toate camerele ocupate eu stau de milã într-o odãiþã pe terasã zgomotele din vecini coboarã-n mine o disperare moderatã ºi pata strãvezie a ceaiului vãrsat pe covor este un afrodisiac imaginar dar cel mai rãu este atunci cînd mã întîlnesc cu vecinii mei de viaþã cei ce ocupã camerele de la faþadã ºi nu fac mai mult de cincisprezece paºi pînã la limuzina personalã salutînd discret persoane de acelaºi rang ºi ocolind pînã ºi zîmbetul meu sau al altora ca mine zîmbet care nu le era adresat neapãrat lor ci soarelui care lumineazã ferestrele ºi degetele mele în acelaºi timp îngãduindu-mi sã cred cã pot avea o audienþã naturalã dincolo de toate maºinãriile lor de întreþinut captivitatea O inima mea refuzã sã se supunã golului ori busculadei artificiale create de cei ce se considerã proprietarii zilelor noastre de cei ce ne interzic accesul în propriile odãi de aceºti triºori de uºi ºi ferestre de aceºti traficanþi de creiere cu robinete de fildeº din care curg la comandã gînduri calde ori reci uneori dimineata cîncl mã scol din pat apa se rãsuceºte brusc în pahar plimbãrile din adolescenþã îmi revin în minte cele douã fete cu care plecasem într-o excursie ele ca sã se rãzbune pe iubiþii cu care se certaserã eu pretextînd o situaþie similarã cu o iubitã inexistentã fãcînd auto-stopul distrîndu-ne de minune cînd ºoferii îmi cereau sã le aranjez trampa cu ceaIaltã cãci nu-ºi puteau închipui cã niciuna nu-i iubita mea nici eu nu-mi puteam închipui ºi nopþile o visam cînd pe una cînd pe alta rîvneam o asigurare pentru douã morþi una zglobie ºi poliglotã alta angoasatã de memorarea atîtor mii de versuri

O

R

I

N

O

ale ei ºi ale altora dar arsura afrodisiacã a ceaiului vãrsat mereu pe alte covoare m-a fãcut sã renunþ ºi-ntr-o dimineaþã dupã ce-am bãut cu un ºofer o sticlã de rom cubanez am plecat cu camionul lui spre capitalã lãsîndu-Ie fãrã paravan pe cele douã prietene lãsîndu-le sã moarã fiecare de propria moarte fãrã a-mi putea zvîrli nimic în cîrcã eu rãmînînd ca ºi pînã atunci cu moartea mea singularã ca un atom cu valenþele Iibere 3 Nu am nimic de adãugat zilelor ale mele sau ale altora important e ce poate face din mine soarele ºi cum îl pot eu convoca printre cuvinte soarele e un vecin convenabil pielii mele circumvoluþiile mele îl iubesc ca pe-un papã eretic care-ºi bate joc de sine ºi de supuºii sãi topind la-ntîmplare banchize aprinzînd pãduri tropicale ºi dacã vreau sã ies seara la plimbare el îmi întoarce spatele iar eu îi suflu în ceafã un aer sacadat ºi veninos de cardiac în orice caz curtea policlinicii rãmîne verde pe asta mã bazez verde fãrã nici o condiþie prealabilã ºi arborii cu cizme albe de var mãrºãluiesc în direcþia vîntului ºi-o clipã mai cred cã pot fi altul ceva mai tîrziu descopãr iar cã zidurile nu-mi aparþin ca pielea mea se surpã ca o tencuialã cã nu-i decît un pas pînã la norul cu formã de inimã sfîºiatã de vuIturi casele libere de pe strãzi îmi par acum muºte în plasa de pãianjen a furtunii solare ºi chipul unei fete aplecatã pe-o fereastrã îmi aduce aminte de-o banchizã spartã de prova unui cruciºãtor

pagina 7 pagina

Poþi muri cîte un pic în odãile zilelor tale ca un stãpîn ori ca un intrus pe duºumea cu o perpetuã dupã-amiazã ºi-o noapte fãrã lunã pe tavan în schimb arborii se uitã la tine ca la un frate frunze îþi cad în palme ºi parcã strîngi mîinile unor colegi de ºcoalã pe care nu i-ai mai întîlnit demult dar vai, oamenii nu ºtiu niciodatã cînd mor portofelul lor e o grenadã cu explozie întîrziatã 4 pentru a face un poem ca acesta e suficient aerul dintr-o camerã ºi-o inimã plinã de neliniºte o mînã care cheamã soarele cu un gest uºor distrat ca-ntre prieteni vechi ºi soarele vine lungind umbra degetelor pînã în stradã acolo unde trecãtorii sunt pregãtiþi pentru orice calamitate aºa e cu timpul aºa e cu noi cerul se face larg ºi violet interferenþa publicã a morþilor cu viii dã aceastã tãieturã inconfundabilã a oraºului ºi mai presus arborii ce-ºi lasã foile în cerc pentru a obþine iertarea soarelui graniþa între ceea ce ai fost odatã ºi nu mai eºti între ceea ce sunt alþii ºi ceea ce eºti tu cum plouã pe terasã ºi paºii te duc înspre margini se Iovesc de ferestrele zidite iar în anume zile simt cum mã învãluie întreaga omenire un calcul zmintit atîtea þãri ºi Iimbi diferite mai bine iei expresul mãrii negre ca sã atingi crestele fluide unde nu ajung decît cei fãrã patrie umbroºii ce rãmîn într-un bistrou ca sã nu aparþinã nimãnui dar ca întotdeauna tãcerea ºi soarele ne fac sã bãnuim Iucruri neîntîmplate traversezi pe cealaltã parte a strãzii fãrã sã ºtii de ce oare ai acelaºi sînge ca acum trei minute? ºi falsa bucurie a întîlnirii cu un prieten ºi bucuria anemicã a singurãtãþii parcã într-un bazin cu valuri artificiale acel gol al trecerii forþate din apã în aerul nopþii ca o patã de var pe ochelarii orbului ori ca pe bufet carapacea de broascã þestoasã în care gospodina a plantat o muºcatã

o

Anul XIV • 11 - 12 • noiembrie / decembrie • 2003

E

U

P

H

Ion Dur

Gazetårie (ca) çi (cum ar fi) literaturå 1. Un fel de anamnezã. Cînd n-a avut clipe de evaziune romanticã (ºi lucrul acesta se întîmplã mai cu seamã în anii bisecþi) simþul comun a perceput gazetãria ca fiind o profesie accentuat pragmaticã, foarte profitabilã ºi care-l situeazã pe cel ce ºi-a asumat-o ca meserie undeva sus de tot pe scara influenþei sociale.

Textul de ziar a însemnat pentru omul de rînd ceea ce el semnifica într-un fel ºi pentru profesionist , ºi anume: adevãr de o zi, pagina 8 efemeridã, dar care lasã în urma lor o dîrã puternicã: bani mulþi, prestigiu ºi putere, mai cu seamã bani ºi putere.

O atare opinie însã nu pare sã fie departe de dreapta judecatã, cea care nu doar pune gazetãria în patul procustian ºi rece al doxei, ci mai proiecteazã asupra ei un mãnunchi puternic de raze luminoase pentru a-l vedea mai bine pe pacient ºi pentru a-i face anamneza. Tabloul seamãnã leit cu Lecþia de anatomie , numai cã în locul cadavrului de pe masa de disecþie se aflã figura vie dar cadavericã a gazetãriei noastre de toate zilele (cu gazetãria de toate nopþile e o altã poveste, pe care poate o vom invoca în altã parte). Iar ceea ce scrie pînã la urmã specialistul în fiºa de observaþie sînt chestiuni relativ ºtiute: cã nu-i nimic anormal dacã textul de ziar se citeºte, se uitã ºi se aruncã repede la container pentru a se recicla hîrtia (doar sîntem în crizã!); cã rîndurile (era sã scriu: ridurile) care alcãtuiesc un cvadrat se nasc dimineaþa ºi mor o datã cu apusul soarelui, iar în ziua cealaltã autorul o ia aproape sisific de la capãt; cã scrii ceea ce gîndeºti pînã cînd te inspirã patronul ziarului sau telefonul care a sunat, sunã ºi va suna pentru a te ajuta sã ieºi dintr-un colaps al creaþiei; etc., etc.

Spre finalul observaþiilor însã un post scriptum sau un nota bene (nu se înþelege prea clar!) precizeazã urmãtoarele: s-a constatat cã existã texte de gazetã care, chiar dacã ziarul e dat la topit, ele rãmîn...

2. Id est: rezistã la apãsarea timpului . Între motivaþiile gazetãriei se poate include ºi aceea care face din ea o fascinaþie pentru cotidian. De la toaleta de dimineaþã ºi pînã la rugãciunea de searã (dacã sfîrºitul zilei mai are cumva acest semn al sacrului) se deruleazã cel mai eterogen ºi contradictoriu amalgam. Istoria fiecãrei zile, cu farmecul ei de multe ori insesizabil (e prima zi din cele ce ne-au mai rãmas!), deºartã clipã de clipã vrute ºi nevrute dintr-un sac care are ca fund deºteptarea ºi ca sfoarã cu care i se leagã gura ceva din perna pe care, seara, ne punem capul. Într-o atare gangã cu nisipul unei zile, gazetarul autentic poate descoperi grãuntele de aur: un gest mãrunt, o atitudine banalã, un sentiment firesc, un fapt obiºnuit, care, toate, intrã în labirintul sensibilitãþii sale ºi apar apoi precum Pallas Athena din capul lui Jupiter, mature ºi cu aura rezistenþei la timp. Aºa se nasc de fapt tableta, pamfletul, reportajul, interviul, pentru a aminti acele genuri publicistice situate la frontiera dintre gazetãrie ºi literaturã. Sînt acele producþii care aspirã, prin grila lui ca ºi cum , la altceva, la un statut valoric mai înalt situat dincolo de epiderma gazetei care le publicã ºi a conjuncturii care le genereazã.

E ipostaza celui ce scrie gazetãrie ca ºi cum ar scrie literaturã.

Nu existã, desigur, reþete pentru aceastã facere . Cu toatã ºtiinþa ºi tehnica sa rafinatã, cu întreaga dexteritate pe care i-o procurã exerciþiul zilnic al scrisului, un gazetar nu ajunge inevitabil în luminiºul privilegiat al unui text care sã reziste la apãsarea timpului , cum spunea Cãlinescu despre gazetãria lui Goga. Mai trebuie ºi altceva pentru a obþine acest paºaport . Sã spunem fãrã înconjur un adevãr aproape axiomatic: la limanul genurilor publicistice invocate mai sus se ajunge în urma unui efort de creaþie, care nu-i chiar la îndemîna oricãrui gazetar. Nu orice publicist are ºansa de a trece cu textele sale puntea spre literaturã.

Simplu ºi simplificator, s-a spus cã ar fi nevoie, pentru a crea ceva, de 99 % transpiraþie ºi doar de 1 % inspiraþie. Numai cã o atare aritmeticã presupune la rîndul ei talent, o relaþie aparte a gazetarului cu Mãria Sa Limba ºi, nu în ultimul rînd, o culturã cu mult peste nivelul mediu (în acest din urmã sens, în presa româneascã de azi se manifestã, într-o parte a ei, e drept, chiar ºi în presa culturalã, o evidentã rezistenþã la culturã). Iar deasupra acestora mai e nevoie de un Rest pe care þi-l dã Cineva: nu ºtiu cum ºi nu ºtiu cînd, un ce prin care combini într-o misticã personalã, de uz prea intern, toate cele de mai sus. Numai aºa scrisul devine un mister ºi de aceea nimeni nu ºtie cu adevãrat cum îºi scriau reportajele F. Brunea-Fox sau Geo Bogza, nici cum se iveau tabletele ºi pamfletele lui Arghezi sau N. D. Cocea.

Sã citim însã, chiar cu oarecare îngãduinþã, texte care apar azi în presa româneascã. Se vede imediat marca înregistratã , se percep nuanþele ºi diferenþele specifice. Dacã într-un cotidian ceea ce specialiºtii numesc reportaj de informare este piscul pe care-l poate atinge alianþa gazetãriei cu literatura, într-o revistã de culturã, aceeaºi conjuncþie genereazã reportajul de creaþie , unde semnele artisticului ºi

O

R

I

O

N

dimensiunea esteticã sînt trãsãturi definitorii. Aceeaºi deosebire constatãm dacã vom citi o tabletã din România literarã sau din Dilema ºi alta apãrutã în nu ºtiu ce cotidian local.

Dar nici pamfletul, în forma lui tradiþionalã (dupã unii desuetã), nu are azi un statut confortabil ºi ferit de aripa caricaturizãrii infantile. Mai existã, e drept, mici oaze prin Academia Caþavencu, Dilema sau Aspirina sãracului, ºi ele tot mai puþine ºi mai precare. De cele mai multe ori însã pamfletul e confundat cu penibila hãrþuire ºi mitocãnie verbalã, cu calomnia sau, în cele mai bune intenþii, cu polemica, aºa cum observãm bunãoarã dacã avem cheful ºi rãbdarea sã rãsfoim România Mare, o publicaþie unde scriu nimicologi cu titluri ºi decoraþii , ca sã reiau o formulare a lui Ion D. Sîrbu. Existã astãzi mulþi pamfletari care secretã un fel de leºie jurnalierã sau, cum ar zice un poet din Ardeal, o literaturã de closet , ºi cînd spunem asta nu ne referim la textele scrise pe pereþii latrinelor, dupã unii cele mai autentice ºi mai sincere texte din cîte pot fi scrise, ci la creaþii care ar putea fi folosite ca tapet pentru interiorul toaletelor la þarã, acolo unde þãranii lipeau pe vremuri posteruri cu femei goale ºi pagini din Scânteia sau România liberã (iatã un spaþiu în care România era se pare liberã, neatîrnatã).

Gazetarul este ºi azi cel ce are dreptul de a spune banalitãþi ºi ilustreazã de multe ori, cu figura sa intelectualã, pe omul mediocru (ceea ce pe mulþi îi atrage deoarece, dacã ne luãm dupã Montherlant, le place cã nu-i tulburã, cã nu-i schimbã ºi nu îi vrãjeºte).

Dar cînd atare banalitãþi depãºesc destinul prozaic al scrierii caduce (aceea care se naºte ºi moare aici ºi acum, la puþin timp dupã actul scrierii ca atare) ºi cînd ele pot deveni carne, oase ºi sînge , e semn cã gloria efemerã a gazetarului viseazã cu ochii deschiºi la eternitate. La o eternitate ºi ceva...

o (urmare din pag. 3)

Strålucirea çi mizeria discursurilor hibride hibridãrii discursurilor? Categoric, nu! Amestecul lor însã ar duce inevitabil la poncife.

Fiecare are statutul ei ºi o abordare specificã a realitãþii, provenind din diferenþa dintre o instanþã observatoare raþional a lumii, care este ziaristul, ºi o instanþã creatoare imaginar a acesteia, pe care o reprezintã scriitorul. Ele sunt practici discursive diferite, putînd suferi contaminãri numai la nivelul stilului, ceea ce presupune din partea autorului o capacitate deosebitã numitã, de regulã, talent de a uza de posibilitãþile limbii comune, punînd mai mult sau mai puþin accentul pe originalitatea semnificãrii cuvintelor prin conotaþie.

Dintr-o practicã excesiv de retoricã prin tradiþie, literatura actualã tinde sã devinã expresia nudã de podoabe stilistice a experienþei trãite real sau imaginar, ori rezultatul folosirii unor tehnici ale scriiturii, cum sunt colajul ºi intertextualitatea, aplicate cu prisosinþã ºi în mass-media. Iar ziaristica îºi relaxeazã corsetul discursului standard, deseori marcat de vechea/ noua limbã de lemn, însufleþindu-l într-o manierã ce-i dã pregnanþa stilisticã proprie acelei literaturi care cautã vorba poetului Eminescu cuvîntul ce exprimã adevãrul .

Cred, prin urmare, cã hibridarea discursurilor are efect pozitiv atît asupra ziaristicii cît ºi asupra literaturii, cu condiþia ca sã nu se substituie una celeilalte. Hibridarea discursurilor este periculoasã numai acolo unde nu existã nici ºtiinþã, nici talent de a scrie. Oricîte contaminãri stilistice au suferit reciproc, diferenþa dintre ele nu se ºterge decît în mintea ºi sub condeiul veleitarilor. Acolo unde talentul îºi spune cuvîntul, literatura se mai aeriseºte de conþinutul ei esoteric, de mesajul esopic, de prolixitatea stilului, prin asumarea unui discurs mai colocvial a cãrui expresivitate ºi semnificaþie provin din întrebuinþarea limbii vorbite, mergînd direct la cititorul grãbit al zilelor noastre, dornic de o comunicare spontanã, instantanee. Ziaristica, în schimb, irigatã de apele freatice ale talentului literar al autor ului, îºi nuanþeazã expresia într-un discurs care-l antreneazã pe cititor, þinîndu-i treazã nu numai raþiunea ci ºi emoþia în relaþie cu realitatea în care trãieºte. Nu ajunge sã-i spui cititorului cã împãratul e gol, ci trebuie sã gãseºti metoda adecvatã de abordare a realitãþii ºi de adresare cu expresia cea mai convingãtoare pentru a-l face sã participe la deosebirea adevãrului de minciunã. Adevãrul se impune nu numai prin ºtiinþa dobînditã, ci ºi prin talentul de a-l spune. Din pãcate, multe dintre articolele din presa actualã par irelevante, pentru cã sunt rãu scrise, dovadã cã nu este suficientã o diplomã de absolvent al unei facultãþi de jurnalisticã pentru a fi un bun ziarist. Dare de seamã asupra prezentului efemer, gayetãria fãcutã cu talent poate vorbi lumii peste timp, aºa cum se întîmplã cu publicistica scriitorilor enumeraþi la început ca modele tradiþionale de ziariºti, conservînd ºi adevãrul celor spuse. În concluzie, cred cã hibridarea discursurilor nu trebuie sã producã panicã în nici una dintre cele douã tabere, atîta vreme cît se cunosc ºi respectã rigorile fiecãreia dintre ele. Ziaristul dublat la nivelul discursului de un scriitor îºi sporeºte audienþa, tot astfel cum scriitorul care nu-ºi trãdeazã vocaþia de a scrie ficþiune îºi fortificã talentul prin dublarea lui de un ziarist. Eminescu, poetul, nu este identic cu gazetarul Eminescu, deºi el este cea mai elocventã dovadã cã literatura ºi gazetãria sunt vase comunicante.

De altfel, aceastã hibridare a discursurilor se remarcã nu numai în ziarele cu mare audienþã la public, ci ºi în cele mai bune reviste literare. Urmarea este beneficã: acestea sunt mai vii ºi mai citite.

o

Anul XIV • 11 - 12 • noiembrie / decembrie • 2003

U

P

O

H

Adrian Popescu

R

I

N

O

Lucian Vasiliu

Provincia creatoare, Mediaº. Aºezarea atestatã încã din în secolul al XIII-lea, adicã atunci când în Florenþa Medicilor se ridicau primele biserici renascentiste, palate ºi statui, iar comercianþii ºi meºteºugarii îºi descopereau cu orgoliu forþa muncilor, cucerindu-ºi privilegiile, Mediaºul, Mediasch, impune prin vechime ºi farmec citadin timpuriu. O lume a civilizaþiei europene, unde saºii, românii ºi ungurii edificã cu conºtiinþa cã fac parte din aceeaºi structurã universalã. Dintr-o Europã multiconfesionalã, multinaþionalã, convieþuind fratern, diversa non adversa, cum spunea un scolastic francez. Nu orice localitate din þarã se poate mândri cu o catedralã-castel, bisericã-fortãreaþã, Margareta, din 1450, în stil gotic, cu trei nave ample, cu fresce ºi altar de Renaºtere vienezã, târzie, bine pãstrat, unde recunoºti Stefans Dom din Viena, într-una dintre scenele adaptate local cu patimilor lui Isus. Nici cu cristelniþa de bronz, din faþa altarului, turnatã în bronz cu câþiva ani înaintea descoperirii Americii, cum ne aminteºte domnul Schneider, custodele ºi ghidul sas. Curtea e plinã de forfota elevilor de azi, liceul poartã numele unui ilustru pedagog, Stefan Ludwig Roth, paºoptist, patriot, cleric. Mai mult decât o glorie localã, un nume simbol, ca ºi cel al inventatorului rachetelor moderne, lansate în cosmos, medieºanul Hermann Oberth. Farmecul turnurilor medieºene nu e strict sonor, Croitorilor, Forkesch, Trompeþilor, Mariei, Copotelor, sunt vestigii pãstrate destul de bine, se poate bea un espresso tare, într- unul dintre ele, amenajat cu gust sigur. Se poate contempla, de asemenea, Valea Târnavei pânã departe sau privi oraºul, cu zidirile din jur, Mãnãstirea franciscanã din secolul al XV-lea ºi ea, Sinagoga, Biserica Reformatã, Catedrala ortodoxã din 1932, cea greco-catolicã, înãlþatã de episcopul Bob. Intrând acolo într-o dimineaþã am vãzut cât de mult seamãnã altarul pictat naiv cu cel de la Cluj, din biserica purtând numele aceluiaºi generos episcop al Blajului unit. O expoziþie a vechilor clãdiri, strãzi, pieþe are un istoric prof. Helmuth Julius Knall, drept cicerone doct. Casa Schuller are nebãnuite arcade renascentiste, expoziþii ale plasticienilor de azi din oraº, ca Vasile Popescu, gata de fiecare datã sã-i întâmpine pe scriitorii care toamna se adunã la colocviul revistelor transilvãnene ºi bãnãþene. Vin de la Iaºi, la fel, Lucian Vasiliu, Liviu Papuc, Cassian Maria Spiridon, sau Ion Beldeanu, de la Bucovina literarã, alãturi de euphorioniºti, Dumitru Chioaru, Ioan Radu Vãcãrescu, Mircea Stãnescu, sau redactori de la Vatra, Al. Cistelecan, Virgil Podoabã, sau Aurel Pantea, Lucian Curta, de la Discobolul albaiulian, George Vulturescu, cu Poesisul lui aniversar, Adrian Dinu Rachieru, de la Timiºoara ºi Gheorghe Jurma dela Reºiþa, Eugeniu Nistor ºi Ionel Popa, de la Mureº.

De la Cluj vin de obicei Horea Poenar ºi Victor Cubleºan. De la Bistriþa sosesc Ioan Pintea ºi Gavril Þãrmure. Colocviul recent a fost focalizat pe relaþia dintre literaturã ºi gazetãrie. A prilejuit discuþii neaºteptat de incitante, vizibil pasionante, bine moderat de redactorul ºef al Euphorionului. In ce mã priveºe am opiniat pentru o separare a domeniilor, a stilurilor, a finalitãþilor, dar am observat cã prozatorii de vocaþie sunt de obicei excelenþi reporteri, sau jurnaliºti de atitudine civicã. De la patosul lui Geo Bogza la reportajul meseriilor rare la Cornel Nistorescu, cel dinainte de 89, de la Gabriela Adameºteanu, scriitoarea care surprinde semnificaþia moralã camuflatã în mici întâmplãri cotidiene ºi la coordonatoarea revistei 22, peste tot talentul prim, scriitoricesc este hotãrãtor. Avem ziariºti redutabili, Cristian Tudor Popescu, Nicolae Prelipceanu, sau Ioan S. Pop care nu poetizeazã realitatea, o citesc în spiritul ei, o descifreazã, aºa cum Al. Cistelecan, sau Alexandru Vlad, ori Ion Pop sau Ion Mureºan aduc zestrea culturalã a unor intelectuali cu simþul datoriilor etice. Sunt demni de interes fireºte ºi Octavian Paler ºi Mircea Mihãieº, Vasile Dan, toþi recunoscuþi ca autori de valoare literarã sigurã, polemica lor de idei întreþinând fierberea frazei în flãcãri argheziene de indignare sau sarcasm. Sunt trei zile de sãrbãtoare, când Primãria, prin primarul municipiului Teodor Plopeanu ºi secretarul Sorin Costache, poetul George L. Nimigeanu, profesorii ºi literaþii Ligia ºi Attila Csiki, Ion Veza, Argentina Tãtaru, ºtiu sã punã în valoare oferta culturalã a unei intelectualitãþi artistice locale deschise oaspeþilor din alte pãrþi într-o emulaþie necesarã ºi fireascã.

Dincolo de orice aer provincial se simte disponibilitatea pentru actul artistic înscris în actualitate, concursul de poezie Aron Cotruº, premiul DAFORA, susþinut financiar de G. Cãlbureanu, premiu acordat lui Ion Stratan ºi Ion Mircea, în 2002 ºi, respectiv, în 2003, ca ºi distincþia recent înfiinþatã, purtând numele oraºului, toate sunt actele unui proiect cultural ambiþios ºi realist.

o

"Învoirea de sus..." (sau cîtå literaturå, atîta gazetårie)

Scria G. Cãlinescu în a sa celebrã Istorie: Planuri de a se tipãri publicaþiuni periodice în Ardeal ºi în Principate s-au fãcut încã de pe la sfîrºitul secolului al XIX-lea. În 1790 urma sã aparã la Iaºi, în timpul ocupaþiei austriace, un Courrier de Moldavie. În general a lipsit învoirea de sus...”.

Aºadar, sub aceste auspicii, ale învoirii de Sus , se aflã începuturile presei noastre, într-o Europã tensionatã, explozivã, progresistã.

Dependenþa/independenþa de Putere nu e de azi, de ieri, ci chiar mai departe de... alaltãieri...

Este vorba, aºadar, de acceptul pagina politic al celor care ne guvernau din exterior (de la austrieci la ruºi), dar ºi de tulburãri interne, instabilitãþi, începuturi reluate... Nu în ultimul rînd, menþionãm eterna problemã financiarã, dincolo de entuziasmul constant, de idealismul cãrturarilor noºtri de odinioarã.

Abia în anul 1820 va apãrea, la Cernãuþi (actualmente Ucraina), Khrestomaticul romãnescu, al lui Toader Racoce... Vor urma, într-o competiþie beneficã, Bucureºtii (Curierul românesc al lui Eliade) ºi Iaºii (Albina, tot româneascã sublinierea noastrã!, a lui Asachi). Acestea, în anul de graþie 1829 al presei noastre, pe cînd cele trei provincii proiectau, temeinic, UNIREA. Perioadã în care emblema albinei era la modã în Europa fragmentatã, din Italia ºi pînã în Rusia. În anul 1837 vine rîndul Transilvaniei, cu Foaia duminicii (Braºov), sub auspiciile lui Ioan Barac, ºi cu Gazeta de Transilvania (cu suplimentul Foaie pentru minte, inimã ºi literaturã), animatã de George Bariþiu (ziarist, îndrumãtor cultural, istoric, mort la Sibiu în anul 1839). ªi prin presã, miºcarea de regenerare naþionalã devenise prodigioasã, lucidã ( românii nu au timp de pierdut cu nimicuri , scria Bariþiu).

Trecînd peste alte momente ale istoriei gazetãriei noastre, ne oprim la o altã constatare cãlinescianã: Întîia revistã literarã serioasã este Dacia literarã . Revista lui M. Kogãlniceanu (ianuarie-iunie 1840), scrie G. Cãlinescu, este prea curînd suprimatã , scrie acelaºi Cãlinescu. Aºadar, din nou sintagma învoirea de sus dã de furcã editorilor ºi publiciºtilor noºtri de odinioarã... *** Din punctul meu de vedere, al bibliotecarului, muzeografului literar, condeierului, astãzi paliere diferite: literaturã, pe de o parte ºi gazetãrie, pe de alta. Îmi plac cei care interfereazã: de la Eminescu la Emil Hurezeanu, sã zicem, de la Caragiale la Mircea Mihãeº, de la Slavici la Dorin Tudoran, de la Cezar Petrescu la Octavian Paler, iar sã zicem...

Aºadar, scriitorii care susþin ºi partea civicã a lumii, nu numai turnul de fildeº , de la Ana Blandiana la Ileana Mãlãncioiu.

Ne-a ajuns atîta absenteism, pe de o parte, ºi atîta oportunism, pe de alta (mã refer la sovietizarea noastrã de dupã al doilea rãzboi). Normalitatea a fost menþinutã în exil (de Europa liberã , de Vocea Americii , de Monica Lovinescu sau de Mircea Carp), de foºtii deþinuþi politici (a se vedea jurnalele lor substanþiale), de presa studenþeascã (de la Echinox -ul clujean la Dialog -ul ieºean). Nicidecum gazetele de perete, gazetele stradale ale miliþiei, panourile ºi vitrinele politizate, toate confiscate ºi dirijate cu aceeaºi veche învoire de Sus . Întîlnirea, inspiratã, beneficã, a unor slujitori ai presei culturale (ºi nu numai), de la Mediaº, dezbaterea Literatura ca gazetãrie ºi gazetãria ca literaturã , rãmîne un reper fierbinte, incitant, inepuizabil. ªi, în finalul succintului meu excurs: este bine cã ziarele de mare tiraj, audienþã, credibilitate, au preluat formula interbelicã a suplimentelor culturale, precum ziarul ZIUA. În acest context, literatura ºi gazetãria redevin surorile gemene ale unui proiect amplu, coerent, necesar în lumea tranziþiilor noastre...

o

Iaºi, nov. 2003

"TendinÆele globalizårii" - Fluxus International installation, a 17-a bienalå, Sao Paulo, 1983, foto Marcos Santili

E

9

Anul XIV • 11 - 12 • noiembrie / decembrie • 2003

E

P

U

H

O

R

I

O

N

Nicolae Balotå

MISTER BOLTON sau O PASIUNE FATALÅ Am înþeles foarte curând cã nimic nu-i putea face mai multã plãcere bãtrânului domn Fotescu decât sã-l întrebi despre compania la care lucrase sau mãcar sã aduci vorba despre ea. Deºi se repetau cam des, povestirile sale despre Româno-Americana, respectiv Standard Oil, erau cel puþin pentru mine pline de interes. ªi aceasta, înainte de toate, pentru cã þâºneau dintr-o sursã pasionalã, precum þiþeiul dintr-o sondã în erupþie. Nu întâlnisem pânã atunci un om care sã fie devorat de pasiune pentru întreprinderea la care lucrase precum acesta. Nici munca lui, administrativ-contabilã, despre care îºi fãcea desigur o foarte înaltã idee, nici cariera sa cu avansarea treptatã pe scara ierarhicã, nici câºtigul material destul de confortabil, cum lãsa sã înþelegem fãrã sã dea precizãri, nici poziþia în societate ce i-o asigura postul sãu, nimic din obiºnuitele ambiþii, satisfacþii, iluzii legate de o îndeletnicire nu întreþineau focul acela nestins al patimii dintr-însul. Efervescenþa continuã a acestui omuleþ, altfel plin de bun simþ ºi de bonomie, starea sa de ebuliþie ce ajungea la paroxisme, la exaltãri extreme, avea un obiect sau un subiect aº putea spune abstract: ideea unei instituþii.

La început, ascultându-l pe domnul Fotescu, am crezut cã am în faþa mea un fanatic al Petrolului. Elementele pãmântul, apa aerul, focul îºi au obsedaþii lor.

De ce nu ar avea petrolul, materia aceasta fluidã, care þâºneºte sau este extrasã din pãmânt, se preschimbã în foc, zboarã în aer, obsedaþii sãi? Într-o geografie a imaginarului, alãturi de o psihanalizã a focului sau a apei, de ce nu s-ar putea fora într-o psihanalizã a petrolului? Nu mã fãcuse, oare, mai demult, sã visez râul bituminos , acel naphtaline river care se scurge încet, vâscos, prin poemul lui Edgar Poe, For Annie?

Dar destul de curând mi-am dat seama cã, dacã directorul de la Româno-Americana revenea tot mereu asupra þiþeiului, asupra acelui amestec de hidrocarburi solide, lichide ºi gazoase care împreunã cu alþi compuºi organici este supus rafinãrii, nu substanþa era cea care îl electriza. El evoca, desigur, cu voluptate, salivând parcã, materia aceea originarã ca ºi toate produsele obþinute prin distilare din acel brut , vãdind o înclinaþie plinã de cupiditate spre posedarea lor. Dar nu pentru cã substanþele acestea i-ar fi subjugat imaginaþia, l-ar fi dispus spre reverii concupiscente, ci pentru cã ele constituiau spaþiul vast al acþiunilor unor companii, pretextul material al operaþiunilor unor uriaºe organisme industriale, comerciale ºi, deloc în ultimul rând, financiare. Ori, pe micul domn Fotescu, directorul comercial din România al celei mai importante din aceste companii, operând în lumea întreagã, îl fascina acest uriaº, acest Leviathan din care fãcea parte, pe care dacã nu îl adora cel puþin îl venera.

Era destul sã-l auzi vorbind despre Mister Bolton, Directorul General al RomânoAmericanei, superiorul sãu. Respectul, admiraþia, ce zic, reverenþa sa pentru acest personaj, era infinitã. Numele acestui trimis al Centralei în îndepãrtata provincie a României, procurator al unui imperiu mai vast decât un simplu stat, revenea tot mereu în istorisirile camaradului nostru de celulã. Mister Bolton dãdea comandamente similare în absolutul valabilitãþii lor cu cele din Tablele Legii. Dispoziþiile sale priveau nu doar luarea unor mãsuri pragmatice; ele erau Principii, Axiome, Postulate. Practica decurgea din ele. Cu aceasta se îndeletniceau toþi cei în subordinea lui. Cu toþii cum nu se poate mai mulþumiþi. Directorul comercial nu înceta sã-i fericeascã. Atunci când i-am relatat mica experienþã pe care o avusesem, în ultimele luni ale libertãþii, petrecând câteva zile la prietenii mei Boileºti, în colonia muncitoreascã de la Ochiuri sau Gura Ocniþei, lângã Târgoviºte, construitã de o companie petrolierã, s-a bucurat aflând uluirea mea în faþa acelor case cu încãperi generoase, modern concepute, cum n-am mai vãzut altele oferite de vreo întreprindere angajaþilor ei. Nu vã spuneam eu? Mister Bolton . ªi urma un panegiric al Directorului General ºi prin el al Româno-Americanei.

Entuziasmul bunului domn Fotescu decurgea, ca printr-un sistem al vaselor comunicante, ºi din mitul Americii salvatoare, din care cu toþii ne nutrisem ºi, în parte cel puþin, ne mai nutream la acea orã. Cei mai mulþi dintre noi nu aºteptau, oare, de la ei eliberarea din închisoare? Standard Oil simboliza puterea americanã pe glob, prezenþa ei beneficã. Ascultându-l pe bãtrânul director comercial evocând prospera istorie a companiei sale, vedeam cã pe americani nu a trebuit sã-i aºteptãm în zadar, odinioarã, în partea luminoasã a trecutului nostru: ei se instalaserã la noi, lucrasem cu ei, spre deplina satisfacþie a tuturor. De aceea, un antiamerican trebuia în mod automat sã se situeze la antipozii ferventului fidel al Româno-Americanei. Printre noi nu se gãsea decât un singur asemenea eretic, sau poate numai unul singur îndrãznea sã se manifeste ca atare: micul profesor de matematici Komáromi. La început într-ascuns, pe ungureºte, pentru a nu fi înþeles în minuscula noastrã celulã decât de conaþionalii sãi ºi de mine, mai apoi prin aluzii indirecte în limba românã ºi, în sfârºit, pe faþã, fãrã perdea, amicul nostru maghiar îºi exprima repulsia faþã de americanii mult jinduiþi de noi ceilalþi. ªi, evident, antiamericanismul lui n-aº putea spune, primar sau secundar îºi gãsea un cal de bãtaie în Standard Oil ºi în reprezentantul sãu pe pãmântul românesc: Mister Bolton. Ajunsese, pe încetul, cã abia pronunþa domnul Fotescu numele venerabilului Director General, cã îl auzeam pe Komáromi din colþul patului sãu, pe tonul sarcastic ce-mi amintea un croncãnit de corb dacã nu glasul unui cocoº rãguºit: Oare ce face Mister Bolton la ora asta? ªi-a luat breakfast-ul copios? Dragul de el! Noi, cu maþele chiorãind de foame, aºteptam tocmai cu fioroasã impacienþã prânzul nostru: terciul de arpacaº, în cel mai bun caz. Întrebând, Komáromi þinea seamã de diferenþa de fus orar: la New-York era ora micului dejun. Bãtrânul Fotescu era prea civilizat, firea lui era prea blajinã pentru ca sã riposteze la asemenea atacuri pieziºe la adresa idolului sãu.

Când lovitura era mai directã, rãspundea cu seriozitate, dând dovadã de rãbdare pedagogicã, încercând sã-l lãmureascã pe frivolul contestatar al unor valori ºi virtuþi pentru el incontestabile. Dar Komáromi continua implacabil. Uneori devenea de-a dreptul odios.

Când ºi-a luat catrafusele mister Bolton ºi a plecat la el în Connecticut sau la Los Angeles, de ce nu te-a luat cu el? întreba perfid antiamericanul. Sau: De ce nu te scoate de aici puternicul director general al uriaºului imperiu Standard Oil, când suferi pentru el ºi pentru compania lui? Întrebarea aceasta suna, cred, în urechile credinciosului slujitor al RomânoAmericanei, precum batjocura hulitorilor perverºi de sub crucea Rãstignitului: S-a încrezut în Dumnezeu: Sã-L scape acum, dacã-L vrea pe El! Mi-era milã de bietul bãtrân, lovit în

pagina 10

evlavia lui. Dar, rãnit, el nu ºi-ar fi renegat credinþa, la croncãnitul ironic al celui ce nu în zadar voia sã-ºi schimbe numele în acela de Kakasy, mai pe româneºte Cocoºilã, cum îl poreclise într-ascuns unul dintre noi. Explica cu blândeþe celui incredul sau se fãcea cã nu aude batjocura lui ºi continua sã vorbeascã despre mãreþia companiei a cãrei filialã era Româno-Americana ºi despre magnanimitatea directorului ei general.

De altfel, pasiunea domnului Fotescu nu-l înfeudase americanilor într-atât încât sã uite de þãriºoara noastrã . Fãcea parte dintre cei ce-ºi diminutivau astfel familiar þara.

Patriotismul sãu era incontestabil. Dar era de esenþã petrolierã. Bãtrânul se mândrea cu faptul cã România a fost în 1857 prima þarã din lume cu o producþie de þiþei de 257 tone (ºi cita menþiunea aceasta, ca dintr-o scripturã, dupã The Science of Petroleum). ªtia de altfel cã, cu un an mai înainte, în 1856, se înregistrase la Ploieºti prima producþie de petrol lampant, utilizat la iluminatul stradal din Bucureºti, ºi cã în 1861 se sãpase prima sondã din România, cu o sapã tip burghiu ce pãtrundea pânã la o adâncime de 150 metri. El nu se îndoia cã Þara Româneascã a pãtruns în lumea modernã mai presus de orice prin exploatarea, mai bine zis, în spiritul sãu, prin cultura petrolului. Înfiinþarea, în 1882, a Biroului geologic i se pãrea mai importantã decât apariþia, în anul urmãtor, a Luceafãrului, iar Legea minelor din 1895, care reglementa producerea þiþeiului, pânã la modificãrile ei din 1924 ºi 1937, o lege mai fundamentalã decât însãºi sfânta Constituþiune a eroilor lui Caragiale, chiar ºi sub forma ei, ultima democraticã, din 1923. E adevãrat cã uneori auzindu-l exaltând victoriile obþinute de noi românii pe câmpul de luptã al petrolului, nu mã puteam nici eu abþine de la câte o reflecþie acidã. Astfel, atunci când îmi spunea cã, în 1917, se punea în funcþiune în þara noastrã prima conductã de transportat gaze din Europa, 50 de kilometri pe linia ªãrmãºel-Turda, observam cã aceasta se efectuase în plin rãzboi de administraþia maghiarã din Transilvania ºi cã, dupã aceea, în Clujul meu natal, la doi paºi de ªãrmãºel, a trebuit sã aºteptãm vreo treizeci de ani ºi mai bine, pânã prin 1950, ca sã avem gaze la sobã. Dar acestea nu erau decât detalii minore ale unei istorii locale dintr-o epopee în care erau angajate puteri imense, fabuloase. Cãci, dacã patria micã, familiarã, a domnului Fotescu era þãriºoara lui, patria sa mare era Compania, era Româno-Americana.

Fireºte, onestitatea nu-i permitea sã nege prezenþa altor companii, alãturi de a sa, pe câmpul exploatãrilor petroliere, al extragerii ca ºi al rafinãrii þiþeiului. Toate aceste societãþi erau de sorginte strãinã, deºi epitetul român sau românesc nu lipsea de obicei din titulatura lor. El însuºi, cu conºtiinciozitate contabilã, mi le enumera: prima, trebuia sã recunoascã, fusese Steaua Românã, înfiinþatã în 1896. În 1898 aceasta îºi construia chiar propria rafinãrie. Dar în 1903 americana Standard Oil se prezenta în România. La ora aceea, compania era omniprezentã. Sub direcþia inflexibilã a enigmaticului John D. Rockefeller, ea înghiþise aproape întreaga industrie a petrolului. Numai în Statele-Unite, controla 90% din producþia de petrol rafinat. Cu toate acestea, instalarea în România a companiei românoamericane nu a împiedecat apariþia altor companii, precum: Concordia, Unirea Aquila Franco-Românã, Creditul minier, Petrolul Român. Bãtrânul vorbea cu o superioarã condescendenþã despre ele. Pentru el, Compania era una: Standard Oil ºi în povestirile sale, ce se învârteau toate în jurul acesteia, proceda ca un aed cântând epopeea eroului sãu în confruntarea sa cu elementele, cu puterile istoriei ºi ale mitului. Îi admiram memoria impecabilã a lucrurilor, oamenilor, faptelor ce aparþineau universului implacabil al companiilor petroliere. Pãstratã în pofida anilor de flãmânzire, memoria îl slujea însã prin salturi inopinate.

Uneori, dupã ce suna stingerea, iar eu adormeam de îndatã ce mã vâram sub pãtura gãuritã, în patul de sub tavan pe care-l împãrþeam cu Berecki, mã pomeneam trezit de ºoapta insistentã a domnului Fotescu. Cu riscul de a fi ocãrât rãu de gardian, bietul de el se ridica în vârfuri pe marginea patului sãu (dormea sub mine ºi zguduia în efortul sãu carcasele de fier ale celor trei paturi suprapuse) pentru a se iþi în apropierea urechii mele sau a mâinii pe care mi-o scutura comunicându-mi febril: În 1907, Româno-Americana a sãpat la Moreni prima sondã în sistem Rotary; au chemat-o sonda Speranþa. Am sã-þi explic mâine sistemul.

Noapte bunã . ªi se lãsa la locul sãu, satisfãcut Avea din când în când asemenea iluminaþii, pe care se simþea nevoit sã mi le împãrtãºeascã de îndatã. Aflase în mine un ascultãtor interesat, singurul printre cei treisprezece din celulã, care îi solicitam din când în când povestirile. Erau istorii pline, pentru mine, de larma ºi furia dramelor pasionale, chiar dacã povestite de un onest contabil. Sau

Anul XIV • 11 - 12 • noiembrie / decembrie • 2003

E

U

P

H

poate tocmai de aceea. Cãci contabilul acesta era el însuºi însufleþit de o pasiune irezistibilã.

Sub imperiul ei, ca un om îndrãgostit nebuneºte de o femeie pe care nu se poate abþine sã nu o evoce vibrând de fiecare datã, politeþea, tactul, bunele sale maniere nu-l puteau împiedeca sã nu mã întrerupã din propriile mele istorisiri, fãcute aproape zilnic la cererea micului auditoriu din celulã, ca ºi din dialogurile pe teme de spiritualitate pe care le purtam aproape în ºoaptã cu preasfinþitul Ploscaru, sau chiar din rugãciunea rozarului, fãcutã în comun, la care participa ºi el, deºi ortodox, alãturi de alþii, ºi de a invoca din trecutul sãu fantoma încã atât de vie a companiei sale preaiubite. Într-adevãr, spusele noastre, oricât de îndepãrtate de câmpurile petrolifere, trezeau uneori într-însul, prin asociaþii bizare, reminiscenþe din lumea aceea de pãcurã, de care fusese despãrþit în mod brutal, dar pe care n-o pãrãsise, în gând, în vis, în dor niciodatã. Astfel, odatã, în zilele de iarnã sumbre ºi glaciale din acel sfârºit de an, când demult nu ne mai scoteau la aer, iar gripa adusã probabil de caralii, de afarã, se furiºa perfidã în celularul ermetic din Piteºti, le vorbeam celor doisprezece despre Cezar. Fusese, alãturi de Napoleon, unul dintre idolii adolescenþei mele. Nu-l mai adulam, fireºte, ca altã datã. Dar, dacã ura împotriva tiraniei ce crescuse în mine în anii glaciaþiunii staliniene mã depãrtase definitiv de monstrul corsican , dictatorul roman continua sã mã fascineze prin ceea ce mi se pãrea cã ascunde voinþa sa extremã de putere. Erau, oare, în aceastã atracþie rãmãºiþe ale unor apetituri infantile de putere din mine? Nutrisem pânã în anii adolescenþei ambiþia de a juca un rol istoric prin acþiunea politicã.

Mã întreb dacã nu eram, pânã ºi în pornirea mea violentã împotriva figurilor detestate ale totalitarismului epocii Hitler, Mussolini, Stalin sub înrâurirea maleficã a exemplului lor.

Cu trecerea anilor, pe mãsurã ce pasiunea verbului mã acapara tot mai mult, mã ispitea tot mai puþin demonul puterii. Ataºamentul meu la figura cezaricã era alimentatã acum de admiraþia pentru scriitor, nu de aceea pentru omul faptelor. Pe acesta din urmã îl urmãream în propria sa proiecþie din Comentarii ºi din Rãzboiul civil, unde prezenþa sa era continuã.

Reprezentarea lui Cezar despre sine înscrisã în cãrþile sale mã interesa mai mult decât el însuºi. ªtiam cã, centrat asupra propriei sale persoane, deformase adevãrul istoric, dar care era acela? Scriitorul era însã mereu acolo, înscris în textele acelea sãpate parcã întro piatrã durã de o mânã ce nu ºovãia. Îmi plãcea stilul atât de diferit de toate cele admirate de mine în tinereþe, simplitatea deloc rudimentarã a acelei proze de soldat cum o definea el însuºi, autoironic ºi probabil cu falsã modestie. Proza unui om al intelectului, de o mobilitate extremã, despre omul acþiunilor. Cel dintâi continua sã mã atragã, dupã ce al doilea ajunsese sã mã respingã. Le istoriseam celor din celulã, printre altele, despre drumurile pe care, cinci ani succesivi, le fãcuse Cezar între Italia ºi Galia, la începutul anotimpului campaniilor ºi la sfârºitul lor. Suetoniu e cel ce ne relateazã cã generalul folosea lungile cãlãtorii pentru a dicta în trãsurã celor doi secretari ai sãi, pe lângã scrisorile oficiale, toate câte îi treceau prin minte. Cã acest om al verbului purta în sine sãmânþa rea a tiraniei, nu încãpea nici o îndoialã. ªi totuºi, vorbeam despre el cu o participare, care îl fãcea pe Komáromi sã-i spunã pãrintelui Simonffy: Democratul liberal ºi creºtinul Balotã trãdeazã pofte cezarice . S-ar putea, într-adevãr, ca vorbirile mele despre dictator sã fi fost prea apologetice. Mã înºelam, poate, accentuând prea mult intelectualitarea dictatorului. Vorbeam oarecum pro domo. Nu cred cã ºtiam pe atunci cã ºi contemporanul sãu Cicero se putuse înºela în privinþa lui, atunci când mãrturisea cã, deºi surprinsese de cum l-a cunoscut o funciarã intenþie tiranicã în toate proiectele ºi acþiunile lui Cezar, totuºi nu se putea opri sã nu se îndoiascã de propria sa bãnuialã, atunci când se uita la pãrul lui atât de artistic deranjat ºi-l mai vedea ºi scãrpinându-ºi meditativ þeasta. E cu neputinþã, îºi spunea el, vãzând aceste mãrunte schime ºi gesturi, ca un asemenea om ce aduce mai mult cu un gânditor, un scriitor (ºi un playboy îmbãtrânit, adãugãm noi), sã poatã concepe ideea de a rãsturna republica ºi a instaura tirania. Judiciosul Cicero nu judeca altfel, în aceastã împrejurare, decât menajera lui Stalin, care-l adora ºi poate lãcrima de duioºie pentru bãtrânul tiran mustãcios, atunci când vedea pe peretele unuia dintre dormitoarele în serie ale generalisimului, prinsã de acesta în pioneze, o filã ruptã din Ogoniok ce înfãþiºa o fetiþã îmbrãþiºând un miel.

Cred cã ºi pãrintele Ploscaru se mira de pasiunea pe care o puneam în evocarea ºi justificarea celui pe care de altfel pânã ºi Sfântul Augustin îl considerase eminent în virtute . Dar delicata sa discreþie nu-i îngãduia sã mã descoase cu privire la ataºamentele mele. În convorbirile noastre, i-am amintit odatã atracþia mult mai profundã pe care o exercita asupra mea o altã figurã a trecutului îndepãrtat, ce unea în sine voinþa de putere a unui mare om de acþiune cu aplecarea spre poezie, spre artã, dar care depãºea infinit aceste douã planuri uman preaumane prin apetenþa sa misticã: figura biblicului rege David. Înþelegând poate raþiunile mai profunde ale atracþiei mele, pãrintele ºi-a îngãduit, cu reticenþe, o evocare sotto voce a acelui ales între aleºi. Îl ascultasem, astfel, redându-mi aproape cuvânt cu cuvânt, textele referitoare la David din Cãrþile Regilor ºi din Cronici. Prea marea sa umilinþã îl împiedeca pe bunul prelat sã redea în faþa tuturor texte biblice de a cãror perfectã conformitate cu originalul nu putea fi cu totul sigur. Legãturile dintre faptele omului de sânge ºi talentele omului care cânta cu mâna sa pe strune ºi compunea psalmi, apoi coincidenþa într-însul a marelui rege cu purtãtorul binecuvântãrii mesianice, ne-a oferit amândorura, zile de-a rândul, prilejuri de discuþie. Oricât am fi vorbit în ºoaptã, nu se putea ca domnul Fotescu, colegul de pat al preasfinþitului, sã nu ne audã. Plin de bunãvoinþã, îmi fãcea loc la marginea patului lor, care era cel mai de jos ºi unde se mai înghesuiau uneori alþii din paturile de deasupra. Asculta plin de interes tot ce se povestea, nu participa la convorbirile noastre, dar din când în când intervenea abrupt. Niciodatã pentru a face vreo observaþie pe tema noastrã. N-ar fi îndrãznit aºa ceva. În schimb, purtat de elanul sãu pasional, ne întrerupea dialogul pentru a ne comunica urgent ceva esenþial din lumea lui de naft. Aºa, într-o zi, când le vorbeam despre începuturile tânãrului Cezar, vlãstar al unei vechi familii de patricieni, instruit sub îndrumarea mamei sale, Aurelia, de grãmãticul celebru în epocã, ales de ea, Marcus Antonius Gnipho, lansându-se în cariera publicã prin discursuri debitate în for, sau poate pãrintele Ploscaru îmi cita din cartea I a Regilor textul ungerii tânãrului David ca monarh, dupã ce l-a întrebat Samuel pe Iesei din tribul lui Betlehem, care-i prezentase pe ºapte din fiii sãi, dacã nu mai avea pe altul înafara lor, iar Iesei i-a rãspuns: Mai am unul mai mic. Acela paºte oile , la care a zis Samuel: Trimite sã-l aducã, pentru cã nu vom ºedea sã prânzim, pânã nu vine acela , iar când a apãrut ºi era bãlan, cu ochi frumoºi ºi plãcut la faþã , i-a poruncit Domnul lui Samuel: Scoalã, de-l miruieºte, cãci acesta e! , domnul Fotescu, subit inspirat, ne-a întrerupt, pe unul sau pe altul, din vorbirea noastrã, pentru a ne spune: Marele Rockefeller când era mic ºi-a dovedit geniul prin faptele sale. Avea ºi el, în familia lui de fermieri baptiºti foarte severi de lângã Cleveland din Ohio, mai mulþi fraþi. Iar lui ce i-a dat odatã prin gând? A cumpãrat pe bãnuþii sãi economisiþi cantitãþi de bomboane la preþ de en-gros, ºi a vândut bomboanele astea fraþilor sãi pe preþ de detaliu. A realizat astfel primul sãu beneficiu. La ºaisprezece ani intra contabil la un negustor din Cleveland, spre marea satisfacþie a acestuia. L-a supãrat o singurã datã,

O

R

I

O

N

atunci când l-a pãrãsit pentru o afacere mai lucrativã. Ce mai, era contabilul desãvârºit: cel de vede tot ºi nu uitã nimic. Cât despre credinþã, nu cred cã David sã fi fost mai credincios.

Ca baptist fervent, credea cã aleºii Domnului îºi primesc cu vârf ºi îndesat rãsplata de la el. ªtia despre sine cã era unul dintre acei aleºi. Iar Dumnezeu l-a rãsplãtit din plin, pentru cã ura risipa, dezordinea ºi misiþii . Misiþii? s-a mirat cu inocenþã pãrintele Ploscaru. Pãi da. În afacerile sale, nu suferea intermediarii. Nu-i vor fi suferit nici David, nici Cezar, îmi închipui. ªi ei aveau locotenenþi, nu samsari. De altfel adãuga el puþini se puteau lãuda cã l-au zãrit la faþã pe Rockefeller. Unde sã-l fi vãzut? Acasã, la templu sau la oficiu. Dar ºi acolo era ca ºi invizibil. Era marele boss nevãzut. Vorbeau alþii în locul lui. El se ascundea .

Pe încetul, din intervenþiile acestea intempestive ale domnului Fotescu ºi din povestirile sale se desena în mine chipul unui monstru al Business-ului, al unui geniu suprauman al afacerilor. Goana dupã aur nu cred sã fi fost mai aprigã ºi în nici un caz mai glorioasã decât goana lui Rockefeller dupã aurul negru. ªi nu atât dupã izvoarele sale. Nu, nu era el nebun sã cutreiere pãmântul, sã batã noroaiele, sã sape puþuri de unde sã þâºneascã lichidul acela gras, vâscos. Lasã-i pe alþii sã facã treaba asta murdarã. A înþeles de la început cã afacerea adevãratã a petrolului era cu totul alta decât aceea a mãrunþilor cãutãtori care scurmau de zor pãmântul, la voia întâmplãrii. Între aceºtia ºi pieile-roºii sau primii coloniºti care, înaintea lor, scoteau ºi ei din pãmânt lichidul acela negru, uleios, ce dãdea o luminã fumegoasã ºi puturoasã sau cu care se oblojeau ungându-se pe corp, nu era o deosebire prea mare. Atât doar cã acum vânãtorii aceºtia de venituri cãrau în butoaie, pe spinarea catârilor sau pe propria lor spinare, tot mai mult lichid spre a fi prelucrat. Aflaserã toþi cã Benjamin Silliman, învãþatul profesor de la Yale, distilase de curând într-un alambic noroiul acela negru, uleios, scoþând din el un lichid mai curat, cu care te puteai lumina mai bine ºi, mai cu seamã, mult mai ieftin decât cu lumânãrile de spermanþet. Cucerirea petrolului se desfãºura mai iute, insista zâmbind uºor dar victorios Fotescu, decât cucerirea Galiei ºi a puterii dictatoriale la Roma. Când am pomenit de legendarul mesaj al lui Cezar, veni, vidi, vici, bãtrânul m-a întrerupt radios: Dar ce zici, dragã profesore, de Rockefeller, un tânãr de 24 de ani, care-ºi instaleazã prima rafinãrie la Cleveland.

Nu ºtia chimie (dar spui cã nici Cezar nu se prea pricepea la militãrie când pornea spre Galia). N-avea nevoie. A angajat un chimist. Trecuserã doar câþiva ani de când Silliman pornise alambicul sãu. Dar de unde sã poatã distila acela tot ce cãrau nenorociþii aceia de puþari ca furnicile din cele douã mii ºi mai bine de puþuri câte le sãpaserã doar într-un singur an. Îi pândea însã tânãrul Rockefeller la cotiturã. Þiþeiul trebuia rafinat, ca sã dea cineva mai mult de doi bani pe el. El avea sã-l rafineze. ªi avea ce: în 1863, când îºi pornea afacerea, se produceau nu mai puþin de trei milioane de barili...

Povestindu-mi straºnica epopee, micul domn Fotescu îºi freca satisfãcut mâinile.

Entuziasmul lui era molipsitor. Parcã asistam la un western. Omul îºi vinde cãsuþa de bârne, vaca, se împrumutã, porneºte cu nevasta ºi pruncii în cãruþa cu coviltir spre câmpurile noroioase unde pute a pãcurã, sapã ca un apucat, lichidul negru þâºneºte, fericire, o beþie straºnicã, apoi cãrãtura, barili în spinare ºi nemernicii la pândã sã punã mâna pe pãcura ºi concesiunea fericitului, împuºcãturi în noapte, sânge amestecat cu þiþei, leºuri prin noroaie, puþuri în flãcãri, arteziane de foc, câmpuri negre, vârtejuri de scrum În timpul acesta, la Cleveland, auster, de o curãþenie pedantã, cu guler de celuloid ºi cravatã neagrã, tãcut, închis în odaia lui, Rockefeller calculeazã la rece: barili ºi preþuri de cost, de vânzare, ºi rabaturi preferenþiale la transportul pe calea feratã al petrolului, ºi cu cât i-a rãmas dator cutare fabricant de butoaie cãruia el i-a trimis un numãr de dopuri, iar acela nu le-a folosit pe toate. Dumnezeu e în detalii. Rockefeller nu s-a bãlãcãrit prin mocirle de pãcurã, n-a vãzut catâri cu barili în spinare, n-a înfruntat nici gloanþele. Ascuns, contabilul acesta calculeazã detaliile. Când auzeam din gura contabilului sãu postum cum creºtea an de an Standard Oil, cum acapara Rockefeller rafinãriile una dupã alta, cum punea mâna treptat pe întreaga industrie a petrolului, cum îºi conducea cu mânã de fier nu compania, ci cele patruzeci de companii ce se vor uni în Standard Oil Trust, cum ajungea sã dispunã de toate infrastructurile (aºa aveau sã se numeascã mai târziu): butoaie ºi dopuri, conducte ºi maºini, petroliere, rafinãrii ºi magazii, cum îi creºtea averea în tainã, cãci principiul lui era: Ascunde profitul ºi taci , ne venea sã strigãm ºi noi, uneori, plini de entuziasm, ca la un western în vechile cinematografe de cartier: Hai bãiatu!

El n-avea însã nevoie de încurajarea noastrã. Cu atât mai mult avea, în schimb, fidelul sãu slujtor, bravul domn Fotescu. Era atât de euforic, când putea sã ne întreþinã despre Standard Oil ºi despre miticul John D. Rockefeller, încât nu ne-am dat seama când l-a picnit gripa. Nici el, cred, n-a luat seama la guturaiul sãu, apoi la febra sa, doar vorbea febril despre luptele pe care le-a dat compania în frunte cu preºedintele ei împotriva puzderiei de adversari, înverºunaþi sã spargã acel pool al petrolului, monopolul Standard Oil. Rãzboiul petrolului din 1872, apoi alte rãzboaie ale conductelor, transporturilor, revânzãtorilor, anchete senatoriale, Antitrust Act-ul Sherman din 1890, anul în care Standard Oil controla 90% din volumul petrolului rafinat din Statele-Unite, ºi-apoi sentinþa din 1911 a Curþii Supreme care ordonã dizolvarea lui Standard Oil, împãrþirea imperiului în societãþi concurenþiale Dar cu cât loviturile primite sunt mai dure, cu atât geniul lui Rockefeller se aratã mai sclipitor.

Din delicateþe ºi poate milã pentru noi, Fotescu nu ne spunea pe faþã, dar ne lãsa sã înþelegem cã rãzboaiele lui Cezar în Galia ºi Africa sau cele ale lui David împotriva Filistenilor, a Amaleciþilor, a Moabiþilor, a Amoniþilor ºi a celorlalte popoare cananeene fuseserã fleacuri pe lângã campaniile pentru întemeierea, extinderea ºi apãrarea imperiului Standard Oil Trust. Campaniile acestea aveau repercusiuni în lumea întreagã. Înconjurat de generalii sãi, care deliberau în secret la cartierul general din New-York, Broadway 26, John D. Rockefeller emitea edicte, comandamente ce porneau în toate continentele. Bãtrânul ne istorisea toate acestea întins pe patul lui, cu batista udã a pãrintelui Berinde pe frunte. Îl durea rãu capul, îl dureau toate încheieturile, vorbea din ce în ce mai greu, mai gâfâit, îl rugam sã se menajeze, bãteam în uºã ºi ceream sã vinã sã-l vadã doctorul ori poate felcerul iar acesta (minune mare!) îi aducea o tabletã albã, un antinevralgic sau o aspirinã. Una singurã, pe care bietul bãtrân o înghiþea cu evlavie. Aflasem bãtând în þeavã, dar nu-i spusesem lui ca sã nu-l panicãm, cã epidemia de gripã bântuia în penitenciar, cã muriserã mulþi. Bãtrânii trãdãtori se topeau prin celulele Piteºtiului. Zvonuri din cele mai teribile circulau pe aceastã temã, se auzea toatã ziua bãtându-se morse în calorifere. Caraliii nu mai interveneau, nu mai intrau prin celule; se temeau de noi ca de niºte ciumaþi. Într-o zi, aflam cã-l scoseserã din celulã pe episcopul Todea bolnav, cã a murit, dar auzeam mai apoi cã ºi-a revenit, l-au mutat doar într-o altã încãpere de la subsol. Împreunã cu preasfinþitul Ploscaru îl vegheam pe domnul Fotescu. Transpirase din belºug dupã acea pastilã ºi dormea gemând uºor, înfofolit în mai multe pãturi. Deodatã,

pagina 11

Continuare în pag. 22

Anul XIV • 11 - 12 • noiembrie / decembrie • 2003

P

U

O

H

Nicolae Balotå Cuvânt de salut la deschiderea Colocviului Naþional Zilele Poeziei Iustin Panþa , ediþia a II-a, 7-8 noiembrie 2003, Sibiu

Doamnelor ºi Domnilor, dragi prieteni, Oraºul în care þi-ai trãit febrele ºi ai avut relaþiile adolescenþei, oraºul în care þiai terminat ultimele clase de liceu, þi-ai dat bacalaureatul, oraºul în care ai început studiile universitare, unde ai apucat pe calea academicã ºi ai avut câþiva din acei magiºtri care þi-au marcat viaþa, oraºul unde ai întâlnit acei prieteni pe care nu i-ai pãrãsit, nu-i vei pãrãsi ºi nu te vor pãrãsi o viaþã întreagã - chiar ºi atunci când vor trece dincolo vor fi alãturi de tine - care au ajutat la formarea ta, oraºul în care ai avut primele mari experienþe de ordin literar, artistic ºi filosofic, în care þi-ai început educaþia sentimentalã, un asemenea oraº este un spaþiu privilegiat prin însuºi faptul cã este oraºul începuturilor, un spaþiu iniþiatic. Sibiul este pentru mine un asemenea spaþiu, acest spaþiu. Aici mi-am terminat clasele liceale, mi-am dat bacalaureatul ºi aici m-am înscris la facultate ºi am început primii doi ani de universitate, în anii de rãzboi ºi tot aici am avut printre magiºtri pe cel care a fost cel mai de seamã, fãrã îndoialã, care ºi-a pus amprenta asupra mea ºi nu numai a mea, Lucian Blaga. ªi aici i-am întâlnit pe cei care, cei în numele cãrora, într-un anumit fel, vã vorbesc dumneavoastrã ºi vã adresez acest salut, în aceastã searã, prietenii din Cercul Literar. Eram mezinul lor, eram dintre cei mai tineri, un ultim venit, pe când un Radu Stanca, Negoiþescu, Regman, I. D. Sârbu ºi ceilalþi, pagina 12 porniserã deja pe drumul care avea sã-i ducã acolo unde prin opera lor au ajuns.

Spun un spaþiu iniþiatic pentru mine, vã pot spune aceasta, ºi nu-i doar o imagine ad-hoc pentru cã suntem aici în cadrul revistei ºi Fundaþiei Euphorion: e figura lui Euphorion, o figurã emblematicã a existenþei noastre, a celor din Cercul Literar, ºi ºtiþi prea bine ce a însemnat în visurile nerealizate, ºi în acelaºi timp realizãrile care totuºi au fost, chiar dacã nevisate unele dintre ele, ce a însemnat figura aceasta mitic-literarã, poeticã, a lui Euphorion. ªtiþi din corespondenþa dintre Nego ºi Radu Stanca, în anii cei mai duri ai glaciaþiunii staliniene, când visau împreunã la scoaterea unei reviste pe care n-aveam voie s-o scoatem, ºi tocmai acesta este sensul la care în aceastã searã aº vrea sã mã opresc. Spuneam cã este un oraº al începuturilor, al învierilor, un spaþiu privilegiat pentru mine, acest spaþiu al Sibiului, ºi nu numai pentru mine, pentru noi toþi din Cercul Literar. Dar, în acelaºi timp, figura aceasta care a strãjuit asupra destinelor noastre intelectuale, literare, figura lui Euphorion este, cuprinde, printre altele, multele,

Mihaela Artimon

R

I

O

N

semnificaþii simbolice, reprezintã ºi un începãtor, începutul. Un început care, într-un anumit sens, pentru noi, s-a frânt foarte curând: speranþa noastrã ca cenaclul Cercului Literar, care ar fi devenit Cenaclul Euphorion ºi Revista Cercului Literar , curând întreruptã, care ar fi trebuit sã devinã revista Euphorion, pentru noi, nu ne-a fost dat nouã. Ne-a fost dat într-un târziu, ºi de aceea mã ºi socot dãruit, printre dãruiþi. Prima mea carte pe care am publicato dupã ani lungi de tãcere poartã acest titlu, Euphorion, ºi am plasat începuturile mele sub semnul acestei figuri. O figurã care, în acelaºi timp, deºi spun cã este aceea a unui începãtor, reprezintã undeva un început care poate sã fie curând urmat de un brusc ºi tragic sfârºit. ªi cunoaºtem, ºi suntem aici împreunã, în ce sens figura lui Euphorion se înalþã ºi se prãbuºeºte, cum din nefericire poate sã fie figura emblematicã, chiar dacã nu conºtient reprezentatã în existenþa unui poet. ªi poetul care ne face sã ne adunãm aici, Iustin Panþa, a fost o asemenea figurã care s-a înãlþat ºi mult prea curând i s-a curmat existenþa. Existenþele noastre ale tuturor au fost, într-un anumit sens, întretãiate, întrerupte, dar în acelaºi timp este în spiritul acesta ºi în emblema aceasta, Euphorion, este puterea aceasta începãtoare ºi reîncepãtoare. În acel eseu pe care odinioarã îl înserasem în primul meu volum, Moartea ºi transfigurarea lui Euphorion, transfigurarea nu este doar o schimbare la faþã, ci este o treaptã existenþialã, un fel de început. Pentru cã mi-am început ºi eu viaþa, ca ºi atâþia alþii de altfel, mai ales din generaþia mea, de mai multe ori. Am avut posibilitatea de a începe, de a reîncepe. De aceea, când mã aflu acum în mijlocul dumneavoastrã, al noului Euphorion, vã mãrturisesc cã am fost miºcat de când am aflat cã a pornit acest Euphorion la care visasem ºi cã a pornit mai departe prin alþii, dar care continuau, fãrã sã continue neapãrat, aºa cum noi înºine chiar dacã am fost marcaþi de prezenþa lui Blaga în mijlocul nostru, nu înseamnã cã am devenit blagieni, nici cei mai poeþi dintre poeþi, Doinaº sau Radu Stanca, nu sunt blagieni, tot aºa e bine sã fiþi începãtori, ºi aþi fost ºi sunteþi începãtori, chiar dacã, într-un fel, vã revendicaþi de la aceastã frumoasã imagine literarã, aceea a lui Euphorion. Eu, ºi în numele celor care nu mai sunt, pentru cã sunt un supravieþuitor al grupului, mã închin în faþa acestui nou început ºi vã urez din toatã inima sã mergeþi înainte, aºa cum aþi pornit ºi sã duceþi mai departe, nu spiritul euphorionic neapãrat, ci aceea ce este reprezentat, totuºi, de Euphorion, începãtorul. Sã continuaþi acest drum, al unui nou început.

(Transcriere de I.R. V.) o

Ioan Flora

MOARTEA LUI

Ion Flora çi Al. Cistelecan

Pânã la urmã cei aleºi timpuriu de moarte nu mai au nevoie de noi.

Rilke

Ascund un teribil secret: secretul morþii lui.

Atât de bine, încât nici eu nu-l mai cunosc, iar faþa lui nu descompusã, ci tot mai transparentã, cu viniºoare aurii, nu o mai vãd.

O moarte violentã, sfidând abia presimþita euthanasie a tuturor lucrurilor.

Nu pot privi decât cu coada ochiului înapoi, pe atunci credeam cã am tot timpul din lume, dar el se grãbea nu înþelegeam de ce, pe atunci.

PLECAREA DIN SIBIU

Doar rareori îl mai zãresc, aici, printre reproducerile ºi picturile naive ale vechiului coridor franciscan, un chip transparent ºi grãbit.

Mi-l imaginez încã scriind pe pereþii de aer despre obiecte ºi vise, despre noua lor desluºire. Încã neliniºtit.

Dar chiar ºi morþii tineri pot ajunge dincolo bãtrâni, slujiþi de zeitãþile bune ºi de zeitãþile rele care, cu vremea, se amestecã ºi îºi schimbã între ele gesturile ºi însemnele puterii.

În noaptea aceea am reuºit sã prind trenul.

Am urcat în vagonul de clasa I-a, strãfulgerat de o luminã pustie.

M-am instalat la geam ºi priveam, fãrã sã vãd, înspre Ardealul interior, eram hotãrât sã scriu, sã notez mãcar câteva gânduri despre Obiecte miºcate ; þineam sã spun cã aici te poþi scufunda în imperiul epic, cu aceeaºi voluptate cu care te aºezi la masã, într-o cârciumã de cartier, ºi comanzi o bere.

Vroiam sã scriu despre Iustin ºi nu vedeam nimic pe geamul de plumb al trenului de noapte, strãfulgerat de o luminã pustie. În noaptea aceea am reuºit sã plec din Sibiu.

o

o

Colocviul Naþional Zilele Poeziei Iustin Panþa , ediþia a II-a, 7-8 noiembrie 2003, Sibiu

E

Anul XIV • 11 - 12 • noiembrie / decembrie • 2003

P

O

H

Colocviul Naþional Zilele Poeziei Iustin Panþa , ediþia a II-a, 7-8 noiembrie 2003, Sibiu

Al. Cistelecan

I

R

O

N

Adrian Popescu Iustin

Mai degrabã atlet decît poet; deºi, poate, un atlet de salon, un seducãtor. Dar unul copleºit de propriul bun-simþ pînã la inhibiþie, pînã la timiditate. Rezista, feciorelnic - uneori roºind, alteori îndurînd ca un mucenic al propriului farmec - asalturilor din cadrul mondenitãþilor literare. Pãrea sãtul de asemenea succese. Pãrea sã prefere, flirturilor, dialogul. Despre poezie, dar nu numai. Despre rosturile acesteia, dar mai ales despre rosturile noastre mai adînci. Despre temeiurile poeziei, dar mai ales despre temeiurile fiinþei ca atare. Sau despre viaþa noastrã imediatã. Ceremonialitatea lui avea, în astfel de momente, un pathos aparte: nu de discurs, ci de luminã, de învãpãiere a privirii. Cînd dialogul atingea zone atît de radicale, îi displãceau retragerile frivole din problematicã, abaterea discuþiei în badinerii. Nu agrea, de fapt, amestecul de gravitate ºi joc. Erau zone în care participarea lui nu tolera joaca. Iustin avea, de fapt, multe lucruri sfinte. De la cele imediate, familiale ºi familiare, la cele ideale.

Dar nu era un pisãlog. Dacã nu voiai sã discuþi cu propria lui implicare, cu propria lui gravitate, ceda acest ton, chiar dacã peste faþã îi trecea o undã de melancolie. Pentru cã Iustin era un om de lume ºi ºtia sã se adapteze. Nu þinea neapãrat sã facã el agenda dezbaterilor sau taclalelor. ªtia sã fie discret ºi era discret. Putea fi ºi el ironic, ba chiar fãrã efort, cu naturaleþe; putea fi ºi el frivol, ba chiar cu eleganþã. Putea, mai ales, sã fie inteligent, strãlucitor ºi tot la modul spontan, fãrã mobilizare deosebitã. Însã regretul dupã o discuþie serioasã era strãveziu. Uneori ºi persistent. Nu odatã, dupã revenirile noastre acasã de pe la zilele vreunei reviste, regretul acesta cãpãta glas telefonic. Aº fi vrut sã discut ceva cu tine, dar în toatã brambureala aia nu s-a putut . Rãmînea pe data viitoare. Mereu pe data viitoare. Pînã cînd n-a mai fost nici o datã viitoare.

Nu-ncape vorbã cã acesta era glasul singurãtãþii. O singurãtate bine conservatã ºi elegant acceptatã ºi purtatã. Iustin, cu chipul sãu luminos, cu mereu ceva angelic întîrziindu-i pe figurã, era cel mai sociabil poet. Pãrea anume menit mondenitãþilor, colocvialitãþii ºi vivacitãþii de cenaclu ºi reuniuni literare. κi ascundea solitudinea în vervã de salon, nevoia de afecþiune într-o vagã melancolie cu predispoziþii euforice. Era, de fapt, iradiant de tonic, de prietenesc; nu prietenos fãrã criterii, cãci exigenþele lui omeneºti erau, oricît de elegant administrate, drastice. Dar ºi prietenia izbucnea, la el, ca o vervã a tandreþii. Era un afect, o afecþiune, o revãrsare; însã doar gesturi incontrolabile vorbeau despre acest fond pasional , despre un fel de disperare a implicãrii: o îmbrãþiºare cam repezitã pentru un om atît de retractil ºi de cuviincios, o bucurie care-l fãcea sã se bîlbîie în formulele de salut etc.

Un sociabil foarte singur. Poate cã tocmai de aceea ºi-a scris poezia ca pe un dialog cu Maestrul. Dar ºi sociabilitatea liricã a lui Mircea Ivãnescu nu e decît semnul singurãtãþii.

Iustin pãrea (era) binevenit oriunde.

A fi întotdeauna binevenit nu e o calitate strict umanã. Cel puþin aºa cred.

o

Cuvântul de deschidere al moderatorului la Colocviul despre poezia lui Iustin Panþa

Despre Iustin Panþa

Ion Mariç, Andrei Terian, Dr. GH. Telea çi Ioan Radu Våcårescu

U

Cred cã suntem cu toþii de acord cã un poet este viu în mãsura în care se vorbeºte despre el, când i se citesc cãrþile, când este comentatã persoana sa prin gesturile sale lirice, când aceastã aurã pe care, vrem, nu vrem, trebuie sã o recunoaºtem, miticã, a poetului, persistã ºi dupã dispariþia sa tragicã, aºa cum s-a întâmplat cu prietenul nostru Iustin. Eu vã propun o lecturã, dacã vreþi, la zi, a poeziei sale: îndrãznesc sã vã propun câteva linii ale unui portret ºi, eventual, dupã aceea, sã-l completãm, sã gãsim luminile necesare, profunzimile, intrerpretãrile cele mai puþin obiºnuite, care bãnuiesc cã vor fi. Pornesc de la câteva trãsãturi care i se atribuie, pe bunã dreptate, poetului Iustin Panþa. Ordinea nu e neapãrat una valoricã, dar voi cita câteva sintagme critice ale unor cunoscuþi analiºti ai poeziei contemporane. Este vorba despre Gheorghe Grigurcu, în Poezia românã contemporanã, care gãseºte o anumitã cazuisticã a obiectelor , iar trimiterea se face la volumul binecunoscut, din 1991, Obiecte miºcate, ºi aparenta contradicþie dintre aceºti doi termeni; cazuistica sigur cã priveºte aceste frãmântãri sufleteºti, mai puþin obiectele, ne situeazã deja într-un fel de paradox. De fapt, toatã ziua, ieri, ºi zilele care au precedat aceastã venire a mea la Sibiu au stat sub semnul unui vers emblematic, dupã pãrerea mea, al lui Iustin: Bat un cui în aer .

Este deja o imagine de mare forþã, de mare stranietate, unde aceastã putere a obiectelor, obiecte care parcã au o viaþã a lor independentã, agreseazã sau, în pagina orice caz, intrã într-o legãturã foarte ciudatã cu partea noastrã sensibilã, partea noastrã sufleteascã. ªi, desigur, aceastã imagine mereu persistentã în poezia sa anticip puþin a unei înstrãinãri, a unui neant. Deci, gestul fizic gãseºte o rezonanþã mult mai mare decât era înþeleasã la început sau decât credeam noi cã va fi. Deci acest ecou al lucrurilor gãseºte o rezonanþã imensã, uriaºã, în jur. O poeticã psihologicã , spune Marin Mincu, în cunoscuta sa Antologie, ºi iarãºi se completeazã aceste douã sintagme, ºi îl situeazã pe Iustin Panþa în linia unui M. Gãlãþanu, sigur, cu diferenþele de rigoare, fãrã erotismul acestuia, dezabuzat, într-un fel, ºi excesiv, în linia lui Daniel Bãnulescu, o poezie foarte vie, o poezie, dacã vreþi, a gesturilor extrem de concrete, ºi, în acelaºi timp, cu aura lor de stranietate, de mister. Alãturi de Simona Popescu, de asemenea, îl aºazã Marin Mincu pe Iustin Panþa, ºi de Lucian Vasilescu. Este vorba de o poezie, sigur, încadrabilã acestui curent generaþionist. Însã, cred cã Iustin Panþa, faþã de aceste abordãri, aº zice, directe, are o anumitã tandreþe, trebuie sã subliniem, în scenele sale, fie cã este vorba de o anumitã vizitã, fie cã este vorba despre un dialog cu o ipoteticã iubitã sau o iubitã realã, mereu intervine un ton de melancolie ºi de tandreþe. Aceste scene de tandreþe au un efect extraordinar pentru cã se înscriu într-o miºcare iarãºi foarte misterioasã a sufletului ºi, dincolo de orice ne-am aºtepta, de o retoricã previzibilã, de o declaraþie, ºi mascatã, ºi de iubire, toate aceste miºcãri având o fineþe a lor, psihologicã, extraordinarã. Aici putem gãsi o afinitate profundã - nu e vorba de influenþã - cu Mircea Ivãnescu, cu scenele lungi, pluvioase, cu un fel de roman de modã veche, povestit, cu o lentoare de detaliu, cu o lentoare a miºcãrilor sufleteºti. Delicateþe, aº zice eu, ºi înstrãinare, o privire uºor absentã totuºi. Iustin nu face, sã spunem, prizã neapãrat cu concretul, cu imediatul, are un anumit aer visãtor care parcã trece pe deasupra lucrurilor.

Este o non-identitate, aº zice, la lumea din jurul sãu, un aer de vagã rupere de fluxul acesta al vieþii. ªi de aici, aerul sãu enigmatic, o melancolie enigmaticã, aº îndrãzni ã vã propun ca sintagmã. Nu e departe, pe de altã parte, de anumite scene ale lui Ioan Flora. Flora, am afirmat acest lucru, anticipeazã miºcarea optzecistã prin aceastã întoarcere spre cotidian, spre concretul care nu este uneori chiar cel mai poetizat, aceastã întoarcere spre lucrurile umile, dar ºi spre lucrurile care sãdesc o anumitã împotrivire la canoanele estetice consacrate, deci o privire concretã asupra concretului. Nu e departe de aceste scene ale lui Flora, care au ºi o cruzime, ºi-n acelaºi timp ºi o tandreþe. Este într-o linie, de asemenea, a obiectivitãþii, a detaºãrii. Sã nu uitãm cã a fost apropiat uneori de noul roman francez al anilor 60, tot o privire care refuzã retorica. parcã descrie pur ºi simplu, fãrã o interpretare, aceastã desfãºurare, aceastã derulare, mai lentã sau mai grãbitã, a lumii. În concluzie, o concluzie provizorie desigur - lucrurile vor fi spuse deaici încolo - lumea lui Iustin Panþa este lumea care existã aºa cum este, deci o lume care nu este deformatã de percepþiile noastre idealiste. Aº putea sã spun cã este lumea aºa cum este, nu cum ne-o imaginãm cã ar trebui sã fie. Din punctul meu de vedere aºa percep lucrurile: originalitatea este distincã, este apoi aceastã impresie de profunzime, de sentiment discret ºi în acelaºi timp un aer straniu, un aer enigmatic, care face farmecul unei poezii care rezistã.

o (Transcriere de I.R. V.)

13

1. Nicolae Balotå; 2. Nicolae Balotå, Ioan Flora, Al. Cistelecan çi Nicolae æone; 3. De la stånga la dreapta: Joachim Wittstock, Dumitru Chioaru, Ion Dur, Claudiu Komartin, Nicolae Balotå, Mihai Tånase, Ilie GuÆan, Marian Florea,

E

Anul XIV • 11 - 12 • noiembrie / decembrie • 2003

E

U

P

Valentin Radu AM NEVOIE DE O LUPÃ Am nevoie de o lupã Cu care lucrurile sã devinã Mai apropiate mie, mai pãtrunse Sã vãd agitaþia furnicilor Sã numãr popoarele de nisip Sã mã uit la ochi curcubee huligani Splendoare sã înghit.

Am nevoie de o lupã cu ochi verzi Sau de cenuºã printre care Sã privesc, sã cunosc ceea ce-mi scapã Sã sãrbãtoresc efervescenþa tabletei în apã Divina cale roºie a electronilor Muþenia dintre albie ºi zeu În timp ce ochii mã privesc nedumeriþi.

Am nevoie de o lupã cu mâini palide ªi degete prelungi care þin cumpãna Cu care aceastã lume va fi judecatã O lupã sã aud zbiarãtul de sfârºit de leat pagina 14 Al zarzavagioaicei printre trompete Mirosul cãrnurilor arse aduse mie jertfã Fãrã sã ºtiu, de mie-închinãtori Fãrã sã ºtie în pampas sau pe Marea-nspumatã O lupã sã mi se revele geniul acestui loc.

Am nevoie de o lupã cu glezne subþiri Încinse cu cercuri de aur pe care se aratã Vânãtoarea de vieri de pe Erimant O lupã sã ºtiu cã încheieturile mele Dau în stele Mai mari sã se facã literele Cãrþii ºi picioarele de omidã Mai mici spumele cosmice ºi furnicarul lui Marduk O lupã cu care sã mã uit la ea însãºi

Gelu Vlaçin

H

O

R

Sau cu care sã gust, în vin, deplin, Pocalele Regelui Pescar În timp ce gleznele zburdã nebãnuitoare.

Am nevoie de o lupã Care mã priveºte curioasã miratã Cãtre mine întrebãtoare De ce mã uit prin ea ªi nu de-a dreptul la ea.

DANTE MUªCÂND DINTR-O ROªIE În interiorul acestui trunchi Se aflã 22 de ochi.

Ei nu ºtiu ce pot.

Ei sunt nefuncþionali. În interiorul acestui calculator Se aflã 4 flori de culori diferite.

Tulpinile lor întortocheate ºi subþiri ªerpuiesc în jurul chipurilor ºi plãcilor Se hrãnesc sporadic ºi cresc continuu.

Ele nu sunt dãruite. În interiorul acestei statui de fildeº Se aflã 7 cuiburi de rândunicã.

Cuiburile s-au aflat de la începuturi în statuie.

Rândunicile implicite din ele S-au sufocat în primele minute ale lumii.

Nu voi ºti niciodatã câte rândunici sufocate Se aflã în jurul meu.

CUM FAÞA MULT AªTEPTATÃ A FOST ÎNTÂMPINATÃ ªI RISIPITÃ Faþa pe care-am gãsit-o Mi se potriveºte pe mânã ºi pe mascã.

Faþã cu douã mirosuri Cãzutã din cer odatã cu ploaia Alunecând pe acoperiºul umed Prelungindu-se, picând pe ºtergarul Pe care o aºteptam Chip zemos pe pânzã

OGOH I mintea mea / rupându-þi camaºa în care / tu / þi-ai imbrãcat gândul / negru / ca o patã de sânge / întinsã / pe caldarâmul morþilor

OGOH II mi-am alungat foamea / cu tine / mi-am luat / chipul / ºi / l-am purtat / în lanþuri / pâna când / lanþurile / sau transformat în vulturi / ºi vulturii / în cearcãne adânci / prin care / se plimbã / nestingheritã / întunecimea /

OGOH III BANDUNG moartea vine / ca o scorpie neagrã cu colþii înfipþi în creierul meu / moartea vine pâº-p⺠cu mutra ei / ascuþitã / printre cuvinte / unde animalul de pradã / ºi-a facut culcuº din oasele mele / împrãºtiate alaltãieri / pe asfaltul din faþa blocului turn / ºi ziua mea am daruit-o la cinã / printre rãmaºiþele cãrnii / încolãcite / în jurul trupului meu ameþit / ca un gând virgin ieºit la vânãtoare

SURYANA a fost ieri ziua în care puteam sã fiu moartea ta / a fost ieri / ziua în care ne puteam dezbrãca de noi înºine / a fost ieri ziua în care / te tot întrebam / cu cearcãne în gând / a fost ieri / seara în care / creºteam / cât zece etaje / a fost ieri / seara în care / puteam sã fiu trupul tau / a fost ieri noaptea / în care / aº fi putut / a fost ieri / în începuturi / o zi oarecare / a fost ieri în paºii tãi / o liniºte / a fost / noaptea în care / puteam sã fiu mortul tãu / moartea mea.

în visul meu / s-a cuibãrit / moartea / cu îmbraþiºarea ei / rãcoroasã / ca ºi când / somnul / s-ar fi prãbuºit / în scorbura timpului /

KARATAGAN gogoºi spui / gogoºi mãnânci / gogoºi ai / ai devenit o gogoaºã / stai lângã o gogoºerie / te-ai însurat cu o gogoaºã imensã / taci / sã taci / auzi / sã nu mai scoþi nici un cuvânt / ca un câine peste care a trecut tramvaiul 21 / stai / pe unde-mi umbli / amintire stupidã / mai trage o duºcã / mai spune prostii / cã cicã dezinhibã / cã ãla e aºa / cã aia e pe dincolo / împarte la toþi cu dãrnicie cã dar din dar se face / ºi deodatã / o sã tresari vazându-þi stafia-n oglindã / surâzând complice / cu o secerã galbenã / atârnatã / pe umãrul stâng

PAHLAWAN la tropic / orgasmul nu-þi mai ajunge pânã la ureche / sã te-ntrebe cum o mai duci de azi pe mâine / cu

I

O

N

Transpiraþie divinã alunecând uºor Pe fire în jos, Evanescenþã care mã enerveazã Aºa cã mototolesc ºtergarul Acum mânjit în întregime Conturul feþei pierdut Acum agãþ ºtergarul la uscat pe-o sfoarã Faþa cu douã mirosuri sã o ia Vântul ºi s-o semene în gâtlejul Þipãtoarelor pãsãri.

Faþa ta, pe care-am gãsit-o, Acum în þipãt de pasãre, Mi se potriveºte perfect pe mânã ºi pe mascã.

MUªCHII MEI SUNT ÎN ALTÃ PARTE Mai scobeºte ªi-n celãlalt ochi Cautã în fundul craniului Nu-þi simt penelul Sã mã zgârie-n spatele capului Ia-þi unul mai lung Aºa acum e bine Rade pojghiþa cu penelul Vezi poate dacã-l introduci prin gurã Merge mai bine Îþi simt totuºi penelul prin ochi Îmi gâdilã fundul craniului Rade stratul de rãbdare Þi-aº zâmbi de mulþumire Dacã n-aº fi fãcut asta ºi pânã acum.

Mai scobeºte Aþâþã-mi calciul colbuit Trece-mi un cârlig prin orbita stângã Agaþã-mã de-o ramurã Cu gãurile-n sus Sã privesc cerul.

o

purecii / care-þi gâdilã spinarea / ai devenit / o bufniþã / pe care poþi sã o alungi chiar acum / uite aºa / simplu ca bunã ziua / aºteptãrile astea / - ai ai ai / oh oh / doare doare doareee doa-reee / doaaaaaaaaareeeeeee / insecta aia pe care-o înþepi în pântec stã chiar în centrul palmei mele / în centrul mamei mele / în centrul centrului meu / în miezul pamântului / în buricul pamântului / insecta aia sunt eu

COLENAK tu nu eºti ainºtain / tu nu eºti porcec / tu nu eºti ieudul fãrã ieºire / tu nu ai copitele despicate / tu tu / tuuuuuuu nuuuuuu / tu nu ºtii sã arunci pietre de moarã / tu nu ºtii sã / tu nu ºtii / tu nu crezi cã poate / poate tu eºti altfel / nu mai bei gin / nu mai tremuri / tu tu / nu / tu nuuuu / tu-mi îmbraci poemul / îmi scuipi cerneala / înmormântezi cerneala / blestemi cerneala / tu eºti / tu / tu-mi eºti / tu tu

GARUDA sã-þi ghicesc / mi-a zis moartea / rânjind / sã-þi ghicesc / printre liniile frânte / din palmã / din palma palmelor tale / din viaþa vieþilor tale / sã-þi ghicesc / hai / hai / hai sã-þi ghicesc odatã / s-a supãrat moartea / aruncându-ºi coasa / peste umãrul meu

BUBUK întunericul / m-a chemat / în cãmara lui / apoi / m-a îmbrãþiºat / ºi m-a sãrutat / pe frunte / din ochi / miau þâºnit amintirile / buzele mele / ºi din adâncuri / o pasãre / uitatã / ºi-a luat zborul / o

Anul XIV • 11 - 12 • noiembrie / decembrie • 2003

E

U

P

H

O

R

I

O

N

Dumitru Chioaru

Cassian Maria Spiridon psalm: târându-mã printre copaci/ cu pasul fãrã þintã/ obosit/ ºi capul între umere/ cãzut/ un fruct rãscopt/ cuprins de nebunie/ dinspre mine/ ºi genunchiul care scrie/ cã existenþa/ e adesea sublimã/ dar dacã deschizi ochii/ ai o altã idee/ mã rog/ la fel de sublimã/ când/ vine mielul pribeag/ pentru a strãbate noaptea suferinþei/ clocotitoare// din înalturi/ ferestre se deschid/ca un capac de lustruit sicriu (Psalm). Noaptea reprezintã fondul existenþei, în care conºtiinþa problematicã a poetului este o luminã difuzã. Substanþa ei se regãseºte în tot procesul de creaþie, transformîndu-se din trãire iraþionalã în scriiturã: ºi noaptea/ în care nebunia/ îºi saltã obraznicã nurii/ din cãlimara plinã de cuvinte . Imaginarul nocturn al poetului se umple de tensiuni cosmice, cuplîndu-se cu cele interioare ºi descãrcîndu-se violent, în precipitaþii verbale nu întotdeuna consistente. Poetul are nostalgia ºi, totodatã, arta nostalgiei , cum îºi intituleazã un volum, dupã o viaþã impersonalã , absolvitã de convulsii sufleteºti ºi angoase rãvãºitoare ale fiinþei, la care se raporteazã ironic sub masca intertextualitãþii: Nimic sã nu te cheme/ povestea celor întâmplate/ sã-þi fie înºiratã/ cu toatã nepãsarea/ ca de-o strãinã gurã (Viaþa pagina impersonalã). Obsesia bacovianã a reducerii întregii existenþe la plumb devine, în poezia lui Cassian Maria Spiridon, viziunea morþii treptate prin mineralizare: m-am lovit pânã piatra a plâns/ continuam a lovi/ pânã când am fost/ totuna cu piatra .

Poemele lui Cassian Maria Spiridon se avîntã în viziuni metafizice, fãrã a se închega totdeauna din cauza unei retorici filozofarde în care conceptualizarea excesivã opacizeazã sensul ori în notaþii care îºi abstractizeazã conþinutul, devenind mult prea banale pentru a depãºi stadiul de truisme, cum se întîmplã în aceste versuri: învingerea caracterului cumplit/ al lumii ca manifestare/ imagine opacã/ ascunzãtoare a rãului ºi a cunoaºterii/ pânã aflu/ Posibilitatea/ fãrã chip/ în Prãpastia Fiinþei/ - noi credem în viaþa eternã (Moartea treptatã). Tentaþia unei dezvoltãri discursive a temei relaxeazã atît de mult încheieturile textului ºi cade prea uºor în locuri comune, încît unele versuri/ chiar fragmente par niºte membre de lemn amputate organismului viu, cãruia abia i se mai zãreºte conturul propriu. Cassian Maria Spiridon uzeazã cu prea multã încredere de acelaºi patent, riscînd nu numai diluarea substanþei ºi monotonia stilisticã, ci ºi închiderea întro manierã de a scrie anticalofil dar tern, fãrã pregnanþã. Îl prefer în poemele mai scurte, a cãror substanþã densã este rezultatul unor distilãri ritualice, ca în acest frumos Poem de constatare: aceste unghii vor continua sã creascã/ ºi dupã moartea mea/ aceste fire de pãr se vor lungi/ încã mult timp/ dupã ce trupul/ nu va mai fi printre vii/ masa ºi scaunul/ cãrþile toate/ prin care mâinile au frunzãrit/ vor fi la fel de prezente/ chiar când voi fi demult/ dispãrut/ farfurioara/ cana de cafea/ dupã aºa de îndelungã slujire/ îºi vor afla alt stãpîn/ sau le va-nghiþi lacomã/ uitarea/ cele câteva pipe/ prin care plimbam fumul/ amãgitorul/ vor rãmâne cuminþi/ în rastel/ ca armele scoase din uz/ fãrã/ în veci/ speranþa unor lupte viitoare . o

15

Damien Hirst - "Bartholomew" (cei doisprezece apostoli), 2003

Odatã cu generaþia 80 încep sã-ºi manifeste talentul de a scrie ºi poeþi cu formaþie de ingineri. Faptul cã vin dintr-un mediu cultural nefilologic nu pare un handicap ci un avantaj. Lumea tehnicii ascunde filoane de poezie proaspete ºi neexplorate pînã acum, dar ºi fãgãduinþa unei înnoiri a scriiturii. Autodidact într-ale literaturii, inginerul o abordeazã ca pe o alteritate ce poate fi stãpînitã cu inventivitatea lui tehnicã. Talentul sãu se miºcã neinhibat prin moºtenirea literarã, legitimîndu-se prin intermediul textului care, admiþînd paradoxul unui teoretician Tel Quel, nu este fãcut de un autor ci face el autorul. Unul dintre cei mai activi scriitori contemporani din rîndul inginerilor este Cassian Maria Spiridon.

Absolvent al Facultãþii de mecanicã din Institutul Politehnic Bucureºti, Cassian Maria Spiridon a debutat în poezie cu volumul Pornind de la zero (Ed. Junimea, 1985), îmbunãtãþit , cum spune în glumã autorul, de cenzurã ºi puþin comentat de critici, rãmînînd singura sa apariþie editorialã pînã în Decembrie 1989. Numãrîndu-se printre organizatorii mitingului anticomunist desfãºurat în 14 decembrie 1989 în Piaþa Unirii din Iaºi, Cassian Maria Spiridon a fost arestat de Securitate ºi eliberat abia în 22 decembrie, dupã cãderea regimului Ceauºescu. Din acest moment începe o activitate foarte laborioasã de redactor la diferite reviste, ziare, posturi TV ºi edituri, ajungînd în prezent sã coordoneze cu pragmatism revistele ieºene Convorbiri literare ºi Poezia, ca ºi Editura Timpul. În perioada postdecembristã Cassian Maria Spiridon a fost, de asemenea, foarte productiv în poezie, publicînd numeroase volume: Zodia nopþii (1994), Piatra de încercare (1995), De dragoste ºi moarte (1996), Intrarea în apocalipsã (1997), Arta nostalgiei (1997), Întotdeauna ploaia spalã eºafodul (1997), Clipa zboarã c-un zîmbet ironic (1999) ºi Dintr-o haltã pãrãsitã (2000). Acestor volume li se adaugã antologia de autor Pornind de la zero, apãrutã la Cartea Româneascã în 2000, în noua serie Hyperion , ºi douã antologii de traduceri în diferite limbi: Între douã lumi (rom. /engl./ fr./ sp. 2001) ºi Deasupra pãdurii (rom.-germ.-2002).

Antologia de autor Pornind de la zero, preluînd titlul volumului de debut, reface traseul ºi închide cercul unei poezii obsedate de a se situa permanent în aura începutului ei absolut. Ezitînd între poezia de substanþã metafizicã ºi cea a cotidianului, Cassian Maria Spiridon s-a fixat într-o formulã personalã care, atunci cînd nu este lovitã de facilitate sau de prolixitate stilisticã, farmecã prin simplitatea notaþiei ºi reflecþia percutantã asupra existenþei. Poetul este un romantic a cãrui melancolie de sorginte eminscianã îºi reprezintã lumea într-un spectru se culori bacoviene. Nota de originalitate provine din percepþia lumii în negru, în care rãzbat înfiorãri metafizice. Dragostea ºi moartea sunt temele favorite ºi recurente ale acestui romantic dezabuzat, bîntuit de viziuni apocaliptice, care abia îºi tempereazã sentimentalismul ºi misticismul tratîndu-le în rãspãr. Obsesia singurãtãþii într-un univers în cãdere prin zodia nopþii este disecatã pe viu, în încercarea de a transfera dramatismul confesiunii într-o meditaþie înãlþãtoare de

Anul XIV • 11 - 12 • noiembrie / decembrie • 2003

E

U

P

H

Dan Bogdan Hanu

poemul favorit favorit çi çi comentat comentat poemul ÎNSERARE CU LUP (din ciclul ªi totuºi Tertium datur )

pagina 16

uitarea sau aducerea aminte sînt una ºi aceeaºi teacã cu timpul poveºtile se tocesc încet dinspre deznodãmînt spre început se scurteazã devin parcã ºi mai strîmte se adapteazã ºi ele vremurilor silite sã expire mai repede (pentru a nu stîrni alergii?) personajele se împuþineazã pericolele se îndepãrteazã aºa cã îmi voi aminti ºi apoi voi uita cum mergeam pe strada aceea pe care (lucru ciudat) casele se rãreau ºi erau înlocuite de arbori cu frunziºul atît de umed încît pãrea aproape putred atunci am întors capul (spulberînd ºansa de a fi lupul) ºi l-am vãzut în lumina lunii cum îi oferea celuilalt ceea ce mie îmi refuzase cu un timp în urmã era de-a dreptul nefiresc re(de)venise lupul cãutãtura îi era onctuoasã ºi balele atîrnau lungindu-i ºi mai mult trãsãturile ajunsese sã aibã o faþã aproape goticã la un moment dat n-o mai puteam urmãri se pierdea în ceaþã înserarea luase pe nesimþite chipul lupului mi-am spus atunci iatã la faþã veche obiceiuri noi ºi totul s-a înseninat ºi s-a înmuiat dintr-o datã povestea a început sã curgã simplu ºi monoton precum streºinile dupã o lungã iarnã bineînþeles nu exista un al treilea era doar povestitorul se juca sus de tot cu luminile dar cum de tocmai lui care avea sã-i facã felul îi ieºise lupul în cale sã-i ofere (ser)viciile ? dar dacã aºa cum se întîmplã finalurile se mai revizuiesc iar povestitorul se rãzgîndise ? n-ar fi fost nici o brînzã deºi burdufuri s-ar fi gãsit destule prin preajmã nu era nici urmã de mioarã care sã se fi abãtut (temerar ?) de la firul poveºtii aºa cã m-am întins în iarbã ºi am privit cerul cu sutele sale de reproºuri strãlucind ca niºte ochi de lup

o

Mark Manders, 2003

aprilie 2002

O

R

I

O

A existat odatã un om care îºi spunea micul singuratic. Era mereu învãluit într-o mare singurãtate, pe care o purta peste tot ºi a cãrei umbrã se lãsase pentru totdeauna asupra fiinþei sale, astfel încît aceasta din urmã ajunsese sã creadã în ea ºi sã se simtã pãzitã. Deºi el putea fi vãzut, aºa cum orice om poate fi vãzut, singurãtatea lui rãmînea ascunsã privirilor, dar chiar ºi aºa stînd lucrurile ceva îi þinea mereu la distanþã pe ceilalþi, ca ºi cum ar fi fost un abur ori un fum înnecãcios, înþepãtor, care ar fi plutit în jurul lui. Într-o zi îºi strînse roatã poemele pe care le hrãnea de ani buni cu singurãtatea sa, crescuserã destul de mari de-acum, umbra unora dintre ele se întindea într-atît încît ajunsese sã-l incomodeze vizibil ori de cîte ori voia sã mai facã ºi altceva decît sã le tot îndoape cu singurãtate, cum ar fi fost sã priveascã spre feþele celorlalþi ºi sã înþeleagã ce ar fi trebuit sã facã ºi el, îºi strînse deci poemele în jurul lui ºi le spuse cã ar cam fi sosit vremea sã facã ºi ele ceva pentru el, sã plece în lume ºi sã vorbeascã unora ºi altora din cei întîlniþi despre cum poate trãi cineva înfãºurat în aºa falduri groase ºi reci, atît de departe de orice semn ºi de orice gest, cã de s-ar strãdui puþin ar reuºi sã-ºi aminteascã pînã ºi telefoanele primite într-o viaþã. ªi poemele s-au dus, însã nefiind luate în seamã au hotãrît sã nu se mai întoarcã înapoi, cãci prilej de a-i amãrî ºi mai tare zilele s-ar fi iscat ºi cã oricum n-ar fi avut rost, de vreme ce, oricum el tot n-ar fi avut altceva de fãcut decît sã aºtepte ºi sã tot aºtepte ºi pînã la urmã avea sã înceapã sã le dea altor generaþii de poeme sã înghitã împãrtãºania singurãtãþii sale, iar toate or prinde sã se repete ºi tot fãrã sã se vadã nimic ºi fãrã sã se audã nimic, ca dupã un zid gros, dincolo de care oricare trecãtor ºi-ar fi spus cã numai viaþã nu poate sã fie. Dar poate cã ºi altceva va fi fost sã fie. Se poate ca toate acele poeme rãspîndite care încotro, în lumea largã, sã nu fi reuºit sã treacã dincolo de buzele ºi de ochii celorlalþi ºi asta tocmai pentru cã ºi lor o aºa mare singurãtate nu le era strãinã, ba chiar li se lipise de suflet ºi le hrãnea nopþile ºi zilele ºi nici ei nu puteau sã facã pe nimeni sã înþeleagã asta. ªi chiar dacã doar fiecare în parte îºi putea vedea propria singurãtate ce-i fusese hãrãzitã, iar aceasta era mai clarã decît lumina ºi mai greu de strãbãtut decît flãcãrile. Fiecare locuieºte ºi fãptuieºte numai între hotarele singurãtãþii sale ºi trebuie sã fie fericit cã este rãsplãtit prin a repeta, în alte locuri ºi timpuri, acelaºi drum al sufletului sãu care, adîncindu-se în singurãtatea sa, la capãtul celor ºapte zile ale fiecãrei sãptãmîni, plãmãdeºte ºi poartã mai departe lumina albã. Într-un fel, nu este prea înþelept ori potrivit mãcar, ca un poem sã fie însoþit de o poveste, fie aceasta chiar aceea din care s-a nãscut.

Mica genezã întîmplãtoare a unei mari singurãtãþi, a celui mai puternic drog, cum am mai spus-o ºi alteori, pentru care ºi e cu siguranþã mai bine aºa cale de dezintoxicare nu este. Într-un fel, a aºeza poemul deasupra propriei lui poveºti este ca ºi cum ai fixa statuia deasupra piedestalului, ori racheta pe eºafodajul de care se va desprinde atunci cînd va fi lansatã, dar cel mai mult are ceva din aerul unei hãrþi, susþinutã la subsol de o legendã. O legendã fãrã nici un erou. Sau, cel mult cu un erou de calibrul unui cartograf a cãrui experienþã, chiar dacã ajutã citirii hãrþii, nu schimbã cu nimic destinul celor pierduþi pe uscaturile ori în apele ei.

N

Anul XIV • 11 - 12 • noiembrie / decembrie • 2003

U

P

H

Octavian Doclin

O

R

I

O

N

Ioan Radu Våcårescu

poemul favorit favorit çi çi comentat comentat poemul

Melancolii RETORICE Ei bine, dacã tema de-acum a revistei noastre este literaturã ºi gazetãrie , ce mi-am ºoptit în barbã deunãzi? Decât sã scriu un text teoretic sau ceva de genul ãsta, la aceastã temã, iaca mai bine sã scriu chiar un text gazetãresc, cã doar multã vreme am combãtut la ziar în toatã interesanta ºi ciudata perioadã post-decembristã. E drept, n-am mai scris de multiºor un astfel de text, aºa cã încercarea mea de-acum se bazeazã, desigur, pe o situaþie cunoscutã preabine, în domeniu aºa-zicând. Dacã textul care urmeazã rãmâne gazetãrie pur ºi simplu sau tinde la literaturã, asta s-o judece stãpânul, cititorul.

ÎN APÃRAREA LUI ESAU La început a fost Cuvîntul.

Lipit cu geana de prima literã a ieºit în luminã Poetul.

Cu pleoape tremurînde privea prin grãdina poemului.

Isvoare de lapte ºi miere þîºneau din locuri umbroase.

Pãsãri de toate culorile cîntau prin copaci.

Prea obosit de multele viziuni ale Sale, Cuvîntul cedã plictisit ºi sincer, dezinteresat ºi aproape bãtrîn dreptul de întîi nãscut.

Voi crea, singur, o altã lume, îºi spuse mulþumit Poetul, în timp ce frãmînta, fericit ºi viclean, una cîte una, în palmele lui, literele.

La început a fost Cuvîntul zîmbi, prefãcut, Poetul. o 6 martie 1996 din volumul Esau. 33 de poeme. Cu o Postfaþã de Adrian Dinu Rachieru, Reºiþa, Editura Timpul, 1997

Pe faþa vãzutã a textului (biblic) citim: „Odatã, pe cînd fierbea Iacov o ciorbã, Esau s-a întors de la cîmp, rupt de obosealã. ºi Esau a zis lui Iacov: <Dã-mi, te rog, sã mãnînc din ciorba aceasta roºiaticã, fiindcã sînt rupt de obosealã>. Pentru aceea s-a dat lui Esau numele Edom (adicã roº). Iacov a zis: <Vinde-mi azi dreptul tãu de întîi nãscut!>. Esau a rãspuns: <Iatã-mã, sînt pe moarte; la ce-mi slujeºte dreptul acesta de întîi nãscut?>. ºi Iacov a zis: <Jurã-mi întîi.>. Esau i-a jurat, ºi astfel ºi-a vîndut dreptul de întîi nãscut lui Iacov.”

(Geneza, 25:29-33).

Pe faþa nevãzutã a textului (poetic) se relateazã: „La început a fost Cuvîntul”.

Prinzîndu-se de ultima literã, a ieºit în luminã Poetul. De bunã voie, Cuvîntul a cedat dreptul sãu de întîi nãscut Poetului. Ce a fãcut Poetul cu acest drept primit în dar de la Cuvînt? Aceasta este întrebarea. Noi am încercat un rãspuns.

Abilitãþi Ce frumos e oraºul meu natal la ora opt fãrã un sfert dimineaþa. Ai crede cã-i un oraº locuit doar de tineri sub 20 de ani. Oare unde or fi maturii? Cred cã dormpagina încã, ce sã facã altceva. E o zi obiºnuitã de ºcoalã. Valuri de tineri studioºi se-ndreaptã voioºi spre bãncile ºcolilor, sã dea piept cu reforma învãþãmîntului. În primul rînd, vor îngheþa în clasele neîncãlzite. În al doilea rînd, vor vedea cã dracul nu-i chiar aºa de negru, cã ºi reforma asta, pînã la urmã, nu-i decît o chestie de interpretare subiectivã. Iar cu interpretarea la români, ºtiþi cum e: cîte bordeie, atîtea obiceiuri. Mai ales acum, cînd dupã pãrerea multor reformiºti - atît cunoaºterea, ca fapt în sine, cît ºi conþinuturile învãþãmîntului sînt de eliminat, respectiv indiferente. Pentru cã, vezi Doamne, se urmãreºte crearea de abilitãþi . Mai ales chestia asta cu abilitatea îmi place. Mã omor dupã ea. Vom deveni un popor de abili. Mai an, abili franþuziþi sau balcanizaþi, mai nou abili multiculturalizaþi ºi internaþionaliºti (nu vã gîndiþi la prostii, nu internaþionalismul proletar - oricum, proletarii sînt la noi pe cale de dispariþie, nu ziceam mai înainte cã încã dorm? - ci internaþionalismul ãla fin, ãla rozaliu, amestec de Coca-Cola ºi telenovelã, de bocanci cu ºpiþ ºi I find you very atractive , de rucsãcele goale ºi VIP-uri cu pãrul vopsit în verde, de prostie ºi prostraþie). Oricum, spumoasã afacerea asta cu abilitatea .

Mã aºez la rînd, la ora opt fãrã un sfert dimineaþa, sã-mi iau þigãri de la unul dintre puþinele chioºcuri deschise la ora asta. Am nevoie de stimulentul ãsta, doar mã aºteaptã o zi foarte grea de reformã în învãþãmânt. În faþa mea, o tînãrã studioasã. Cere patru pachete de lemeu . Tînãra vînzãtoare din spatele geamului socoteºte: patru ori douãzeci ºi patru de mii fac o sutã patru mii. Tînãra din faþa mea, care probabil cumpãra þigãri pentru tot liceul, zice: cum o sutã patru, patru ori douãºpatru face nouãºpatru. Iartãmã, zice vînzãtoarea (chestia asta cu iertarea ºi cu pupat piaþa endependenþi oricând ºi oricum, sau cu iartã-mã, hai sã ne pupãm , care îi plãcea aºa de mult lui N. Steinhardt, mã dã gata ºi pe mine) e mai greu de calculat acuma, de dimineaþã. Bine, te iert, nu-i nimica scumpo, zice ºi tînãra studioasã. Cum sã n-o ierte, mã gîndesc, cã dacã anu ãsta nu ia bacu ºi nu intrã la facultate, poate peste-o vreme vor fi colege de calculat la chioºc. Cã, oricum, se pricep aºa de bine. E grea ºi matematica asta, mã gîndesc, mai ales acum cu calculatoarele ãstea, cu programul guvernului de-a implementa chestiile ãstea peste tot, în timp ce achit douãzeci ºi cinci de mii de lei fix, preþul unui pachet de tutun contrareformã. Ce sã mai vorbim de gramaticã ºi literaturã, obsesii mai vechi deale mele, recunosc, ºi cu obsesiile nu te joci, dar nici nu poþi pentru ca sã nu rîzi. Deunãzi, îmi povestea o prietenã, profesoarã de românã, despre un comentariu la o celebrã poezie de Coºbuc. Vã redau esenþialul zisei lucrãri, scrisã probabil într-o pauzã de vizionare TV, între “De 3x femeie ºi Poveºti adevãrate : Puºa Hasan era o laºã ºi o îngrijoratã .

17

o

MuseumsQuartier - "Unter'm Hollerbusch", 2003; Mary Ellen Mark - "Twins", 2003

E

Anul XIV • 11 - 12 • noiembrie / decembrie • 2003

E

U

P

H

O

R

I

O

N

English… Deutsch… Francais ¸ Liviu Georgescu INTERVIEW WITH REMBRANDT Dear Maestro, why do you ?

My passion for oils, for nature, for spirit.

And what do you mostly like to ?

People, landscapes, objects, animals.

Where do you ? In the fields, the attics, in fact everywhere.

What is your spirit when ?

pagina 18

were transmitted to brain by vitreous whirls, through nerves and nervures—filigree in the mica strata— our feelings were the only relics of time— transcendental sap scenting the depth and growing in the viscous emptiness of the consciousness.

The werewolves vomited by the interior moon got back into mystery and sidereal hunger, into the blindness between the reality and ecstasy.

I am my own spirit and I feel like painting it and sometimes the divine spirit enters the canvas. I have visitors from all over the world, the other day J. S. Bach came over and we had dinner. When he left, he played a few chorals and all his sounds mixed up with my colors and I saw them making love with one another. Some of them became pregnant, had a lot of descendants since. I hear them playing around in my room, between my sheets. Some other times they enter the walls making the limestone iridescent.

When Shakespeare uttered his soliloquies, I didn’t notice…But after his departure I realized that my paintings were dramatically changed and interestingly, some of the changes I had intended myself, but others stunned me. And I was seized with a strange tremor.

Somebody else had filled the spaces between my tight colors (They where tight but he found the sub-particular gaps. Consistent matter colonized the transparency, weaving rays in the opposing magnetic fields so that light flowed down the trees).

I know so many artists who have never experienced anything like this.

I would have never envisioned those changes.

Later I found that such strange phenomena happened to my friends’ works, too. We were all afraid to tell anyone, but one day Sebastian confessed that while in the darkness of the cathedral, up there, he felt someone dictating his music.

Strange geometrical figures started to appear in the fields.

Some where our thoughts and feelings.

But others…

Dear Will had similar experiences.

While writing battle scenes he discovered blood in his bed and on his swords, cut arms and daggers floating in the air along with the scenes he had just written.

He tried to understand… many times he left his work unfinished on the table, but when he woke up in the morning, his plays were already finished.

At times the words contorted in the air as if desperately trying to reach the secret formula, time would cease and humanity would be saved. Yet I know they are still striving and even Will seemed under a charm and caught up in the play.

Sebastian visited him frequently, just to be part of that.

On the other hand, Will and I traveled to Germany to hear the sounds coming through the stained-glass.

At times the world borrows the color of the words.

Resounding starlings made their nests on our ear drums and a troubling music was dripping down from the diamond branches.

We could hear waves of the Flood against the doors and the maggots of time roaming all over the polyhedral figures until the pieces of forgotten memory changed to sacred numbers and digital dromedaries cut through the desert— the hybrid between the lips of the dream and the void between the petioles of sulfur and love— the interior vacuum was slowly turning into genesis the meiosis of a fractal world in our souls.

Under the translucent membranes density and flight were detaching from one another, through the hyaline chromosomes the messengers with torches were fumbling about, the Olympic flame fluttered in a body which was created under our eyes.

The bailiffs of our lenses were whipping us with infinite sparkling thrones, cellular divisions were accelerated in the biological cyclotrons, moving sands and panting marshes multiplied the earth frenzy to warmness and blood.

The embryos scaled off their atavism onto the silver plates to burn slowly like the charcoal.

Nucleic oasis and genetic dust in the carnal desert

They call me to complete the triangle.

In my paintings it is a lot about darkness and light.

Darkness—the scrivener of my soul, light—its aura.

I wander through the dense darkness as in a purgatory.

I crawl through the slime of wings towards flying.

Light—sick flesh—drips on me.

The nuances of darkness are most interesting, they carry certain vibrations, the movements are nuances and they can continue beyond chemistry in an infinite exfoliation.

Under the magnifying glass, among oils, I detected letters and sounds, fragments of Sebastian’s and Will’s masterpieces. Nobody knew how they got there.

I realized that nothing is transformed, but everything is created.

My skin welcomes the air, the wind from the desert.

The eye floats down the river entering my pores and invading my interior scaffolding.

Waters and mud surge up and surround my legs like water plants like serpents of strontium.

The imponderability of the soul upholds the ceilings, My soul’s weight is its own burning in which the massacre of the innocents is exorcised.

I repaint the Sixtine Chapel assaulted by light’s waste the waste of a disappearing world.

I repaint the trees paralyzed in the trembling thought in the rumble of the fire stained-glass.

Micro-spaces between entities are filled up.

Essence invades transparencies.

Architectural plans are woven in the core of the atom— back to contemplation and love— enigma next to action.

And the atom’s conscious spin delivers light.

Light is able of penetration and penetration slashes galaxies and pushes limits.

It’s reverberation increases the reverberation of our conscience.

Its vibration blooms on a branch coagulating minuscule particles— and these are myself.

But beyond these qualities, light has speed and speed is everything. Speed makes you immobile so you can descend into yourself, into your timeless life.

Light has shadows and grottos, the moon’s abortions over fields of agonic poppies. It is capable of an infinite love.

Light comes to destroy the angels of the flesh and to fulfill the triangle.

o

Anul XIV • 11 - 12 • noiembrie / decembrie • 2003

E

U

P

H

O

I

R

N

O

¸ English… Deutsch… Francais Premiul pentru traduceri al revistei Euphorion la Festivalul Naþional Studenþesc "Lucian Blaga", ediþia a V-a, Sibiu, octombrie 2003 Traduceri în limba francezã de

Gabriela Burz ºi Daniel Crainic

PAX MAGNA

Qui sait pourquoi dans les matins ardents d’été je me sens une goutte de divinité sur la terre et m’agenouille devant moi-même comme devant une idole ?

Qui sait pourquoi je m’abîme dans une mer de lumière comme la flamme d’une torche dans l’ardeur du jour ?

Qui sait pourquoi dans les nuits profondes d’hiver, quand des soleils lointains éclairent le ciel et des yeux de loups voraces la terre, une voix aiguë me crie des ténèbres, qu’il n’est lieu plus accueillant au rire du diable que mon cœur ?

Ennemis de toute éternité, Dieu et Satan auraient-ils compris que chacun serait plus fort s’ils se donnaient la paix. Et ils ont fait leur paix en moi : ils ont versé ensemble dans mon âme la foi, l’amour, le doute et le mensonge.

La lumière et le péché en s’embrassant ont fraternisé en moi pour la première fois depuis le commencement du monde, depuis que les anges haineux ont écrasé le serpent aux écailles de tentation, depuis que le serpent aux yeux de poison s’est posté à l’affût du talon de la vérité le mordre et l’envenimer.

Lucian Blaga

FLEURS DE COQUELICOT

En feuille de ciguë amère je siffle mes joies et une peur bizarre de mort me saisit, en vous contemplant au bord de l’océan de seigle fleurs de coquelicot.

pagina 19

J’aimerais vous embrasser, car sans savoir comment, les pétales que vous portez, me paraissent ourdis de la mousse rouge d’un chaud crépuscule ardent d’été.

J’aimerais vous cueillir dans mes bras l’enthousiasme chaste, mais votre parure est tellement délicate que je n’ose ô, vous serrer ni au cœur de mes pensées.

Et j’aimerais vous écraser car vous êtes rouges, tellement rouges que seules furent sur la terre les grandes gouttes ardentes de sang qui sont tombées du front de Jésus sur les rochers et sur le sable de Gethsémani, lorsque la mort L’épouvanta.

Beagles & Ramsay - "Dead of night", 2003

LA MIROIR DES PROFONDEURS

Quand je me vois dans une fontaine je m’aperçois vraiment dans la journée tel que je suis, j’étais et je serai.

Quand je me vois dans une fontaine je saisis sur mon visage vieux comment la terre se mêle aux cieux.

Quand je me vois dans une fontaine je sais qu’aux profondeurs, d’anciennes mères me tiennent le miroir, les yeux de terre.

Quand je me vois dans une fontaine j’avise mon sort, j’oublie mon nom.

o

Anul XIV • 11 - 12 • noiembrie / decembrie • 2003

E

U

P

H

O

R

I

O

N

Premiul pentru eseu al revistei Euphorion la Festivalul Naþional Studenþesc "Lucian Blaga", ediþia a V-a, Sibiu, octombrie 2003

Nicu Cråciun Idol çi "Ochi interior" în Zamolxe de Lucian Blaga çi Rege, preot çi profet de Radu Stanca Conºtiinþa divinului, fie cã îmbracã formele credinþei de tip panteist în piesa lui Lucian Blaga, fie cã este conceputã în manierã creºtinã în piesa lui Radu Stanca are douã ipostazieri diferite. Prima dintre acestea este reprezentatã, generic, de “templu” în forme palpabile de întrupare a apologiei mistice lãcaº sacru, altar, bisericã. Cealaltã presupune o îmbrãþiºare imanentã a divinitãþii. Aceste douã moduri de manifestare a sentimentului religios sunt identificabile ºi în cele douã piese. Statuia ridicatã lui Zamolxe ºi biserica fãcutã de Preot ca spaþiu care sã înlocuiascã cetatea dezmãþului sunt întruchipãri concrete ale religiozitãþii. De cealaltã parte, Zamolxe ºi Abigael sunt la un nivel metonimic ºi simbolic iluminaþii, purtãtori ai ochiului interior deschis spre ceea ce se aratã dincolo de concret, spre ceea ce se reveleazã.

Pentru cã statuia ºi biserica þin de o primã accepþie a reprezentãrii divinului, vom apela cu folos la teoria lui Baudrillard care stabilea o diferenþã clarã între reprezentare ºi simulacru. Astfel, în cazul situaþiei dintâi, reprezentarea, semnul ºi modelul acestuia tind spre echivalenþã, chiar dacã echivalenþa este, de fapt, utopicã. În cealaltã situaþie, cea a simulacrului, semnul neagã realul sau modelul care i-a stat la bazã.1 În aceastã ordine de idei, considerând divinul drept modelul din a cãrui receptare derivã forme care aspirã spre echivalenþã, apar în cele douã piese semne ale simulacrului: statuia ºi biserica ºi manifestãri ale reprezentãrii divine: Zamolxe ºi Abigael.

Cele douã întrupãri în echivalente simbolic materiale ale absolutului statuia ºi biserica – sunt simulacre, în sensul pe care Baudrillard îl dãdea acestui concept, pentru cã acestea pierd contactul cu natura generatoare. În primul rând, cele douã forme materiale servesc unor finalitãþi concrete.

Prin scopul spre care sunt orientate se distruge, paradoxal, vocaþia spiritualã. În consecinþã, statuia ridicatã lui Zamolxe devine un instrument de manipulare a credincioºilor, iar transformarea cetãþii în bisericã este un act decis tot sub imboldul dorinþei de a ieºi dintr-un impas lumesc: ameninþarea Profetului privitoare la distrugerea cetãþii pãcãtoase ºi profeþia teribilã cã sub ruinele ei va muri tot poporul. Preotul gãseºte soluþia evitãrii dezastrului: transformarea lãcaºului lui Satan într-un lãcaº al lui Dumnezeu, dupã logica potrivit cãreia Atotputernicul nu va putea sã-ºi distrugã propria casã. Soluþia, ca ºi cea gãsitã de Magul din Zamolxe, este vicleanã 2 ºi ia forma unui silogism, incompatibil cu caracterul transcendent pe care ar trebui sã îl aibã mântuirea. În al doilea rând, statuia lui Zamolxe ºi biserica ridicatã întru cinstirea lui Dumnezeu neagã modelul de la care s-a pornit ºi devin autonome prin semnificaþiile pe care le dobândesc ulterior, semnificaþii care se îndepãrteazã de principiul fondator.

Prin urmare, în Zamolxe statuia are ca scop tocmai uitarea învãþãturii lui Zamolxe, transformarea acestuia într-o formã ce-ºi va pierde treptat fundamentul spiritual, astfel încât includerea sa în rândul zeilor, venerarea acestuia sã capete valoarea unui ceremonial convenþional: “MAGUL: […]

Sã-ntindem poporului o cursã?

Mulþimei sã-I lãsãm nãluca […]

Oamenii divinizând pe Zamolxe Îi vor uita învãþãtura.”3 Tot astfel, în piesa lui Radu Stanca Profetul este alungat, considerat mincinos, pentru cã profeþia sa nu s-a împlinit. Dar mulþimea nu vede sâmburii profeþiei, ci numai coaja .4 Poporul nu poate înþelege cã pentru a se fi construit o casã care sã fie a lui Dumnezeu, ar fi fost necesarã, în prealabil, prãbuºirea cetãþii pãcatului. Mulþimea nu vede izbãvirea, ci doar falsa profeþie. În al treilea rând, cele douã forme de concretizare a sacrului izvorãsc nu doar din raþiuni imediate ºi din urgenþã utilitarã, ci ºi din egocentrism. În piesa lui Blaga, victoria credinþei în zei înseamnã ºi victoria Magului în faþa lui Zamolxe. Analog, în piesa lui Radu Stanca, prima dorinþã pe care o are Preotul, odatã devenit salvatorul norodului este pedepsirea Profetului. Mai mult, în Rege, Preot ºi Profet soluþia salvatoare este egoistã, cãci are în vedere nu venerarea lui Dumnezeu întrun lãcaº care îi este construit, ci salvarea propriei vieþi. Astfel, încercând sã-l convingã pe Rege de necesitatea transformãrii cetãþii în bisericã Preotul îi spune: ”Acum întoarce-te spre tine ºi cautã de binele tãu!”5 Aºadar, biserica ºi statuia sunt în cele douã piese simulacre ale unor forme inefabile ºi nematerializabile de existenþã. Mai mult, biserica ºi statuia desemantizeazã prin scop, raþiuni utilitare ºi egocentrism dumnezeirea. Cele douã forme îºi gãsesc în ele însele un principiu fondator, nu într-o vestire transcendentã pe care sã o reflecte perpetuându-i ecoul . Prin urmare, nu sunt temple ale sacrului, ci idoli care se îndepãrteazã de spiritual ºi devin forme profane. În cele douã piese existã însã ºi un alt tip de re-prezentare a absolutului de facturã divinã. Dacã prin cele douã motive biserica ºi statuia sunt introduse simulacre ale sacrului, formele re-prezentãrii absolutului sunt Abigael în piesa lui Radu Stanca ºi Zamolxe în piesa lui Lucian Blaga. Facem precizarea cã rolul acestor personaje, precum ºi poziþia pe care ei o ocupã în fiecare piesã sunt diferite. Apropierea se face însã din perspectiva perechii semantice orb / ochi.

Astfel, dacã în Zamolxe religia promovatã este cea a Marelui Orb, în Rege, Preot ºi Profet Profetul, vocea lui Dumnezeu, este orb.

De cealaltã parte, Zamolxe ºi Abigael joacã fiecare rolul de intermediar, de reprezentant al divinului imanent. Acest rol este reprezentat prin forþa ochiului. Zemora are vie în amintire imaginea ochilor lui Zamolxe: “L-am auzit de multe ori pe Zamolxe

Lygia Clark - "Goggles", 2003

pagina 20

Din cele ce grãia nu pricepeam prea multe, Dar ochii lui erau aºa de mari cã trebuia sã mã opresc ºi sã-l ascult sau “Zamolxe-a fost prea mult privire.”6 Magul îl recunoaºte pe Zamolxe dupã ochii sãi: “O, norii turburi ai acestor ochi […]

Zamolxe, te cunosc.”7 În cealaltã piesã, Abigael este numitã frecvent ochii Profetului sau toiagul Profetului . Abigael este cea care conduce paºii Profetului orb.

Prin virtuþile pe care le au cei doi Abigael este o tânãrã fecioarã neatinsã de pãcat, iar Zamolxe este înþeleptul ei îndeplinesc, la nivel metonimic ºi simbolic, premisele ochiului deschis interior, ale ochiului spiritual, situat dincolo de existenþa concretã, imediatã.

Motivul orbului, conþinut în cele douã piese de religia Marelui Orb ºi, respectiv, de Profetul orb, dezvoltã semnificaþia viziunii, a vederii sacre aparþinând altei lumi.8 Astfel, ochiul neatins de pãcat al lui Abigael ºi ochiul înþelept al lui Zamolxe devin ipostazieri ale ochiului interior care vede dincolo de aparenþe, dincolo de simulacrul concret. Acesta este ºi sensul îndemnului pe care îl dã Profetul din piesa lui Radu Stanca: “Nu vã uitaþi numai la ziduri, oameni! Uitaþi-vã la ceea ce e înlãuntrul lor!”9 În încercarea de a se apropia de Dumnezeu, deci de absolut, cele douã re-prezentãri ale modelului sacru Zamolxe ºi Abigael cunosc trasee iniþiatice distincte.

Iniþierea lui Abigael eºueazã. Ochiul interior al lui Abigael îºi pierde potenþialitatea sacrã, fiind contagiat de vederea comunã, de natura intermediar-umanã a celui care îi serveºte drept model, Profetul: “PROFETUL: […] Abigael, Abigael, l-ai uitat pe Dumnezeu de dragul meu!

ABIGAEL: Dacã te-ai aºezat între mine ºi El nu e de mirare cã L-am uitat. Dumnezeu e departe ºi nu L-am vãzut. Apropierea ta am cunoscut-o ºi chipul tãu l-am vãzut.”10 Abigael nu mai poate vedea dincolo de simulacru. Ea orbeºte , dar nu în spaþiul sacru, ci în prizonieratul mundan. Abigael, deºi ar trebui sã fie ochii Profetului , nu poate trece dincolo de suprafaþã ºi ca urmare a acestui fapt ea alege sã salveze omul ºi nu latura spiritualã a Profetului.

Dimpotrivã, iniþierea lui Zamolxe s-a realizat. Religia lui Zamolxe, cea a Marelui Orb, variantã a Marelui Anonim, presupune o viziune panteistã, prin care divinul se reproduce la infinit, fãrã a se epuiza ºi fãrã a-ºi pierde din totalitate.11 Astfel, prin promovarea acestei religii, Dumnezeu nu necesitã ipostazierea într-un idol, pentru cã Dumnezeu, privit în spiritul Marelui Orb, se aflã peste tot. Iniþierea lui Zamolxe este astfel completã. În cãutarea Marelui Tot, Zamolxe intrã în munte, realizând o contopire cu natura.

Ieºirea din munte 12 presupune completarea iniþierii exterioare cu una de facturã interioarã, pentru cã Zamolxe cautã adevãrul în interiorul sufletului.

Ovid S. Crohmãlniceanu ºi Klaus Heitmann au remarcat asemãnarea dintre cele douã piese.

Mai mult, au afirmat cã ideea conflictului dintre Preot ºi Profet a fost luatã probabil de la Blaga .13 Însã în textul lui Radu Stanca existã un interes nuanþat pentru natura simulacrului. Spre deosebire de piesa lui Lucian Blaga, poporul nu este pregãtit sã primeascã ºi sã înþeleagã natura divinului. Astfel, simulacrul are rolul de a trezi, cel puþin parþial, o stare incipientã de religiozitate. Sensul general al piesei este trezirea ochiului interior pornind de la ochiul exterior , de la reprezentãrile palpabile ale divinului, deci de la simulacru. În piesa Zamolxe ochiul exterior este închis, astfel se explicã ºi semantismul numelui pe care îl are religia promovatã de Zamolxe, Marele Orb. Se deschide, însã, ochiul interior . Mulþimea este pregãtitã pentru îmbrãþiºarea acestei noi religii. Abaterea de la principiile Marelui Orb, cauzatã de manipularea Magului, dobândeºte, datoritã conºtientizãrii pãcatului ºi datoritã sacrificiului lui Zamolxe, rolul iniþierii prin contra-exemplu care întãreºte ºi mai mult apropierea poporului de religia Marelui Orb. Simulacrul din Zamolxe este astfel distrus, fãcând loc noii credinþe.

1 cf. J. Baudrillard, Simulacre et simulation, Edition Galilée, Paris, 1981, p.166. J. Baudrillard se referã în lucrarea sa la dinamica simulacrului într-un alt context: cel al semnului lingvistic. Astfel, existã, pe de o parte, reprezentãri ale realitãþii , în cazul cãrora semnul lingvistic este privit ca o reflectare a unei realitãþi esenþiale . Dar, pe de altã parte, la polul celãlalt, se aflã simularea , situaþie în care semnul îºi gãseºte propriul principiu fondator ºi se îndepãrteazã de realitate.

2 Lucian Blaga, Zamolxe, în Teatru, vol.I, Editura Minerva, Bucureºti, 1984, p. 18 3 Ibid., p.19 4 Radu Stanca, Rege, Preot ºi Profet, în Teatru, Editura Eminescu, Bucureºti, 1985, p. 187 5 Ibid., p.162 6 Lucian Blaga, op. cit., p. 45 7 Ibid., p.53 8 cf. ºi Jean Chevalier ºi Alain Gheerbrand, Dicþionar de simboluri, vol. II, Editura Artemis, Bucureºti, 1995, p. 383-384 9 Radu Stanca, op. cit., p.174 10 Ibid., p.193 11 cf. Lucian Blaga, Diferenþialele divine, Editura Minerva, Bucureºti, 1980 12 cf. Eugen Todoran, Lucian Blaga. Mitul dramatic, Editura Facla, Timiºoara, 1985, p.72-81 13 cf. Ovid S. Crohmãlniceanu ºi Klaus Heitmann, Cercul Literar de la Sibiu ºi influenþa cataliticã a culturii germane, Editura Universalia, Bucureºti, 2000, p. 239

o

Anul XIV • 11 - 12 • noiembrie / decembrie • 2003

U

P

H

Mircea Stånescu - a 16-a întîlnire a revistelor culturale din Europa ºi Balcani Douã zile, cît am stat la Belgrad, nu am auzit pe cineva sã rîdã.

Poate a fost o întîmplare. Poate a fost din cauza vremii - la sosire am gãsit un cer opac, grizonant, rece ºi apãsãtor, cu vîrtejuri ameþite de ciori tulburate ºi croncãnituri gãlãgioase, disperate. O reþea înaripatã, neagrã ºi deslînatã, survola oraºul cu parcuri cu tot, ºi refãcea atmosfera Pãsãrilor lui Hitchcock. Vijelia turmentatã nu prevestea nimic bun. Noaptea a nins.

Beo-gradul în fraze mutilate Sfîrºit mohorît de octombrie, ore numãrate. Oraº înecat cu parcuri apoase, grele. Printre ramuri, la pîndã, o atmosferã demnã, într-o nerãbdare greu de definit. Mai peste tot triumfau bronzuri încruntate; statui, busturi, ecvestre cu fireturi ºi paloº - semn cã aici, pînã nu demult, domnise bunãstarea.

Cîndva bogatã ºi înfloritoare, capitala îºi afiºa momentele de glorie, concepute sã-i celebreze dãinuirea. Fundaþii masive de granit, impuneau o mulþime de clãdiri oficiale. Ca orice metropolã, Beo-gradul ( grad - oraº; beo - alb ), aºternea o reþea deasã de bulevarde lungi, generoase, niºte fîºii lustruite care coborau spre rîul Sava. Altminteri, plin de pavaje ºi feronerii elaborate, biserici ºi catedrale de un creºtinism cu program, impunãtor. Stari grad -ul - oraºul vechi - nu duce lipsã de nimic: antablamente, coloane, colonade, capiteluri, baso & altoreliefuri, feronerie, ruinele cetãþii Kalemegdan - care vegheazã de la înãlþime vãrsarea panoramaticã a rîului Sava în Dunãre. Aceastã deltã înconjoarã o insulã respectabilã, împãduritã, verde, triunghiularã. Oglinda de apã, cu suprafaþa cît o cîmpie, oxigeneazã urbea. Promenadele se întind la nesfîrºit - hoteluri cu mii de camere, vezi Yugoslavia -, ºi continuã sã expunã arhitectura unui realism-socialist aplicat cu lejeritate; restaurante plutitoare, ambarcaþiuni private, case de vacanþã, poduri pe cablu...

Oraºul e situat pe coline molcome, cu bulevarde în pantã ºi orizonturi schimbãtoare. În Stari Grad (oraºul vechi), strãzile alcãtuiesc un cvartal continuu - blocuri; sfîrºit de sec.

IX, început de XX. Invariabil, trotuarele din faþa clãdirilor sînt sufocate de maºini, parcã lipite una lingã alta. Invazia de caroserii ( Yugo lingã Yugo ), alcãtuieºte un tighel metalic ce înconjoarã stradã dupã stradã, clãdire de clãdire.

La o primã vedere, locul pare deconectat , rupt de evenimentele lumii ºi oarecum deprimat.

Cu toate astea, paradoxal, el insinueazã treptat o nemulþumire tensionatã. Pãstoreºte aici o gravitate fãrã nume, care moºeºte la rîndul ei, cu o anumitã solemnitate, un conflict latent, cu care locuitorii au învãþat sã trãiascã. Locuitorii - fiinþe despre al cãror vulcanism se aminteºte rar, selectiv, ºi cu prudenþã -, alcãtuiesc o lume definitã, în care, se vorbeºte despre ceea ce nu se spune (Kosovo, Srebrenica, NATO air strikes , gropi comune, martiraje, patimi, rãzbunari care bîntuie ºi nu pot fi prescrise...)

Aici nimic nu se iartã, iar rãnile amintirilor nu se vindecã.

Savski (cartier, lipit de centrul vechi).

Pe Kneza Milosa (citit cu sh ), de-a lungul strãzii cu sediile ambasadelor/consulatelor (SUA, Canada, China!...) ºi a Ministerului de Rãzboi, dãinuie arhitectonica unei cangrene. Aici se vãd - ºi pe stînga ºi pe dreapta -, gãurile negre ale ultimului rãzboi (1999), bine pãzite de trupe în costume noi, de camuflaj, antitero ...

(Poze poþi face doar de pe trotuarul de vis-a-vis, altminteri riºti sã fi arestat).

Aici a avut loc a 16-a întîlnire a revistelor culturale din Europa ºi Balcani . Tema: Europa ºi Balcanii: Politici ale traducerii - Europe and the Balkans: Politics of translation, Belgrade, October 24-27, 2003.

Organizatorii au fost: Cercul de la Belgrad , Centrul de studii feministe , Centrul pentru decontaminare Culturalã Eurozine , Belgrade Circle , Belgrade Women Studies Center , Center for Cultural Decontamination .

Eurozine, în cîteva cuvinte: Eurozine, Die Zeitschrift im Netz (principalul organizator) este un netmagazine . Condus de Carl Henrik Fredriksson (Vienna/Gothenburg), are sediul la Viena ºi constituie un network , o reþea independentã. Începînd cu 1993, îºi oferã website -ul unui spaþiu public, transnaþional , prilej cu care înlesneºte acesul la o selecþie de articole, cu caracter cultural ºi politic, care apar într-unele dintre cele mai importante reviste ale spaþiului central ºi esteuropean - escamotînd astfel barierele economice, sau problemele legate de distribuþie.

Spaþiul Eurozine oferã drepturi de copyright partenerilor ei, ºi asigurã traducerea, selectivã, a unora dintre texte, în limbile: englezã, germanã, francezã, spaniolã. Oferã oportunitatea comunicãrii ºi a dezbaterii, asupra unora dintre cele mai stringente subiecte ºi reacþii ale actualitãþii, ale discursului socio-politic, ale aportului, implicaþiilor ºi participãrii spirituale într-un astfel de cadru. Pentru Spaþiul Eurozine , anul 2004 va constituii lãrgirea cercului de parteneri ºi accentul pus pe traducerile din literaturã, precum ºi publicarea lor într-un volum. (http://www.eurozine.com).

Marea parte a lucrãrilor acestei întîlniri s-au desfãºurat într-un spaþiu neconvenþional: CZKd-Center for Cultural Decontamination - Veljkovic Pavilion (fondat in 1994). Centrul pentru decontaminare Culturalã , se prezintã drept locul unde se intersecteazã arta, literatura, mass-media, politica ºi societatea civicã .

Spaþiul a devenit notoriu prin angajarea lui socio-culturalã, prin atitudinea lui rãspicatã împotriva naþionalismului, a xenofobiei, a intoleranþei, a fricii, a urii .

Este un forum intelectual cu o prezenþã civicã activã, implicatã, participativã.

Temele celor trei zile au fost: Balcanii ca metaforã ; Politici ale traducerii ; Eurozine - trecut, prezent ºi viitor ; Culturi ale democraþiei .

A 16-a întîlnire a revistelor culturale din Europa ºi Balcani s-a desfãºurat concomitent cu Tîrgul Internaþional de carte de la Belgrad .

Au participat peste 100 de invitaþi reprezentînd în jur de 80 de reviste din: Albania, Austria, Bulgaria, Croaþia, Cehia, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franþa, Germania, Islanda, Israel, Italia, Lituania, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Polonia, Rusia, Serbia-Muntenegru, Slovacia, Slovenia, Spania, Ungaria.

Au fost re-prezentate publicaþii, redactori, editori, autori & reviste prestigioase pentru fiecare zonã: L Homme , Transit-Europäische Revue , Wespennest , Critique & Humanism , Europski glasnik , Literarni Noviny , Pritomnost/The New Presence , Aesthetik&Kommunikation , Passage , MITTELWEG 36 , TXT , Magyar Lettre ,

O

I

R

O

N

Cîteva ore în Oraçul Alb Vikerkaar , Nuori Voima , ESPRIT , IMEC/La revue des revues , Le Monde diplomatique , magazine litteraire , Index on Censorship , London Review of Books , Red Pepper , Helicon , Nuovi Argomenti , Reset , CEEBP/ Fund for Central and East European Book Projects , De Groene Amsterdamer , Syn og Segn , Res Publica Nowa Nowa , Kritika & Kontext , Znak , Afers Internacionals , s.a.m.d.

Din Romania au participat revistele Lettre Internationale ºi Euphorion. (mai multe amãnunte puteþi accesa la adresa: http://www.eurozine.com). (...) Intervenþiile & dezbaterile din cadrul secþiunii Culturile democraþiei au avut o vibraþie aparte, cu un impact special, cu sensibilitãþi ºi contribuþii pe mãsurã. Dacã în problemele traducerii/lor, s-a putut dezbate existenþa unui instrument neutru de comunicare - o interfaþã de interpretare, cu implicaþiile respective -, ºi s-au legat concluzii, în cazul dezbaterilor legate de Culturile democraþiei - cazuistica ce þine de situarea obiectivã, lealitate, contribuþie realã, integritate -, lucrurile s-au complicat. De altfel pagina o bunã parte dintre vorbitorii asupra balcanilor, erau de fapt exilaþi - în mare parte peste ocean -, profesînd într-o limbã strãinã. (http://www.eurozine.com)

21

(...) Podiumul se afla la picioarele unor gradene, drept care intervenþiile - panel discussions - erau urmãrite de sus. De deasupra se revãrsa o luminã teatralã. Atmosfera,.. Brechtianã; scenografia, amintea de Tadeusz Kantor. În spatele vorbitorilor se întindea o podea acoperitã cu nisip alb, oglinzi laterale, cu copãcei pe mese metalice, cu fîºii de hîrtie prinse de ramuri ºi ventilatoare în dreptul fiecãruia, menite sã stîrneascã furtuna oportunã. Se mai aflau; un acordeon sclipitor ºi o reþea de baloane îmbrãcate în pungi albe, plutind la înãlþimi diferite, pînã în tavan.

Toþi vorbitorii au evoluat în lumina coloratã a reflectoarelor. ªi toþi aveau feþele albastre.

Afarã era un frig bine pãzit, organizat. Toamna se bãtea cu iarna. Înauntru avea loc, ceea ce foarte bine s-ar fi putut întitula: The Blue Face s Group Performance (grupul Feþele albastre - performance).

Notã: Bulevar Kralja Alexandra #69 - conservã a timpului. Hotel Metropol - un soi de muzeu al atmosferei decadelor trecute, o tainiþã a culiselor istoriei, metamorfozatã într-un simbol al vremurilor ce trec, ºi care vorbeºte de la sine celor intraþi.

Uºa de la intrare se trînteºte cu zgomot în urma ta. Uºierul, în livrea, încearcã sã þinã rangul. Tipologia lagãrului socialist, incluzînd atitudinea servanþilor publici - cu angajaþi care îþi rãspund peste umãr, deranjaþi -, a rãmas neclintitã. Lifturile - douã la numãr - funcþioneazã de capul lor (altminteri dotate cu; joc decorativ de oglinzi ºi bare de inox, mochetã ponositã ºi luminã chioarã). Clãdirea, avangardistã pentru anii 50 - un paralelipiped mai mult lat decît înalt, de aproximativ zece etaje, traforat de geamuri întunecate - trece acum drept un loc alienat. Drept unul dintre acele spaþii publice - ridicate cu sudoarea poporului -, destinate ierarhiei nomenklaturii ºi a servitorilor ei umili .

Interiorul e lambrisat în întregime cu un lemn închis la culoare. Holurile - cu niºte candelabre de cristal în adevaratul gust al gospodãriei de partid -, împrãºtie zii-noapte, o luminã coaptã, de bolniþã . O luminã filtratã, bãtrînicioasã, care se revarsã cu economie ºi care lasã impresia cã a vãzut prea multe la timpul ei. Mocheta e la rîndul ei tocitã de paºii unui trecut încãrcat cu apariþiile festivismului oficial ºi ale întîlnirilor ei de tainã. Saloanele sînt despãrþite de uºi glisante, decorate cu scene alegorice în gustul realismului socialist al anilor 60, cu intarsii furniruite ºi lãcuite corespunzãtor.

Spre terasã se poate admira un mozaic din piatrã, într-o compoziþie sinuoasã, de griuri terne, cu acelaºi tip de imbolduri simbolice. Plafoanele saloanelor sînt acoperite în totalitate cu niºte piramide din sticlã givratã de dimensiuni variate - o replicã modernã a plafonului de peºterã. Niºte stalactite organizate, care aruncã o luminã rece, dedublatã, prea puþin prietenoasã. Valuri transparente de draperii cu falduri îngãlbenite, adaugã un aer retro de operetã de stat . Mirosul, alterat, intraductibil, are valenþele aerului de consignaþie . edificiul ilustrat În barul de dupã holul recepþiei, pe unul dintre pereþii lambrisaþi, sub sticlã, se aliniazã niºte fotografii alb-negru: Duke Ellington, Elizabeth Taylor, Ana Magnani (1958); Tito (mareºalul Josip Broz) cu oficialitãþi invitate; Nasser, Nehru, Suharno, Marcos, Sianouk, Sekuture (1961), Selasi (1963), Burgiba (1963), Willy Brant (1975), Brejnev, apoi (fãrã mareºal), Alfred Hitchcock (1964), Vittorio de Sica (1959), Louis Armstrong (1964), Sofia Loren (1969), Anthony Quinn (1966)... Hall of Fame -ul hotelului, într-o grafie ciudatã, bifurcatã (numele strãzilor din oraº sînt scrise ºi în kirilice).

Atmosfera hotelului, e una simbolicã. Nostalgia trecutului rãsare aici ca igrasia. Petele ei, poate nu atit de surprinzãtoare, ies la ivealã mai peste tot.

Josip Broz, alias Tito, moare în 1980. Dispariþia lui a sãdit nesiguranþa, confuzia. De atunci plutesc în derivã plaurii neliniºtiþi, verzi ºi încã bine oxigenaþi, ai vendetelor necruþãtoare, sub un cer resentimentar, justiþiar, revendicativ... Palpitã acum un tãrîm controlat de intrigi ºi combustii latente, ce pot fi detonate oricînd. Oraºul Alb (nimeni nu mai ºtie de ce se cheamã aºa), a devenit un loc în care nimeni nu se mai simte acasa , în care faptele au luat-o, iremediabil, înaintea cuvintelor, în care a fost formulatã acea imposibilã întoarcere .

Situl continuã sã afiºeze însã, potenþialul unei rezistenþe surde, tenace, încrezãtoare. Pare cã vieþuieºte într-un asediu liber consimþit, într-o latenþã primejdioasã.

Cu toate astea, este posibil ca totul sã fi fost doar o iluzie. Albã, ceþoasã.

o

Foto Mircea Stãnescu - Belgrad, octombrie, 2003

E

Anul XIV • 11 - 12 • noiembrie / decembrie • 2003

E

U

P

O

H

(urmare din pag. 11)

R

I

O

N

(urmare din pag. 24)

MISTER BOLTON sau O PASIUNE FATALÅ

Moartea autorului

deschise ochii ºi parcã ne chema. Pãrintele ºi cu mine ne-am aplecat peste el. Îl auzirãm ºoptind, cãci abia putea sã vorbeascã: Oamenii lui spuneau cã pentru Domnul John D. Rockefeller o zi e un an ºi un an e o zi. El poate aºtepta, nu renunþã niciodatã . Închise apoi ochii. Zâmbea. Ne-am speriat amândoi. Ni s-a pãrut cã aiureazã. ªi-apoi, era parcã un final, un fel de ultim cuvânt rostit pe patul morþii. Dar bãtrânul readormise, respira mai calm, încetase sã geamã. Seara, pe la ora stingerii, s-a trezit ºi ne-a spus cã îi e foame; nu mâncase de douã sau trei zile. Pãrintele Berinde, grijuliu, îi pusese deoparte bulgãrii de turtoi ºi douã gamele: una cu fasole, alta cu varzã sleitã. Luã câteva bucãturi de mãlai ºi bãu zeama rece în care plutea varza tocatã. Insistarãm sã bea cât mai multã apã. Se înviorase. În zilele urmãtoare, deºi, foarte slãbit, nu se ridica din pat, se refãcea parcã pe încetul. Într-o zi fu chiar atât de valid încât se sculã ºi fãcu de unul singur cei trei-patru paºi care se puteau face în lungul celulei. Vãzându-l întremat, Komáromi se încumetã sã trimitã din nou o sãgeatã spre el: Mã întreb, ce o fi zis Mister Bolton, în timpul rãzboiului, când a aflat cã americanii sãi au bombardat ºi aprins instalaþiile rafinãriei Standard Oil din România. ªi ce-aþi zis Dumneavoastrã, Domnule Fotescu, când aþi auzit cã americanii au incendiat tocmai instalaþiile Româno-Americanei? La care bãtrânul, liniºtit: Americanul a dat, americanul a luat, fie numele dar, luându-ºi seama, întorcându-se spre episcopul Ploscaru: iertare Preasfinþite, Doamne iartã-mã, era sã iau numele Domnului în deºert! Am râs cu toþii. Bãtrânul chicotea împreunã cu noi.

Peste câteva zile ne-au scos din celulã ºi ne-au despãrþit, risipindu-ne prin alte camere. Nu l-am mai întâlnit niciodatã pe Domnul Fotescu, despre care am aflat cã s-ar fi stins, nu mult dupã despãrþirea noastrã, într-o celulã în care nimeni nu voia sã-i asculte istorisirile din universul de foc risipit în vânt al pasiunii sale, ca al oricãrei pasiuni. Dar, ca toate rumorile puºcãriei, ºi aceasta era îndoielnicã ºi avea sã poarte, pentru mine, semnul întrebãrii, pânã în ziua de azi.

Nu i-am mai întâlnit nici mãcar numele, în cercetãrile mele de mai târziu. În schimb, scotocind nu demult prin unele documente de la Arhivele Naþionale, am gãsit în vechi note informative, numele lui Robert Bolton, director general al Româno-Americanei. În 1946, agenþi ai Siguranþei (ce nu se transformase încã în Securitate, dar se afla la ordinele guvernului Petru Groza, deci ale Partidului Comunist) raportau superiorilor lor cã americanul Bolton susþinea bãneºte acþiunile naþional-þãrãniºtilor. Nu pentru multã vreme, desigur, cãci încã din 1945 se înfiinþase compania Sovrompetrol ºi naþionalizarea întregii industrii petroliere ca ºi canalizarea produselor ei spre Uniunea Sovieticã era pe cale de a se desãvârºi. În curând reprezentantul imperiului Standard Oil trebuia sã pãrãseascã þara româneascã. Cât despre Partidul Naþional-Þãrãnesc, nu mult dupã acele ajutoare pecuniare ale lui Mister Bolton, nu mai avea cum sã fie sprijinit, întrucât i se curma brutal existenþa.

Americanul fusese unul din ultimii mohicani care mai credeau cã democraþia poate fi salvatã în România cotropitã de sovietici. El lucra însã, desigur, ºi în spiritul pe care John D. Rockefeller îl imprimase companiei sale, despre care unul dintre vechii ei slujitori mãrturisea pe vremuri: Noi trebuia sã ºtim tot ce se petrece în lumea petrolului, ºi nu numai acolo .

Eu însumi sunt, cred, ultimul care, rãsfoind documentele prãfoase ºi descoperind numele procuratorului în þara noastrã al marelui imperiu petrolier, am aflat cu melancolicã satisfacþie o confirmare a admiraþiei ce i-o purta fidelul sãu slujbaº român, pasionatul domn Fotescu.

Nu mult dupã descoperirea acelor acte, întâmplarea a fãcut sã gãsesc pe Internet (dar este oare doar o întâmplare atunci când pasiunea îþi orienteazã cãutãrile prin aceste vaste palate , cum le numea Sfântul Augustin, ale memoriei ?) reproducerea unor vechi rapoarte referitoare la bombardarea, în 1944, a terenurilor ºi instalaþiilor petroliere din România. Am în faþã un tabel al tuturor acþiunilor întreprinse zi de zi de escadrilele americane în vederea distrugerii unor obiective din þãrile Europei centrale. Printre numeroasele bombardamente efectuate asupra României, gãsesc la 22 iulie 1943 bombardarea rafineriei din Ploieºti a Româno-Americanei. ªase zile mai târziu, la 28 iulie, obiectivul atins al bombardierelor în cadrul misiunii 88 era Ploiesti Rumania Standard Oil Refinery . Dar cele mai grele bombardamente au avut loc, peste câteva zile, la începutul lunii august. ªi brusc, cad peste un document mult mai recent, datat 15 novembrie 1997, emoþionant ºi el în felul sãu. Este un fastuos ferpar anunþând stingerea din viaþã, la vârsta de 93 ani, în centrul medical din Belvoir Woods, a Generalului Leon William Johnson, fost aviator, purtãtor al înaltei Medal of Honor. Citaþia pe armatã constituind brevetul decoraþiei era transcrisã la capãtul panegiricului din ferpar. Ea i s-a conferit lui Leon William Johnson în special pentru conducerea raidului aerian de joasã altitudine din 3 august 1943 împotriva rafinãriilor din regiunea Ploieºti. Obiectivul, unul dintre cele dintre cele mai importante din cel de-al Doilea Rãzboi Mondial , a fost desemnat de Churchill drept pivotul forþei mecanizate germane . În acea zi de august, conducând grupul final de bombardiere B-24, colonelul Johnson a coborât sub 100 de picioare (vreo treizeci de metri de la sol), în ciuda antiaerianei ºi a avioanelor inamice, în deosebi germane, pentru a-ºi nimici þinta. Din formaþia sa de ºase avioane, al sãu a fost singurul care s-a întors ºchiopãtând, înegrit de fum ºi ciuruit de proiectile , cale de 2400 leghe, la baza din Libia a lui Air Force 9, de care þinea.

Afectaþiile ulterioare ale celui ce era înaintat, imediat dupã aceastã acþiune, general de brigadã, oricât de onorante, culminând cu postul de comandant suprem al forþelor Nato din Europa, în anii rãzboiului rece, n-au umbrit în ochii panegiristului, fapta de arme a încã tânãrului colonel, his gallant courage, brilliant leadership dovedit deasupra rafinãriilor ºi sondelor plantate, în bunã parte tot de americani, în solul ploieºtean. Îmi aminteam cuvintele poate ultimele ale lui Fotescu: Americanul a dat, americanul a luat . În ochii mei, apãrându-ºi cu pasiune compania, acolo în hruba aceea a închisorii trãdãtorilor unde suferea pentru ea, dovedea ºi el, îmbãtrânit în închisoare, acelaºi gallant courage ca ºi generalul. Atât doar cã n-a sfârºit ca ºi acesta, într-o prelungitã ºi comodã retragere, jucând golf ºi grãdinãrind, specialist îndeosebi în dalii ºi de aceea President of the National Capitol Dahlia Society.

pagina 22

o

Fragment din Abisul luminat

întâi ºi prezentului) în care enunþarea nu are alt conþinut (alt enunþ) decât actul prin care ea se profereazã: ceva în genul Eu declar al regilor sau Cânt al poeþilor antici; scriptorul modern, dupã ce l-a îngropat pe Autor, nu poate astfel sã mai creadã, conform opiniei patetice a predecesorilor sãi, cã mâna lui rãmâne în urma gândirii ºi a pasiunii ºi cã, urmând o lege a necesitãþii, el ar trebui astfel sã accentueze aceastã întârziere ºi sã lucreze fãrã încetare forma; din contrã, pentru el mâna, separatã de orice voce, purtatã printr-un pur gest de inscripþionare (ºi nu de expresie), traseazã un câmp fãrã origine sau, cel puþin, unul care nu are altã origine decât limbajul însuºi, adicã tocmai ceea ce pune mereu la îndoialã orice origine. * ªtim acum cã un text nu este alcãtuit dintr-un ºir de cuvinte ce produc un sens unic, într-o anumitã mãsurã teologic (care ar fi mesajul Autorului-Dumnezeu), ci dintr-un spaþiu de dimensiuni multiple, unde se unesc sau se contestã scriituri variate, dintre care nici una nu este originalã; textul este þesut din citate, ivite din mii de focare ale culturii. Ca ºi Bouvard ºi Pécuchet, aceºti eterni copiºti, în acelaºi timp sublimi ºi comici, ºi al cãror ridicol profund desemneazã tocmai adevãrul scriiturii, scriitorul nu poate decât sã imite un gest întotdeauna anterior, niciodatã original; singura sa putere este aceea de a amesteca scriiturile, de a le contracara unele prin altele, astfel încât sã nu se sprijine vreodatã pe una din ele; dacã ar vrea sã se exprime, el ar trebui sã ºtie cel puþin cã lucrul interior pe care are pretenþia sã-l traducã nu este nici el decât un dicþionar cu totul elaborat, ale cãrui cuvinte nu se pot explica decât cu ajutorul altor cuvinte ºi asta la nesfârºit: aventurã prin care trece exemplar tânãrul Thomas de Quincey, atât de bun la greacã încât pentru a traduce în aceastã limbã moartã idei ºi imagini absolut moderne, ne spune Baudelaire, crease pentru sine un dicþionar întotdeauna potrivit, deºi în rest mai complex ºi mai întins decât acela care rezultã din rãbdarea vulgarã a temelor pur literare (Paradisurile artificiale); succedându-i Autorului, scriptorul nu are în el pasiuni, umori, sentimente, impresii, ci doar acest imens dicþionar din care extrage o scriiturã pe care nimic nu o poate opri: viaþa nu face altceva decât sã imite cartea, iar cartea însãºi nu este decât o þesãturã de semne, imitaþie pierdutã, perpetuatã la nesfârºit. * O datã îndepãrtat Autorul, pretenþia de a descifra un text devine absolut inutilã. A atribui un Autor unui text înseamnã a impune acelui text un grad de oprire, înseamnã puterea unui semnificat ultim, înseamnã a închide scriitura. Aceastã concepþie convine foarte mult criticii, care vrea astfel sã-ºi propunã ca sarcinã importantã descoperirea Autorului (sau a ipostazelor sale: societatea, istoria, psychéa, libertatea) îndãrãtul operei: dacã s-a gãsit Autorul, textul a fost explicat , iar criticul a învins; nu e deci nimic extraordinar în faptul cã, din punct de vedere istoric, domnia Autorului a coincis cu cea a Criticului ºi nici în acela cã (oricât de nouã ar fi) critica a fost astãzi zguduitã împreunã cu Autorul. Într-adevãr, în scriitura multiplã totul existã pentru a fi descurcat, dar nimic pentru a fi descifrat; structura poate fi urmãritã, filatã (cum se spune despre un fir care fuge) pe toate pãrþile sale ºi la toate etajele sale, dar nu existã vreun fond; spaþiul scriiturii existã pentru a fi parcurs, nu pentru a fi strãpuns; scriitura propune fãrã încetare un sens, dar o face întotdeauna pentru al evapora: procedeazã la o scutire sistematicã de sens. Chiar prin aceasta, literatura (ar fi mai bine sã spunem, de aici înainte, scriitura), refuzând a-i atribui textului (ºi lumii ca text) un secret , adicã un sens ultim, elibereazã o activitate care se poate numi contra-teologicã, de-a dreptul revoluþionarã, cãci a refuza sã opreºti sensul înseamnã în cele din urmã a-l refuza pe Dumnezeu ºi ipostazele Lui, raþiunea, ºtiinþa, legea. * Sã revenim la fraza lui Balzac. Nimeni (adicã nici o persoanã ) nu o rosteºte: adevãratul loc al scriiturii nu îl constituie nici sursa, nici vocea ei, ci lectura. Un alt exemplu foarte exact ne poate face sã o înþelegem: cercetãri recente (J.-P. Vernant) au pus în luminã natura fundamental ambiguã a tragediei greceºti; textul este þesut aici din cuvinte cu sens dublu, pe care fiecare personaj le înþelege unilateral ( tragicul este tocmai aceastã neînþelegere perpetuã); existã totuºi cineva care aude fiecare cuvânt în duplicitatea sa, ºi aude în plus chiar surditatea, dacã o putem numi aºa, a personajelor care vorbesc în faþa lui: acest cineva este tocmai cititorul (sau aici auditorul). Astfel se dezvãluie fiinþa totalã a scriiturii: un text este alcãtuit din scriituri multiple, provenite din mai multe culturi ºi care dialogheazã, se parodiazã, se contestã unele pe altele; existã însã un loc unde aceastã multiplicitate se ordoneazã ºi acest loc nu este autorul, cum s-a spus pânã în prezent, ci lectorul: lectorul este însuºi spaþiul unde se înscriu toate citatele din care este alcãtuitã o scriiturã, fãrã ca vreunul din ele sã se piardã; unitatea unui text constã nu în originea, ci în destinaþia sa, dar aceastã destinaþie nu mai poate fi personalã: lectorul este un om fãrã istorie, fãrã biografie, fãrã psihologie; el este doar acel cineva care þine grupate în acelaºi câmp toate urmele din care este alcãtuit scrisul. Iatã de ce este ridicol sã auzim condamnarea noii scriituri în numele unui umanism care se proclamã cu ipocrizie campionul drepturilor cititorului. De cititor, critica clasicã nu s-a ocupat niciodatã; pentru ea, nu existã în literaturã alt om decât acela care scrie. Începem acum sã nu mai fim pãcãliþi de aceste soiuri de antifraze, prin care buna societate acuzã cu trufie chiar în numele a ceea ce ea însãºi îndepãrteazã, ignorã, sufocã sau distruge; ºtim cã pentru a-i reda scriiturii viitorul sãu, trebuie sã rãsturnãm mitul: naºterea cititorului trebuie plãtitã cu moartea Autorului.

o

Anul XIV • 11 - 12 • noiembrie / decembrie • 2003

E

U

P

H

O

R

I

N

O

d deeb bu utt

Ruxandra Vâlcu O LUME, O PERLÃ ÎN ªIRAG Îngenuncheatã pe lespedea albastrã Într-o lume brãzdatã de râuri, Picur un sãrut pentru tine Din buzele pale, cu ochii închiºi

Premiul Euphorion la Concursul de literaturã De la Dan Barbilian la Ion Barbu , Olimpiada Naþionalã de Matematicã , Sibiu, 2003

Singurãtatea nu-mi mai e o povarã Acum, când copacii cântã pe afarã ªi cerul atinge pãmântul

SURÂS

O cheie mi-ai îngropat în suflet Cheia de perle a luminii în stea Cu ea mi-am deschis apusurile albe ªi-apoi am pierdut-o în cornul lunii Un înger de crini coboarã pe râu Cu vãlurile umflate de apã, de lacrimi Îmi trimite un zâmbet, apoi nu-l mai vãd...

Alt prieten ce-l pierd printre visuri...

Cununa de-asfodelã-mi apasã pe frunte ªi-n lumea cu îngeri pe râuri plutind, Cu albe apusuri, cu lacuri de crini Pe lespedea albastrã îngenunchea, umil.

PÃMÂNTUL E CALD A venit primãvara... Urcã seva în nuci Iar cerul þi-e aproape, e mantie; Pe ziduri fluturã lumina ca un steag Prin ramuri ce susurã poeme A venit primãvara... Simt iarba de afarã Acoperind pãmântul cu un sãrut. ªi vãd prin pereþi lumea întreagã ªi-oraºul ce deschide ochi verzi spre azur A venit primãvara... Dintr-un pumn de boabe Ea a fãcut soare, ºi luminã verde...

Aripi de fluture-am întins în zori...

Tu tot acolo ai rãmas, nefericitule.

Haide, vino cu mine în cerul meu lilá ªi-aninã-mi aurul de soare în gene

LUMEA E CENUªÃ ªI DACà PLÂNGI TOTUL DEVINE NOROI Îmi decojeºti inima ca pe o portocalã Încet, amar, rece... ªi pe coaste frânte-petale iubirea o încerci Mã iubeºte, nu mã iubeºte

pagina 23

O mânã fragilã pana o strânge A, B, C... ªi o lasã sã cadã, pãtatã de sânge, D, E, F... În craniul meu, o cuºcã, un fluture dã sã iasã Aripi cad, aripi cresc, aripi mor Speriat, copilul priveºte cerul prin ferestre, Douã lumini sparte ce s-au stins de mult Mã vãd prin ochii tãi, oglinde-albastre Clãdire ciudatã, cu arhitect nebun Aº vrea sã fiu ceva, altceva decât sunt Dar ce sunt eu, ruina, într-un vas de lut.

o

m a g a z i n XXX SECOLUL 21, nr. 1 6, 2003 este dedicat în întregime omului ºi scriitorului ªtefan Aug. Doinaº (realizat de Alina Ledeanu). Sunt reluate din volume poeme ºi eseuri cunoscute ale marelui scriitor, dar sunt publicate ºi poeme inedite sub titulatura Ultimele poeme , cu facsimile (desigur, din ultimul ciclu poetic al lui Doinaº, Sonete fãrã sunet ), ca ºi tãlmãciri din Faust. Sunt publicate ºi numeroase traduceri din opera sa, poezie, prozã ºi eseisticã. Cu totul interesante sunt dialogurile poetului, cu Petru Cârdu în 1990 ºi cu Alina Ledeanu, din aprilie 2002 sau luãrile de atitudine ale scriitorului, cum ar fi Scrisoare cãtre Suzana Gâdea sau primul sãu discurs în Senatul României. Remarcãm ºi evocãrile, de primã mânã, datorate, între alþii, lui Mihai ªora, Anei Blandiana, lui Gabriel Liiceanu, Eugen Uricaru sau Monica Pillat, ca ºi reperele critice, cu texte, mai vechi sau mai noi, din I. Negoiþescu, Ovidiu Cotruº, Cornel Regman, N. Manolescu, Eugen Simion, etc. Reperele critice ºi evocãrile sunt completate de o fiºã biobibliograficã exhaustivã.

Cea mai interesantã ºi mai instructivã parte a acestui numãr ni s-au pãrut paginile dedicate Cercului Literar de la Sibiu, aºezate sub titlul Sibiu Toposul mitic , mai ales splendidele eseuri Cetatea umbrelor de Radu Stanca (devenit, el însuºi, text legendar, dar mai puþin cunoscut azi de publicul tânãr), Cercul Literar ºi faþa miticã a Sibiului al lui Ovidiu Cotruº, Oraºul estetic de Petru Poantã, ºi, de asemenea, textele cuprinse în Revelaþiile arhivei Deliu Petroiu (acesta, cerchist, dar retras din viaþa literarã mai târziu); impresionant ºi eseul lui Cornel Ungureanu despre prietenia exemplarã Doinaº Ovidiu Cotruº. Dintre exegezele la Doinaº se remarcã excelentele eseuri de Mihai Zamfir, Gheorghe Grigurcu, Solomon Marcus, Virgil Nemoianu (autorul, de altfel, al celei mai bune cãrþi despre poetul cerchist, Surâsul abundenþei ), Dumitru Chioaru, Ion Vartic, Ion Bogdan Lefter, Matei Viºniec ºi Carmen Muºat. Din pãcate sunt publicate ºi materiale cu totul dubioase, dacã nu chiar frizând impostura, de aºa-ziºi exegeþi ai lui Doinaº, ca Ioana Creþu sau E. van Itterbeek. Acest numãr beneficiazã de o prezentare graficã de excepþie (Geta Brãtescu, director artistic): impresie dintre cele mai profunde la vizionarea fotografiilor foarte puþin cunoscute sau inedite. Cu totul, o carte dedicatã lui Doinaº, fãrã de care orice demers critic sau biografic cu privire la om ºi operã este de neimaginat.

XXX Nr. 4 – 5 – 6 din ECHINOX este dedicat în întregime împlinirii a 35 de ani de apariþie. Ce-ar mai fi de spus? Simplu, cã încã de multã vreme revista studenþeascã de la Cluj a intrat în legendã, iar actuala echipã redacþionalã continuã cu sârg ºi drag lucrãtura înaintaºilor. Acest numãr cuprinde numeroase evocãri ale echinoxiºtilor mai vechi sau mai noi, fie sub formã de istorii pur ºi simplu, sub titlul “Perioade”, prin interviuri, cum sunt acelea cu Ion Pop ºi Alexandru Vlad sau crochiuri de suflet, de Adrian Popescu, Andrei Zanca, Dumitru Chioaru, Mihai Dragolea, Aurel Pantea, etc.Sunt prezentaþi, pe

larg ºi cu ardeleneascã aplicaþiune, directorii: Ion Pop, Ion Vartic, Marian Papahagi, Aurel Codoban, ªtefan Borbely ºi Corin Braga. Felicitãri ºi La mulþi ani Echinoxului!

XXX Excelent nr. triplu (iulie-august-septembrie) 2003 al revistei REFLEX (artã, civilizaþie, culturã), publicaþie care apare la Reºiþa, redactor-ºef Octavian Doclin. Revista prezintã pe larg Colocviile Naþionale Reflex, care au avut loc în 3 – 5 iulie la Bãile Herculane ºi având ca teme Conceptul de geografie literarã , referent criticul ºi profesorul Cornel Ungureanu ºi Memorie-memorabil-istorie , referent Carmen Albert. Dintre numeroºii participanþi amintim aici pe Lucian Alexiu, Florin Bãnescu, Eugen Bunaru, Vasile Dan, Sanda Golopenþia, Gabriel Marineasa, Mircea Martin, Gheorghe Mocuþa, Mircea Pora, Cãlin Vlasie, nume importante ale literaturii noastre de azi ºi care aratã nivelul acestui colocviu. În scurta noastrã prezentare nu putem decât sã remarcãm viabilitatea temelor propuse spre dezbatere ºi intervenþiile invitaþilor, citând câteva fraze memorabile ºi de o profunzime mai rar întâlnitã la noi, din referatul Propuneri pentru o Geografie literarã ºi, respectiv, din rãspunsul la întrebarea Care sunt consideraþiile Dvs. despre conceptul de geografie literarã ?(anchetã Titus Criºciu) ale promotorului acestui concept, Cornel Ungureanu: Cultura românã a trãit mereu o fervoare a despãrþirilor.

De data aceasta, fervoarea despãrþirilor, altãdatã beneficã, poate distruge structuri culturale majore, determinante pentru înþelegerea devenirii noastre. Iatã de ce o Geografie literarã ar sustrage paradigmei negative un ºir de valori culturale: poate cã, în ultimã instanþã, însãºi tradiþia literarã majorã. ªi, apoi, Nici un autor de istoria literaturii române nu s-a gândit sã scrie doar istoria literaturii, ci a fãcut deopotrivã istorie ºi geografie literarã. Spun asta pentru cã G. Cãlinescu trebuie recitit cu atenþie, în primele pagini ale marii sale Istorii a literaturii , practic vrea sã evoce þara ºi graniþele ei, evocã o hartã adevãratã a României, în care scriitorii sunt cei mai importanþi apãrãtori ai acestor hotare. În momentul în care vorbim despre globalizare, nu problema hotarelor ne intereseazã, cât ne intereseazã supravieþuirea identitãþii locale, regionale, spirituale, acestea sunt probleme care se pun cu extremã violenþã. Niciunul dintre popoarele europene nu-ºi pierde identitatea cu viteza cu care ºi-o pierd românii. Soljeniþîn era uluit de faptul cã ruºii exilaþi, sau emigraþi, nu mai vorbesc ruseºte, nu se mai considerã ruºi.

Mai simplu, dupã trei generaþii nu mai vor sã fie ruºi. La români, dupã o generaþie deja, bucuria de a fi român, tentaþia de a-ºi apãra identitatea naþionalã dispare. Aºa cã problema geografiei literare, problema identitãþii naþionale trebuie înþeleasã ca o încercare de a te apãra, prin regãsirea acelei identitãþi; regionale, locale. De asta mã ocup de geografia literarã ºi de asta cred cã geografia literarã este prima urgenþã a culturii române . Subscriem cu fervoare a întâlnirilor ºi, imediat, îl felicitãm pe poetul Octavian Doclin pentru realizarea acestui numãr.

CYDONIUS o

Anul XIV • 11 - 12 • noiembrie / decembrie • 2003

E

U

P

O

H

R

I

O

N

Roland Barthes

Moartea autorului la interioritatea scriitorului i s-ar pãrea purã superstiþie. Însuºi Proust, în ciuda caracterului aparent psihologic a ceea ce numim analizele sale, ºi-a propus ca scop vizibil sã încurce inexorabil, printr-o subtilizare extremã, raportul dintre scriitor ºi personajele sale: fãcând din narator nu cel care a vãzut sau simþit, nici chiar acela care scrie, ci acela care va scrie (tânãrul din roman dar, în fapt, ce vârstã are acesta ºi cine este el? vrea sã scrie, dar nu poate ºi romanul se terminã când scriitura devine în sfârºit posibilã), Proust i-a dat scriiturii moderne epopeea sa: printr-o rãsturnare radicalã, în loc sã-ºi transpunã propria viaþã în roman, cum se spune atât de des, el face din viaþa sa o operã pentru care propria carte i-a servit ca model, astfel încât ne este foarte clar cã nu Charlus îl imitã pe Montesquiou, ci cã Montesquiou, în realitatea sa anecdoticã, istoricã, nu este decât un fragment secundar, derivat al lui Charlus. În sfârºit, Suprarealismul, pentru a rãmâne la aceastã preistorie a modernitãþii, nu avea cum sã atribuie limbajului un loc suveran, dat fiind cã limbajul este un sistem ºi cã ceea ce se urmãrea prin aceastã miºcare era, în chip romantic, o subversiune directã a codurilor de altfel iluzorie, cãci un cod nu se poate distruge, el se poate doar juca ; dar recomandând necontenit sã se înºele subit sensurile aºteptate (e vorba de celebra sacadã suprarealistã), încredinþând mâinii grija de a scrie cât de repede se poate scrie ceea ce capul însuºi ignorã (e vorba de scriitura automaticã), acceptând principiul ºi experienþa unei scriituri pentru mai mulþi, Suprarealismul a contribuit la desacralizarea imaginii Autorului. În sfârºit, din afara literaturii propriu-zise (la drept vorbind aceste distincþii devin perimate), lingvistica tocmai a oferit un instrument analitic preþios pentru distrugerea Autorului, arãtând cã enunþarea este în ansamblu un proces vid, care funcþioneazã perfect fãrã ca umplerea lui cu persoana interlocutorilor sã mai fie necesarã: din punct de vedere lingvistic, Autorul nu este niciodatã mai mult decât cel care scrie, la fel cum eu nu este altcineva decât cel care spune eu: limbajul cunoaºte un subiect , nu o persoanã , ºi acest subiect, gol în afara enunþãrii care îl defineºte, ajunge pentru a face limbajul sã þinã , adicã pentru a-l epuiza.

a lui Ceaikovski viciul sãu: explicarea operei porneºte întotdeauna de la cel care a produs-o, ca ºi cum de-a lungul alegoriei mai mult sau mai puþin transparente a ficþiunii s-ar afla vocea uneia ºi aceleiaºi persoane, autorul, care ºi-ar preda astfel spovedania .

nu este doar un fapt istoric sau un act de scriiturã: ea transformã de sus pânã jos textul modern (sau e acelaºi lucru textul este de acum înainte produs ºi citit astfel încât autorul sã disparã de pe orice nivel al sãu). Timpul, mai întâi, nu mai este acelaºi. Concepem Autorul, câtã vreme îl credem acolo, drept trecutul propriei sale cãrþi; cartea ºi autorul se plaseazã chiar ei pe aceeaºi linie, distribuitã ca un înainte ºi un dupã: se presupune cã Autorul hrãneºte cartea, adicã existã înaintea ei, gândeºte, suferã, trãieºte pentru ea; se aflã faþã de opera lui în acelaºi raport de antecedenþã în care un tatã se aflã faþã de copilul sãu. Dimpotrivã, scriptorul modern se naºte în acelaºi timp cu textul sãu; acesta nu este în nici un fel înzestrat de o fiinþã care ar preceda sau ar depãºi scriitura sa, nu este prin nimic subiectul al cãrui predicat ar fi cartea sa; nu existã alt timp decât cel al enunþãrii ºi întreg textul este mereu scris aici ºi acum. Aceasta deoarece (sau rezultã de aici cã) a scrie nu mai poate desemna o operaþie de înregistrare, de constatare, de reprezentare, de pictare (cum afirmau Clasicii), ci desemneazã ceea ce lingviºtii, urmând filozofia oxfordianã, numesc un performativ, formã verbalã rarã (datoratã exclusiv persoanei

Nikki S. Lee - "Parts", 2003

Vorbind despre un castrat deghizat în femeie, Balzac scrie în nuvela Sarrasine aceastã frazã: Iatã femeia, cu temerile ei bruºte, cu capriciile ei fãrã motiv, cu tulburãrile ei instinctuale, cu îndrãznelile ei fãrã pricinã, cu fanfaronadele ºi cu delicioasa ei nuanþare a sentimentelor . Cine vorbeºte astfel? Sã fie oare eroul nuvelei, interesat sã ignore castratul care se ascunde sub chipul femeii? Sã fie individul Balzac, înzestrat din experienþa personalã cu o filozofie asupra femeii? Sã fie autorul Balzac, profesând idei literare despre feminitate? Sã fie înþelepciunea universalã? Psihologia romanticã? Nu vom ºti niciodatã, tocmai pentru cã scriitura înseamnã distrugere a oricãrei voci, a oricãrei origini. Scriitura este acest neutru, acest compozit, acest oblic în care ne fuge subiectul, acest negru-pe-alb unde se pierde orice identitate, începând chiar cu aceea a corpului care scrie. * Fãrã îndoialã cã dintotdeauna a fost astfel: din momentul în care un fapt este povestit, cu scopuri intranzitive ºi nu doar pentru a acþiona în mod direct asupra realului, adicã în cele din urmã în afara oricãrei funcþii, alta decât pagina 24 exerciþiul însuºi al simbolului, se produce aceastã desprindere, vocea îºi pierde originea, autorul intrã în propria-i moarte, începe scriitura. Sentimentul acestui fenomen a fost totuºi variabil; în societãþile etnografice, povestirea nu este niciodatã asumatã de o persoanã, ci de un mediator, ºaman sau recitator, la care se poate admira cel mult performanþa (adicã stãpânirea codului narativ), dar niciodatã geniul . Autorul este un personaj modern, produs, cu siguranþã, de societatea noastrã pe mãsurã ce, ieºind din Evul Mediu, o datã cu empirismul englez, raþionalismul francez ºi credinþa personalã a Reformei, ea a descoperit prestigiul individului sau, cum se spune mai pretenþios, al persoanei umane . Este deci logic ca, în materie de literaturã, pozitivismul, rezumat ºi culme a ideologiei capitaliste, sã fie cel care a acordat cea mai mare importanþã persoanei autorului. Autorul dominã încã manualele de istorie literarã, biografiile scriitorilor, interviurile din reviste ºi chiar conºtiinþa literaþilor, preocupaþi sã-ºi uneascã, graþie jurnalului intim, persoana cu opera; imaginea sub care se prezintã literatura în cultura contemporanã se centreazã în mod tiranic asupra autorului, asupra persoanei, istoriei, gusturilor, pasiunilor sale; în majoritatea timpului, critica înseamnã încã a spune cã opera lui Baudelaire este eºecul omului Baudelaire, cea a lui Van Gogh nebunia lui, iar cea

* Deºi prestigiul Autorului este încã foarte puternic (adesea noua criticã nu a fãcut decât sã-l consolideze), e de la sine înþeles cã anumiþi scriitori au încercat deja, de mult timp, sã-l slãbeascã. Mallarmé, fãrã îndoialã primul în Franþa, a vãzut ºi a prevãzut în toatã amploarea sa necesitatea de a pune limbajul însuºi în locul celui care pânã atunci se presupunea cã-l stãpâneºte; pentru el, ca ºi pentru noi, cel care vorbeºte e limbajul, nu autorul; sã scrii înseamnã ca, de-a lungul unei impersonalitãþi prealabile pe care n-am putea-o confunda vreodatã cu obiectivitatea castratoare a romancierului realist sã atingi acel punct în care doar limbajul acþioneazã, performeazã , ºi nu eul : întreaga poeticã a lui Mallarmé constã în a suprima autorul în favoarea scriiturii (ceea ce înseamnã, vom vedea, a ceda locul acestuia cititorului). Stânjenit de o psihologie a Eului, Valéry a atenuat mult teoria mallarméanã, dar, raportându-se prin gustul clasicismului la lecþiile retoricii, el nu a încetat sã punã la îndoialã ºi ridiculizeze Autorul, a accentuat natura lingvisticã ºi, prin urmare, hazardatã a activitãþii acestuia ºi a pledat de-a lungul cãrþilor sale în prozã în favoarea condiþiei esenþial verbale a literaturii, în faþa cãreia orice recurs

Tipar offset executat la POLSIB

* Îndepãrtarea autorului (o datã cu Brecht, s-ar putea vorbi aici de o veritabilã distanþare , Autorul retrãgându-se ca o marionetã tocmai la marginea scenei literare)

S.A. PreÆ: 25 000 lei

Continuare în pag. 22

Roland Barthes, La mort de l’auteur, 1968; tradus din Œuvres complètes, T. II (1966-1973), Éditions du Seuil, Paris, 1994.

Traducere de Simina

- Maria Dan