Revista Euphorion nr. 1-2/1999

Anul X, X, numerele numerele unu unu // doi, doi, 1999 1999 Anul

E

U

P

H

O

R

I

O

N

Mircea Ivånescu

Traduceri în englezå (explicaÆii pentru poeta margaret harrell) 1. cum a început lumea? cu sfîrîiala peçtelui pråjindu-se în tigaia vecinului nostru cînd îçi pregåteçte el micul dejun, çi afarå, soarele risipindu-çi batjocoritor scînteile pe valurile care se sparg pe Æårm - asta e modul lui - al soarelui de a dåinui veçnic. în timp ce ziua noastrå cea de toate zilele începe cu lumina fårîmiÆatå sfîrîind pagina 2 în tigaie, çi noi jinduim în tainå nu dupå vreun nou - sau vechi - miracol al zilei, ci doar dupå råspunsul pe care så-l putem înÆelege, adicå - lumea trezindu-se în zori cu ofataturi mici, mulÆumite (nu cu vreun bang, ci cu un politicos reprimat mic sughiÆ, acceptînd o aventurå mai omeneascå) mic dejun de peçte pråjit, çi, în picioare la fereastrå evitînd så privim spre marea, care este eternå çi se sfårîmå, se sfårîmå, se sfårîmå pe nisipuri, unde odinioarå era o fantasmå sveltå trecînd cu paçi mici, încercînd så înveÆe cele trei cazuri de egalitate ale triunghiurilor. çi tåcerea asta insuportabilå pe care o purtåm peste umeri, aça cum fac oamenii liberi în faÆa mårii, acceptînd batjocorirea regeascå a mårii nesfîrçite, a soarelui care-çi sfårîmå razele în sfîrîitul molcom al tigåii vecinului ca çi cum am fi încercat totul vidul desåvîrçit - despre el se spune cå ne conduce spre reîncarnare - çi pentru aça ceva, ar fi important så ne alungim sub copacul sporovåitor, ascultînd jocul lent al luminii prin frunzele scînteind în umbre mårunte, aça cum se leagånå peste mîinile tale cînd le ridici prin aer çi eçti - ai putea spune (numai cå în astfel de clipe, nu te mai gîndeçti, fireçte, la asemenea frivolitåÆi) eçti ajuns la o înålÆime aproape tibetanå - pe drum spre stadiul acela unde, aça se pårea, tot ceea ce ar fi fost în måsurå så-Æi ofere o existenÆå mai fusese încercat cu adevårat - çtiai cå dacå ai fi ascultat deajuns de atent ai fi prins prima çoaptå a vechii chemåri - tot ce mai aveai de fåcut ar fi fost så-Æi deschizi doar încet ochii ca så-Æi rîdå lumina întreagå pe faÆå çi tu te ridici çi så mergi spre luminiçul de acolo, din pådurea de afarå, çi så-Æi scoÆi pistolul de duel, atît de asemenea celui al lui kestner, încît pentru posteritate så-Æi fie atît de uçor så-l scuze pe el de crimå. note - notå liminarå. versurile de mai jos, sunt intenÆionate drept un omagiu pentru poetul jan maensart, comemorat anul acesta de o fundaÆie belgianå, în cadrul unor manifeståri la care s-au asociat personalitåÆi literare din diferite Æåri occidentale, care l-au preÆuit ca pe unul din scriiitorii importanÆi ai acestei jumåtåÆi a secolului nostru. primele douå poeme, fåcînd parte dintr-un ciclu de texte ale poetului omagiat pe care am avut posibilitatea så le studiem într-o versiune englezeascå, sunt însoÆite de explicaÆii pentru våduva poetului flamand, margaret harrell ea însåçi o poetå de seamå, autoarea unui amplu poem - mai mult decît interesant nu numai prin aspectele sale “experimentale”, ci çi prin deschiderile luminoase çi vibrante pe care le permite în psihologia creaÆiei çi în speranÆele - dintotdeauna - ale poeÆilor de a ajunge la o comunicare interumanå prin çi dincolo de cuvinte çi imagini. notele de mai jos se referå la anumite faÆete ale explicaÆiilor de care e vorba. ele pornesc mai ales din textul shakespearean care a determinat la un moment dat propriile noastre încercåri.

- “ ‘ tis a consummation/ devoutly to be wished”

“e o împlinire / de dorit cu fervoare” (act 3, sc.1) (în continuare vom reproduce citatele doar în versiunea, oricît de aproximativå, proprie, originalul poate fi uçor identificat) - “çi cu ele laolaltå vorbe cu o atît de dulce suflare alcåtuitå/ încît så facå toate lucrurile astfel mai bogate” 3,1.

- “m-a prins de mînå, çi m-a strîns, o, tare, ... çi-apoi se-ndepårteazå cît çi-ntinde braÆul...”

2,1.

- “çi acum så våd acea nobilå çi prea ståpînitoare minte a lui/ asemenea unor clopoÆei suavi sparÆi, çi disonanÆi çi aspri” 3,1.

- “çi bufonul mergînd prin grådinå: /grådina cåzînd în tåcere/ çi el çi-a chemat sufletul så urce-n luminå/ çi så se açeze pe pervazul ferestrei ei...” yeats - scufia çi clopoÆeii - “çi îçi cåpåtase vorbire înÆeleaptå gîndindu-se/ la pasul ei liniçtit çi uçor” (“it had grown wise - tongued by thinking/ on a quiet and light footfall” - yeats - cap and bells) - “çi au (clopoÆeii, vorbele) au stîrnit un zvon precum greierii/ o sporovåialå înÆeleaptå çi dulce” yeats - id.

- “çi påtrundea în singuråtatea lor/ o chemare, o podoabå çtearså, un plînset/ pe jumåtate lamentaÆie, pe jumåtate îndråsnealå necuvenitå” (broke upon there solitude/ a call, a bleak decoy: a cry/ half weird lament, half ribaldry”) walter de la mare - the owl

nespunîndu-le pe nume çi deci de asta-i era lui fricå - dacå ar fi fost så-çi numeascå cel mai întortocheat çi tainic gînd, cå acea parte din el însuçi, care ste o fårîmå a lui Dumnezeu så se cocleascå, çi el så råmînå un bufon lunatec, çi spart bîiguitor peste care så fi båtut prea mult luna - så-l lase fårå gînduri çi noi så nici nu ne mai amintim cine fusese cu adevårat el. (så-çi fi mårturisit gîndurile cele mai tainice ar fi fost så-çi ia riscul de a pierde acea fårîmå de puritate dumnezeiascå pe care, fiecare din noi, o are în påstrare - cåci noi uitåm mereu cå ceea ce-i atîta de pur pentru vorbe så aibe un sens, un sunet ca al muzicii, sau o razå de luminå atîta de rece, nu se poate schimba vreodatå, niciodatå nu va fi îmbolnåvitå de acea boare palidå a gîndului care face niçte laçi din noi - astfel încît, påstrîndu-ne cu invidie asemenea bånuieli ale simÆurilor, ne zåvorîm în minÆi Æipetele pe care nu indråsnim så le scîncim, çi ståm muÆi, privind doar cu ochi reci spre luna îngheÆatå care stråluceçte peste faÆa noastrå råsturnatå - çi încå çi peste acea nelåmuritå spaimå, cåreia el, çi odatå cu el çi noi, nu-i spunem pe nume.

- “çi astfel conçtiiÆa face niçte laçi din noi cu toÆii - çi tot aça forÆa înnåscutå a hotårîrii/ e-mbolnåvitå cu palida boare a gîndirii” 3,1.

Anul X, X, numerele numerele unu unu // doi, doi, 1999 1999 Anul

E

U

P

H

alte replici pentru margaret dar cînd ea spune cå acestea-s versuri mai curînd frumoase, de fapt ea strîmbå înÆelesul numelui de frumuseÆe, çi-atunci, am fi în måsurå noi så-i spunem, “nu aça, nu e deloc aça, frumoaså prietenå, cåci, spre a scrie în rime îndemînatice (sau asonanÆe) trebuie så fii pur cum e zåpada purå atunci cînd soarele îçi laså strålucirea peste ea dimineaÆa, çi acesta nu e cazul cå mult ascultåtorul tåu (dar este el oare chiar un atît de docil supus?) slujitor, astfel cå, atunci cînd le citeçti çirurile acestea disonante, gîndeçte-te la cursa aceea pe care-a açezat-o båtrînul bufon, cînd a açezat anume o carte pe scaunul de rugåciune, çi a învåÆat-o pe ea cå o asemenea potrivire de ochii lumii i-ar putea colora singuråtatea. dar de fapt, ea çtia bine cum sunt întortochierile versurilor de aici, care ar vrea så se înfåÆiçeze drept alcåtuiri care så-çi aibe frumuseÆi la care n-au ajuns çi nici nu cu adevårat desåvîrçirea adevåratelor versuri frumoase.

ExpoziÆia "Inventing a people" - Pravdoliub Ivanov - Transformation Always Takes Time and Energy, 1998, Installation

note

O

R

I

N

O

- “iarå din partea ta, ophelia, eu aç vrea/ ca farmecele tale bune så fie cauza fericitå/ acestei sålbåticiri a lui hamlet, çi sper astfel ca înseçi virtuÆile tale acum/ så-l readucå spre cåile lui cunoscute” - (ophelia) - “doamnå, çi eu doresc så se poatå înfåptui astfel”. (polonius) - “ophelia, tu vino aici. cu graÆie, aça açeazå-te/ çi noi ne vom duce... uite, citeçte-n cartea asta - (ridicå o carte de pe taburetul de rugåciune çiastfel aparenÆa unei asemenea cufundåri så poatå da culoare/ însingurårii tale” 3,1.

- “întortocherile complicate ale versurilor/ så se înfåÆiçeze drept obiecte recunoscute/ ... avînd o glorie care så nu fie a lor” wordsworth - preludiul - “çi totuçi lipsite ele fiind de desåvîrçirea versului” wordsworth - excursia

replici în continuare pentru margaret çi zice ea, atunci cînd a intrat - întîrziase, fireçte, aça cum se cuvine în relaÆiile pe care oricine le-ar putea lega cu vreo fiinÆå cum am fi noi - noi - zicea - încercam de zor så explicåm ceva (ca çi cum ar fi cu putinÆå, în orice fel, så se poatå explica ceva, orice) astfel încît ea s-a açezat tåcutå pe un scaun în çirul al doilea - çi, spunea ea mai departe, noi ne uitam foarte urît direct la ea - çi ea a continuat så îçi explice propria noastrå explicaÆie confuzå, çi încerca så urmåreascå vorbele tîrîndu-se çerpuit în çirurile noastre mohorîte - çi, bine înÆeles, ea vedea cå atunci privirea noastrå - urîtå - nu vedea cu adevårat nimic nimica de fapt, chiar - çi cel puÆin nu o vedea pe ea çi ea çtia cå acesta era momentul ideal pentru ea så stea o vreme çi så se gîndeascå ce putea atunci så facå, çtiind cu certitudine cå nu o vedeam çi asta a fost, atunci, libertatea ei.

pagina 3

* çi asta înseamnå de fapt - ochii noçtri fixaÆi asupra ta, frumoaså prietenå, ei nu våd nimic ba chiar nimic (çi partea proastå e cå ei nu våd nimic nici în acea lume låuntricå de tot care se întoarce pe cealaltå parte atunci cînd ne întoarcem çi noi pe o parte în patul nostru de invidii rele) çi doar noi ne prefacem cå privim anume pe cineva çi-i spunem (cåci de cele mai multe ori privim vreo fiinÆå pe care-am vrea-o atentå) multe lucruri în acea limbå subtilå în care suntem noi tåcuÆi numai cå acum, fiind ea atît de bunå încît så creadå cå vorbim chiar cu çir, putem låsa la o parte laudele cu care så fi vrut så-i luåm ochii, çi så ne-ntoarcem la umilinÆa noastrå deloc înÆeleaptå çi så ne mulÆumim, ca-n totdeauna, cu înfåÆiçarea noastrå normandå - çi så råmînem tåcuÆi înfrînîdu-ne pårÆile cele mai puÆin dezirabile - çi s-o låsåm pe ea så ne ignore-n liniçte lumea noastrå infernalå - adicå de acolo, din adîncuri - acolo unde alÆii se pot legåna cåtre splendori mai gotice. note - “çi-acuma, adînc, în pat/ eu må întorc çi lumea se întoarce pe partea cealaltå” elizabeth jennings - “(el avea) calitatea de a råmîne tåcut în mai multe limbi stråine” generalul maior harbord citat în john dos passos - råzboiul d-lui wilson - “un om care så vorbeascå cu çir în sine însuçi nu e delocmai nebun decît un om care vorbeçte fårå çir nu pentru sine însuçi” tom stoppard - “... scuza/ cå må tot laud... doar odatå ce-mi afli calitåÆile/ må pot reîntoarce la o chiar strålucitoare/ umilinÆå” christopher fry - “n-ar trebui så aluneci în ceÆuri gotice cînd înfåÆiçarea ta fizicå/ e-atît de încåpåÆînat normandå” idem - “dar cînd faci parte/ dintr-o claså de sus, lumea de jos poate pårea ciudatå./ çiacuma, doamnå, eu m-am nåscut în lumea de jos, deçi nu chiar/ atîta de jos cum este... idem - “eu desluçesc un personaj indezirabil/ cînd întålnesc unul; eu însumi am fost aça ceva atîÆia ani” idem

o

Anul X, X, numerele numerele unu unu // doi, doi, 1999 1999 Anul

E

U P H O R I O N English… Deutsch… Français Denisa Comånescu

FOR AN EUROPEAN LIBRARY

t

.S. Eliot more than any other artists of our century felt he belonged to a European tradition, opposing his faith in the solar spirit of the Latin world extended to the Middle Ages to barbarism and chaos.

In What Dante Means to Me (1950) he stated: “The preservation of a living literature is more than a matter of interest only to amateurs of verse and readers of novels. It is the preservation of developed speech and of civilization against barbarism… They will be who appreciated the need, if the present pagina 4 those chaos is ever to be reduced to order, of something more than an administrative or an economic unification – the need of a cultural unification on diversity of Europe; and who believed that a new unity can grow on the old roots”.

To Central and Eastern European countries from the Enlightment on – as Timothy Garton Ash commented in The Uses of Adversity (Vintage Books, 1990) – the openness to the Western world, the cosmopolitan humanistic rationalistic element has been a cultural continuum. This in parallel with a feeling of identification with the national symbols, traditions and myths, sometimes dangerous in exacerbating its own idiosyncratic spirit, which gave birth to a closed mind, irrational and anti-western, and to a chauvinistic, racist anti-Semitic ideology.

Romania did not lose its openness-minded atitude towards European values and ideas even throughout the years of Communist totalitarianism which made good use of the most aggressive means for exerting control over the mind. After more than a decade of forced stalinization and proletkultist stupidity, the relative thaw of the ‘60s allowed a minimal tolerance and a whole world of writers and intellectuals could go on living and communicating – even though only from afar – with the European culture and literature.

During the Communist years it is amazing how great an impact translations from the world literature had on both the readers’ minds and the original writing activity.

The door towards Europe and the rest of the world has never been completely closed, for between 1961 – 1989 more and better translations were published in Romanian than in any other previous time. Many of the translations projects conceived by Ion Heliade Rådulescu for “Biblioteca Universalå” (Universal Library) in 1843 were only now given life.

In their romantic impetuous attempt at harmonizing a young literature with the Western sensitivity and ideology, the 1848 generation lived a time of reemergence and, first and foremost, set off a translation campaign from the literature of the ancients and also from the most important classical and romantic works, mainly by means of French translations, this process coinciding with the crystallization of standard Romanian language. In the first decades of the nineteenth century translation, imitation and adaptation were on an almost equal footing and the borders beteen them were uncertain.

However, the development stages were covered so quickly thet during the latter part of the century the reigning figures of our literature arise: Mihai Eminescu in poetry, Ion Creangå in prose, Ion Luca Caragiale in short prose and playwriting, Titu Maiorescu – the founder of the Romanian school for literary criticism and aesthetics.

And because I mentioned Caragiale, rediscovered in the recent years and explored from a new angle in America, in view of Eugene Ionesco’s writings, I cannot refrain from quoting a famous phrase belonging to CaÆavencu, a character from his O scrisoare pierdutå (A Letter Misplaced): “The whole of Europe is watching us!” Beyond the sarcasm of

this phrase there is a proof of the ongoing pressure the issue of belonging to the European tradition has put on our mind.

The end of the ninetheenth century and the twentieth until 1945 see a slackening of the systematical preoccupation with establishing a Romanian school for translation. One of the reasons as explained by Gelu Ionescu in his Orizontul traducerii (Horizons for Translation, Univers, Bucureçti, 1981) being that there was a time of direct contact with the great European values. In 1887 for example, the poet Alexandru Macedonski to whom we owe our first translations from the symbolist poets and whose merits in the shaping off of modern poetry aesthetics are beyond any doubt, felt quite at home in Europe while publishing alongside Maeterlinck, Rodenbach and Verhaeren in the Belgian magazine La Wallonie, edited by Albert Mockel.

We may safety say that as early as the nineteenth century, due to the French and German two major influences acting on it, Romanian culture was European in its contents and directions.

In-between World Wars I and II the European integration spirals higher at a faster pace due to the recognition given to Romanian values in the Western world. By way of the avant-garde – as largely argued

by Matei Cålinescu, currently a comparative literature professor at the University of Bloomington, Indiana, in The Modern Poetry Concept (Conceptul modern de poezie, Editura Eminescu, Bucureçti, 1972) – our literature synchronized itself with the rest of European literature and can even, to a certain extent, claim precedence, for when they left the country in 1915, Tristan Tzara and Marcel Iancu were utterly prepared for the intellectual act of revolt initiated by the Dada movement in whose genesis they played a major role.

Some of the writers from this period – Camil Petrescu, Liviu Rebreanu, Hortensia PapadatBengescu, in prose; Tudor Arghezi, George Bacovia, Ion Barbu, Lucian Blaga in poetry – are all obvious examples of european intellectuals confronting themselves with the same literary, theoretical and aesthetic problems as any of the great European writers. In an interesting comparative study, The Theory of the Secondary (Johns Hopkins University Press, 1989) Virgil Nemoianu, professor at the Washington Catholic University throws a new, more modern light on Blaga’s philosophy against a background of globalizing advance from the intellectual discourse.

If during this time of utmost emergence for the modern Romanian literature translation in its categorial sense among literary activities did not benefit from an extensive systematic approach, it is interesring to note that this phenomenon took place at a time of official split from Europe. It will take its toll on the direct ralationship between Romanian and other European litaretures, speakins about the circulation and dissemination of values, about the ways in which Romanian literature generally has been conceiving itself within the more profound structures of its own originality. This paradoxical opening in a closed up environment came about not only thanks to the thaw in the beginning of the ‘60s, but also to a certain mentality shared by censors who focused vigilantly an original creation. One of the uses of Communist adversity was the thrist for reading. Among the most subversive types of solidarity in Romania – existentially almost as intense as the solidarity of people endlessly standing in line to buy food – was the solidarity of reading.

Translations published in tens of thousands of copies were sold out in the twinkling of an eye.

I remember how in 1984 a first Romanian edition of James Joyce’s Ulysses, 45,000 copies, sold in only a few weeks. The Univers Publishing House, established in 1961 (where I have worked since 1978 as an English editor and from 1993 as

editor in chief) solely published about 3,000 titles by 2,800 authors before the end of 1989. Specializing in translations of works of fiction, esseys, literary criticism and history, aesthetics and philosophy of culture, Univers Publishing House aimed not only at a logical systematical management of that corpus of translations essential to the development of a national culture, but also at establishing a pool of translators and critics able to cope with the world literary phenomenon.

Great writers and critics under interdiction dealt in translations: Tudor Vianu translated from Shakespeare and Goethe, Ion Vinea translated from Shakespeare, Vladimir Streinu traslated from Proust.

Here is what I found while browsing through the Univers Publishing House catalogues and randomly selecting one year – 1967: 145 titles werw published by 100 writers in 5,000 to 15,000 copies each, between 6,500 and 12,000 copies for works of literary criticism and 10,000 to 40,000 copies for prose. Here is a selection I made from 1oo names: Ivo Andric, Erich Auerbach, Massimo D’Azeglio, Balzac, Baudelaire, Bracht, Büchner, Michel Butor, Calvino, Cehov, Jose Camilo Cella, Dino Campana, Grazia Deledda, Von Doderer, Dostoievski, Dürrenmatt, Ilia Ehrenburg, Flaubert, Alain Fournier, Anatole France, Goldoni, Goldsmith, Gorki, Knut Hamsun, Herman Hesse, D.H. Lawrence, Lenau, Maiakovski. Malaparte, Thomas Mann, Sean O’Casey, Cesare Pavese, George Perec, Erich Maria Remarque, Jules Renard, Rilke, Alain Robbe-Grillet, Luigi Preti, Boleslav Prus, Ronsard, Saint-Exupery, Saint-Beuve, Natalie Sarraute, Sinkiewicz, Stendhal, Italo Svevo, Trakl, Turgheniev, Sigrid Undset, ValleInclan, Verlaine, Virgiliu, H.G. Wells, Oscar Wilde and Stefan Zweig.

A spectacular effort Univers Publishing House made in translating essey volumes, exegetic and literary history works and aesthetics volumes. I would like to briefly mention here a few names of Italian authors in a chronological order of their publication in Romanian: Francesco de Sanctis, Umberto Eco, Benedetto Croce, Cesare Pavese, Lionello Venturi, Carlo Salinari, Carlo Bo, Gianbattista Vico, Antonio Gramsci, Renato Barilli, Galvano della Volpe, Gillo Dorfles, Salvatore Bataglia, Luigi Pareyson, Maria Conti, Eugenio Garin, Cesare Brandi, Giacomo Debenedetti, Silvio D’Arco Avalle, Silvio Guarnieri, Cesare Segre.

And also a number of Romanian writings on Italy and Italian tradition: Alexandru Balaci with Studii italiene (Italian Studies) and monographs Alessandro Manzoni and Luigi Pirandello; Nina Facon with Varia Italica; Cornel Mihai Ionescu with GeneraÆia lui Neptun, Grupul 63 (The Generation of Neptun, The 63 Group); Mihaela Çchiopu with Boccaccio; Zoe Dumitrescu Buçulenga with Renaçterea (Renaissance); Çerban Stati with Amiaza fantasticå, Aspecte din proza italianå din secolul XIX (The

Anul X, X, numerele numerele unu unu // doi, doi, 1999 1999 Anul

E

U P H O R I O N English… Deutsch… Français

Mircea Stånescu - Ipocrizie apocrifå - instalaÆie - Festivalul InternaÆional "Periferic 3" - 14 - 16 Mai 1999 / Iaçi - România

Fantastic Noon); Marin Mincu with Semiotica literarå italianå (The Italian Literary Semiotics).

A whole essential European Library of complete cassical works, together with the most important modern works and a large number of the most representative contemporary books in undeniably valuable translations existed in Romania under the Communist regime and probably in other Eastern European countries. This library collected in a perfectly democratic environment not only the wellestablished values of the Western world but also the values of Romanian criticism on the universal literary phenomenon and values from Central and Eastern European countries. Generated at the time when we, Romanians writers were living in a mental concentration camp and in spite of its inherent gaps, this library was to us an act of freedom, a cathartic experience, stimulating our creative energies, helping us redeem ourselves in a “republica letteraria”, giving us the power to withstand the times, to hold on to our identity and the right balance of values, to our humanistic nature and last but not least to our European spirit.

Each and every one of us bears in mind a European culture model to which we aspire. For a short while in 1990 we believed integration will just happen overnight once we had rid ourselves Communism. Instead, the University Square was taken over by the students, joined by intellectuals and other social categories in the “Communism-free Zone”. And the Government invited the miners to Bucharest, starting an already known barbarity. It was then that we understood that integration is a “longenduring time for suffering” (to paraphrase Eminescu), a time-consuming process which takes people changing their mantality but also intricate economic and social developments and the founding of a civil society conscious of its rights, of its strength ant its social responsabilities.

Coming back to the European patrimony I should emphasize that the major European values have always disseminated in the East, being absorbed and re-interpreted. Nevertheless, the reverse process is a slow one, sometimes random, with long periods of hiatus. The best known Romanian authors are doudtlessly Ionesco – Eliade – Cioran and the chain reaction – how modest would be – initiated by the reading of their works is beneficial to the Romanian literature.

An italienist friend of mine, Mihai Banciu, has made a statistical survey of the Romanian works translated in Italy over the past 150 years. Until 1996, more than 230 Romanian books had been translated into Italian (among which 42 anthologies). The Italian reader was offered an opportunity to get acquainted qith works belonging to major representatives of our classical and modern literature. Thus from Mihai Eminescu’s work 12 books were published between 1927 – 1991. Lucian Blaga saw 4 translations between 1971 – 1989 and Mircea Eliade 13 volumes between 1945 – 1991. Special mention should be made here of an anthology of Romanian Poetry in the XXth century, published in 1996, translated and edited by the distinguished professor Marco Cugno, the same one who recently translated Norman Manea’s essey Clovnii (The Clowns). The novel Il diario di Ovidio written by the Romanian italienist Marin Mincu and published by Bompiani received the Bergamo 1998 Award.

We should not forget the Romanian – Italian cultural and academic relations have always been special: Romanian language is currently being taught in 6 Italian universities, and then there are the Famous Academia di Romania, Casa Romena di Venezia, a number of institutions and associations ensuring the ongoing contacts between the two countries. In Romania, in over one and a half century, over 8000 volumes originating in the Italian area and

belonging to 300 authors were published, not including the anthologies. Allow me to quote only a few of the Italian writers of whose work in more than 10 volumes were published: Boccaccio (30 volumes), Dante (23 volumes; to date 4 complete versions of the Divina Commedia), Pirandello (22 volumes), Pavese (13 volumes), Calvino (11 volumes).

Univers Publishing House solely translated and published 360 titles from 200 authors between 1961 – 1998.

The least known in Italy and in Europe generally is Romanian contemporary literature which is patiently waiting to make its entrance on the European values circuit. Habent sua fata libelli.

An European Library cannot be conceived without including translations in major languages of the literatures written in minor languages.

And because now, as I am completing this paper, two days before the scheduled departure for Italy, I still have no idea whether I shall be able to get my passport back from the Italian consulate, where it was left a week ago for the visa processing and I am not sure it will be in time for me to catch the plane, I can but wonder what is going to pagina happen: is the Romanian literature going to join the European circuit or are the Shengen countries going to waive their visa requests first? o

Conference held at Milano International Book-Fair, 23rd of May 1998, The Symposium “Identita europea: tradizioni e traduzione”, organized by Biblioteca Europea Foundation and the Italian Foreign Affairs Ministry

5

Anul X, X, numerele numerele unu unu // doi, doi, 1999 1999 Anul

E

U P H O R I O N English… Deutsch… Français Daniel Deleanu

MANTRA A DOUA Orice om çi-ar putea dori så tråiascå secole, dacå va continua så acÆioneze în acest mod; manifestarea aceasta nu-I poate face robul legii karmei.

Iar în ceea ce priveçte drumul, nu existå altå cale pentru om.

INVOCATION The divinity is ideally plenary and since God is so perfect, all that comes from Him, including this material world, conceived as something pagina 6 is complete. Absolutely everything which is produced of that completeness is complete in itself as well, and this is due to God’s perfect oneness.

Even though lots of complete fragments erupt from Him, He remains perfectly steady.

MANTRA THREE Those who slay the soul, no matter who they are, shall enter after leaving this body into the worlds veiled in darkness and renowned for their ignorance.

MANTRA SIX

MANTRA NINE

He who sees everything in connection with God, all living beings as small fragments of this divinity and the Supreme Soul inside everything, loathes no one and nothing at aIl.

Those who are involved in the propagation of unwise deeds shall live ignorantly in the dark, whereas those who cultivate unreal wisdom shall reach even lower positions.

MANTRA A ÇASEA

MANTRA A NOUA

Cel care percepe totul ca fiind într-o legåturå cu Dumnezeu, toate fiinÆele vii ca pårÆi mai mici ale divinitåÆii çi Spiritul Suprem înlåuntrul tuturor lucrurilor, nu mai are urå pentru nimeni çi nimic.

Cei care sunt angajaÆi în cultivarea faptelor neînÆelepte vor vieÆui în întuneric çi ignoranÆå, iar cei ce cultivå falsa înÆelepciune vor ajunge în situaÆii chiar mai rele.

MANTRA SEVEN

MANTRA TEN

A person who can see all living beings as divine scintilIations which have the same nature with God, is one who has the knowledge. So, what is illusion for such a person? And what is woorry for him or her?

The trustworthy have made it plain that the sowing of knowledge is totally different from the sowing of ignorant benightedness.

INVOCAælE Divinitatea este întreagå çi desåvârçitå, iar peniru cå Dumnezeu e perfecÆiune, tot ce vlne de Ia El, chiar çiaceastå lume materialå, e conceput ca un întreg. Absolut tot ce e produs din acest întreg e de asemenea întreg în sine, çi asta datoritå unitåÆii perfecte a divinitåÆii. Chiar dacå nenumårate fragmente ale întregului emanå de la EI, EI råmâne în echilibru perfect.

MANTRA A TREIA Cei care ucid spiritul, indiferent cine sunt ei, dupå ce vor påråsi acest trup vor nimeri în Iumile învåluite în întuneric çi renumite pentru ignoranÆa Ior.

MANTRA FOUR

MANTRA ONE Absolutely everything contained in the Universe, whether breathing or not, is ruled by the Lord and that is why you should take only the portion that is shared to you and refuse any sign of lucre or profusion, for those things belong to someone else.

MANTRA ÎNTÂI Absolut tot ceea ce se aflå în Univers, fie cå-i însufleÆit sau nu, se aflå în ståpânirea lui Dumnezeu, çi de aceea trebuie så accepÆi doar partea care Æi se oferå, refuzând orice urmå de profit ori abundenÆå, cåci Iucrurile acelea îi aparÆin altcuiva.

Without moving from His dwelling, God can be quicker than the mind and more rapid than any runner. The demigods cannot draw near Him, for He is the master of those who produce the wind and rain, thus outdoing all the others.

MANTRA A ÇAPTEA Un om care vede toate fiinÆele vii ca pe-o scânteiere a divinitåÆii ce are aceeaçi naturå cu cea a lui Dumnezeu, acela çtie ce e cunoaçterea. Çi atunci cear mai putea fi iluzia penlru acesta? Sau ce-ar putea så mai fie grija pentru el?

MANTRA A ZECEA Cei demni de încredere au fåcut cunoscut cå semånarea cunoaçterii e complet diferitå de semånarea neçtiinÆei ignorante.

MANTRA A PATRA Fårå så se deplaseze din propriuI sålaç, Domnul poate fi mai rapid ca gândul çi cel mai iute în orice alergare.

Semizeii nu pot sta în preajma Sa, cåci EI îi are în ståpânire pe cei care produc ploaie çi vânt, depåçindu-i în acest fel pe toÆi, la toate.

MANTRA ELEVEN

MANTRA EIGHT One should know in reality the most celebrated Person, who has no body, is all-knowing, faultless, without veins, immaculate and pure. He is the Knower by definition and has been satisfying everyone’s desires since time out of mind.

MANTRA FIVE

MANTRA A OPTA

The Lord moves and moves not; He is in the distance and at the same time nearby, inside everything and just at that moment outside everything.

Fiecare trebuie så-L cunoascå cu adevårat pe Cel care-i cel mai celebru, Iipsit de corp, atotçtiutor, fårå de prihanå, lipsit de vene, imaculat çi pur. EI este Cunoscåtorul prin definiÆie, care îndeplineçte dorinÆele tuturor încå din cele mai vechi timpuri.

MANTRA TWO

MANTRA A CINCEA

Anyone may wish to Iive for centuries if he or she incessantly goes on acting that way; this kind of work cannot chain that person to the Iaw of karma. As far as the way is concerned, there is no choice left for man.

Dumnezeu se deplaseazå çi råmâne pe loc; EI poate fl departe çi totodatå aproape, se aflå în toate lucrurile çi chiar în clipa aceea în afara lor.

He who knows how both unwisdom and transcendental wisdom work can surpass recurring death and relish the taste of eternal life.

MANTRA A UNSPREZECEA Cel ce cunoaçte atât neçtiinÆa, cât çi înÆelepciunea transcendentalå, poate depåçi moartea, care se repetå, çi poate så se bucure de viaÆa veçnicå.

MANTRA TWELVE Those who worship the demigods shaIl enter into a world of darkness and deep ignorance, and it shall be even worse for those who venerate just the impersonal effuIgence of the divinity, known as the Absolute*.

Anul X, X, numerele numerele unu unu // doi, doi, 1999 1999 Anul

E

U

P

O

H

*Most Vedic sources of the science of self - realization tell us that Absolute is nothing else but the impersonal light of Bhagavan, God Himself [translator’s note].

*Majoritatea surselor vedice ale çtiinÆei autorealizårii ne spun cå Absolutul nu e nimic altceva decât stråluclrea impersonalå a Iui Bhagavan, Dumnezeu însuçi. [nota traducåtorului].

MANTRA SIXTEEN Oh, Sustainer of Everything, Primordial Knower, Supreme Commandment, Final Destination of the Pious, Backer of AII Forefathers of Mankind, be kind and withdraw the effulgence produced by Your divine sparks, so that I can see Your form, for You are like the solar flare and so am I.

MANTRA A ÇAISPREZECEA

MANTRA THIRTEEN

O, SusÆinåtorule a Toate, Cunoscåtorule Dintâi, Poruncå Supremå, DestinaÆie Finalå a Celor Pioçi, Sprijinitor al Tuturor Stråmoçilor Oamenilor, fii bun çi retrage strålucirea produså de scânteile Tale divine, astfel încât så Te pot vedea, cåci Tu eçti ca flacåra soarelui, çi tot aça sunt çi eu.

It is said that worshiping God, the Supreme Casuality of all things, is completely different from worshiping anything else that is not this Casuality. I have heard this from authoritative sources, all uncontaminated, which impeccably exposed it.

MANTRA SEVENTEEN MANTRA A TREISPREZECEA Se zice cå venerarea Iui Dumnezeu, Cauzalitatea Supremå a tuturor lucrurilor, este diferitå de venerarea a tot ceea ce nu e aceastå Cauzalitate. Am auzit asta din surse demne de incredere çi pure, care au expus-o fårå cusur.

Oh, Lord, let this body be turned ito ashes and the spirit enter into the air.

Now remember everything that l havedone in Your name, because You are the destination of all acts of worship. So, please remember everything that I have done for You.

ExpoziÆia "Inventing a people - Contemporary Art in the Balkans - Dan Perjovschi - "Mass Mixed Media" - 1998, InstalaÆie cu fotografii çi popcorn

MANTRA A ÇPTESPREZECEA

MANTRA FOURTEEN

O, Doamne, få ca trupul acesta så se prefacå în cenuçå çi få ca spiritul så påtrundå în aer. Aminteçte-æi acum de tot ce am fåcut în numele Tåu, pentru cå Tu eçti destinatarul întregii-nchinåciuni. Aça cå, rogu-Te, aminteçte-æi de tot ce am fåcut pentru Tine.

A person who is aware of everything that relates to the divinity and, at the same time, of everything that relates to this illusory material world, which is subject to annihilation, surpasses death and enjoys immortality in heaven.

MANTRA A PTRUSPREZECEA Cel care devine conçtient de tot ceea ce Æine de divinitate çi totodatå de ceea ce Æine de aceastå lume materialå, iluzorie çi supuså distrugerii, învinge moartea çi se bucurå de viaÆå veçnicå în Paradis.

MANTRA EIGHTEEN Oh, Fire Divine that I praise so much, be kind and show me the right direction for reaching You, and since You know all my deeds, forgive my sins, so that there will be no more obstacles on my path.

MANTRA A OPTSPREZECEA O, Focule Divin Cåruia-I aduc atâta slavå, fii bun çi aratå-mi calea cea dreaptå ca så ajung Ia Tine, çi pentru cå Tu-mi cunoçti toate faptele, iartå-mi påcatele, astfel ca nici un obstacol så numi mai îngreuneze calea.

MANTRA FIFTEEN Oh, Maintainer of the Universe, uncover Your face, that splendid ultimate reality concealed by Your resplendent halo, and reveal Yourself to Your pious worshipers.

MANTRA A CINSPREZECEA O, SusÆinåtor al Universului, descoperå-æi faÆa, acea splendidå realitate supremå ascunså de haloul Tåu orbitor, çi aratå-Te sufletelor pioase care æi se închinå.

I

O

N

Gabriel Stånescu

MANTRA A DOUÅSPREZECEA Cei care se închinå semizeilor vor ajunge într-o lume a întunericului çi a marii ignoranÆe, iar pentru cei care venereazå doar lumina sub forma impersonalå a divinitåÆii, cunoscutå sub numele de Absolut*, va fi chiar mai neplåcut.

R

o

Translated from Sanskrit into English and Romanian by / Traducere din sanscritå în englezå çi românå de DANIEL DELEANU

THE SOCIOCULTURAL CONTEXT OF TRANSLATION

t

he act of translation is supposed to answer at least two questions: 1. How do we translate? This question refers to the trade of translation. The person engaged directly in this activity has to answer this question.

2. The second question demands a much more nuanced answer: what do we translate?

The translation is a cultural act with varied socio-cultural implications. It is not a simple individual act because it enters the general circuit the public’s conscience; because it is read and commuted upon, it enter; the universal exchange of values.

The translation involves a socio-cultural motivation. We translate in order to get out of the cultural isolationism which limits the prospects of our existence. We translate in order to demonstrate that a small culture, like the Romanian one, is original and alive.

We translate in order to to make our spirituality known. We translate in order to synchronize our culture with the greatest cultures and to partners in the pagina dialogue of cultures.

In reality these are very few translations from the Romanian culture.

The ideal translation which every editor dreams of, belongs to the sphere of the “culture of performance” (C. Noica). And this is because the translation of an literary, philosophical or scientifical oeuvre implies a commitment to the cultural time in which we live. That’s why we cannot get out into the world at random.

Which authors must be translated? What oeuvres? What studies about Romanian spirituality should be translated and published in Occident in order to get us out of the self in which the inferrence of the Occident plunged us? M. Eminescu’s works?

Arghezi said thet it is difficult to translate him even into Romanian. Ion Creangå? The retelling of his stories does not capture the beauty of the folk language. Caragiale?

Eventually, his short stories gathered into an anthology. Lucian Blaga? The philosopher?

The poeo The attempt of translating a part of his philosophical oeuvre in English failed, but his poetry was recently translated in U.S, by A. Codrescu.

As far as I know, there is no systematic cultural program in order to move the Romanian culture out of its provincialism. This culture is still “in itself” as Hegel would say. Its chance is “to come out in the world”, because in this way it will come back to itself enriched. But how? What concrete means can we use? How could we convince the Occidental editors of the value bf Blaga’s philosophy or of the wisdom of the Romanian fairy-tales?

How could we do this when there are still the ideological signs of the sickle and the hammer on the shelves of the Ameriican libraries, as I have seen at Emory University Library?

Before translating the author’s books, we should be preoccupied with writing and translating referential books about Romanian history, culture and civilization. There is no dictionary of Romanian spirituality, there is no anthology of Romanian essay, there is no anthology of Romanian children’s literature, there is no dictionary of modem and contemporary literature and there is no compendium of Romanian History in English as, for example, there are about Russian, Hungarian, German or Polish culture and civilization, most of these referential books being published for the Arnerican market.

Are these studies necessary, books that would replace the lack of information or misinfomation from the specialty studies about Romania (historical, social, political studies? These projects require a team effort, an activity coordinated by a cultural institution at national level. There are American students who study Romanian language and culture and want to read Romanian reference books. What can we offer them? In their minds Romania means Transylvania and this one is the land of Dracula.

When we say that the translation from Romanian into a language of a cultural circulation has a socio-cultural connotation, it means that a translation is not a treason of the text but a way of getting nown the Romanian cultural space. As a consequence, we have to take into consideration some characteristics of the Romanian culture in a tentative of translation: 1. The Romanian cultural space distinguishes from the Anglo-saxon one; 2. The system of reference of the American culture is different from the European and mostly from the Romanian one; 3. Romanian values are different from American values, especially in terms of moral, religious, economic and life values.

4. There are all sorts of moral attitudes and various behaviours and mentalities in the process of adult’s or children’s education.

5. The Romanian attitude in kont of history is traditionalist. The Americans are oriented toward the future.

6. The Romanian people is oriented toward “to be”, while the American people is oriented toward “to have”.

All these reasons determined us to try to change the image of Romanian culture in the U.S. The enforcement of the genuine Romanian values by valuable translations is a long process which involves an outstanding cultural motivation, perseverance, effort, professionalism and a constant financial support from the state. There should be created special projects and institutional programs in accordance to the established goals which might not degenerate into superficiality or propagandistic activities at any costs, in order to accomplish this desiderata. Selected works for translation should not be commercial, but on the contrary, they should belong to the great culture. It is known that the image of Romanian culture in the world depends on our own contribution to the values of this world.

o

7

Anul X, X, numerele numerele unu unu // doi, doi, 1999 1999 Anul

E

U P H O R I O N English… Deutsch… Français Emil Ivånescu

"Le verbe s'est fait chair" (Saint (Saint Jean, Jean, I,I, 14) 14) NOUVEAU CAHIER. PEUT-ÊTRE nouvelle confession. Plutôt nouvel essai d expliquer l histoire des supplices. C est cela. Mieux vaut la fausse épreuve que l inquiètante dèroute. Parce qu intèrieurement brûlée une fois, tel l Oiseau du mythe, ELLE renait toujours plus vivante de ses cendres. Âme et corps, elle a une inestimable entité dont chaque atome est au carat pondérable. Je l aime toujours plus . Les nouveaux mots servent seulement de nouveaux creusets aux mêmes tristesses, aux mêmes délices. Des vèritables essais sur moi , à dire vrai. Et comme inchoatif, la phrase de Saint Jean est presque sans faute.

25 Juin, l942

pagina 8

I. JE VIVAIS DEPUIS LONGTEMPS, insoucieusement délirant, comme en un rêve qui semblait n avoir ni commencement ni fin. Jour et nuit, je pensais à la très incroyable chose, qui avait soudain béni ma vie, comme par la grâce d une rayonnante Marie-la-Vierge à peine entrevue. L équinoxe de Mars passé, coeur battant, mon imagination baladait dans les signes printaniers d un phantaisiste zodiaque intime, ignorant Bélier le mufle, esquissant des pas de Corrida devant le Taureau furieux, se moquant irrévérencieusement de l air baby des Gémeaux, dans une profuse lumière où s inéalisait chaque objet, favorisant encore le délicieux vertige.

II. PREMIÈREMENT, JE GAGNAI L HABITUDE déssuète, style très dixseizième des conquêtes: imprévu Colomb, je heurtai d exotiques Terre-Neuves aux miracles. Sous peu, je m abandonnai à l ivresse du désir. Proie facile, l attraction du walpurgique me vainquit presqu aussitôt; suffisamment conscient surtout, d humeur livresque, je pensai orgueilleux à la xylographie de Lucas Cranach, illustrant, plutot naïf que convaincant, les célèbres tentations de Saint Antoine. L âme débordante, je courrai comme halluciné, sur la limite même des précipices où erraient les monstres et les Caïns.

e t x

III. CE FUT D ABORD LA FERVEUR inouïe de l attente préludisant wagnerienne aux oreilles comme à un tres perceptible roulement de flots, ogivant sa blonde apparition. Puis le rythme fièvreux d avant-pensées, s éclairant graduellement comme les paysages brumeux de fin de terre chargés de solitudes énervantes, sous l effet d essuie-glaces de la voiture. Enfin, dans le gouffre phosphoreux de l âme peccablé, l eveil des apaisantes tristesses, ouvrant leurs larges coroles, dans le silence enténébré d insinuations dantesques.

e t

IV. SI MOLE, SI PURE, sa chair m apparait alors dans toute la splendeur de ses saveurs inertes: le poids amer de son curieux regard, la sollennité tragique de ses purs yeux, l illumination soudaine de ses brillantes prunelles, l ensoleillé frisson de ses minces lèvres entr ouvertes, la lente flottation de ses cheveux éblouis, le chaud et languissant délire des caresses sur sa chair exquise devenue bleu-cyanosée de baisers. Ciel! J étais comblé! Quelle pureté dans ses gestes!

Comme son front était calme! Quelle limpidité dans son regard! Que ses mains etaient blanches! Quelle élégance dans son attitude pourtant si nude!

V. CEPENDANT, À PEINE SATISFAIT d indicibles voluptés, je cherchais davantage. Je l immaginais désémaillotée, encore plus caline, le goût amer de sa nudité païne, le parfum étrange de sa virginité sept fois mûrie, la quintessence hyper-féminisée de son sexe; le paroxysme des superlatives: être reçu dans sa masse vive. Je la désirais autant! Plus de phantaisie et encore plus de folie et d hamlétisation accablait mon âme.

VI. PUIS JE L AIMAI INGÉNUEMENT. JE n avais plus des désirs. J écoutais seulement le passage univoque du temps , - grand silence de fontaines pleurantes, - comme l autre soir à l Opéra, le froufrou de sa robe bleu-pâle encore tiède de sa chair. J avais longtemps dans la narine l odeur sacrée de sa mysterieuse approche.

VII. JE TÂCHAIS QUELQUEFOIS DE M ÉCHAPPER à l éternelle obsession.

Je feuilletais de vieux manuscrits dactylographiés, je rouvrais des livres àutrefois préférés, je tâtonnais Pour me distraire, j inventai le swedenborgianisme: je lus Les merveilles du ciel et de l enfer , j ébauchai sur: Arcania Coelesta Vainement! D un doigt naïf, bruni par la cigarette, je traçais son nom sur le papier du livre. Je me penchais longuement sur la photo de son portrait: j en connaissais chaque ligne, chaque courbe; j aurais pu la dessiner de mémoire.

VIII. EN PROIE À UNE TORTURANTE illumination mystique, me refusant à sa réalité, bousculant les certitudes, je retournais à mes hallucinations maladives,

démoniaques, désastrueuses. Je cherchais dans l alchimie du désir l introuvable pierre philosophale qui pouvait transformer en chrysocale, les secretes pensées.

Je finis par élever avec une surprenante précision, sur la charte psychologique, l emplacement exacte des jungles des désirs.

IX. MON COEUR TRÈS WERTHÉRIEN se gonflait alors, tour à tour, de bienêtre, de désespoir. Je commençai à sentir, comme la terre exotique l ample souffle moussonique, l ardente consommation intérieure. Qu importait? Comme un débauché de taverne, danseur de la bamboule des désastres, me querellant avec l evidence même jusqu à travers les limites de la folie, je voguais, costumé en fou rouge, bouffonant les vieilles reliques élogiant les absurdités, escorté d une gentille troupe de religieuses vêtues de violet, sur les océans sans noms, vers la plus belle île des Archipels terrestres.

t i d

26-27-28 Juin

CE QUE JE SENS MAINTENANT pour elle ce n est pas de l amour, mais autre chose plus difficile à exprimer. Je doute qu il y ait même en français une expression appropriée à cela. Emoussage? Peut-être glamour en anglais. Il y a aussi, en arabe un mot qui désigne le bruit de l eau tombée sur les dalles du jet-d eau C est tout cela et quelque chose de plus.

é n i

EQUATION: SUJET MALADIVEMENT SENSIBLE, (aujourd hui je trouve cela moins flattant que je ne le pensais autrefois), d indigence reconnue de temperament mise en branle de l imagination par une jeune fille, mi-russe miroumaine, mais fort sincère d ailleurs, augmentation mécanique du processus émotif (voy. psch. gén. chap. : déformations) = égale: amour, directement pénible ou peut-être bien ridicule pour elle YV: (C EST POUR LA PREMIÈRE FOIS QU ELLE se montre cynique et ça m épate) : C est une faible consolation de penser qu il y aient toujours des gens plus vulgaires que nous (C est une jolie fille d environ dix-huit ans au nez légérement aquilin, des mains soignées, des attaches fines; pas de cervelle et un type de beauté absolument opposé.

JE SUIS TOTALEMENT DÉSABUSÉ. MA MANIÈRE d écrire, de penser même, s est attachée à des formules de psychologie extrêmement confuses et qui eûssent enchantè Marcel Proust. Pour lui j ai beaucoup d admiration et aussi pour Gide, le Maître . Les autres m ennuient. Je suis absorbé par des reflexions sur moi-même le pire des maux d après Alain, remarque S.N. Il me faut beaucoup de courage pour observer que je n ai pas changé: je déteste comme toujours les terrains de sport, j adore les bibliothèques. Je ne rêve que rarement à elle; peut-être parce que j ai appris à me moquer de moi-même. Suis-je plus heureux?

Je voudrais écouter Debussy, feuillettter des albums de Van Gogh ou écrire de curieux essais sur quantité de choses absurdes.

C EST ÉTONNANT COMME ELLE A TOUJOURS le don de me donner l impression que moi, je me conduis comme un petit enfant en sa présence.

DIRE QU ELLE S Y EST PRIS POUR ME me rendre fou d elle? C est assurément faux. Mais comment a-t-elle pu être follement amoureuse une fois, et pourquoi maintenant ne veut-elle plus aimer? Un autre, changerait-il la situation?

JE PERSISTE À CROIRE QUE J AI ÉTÉ séduit par sa voix: elle est base, comme celle des vieilles femmes et cependant miraculeusément fraiche.

CONCEVOIR L AMOUR À LA XVII-ème, comme au temps de Chrestien de Troyes, pour un type pretendu proustien , c est plus que dissonant: c est le comble du ridicule.

28 Juin

IMPRÉVU APRÈS MIDI CHEZ YV. ELLE PART demain matin pour xxx et veut finir de dactylographier quelques passages de ce journal. Je le lui dicte et elle tape avec une maladresse remarquable. Les saveurs inertes , commente-elle sans s interrompre, je crois que c est du Samain ça - Du Samain et de beaucoup d autres me confesse-je. C est du braconnage intellectuel! Je la trouve un peu trop spécialiste Elle relit, s énerve, corrige les fautes et s énerve encore.

La cigarette aux lèvres, ses longues jambes croisées, elle évoque irrésistiblement la secrétaire . Je la regarde longuement: ce corps grêle dont les seins haut campés tendent la blouse, sa silhouette bien française, son profil vaguement ironique Invontairement je la compare à l autre et l idée seule me fait sourire.

Anul X, X, numerele numerele unu unu // doi, doi, 1999 1999 Anul

E

U P H O R I O N English… Deutsch… Français

Pourquoi souriez-vous encore? s inquiète-elle. Mais pourquoi fumez-vous aujourd hui? Elle hausse les épaules. Seulement pour vous faire plaisir!

C EST UNE COLLECTION DE MAGAZINES DE CINÉMA, de photos d acteurs.

Toutes les filletes en font. Mais voici parmi les photos, une image qui lui ressemble. Je trouve ça très flateur pour elle, la hollywoodienne. Je ne savais pas que les actrices sont de si belles femmes.

JE RÉFLECHIS À NOTRE PROMENADE nocturne dans ce grande parc solitaire et glacé comme disait Verlaine: je l aime pour ce qu un inconnu n eût pas manqué de la juger amoureuse.

S.: parler femmes avec lui c est comme parler de n importe quelle autre chose; il a le tempérament du causeur, pas celui de l homme qui peut être amoureux.

29 Juin

LA JOIE D ÉCRIRE. C EST PEUT-ÊTRE LE seul véritable lien entre nous et la raison de notre amitié. Ou quand cela va bien, l unique chose qui, en nous ressemblant, nous approche. Mais comme les communions littéraires sont anodines et à quel point!

L HIVER PASSÉ. DANS L ÉCLAIRAGE VERDÂTRE de la lampe, non maquillée, à peine parfumée, sa face marbrée, un peu gamine, un peu vieillote, suivant les reflets. Je l écoute: je n ai qu à l écouter. Et puis je le contemple. Elle est ici devant moi, le regard sur le manuscrit, le buste droit, l air exaspérement sage. Je déteste la sagesse. C est bien inhumain. Je la regarde encore. Elle croise les jambes et la robe lui remonte au-dessus des genoux. Les yeux sur le manuscrit, elle lit encore. Mais j éprouve le violent désir de l interrompre et de lui dire combien en ce moment elle est belle.

DES SOIRÉES SOLITAIRES, PENCHÉ SUR le garde-fous des ponts. Les quais déserts. Les reflets des pâles lumières dans l eau noire et calme. Le rare passant qui cautchouté dans l imperméable, traverse le pont humide et s enfonce dans la nuit. Plus tard, la femme qui, la jupe haute, ajuste son bas. La tentation. Le désir de se demerder avec celle qui se fait monnayer les caresses. La croisée des regards. L accompagner. Lui sentir a travers la robe légère, les jambes, les seins, remuant telles les êtres vivants. Arriver. Lui débutonner la robe. La jupe qui se retrousse sur le rose pâle des lingeries. Lui descendre l épaulette de la combinaison. Se rouler. Encore la même chose. Et puis? Elle ne me retient plus par les sens. Alors? Savoir se dominer, mais pourquoi? Il faut que je rentre: je commence à prendre froid.

30 Juin

IL PLEUT. L IMPERMÉABLE TREMPÉ, MAIS de bonne humeur, je visite les bouquinistes. Ensuite j erre indéfinement. Je griffonne cette phrase qui m obsède, sous la pluie: qu elle est si contente d elle même. C est elle qui m a raconté un jour que M-me xxx lui semblait très heureuse, precisément parce qu elle était fort egoïste. Cela m a laissé interdit. Peut-être se croit-elle même heureuse, qui sait? Et comme cela incite fortement à songer!

Chaque jour à passer avant de te revoir, pèse sur moi, m oppresse. Deux mois encore! Cela me paraît plus long que tout le temps passé loin de toi! Tout ce que j entreprends pour tacher de tromper mon attente me paraît dérisoirement provisoire et je ne puis m astreindre à rien. Les livres sont sans vertu, sans charme, les promenades sans attrait, la nature entière sans prestige, le jardin décoloré, sans parfums Je vais un peu moins bien depuis quelque temps; oh! rien de grave. Je crois que j attends un peu trop fort, simplement. ( De livre en livre, je la retrouve. Mais combien ce passage de la Porte étroite est exact pour moi! Je ne puis me retenir de le copier et en le transcrivant je me sens considérablement attristé Je cède à chaque occasion d humiliation et j ai honte de ma faiblesse.)

NUIT BLANCHE. J AI DÉCOUVERT LES EFFETS somnifougues de la cofeïne.

Ouoi qu en disent les autres, je préfère les nuits blanches aux cauchemars. Je rêve toujours, mais je reste lucide. J ai supprimé les rêves irréalisables du répertoire. Cependant les pensées surgissent à l aube, dans la pâle lumiére du jour croissant et tels les sons de la flûte de Pan, prennent forme fluide et rare le rimbaudien bateau ivre sur l eau couleur de boue le gros capitaine insensible comme celui de Conrad s Typhoon il traphique, à coup sûr, les coolies chinois ou les négres Wangwani l ivrogne, médecin hollandais qui parle la langue mandarine avec les prisonniers la mer ensoleillée toute rouge, le rouge qui énerve, le rouge amer des cardinaux ou des fous la musique douce-amère des flots comme une essence inconnue de Curaçao et plus tard, les lampes murales du firmament, savemment réconnues et identifiées à l aide du sextante par l officier de quart, comme au Musée de Caire, par de pédantes lunettes, Maspero, les vénérables, funèbres momies MA CHAMBRE. LE LIT, LE BUREAU, LA BIBLIOTHÈQUE. Dans les tiroirs: la photographie de la mère-grande, des cahiers, des vieux agendas, encore des carnets, des crayons, des gommes, des taille-crayons Rien d autre. La lassitude. La détresse. Seul. Toujours seul. Les obsessions. Les quatres murs.

Vite, vite, si tout cela pouvait finir d un seul coup! Car c est le temps qui m opprime et c est à cause de lui que je sens jusqu à l écrasément l étendue de désastre.

Je compte le temps qui nous sépare: cinquante-huit jours. Cinquate-huit jours, seulement.

VON BENDA DIRIGE. ELLE EST EN NOIR. Pâle, blonde, aux yeux virginiens, elle est encore plus adorable, car sa fraicheur suffit, en dissipant les pénombres, à harmoniser ses sombres voiles avec l avril de ses yeux fleuries. Tout ce tulle autour de son corps brûllant sent le printemps; sur son col un reflet danse, rare et rose, écho de la musique de Mozart ou reflet des grands candelabres?

I Juillet

L AIMER TOUJOURS ET LA FÊTER: ELLE dont les mains sont si graciles et les yeux si alourdis, elle, dont le regard est si clair et la voix si grave, elle, descendue comme de vieilles histoires moyen-âgeuses cachant de terribles secrets, sortie comme de paiens mythes des Papouaches de la Nouvelle Guinée qui évoquent le fascinant bois de totems criards et peinturlurés; l aimer encore et la chanter, elle, suivant les heures, bénie ou damnée, adorée ou reniée, elle, ni plus perceptible par les sens, ni mieux aperçue par la mémoire, mais de toutes les forces de l âme désirée, mais de toutes les fibres du corps prononcée; elle, à la fois familière et étrange comme la plus belle heroïne du comte Tolstoi; l aimer constamment et perpétuellement la poétiser, sans aucun arrêt, sans réticences, sans limites, jusqu à ce que dans la nuit, elle seule brillera pagina comme une étoile, et que toutes les étoiles paliront devant son éclat, jusqu à ce que dans les plus fameux jardins fleuris du monde, elle seule fleurira produisant le plus pur fruit d Hespérides; elle-même et aucune autre, l unique, l auguste vision du plaisir et de la douleur, image de charme et de souffrance; et jusqu à la fin, moi, nageur de mers innavigables, voyageur de Cités interdites, la pluie rouge de toutes les malédictions sur moi, tel l humble Fils du Bon-Dieu, les clous plantes dans les mains , l éponge de poison sur les lèvres, le fer dans le corps, je penserai à celle qui a endimanchée ma vie et même mort, insatisfait, je réciterai dans la majesté des grands fleuves vivants, dans l immense fertilité de la terre humide, dans l âme anonyme de la lumière, du vent ou de l air, pour boire, être non-divin, la divinité multitudinaire à elle, la Sublime 2 Juillet

MAIS SI, JE L AVAIS COMPLÉTEMENT OUBLIÉ, l épisode que voilà. Mais force me fut maintenant de m en souvenir. Pour moi, tout commence certain soir à la fin d Octobre ou au début de Novembre passé, - l automne etait très avancé à la veille de son depart pour x. Ce soir- là, je ne m aperçus même pas qu il y avait lever de rideau, à tel degré tout me parut naturel. Jusqu alors, à l en croire, tout allait pour le mieux dans la meilleure des amitiés possibles. La lumière faisait danser d étranges ombres sur son visage et mon regard toujours rivé sur elle louable travail! caressait ses clairs cheveux blonds, un brin ébouriffés, à peine lustrés, comme des élytres de scarabées. Elle me regarda plusieurs fois sans mot dire mon intérêt fut aussitôt en alerte et je remarquais qu une sorte de pellicule semblait s être abaissée sur ses yeux. Elle avait l air de vivre dans un monde différent du mien, d avoir franchi la barrière de l innéfable. Nos regards s entrepénétrèrent et j ai vu de longues flammes ensoleilées, dans ses yeux superbément colorés. Je l ai vue si jeune et si belle, de cette beauté qui rend les hommes fous, ses longs cheveux de sorcière, ses yeux verts et or qui rêvaient toujours, la bouche écarlate le rouge de l oiseau cardinal! qui avait l air d une incision fraichement pratiquée, que j épris le fou désir de donner mon âme pour la prendre dans mes bras et l y garder, loin du monde, toujours, toujours. Je me sentais bel et bien amoureux, tout mon être etait ravagé, comme dans une parfumérie où tous les flacons d odeur auraient été brisés.

(Continuare în pag. 10)

9

Anul X, X, numerele numerele unu unu // doi, doi, 1999 1999 Anul

E

U

P

O

H

R

I

N

O

English… Deutsch… Français (urmare din pag. 9)

QU IMPORTE EN FACE DE L ÉTERNITÉ, L INSTANT? Toute fraction de l éternité comporte en effet un numérateur fini et un denominateur infini, de sorte qu elle peut être considérée comme égale zéro.

AUSSITÔT FINI UN PASSAGE J ÉPROUVE LE COUPABLE besoin de commencer un autre. J adore ce genre d écrire: il est volupteux presque. Il incite une idée pour l abandonner l instant qui suit, insatisfaite.

3 Juillet

MARS. JE VISITE AVEC YV. LES GALERIES DES expositions. Des rares visiteurs dans les petites salles presque toujours désertes. Et voila, soudain, la toile qui représente le visage aimé. Brossé à grands coups de pinceau. On disait une grosse poupée au visage livide, au nez triangulaire, yeux mer-froids: Lacus mortis. Je manque sans doute d éducation artistique, mais quel dessin et quelles couleurs horribles! Potinons sur l artiste. Elle doit, sans doute, mal se connaitre en peinture moderne, mais elle affirme que nous sommes en presence d une personne qui ne possede aucun talent naturel et qui s efforce néanmoins de copier les écoles les plus modernes . Ses doigts tapotent une fougue de Bach sur mon bras, mais, à ma grande satisfaction, si elle accuse la peinture, elle innocente le modèle. Je risque mon va-tout. Je lui explique qui est la jeune fille du portrait. Je sombre dans une sentimentalité ridicule. J éprouve un pagina 10 plaisir nouveau à la décrire et à observer l effet de chacun de mes mots sur elle. Souriant invariablement elle fait semblant de m approuver sans réserves. Sincerité, moquerie?

Mais qu importe? Je m abandonne à la douceur de cette atmosphere d Alice au Pays des Merveilles. Je retrouve son souvenir à chaque pas. La blessure restera béante tant que la situation demeurera ici. Cela ouvre dans mon esprit une longue avenue COMMENCER À APPRENDRE COMME SONT les femmes: comme leur corps est bon et comme leur goût est savoureux ( Rilke ). Ce n est pas sain de vivre trop longtemps à l écart des autres gens, des autres femmes. Mais elle, la désirée, où est-elle en ce moment, où? Parler art ou littérature, aller au concert et au théâtre, oui, je ne peux pas vivre sans. On dirait qu elle m incite à déverser le surplus des pensées que je porte dans ma tête, en des mots sans logique et en images absurdes. Tout cela a le goût amer des cendres.

Peut-être cela l amuse de me tenir sur des charbons ardents. Rien ne l émeut jamais. Mais c est elle qu il me faut et pas autre chose.

(J AI PASSÉ DES NUITS À BÂTIR DES CHÂTEAUX en Espagne. Je l aime toujours plus (l ai-je déjà dit?), mais il n y a aucune issue possible à mon amour; moi, en tout cas, je n en vois pas. Un homme peut être d autant plus amoureux d une femme qu il n a pas encore possédée.

COMME UN FLIBUSTIER DU XVI-ème siècle, je veux hisser le pavillon de l aventure. Chevalier errant, à la Quichotte, a qui le vent glace les os Objet d une de ces déplorables maladies sentimentales dont les jeunes gens sont sujets, enfant moderne dont la psychanalise est le joujou prefére, ni snobe, ni bohème, jouant gauchement la comédie comme un acteur maladroit avec un très visible faux-nez de trâitre, la vitrine sentimentale bel et bien éclairée, - j ai appris son existence jeune fille aux yeux graves et cheveux blond-cendres incomplètement, comme une voix inconnue a l écouteur de l appareil téléphonique, ainsi que je me demande parfois si je ne serais pas plus mort que vivant Mais, comme dit Kipling, ceci est une autre histoire 5 Juillet .

DERNIERE COMPOSITION D YV. : BARBE-BLEUE le croc-mitaine - 2 e mouvement: Anne de Boleyn, (les morceaux correspondent à la succesion des épouses.) C est une légère rêverie, très légère; une nonchalante transparence cependant voilée d incertain qui filtre une lumière mate, parfois étoufée (la lumière de certains paysages de Turner); - somptuaire nostalgie de grands lacs argentés perdus dans la verdure sonnet de Keats? légende de Tennyson? Lentement la mélodie ne tarde pas à revêtir une expression picturale: c est la belle Anne devant le gros roi Henry VIII, l Ogre, (comme le voit Haskitt son meilleur historien, trapu, la machoire proéminente, pourri d ulcere .) Et d autre part, l amant, l authentique: Percy, lord of Nortumberland, emprisonné dans la Tour.

JE CRAINS QUE L INDIFFÉRENCE SE FUT MISE dans son âme, à elle. C est une pensée qui chemine dans mon esprit, lentement, insinuante. C est étonnant qu elle s y fut prise dans le jeu. Parce qu elle l a joué un temps. Mon attitude à moi, n a pas changée: déférence et moquerie sensiblement égales; politesse de mauvais goût d un steward de paquebot Maintenant je pense que je suis bon pour être giflé; il faut que je lui donne carte blanche: elle agira comme bon lui semblera JE SUIS MON PROPRE INQUISITEUR: J USE de métaphores compliquées, je bouscule les lectures en retard Les yeux accoutumés à l obscurité, ( que seul le cadran lumineux du montre-bracelet trahit ), j erre dans les ténèbres comme un chat. J entends toujours l écho des dernières paroles qu elle a prononcées. Je vois toujours son battement de paupières, ses cheveux chatain

foncé qui sentent les flammes du printemps. Son haleine parfumée quand elle se penchait au théâtre pour poser une question. Je n arrive pas à oublier ses cuisses dessinées sous la jupe, les douces ombres de ses jambes aux les chevilles fines et parfaites, sa tendre main d adolescente: (o! tout ce que dit une main quand on la touche.)... «and stolen glances, sweeter for de theft» (B. D. J. I, LXXXVI) Je sens toujours mon coeur se serrer. Oh! m enfoncer dans les puits sans fond de l Inquisition ASSURÉMENT: PARLER SUICIDE EST TRÈS AGRÉABLE Monomanie, devenue chronique.

6 Juillet.

OÙ VA-TU EN CE MOMENT, PETITE? Voir la mère-grande, qu elle me répond. Mais c est charmant d être petite Vous n avez donc pas peur du grand méchant loup? Pourtant, ma petite reine, vous tenterez même un Saint-Antoine Qu est ce que la tentation? qu elle rit. Croyez-vous que c est pour la première fois que je la rencontre?

Elle bluffe à coup sùr. Autrement c est par trop absurde. Mais si elle dit la vérité, toute le vérité, et rien que la vérité, comme on dit en termes de Palais? Y auraitil une tàche dans la vie de cette femme? Alors pourquoi se refuse-t-elle a moi?

C est bien feminin mais c est guère logique. ( C est de mes moi le plus haïssable qui parle en ce moment.

VÉRIFICATION DU SANG-FROID: FAIRE de la phrénologie sur son crâne; l at-elle dolicocéphalique?

JE N AI QUE VINGT ANS ET JE M EN sens quelquefois cent Elle n a que vingt-sept et s en sent quelquefois douze Si Mais j ai passé le moment des : si ELLE. DU CIEL DANS LES YEUX, DU SOLEIL dans les cheveux, du feu autour de sa douce taille. Sa beauté est sa prémice et sa fin, le prétexte même de son existence. Réalité et songe; désirable; elle est possibilité de création; intangible, elle est pouvoir du neant sommeil de Lucifer devant l Éternel; ( l obsession est en regrès: je la constate d après la qualité des images; l àccroisément sensible d hier a diminué; mon calme est, au contraire, en progrès. Il faut toujours laisser la pensée décanter. Je sais de par mon experience privée qu on obtient par cette voie, des images, les plus pures. Quand je pense à elle de cette manière, j ai des transports qu aucun sténographe ne pouvait saisir: les sentiments qui s entassent et s entrechoquent, l ivresse des tons purs qui épuisent les nerfs, la verve truculente et la ferocite dionisiaque de la mémoire visuelle, l irrisation marine, les masques du fantastique, du scandal, l irrealisme bouffon de ma manie procédurière, le délire de la mise en scene: la réconstitution des diplodocus du cauchemar, les intrigues coussues de gros fils blanc; enfin les couleurs: le rouge, toujours le rouge - (la psychiatrie parle du pouvoir de l excitation de la couleur rouge sur l émotivité) le suplice de l auge? (voy.: Rollin: Hist. ancienne.) ) 7 Juillet.

REDRESER LE GOUVERNAIL ET METTRE LE CAP sur le large, ( le pavillon tête de mort hissé, prendre la mer pour redécouvrir quoi? l Amérique? Oh! ma permanente obsession marine! Influence de Rimbaud? Qui sait? ) Le temps qui coule avec une lenteur infinie. La chaleur qui devient intolérable. Écrire son nom en lettres capitales. L effacer. L écrire de nouveau. Encore l effacer.

Recommencer mille fois la même chose. Il faut essayer quelque chose: l heure H ne peut pas tarder Un futil prétexte. La revoir. Longue promenade dans le soir. Passer mon bras sous le sien. Lui parler. Au ralenti, comme enseigne Dekobra. Puis jouer au hasard... «a hand may first, and then a lip be kiss d». En tout cas c est préférable que de l imaginer perpétuellement arc-boutée contre un divan. Pénible stratége qui met le feu aux poudres Voyons, refléchissons: avoir du crân c est pas mon genre.

QU ON N AILLE POINT TOUTEFOIS SE LA REPRÉSENTER comme une femme au coeur sec. J ai eu maintes preuves du contraire. Elle echappe au travers moderne de faire de l esprit à tout prix. Peut-être est-ce son manque total d hypocrisie qui la rend si attrayante, la sincerité sans mélange qui dégage toute sa personne et à qui j attribue aussi bien la fraicheur de son teint que la spontanéité, le naturel de ses membres J ENQUÊTE SUR LES GRANDS RÉFOULÉS sexuels de la littérature. Plus j y reflechis, plus il me semble que moi, je suis une personne que je connais et très bien encore. Je ne peux pas expliquer pourquoi, c est une simple impression.

Il est tres possible que ce soit seulement mon imagination qui travaille. Manfred?

QUELQUES VÉRITÉS UTILES: Amour: Ivresse où le grotesque et le tragique font bon ménage, ou le désir démasqué n est que douleur et l amante dénudée n est que la mort Mort: dernier scrupule qui nous retient en vie.

Amant: l homme qui cherche à devenir Dieu. o Perversion: inquiètude intellectuelle.

Vérité: chaque système non-infirmé.

La chose la plus importante à toute vie est le choix du moment où il faut mourir.

8 Juillet

Anul X, X, numerele numerele unu unu // doi, doi, 1999 1999 Anul

E

U

P

H

O

R

I

O

N

Victor Neumann

Perspective comparative asupra istoriei conceptelor

i

storiografia universalå cunoaçte periodice transformåri ca urmare a îmbunåtåÆirii metodelor de cercetare. De la studiile lui Leopold von Ranke începînd de cînd istoria a devenit o disciplinå çtiinÆificå - preocupårile teoretice privind modalitåÆile de examinare a trecutului sau multiplicat. Atît istoricii, cît çi filozofii çi sociologii s-au implicat în descoperirea modalitåÆilor academice de evaluare a acestuia. Au fost posibile astfel studiile interdisciplinare, cu deosebire pe parcursul secolului al XX-lea. S-a întîmplat, uneori, ca o orientare ideologicå sau alta så ia locul examinårilor autentice. Ceea ce constatåm aståzi este cå trecutul poate fi analizat çi interpretat doar prin mijlocirea unui complex bagaj de cunoçtinÆe provenind din aproape toate çtiinÆele socio-umane; poate fi cercetat - ca urmare a ieçirii din sfera intereselor subiective - în beneficiul cunoaçterii çi nu al ideologiei; poate fi descoperit nu doar prin intermediul unei descrieri bazate pe izvoare primare, dar mai ales prin analiza teoreticå a limbajelor care i-au dat naçtere. Istoria evenimenÆialå pe care Max Weber çi, mai apoi, çcoala de la Annales au însoÆit-o de o istorie socialå, este acum dublatå de noua istorie a ideilor. Se trece astfel la interconectarea mai multor metode de studiere a istoriei, între care apropierea istoriei sociale de aceea conceptualå cred cå va genera mutaÆii excepÆionale. Se cuvine så observåm cå descoperirile metodologice din ultimele decenii se datoreazå grupurilor de cercetare care au în prim plan istoria gîndirii politice.

Volumul recent apårut la Amsterdam University Press - HISTORY OF CONCEPTS: COMPARATIVE PERSPECTIVES (1998), editat de Iain Hampsher-Monk, Karin Tilmans çi Frank van Vree conÆine un numår de 13 studii în cuprinsul cårora se explicå în ce anume constå noutatea metodologicå amintitå. Ideea cå rolul limbii este fundamental în înÆelegerea realitåÆilor a fost unul din argumentele de la care a pornit cercetarea de faÆå. Savantul britanic Iain Hampsher-Monk remarca faptul cå în acest fel a fost posibilå transformarea atît a temelor centrale de studiu, cît çi a metodelor aparÆinînd çtiinÆelor socio-umane. (vezi Speech Acts, Languages or Conceptual History? în History of Concepts, p.37). S-a observat cå filtrul lingvistic nu conduce la reducerea întregii istorii la istoria limbii çi cå reflecÆia lingvisticå este influenÆatå de presiunile transformative ale istoriei, respectiv de condiÆiile sociale specifice unei epoci date. De aici a rezultat utilitatea cunoaçterii evoluÆiei conceptelor fundamentale în istorie (Geschichtliche Grundbegriffe cu echivalentul såu englez, fundamental concepts in history). Încå din secolul al XVIII-lea a existat o preocupare serioaså pentru istoria conceptelor. Termenul de Begriffsgeschichte (istoria conceptelor) - aparent moçtenit de la Hegel - indicå vechimea preocupårilor pentru istoria limbii çi pentru lexicografie. Cert este cå luminiçtii çi romanticii s-au adresat tuturor disciplinelor, folosind în primul rînd metodele istorico-filologice. Ei au ajuns înså la rezultate parÆiale, adesea irelevante din punctul de vedere al çtiinÆelor sociale de aståzi. Tocmai de aceea sîntem nevoiÆi så verificåm toate sursele lor printr-un studiu hermeneutic, så pornim de la noÆiuni sau cuvinte-cheie, unele devenite concepte-cheie, spre a încerca reconsiderarea istoriei conceptelor. Avantajul cercetåtorului de acum este cå are posiblitatea de a-çi întemeia consideraÆiile pe alte constrîngeri metodologice, potrivit cårora societatea çi limba sînt fundamentale în înÆelegerea fenomenelor istorice.

Conform lui Reinhart Kosseleck - iniÆiatorul unui proiect monumental privind istoria conceptualå materializat în seria de çapte volume intitulate Geschichtliche Grundbegriffe. Historisches Lexikon zur politisch-sozialen Sprache in Deutschland (19721992), autor al unuia dintre studiile de referinÆå ale volumului pe care îl comentåm - o teorie a istoriei presupune cunoaçterea evoluÆiei societåÆii çi a semnificaÆiilor limbii. “Ca o creaturå înzestratå cu limbaj, fiinÆa umanå nu poate fi separatå de existenÆa sa socialå.

Nici o activitate socialå, argument politic sau tranzacÆie economicå nu este posibilå în afara unui dialog, a unei discuÆii planificate, a unei dezbateri publice sau a unei discuÆii secrete, cu alte cuvinte în afara consensului participanÆilor. Orice întîmplare a vieÆii zilnice depinde de folosirea limbii, de vorbire çi conversaÆie. E ca çi în dragoste, care nu poate fi înÆeleaså fårå cele trei cuvinte: eu, tu, noi. Orice realizare în multiplele sale contexte depinde de relaÆia comunicativå de bazå çi este rezultatul mediaÆiei lingvistice. InstituÆiile çi organizaÆiile, de la cele mai mici cluburi pînå la acela al NaÆiunilor Unite sînt legate între ele prin forma de vorbire sau prin forma scriså” (vezi Reinhart Kosseleck, Social History and Begriffsgeschichte, în History of Concepts…, p.26).

Specialistul atrage atenÆia cå existå întotdeauna o diferenÆå între istoria în desfåçurare çi facilitatea ei lingvisticå, în sensul cå nici un act vorbit nu este actul în sine. Ceea ce trebuie reÆinut este cå actul vorbit contribuie la pregåtirea çi îndeplinirea actului propriu-zis. Existå situaÆii în care un cuvînt poate declança acÆiuni cu multiple consecinÆe irevocabile. Un exemplu flagrant este ordinul lui Hitler de invadare a Poloniei, caz în care relaÆia dintre actul vorbit çi actul în sine a fost clarå. “O istorie nu se întîmplå fårå vorbire, dar nu este niciodatå identicå vorbirii”. Savantul german este de pårere cå existå evenimente, conflicte, reconcilieri facilitate prelingvistic, de pildå prin intermediul semnelor. El recunoaçte înså cå adesea ele au loc tot în virtutea articulårii lingvistice.

“Cu cît sînt mai articulate unitåÆile de acÆiune” - afirmå Kosseleck - “cu atît mai importante devin condiÆiile comunicårii lingvistice”.

Convingerea sa este cå istoria se face prin societate çi limbå, ceea ce nu permite concluzia cå am fi în måsurå så scriem o histoire totale în ideea çcolii de la Annales, mai precis în accepÆiunea lui Fernand Braudel. O istorie totalå a societåÆii çi o istorie totalå a limbii nu pot fi proiectate una peste alta (vezi Reinhart Kosseleck, Social History and Begriffsgeschichte, în History of Concepts…, p. 25). În fapt, este vorba de acceptarea tezei cå tensiunea dintre societate çi transformårile sale pe de-o parte çi adaptarea çi prelucrarea lingvisticå pe de altå parte dezvåluie caracteristica timpului istoric. Cît priveçte istoria totalå, ea întîmpinå obiecÆii de îndatå ce admitem cå dobîndirea cunoaçterii poate fi un proces autocorectiv çi nu un sistem metafizic atotcuprinzåtor. ObservaÆia potrivit cåreia, “cînd istoria socialå çi istoria conceptualå sînt legate una de alta, definirea diferenÆei implicate reciproc relativizeazå pretenÆia fiecåreia la universalitate” (cf. op.cit.,p.26), îmi pare a fi una din marile descoperiri metodologice ale secolului al XX-lea în absenÆa cåreia nu se mai pot face estimåri temeinice asupra evenimentelor, faptelor, textelor, în general asupra fenomenelor trecutului. Dupå

Kosseleck, primatul antropologic al limbii în reprezentarea istoriei indicå faptul cå avem nevoie de aceasta în special spre a fi în måsurå så stabilim ce anume a fost lingvistic determinat într-o acÆiune trecutå çi ce nu (cf. op.cit., p.28).

Unde anume råmîne deficitar demersul çcolii de la Annales ? Accentul pe actul repetitiv, pe statistica demograficå prin mijlocirea cåreia se încearcå recuperarea istoriei cantitative, nu are în vedere diferitele noÆiuni fundamentale necesar a fi investigate, cum este cazul, de exemplu, al acelora de libertate, revoluÆie, råscoalå, stat, monarhie, modernitate, naÆiune ç.a. Structurile cotidianului - descrise de Fernand Braudel în Civilisation materiélle, économie et capitalisme, XV-XVIII e siècle - pe care le prezintå într-o naraÆiune istoricå admirabilå nu sînt urmate de investigarea etajului superior, adicå al culturii, al conceptelor care contribuie la articularea noilor limbaje în perioada amintitå.

Istoricul se aflå astfel în imposibilitatea de a formula îndoieli cu privire la cunoaçterea istoricå. În schimb, îçi asumå riscul de a propaga ideea potrivit cåreia prin descrierea infrastructurii istoriei, a miçcårilor çi ocupaÆiilor cotidiene ale omului în corelare cu evenimentele politice majore sau minore el este în situaÆia de a cuprinde totalitatea fenomenelor trecutului. Ceea ce nu observå savanÆii de la Annales este necesitatea corelaÆiei dintre istoria socialå çi aceea conceptualå, dintre societate çi limbå, dintre idee çi fapt. Aceasta, în pofida situaÆiei cå predecesorii lor în istoriografie - Diltey nu este singurul - fuseserå preocupaÆi în mod excepÆional de Geistesgeschichte.

Se pare cå çcoala francezå nu numai cå nu a vrut så continue sau så preia ceea ce fusese bun în istoria ideilor, dar ea a încercat så replice curentului ce ia premers. Am subliniat ori de cîte am avut prilejul (vezi TentaÆia lui Homo Europeaus. Geneza ideilor moderne în Europa centralå çi de Sud-Est, ediÆia a pagina II-a revåzutå, Editura All, 1997, cf capitolul V, Homo Europeaus çi revoluÆia intelectualå) cå istoria societåÆii medievalo-moderne a beneficiat de investigaÆiile de tip Annales, investigaÆii care au stimulat cercetåri fundamentale. Nu am fost convins înså nicicînd cå o direcÆie care neglijeazå importanÆa funcÆiei sociale a conceptelor ori perspectiva comparativå a istoriei gîndirii culturale çi politice va putea contribui pentru totdeauna la o credibilå transpunere academicå. Evaluarea de tipul history of concepts devine una de referinÆå pe fondul în care istoricii çi teoreticienii istoriei realizeazå din ce în ce mai mult rostul studiilor interdisciplinare, al coroborårii rezultatelor obÆinute prin cercetarea istoricå, filozoficå, lingvisticå, politologicå, sociologicå, psihologicå. Statutul de disciplinå academicå a oricårei çtiinÆe socio-umane presupune nu doar specializåri stricte, dar çi supleÆe çi imaginaÆie în aplicarea celor mai adecvate metode de cercetare.

Cea mai fecundå perioadå de studiu pentru dezvåluirea proceselor care au afectat societatea çi au produs mutaÆii conceptuale este aceea cuprinså între secolul al XVI-lea çi al XIX-lea. Este vorba de aça-numita Sattelzeit, adicå de timpul istoric în care se petrece tranziÆia spre modernitate în regiunile vest-europene. Dacå proiectul german privind reevaluarea istoriei conceptuale a Æinut seama de sugestia fåcutå de Kosseleck în dizertaÆia sa din 1968 intitulatå Preussen zwischen Reform und Revolution. Allgemeinen Landrecht, Verwaltung und soziale Bewegung von 1791 bis 1848, proiectul englez a luat în considerare evoluÆia gîndirii politice britanice folosindu-se de contribuÆia çtiinÆificå a lui J.G.A. Pocock, Gordon J.Schohet çi Lois G.Schwoerer din Varieties of British Political Thought 1500-1800. Un al treilea proiect - discutat chiar în cuprinsul volumului History of Concepts.Comparative Perspectives de cåtre Pim den Boer - este proiectul olandez care açeazå în centrul atenÆiei rolul jucat de istoria æårilor de Jos în secolul al XVII-lea.

Periodizarea distinctå a celor trei proiecte derivå din istorii distincte, de unde çi definirea diferitå a unora dintre conceptele-cheie. Iain Hampsher-Monk atrage atenÆia asupra unor necesare distincÆii între istoria conceptualå anglofonå çi aceea germanå, iar Pim den Boer asupra tråsåturilor specifice limbii çi culturii olandeze influenÆate de cultura germanå çi de aceea britanicå generînd experienÆe diferite ca urmare a confruntårii diferitelor tradiÆii. Ce se cuvine a fi reÆinut din studiul dedicat de istoria conceptualå lui Sattelzeit ?

Existå patru procese distincte care afecteazå societåÆile în curs de modernizare: 1. localizarea; 2. democratizarea; 3. ideologizarea (mårind susceptibilitatea conceptelor de a face abstracÆie de referinÆele sociale çi istorice concrete); 4. politizarea.

Fondatorii istoriei conceptuale contemporane - între care Kosseleck, Pocock çi Skinner (vezi excelenta paralela între contribuÆiile lui Quentin Skinner çi J.G.A Pocock, precum çi iniÆiativele lor majore care dominå aståzi lumea academicå anglofonå la Iain Hampsher-Monk, Speech Acts, languages or Conceptual History ? op.cit., p.37-50) joacå un rol de primå mînå în calitate de continuatori ai mai vechii çcoli create de Ferdinand de Saussure. Ei sînt cu toÆii de pårere cå depåçirea limitårilor impuse de filologia istoricå çi lexicografie a fost în måsurå så schimbe analiza lingvisticå de la reducÆionismul iniÆial spre o varietate de planuri. Potrivit specialiçtilor amintiÆi, definirea conceptelor nu se mai face doar prin referinÆe la lexic, ci çi prin trimiterea la sinonime çi antonime, prin decodarea termenilor asociaÆi care formeazå mai mult sau mai puÆin o parte unitarå a vocabularului unui timp istoric dat. Aceastå orientare a reuçit så evite identificarea unui concept cu un singur cuvînt. Dacå ar fi så rezumåm noua orientare am putea så reluåm sistematizarea lui Hans Erich Bödeker. El susÆine cå Begriffsgeschichte trebuie våzutå ca o anexå a istoriei sociale, iar istoria conceptualå ca o reacÆie la vechea Geistesgeschichte în care ideea era våzutå prin transistoricitatea sa. Dupå Bödeker, prima problemå este identificarea çi selectarea variatelor noÆiuni fundamentale necesar a fi investigate. A doua problemå - sugeratå de filozofia lui Wittgenstein - ar fi aceea a analizei semnificaÆiei îndoielilor cu privire la pretenÆia de cunoaçtere. A treia problemå - evidenÆiatå çi de Kosseleck - este aceea a relaÆiei conceptelor cu fundalul lor concret(vezi Bödeker, Concept - Meaning - Discourse. Begriffsgeschichte reconsidered, în History of Concepts, p.51-64).

Studiile publicate în volumul History of Concepts: Comparative Perspectives reflectå cele mai recente cercetåri metodologice çi conceptuale efectuate de universitarii vest-europeni. ContribuÆiile lor sînt de un nivel foarte ridicat, analizele fåcute conducînd la mai buna çi mai corecta investigare a trecutului. DemonstraÆiile nu sînt doar teoretice.

Unele dintre ele cuprind trimiteri la exemple concrete ori supun atenÆiei fenomene care pot fi examinate teoretic çi practic în acelaçi timp. Este cazul cercetårii formei çi conÆinutului artei olandeze în secolul al XVII-lea (vezi Eddy de Jongh, Printed Words in Dutch Art of the Seventeenth Century, op.cit., p. 167-189) sau al studiului privind evoluÆia conceptelor filozofice, morale çi politice în practica culturalå comunå reflectate de iconografia realizatå în timpul Marii RevoluÆii Franceze (vezi Rolf Reichardt, Historical Semantics and Political Iconography: The Case of the Game of the French Revolution (1791/92, p. 191-226). Volumul indicå existenÆa unei çcoli germane çi a unei çcoli engleze de istorie conceptualå, çcoli care par a se afla pentru întîia oarå într-o convergenÆå çi care vor aduce cu siguranÆå modificåri substanÆiale nu doar în cunoaçterea istoriei, dar - aça cum atrågea atenÆia Iain Hampsher-Monk - çi în articularea limbii istoricului.

o

11

Anul X, X, numerele numerele unu unu // doi, doi, 1999 1999 Anul

E

U

P

H

O

R

I

O

N

Walter Benjamin

COPILÅRIE BERLINEZÅ LA ÎNCEPUT DE VEAC Plecåri çi întoarceri

*** din “Berliner Kindheit um Neunzehnhundert”, carte scriså în anii '30 çi publicatå postum la Frankfurt 1950.

Walter Benjamin, 1892 - 1940, critic literar çi eseist german.

Telefonul

pagina 12

Poate cå Æine de modul în care sunt alcåtuite telefoanele sau memoria, dar îmi amintesc foarte clar cå primele convorbiri telefonice îmi råsunau cu totul altfel în ureche decât cele de-acum. Erau zgomote nocturne. Nici o muzå nu le prevestea. Noaptea din care veneau era cea care precede orice naçtere adevåratå. Çi era întradevår nou nåscutå, vocea care dormita în aparate. În fiecare zi çi în fiecare ceas telefonul era fratele meu geamån. Astfel am putut vedea cum nobila sa carierå a depåçit umilinÆa începuturilor. Cåci, în vreme ce candelabrul de cristal, paravanul din faÆa sobei çi palmierul din încåpere, consola, gheridonul çi balustradele care înainte îçi etalau splendoarea prin saloane se stricaserå çi muriserå de mult, aparatul, asemenea eroului de legendå abandonat la începutul basmului în fundul unei pråpåstii, låsa în urma sa culoarul întunecat çi îçi fåcea o intrare triumfalå în încåperile însorite çi bine luminate, locuite acum de o generaÆie mai tânårå. Pentru ea, telefonul a devenit consolarea singuråtåÆii sale. În ochii deznådåjduiÆilor care vroiau så evadeze din aceastå lume rea avea strålucirea speranÆei ultime. ÎmpårÆea patul cu cei påråsiÆi. Reuçise så-çi atenueze vocea stridentå care îi råmåsese din vremea surghiunului, pânå la un zumzet cald. Ce-çi putea dori mai mult când toÆi visau la apelul såu sau îl açteptau tremurând ca niçte påcåtoçi. Printre cei care îl folosesc aståzi, puÆini mai çtiu ce dezastre a provocat odinioarå apariÆia sa în sânul familiei. Zgomotul pe care îl fåcea când suna între ora douå çi patru, pentru cå un coleg de çcoalå vroia så mai ståm de vorbå, era un semnal de alarmå care nu numai cå tulbura siesta pårinÆilor mei, dar çi întreaga epocå din istoria lumii în cadrul cåreia ei îçi fåceau acea siestå. DivergenÆele de opinie cu centralele erau o regulå generalå, ca så nu mai vorbim de ameninÆårile çi cuvintele de ocarå proferate de tatål meu la adresa biroului de reclamaÆii. Dar adevåratele sale orgii le rezerva manivelei cåreia i se consacra minute în çir pânå uita de sine. Mâna sa era un derviç care se laså în voia voluptåÆii unor ameÆitoare rotiri. Iar mie îmi båtea inima, eram sigur cå în astfel de cazuri pe funcÆionara de la telefoane o pândea un atac, drept pedeapså pentru neglijenÆa sa. Pe atunci telefonul era agåÆat, ca o creaturå denaturatå çi respinså, între coçul de rufe murdare çi contorul de gaz, într-un colÆ al culoarului din fundul casei, de unde soneria sa sporea spaimele apartamentului berlinez. Când, påstrându-mi cu greu cumpåtul, dupå îndelungi bâjbâieli prin tubul întunecos ajungeam så pun capåt vacarmului, smulgând cele douå receptoare grele ca o pereche de haltere çi-mi bågam capul între ele, eram expus fårå scåpare vocii de la capåtul firului. Nimic nu putea îmblânzi violenÆa stranie çi îngrijoråtoare cu care nåvålea asupra mea. Înduram neputincios faptul cå må fåcea så-mi pierd conçtiinÆa timpului, a datoriei çi a hotårârilor luate, îmi anula propria reflecÆie çi, asemenea unui medium care ascultå de vocea de dincolo care a pus ståpânire pe el, cedam la prima propunere care mi se fåcea la telefon.

Dâra de luminå pe sub uça dormitorului, seara, când ceilalÆi nu s-au culcat încå - nu este ea primul semnal de plecare? Nu påtrunde în noaptea plinå de açteptåri a copilåriei tot astfel cum, mai târziu, påtrunde în noaptea publicului dâra de luminå pe sub cortina scenei? Corabia cu vise care venea så ne poarte cu ea odinioarå îmi pare cå s-a legånat de multe ori în faÆa paturilor noastre pe valurile de zgomot ale conversaÆiilor, pe spuma clinchetului de veselå pentru ca, în zori, så ne lase la mal, înfriguraÆi, ca çi cum am fi fåcut deja cålåtoria pe care tocmai atunci trebuia så o întreprindem. Cålåtorie cu o birjå zdrångånitoare de-alungul canalului Landwehr în care deodatå îmi simÆeam inima grea. Sigur nu din cauza a ceea ce avea så vinå sau din cauza plecårii; înså promiscuitatea anostå a birjei care persista, dura, fårå så fie risipitå, ca duhurile în zori, de briza cålåtoriei, må umplea de tristeÆe. Dar nu pentru mult timp. De cum låsa birja Çoseaua în urmå, anticipam din nou în gând cålåtoria noastrå cu trenul. De atunci dunele din Koserow sau Wenningstedt se revarså pentru mine aici, în strada Invalizilor, unde alÆii nu våd decât aglomerårile de gresie ale gårii Stettin. Cel mai adesea, înså, în acele dimineÆi, Æelul era mai aproape: çi anume, gara din Anhalt, al cårei nume vine de la depoul cåilor ferate, acolo unde locomotivele îçi aveau casa çi unde trenurile trebuiau så opreascå. 1 Nici o depårtare nu era mai depårtatå decât locul în care liniile ferate se întâlneau în ceaÆå. Dar çi apropierea de care fusesem înconjurat pânå atunci se depårta treptat. În amintirea mea, apartamentul se transforma. Imaginea sa, cu covoarele strânse sul, cu candelabrele învelite în pânzå de sac çi fotoliile acoperite, cu penumbra filtratå printre storurile trase, era înlocuitå, chiar în clipa în care puneam piciorul pe treapta de la vagonul trenului expres, de açteptarea unor tålpi stråine, a unor paçi furtivi care, târându-se pe parchet, aveau så lase, poate, urme de hoÆ în praful care, de o orå, se instalase liniçtit în locuinÆå. Astfel se fåcea cå må întorceam de fiecare datå din vacanÆå ca apatrid. Pânå çi ultima gurå de pivniÆå în care ardea deja lumina - care nu trebuia deci så fie mai întâi aprinså - mi se pårea de invidiat în comparaÆie cu locuinÆa noastrå scufundatå în întunericul amurgului. La întoarcerea cu trenul de la Bansin sau Hahnenklee, curÆile påreau så-mi ofere numeroase refugii mici çi triste. Fireçte cå, apoi, oraçul le închidea din nou în sine, regretându-çi parcå propria amabilitate. Dacå totuçi trenul mai çovåia o datå, încetinind în faÆa lor, era pentru cå semnalul dinaintea intrårii în garå nu ne dådea cale liberå. Cu cât trenul mergea mai încet, cu atât diminua speranÆa mea de a må refugia din locuinÆa pårinteascå care era tot mai aproape în spatele zidurilor antifoc. Çi totuçi, mai am çi aståzi în faÆa ochilor acele clipe de graÆie care durau pânå cobora toatå lumea din tren.

Multe priviri au zåbovit, poate, asupra lor, tot astfel cum au zåbovit asupra acelor ferestre încadrate în zidurile delabrate în spatele cårora ardea o lampå. Întârziat Orologiul din curtea çcolii pårea ofensat din cauza mea. Acul era la “prea târziu”. Pe coridor ajungea la mine, prin uçile claselor pe lângå care treceam, murmurul unor deliberåri secrete. ÎnvåÆåtorii çi elevii de dincolo de ele erau prieteni. Sau se låsa o liniçte atât de adâncå, încât pårea cå açteaptå pe cineva. Fårå så fac nici un zgomot, am pus mâna pe clanÆå. Soarele inunda locul în care må aflam. Am profanat atunci ziua mea de graÆie çi am deschis uça.

Nimeni nu pårea så må cunoascå. ÎnvåÆåtorul îmi luase numele la începutul orei, tot aça cum luase diavolul umbra lui Peter Schlemil.2 A doua oarå nu mai îmi venea rândul. Am lucrat cu voce înceatå

împreunå cu ceilalÆi elevi pânå a sunat clopoÆelul. Dar îmi pierise orice bucurie.

Vestea unei morÆi SenzaÆia de déja-vu a fost descriså de nenumårate ori. Så fie formularea asta cea mai fericitå? Nu ar trebui så vorbim mai curând despre întâmplåri care ajung la noi ca un ecou nåscut dintr-un strigåt izvorât cândva în obscuritatea vieÆii care s-a scurs. De altfel, asta ar corespunde faptului cå çocul produs de clipa care se dezvåluie conçtiinÆei noastre ca deja tråitå, survine cel mai ades sub forma unui sunet. Un cuvânt, un foçnet, un påcånit surd au puterea de a ne transporta pe nepregåtite în cripta îngheÆatå a lui odinioarå, de pe bolta cåreia prezentul pare så reverbereze spre noi ca un simplu ecou. Ciudat cå nu s-a gândit nimeni pânå acum så urmåreascå traiectoria inverså a acestei depårtåri - çocul datoritå cåruia ne împiedicåm de un cuvânt ca de un mançon uitat de cineva în camera noastrå. Tot astfel cum cel din urmå ne poartå cu gândul la o vizitatoare necunoscutå, existå cuvinte çi tåceri care ne poartå cu gândul la acea necunoscutå invizibilå: Viitorul, care le-a uitat la noi. Cred cå aveam vreo cinci ani. Într-o searå - må bågasem deja în pat - a apårut tatål meu. Probabil ca så-mi spunå noapte bunå. Fårå prea multå tragere de inimå m-a anunÆat cå i-a murit un vår. Era un om mai în vârstå care mi-era indiferent.

Tata, înså, mi-a dat vestea fårå så omitå nici un detaliu. Mi-a descris, la cererea mea, ce înseamnå un atac de cord, çi a fost prolix. Nu am reÆinut mare lucru din relatarea lui. Dar mi-a råmas profund întipåritå imaginea patului çi a camerei mele, aça cum se întâmplå când dai mai multå atenÆie unui loc în care presimÆi cå te vei duce cândva så cauÆi ceva uitat acolo. De-abia dupå mulÆi ani am aflat ce anume. În aceastå camerå tata a trecut sub tåcere o parte a vestei. Vårul såu murise de sifilis.

Cutia cu litere Niciodatå nu putem recupera complet ceea ce a trecut. Çi poate cå e mai bine. Çocul regåsirii ar fi atât de destructiv încât ar trebui så încetåm imediat så ne înÆelegem nostalgia. Aça, înså, o înÆelegem çi asta cu atât mai bine cu cât trecutul este mai adânc îngropat în noi. Tot astfel cum cuvântul uitat, pe care tocmai îl aveam pe vârful limbii, ar fi dat discursului nostru un avânt demostenian, trecutul ne apare apåsat de povara întregii vieÆi tråite pe care ne-o promite. Poate cå ceea ce face ca trecutul så fie aça de apåsåtor çi de pregnant nu este altceva decât urma unor obiceiuri dispårute în care nu ne mai putem regåsi. Modul în care acest trecut se combinå cu firele de praf din casa noastrå dåråpånatå este poate misterul prin care supravieÆuieçte. Dar indiferent de asta - pentru fiecare om existå lucruri care au dus la formarea unor deprinderi mai durabile decât altele.

Ele sunt cele care formeazå aptitudinile care au determinat ansamblul existenÆei lui. Çi cum, în ceea ce må priveçte, lectura çi scrisul au jucat acest rol, nimic din ceea ce mi-a råmas din primii ani nu-mi trezeçte o mai mare nostalgie decât cutia cu litere.

Ea conÆinea mici tåbliÆe cu literele gotice scrise de mânå, mai juvenile çi mai feciorelnice decât cele tipårite. Ele se alungeau, zvelte, în sålaçul lor înclinat, fiecare, în parte, perfectå çi împlinitå, legate în succesiunea lor de regula ordinului cåruia îi aparÆineau - cuvântul - asemenea unor cålugåriÆe. Må minunam cå poate exista atâta simplitate îmbinatå cu atâta splendoare. Cuvântul acela era o stare de graÆie. Iar mâna mea dreaptå care, docilå, se stråduia så-l reproducå nu îl gåsea. Trebuia så råmânå afarå, ca portarul al cårui rol este så-i pofteascå înåuntru pe cei aleçi. ComerÆul ei cu literele era, açadar, plin de abnegaÆie. Nostalgia pe care mi-o trezeçte

Anul X, X, numerele numerele unu unu // doi, doi, 1999 1999 Anul

E

P

U

aceastå cutie dovedeçte în ce måsurå acest comerÆ era totuna cu copilåria mea. Cea ce caut, de fapt, prin intermediul ei este întreaga mea copilårie, aça cum e cuprinså în gestul mâinii care strecura literele pe çipcå, unde se açezau una dupå alta pentru a forma cuvinte. Mâna mai poate încå visa la acest gest, dar nu se mai poate trezi ca så-l facå în realitate. Tot aça cum pot visa la modul în care am învåÆat så merg.

Nu-mi foloseçte, înså, la nimic. Acum çtiu så merg; dar nu mai çtiu så învåÆ så merg.

Loggii FaÆå de duioasa amintire a copilåriei, viaÆa are multå vreme atitudinea prevenitoare a unei mame care îçi alåpteazå nou nåscutul fårå a-l trezi din somn.

Nimic nu mi-a înviat mai intens amintirea mea decât spectacolul curÆilor cu loggii întunecoase, dintre care una, umbritå vara de storuri, a fost leagånul în care oraçul çi-a depus noul cetåÆean. Cariatidele care purtau pe umeri loggia etajului de mai sus au putut så-çi påråseascå timp de o clipå postul pentru a cânta în jurul leagånului meu un cântec care, la drept vorbind, nu conÆinea nimic din ceea ce må açtepta mai târziu, în afarå de formula magicå datoritå cåreia de atunci încolo aerul curÆilor mi-a provocat întotdeauna o stare de extaz. Cred cå adierea acestui aer învåluia pânå çi viile de la Capri unde-mi îmbråÆiçam iubita; în acest aer se scaldå imaginile çi alegoriile care-mi vegheazå gândurile, tot astfel cum vegheazå cariatidele, de la înålÆimea loggiilor, curÆile din partea veche, de vest, a Berlinului. În acest loc am fost legånat în somn de ritmul cåii ferate urbane çi al båtutului covoarelor. În acest loc s-a fråmântat aluatul din care au fost plåmådite visele mele. Vise informe la început, påtrunse poate de çuvoaie de apå sau de mirosul laptelui; pe urmå fuiorul viselor îndelung toarse: vise despre cålåtorie sau despre ploaie; în fine cele în stare de trezie: despre urmåtoarea partidå de bile de la grådina zoologicå, despre excursia de duminicå. Aici primåvara îçi înålÆa primii muguri pe faÆada cenuçie a imobilului din fundul curÆii; çi când, ceva mai târziu, bolta de frunze pråfuite atingea zidul casei de mii de ori pe zi, freamåtul crengilor må iniÆia într-o çtiinÆå pentru care nu eram încå copt. Cåci toate din curte îmi fåceau semne. Câte mesaje în zarva jaluzelelor verzi când se trågeau în sus! Çi câte depeçe funebre - nedeschise de mine din prudenÆå - în rafalele obloanelor de fier care erau coborâte cu zgomot de tunet în amurg.

Dar cel mai mult må impresiona locul din curte în care creçtea pomul; era un loc cruÆat de pavaj în care era încastrat un inel gros de fier. Îl acopereau niçte bare de fier care formau un fel de gratii pe påmântul gol. Mi se pårea cå nu fusese montat astfel fårå un motiv; uneori må gândeam îndelung la ceea ce se întâmpla în borta neagrå de unde pornea trunchiul. Am ajuns mai târziu cu aceastå investigaÆie pânå la locul în care staÆionau birjele. Çi acolo pomii se înålÆau din rådåcini în acelaçi mod dar, în plus, erau înconjuraÆi de un grilaj de care birjarii îçi agåÆau pelerinele în vreme ce, pentru a-çi adåpa caii, umpleau jgheabul construit în trotuar cu un jet de la pompa de apå care îl curåÆa de resturile de paie çi ovåz. Pentru mine, aceste locuri de açteptare, al cåror calm nu era întrerupt decât de sosirea çi plecarea birjelor, erau provincii ceva mai îndepårtate ale curÆii mele.

Se puteau citi multe pe loggiile acestei curÆi: încercarea de a se låsa în voia tihnei de searå; speranÆa de a deplasa viaÆa de familie spre puÆinå verdeaÆå; intenÆia de a profita din plin de ziua de duminicå. În cele din urmå, înså, toate erau dorinÆe deçarte. Cåci de la aceste cuburi suprapuse unele peste altele nu învåÆai nimic altceva decât numeroasele corvezi pe care fiecare zi le låsa moçtenire urmåtoarei. Sfoara de rufe se întindea de la un zid la altul; palmierul semåna cu un refugiat, cu atât mai mult cu cât Æara sa de baçtinå nu mai era consideratå de mult continentul negru ci salonul dealåturi. Astfel hotårâse legea acestui spaÆiu în jurul cåruia, odinioarå, se zbenguiserå visele locatarilor.

Dar uneori, înainte så cadå pradå uitårii, arta încerca så-l transfigureze. Pe teritoriul loggiei se strecura ba un vas suspendat, ba o statuie de bronz, ba un vas

H

O

R

chinezesc. Çi chiar dacå aceste antichitåÆi îi fåceau rareori cinste, însåçi curgerea timpului cåpåta aici ceva antic. Roçul pompeian, care se întindea atât de des pe fâçii largi de-a lungul peretelui, era fundalul potrivit pentru ceasurile care se acumulau în aceste refugiu. Timpul îmbåtrânea în aceste încåperi umbroase deschise cåtre curÆi. Çi tocmai de aceea când må întâlneam cu dimineaÆa în loggiile noastre, era deja de atâta timp dimineaÆå, încât pårea mai mult ea însåçi decât în orice alt loc. Tot aça se întâmpla çi cu celelalte momente ale zilei. Niciodatå nu puteam fi eu cel ce le açtepta, pentru cå ele erau întotdeauna acolo, açteptându-må pe mine. Se aflau de mult acolo, nu mai erau, ca så zicem aça, la modå când, în sfârçit, dådeam peste ele.

Mai târziu, de pe înålÆimea terasamentului de cale feratå, am redescoperit curÆile. Çi cum le priveam din compartimentul meu, în cåldura apåsåtoare a câte unei dupå amieze de varå, vara pårea så fi repudiat peisajul de Æarå çi så se fi refugiat în interiorul lor. Iar muçcatele roçii din jardinierele lor se potriveau mai puÆin cu ea decât saltelele roçii scoase de dimineaÆå la aerisit pe marginea ferestrelor. Serile cu care se încheiau astfel de zile ne surprindeau uneori, pe colegii mei çi pe mine, adunaÆi în jurul mesei din loggie într-un mic cerc de artå dramaticå. Eram açezaÆi pe scaune de grådinå confecÆionate din fier, care imitau împletitura çi încolåcirile celor de nuiele.

Iar lumina låmpii de gaz, care provenea dintr-o cupå de sticlå roçie striatå cu verde în care zumzåia mançonul, cådea pe mica seria de clasici din care fiecare dintre noi îçi citea rolul cu voce tare. Ultimul suspin al lui Romeo dådea târcoale curÆii noastre în cåutarea ecoului pe care i-l rezerva mormântul Julietei.

Loggiile s-au schimbat mai puÆin decât alte încåperi din copilåria mea. Dar nu numai din cauza asta mi-au råmas atât de apropiate. Mai curând e din cauza cå, nefiind locuibile, oferå mângâiere celui råmas fårå caså. Ele constituie frontiera locuinÆei berlineze. Cu ele începe Berlinul - însuçi zeul oraçului.

E atât de prezent în ele încât nimic efemer nu se poate impune alåturi de el. Sub protecÆia sa, timpul çi spaÆiul îçi regåsesc identitatea çi se unesc. Ambii se întind aici, la picioarele sale. Dar copilul, care odinioarå le împårtåçea secretul çi care acum este inclus în acest grup, locuieçte în loggia sa ca într-un mausoleu ce i-a fost sortit de mult.

OmuleÆul cocoçat Când må plimbam în copilårie, îmi plåcea så må uit prin grilajele orizontale care-Æi permiteau så te opreçti în faÆa vitrinelor, chiar dacå, dedesubt, se deschidea un puÆ care låsa så påtrundå ceva luminå çi aer prin lucarnele din adâncuri. Lucarnele nu se deschideau spre un spaÆiu deschis, ci spre unul subteran. De aici çi curiozitatea cu care må uitam în jos, printre gratiile grilajului pe care tocmai puneam piciorul, pentru a duce cu mine imaginea unui canar, a unei låmpi sau a unui locuitor al zonei subpåmântene. Dar asta nu se putea întotdeauna.

Uneori, înså, dupå ce oftasem în zadar dupå asemenea imagini în timpul zilei, situaÆia se råsturna noaptea çi în vis deveneam eu însumi Æinta unor priviri îndreptate asupra mea din aceste guri de pivniÆå. Cei care må urmåreau cu privirea erau spiriduçi cu cåciuliÆe ascuÆite. Dar de îndatå ce reuçeau så må terorizeze dispåreau.

Lumea care popula, în timpul zilei, aceste geamuri nu era în ochii mei riguros despårÆitå de cea care, noaptea, ståtea la pândå ca så må atace în somn. De aceea am înÆeles imediat despre ce e vorba când am descoperit în Lecturi germane pentru copii 3 acest fragment. “Când må duc la mine-n beci/ såmi iau viniçorul/ un omuleÆ cocoçat/ îmi înçfacå ulciorul!”. Cunoçteam foarte bine acea stirpe puså pe çotii çi stricåciuni çi nu era de mirare cå în pivniÆå se simÆeau ca acaså. O adunåturå de nemernici, asta erau! Çi mi-am adus imediat aminte de Acdecusut çi de Acdegåmålie, cele douå påsåri de noapte care sau întâlnit pe înserat, în pådure, cu Gåinuça çi cu Cocoçelul; amândoi au strigat cå “în curând o så fie întuneric beznå de så nu vezi la doi paçi”. Ce i-au fåcut, apoi, hangiului care i-a gåzduit peste noapte, a fost pentru ei, fireçte, o farså.4 Pe mine, înså, må

I

O

N

îngrozeau. Micul cocoçat fåcea parte din aceiaçi familie. Dar nu s-a apropiat de mine. De-abia azi çtiu cum îl chema. Mama mi-a dezvåluit numele lui, fårå så-çi dea seama. “ Salutåri de la domnul Nepriceput” îmi spunea ori de câte ori spårgeam sau scåpam ceva din mânå. Acum înÆeleg despre ce vorbea.

Vorbea despre Micul Cocoçat care se uita la mine.

Cel pe care îl privea, nu mai era atent. Nici la el însuçi, nici la Micul Cocoçat. Sta doar nåuc în faÆa gråmezii de cioburi: Când må duc în bucåtårioarå Ca så-mi gåtesc supiÆa, Dau de un omuleÆ cocoçat Care-mi sparge cåniÆa.

Acolo unde apårea el, nu-mi råmânea decât så contemplu stricåciunile. O contemplaÆie cåreia obiectele i se derobau pânå când, într-un an, grådina a devenit grådiniÆå, odaia mea a devenit odåiÆå çi banca mea båncuÆå. Se micçorau çi pårea cå le creçte o cocoaçå care le anexa la universul Micului Cocoçat. OmuleÆul må preceda pretutindeni.

Precedându-må, îmi punea piedici în drum. Altminteri nu-mi fåcea nimic administratorul cenuçiu, în afarå de faptul cå atingea jumåtatea de uitare a fiecårui obiect la care ajungeam.

Dacå må duc în odåiÆå pagina Så-mi månânc terciuleÆul Dau de omuleÆul cocoçat Care pe juma mi l-a çi mâncat. Îmi închipui cå “viaÆa întreagå” despre care se spune cå trece prin faÆa ochilor muribundului se compune din imagini ca cele pe care le are OmuleÆul Cocoçat despre noi toÆi. Ele se succed cu mare rapiditate, asemenea paginilor micilor cårÆi strâns legate care erau precursorii cinematografului din ziua de aståzi.

Cu o apåsare uçoarå, degetul mare se miçca pe muchia lor. Atunci, timp de câteva secunde, apåreau imagini care aproape cå nu se deosebeau unele de altele. Derularea acestor imagini fugitive îÆi permitea så recunoçti boxerul la lucru çi înotåtorul luptându-se cu v a l u r i l e .

O m u l e Æ u l Cocoçat are çi el imagini despre mine. Ma våzut în ascunzåtoarea mea çi în faÆa cuçtii cu vidre, în dimineÆile de iarnå, în faÆa telefonului în vestibulul din spatele casei, pe muntele Brauhaus alergând dupå fluturi, la patinoar în sunetele fanfarei, în faÆa cutiei de cusut, aplecat asupra sertarului meu, la Blumeshof, când eram bolnav în pat, la Glienicker çi la garå. Acum çi-a terminat treaba. Totuçi vocea sa, care aminteçte de zumzåitul mançonului din lampa cu gaz îmi mai çopteçte încå aceste cuvinte peste pragul veacului: Ah drag copilaç, te implor Roagå-te çi pentru Micul Cocoçat. o Traducere de

Catrinel Pleçu Note 1 joc de cuvinte; provincia care då numele acestei gåri berlineze çi anhalten, a se opri.

2 Aluzie la personajul nuvelei lui Chamisso, Omul fårå umbrå careçi vinde umbra diavolului.

3 Deutsches Kinderbuch - “Will ich in mein Keller gehn/ Will mein Weinlein zapfen;/ Steht ein bucklicht Männlein da, / Tät mir”n Krug wegschnappen.”

4 Aluzie la basmul lui Grimm Das Lumpengesindel din Kinder und Hausmårchen.

13

Anul X, X, numerele numerele unu unu // doi, doi, 1999 1999 Anul

E

U

P

H

Michel Tournier

Cum ar putea Moç Cråciun så-l alåpteze pe Isus? Cåpcåunul din poveste este, de fapt, un adept al modei hippy? Poate oare un pitic så devinå un supraom?

Este posibil ca o pisicå så devinå un personaj iniÆiatic? Se poate ucide cu un aparat de fotografiat? Gustul acid al unei låmîi este o cale de a lupta împotriva senzaÆiei de neant?

La aceste întrebåri çi la multe altele, mult mai grave çi mai absurde, Michel Tournier råspunde prin povestiri amuzante, sfîçietoare sau pasionante, dar de fiecare datå exemplare. Dupå romanele din seria de autor publicate de Editura UNIVERS, Michel Tournier apare acum în româneçte ca autor de nuvele, într-o formulå literarå care, fårå îndoialå, va fi o surprizå plåcutå pentru cititorii såi.

Michel Tournier, nåscut la Paris în 1924, a obÆinut marele premiu pentru roman al Academiei franceze pentru Vineri sau limburile Pacificului çi premiul Goncourt, acordat cu unanimitate de voturi, pentru Regele arinilor. Din 1972, este membru al Academiei Goncourt.

pagina 14

Amandine sau cele douå grådini POVESTE INIæIATICÅ Pentru Olivia Clergue DUMINICÅ. Am ochi albaçtri, buze roçii, obrajii roz bucålaÆi, pårul blond ondulat. Må cheamå Amandine. Cînd må privesc în oglindå, mi se pare cå aråt ca o fetiÆå de zece ani. Nici nu-i de mirare. Sînt o fetiÆå çi am zece ani.

Am un tatå, o mamå, o påpuçå pe care o cheamå Amanda, çi mai am çi o pisicå.

Cred cå e o pisicå. Îi spunem Claude*, aça cå nu-i foarte sigur. Timp de cincisprezece zile, a avut o burtå enormå, iar într-o dimineaÆå am gåsit lîngå ea în paner patru pisoiaçi mari cît niçte çoareci, ce vîsleau în jurul lor cu låbuÆele çi îi sugeau pîntecele.

Apropo de pîntece, acum iaråçi e plat: probabil cå puii erau închiçi înåuntru çi tocmai au ieçit afarå! Hotårît lucru, Claude trebuie så fie o pisicå.

Pe pui îi cheamå Bernard, Philippe, Ernest çi Kamicha. Dupå nume, çtiu cå primii trei sînt båieÆi. Cît despre Kamicha, evident, nu e la fel de sigur.

Mama mi-a spus cå nu putem påstra în caså cinci pisici. Oare de ce? Atunci mi-am întrebat prietenele de la çcoalå dacå nu vor un pisoi.

Miercuri. Annie, Sylvie çi Lydie au venit în vizitå.

Claude s-a frecat de picioarele lor torcînd. Ele au luat în mînå pisoii, care acum au fåcut ochi çi încep så meargå tremurînd. Pentru cå nu voiau o fetiÆå, pe Kamicha nu au luat-o. Annie l-a luat pe Bernard, Sylvie pe Philippe, iar Lydie pe Ernest. O påstrez doar pe Kamicha; fireçte, o iubesc cu atît mai mult cu cît ceilalÆi au plecat.

O

R

I

O

N

de carne sau de zahår, o prind din zbor çi-o håpåie pe nemestecate. Pisicile, nu. Sînt foarte prudente. Laså bucata jos. Apoi o cerceteazå Claude a cercetat-o. Dar în loc s-o månînce a luat-o în gurå çi-a dus-o în grådinå; dacå pårinÆii mei o vedeau, riscam så fiu dojenitå.

Pe urmå s-a ascuns într-un tufiç - probabil ca så uit de ea. Dar n-o slåbeam din ochi. Deodatå a fåcut un salt înspre zid, a alergat spre el ca çi cum zidul ar fi fost culcat la påmînt - dar zidul era ca-ntotdeauna în picioare - çi din trei salturi a fost pe coama lui, fårå så lase din bot bucata de carne. A privit spre noi vrînd parcå så se asigure cå n-o urmårim, apoi a dispårut de cealaltå parte.

Am în cap, mai de mult, o idee. Probabil cå, supåratå cå din patru pisoi i-am luat trei, Claude a vrut så-l punå la adåpost pe Kamicha. L-a ascuns de cealaltå parte a zidului çi stå cu el atunci cînd lipseçte de-acaså.

Duminicå. Aveam dreptate. L-am revåzut pe Kamicha, care dispåruse de trei luni. Ce mult s-a schimbat! Azi diminealå m-am trezit mai devreme decît de obicei. Pe fereastrå, am våzut-o pe Claude care mergea alene pe una dintre aleile grådinii. În bot Æinea un çoarece de pådure, mort. Dar partea extraordinarå e cå scotea un soi de mîrîit foarte blînd, cum fac cloçtile cînd îçi plimbå puii. Iar puiul n-a întîrziat så aparå, numai cå era un puiandru cu patru picioare, acoperit cu o blanå roçcovanå. L-am recunoscut imediat dupå pata albå de pe ochi, ochiul cu vînåtaie albå Dar ce voinic s-a fåcut! A început så sarå în jurul lui Claude încercînd så agaÆe çoarecele cu laba, iar Claude ridica sus capul pentru ca pisoiul så nu-l poatå ajunge. Pînå la urmå a låsat jos çoarecele, înså Kamicha, în loc så-l devoreze pe loc, l-a luat çi a dispårut cu el în tufiçuri. Må tem cå pisoiul åsta, s-a sålbåticit de tot. Cred çi eu, a crescut de cealaltå parte a zidului fårå så vadå niciodatå pe nimeni, afarå de maicå-sa.

Miercuri. Acum må scol zilnic înaintea celorlalÆi. Nu-i greu, timpul e atît de frumos! Iar în felul åsta, cel puÆin o orå, fac ce-mi place în caså. Cum tata çi mama dorm, am sentimentul cå sînt singurå pe lume. Îmi e cam teamå, dar totodatå simt o mare bucurie. E bizar. Cînd aud miçcare în camera pårinÆilor, sînt tristå, sårbåtoarea s-a terminat. Apoi, våd în grådinå o gråmadå de lucruri noi pentru mine. Grådina tatei e atît de îngrijitå çi dichisitå încît ai crede cå nu se poate întîmpla nimic în ea.

Totuçi, cînd tata doarme, poÆi vedea aici tot felul de lucruri! Chiar înainte de råsåritul soarelui, în grådinå începe o mare foialå. E ceasul cînd animalele de noapte se culcå, iar cele de zi se trezesc. Dar este un moment cînd sînt toate acolo. Trec unele pe lîngå celelalte, uneori se ciocnesc, pentru cå-i în acelaçi timp çi noapte çi zi.

BufniÆa se gråbeçte la cuib înainte ca soarele s-o orbeascå çi trece pe lîngå mierla ce iese din tufa de liliac. Ariciul se rostogoleçte pe sub måråcini ca o minge, în vreme ce din scorbura båtrînului stejar veveriÆa scoate capul så vadå cum e vremea.

Duminicå. Acum e cît se poate de limpede: Kamicha e sålbatic de-a binelea.

Azi diminealå, cînd i-am våzut, pe el çi pe Claude, pe peluzå, am ieçit çi m-am îndreptat cåtre ei. Claude mi-a fåcut o primire cålduroaså. Torcînd, a venit så se frece de picioarele mele. Dar Kamicha a dispårut dintr-un salt în tufele de coacåze. E totuçi ciudat! Vede bine cå maicå-sa nu se teme de mine. Atunci de ce fuge? Iar Claude de ce nu face nimic ca så-l reÆinå?

Ar putea så-i explice cå sînt o prietenå. Ei bine, nu.

S-ar zice cå uitå complet de Kamicha din clipa cînd apar eu. Claude are douå vieÆi paralele, viaÆa de cealaltå parte a zidului çi viaÆa cu noi, în grådina tatei çi în casa mamei.

Piticul roçu (Le coq de Bruyère)

Duminicå. Kamicha e roçcatå ca o vulpe, cu o patå albå pe ochiul stîng, ca çi cum ar fi primit... de fapt, ce? Contrariul unei lovituri. Un pupic. Un pupic de brutar.

Kamicha are-n jurul ochiului o vînåtaie de fåinå albå.

Miercuri. Casa mamei çi grådina tatei îmi plac foarte mult. În caså, temperatura e mereu aceeaçi, çi vara çi iarna. Indiferent de anotimp, gazonul din grådinå e la fel de verde çi de bine tuns. S-ar zice cå mama - în caså - çi tata - în grådinå - fac un adevårat concurs de curåÆenie. În caså trebuie så mergem cu tålpici de pîslå ca så nu murdårim parchetul. În grådinå, tata a pus scrumiere pentru vizitatorii fumåtori. Cred cå au dreptate.

E mai sigur aça. Dar uneori e çi puÆin plictisitor.

Duminicå. Må bucur så-mi våd pisoiul cum creçte çi cum învaÆå de toate jucînduse cu mama lui.

Azi dimineaÆå, merg så våd panerul unde-çi au açternutul. E gol! Nu mai e nimeni! Cînd Claude mergea la plimbare, îi låsa singuri pe Kamicha çi pe fraÆii lui. Azi la luat cu ea. Cred cå l-a luat pe sus, cåci puiul nu s-ar fi putut Æine de ea, sînt sigurå.

Abia çtie så meargå. Unde s-o fi dus?

Miercuri. Claude, care dispåruse de duminicå, a reapårut brusc. Mîncam cåpçuni în grådinå cînd, deodatå, îi simt blana frecîndu-se de picioarele mele. Nu e nevoie så privesc, çtiu cå e Claude. Alerg la paner så våd dacå a revenit çi puiul. Panerul tot gol. Claude s-a apropiat. A privit în paner, apoi a ridicat capul spre mine închizîndu-çi ochii aurii. Am întrebat-o: «Ce-ai fåcut cu Kamicha?» A întors capul fårå så råspundå.

Duminicå. Claude çi-a schimbat obiceiurile. Înainte era tot timpul cu noi. Acum, foarte adesea, e plecatå. Unde? Tare aç vrea så çtiu. Încerc s-o urmåresc. Imposibil.

Cînd stau cu ochii pe ea, nu se miçcå din loc. Parcå mi-ar spune: «De ce må tot priveçti?

Vezi bine cå nu plec de-acaså».

Dar ajunge un moment de neatenÆie çi fçttt!, Claude a dispårut. Atunci, degeaba o mai caut. Nu-i nicåieri. Iar a doua zi o regåsesc lîngå cåmin, çi må priveçte cu un aer nevinovat, de parcå aç avea vedenii.

Miercuri. Am våzut ceva straniu. Nu-mi era foame deloc çi, cum nu se uita nimeni la mine, i-am dat pe furiç lui Claude bucata mea de carne. Cîinii, cînd le arunci o bucatå

Miercuri. Am vrut så-l îmblînzesc pe Kamicha. Am pus o farfurie cu lapte în mijlocul aleii, apoi am intrat în caså, de unde am privit pe fereastrå ce se întîmplå.

Claude a venit prima, bineînÆeles. S-a açezat în faÆa farfuriei cu labele strînse cuminte una lîngå alta çi s-a pus pe linchit. Dupå un minut, am våzut ochiul cu vînåtaie albå al lui Kamicha apårînd între douå tufe de iarbå. O observa pe maicå-sa, pårînd cå se întreabå ce face ea acolo. Apoi a înaintat, înså cu burta la påmînt, çi s-a tîrît încet, încet spre Claude. Gråbeçte-te, Kamicha, puiule, altfel gåseçti farfuria goalå! În sfirçit, a ajuns. Ba nu, încå nu! Se învîrte-n jurul farfuriei, tot tîrîç. Sålbatic mai e! O adevåratå pisicå sålbaticå. Întinde gîtul cåtre farfurie, un gît lung, lung, un adevårat gît de girafå, încercînd så råmînå cît mai departe de farfurie. Întinde gîtul, laså jos nasul çi, deodatå, strånutå. A atins laptele cu nasul. Nu se açtepta la asta. N-a mîncat niciodatå din farfurie, sålbåticuÆul åsta! A împroçcat picåturi de lapte peste tot. Se trage înapoi çi îçi linge buzele cu un aer dezgustat. Claude a fost çi ea împroçcatå, dar puÆin îi paså. Continuå så lincheascå, rapid, regulat, ca o maçinå.

Kamicha s-a çters cu limba. Dar cele cîteva picåturi de lapte pe care le-a lins îi amintesc ceva. O amintire nu prea veche. Se laså pe burtå. Începe iar så se tîrascå. Înså de data asta se îndreaptå spre maicå-sa. Îçi strecoarå capul sub pîntecele ei. Suge. Çi iatå: pisica cea mare lincheçte, iar cea micå suge. Trebuie så fie acelaçi lapte, care din farfurie intrå în gura pisicii, iese afarå prin blanå çi intrå în gura pisoiului.

DiferenÆa e cå, în trecere, s-a încålzit. Pisoiului nu-i place laptele rece. Se serveçte de maicå-sa ca så-l încålzeascå.

Farfuria e goalå. Claude a lins-o atît de bine, cå stråluceçte în soare. Claude întoarce capul. Îl descoperå pe Kamicha care încå suge. «Ia te uitå, ce face åsta?» Laba lui Claude s-a destins ca un arc. Dar nu cu råutate! Ghearele i-au råmas în teacå. Lovitura înså a pornit spre capul lui Kamicha, care se rostogoleçte ca o minge. Så nu uite cå-i un pisoi mare. Unde s-a våzut pisoi så mai sugå, la vîrsta lui?

Duminicå. M-am decis så fac o expediÆie de cealaltå parte a zidului, ca så încerc så-l îmblînzesc pe Kamicha. Dar çi, un pic, din curiozitate. Cred cå dincolo e ceva diferit, o altå grådinå, o altå caså poate, grådina çi casa lui Kamicha. Cred cå dacå aç cunoaçte micul lui paradis, aç çti mai bine cum så mi-l fac prieten.

Miercuri. În aceastå dupå-amiazå, am fåcut turul proprietåÆii vecine. Nu e prea mare. Ajung zece minute ca så revii, fårå så te gråbeçti, în punctul de plecare. E clar: e o grådinå ce are exact mårimea grådinii lui tata. Are înså ceva deosebit: nu tu uçå, nu tu grilaj, nimic! Un zid fårå nici o intrare. Sau intrårile au fost zidite. Singurul mod de a intra e så faci cum face Kamicha, så sari zidul. Numai cå eu nu sînt o pisicå. Atunci cum så fac?

Anul X, X, numerele numerele unu unu // doi, doi, 1999 1999 Anul

U P H O R I O N English… Deutsch… Français

Duminicå. Mai întîi m-am gîndit så folosesc scara de grådinar a lui tata, dar nu çtiu dacå aç putea s-o car pînå la zid. Apoi, ar vedea-o toatå lumea. Aç fi imediat reperatå.

Nu prea çtiu de ce, dar cred cå dacå tata çi mama ar bånui ce planuri am, ar face orice ca så må împiedice så le realizez. Ceea ce voi scrie acum e foarte urît, çi mi-e ruçine, dar ce så fac? Cred cå e un lucru necesar çi plåcut så merg în grådina lui Kamicha, dar nu trebuie så vorbesc despre asta cu nimeni, mai ales cu tata çi cu mama. Sînt foarte nefericitå çi foarte fericitå în acelaçi timp.

Miercuri. La celålalt capåt al grådinii este un pår båtrîn, cu crengi råsucite, dintre care una groaså trece peste zid. Dacå izbutesc så merg pînå la capåtul ei, probabil aç putea så pun piciorul pe coama zidului.

Duminicå. Asta e! Încercarea cu pårul cel båtrîn mi-a reuçit, dar ce fricå mi-a fost! Pentru o clipå m-am trezit cu picioarele desfåcute, cu un picior pe creangå, cu celålalt pe coama zidului. Nu îndråzneam så las ramura pe care încå o Æineam în mînå. Era cît pe ce så strig dupå ajutor. În cele din urmå, mi-am fåcut vînt. În clipa urmåtoare, cådeam pe coama zidului, dar mi-am recåpåtat echilibrul çi imediat am putut vedea grådina lui Kamicha, jos, la picioarele mele.

Mai întîi, n-am våzut decît un talmeç-balmeç de verdeaÆå, o adevåratå junglå, o încîlcealå de spini çi arbori culcaÆi la påmînt, de måråcini çi de ferigi înalte, precum çi o mulÆime de plante pe care nu le cunosc. Exact contrariul grådinii lui tata, atît de curatå çi dichisitå. M-am gîndit cå n-o så îndråznesc niciodatå så cobor în aceastå pådure virginå ce trebuie så fojgåiascå de broaçte çi çerpi.

Am mers atunci pe coama zidului. Nu era uçor, cåci adesea cîte un arbore se sprijinea pe ea acoperind-o cu frunze çi nu çtiam unde så calc. În plus, erau pietre desprinse din mortar çi care se clåtinau, altele lunecoase din cauza muçchiului. Pe urmå înså am descoperit ceva absolut uimitor: sprijinitå de zid, açteptîndu-må parcå dintotdeauna, un fel de scarå din lemn foarte abruptå, cu balustradå, cam ca scårile mari pe care se urcå în pod. Lemnul era înverzit çi ros de carii, balustrada cleioaså de balele limacçilor. Era totuçi bunå pentru coborît, çi nu çtiu cum m-aç fi descurcat fårå ea.

Bun. Iatå-må în grådina lui Kamicha. E plinå de ierburi înalte ce-mi ajung pînå la nas. Trebuie så merg pe o alee veche tåiatå de-a lungul pådurii, dar pe cale så fie înghiÆitå de plante. Flori mari çi bizare îmi mîngîie faÆa. Miros a piper çi a fåinå, un miros foarte dulceag, dar cam înecåcios. Greu de spus dacå e un miros plåcut sau neplåcut.

Amîndouå în acelaçi timp, s-ar zice.

Mi-e puÆin fricå, dar curiozitatea må îmboldeçte. Totul pare aici påråsit de multå, multå vreme. E trist çi frumos ca un apus de soare... O cotiturå, un alt coridor de verdeaÆå, çi ajung la un fel de luminiç rotund cu o lespede în mijloc. Iar pe lespede, ghiciÆi cine stå? Kamicha în persoanå, care må priveçte calm cum vin cåtre el. Ciudat, mi se pare mai mare çi mai voinic decît în grådina tatei. Dar el e, sînt absolut sigurå, nu existå alt pisoi cu vînåtaie albå în jurul ochiului. Oricum, e foarte calm, aproape maiestuos. Nu fuge ca un nebun, dar nici nu vine la mine ca så-I mîngîi, nu, se ridicå çi se îndreaptå liniçtit, cu coada lumînare, spre celålalt capåt al luminiçului. Înainte de-a intra sub arbori, se opreçte çi se întoarce, vrînd parcå så vadå dacå-l urmez. Da, Kamicha, vin, uite, vin!

Kamicha închide ochii cu un aer satisfåcut çi porneçte din nou, la fel de liniçtit. Chiar cå nu-l mai recunosc. Ce înseamnå så fii într-o altå grådinå! Un adevårat prinÆ în regatul såu.

Dåm astfel mai multe ocoluri mergînd pe o cårare ce uneori. se pierde sub ierburi. Apoi înÆeleg cå am ajuns. Kamicha se opreçte iar, întoarce capul spre mine çi îçi închide lent ochii de aur.

Sîntem la marginea micii påduri, în faÆa unui chioçc cu coloane ce se înalÆå în centrul unei vaste peluze rotunde. În jurul ei, o alee cu bånci din marmurå, ciobite çi acoperite cu muçchi. Sub cupola chioçcului, se aflå o statuie açezatå pe un soclu. E un båieÆaç gol-goluÆ, cu aripi la spate. Cu un surîs trist ce-i sapå gropile în obraji, îçi înclinå capul buclat çi ridicå un deget spre buze. A låsat jos un arc, o tolbå çi cîteva sågeli, risipite lîngå soclu.

Kamicha e sub cupolå. Îçi înalÆå capul spre mine. E la fel de tåcut ca båiatul de piatrå. Are, ca çi el, un surîs enigmatic. S-ar spune cå amîndoi çtiu un acelaçi secret, puÆin trist çi delicat, pe care-ar vrea så mi-l împårtåçeascå. E ciudat. Totul e melancolic aici, chioçcul în paraginå, båncile ciobite, gazonul neîngrijit, invadat de flori sålbatice, çi totuçi simt o mare bucurie. Îmi vine så plîng çi sînt fericitå. Ce departe sînt de grådina tunså a tatei. Çi de casa lustruitå a mamei! Voi mai putea så revin acolo vreodatå?

Brusc, må întorc cu spatele la båiatul misterios, la Kamicha, la chioçc, çi alerg cåtre zid. Alerg ca o nebunå, crengile çi florile îmi biciuiesc obrazul. Ajung la zid, dar mai întîi nu nimeresc locul cu scara putrezitå. În sfîrçit, iat-o ! Merg pe coama zidului cît de repede pot. Pårul cel båtrîn. Sar. Sînt în grådina copilåriei mele. Ce clar çi bine rînduit e totul aici!

Urc în camera mea. Plîng îndelung, plîng tare, fårå motiv, plîng pur çi simplu.

Pe urmå dorm puÆin. Cînd må trezesc, må privesc în oglindå. Hainele nu s-au murdårit.

N-am nimic. Ba da, uite, un pic de sînge. O dîrå de sînge pe picior. E ciudat, nu am nicåieri nici o zgîrieturå. Atunci de ce? În sfîrçit, asta e. Må apropii de oglindå çi îmi privese obrazul de aproape.

Am ochi albaçtri, buze roçii, obrajii roz bucålaÆi, pårul blond ondulat.

Totuçi, nu mai semån cu o fetiÆå de zece ani. Dar cu ce semån? Îmi ridic degetul spre buzele roçii. Îmi înclin capul buclat. Surîd cu un aer enigmatic. Mi se pare cå semån cu båiatul de piatrå...

Atunci våd lacrimi izvorînd sub pleoape.

Miercuri. Dupå vizita mea în grådinå, Kamicha a devenit foarte prietenos. Stå ore-n çir lungit pe burtå, la soare.

Apropo de burtå, mi se pare foarte rotundå. Pe zi ce trece mai rotundå.

Trebuie så fie o pisicå.

Kamisica l...

o

* Claude este în francezå un prenume cu aceeaçi formå pentru ambele sexe (n.tr.).

Traducere de

Emanoil Marcu Serie de autor «MT»

"… "… ORION" ORION" Iustin PanÆa BIEN AVANT L’ARRIVÉE DU TRAIN ELLE PENSE 1 N’aller que là où quelqu’un vous aime car l’instant où l’éventail de la solitude cessera de vous rafraîchir vous jetant de l’air chaud au visage, viendra. Donc ne voyageons seulement que vers ceux qui nous attendent avec amour sur le pas de la porte. Les hommes jouissent de voyages, certaines pagina femmes de leurs amants - des voyages en somme, sur les rails accidentés d’un train qui déraillera en pleine campagne; je ne suis jamais monté dans un tel train, mais malgré tout on m’a dit une fois: “La mesure de ton innocence, tout comme de notre innocence d’ailleurs, c’est de reporter la tentation. L’inhibition est la seule pudeur”.

Donc n’aller que là où quelqu’un vous aime, seulement dans cette ville, ce bled et ce champ désertique là et une fois arrivé, on réalise qu’il y a quelque chose en nous qui résiste, sans jamais s’offrir.

15

2 Est-ce que seuls les parents, dans la plupart des cas, peuvent être nos amis ?

Les autres ne sont-ils vraîment pas capables de s’approcher de nous ? Ou nous, de nous approcher d’eux ?

L’homme est prédestiné à la trahison - m’a-t-il dit une fois. Le mariage est une trahison envers les parents, l’espace des instants de gaîté: le lit d’enfant, les jouets, les premiers livres d’aventures, la table sur laquelle tu as écrit ton premier madrigal sans même savoir qu’il s’agissait d’un madrigal. Puis on trahit la premire femme qu’on aime, car on a des enfants et on dirige son amour sur eux, pour les trahir à leur tour et aimer les petits qu’on trahit en finissant par s’aimer soi-meme.

Mais les amis ? Il a dit aussi quelque chose sur l’amitié.

Une autre fois il m’a dit - sans aucun doute, le désir a été la semence première.

Je resterai chez toi jusqu’aux semailles, puis je te quitterai. Voilà, les vêtements décollent de ton corps tout seuls, comme l’épluchure d’une pome de terre bien cuite. Mais dans ce raisonnement qu’il croyait infaillible, voilà qu’une erreur s’est glissée - je n’ai pas pu prendre ses distances. Il revient toujours assidûment, comme la poussière qui entre par la fenêtre, par la porte, par la plus fine fente de la pièce.

3 Avoir peur de la foudre, courir précipitamment d’une fenêtre àl’autre en les fermant hƒtivement. Mais la maison est immense, avec trop de fenêtres et toutes sont verrouillées. Il me poursuivait de pièce en pièce, me posant des questions auxquelles je ne savais répondre. Je bégayais intimidée, en fermant les fenêtres et seulement sur le tard, je réalisais, et cela je ne l’oublierai jamais, que les vitres à travers lesquelles je regardais souvent, étaient couvertes de papier, la maison où il m’avait emmenée étant abandonnée depuis belle lurette par ses propriétaires.

J”ai longtemps attendu une réponse, il m’avait promis qu’il me l’enverrait mais cela faisait un bail depuis lors - j’étais persuadée qu’il avait oublié. Mais tout à coup, j’ai repris espoir, le voyant àl’autre bout de la table, agitant un papier et j’ai compris qu’il voulait me le faire parvenir et je me suis dit que c’était là que je trouverais la réponse, le mot attendu avec tant de vertueuse patience. Tard, je me suis apertu que sur le papier, il n’y avait que les cendres d’une cigarette qu’il avait laissé tomber dans le cendrier qui se trouvait devant moi. Pas même les cendres n’étaient celles de la cigarette qu’il avait fumée, c’était les cendres de celle d’un voisin qui fumait près de lui qu’il avait ramassées poliment. o

ExpoziÆia "Inventing a people - Contemporary Art in the Balkans - Fotini Kariotaki, Vibrations, 1995, Object

E

Anul X, X, numerele numerele unu unu // doi, doi, 1999 1999 Anul

E

U

P

H

O

R

I

O

N

Dumitru Chioaru GABRIEL STÅNESCU

p

Ioan Radu Våcårescu

Melancolii RETORICE RAP ÇI–ATÂT, INVENTATORUL RAP – ULUI Mult înainte de apariÆia muzicii çi dansului rap în gheto-urile negrilor din marile oraçe americane de pe coasta de est, acestea au fost inventate în Æara noastrå, în localitatea mea natalå, de un bårbat faimos, unic la vremea lui, pe nume Rap Çi-Atât. Aça stând lucrurile çi nu altfel, patriotismul local dându-mi ghes ca la orice alt român de bunå credinÆå, iatå-må açternut în a povesti despre ce e vorba. Nu de alta, dar ar fi påcat så pierdem întâietatea çi în acest domeniu.

Din nefericire, fiind prea târziu acuma pentru altceva, trebuie så må lupt doar pentru întâietatea istorico–teoreticå.

Nimeni n-a reuçit så afle vreodatå care era numele lui adevårat, de unde venea, unde locuia sau alte detalii de acest fel. Mai mult decât atât, îl çtiam de multå vreme iar cei cu mult mai mari decât noi spuneau cå aça cum îl vedem, aça îl çtiau çi ei çi cei de dinaintea lor, adicå fårå vârstå. Într-adevår, se succedaserå mai multe generaÆii de elevi, mai mult sau mai puÆin chiulangii, mai mult sau mai puÆin “pensionari”, dimineÆi întregi sau amieze fårå sfârçit, ai localurilor tip grådinå, unice în felul lor, “VeneÆia”, “Aida” sau “Cloaca”, iar Rap Çi-Atât aråta exact la fel. Çi totuçi, unii dintre cei care-l cunoçteau mai bine spuneau cå în timpul generaÆiei noastre, faimosul cetåÆean se afla în culmea performanÆelor sale artistice.

Rap Çi-Atât apårea de obicei în jur de zece dimineaÆa. La ora asta “se dådea mira”, adicå se dådea dezlegare la båut. Cu alte cuvinte, ca så limiteze consumul de alcool regimul de-atunci instituise un soi mai ciudat de prohibiÆie: alimentarele çi crâçmele nu aveau voie så vândå båuturå înainte de ora zece dimineaÆa. Abia mult mai târziu a fost introduså çi restricÆia cu ora zece seara, când închideau toate restaurantele çi crâçmele de cartier. La început, cum spuneam, era înterzis så bei dimineaÆa, adicå åia de-atunci, comuniçtii, voiau ca oamenii så meargå la muncå, nu la distracÆie. Pentru un neofit, pentru un cetåÆean al unei Æåri normale – am cunoscut mulÆi în acea perioadå, datoritå turismului destul de intens – chestia asta îi pårea absolut incredibilå. Întâi, se întrebau, se mirau foarte tare cum de existå pe lume oameni care beau dimineaÆa. Apoi, când vedeau cå nu-i de glumå cu chestia asta, întrebau cum se descurcå în noile condiÆii acei oameni, çi vedeau çi ei cå nu erau puÆini, care aveau nevoie så-çi satisfacå repede nevoile bahice matinale. Simplu, le explicam, cumpårå de båut de la alimentarå cu o zi înainte. Sticlele astea le golesc pânå la zece. Dupå aia, sar gardul de pe la fabrici, exact la ora zece dimineaÆa çi urmeazå tura a doua. Aça cum se întâmplå de obicei cu orice interdicÆie de felul åsta, lucrurile se petrec tocmai pe dos. Adicå, acuma se bea dublu. Înainte de înterdicÆie, beau çi ei ca oamenii, o bere, douå, un kil de vin, o jumåtate de lichior sau votcå. MulÆi dintre pensionari, obiçnuiÆi cu programul åsta dupå câteva decenii de muncå, dimineaÆa rezemau zidurile poçtei încå de pe la çase dimineaÆa, în zi de pensie. Luau banii de la poçtaç imediat cum acesta ieçea pe uçå çi intrau în prima crâçmå sau în prima alimentarå. Pentru aceçtia era cel mai greu odatå cu prohibiÆia matinalå lansatå de comuniçti, pentru cå era foarte greu så le ajungå banii pentru båutul zilnic. Prin fabrici era mai uçor, se mergea pe coletå, beau çi cei care erau faliÆi. Åçtia beau cel mai mult, setea lor era mai mare, ei veneau cu traista goalå çi de acaså. Oricum, vânzårile de

Festivalul InternaÆional "Periferic 3" - 14 - 16 Mai 1999 / Iaçi - România - 1. Pavel Bråila - "Shortcut to another dimension", 2. Mihai Voicu - "Condens", 3. Jozsef Bartha - "Într-e"

înå la momentul emigrårii (septembrie l99l), Gabriel Stånescu era autorul unui remarcabil volum de debut, ExerciÆii de apårare pasivå (Ed. Albatros, l984), în care atitudinea poetului faÆå de realitate oscileazå între refuzul obstinat de a cultiva “sentimente de serå”, notînd cu cinism cerebral, mascat uneori metaforic, experienÆa unei istorii indiferente faÆå de om, çi ironia care-i spulberå iluziile/ deziluziile, ca çi ispita cliçeelor poetice: “Istoria s-a scris råzboiul de o sutå de ani a avut loc/ Chiar çi cel de douåzeci e pe sfîrçite/ (Cu mine însumi se-nÆelege)/ Çi nici måcar nu ai fost întrebat…/ De data asta eu sînt cel care face bilanÆul:/ Ratele casei întreÆinerea laptele cumpårat dimineaÆa/ Sub religia indiferentå a ploii într-un pulover subÆire/ în pantofi tociÆi ca dinÆii din gura speranÆei” (Scrisori din imediata apropiere). In anul expatrierii i-a apårut volumul pagina 16 Împotriva metodei (predat Editurii Albatros încå din l985), continuînd aceeaçi atitudine, pe un ton mai råspicat, care dezvåluie o radicalizare moralå. În contextul postdecembrist în care a fost editat, volumul n-a mai avut ecou. Venea doar så confirme un talent çi o conçtiinÆå care a îndråznit, în ultimii ani ai dictaturii, så protesteze în numele unui “drept la demnitate”, cum se intituleazå menifestul de la sfîrçitul volumului, datat noiembrie-decembrie l989. Starea de spirit din care s-a nåscut acest volum este dezamågirea lui Iosif nerecunoscut de fraÆii såi din teamå çi laçitate în faÆa “metodei” de dresaj comunist a omului: “Singur printre cei mulÆi/ (Timizii trîntorii çi eunucii acestei lumi)/ Muritor ca çi ei / ÎnvåÆînd så îmi port cåmaça spiritului/ Mai departe pe ape” (Iosif çi fraÆii såi).

Evadat în “lumea tuturor posibilitåÆilor”, Gabriel Stånescu manifestå acelaçi sindrom de nonconformism în toate volumele publicate la diverse edituri din Æarå: America! America! (Biblioteca Euphorion, l994), Sfîrçitul care începe (Ed. Panteon, l996) çi Identitatea Neantului (Ed. Axa, l998), cårora li se adaugå volumul de haiku-uri Peisaj cu memorie (Ed.Timpul, l996). America! America! a nedumerit publicul român (inclusiv pe subsemnatul care am fost redactorul de carte) prin atitudinea anticapitalistå, pe nedrept etichetatå de unii critici ca o actualizare a retoricii poeziei proletcultiste din anii 50. Gabriel Stånescu adoptå o atitudine de revoltå, proprie tuturor poeÆilor nonconformiçti americani de la beatnici încoace. Retorica lui sfideazå çi demascå fårå echivoc aparenÆele opulenÆei materiale çi surogatele spirituale ale lumii americane, care nu-çi trage originea din frustrare ci din dezamågire. Råzbat în versurile acestui volum, asemånåtoare notaÆiilor dintr-un jurnal, neliniçtile/ angoasele unui dezrådåcinat tråind, în mediul nou de viaÆå, drama, devenitå obsesie, a unui cobai: “Så cauÆi ce nu poÆi gåsi/ Så uråçti cînd ai putea så iubeçti/ Så te laçi ispitit de gesturi çi vorbe/ Så fii al nimånui çi så fugi pînå çi de tine însuÆi/ Så çtii cå n-ai nici o scåpare/ Cå trebuie så te scoli cu noaprea în cap/ De pe patul de boalå/ Så-i uråçti pe ceilalÆi pentru/ Minciuna care-i ruptå din rai/ Så te afli undeva la mijloc/ Între lacrimile femeii pe care o iubeçti/ Çi cuvintele mamei care nu-Æi înÆelege nefericirea/ La radio muzicå de Bach/ Cine mai are rågazul så o asculte?/ Europa e departe/ Acolo au råmas atîtea biblioteci necitite/ Çi cum så nu-Æi mai scriu cînd våd// Cît de mult a decåzut omul lui Rousseau/ În acest secol ?”

Versurile lui Gabriel Stånescu devin, în volumul Sfîrçitul care începe, mai acide çi discursive, conturînd ståri de spirit complexe, în care påtimirea christicå çi ironia socraticå se întrepåtrund în radiografierea unei lumi pe dos, înstråinatå de modelul ei metafizic: “ Ce orå e? Ce an? Care secol?/ De la o vreme oamenii au devenit indiferenÆi/ La ce se întîmplå de cealaltå parte a planetei/ Fiecare cu serviciul lui cu viaÆa lui cu datoriile lui/ Întîmplåtor ieri s-au stricat toate ceasurile/ Anotimpurile sînt din ce în ce mai anapoda/ Magnolia a înflorit în decembrie/ în plinå varå a fost atît de frig încît apa/ Din bazinele de înot a îngheÆat de-a binelea/ Båtrînii au dat în mintea copiilor deseneazå/ Pe asfalt toate promisiunile neonorate ale preçedinÆilor/ Din campaniile electorale/ Liliecii çi bufniÆele adorm odatå cu gåinile/ Magii au pornit în cåutarea/ Unui alt Iisus pentru noul serial de televiziune” (O lume anapoda) Abia în volumul Identitatea Neantului, radiografierea cinicå a atmosferei apocaliptice a lumii contemporane este filtratå printr-o melancolie reflexivå çi confesivå. Textul nu se mai reduce la defularea obsesiilor, ci devine un exerciÆiu de exorcizare a angoaselor iscate din percepÆia în negru a existenÆei. Actul însuçi de creaÆie reprezintå amprentele autoflagelårii poetului: “ De fapt nu scriu/ În adevåratul sens al cuvîntului/ Ci scîncesc zgîrii/ Rup fîçii icnesc/ Må detest ca så må apropii de mine cel adevårat/ Îmi elogiez opera ca så må risipesc/ Îmi impun obstacole ca så nu le pot depåçi/ Sfîçii rup zgårii/ Aça încît a doua zi cei ai casei/ Zåresc pretutindeni numai urme de gheare” (Urme de gheare). Aceastå poezie, mizînd ptrea mult pe directeÆea rostirii adevårului, riscå så provoace doar o stare emoÆionalå ca orice manifest, fårå problematizarea profundå a relaÆiei dintre eu çi lume, care s-ar împlini estetic prin transferul în virtualitate a obsesiei de-a fi prizonierul “neantului” existenÆei cotidiene.

Poezia lui Gabriel Stånescu nu s-a schimbat în America, dar nici America nu poate schimba firea lui de poet. o

Anul X, X, numerele numerele unu unu // doi, doi, 1999 1999 Anul

E

U

P

H

båuturå nu se reduserå deloc, din contra. Çi erau multe crâçme în localitatea noastrå, odatå chiar le-am numårat, aça ca distracÆie matematicå, ieçiserå vreo sutå çaptezeci çi opt. Le çtiam pe foarte multe dintre ele, le mai alternam: “Pufoaica ruptå”, “æâÆa dulce”, “La stop”, “Foamea-n garå”, “CarpaÆi”, “Negoiu”, “BufniÆa”, “Cålugårul”, “Bolta”, çi-atâtea altele. Când aveam chef de ceva select intram la “Împåratul romanilor”. Acolo Æinea deschis un bar nea Sima. Ne dådea pe datorie, dar numai cafea çi apå mineralå, alcool nu. Åsta era çi destul de scump pentru noi, care înainte de toate cumpåram cårÆi; coniace franÆuzeçti, cinzano, dubonet, martini. Deçi, la o adicå, intrai cu iubita la bar, te dådeai mare, luai çi tu un martini roçu, era nouå lei unu’ mare. Mare om nea Sima, avea bar cu muzicå simfonicå. Când intram, se uita la noi cu un zâmbet complice, se fåcea cå nu observå numerele matricole de pe braÆul stâng al uniformei çcolare çi punea Bach. Çtia cå ne place Bach. Çtiam cå çi lui îi place, mai ales “Arta fugii”. Urgent, råmâneam singuri în local. Plecau peçtii cu târfele dupå ei, plecau cei aflaÆi peacolo så se afle-n treabå sau cei care coborâserå din hotel så bea o cafea sau una micå. Çi dacå vreunul chiar nu se dådea dus, nea Sima punea Wagner sau Mozart. Atunci chiar cå nu mai råmânea nimeni prin preajmå. Mare om era nea Sima, se povestea despre el cå avusese bar particular înainte de råzboi çi cå acum nu doarme noaptea deoarece are o boalå mai ciudatå care Æine aproape cu insomnia. Nici azi nu çtiu dacå era sau nu adevårat. Oricum, local mai curat çi servire mai domneascå n-am mai întâlnit de atunci niciodatå, pe aici pe la noi sau aiurea. Ca så nu mai vorbim de muzica simfonicå.

Aça cå, Rap Çi-Atât îçi fåcea apariÆia pe la zece, zece çi ceva. Cei mai vechi decât noi spuneau cå înainte de prohibiÆie apårea pe la opt, opt çi ceva.

Acum se adaptase çi el. Era un cetåÆean model, nu încålca legea. Nici nu-çi cumpåra de båut de cu seara, nimeni nu l-a våzut vreodatå cu sticla dupå el.

Bea numai la pahar, domneçte. Sau poate cå nu avea cu ce så-çi cumpere. Erau destui pe vremea aia care nici nu çtiu cum tråiau. Colegi de generaÆie cu Rap ÇiAtât, pe care-i çtia toatå lumea. Îi çtia çi miliÆia, care înså nu se atingea de ei. Nici nu avea de ce, nu reprezentau nici un fel de pericol social. Mai târziu s-au schimbat lucrurile, înså pe atunci aça era. Unul dintre aceçtia era Mutu de la ManutanÆå. Mic, solid, cu un cap mare çi rotund, extrem de voluntar, îçi fåcea veacul pe la cinematograful din centrul oraçului. Mai måtura seminÆele de bostan din salå, dupå fiecare spectacol, mai fåcea ordine la coadå la bilete, atunci când se låsa cu inghesuieli sau îmbrânceli. Asta atunci când veneau în oraçul nostru filme ca “Luana” sau “Winetou” sau “Rio Bravo”. Atunci apårea, ca din senin, Mutu de la ManutanÆå çi în doi timpi çi trei miçcåri fåcea ordine. Cu ocazia asta, unii çopteau cå n-are rost så se punå cu nebunu’, cå-i pe-o mânå cu miliÆia, cå åsta fusese, sau mai era încå båtåuç la subsolul miliÆiei. Oricum, tuturor copiilor, çi chiar unora dintre cei mari, le era fricå de el. AlÆii erau cu totul çi cu totul blânzi, deçi inspirau destul de multå teamå. Chiar în faÆå la noul hotel care se construia în centrul oraçului, çantier în care lucrasem o varå-ntreagå ca så fac ceva bani de munte, îçi fåcea veacul un astfel de personaj, tot fårå vârstå, îmbråcat, varå, iarnå, cu o pufoaicå legatå cu sârmå, cu opinci confecÆionate ad-hoc çi care toatå ziua cåra cartoane çi alte resturi de felul åsta. Nu çtiu din ce tråia pentru cå pe vremea aia statul român nu cumpåra maculaturå çi cartoane vechi ca mai târziu. Îl mai vedeam uneori cu câte o pâine îndesatå în sân intrând în adåpostul såu tip cort pe care çi-l amenajase lângå un zid vechi çi dåråpånat. Cortul era alcåtuit din tot felul de lemne, placaje çi carton asfaltat çi nu era mai mare decât o lungime de om. Nu l-am auzit niciodatå vorbind. Avea un mers foarte legånat, de marinar beat, iar despre el se spunea cå fusese propietar de moarå deposedat de avere de cåtre comuniçti imediat dupå råzboi. Rezistase câÆiva ani buni acolo, dupå terminarea noului hotel çi a amenajårii spaÆiului din jur, îl puteam vedea zilnic trebåluind pe-acolo, noi stând vis-à-vis, pe teraså la “Expres”, la o halbå de bere.

Pânå într-o zi, când a dispårut cu tot cu cortul lui improvizat. Chelnårii de la “Conti” erau de pårere cå fusese mutat brusc, de cåtre miliÆie, undeva la marginea oraçului, fiindcå acolo în centrul oraçului strica peisajul. Oricum, de atunci nu lam mai våzut niciodatå. Pe Rap Çi-Atât înså nu aveau de unde så-l mute, pentru cå nimeni nu çtia unde locuieçte. Ca çi pe un alt cetåÆean celebru al oraçului nostru, o femeie ciudatå care purta mereu pe creçtetul capului o coroniÆå de flori, îmbråcatå såråcåcios, dar dupå tot tipicul, cu pardesiu, poçetå, pantofi cu toc, batic înflorat çi umbreluÆå. Se oprea de obicei în mijlocul çoselei çi începea så cânte. Uneori zbiera în gura mare dar nimeni nu înÆelegea ce doreçte cu adevårat.

O

R

I

O

N

pagina 17

Înså, nu deranja pe nimeni. Nici måcar pe puÆinii automobiliçti ai oraçului, care o cunoçteau çi o ocoleau cu înÆelegere. Altå lume oricum, nu trecuserå decât puÆini ani de când veniserå comuniçtii la putere. Oamenii erau tot cei vechi, crescuÆi în vechiul regim. Aveau respect pentru suferinÆa omeneascå. Ca çi Rap Çi-Atât probabil, deçi, aça cum vå povesteam, habar n-aveam ce vârstå så fi avut, ce fåcuse el înainte sau alte lucruri de felul åsta. Spre deosebire de alte apariÆii contemporane lui, Rap nu inspira deloc teamå. Era un tip mereu destins, vesel, comunicativ cu måsurå, artist cu alte cuvinte. Intra în local, în grådinile din centrul oraçului, vara, în crâçmele clasice, iarna, çi îçi fåcea numårul. Obiectul muncii lui artistice era cutia de chibrituri. Din cea veche, de lemn, care costa 15 bani. Nu folosea niciodatå din cea nouå, de carton. Avea dreptate, cartonul se umezea çi se deforma destul de repede. Trecea pe la fiecare maså, scotea cutia de chibrituri din buzunar, o punea pe marginea mesei, astfel încât jumåtate din lungimea ei så se gåseascå în afarå çi îi dådea un bobârnac cu unghia de la degetul mare. Cutia fåcea o boltå perfectå çi cådea la mijlocul mesei. Nu çtiu cum dracu fåcea, cå întotdeauna cutia cådea pe cant, ori pe cele lungi, ori pe cele înguste de la capete. Asta era toatå arta lui. Imediat zicea: “rap çi-atât”, båtea o datå din palme çi începea un dans ritmat aidoma, cum vå spuneam, cu dansul aça-zicând inventat de negri în ghetourile marilor oraçe americane din zilele noastre. Se acompania båtând din palme çi fredona un ritm vioi, gen ba, ba, la, la, da, da, în care întroducea cu artå, cu imenså satisfacÆie, versul: “rap çi-atât”.

Dupå care primea niçte bani, puÆini, un leu-doi, pleca la altå maså çi repeta figura.

Dupå ce-çi încheia rondul, îçi cumpåra de båut. Bea în picioare, lângå bar sau tejghea, nu vorbea cu nimeni, respira adânc çi, înainte de fiecare înghiÆiturå, repeta: “rap çi-atât”. Tonul era atunci çi mai ferm, omul având, pesemne, conçtiinÆa datoriei artistice împlinite. Între timp, la toate mesele se executa un joc ce devenise celebru, nu çtiu dacå pe urmele lui Rap, sau acesta se inspirase, se adaptase mentalitåÆii lejere de-atunci. Se scoteau cutiile de chibrituri, se açeza un pahar la mijlocul mesei çi, pe rând, fiecare comesean încerca, dupå modelul artistic al lui Rap, så trimitå cutia în pahar. Se puncta çi açezarea cutiei pe cant, jos pe maså, dar cele mai multe puncte se obÆineau dacå aceasta intra în pahar, çi, mai ales, dacå se açeza frumos pe marginea paharului, într-un echilibru fragil.

Rar înså se întâmpla chestia asta. Rap era un tip rezonabil, nu încerca niciodatå chestia cu paharul, nu fåcea circ, avea måsura lui artisticå, çtia el ce çtia. Mai mult decât atât, ca tacâmul protocronist så fie complet, omul inventase çi îmbråcåmintea rap. Pantaloni cåzuÆi pe glezne, peticiÆi çi cusuÆi peste tot, îmbråcinaÆi cu sârmå, cåmaçå cadrilatå cu mânecå scurtå, ieçitå mereu de sub bråcinarul improvizat, hainå “de cåpåtat” din catifea roaså, de culoare nedefinitå, dar curatå. Varå, iarnå, purta aceleaçi haine, doar cå mai completa uneori cu o çapcå tipicå acelor vremuri. Uneori o întorcea cu cozorocul la spate çi, mai mult decât atât, îçi agåÆa o insignå pe partea mai latå ajunså deasupra frunÆii. Odatå chiar l-am întrebat despre ce insignå este vorba. Mi-a aråtat-o: scria “fruntaç în întrecerea socialistå pe ramurå”, pe fond tricolor. Doar încålÆåmintea diferea de la un anotimp la altul. Vara, teniçi de Drågåçani cu sfoarå solidå, de cânepå, în loc de çireturi, iarna, bascheÆi chinezeçti fårå moarte. Echipament lejer, care îi permitea o desfåçurare artisticå propice în orice împrejurare çi-n orice loc. Era çi un tip mic de staturå, slab, agil, vioi, iute de picior, un fel de Ahile al rap-ului românesc.

Dar, la un moment dat a venit çi vremea despårÆirii. GeneraÆia nostrå sa împråçtiat în cele patru vânturi. Care pe la facultate, care luaÆi în armatå, care fugiÆi în Germania sau America. Unii închiçi, chiar dizidenÆi adevåraÆi, nu ca åia care apar acuma la televizor în fiecare zi çi spun cå ei sunt. Apoi, au ieçit çi prietenii noçtri închiçi çi s-au împråçtiat çi ei care-ncotro. Astfel, n-am mai çtiut nimic de Rap Çi-Atât, inventatorul rap-ului românesc çi, de ce så n-o spunem, chiar mondial. N-am mai çtiut nimic nici de ceilalÆi ciudaÆi concetåÆeni de-ai mei. Nici acum nu çtiu ce s-a ales de ei. În afara acestor rânduri nu existå nici o altå menÆiune a lor, nicåieri. Odatå cu ei a dispårut o întreagå lume. Çi Rap Çi-Atât, çi Mutu de la ManutanÆå, çi ceilalÆi, çi cea despre care nu v-am spus nimic pânå acum, Frida, cea care scotea limba la oameni. Cred cå ea lipseçte cel mai mult acum, cred cå de ea estre acum cel mai mult nevoie. Problema noastrå asta este: nu mai existå nimeni care så-çi permitå, firesc, aça, cu naturaleÆe, râzând cu gura pânå la urechi, så scoatå limba la lumea din jur, cea de acum.

o

Anul X, X, numerele numerele unu unu // doi, doi, 1999 1999 Anul

E

P

U

H

Salman Rushdie

Nåscut la Bombay în 1947, Salman Rushdie a devenit deopotrivå un scriitor excepÆional çi un caz, simpla lui existenÆå (stråjuitå de bodygarzi) fiind la ora actualå o mizå culturalå, dar çi diplomaticå. În plan literar, Rushdie debuteazå cu Grimus, un roman de tinereÆe, dupå ce alterneazå proza de largå respiraÆie - Copiii din miez de noapte, Ultimul suspin al maurului, Versetele satanice, Ruçinea, Haroun marea de poveçti çi mai nou, Påmîntul pe care se culcå iubita mea - cu povestiri publicate atît în volume (Pasårea de foc 1, Est, Vest çi Povestiri shakspeariene), cît çi în reviste ca “Encounter”, “Atlantic Monthly” çi “London Review of Books”.

Scrisul lui a exercitat o atracÆie magneticå asupra premiilor literare çi nu a existat volum nemedaliat, cele mai mari onoruri fiind Booker Prize çi Booker of Bookers (pentru Copiii din miez de noapte), Prix Francais du Meilleur Livre Etranger (pentru Ruçinea), Wintbread Prize for Best Novel (pentru Versetele satanice çi Ultimul suspin al maurului) çi Writers’ Guild Award (pentru Haroun çi marea de poveçti). În ultimul timp, Rushide se exerseazå în spaÆiul reportajului (Zîmbetul jaguarului: o cålåtorie în Nicaragua) çi al eseului (Patrii imaginare), consfinÆindu-çi numele de scriitor internaÆional, tradus în douåzeci çi cinci de limbi, chiar dacå Fatwa n-a fost ridicatå, iar la poarta casei sale soldaÆii sînt mereu cu degetul pe trågaci.

Saleem, Zenobia, Omar, Babar çi Neved sînt personaje din Copiii din miez de noapte dar çi din Ruçinea, care populeazå un spaÆiu denumit convenÆional Pakistan sau India, dar care în realitate e «un simplu eçec al minÆii visåtoare».

Povestea celor douå orfeline ale Imperiului Britanic are aromas grea çi fastul spumos din O mie çi una de nopÆi. Fantasticul çi politicul, copilåria çi moartea, hinduismul çi teroarea frontalierå, iatå doar cîteva dintere porÆile tematice printre care Rushdie alunecå în slalom pentru a desena harta unui continent care-çi regåseçte vocea. O voce vitalå, bogatå çi unicå, al cårei ecou a fåcut deja ocolul lumii çi a reuçit så nu lase pe nimeni indiferent.

pagina 18

O

R

s

incer så fiu am minÆit în legåturå cu moartea lui Shiva. Prima mea minciunå gogonicå-gogonatå - chit cå se poate ca prezentarea UrgenÆei ca un miez de noapte lung de çase sute trezeci çi cinci de zile så fi fost prea romanticå çi-n mod sigur s-a våzut contraziså de datele meteorologice disponibile. Cu toate astea, indiferent ce-ar putea crede unul çi altul, lui Saleem nu-i vine deloc uçor så mintå, aça cå-mi plec capul ruçinat çi mårturisesc... Dar de unde çi pînå unde minciuna asta sigurå çi sfruntatå?

(Fiindcå de fapt habar n-avem unde plecase rivalul meu låsat în loc de råpitori dupå Pensiunea Våduvelor; ar putea så fie în iad sau în bordelul de la colÆ, tot nu mi-aç da seama). Încearcå så pricepi, Padma: încå mi-e groazå de el. Între noi au mai råmas de încheiat niçte socoteli çi-mi duc zilele tremurînd la gîndul cå e cu putinÆå ca eroul de råzboi så-çi fi descoperit cumva taina propriei naçteri - i s-o fi aråtat vreodatå vreodatå un dosar cu trei iniÆiale denunÆåtoare? - çi, stîrnit de furia pricinuitå de pierderea irecuperabilå a trecutului, så må caute så se råzbune cu vîrf çi-ndesat... oare chiar aça o så se termine, o så-mi fie zdrobitå viaÆa de-o pereche de genunchi supraomeneçti çi neînduråtori? În orice caz, de-aia am umblat cu fofîrlica; pentru prima datå, am cåzut victimå tentaÆiei fiecårui autobiograf, iluziei cå, din moment ce trecutul existå doar în amintiri çin cuvintele care încearcå-n zadar så le cuprindå, e posibil så creezi întîmplåri trecute spunînd pur çi simplu c-au avut loc. Frica mea de-acum a fåcut-o pe Roshanara Stretty så punå mîna pe pistol: cu stafia comandantului Sabarmati uitîndu-mi-se peste umår, iam dat prilejul ca, prin mituirea çi fermecarea paznicilor, så i se furiçeze-n celulå... pe scurt, amintirea uneia dintre primele male crime a produs împrejurårile (fictive) ale celei de pe urmå.

Sfîrçitul mårturisirii: iar acum må apropii periculos de mult de punctul terminus al aducerilor aminte. E noapte; Padma e pe poziÆii; pe perete, deasupra capului meu, o çopîrlå tocmai a håpåit o muscå; cåldura clocotitoare de august, care poate så-Æi pråjascå efectiv creierii, îmi bolboroseçte vesel între urechi; iar acum cinci minute ultimul personal gålbui-maroniu s-a hurducat spre sud, în direcÆia gårii Churchgate, aça cå n-am auzit ce-a zis Padma cu o sfialå ce-ascundea o hotårîre tare ca uleiul. A trebuit s-o rog så repete, moment în care muçchi gemeni au început så-mi zvîcneascå neîncrezåtor. Se cade så consemnez imediat cå lotusul nostru de båligar a propus cåsåtoria, «ca så pot avea grijå de tine fårå så må fac de rîs în ochii lumii».

Taman cum må temeam! Dar cel puÆin s-au dat cårÆile pe faÆå, iar Padma (sînt sigur de asta) n-o så accepte un refuz. Am tot protestat ca o fecioarå roçie-n obraji: «Atît de pe nepuså maså - çi cum råmîne cu ectomia çi cu ce li s-a azvîrlit dulåilor? - iar tu, Padma, o, Padma, trebuie så çtii cå mai sînt niçte zgîrciuri, o s-ajungi våduvå! - ia gîndeçte-te niÆel, mai e çi blestemul unei morÆi violente, adu-Æi aminte de Parvati - eçti sigurå, eçti sigurå cå eçti sigurå...?» Numai cå Padma, cu fålcile împietrite într-o fermitate de-o neclintire împåråteascå, a råspuns: «Ascult-aici, donçorule, çi slåbeçtemå cu <<dar>>-urile! Gata cu vorbåria asta-n dodii. E cazul så ne gîndim la viitor.» Luna de miere o så fie petrecutå în Caçmir. În arçiÆa iscatå de hotårîrea Padmei, må bate gîndul nebunesc c-ar fi cu putinÆå, la urma urmei, så-mi schimbe sfîrçitul poveçtii prin forÆa fenomenal[ a propriei voinÆe, ca fisurile - çi moartea însåçi - så cedeze în faÆa puterii unei asemenea solicitudini imposibil

O

N

de oprit... « E cazul så ne gîndim la viitor, m-a avertizat ea, çi poate (îmi îngådui s-o gåndesc pentru prima datå de cînd am început povestirea asta) - poate chiar aça stau lucrurile! O infinitate de finaluri mi senvîrtesc în minte, bîzîind ca niçte insecte tropicale... «Hai så ne cåsåtorim, donçorule», mi-a propus ea, iar emoÆia anceput så-mi palpite-n vintre ca un fluture nevåzut, de parcå ar fi rostit cine çtie ce formulå cabalisticå de temut, çi m-ar fi eliberat din temniÆa destinului - înså realitatea nu-mi då pace. Dragostea nu învinge tot, sau poate c-o face doar pentru flecarii din Bombay; urîÆeniile vieÆii nu pot fi înfrînte de-o simplå ceremonie; iar optimismul e o boalå.

- De ziua te de naçtere, ce zici? îmi sugereazå ea. La treizeci çi unu de ani bårbatu-i bårbat, e normal s-aibå o nevastå.

Oare cum så-i spun? Cum så-i declar cå pentru ziua aceea se fåcuserå alte planuri, cå sînt çi am fost dintotdeauna la mila unei soarte ahtiate dupå formå, cåreia-i place så facå pråpåd tocmai în zilele încårcate de mister... pe scurt, cum så-i spun de moarte? Nu pot. Çi-atunci, supus çi pårînd din cale-afarå de recunoscåtor, îi accept propunerea. În seara asta, sînt un bårbat proaspåt logodit; så nu må priveascå nimeni cu ochi råi fiindcå mi-am permis - alåturi de lotusul meu de logodnicå - aceastå ultimå, vanå çi neînsemnatå plåcere.

Propunîndu-mi så ne cåsåtorim, Padma s-a aråtat dispuså pe loc så considere tot ce-i povesteam despre trecutul meu drept «vorbe-n dodii»; iar cînd m-am întors çi lam gåsit pe Picture Singh surîzîndu-mi binevoitor din penumbra unui pod de cale feratå, m-am låmurit imediat cå çi magicienii începuserå så-çi piardå amintirile. Undeva, dupå numeroasele miçcåri prin mahalaua peripateticå, råmåseserå fårå capacitatea de-a Æine aça cå acum deveniserå incapabili så judece, întrucît uitaserå toate lucrurile cu care ar fi putut compara absolut orice s-ar fi întîmplat. Pînå çi UrgenÆa era expediatå rapid în uitarea trecutului, iar magicienii s-au concentrat asupra prezentului cu acea monomanie specificå melcilor. Pe de altå parte, nici måcar n-au sesizat cå se schimbaserå; uitaserå cå fuseserå altfel, comunismul se prelinsese din ei çi fusese dat pe gît de påmîntul însetat çi iute ca o limbå de çopîrlå; începeau så-çi uite deprinderile în deruta foamei, a setei çi a hårÆuielilor poliÆieneçti care alcåtuiau (ca de obicei) prezentul.

Totuçi, mie unuia schimbarea asta a båtrînilor mei tovaråçi de drum mi s-a pårut de-a dreptul neruçinatå. Saleem îçi revenise din amnezie çi i se aråtase cît era de imoral; în mintea lui, trecutul devenea mai viu de la o zi la alta, pe cînd prezentul (de la care fusese deconectat de cuÆite pentru totdeauna) pårea incolor, prolix çi fårå importanÆå; eu, care Æineam minte ultimul fir de pår de pe capul temnicerilor çi al chirurgilor, eram profund çocat de faptul cå magicienii nu voiau så uite-n urmå. «Oamenii sînt ca pisicile, i-am spus lui fiu-meu, nu poÆi så-i înveÆi nimic.» Çi-a luat o expresie corespunzåtor de gravå, înså çi-a Æinut gura.

Cînd am descoperit colonia-fantomå a iluzioniçtilor, fiul meu Aadam Sinai scåpase cu desåvîrçire de tuberculoza care-i chinuise primele zile. În ce må priveçte, eram convins, bineînÆeles, cå boala dispåruse o datå cu cåderea Våduvei; cu toate acestea, Picture Singh mi-a spus cå meritul vindecårii trebuia så-i aparÆinå unei anumite spålåtorese, pe nume Durga, care-l alåptase cît timp fusese bolnav, oferindu-i beneficiul zilnic al sînilor ei colosali çi inepuizabili. «Ce femeie, Durga aia, cåpitane!» a rostit båtrînul îmblînzitor de çerpi cu un glas care tråda cå, ajuns la vîrsta a treia, cåzuse victimå farmecelor reptilinii ale spålåtoresei.

Era o femeie cåreia-i ieçau bicepçii prin piele; din ai cårei sîni fabuloçi curgea un çuvoi de lapte capabil så hråneascå regimente întregi; çi care, se zvonea enigmatic (deçi am o bånuialå cå zvonul pornise chiar de la ea), avea douå pîntece. Era la fel de plinå de bîrfe çi de palavre cum era de lapte: în fiecare zi îi ieçau de pe buze zece poveçti nemaiauzite pînå atunci. Avea energia fårå margini a tuturor celor din breaslå; în vreme ce scotea untul din cåmåçi çi sari-uri la ea pe piatrå, pårea tot mai puternicå, de parc-ar fi aspirat vigoarea din hainele ce ajungeau pînå la urmå inerte, fårå nasturi çi zvåntate.

Era un monstru care dådea uitårii fiecare zi în clipa cînd se încheia. Am avut mari strîngeri de inimå înainte de-a må-nvoi så fac cunoçtinÆåcu ea; acelaçi lucru îl simt çi acum, cînd îi dau voie så aparå-n paginile astea. Chiar çi înainte s-o cunosc, numele ei avea aroma lucrurilor noi; reprezenta ineditul, începuturile, ivirea unor alte poveçti, fapte çi complicaÆii, iar pe mine nu må mai interesase nimic nou. Totuçi din clipa cînd Pictrejii m-a informat cå voia s-o ia de nevastå, n-am avut încotr-o; oricum înså, o så m-ocup de ea pe cît de succint îmi îngåduie nevoia de acurateÆe.

Bref, açadar: Durga spålåtoreasa era un balaur c-o minte de curvå! O çopîrlå care-mprumutase corpul unei fiinÆe omeneçti çi cåreia-i plåcea så bea sînge! Iar efectul ei asupra lui Picture Singh era comparabil doar cu puterea pe care-o avea asupra cåmåçilor izbite de piatrå; altfel spus, îl låsa lat. Dupå ce m-am întîlnit cu ea o datå, am înÆeles de ce aråta Picture Shingh båtrîn çi stingher; råmas acum fårå umbrela aceea sub care se strîngeau bårbaÆii çi femeile ca så gåseascå un sfat çi-un petic de umbrå, pårea så intre la apå de la o zi la alta; posibilitatea de-a se preschimba într-un al doilea colibrii îmi dispårea treptat din faÆa ochilor. Cu toate acestea, Durga înflorea: bîrfele ei erau tot mai scatologice, iar vocea ei tot mai råguçitå çi puternicå, pînå cînd în cele din urmå a ajuns så-mi aminteascå de prea cucernica maicå stareÆå în ultimii ei ani, cînd ea creçtea çi bunicul meu se micçora. Acest ecou nostalgic al bunicilor mei era singurul lucru care må interesa din personalitatea spålåtoresei båieÆoaice. Înså n-aveai cum så-i conteçti belçugul glandelor mamare: cu o lunå înainte de a împlinii doi ani, Aadam continua så-i sugå sfîrcurile mulÆumit. La început m-am gîndit så insist så fie înÆårcat, dar pe urmå mi-am amintit cå fiu-meu fåcea exact çi exclusiv ce voia, aça c-am låsat-o mai moale. (Çi, dupå cum avea så se dovedeascå, bine-am fåcut).

Cît despre presupusul ei pîntece dublu, n-am vrut så aflu dacå povestea era sau nu adevåratå, motiv pentru care n-am fåcut nici un fel de cercetåri.

O pomenesc pe Durga spålåtoreasa în primul rînd fiindcå ea a fost prima care, într-o searå cînd luam o cinå compuså din cîte douåzaci çi çapte de boabe de orez pentru fiecare, mi-a prezis moartea. Exasperat de avalança ei neîntreruptå de veçti çi de

Copiii din miez de noapte ABRACADABRA

I

Anul X, X, numerele numerele unu unu // doi, doi, 1999 1999 Anul

E

U

P

H

Festivalul InternaÆional "Periferic 3" - 14 - 16 Mai 1999 / Iaçi - România - Teodor Graur - "Lucrare de artå contemporanå în cinstea înfiinÆårii Departamentului de Artå Contemporanå din Palatul Culturii"

braçoave, exclamasem: «Durga Bibi, poveçtile tale nu mai intereseazå pe nimeni!» La care ea råspunsese netulburatå: «Saleem Baba, am fost cu tine fiindcå Pictureji mi-a zis cå eçti råvåçit, probabil, din cauzå c-ai fost arestat; dar, drept så-Æi spun, bag seama cå acum te mai intereseazå decît så trîndåveçti toatå ziulica. S-ar cuveni så-nÆelegi cå, atunci cînd omul îçi pierde interesul pentru lucrurile noi, nu face decît så-i deschidå uça «Îngerului Negru». Çi chiar dacå Picture Singh rostise pe un ton blînd: «Hai, prinÆeså, nu fi rea cu båiatul», sågeata trimiså de Durga spålåtoreasa nimerise drept la Æintå. În sfîrçeala întoarcerii mele secåtuite, simÆeam cum pustiul fiecårei zile må acoperea ca o peliculå denså çi gelatinoaså; çi deçi Durga s-a oferit în dimineÆa urmåtoare, poate în semn de sincerå cåinÆå pentru vorbele acelea aspre, så-mi redea puterile låsîndu-må så-i sug sînul stîng, pe cînd fiu-meu se agåÆase de dreptul, «iar pe urmå poate c-o så-ncepi så judeci din nou cum trebuie», aluziile la moarte mi-au ocupat încet-încet cea mai mare parte a gîndurilor; iar dupå aceea am descoperit oglinda umilinÆei la depoul de autobuze Shadipur çi-am fost convins de apropiata mea pieire.

Era o oglindå înclinatå, aflatå deasupra intrårii în garajul pentru autobuze; în timp ce må plimbam fårå Æintå prin curtea din faÆå a depoului, atenÆia mi-a fost atraså de felul cum strålucea în båtaia soarelui. Mi-am dat seama cå nu må mai våzusem într-o oglindå de luni sau poate chiar de ani de zile çi-am stråbåtut curtea ca så må opresc sub ea.

Ridicîndu-mi privirea spre oglindå, m-am våzut preschimbat într-un pitic cu un ditamai capul; în acea reflectare umilitor de micçoratå a propriei persoane, am observat cå pårul de pe cap îmi era sur-plumburiu ca norii de ploaie; piticul din oglindå, cu faÆa ridatå çi ochii obosiÆi, mi l-a evocat intens pe bunicul meu Aadam Aziz în ziua cînd ne-a spus cål våzuse pe Dumnezeu. În zilele acelea, suferinÆele vindecate de Parvati-vråjitoarea se întorseserå (dupå drenarea rånilor) så må nåpåstuiascå; cu un deget lipså, cu tîmplele ca niçte corniÆe, cu tunsoarea aceea de cålugår, cu chipul påtat, cu picioarele strîmbe, cu nasul ca un castravete, castrat çi acum îmbåtrînit înainte de vreme, am våzut în oglinda umilinÆei un om cåruia istoria nu avea ce så-i mai facå, o creaturå groteascå, eliberatå din rînduiala propriei soarte care-o snopise-n båtåi pînå ce aproape cå-çi ieçise din minÆi; cu o ureche sånåtoaså çi o altå bolnavå, am auzit paçii moi ai Îngerului Negru al morÆii.

Pe chipul tînår båtrîn al piticului din oglindå se întipårise o expresie de profundå uçurare. Încep så devin sumbru; hai så schimbåm subiectul... Cu exact douåzeci çi patru de ore înainte ca îmboldelile unei slugi så-l provoace pe Picture Singh så plece la Bombai fiul meu, Aadam Sinai, a luat hotårîrea care ne-a permis så-l însoÆim pe îmblînzitorul de çerpi de la un capåt la altul al cålåtoriei: peste noapte, fårå så dea de veste çi spre consternarea doicii-spålåtorese, care-a fost nevoitå så-çi toarne laptele råmas în burdufuri de piele de viÆel de cîte cinci litri, Aadam cel cu urechile lipite de cap s-a autoînÆårcat, refuzînd hotårît så mai sugå çi cerînd (fårå cuvinte) un regim compus din hranå solidå: terci de orez linte bine fiartå çi biscuiÆi. A fost ca çi cum s-ar fi decis så-mi dea voie sajung la linia mea de sosire personalå çi de care må apropiasem deja foarte mult.

AutocraÆia mutå a unui copilaç care încå nu împlinise doi ani; Aadam ne spunea cînd îi era foame sau somn, çi nici cînd voia så-çi facå navoile. Se açtepta så çtim. Poate cå atenÆia neîntreruptå pe care a reclamat-o a fost unul dintre motivele graÆie cårora am izbutit, în ciuda tuturor elementelor ce indicau contrariul, så råmîn în viaÆå... nefiind în stare så fac nimic altceva dupå eliberarea din captivitate, m-am concentrat pe supravegherea propriului fiu. «Ascultå ce-Æi spun, cåpitane, noroc cå te-ai întors, glumea Picture Singh, altminteri åsta ne-ar fi transformat pe toÆi în doici. «Am înÆeles încå o datå cå Aadam fåcea parte dintr-o a doua generaÆie de copii fermecaÆi, care aveau så fie mult mai tari decît primii çi care nu aveau så-çi caute destinul în profeÆii sau stele, ci aveau så-l forjeze în cuptoarele implacabile ale propriei lor voinÆe. Uitîndu-må în ochii acelui copil care-mi era în acelaçi timp nefiu çi urmaçi mai mult decît ar fi putut orice carne din carnea mea, am descoperit în pupilele lui goale çi limpezi o a doua oglindå a

O

R

I

O

N

umilinÆei, care mi-a aråtat cå, din clipa aceea, rolul meu avea så fie la fel de marginal ca al tuturor moçnegilor fårå rost: funcÆia tradiÆionalå, poate, a evocatorului, a celui care spune poveçti... M-am întrebat dacå pretutindeni în Æarå fiii bastarzi ai lui Shiva exercitau tiranii asemånåtoare asupra adulÆilor ghinioniçti çi-am våzut din nou cu ochii minÆii acel trib de copii înfricoçetor de puternici, care creçteau, açteptau, ascultau çi fåceau repetiÆii pentru clipa cînd lumea-ntreagå avea så devinå jucåria lor. (Iatå cum vor putea fi identificaÆi de-acum încolo aceçti copii: au poponeÆele rotunde çi obraznice în loc de semiplate).

Dar e momentul så punem totul în miçcare: o împunsåturå, un ultim tren mergînd spre sud sud sud, båtålia finalå... în ziua de dupå înÆårcarea lui Aadam, Saleem l-a însoÆit pe Picture Singh la Connaught Place, ca så-l asiste la dresura de çerpi. Durga spålåtoreasa a acceptat så-l ia pe fiu-meu cu ea la muncå: Aadam çi-a petrecut ziua observînd cum era stoarså puterea din hainele celor înståriÆi çi absorbitå de femeiamonstru. În acea zi fatidicå, pe cînd vremea caldå se-ntorcea în oraç ca un roi de albine, eram sfîrçit de nostalgia pentru scuipåtoarea mea de argint distruså. Picture Singh îmi fåcuse rost de-un surogat de scuipåtoare, un vas Dalda Vanaspati gol, dar chiar dacå må foloseam de el ca så-mi distrez fiul çi så-i aråt cît de iscusit eram în nobila artå a flegmatului la punct fix, trimiÆînd jeturi lungi de sevå de salivå prin aerul soios din colonia magicianului, tot nu eram consolat. O întrebare: de ce atîtea påreri de råu dupå un simplu receptacul de zmeuri? Råspunsul meu e cå nu se cade så subestimåm o scuipåtoare.

Tronînd elegantå în salonul soaÆei rajahului din Cooch Naheen, ea le permitea intelectualilor så practice formele de artå ale maselor; lucind într-un beci, transforma pleava de pe lîngå Nadir Khan într-un al doilea Taj Mahal; acoperindu-se de praf într-un cufår metalic, era totuçi prezintå în întreaga mea istorisire, asimilînd pe furiç întîmplåri despre rufele murdare, viziuni ale unor fantome, congelare-decongelare, drenare, surghiuniÆi; pråbuçindu-se din înalturi ca o bucatå de lunå, såvîrçea o transformare. O, scuipåtoare talismanicå! O, mîndreÆe pierdutå de depozitar al amintirilor çi-al flegmelor deopotrivå! Ce suflet simÆitor n-ar çti så-mi fie alåturi în chinuitoarea nostalgie a unei asemenea pierderi? ...Lîngå mine, în partea din spate a unui autobuz gemînd de lume, Picture pagina Singh Æinea inocent în poalå coçul cu çerpii încolåciÆi. În timp ce huruiam çi ne hurducam prin oraçul acela care era plin, printre altele, çi de spectrele reapårute ale unor Dlhi-uri mai vechi, mitologice, Cel Mai Fermecåtor Om din Lume avea un aer de deznådejde çtearså, de parcå vreo luptå dintr-o camerå întunecatå luase sfîrçit... pînå la întoarcerea mea, nimeni nu pricepuse cå frica adevåratå çi nerostitå a lui Pictureji erea cå îmbåtrînea, cå-i scådeau puterile, cå în scurtå vreme avea så intre-n derivå çi cå nu çtia ce så facå într-o lume cåreia nu-i dådea de cap: ca çi mine, Picture Singh se crampona de prezenÆa pruncului Aadam de parcå micuÆul ar fi fost o fåclie într-un tunel lung çi cufundat în beznå. «Straçnic copil, cåpitane, mi-a spus el, un copil al demnitåÆii: aproape cå nici nu-i observi urechile.»

Oricum, în ziua aceea fiu-meu nu era cu noi.

Mirosurile din New Delhi au nåvålit asuprå-mi în Connaught Place - parfumul pråjiturelnic al reclamei de la J.B. Mangharam sau albeaÆa tristå a tencuielii cåzute; ot acolo ståruiau urmele tragice ale çoferilor de pe autoricçe, håmesiÆi din cauza preÆului tot mai mare al benzinei, precum çi mireasa de iarbå verde venitå dinspre parcul circular din mijlocul traficului învîrtejit, împletit cu izul çmenarilor care-i convingeau pe stråini så schimbe bani la negrula adåpostul arcadelor umbroase. Dinspre cafeneaua India, sub ale cårei marchize se auzeau zumzåielile nesfîrçite aletaclalelor, venea aroma mai puÆin plåcutå a începutului unor poveçti noi: intrigi, cåsåtorii çi certuri, ale cåror miresme se amestecau cu ceaiul çi ale gustårilor cu chili. În Connaught Place am simÆit: prezenÆa apropiatå çi imploratoare a unei fete cu o cicatrice pe faÆå, care fusese cîndva preafrumoasa Sundari; pierderea memoriei; întoarcerea spre viitor çi sentimentul cå nu se schimbå nimic cu adevårat... desprinzîndu-må de aceste indicii olfactive, m-am concentrat pe mirosurile atotpåtrunzåtoare çi mai simple ale urinei (de om) çi båligarului.

Dedesubtul colonadei Blocului F din Connaught Place, lîngå un stand de cårÆi de pe trotuar, se gåsea un localnic ghemuit în niça lui strîmtå. Ståtea cu picioarele încruciçate în spatele unei tejghele de sticlå verde, aidoma unui zeu neînsemnat al locului: îl las så aparå în paginile astea fiindcå, deçi împråçtia toate aromele såråciei, era de fapt un om cu stare çi proprietar al unei limuzine Lincoln Continental pe care-o parcase ascunså de ochii celorlalÆi çi-o plåtise din averile dobîndite prin vînzarea radiourilor cu tranzistori çi a Æigårilor importate prin contrabandå; douå såptåmîni din cincizeci çi douå intra-n puçcårie ca çi cum çi-ar fi luat concediu, iar în restul anului le plåtea un salariu frumuçel cîtorva poliÆiçti. În închisoare era tratat regeçte, înså îndåråtul tejghelei de sticlå verde pårea inofensiv çi obiçnuit, aça încît nu era deloc simplu (fårå avantajul unui nas atît de fin ca al lui Saleem) så-Æi dai seama cå era un om care çtia totul despre toate, un om a cårui reÆea nesfîrçitå de contacte îi conferea acces la informaÆii secrete... mie îmi trezea un ecou suplimentar çi agreabil al unui personaj asemånåtor, pe care-l cunoscusem la Karachi pe vremea cålåtoriilor cu Lammbretta; eram atît de adîncit în inhalarea acelor parfumuri familiare ale nostalgiei, încît, atunci cînd a vorbit, m-a luat prin surprindere.

Ne instalaseråm chiar lîngå locçorul lui, gata så ne facem numårul; în timp ce Pictureji îçi mîngîia fluierele çi-çi punea pe cap un turban imens de çofran, eu m-am pornit så dau din gurå. «Lume, lume, soro lume, hai încoa så vezi minune - odatå-n viaÆå aveÆi asemenea chilipir - domniçori çi domniçoare, ia veniÆi, ia poftiÆi, ia uitaÆi çi vå cruciÆi! Cine-o fi aici? Nu-i un derbedeu çi nici un escroc care doarme pe stråzi; acesta, cetåÆeni, doamnelor çi domnilor, este Cel Mai Fermecåtor Om din Lume! Da, da, ia veniÆi çi ia poftiÆi: a fost tras în pozå de Eastman - Kodak Limited! Nu vå temeÆi, mari çi mici PICTURE SINGH e chiar aici!»... Çi alte asemenea aiureli; înså pe urmå l-am våzut pe vecin cå deschide gura: - Çtiu eu un numår mai bun. Individu’ åsta nu-i numåru’ unu. Nu, nici vorbå. Existå altu’ mai de soi în Bombay.

Aça a aflat Picture Singh de existenÆa unui rival. Çi de-aia, låsînd baltå toate planurile de-a da un spectacol, s-a apropiat de båçtinaçul care zîmbea afabil, cåutînduçi în rårunchi båtrîna lui voce poruncitoare, çi i-a zis: «Îmi spui adevårul despre triçorul åsta, cåpitane, sau îÆi bag dinÆii pe gît pîn-or så te muçte de stomac». Iar localnicul, fårå så se teamå çi conçtient de prezenÆa celor trei poliÆiçti care ståteau la pîndå, gata så intervinå rapid çi så-çi apere lefurile dacå era cazul, ne-a çoptit secretele firii lui atotçtiutoare çi ne-a indicat cine, unde, cînd çi cum, pînå cînd Picture Singh a rostit pe un ton a cårui fermitate îi ascundea frica: - O så må duc çi-o så-i aråt tipului åstuia din Bombay cine-i mai bun. Pe scurt, domnilor cåpitani, nu-i loc pentru doi Cei Mai Fermecåtori Oameni.

Ridicînd gingaç din umeri, vînzåtorul de delicatese çi halviÆå cu nuci a tuçit çi nea tras un scuipat la picioare. o Traducere de

Radu Paraschivescu - volum în curs de apariÆie la Editura UNIVERS Salman Rushdie, Midnight’s Children, Vintage, London, p. 443-452.

19

Anul X, X, numerele numerele unu unu // doi, doi, 1999 1999 Anul

U P H O R I O N English… Deutsch… Français Christian W. Schenk (dreapta) împreunå cu Marin Sorescu

E

Cristian W. Schenk

În amintirea prietenului Marin Sorescu aceste poeme selectate impreunå (prima parte) pentru traducerea în limba germanå în cadrul colecÆiei “Rumäische Gegenwartslzrik” Christian W. Schenk

BILDERRAHMEN

pagina 20 DIE KRANKHEIT Doktor, ich spüre etwas Tödliches Hier in der Gegend meines Seins, Es schmerzen mir alle Körperteile, Tags schmerzt mich die Sonne, Und nachts der Mond und die Sterne.

Ich bekam einen Krampf in der Wolke am Himmel Den ich bis jetzt noch nie bemerkte Und jeden Morgen wach ich auf Mit einem Gefühl von Winter.

Umsonst nahm ich allerlei Medikamente, Ich habe gehaßt und geliebt, habe lesen gelernt Und sogar ein paar Bücher gelesen, Ich sprach mit den Menschen und dachte nach, Ich war gut und ich war schön...

Festivalul InternaÆional "Periferic 3" - 14 - 16 Mai 1999 / Iaçi - România - Dan Zbarcea - "Thermohigrograf"

All diese Dinge zeigten keinerlei Wirkung, Doktor, Und ich gab einen Haufen Jahre dafür aus.

Ich glaube, daß ich am Tod erkrankt bin Eines Tages Als ich geboren wurde.

Die Wände meines Hauses sind Voll von Bilderrahmen In denen meine Freunde Nichts sehen.

Ich glaube, sie dort zu ihrer Verzweiflung Aufgehängt zu haben.

Es war noch über dem Bett Ein leerer Platz, Und ich erwachte mit dem seltsamen Gefühl, Daß jemand mich anschaut.

Wahrhaftig, auf dem besagten Platz Flackert ein Licht in Kugelförmiger Gestalt.

Ringsum ist keine Glühbirne, Nicht mal ein offenes Auge, Nicht mal eine Phosphorgrube.

Und trotz alledem Über dem Bett Atmet jemand, atmet.

Wer weiß, welcher Stern Irgendwo in der Ferne brennt, Und im merkwürdigen Reflexionssystem Der Dinge Prallt seine Seele jetzt Auf meine Wand.

Morgen werde ich auch auf Diese Stelle einen Rahmen Hängen müssen.

(Gedichte, 1965) (Gedichte, 1965)

DIE LETZTEN - All denen die leiden - am Abend des 7. Dezember 1996)

GEBET Herr, Ich werde auf einen Stuhl klettern, Damit Du mir ein Ohrfeige gibst, Ich halte, siehe, auch die andere Wange hin.

Gib mir eine starke, mit Kraft Damit ich endgültig mein Gleichgewicht verliere Damit ich, mich drehend, durch das Universum wandere Wie ein neuer Planet des Schmerzes Und durch den Äther schwirre als Glut.

Laß mich nicht dahinsiechen, Bring mir die Linderung des finsteren Blickes Und Deines unermeßlichen Zorns In Deiner großen Güte.

Der Tropfen göttlichen Wesens Wird vielleicht von unten zu sehen sein Leuchtend, Glück ausstrahlend.

DIE VORFAHREN Es sind mir lieb die Vorfahren Ich empfinde ihnen gegenüber Ein tiefes Gefühl der Bewunderung und Frömmigkeit Ich hebe sie sowohl weil sie gelebt haben Als auch weil sie gestorben sind.

Sie waren fähig zu sterben.

Sie fanden außergewöhnliche Ressourcen Um mit der ewigen Nacht zu kämpfen In Qualen, nur von ihnen gekannt.

Sie sind ihr mit Männlichkeit begegnet Und hauchten ihren letzten Tropfen Leben aus.

Jetzt, wenn ich mich vorbereite, Vorfahre zu werden, Küß ich mit Frömmigkeit die Schatten meiner Vorfahren.

EIN GEBET DES HERZENS Herr, Hilf mir so lange ich noch Weilen kann.

Mach Ordnung in mir Versöhne mich mit der Welt Und mit dem Wunder des Lebens.

Hoi mir aus dem Kopf Die fixe Idee Die mich festgenagelt hielt.

Mach aus meinem Unterbewußtsein Einen Strom voller Hoffnung. o

Anul X, X, numerele numerele unu unu // doi, doi, 1999 1999 Anul

E

U

P

Martin Heidegger

H

O

R

"întrucât/cum ai început vei råmâne" Hoelderlin

Heidegger nu prezintå omul în esenÆa sa ca animal rationale, ci ca existenÆå ce se-ntemeiazå fiinÆare. El, omul, cuprinde ceea ce fiinÆeazå (el însuçi çi lumea înconjuråtoare) prin întreaga sa existenÆå. Felul ei de-a exista se realizeazå prin structurile fiinÆårii. Limba çi fiinÆarea constituie o relaÆie a douå necunoscute. În aceastå relaÆie se aflå omul ca a treia necunoscutå. Ca structurå de bazå, deschiderea în faÆa fiinÆårii çi a revelaÆiei fiinÆårii Æine açadar de om ca existenÆå.

Trebuie înså subliniat faptul cå scopul lui Heidegger nu a fost fiinÆarea omului, ci fiinÆarea însåçi. FiinÆarea în relaÆie cu timpul. Analiza fiinÆårii omului devine astfel baza unei ontologii: omul este aici în aceastå lume çi – ca factor al acestui A-Fi-Aici – este înmânat acestuia çi trebuie så-l preia, existînd. Fiind-Aici, omul se aflå deschis în fiinÆare. A-Fi-Aici, ca çi existenÆå, îçi premerge devenind transcendenÆå. Structura totalå a existenÆei este denumitå de Heidegger grijå (Sorge).

Este vorba de a te îngriji de, nu de îngrijorarea temåtoare. Fiecare din structurile fiinÆårii (“îngrijirii”), aparÆine în una din cele trei dimensiuni temporale, din care se “temporalizeazå”: starea de “proiectare” dintr-un Fost, profilarea existenÆei din viitor, dedarea (întru rostuire, îngrijare) din prezent.

Temporalitatea constituie açadar structura de bazå a lui A-Fi-Aici (ca çi “rostuire” – îngrijare). Cele trei dimensiuni ale temporalitåÆii sunt simultane, constituie o unitate (trecutul nu s-a “trecut”, ci este aici çi necesar pentru ceea ce-çi propui în viitor, iar acest viitor trebuie så-çi fie prezent spre a çti ce ai de fåcut în prezent pentru a-l realiza).

Limba, fiind o formå a vorbirii çi aceasta – ca element al deschiderii – co-originarå înÆelegerii çi aflårii într-un context aparÆinând structurii existenÆiale a omului, nu poate fi ceea ce fiinÆeazå.

Limba fiinÆeazå doar când apare ca o diversitate de sunete çi cuvinte. În esenÆa ei, vorbirea (limba) este expresia lumii omului, ca çi Fiind-in Lume. Limba “spune” fiinÆarea, prin faptul cå reveleazå lumea, ori cum spune însuçi Heidegger: “limba este casa fiinÆårii”. Încercåm a reda mai jos câteva din “cugetårile” lui Heidegger din a sa carte Aus der Erfahrung des Denkens (Din experienÆa gândirii).

ExpoziÆia "Inventing a people - Contemporary Art in the Balkans - Bülent Sangar, "Untitled", 1997, Color photo 100x70 cm

Andrei Zanca

În mohorârea lumii nu ajunge nicicând lumina fiinÆårii. * Venim prea târziu pentru zei çi prea devreme pentru fiinÆare. Poezia începutå a acesteia este omul. * Så mergi în întimpinarea unei stele, doar aceasta. * A gândi este limitarea la un gând, care odatå se opreçte ca o stea pe cer. * Dacå curajul gândirii provine din presupunerea fiinÆårii, atunci limba priceperii prosperå. * Deîndatå ce avem lucrul în faÆa ochilor çi-n inimå, auzul îndreptat asupra cuvântului, gândirea reuçeçte. * PuÆini sunt destul de experimentaÆi în a face deosebirea dintre un obiect sfânt çi un lucru gândit. * Dacå în gândire ar exista deja potrivnici çi nu pur çi simplu adversari, atunci faptul gândirii ar fi favorizat. * Nu ajungem niciodatå la gânduri. Ele vin cåtre noi. * Aceasta este ora potrivitå a convorbirii. * Învioreazå întru o sociabilå chibzuinÆå.

Aceasta nu etaleazå nici opinarea tendenÆios opuså, nici nu suferå aprobarea indulgentå.

Gândirea råmâne fermå de partea lucrului. * Din asemenea sociabilitate ar apårea probabil unii drept convivi în meseria gândirii. Ca pe nebånuite unul din ei så devinå maestru. * MåreÆia firescului. * Abia plåsmuirea îçi påstreazå obrazul. Înså plasmuirea adastå-n poezie.

* Pe cine l-ar putea adia înviorarea, atâta vreme cât vrea så ocoleascå tristeÆea? * Durerea îçi dåruie puterea ei de tåmåduire acolo unde n-o bånuim. * Trei pericole ameninÆå gândirea. * Bunul çi de aceea tåmåduitorul pericol este vecinåtatea poetului cântåtor. * Råul çi de aceea cel mai acut pericol este gândirea însåçi. Trebuie så se gândeascå împotriva ei însåçi, ceea ce doar arareori poate. * Prostul çi de aceea confuzul pericol îl constituie filozofarea. * Tot curajul firii este råsunetul la exigenÆa fiinÆårii, care adunå în jocul lumii gândirea noastrå. * În gândire fiecare lucru devine însingurat çi molcom. * În îngåduinÆå prosperå mårinimia. * Cine gândeçte-n stil mare, trebuie så se-nçele în stil mare. * Cel mai vechi al vechiului, vine în gândirea noastrå în urmå-ne çi totuçi cåtre noi. * De aceea, gândirea se Æine de sosirea fostului çi este pomenire. * A fi vechi înseamnå: a te opri la timp acolo unde singurul gând al unui proces de gândire se lasån låcaçul såu. * Avem voie a îndråzni pasul înapoi din filozofie în gândirea fiinÆårii deîndatå ce ne–am simÆit acaså în originea gândirii. * Legendele gândirii s-ar molcomi în esenÆa lor abia prin faptul de-a deveni neînstare a spune

I

O

N

ceea ce trebuie så råmânå nespus. * O astfel de neînstare ar aduce gândirea în faÆa faptului. * Niciodatå vorbitul – çi în nici o limbå – nu este spusul. * Faptul cå o gândire e cândva çi e subtilå, a cui mirare ar dori så o sondeze acest lucru? * Caracterul de poetizare al gândirii este încå învåluit. * Unde se aratå, se-aseamånå pentru îndelungatå vreme cu utopia unei minÆi semipoetice. * Înså poetizarea gânditoare este de fapt topologia fiinÆårii. * Ea indicå acesteia localizarea esenÆei pagina sale. * A cânta çi a gândi, sunt trunchiurile învecinate ale poetizårii. * Rle råsar din fiinÆare çi ajung în adevårul ei. * RelaÆia lor då de gândit, în ceea ce priveçte cântul lui Hoelderlin despre arborii pådurii: “çi necunoscute unul altuia îçi råmân câtå vreme se-nalÆå trunchiurile învecinate” påduri cantoneazå pâraie se pråbuseçc stânci dåinuie ploaia se scurge câmpii adastå fântâni izvoråsc vulturi locuiesc binecuvântarea cântå scrise în anul 1947

o Traducere de

Andrei Zanca scrise in anul 1947

21

Anul X, X, numerele numerele unu unu // doi, doi, 1999 1999 Anul

E

U P H O R I O N English… Deutsch… Français Horst Schuller

Leistung und Maßstab

a

uf fast einem halben Tausend Seiten hat der Schriftsteller und Essayist Dieter Schlesak (65) die bisher umfassendste und einladendste Darstellung rumänischer Gegenwartsdichtung der letzten vierzig Jahre in deutscher Übersetzung herausgebracht. Ein monumentales Panorama, das in neunzehn Themenkapiteln dem deutschen Leser 114 Autorinnen und Autoren der pagina 22 Jahrgänge 1915 (Gellu Naum) bis 1970 (Iulian Fruntaçu) sowohl in Gedichten selbst, in biobibliographischen Angaben und einem umfangreichen Nachwort näher bringt. Ein Nachschlagewerk, ein in Zukunft unverzichtbarer Textkatalog für Leser, die sich eine Vorstellung von den drei Jahrzehnten real exististentem Sozialismus (1960-1989) und den intellektuellen Depressionen des Wende-Katers in Rumänien, ein durch poetische Phantasie, Metaphemschutz, Sprachwitz, Hintersinn und Illusionslosigkeit geprägtes Bild gewinnen wollen, freilich ein vielfach gebrochenes Bild, das überdies den Blick nur auf jene Autoren freigibt, die nach Ansicht des Herausgebers Bleibendes, politische Konjunkturen Überdauemdes geschaffen haben. Es fehlen die „Hymniker der Blut- und BodenRegression“, es fehlen die Ceaçescu-Hophoeten (z.

B. auch Adrian Paunescu). Das Schwergewicht liegt auf Vertreten der Generation, die in den achtziger Jahren sich zu behaupten begann. Es fehlen aber auch, was Kenner der Szene bedauern, bdeutende Namen wie Anatol Baconsky, Nina Cassian, Ion Caraion u.a.

Im essayistisch locker von Poesie zur Politik, von prägnanten Zitaten zu komplizierten Situationsschilderungen schweifenden Nachwort findet der von Schlesak besonders hochgeschätzte Dichter Nichita Stånescu und dann der seinerzeit in der „Neuen Literatur“ dank Gerhardt Csejka festgehaltene Dialog zwischen rumänischen und

rumäniendeutschen Nachwuchsautoren eine ausführlichere Darstellung, die im letzten Fall nicht nur subjektive Veranlassung, sondern durchaus auch objektive Berechtigung hat, sind doch die meisten von Schlesak herangezogenen Übersetzer deutschsprachige Mittler aus Rumänien.

Diese Anthologie, durch den graphischen Schmuck von Pomona Zipser zusätzlich als Lesebuch mit mehreren Einstiegsmöglichkeiten ausgewiesen, erschien pünktlich zur Leipziger Buchmesse 1998, auf der Rumänien als Schwerpunktland keinen besseren Anwalt für seine Literatur als Dieter Schlesak haben konnte, der schon seit seinen frühen Jahren als Redakteur der

Bukarester „Neuen Literatur“ als Übersetzer und Literaturmittler am Werk gewesen ist.

Es läßt sich wohl mit Recht sagen, dass durch diese Anthologie und den besonderen Zeitpunkt ihres Erscheiens wesentliche Voraussetzungen für den erwünschten Kontakt mit dem idealen Leser geschaffen wordesind.

Texte aus dem Manuskript und aus aktuellen Presseveröffentlichungen hat der Herausgeber operativ selbst übertragen. In den anderen Fällen greift er aufdie deutschen Fassungen von über vierzig ausgewiesenen beziehungsweise auch bloß gelegentlich aktiven Übersetzem zurück.

Durch die Auswanderung des Großteils rumäniendeutscher Autoren und Übersetzer nach 1989 hat sich eine Situation ergeben, die für die Rezeption rumänischer Literatur im deutschen Sprachgebiet einmalige Chancen offen hält. Noch nie haben so viele in Rumänien sozialisierte, in beiden Sprachen erfahrene Mittler ihre Doppelkompetenz im Erfassen und Verdeutschen rumänischer Texte unter Beweis stellen können wie jetzt.

Die Wende- und Nachwende-Zeit fordert in dieser Literaturauflahme zu Umschichtungen, zu Verschiebungen innerhalb offiziell verordneter Hierarchien heraus und schafft eine positive Interessenlage für Übersichten, Essentialisierungen, Orientierungshilfen.

Aus Rumänien stammende, heute in Deutschland lebende Kenner der rumänischen Kultur und Literatur sind mittlerweile in Forschungsinstituten, Redaktionen, Preisgerichten, Verlagen, Stiftungen tätig und bestimmen zur Zeit und auch in nächster Zukunft durch ihre Informationen, ihre Kontaktbereitschaft und ihr übersetzerisches Vermögen den Weg der rumänischen Literatur zu den deutschen Lesern mit. Ob sich in den kommenden Jahren ein deutscher Übersetzer vom Format und der -Ausdauer eines Karl Dedecius, dem verdienten Übersetzer polnischer Belletristik, findet, der sozusagen laufend die rumänische Literaturproduktion verfolgt und vermittelt, hängt von vielen, auch politischen Faktoren ab, nicht zuletzt aber auch von der rumänischen Literatur selbst, ihrer Welthaltigkeit, ihrem ästhetischen Rang ab. Von all den Namen aus vier Jahrzehnten rumänischer Dichtung sind in Deutschland vor allem Mircea Dinescu, Marin Sorescu und jetzt zuletzt Gellu Naum bekannt geworden.

Schlesaks Anthologie wird bestimmt auch für die Übersetzungskritik Stoff und Anregungen bereit halten. In ersten Besprechungen ist aufdie unterschiedliche Sprachprägung der verschiedenen Übersetzergenerationen verwiesen worden, auf bestimmte Vorlieben und Wahlverwandtschaffen, die sich als Gewinn im Vermittlungsprozess ablesen lassen.

Schlesaks Leistung verdient Respekt und Anerkennung und sein Sammlung „Gefährliche Serpentinen“* wird ein wichtiger und verpflichtender Maßstab für künftige Untemehmungen ähnlicher Art und Zielsetzung darstellen. o * Dieter Schlesak, Gefährliche Serpentinen, Rumänisher Lyrik Gegenwart, Berlin, Druckhaus, 1997

Festivalul InternaÆional "Periferic 3" - 14 - 16 Mai 1999 / Iaçi - România - Dan MihålÆianu - "Kalitherapie"

Zu Dieter Schlesaks Anthologie rumänischer Gegenwartsdichtung

Anul X, X, numerele numerele unu unu // doi, doi, 1999 1999 Anul

E

U

P

H

O

R

I

O

N

Giacomo Joyce

Giacomo Joyce sau confesiunea unui artist Nu, nu! Cu siguranÆå, norocul diavolului nu må va ocoli!

Scris între Portret al artistului în tinereÆe çi Ulise, Giacomo Joyce - varianta italianå a prenumelui såu - înfåÆiçeazå cititorului un episod din viaÆa autorului irlandez, çi anume tulburarea nevinovatå în faÆa evreicei Amalia Popper, cåreia îi preda engleza în Trieste. Interesul pentru ea poate fi interpretat ca dorinÆå eroticå, dar çi compasiune vizionarå pentru ceea ce se va întâmpla evreilor în Europa, mai ales cå ei sunt amintiÆi çi în celelalte romane ale sale. Ca personaj, ea pare så o anticipeze pe Nausicaa, nu din perspectiva femeii, ci definindu-i inspiraÆia artisticå drept epifanie.

Foarte puÆin cunoscut, acest ultim text editat sub semnåtura lui Joyce postmortem, are rolul de a-i fi conturat metoda ce va atinge punctul culminant în amplul såu roman, Ulise.

Maniera dominantå - autoreferenÆialitaea - tulburå graniÆa absurdului prin enunÆuri disparate, gânduri, imagini de vis aglomerate çi descrieri care, neavând o emfazå semnalatå, violenteazå proporÆiile reale ale fenomenelor. Scena este învåluitå în ceaÆå, vaporoaså, înconjuratå de fantome cu diferite manifeståri, de parcå ar împresura ameninÆåtor personajul feminin, dar çi pasiunea pentru ea. Trebuie apoi remarcat egocentrismul extrem al autorului, care complicå dinadins naraÆiunea. Dincolo de asta, fragmentul prezintå un interes datorat în mare parte regimului tragic al viziunilor. Aluziile literare neaçteptate dau textului caracterul de artå poeticå, dar Æin çi de registrul ingenuitåÆii artistice. Confesiunea çi meditaÆia alterneazå cu observatia realistå, iar voinÆa de clarificare interioarå se conjugå cu imperativul descifrårii semnelor realului într-un discurs epic ce alterneazå efectele anamnezei cu exerciÆiul analitic. Ca si celelalte cårÆi ale sale, Giacomo Joyce recunoaçte deformat, degradeazå sentimentul erotic în purå mecanicå gestualå, cu toate cå el este mårturia melancoliei açteptårilor sub douå instanÆe care-i îndrumå pulsul ontic: proba luciditåÆii - soÆia sa, Nora çi nevoia de utopie - Amalia. Într-un limbaj relativ accesibil, Joyce imprimå acestei scrieri o viaÆå independentå, chiar dacå cititoriior obiçnuiÆi cu stilul såu, li s-ar pårea nesatisfåcåtoare mårimea çi lipsa de ceremonie a celui mai delicat dintre romanele sale. Dar, când nu mult înaintea morÆii sale, autorul mårturisea cå ar scrie ceva foarte simplu çi concis, se gândea poate la cum så fortifice fragila perfecÆiune a lui Giacomo Joyce într-una trainicå.

Festivalul InternaÆional "Periferic 3" - 14 - 16 Mai 1999 / Iaçi - România - Cristian Alexa - "Peripheral times"

î

n roua unei tainice dimineÆi reci de primåvarå plutesc mirosurile neplåcute ale obiectelor plutitoare, neputincioase la revårsatui zorilor din Paris: såmânÆå de anason, rumeguç umed cocå fierbinte de pâine: de aceea când trec podul Saint Michel, apele de veghe împietrite îmi îngheaÆå inima. Parcå se furiçeazå çi se împreuneazå în insula pe care oamenii au tråit încå din epoca de piatrå... În vasta bisericå himerå -, amurg roçietic. E frig ca în dimineaÆa aceea: quia frigus erat. Pe treptele distinsului altar de neatins, preoÆii, dezgoliÆi ca trupul Domnului, zac întinçi la påmânt pentru o rugåciune fårå vlagå. Glasul unui cititor nevåzut se înalÆå intonând lecÆia de la Hosea. Haec dicit Dominus: in tribulatiane sua mane cansurgent ad me. Venite et revertamur ad Dominum.... Ea stå lângå mine, palidå çi distantå, gåtitå, se pare, cu umbrele supuse påcatului din naos, dar cotul ei subÆire se aflå sub braÆul meu. Toatå fåptura-i trezeçte-n mine înfiorarea dn acea dimineaÆå ceÆoaså, crudå, tåinuitå, trimiÆând în grabå fåclii din chinuitorii såi ochi. Sufletul îi este mâhnit, tremurå, çi parcå ar plânge. O, fiicå a lerusalimului, nu merit lacrimile tale!

I-I explic pe Shakespeare blândului Trieste: Hamlet, zic eu, care este cel mai curtenitor, supus çi modest, se comporta grosolan doar cu Polonius. Poate cå, idealist înråit cum este, vede în viÆa iubitei sale, numai încercårile groteçti ale mediului care-i redå imaginea.............. Ai notat asta?

Merge în faÆa mea de-a lungul coridorului çi, cum se miçcâ, o buclå din påru-i negru i se desprinde çi cade pe spate. Desfaçurat uçor, pårul i se onduleazå iar.

Farå så-çi dea seama, trece înainte-mi, naturalå çi mândrå. Umblå ca Beatrice, fiica de Cenci din Dante,

cu o fatuitate simplå, nepåtatå de sânge çi de siluire, spre moarte:

....... Inelul Tu poartå-mi-l, çi-n fiecare simplå buclå Açeazå-Æi påru-acesta.

Servitoarea îmi spune cå trebuie s-o ducå farå întârziere la spital, poveretta, ca suferå, mult, atât de mult, pentru cå e ceva foarte grav...... Ies din casa ei pustie. Simt ca-mi vine så plâng. Ah, nu! Nu va fi aça, într-un astfel de moment, får-un cuvânt, fårå o privire.

0peratå. CuÆitul chirurgului i-a examinat si scos intestnul, låsându-i crestatå o tåieturå adâncå, crudå, în trecerea spre pântecele ei. Våd ochii ei negri plini de suferinÆå, frumoçi ca ochii de antilopå. O durere cruntå! Dumnezeu libidinos!

Ca çi deunåzi, aflatå pe scaunul ei de lângå fereastrå, cuvinte dulcå îi ies dn gurå, râs fericit. O pasåre, ciripind dupå furtunå - veselå ca scurta ei soartå nebunaticå, - båtea din aripi, fåcând zgomot cu ghearele-i strânse ca ale unui ståpân epileptic, dåtåtor de viaÆå, çi s-agita vioi, neliniçtitå.

pagina 23

Ea zice cå dacå Portret al artistului ar fi fost sincer doar de dragul francheÆii, m-ar fi întrebat de ce i I-am dat så-I citeascå. Ah, i I-ai fi dat oricum, nu-i aça? Ståpânå a cuvintelor.

Stå într-un halat negru la telefon. Scurte râsete timide, mici Æipete, sir de vorbe sfioase deodatå întrerupte....

Parlerò colla mamma.... Hai. cioc cioc! Vino! Puica neagrå e speriatå: miçcåri reduse oprite brusc, mici zgomote çovåielnice: plânge dupå mama ei, gåina maiestuoaså.

Loggione. Pe pereÆi se prelinge încet o igrasie aburindå. O simfonie de miasme amestecå mormanul de forme umane înghesuite: miros acru de subsuoarå, portocale cojite, alifii de sân topite, masticå, odoarea supelor de usturoi sulfuros, respingatoarele mirosuri fosforescente, råçinâ de eucalipt, sudoarea sincerå a sexului feminin cåsåtorit sau nu, putoarea unsuroaså a bårbaÆilor........ Am vegheat-o toatå noaptea, o voi vedea în fiecare noapte: pår aspru çi împletit, faÆa måslinie, ovalå çi ochii calmi, blânzi. În pårul ei o panglicå verde, trupul învelit într-un capot brodat, verde: nuanÆa iluziei de sticlå vegetalå a naturii çi a ierbii luxuriante, pårul morÆilor.

Propriile-mi cuvinte în mintea ei: pietre reci çlefuite care se scufundå într-o mocirlå.

Acele degete înfrigurate în tåcere au atins firesc çi necuviincios paginile în care necinstea mea va arde pentru totdeauna. Reci, liniçtite çi neprihånite degete.

Au greçit ele, oare, vreodatå?

Trupul ei nu are miros: o floare fårå parfum.

Pe scåri. O mânå rece supuså ispitei: sfiaIå, tåcere: ochi negri inundaÆi de dor: sfârçealå. ÇuviÆele îi capåtå nuanÆe påmântii pe iarba neagrå.

Cât de modestå çi de întunecatå e faÆa ei! Pårul umed, încurcat. Buzele ei apaså uçor, råsuflarea-i suspinândå rezistå pânå la capåt. Sårutatå.

Graiul meu, sfârçind în ecoul vorbelor sale, moare ca vocea înÆelepciunii, ostenitå de strigåtul etern cåtre Abraham peste råsunetul dealurilor. Îçi reazåmå capul de perete: întunericul senzual îi då tråsåturi de odaliscå. Ochii ei mi-au sorbit gândurile: în binevenitul mister cald, umed, supus, al feminitåÆii ei, fiinÆa-mi, ea însåçi în descompunere, a dat drumul çi revårsat o såmânÆå Iichdå çi abundentå...... Ia-o acum pe ea daca vrea!...... o Traducere çi prezentare de

Ramona Samson

Anul X, X, numerele numerele unu unu // doi, doi, 1999 1999 Anul

E

U P H O R I O N English… Deutsch… Français Ioan Radu Våcårescu

Four love poems

the town’s archways are floating through a liquid october the houses with huge portals with steps and spirals of worn-out stone painted in yellow and purple string out an obssesive round illusion

pagina 24

float in a devasting october

a time bridge the spring of the war an absent season a future paradise far away

near the bridge the heavy shutters open only very seldom beyond them the darkness would so easily dispell if brushed by your smooth untouched body

my love in the obsolete seashore town my love into the waves and shadows of october

only the blue window sometimes sifts long eyes of lights brazenly filtered through tendrils hung upon the shutter

her woundslike illusion the presence of an oldfashioned century a lost inferno nearby in the spring fog of the tenderest war

you pass and you are shivering hardly felt gilded in those penumbras made of hot embers you are talking in a low voice with lethargical gestures I’m trying to look at you I’m breathing your figure I’m undressing you by your words they are falling dazzlingly down the wool carpet coloured in ocre and red the town’s light archways

in the salt air her long black hair in the salt purple wind of the west

a bridge autumn wind the voice of leaves scattered upon the bridge I’m waiting for you to come beyond the bulky walls of the Evangelic church the bridge of truth the only bridge of truth existing although it is named the bridge of lies

the only bridge named the one of lies you will loom beyond the corner your black hair falling in locks upon your forehead your cheeks your hands so cold we’ll lean on the wrought iron balustrade now rusty after the immense rains fallen upon our oldtown and the long autumns hoar and we’ll kiss on the bridge of truth the only bridge named the bridge of lies

the blue shadow I shall go there where vines grow out the black soil – which are fumed under the rain of Lord angels of this lemoness light herald us freshly – where mites are drunk of pure wind – and birds (taken aback of dog-days from the barbarian land) always arrive on the western purple clouds – their wings are struggled like new-born eyelids like the soul that easily has gone – a blue shadow lying down the dale epiphanic print of the sweet breathing o

Festivalul InternaÆional "Periferic 3" - 14 - 16 Mai 1999 / Iaçi - România - Lia Perjovschi - "Arhiva de Artå Contemporanå", Tania Abadjeva - "Interior cavity"

penumbras forth the bridge

Anul X, X, numerele numerele unu unu // doi, doi, 1999 1999 Anul

E

U

P

Teodor Fleçeru

-i

-am spus, “Måi mânzule, nu te juca cu ciupercile, cå zilele astea toate-s bolunde, ca oamenii”. Aça-i ziceam lui Hans, “mânz”, de nåråvaç çi de simpatic ce era. Da’ credeÆi c-o ascultat? O zâmbit pe sub musteaÆå, mânzåçte, cum cå n-are grijå or fricå çi tot cum çtie el face, cå çtie ce face.

Ce-i drept, i-adevårat, era om fain, sas deal nost, din Gârba, plecat de peste douzåci de ani în Germania çi pe urmå la America. Îmi plåcea de el, mai mare dragul så-I asculÆi, cu vorba lui un pic sâsâitå, un picuÆ cântatå. Asta dacå-I fåceai så så deçchidå la limbå la un pahar de vorbå. Îi plåcea pålinca de pere Æânutå în butoi de dud, ca aia råmaså de la cuscru’ de la nunta lu’ fii-mea Cosmina, în agust. ÎI çtiam pe Hans de mic, båiatu’ lu’ Iohan Guneç. Mare meçter era ala, potcovar priceput, de s-o çi fåcut mecanic de atomobil de cum o vint moda cu motoare çi tractoare çi ‘s-o mutat la oraç.

Mi-amintesc bine când s-o nåscut Hans, c-aveam zece ani, çi tot atunci o murit mama. Iohan çi soÆia, tanti Renate, Dumnezeu så-i odihneascå, or avut grijå de ea cu tot ce trebuia, cå tata era dus la råzboi. Cu mine o stat buna, mama Anå. Am råmas vecini buni, apropiaÆi, çi multe chefuri am tras împreunå. Da’ Johan Æânea la beuturå, bea la chef çi douå kile de tårie çi nu så cunoçtea.

Månzu’ de Hans, chit cå era trecut de cincizåci, saburea repede çi turuia stâlcit çi mai scåpa çi câte-o vorbå nemÆascå çi americåneascå, de ne pufnea pe toÆi râsul. Nimeni nu çtie ce-o fåcut, ce n-o fåcut el pe-acolo, dincolo. De câte ori îl întrebam, schimba vorba, sau zicea: “umblat peste tot, fåcut de toate çi mai bun în satul åsta, America noastrå.”

Cel mai dor îi era så vadå iar zåpadå, cå înainte så så-ntoarcå o tråit într-o insulå unde-i varå tot anu’. Atunci la ce-o mai plecat, ce-o cåutat? I-am întrebat eu. Çtii ce-o zis? Cå n-o plecat så vazå lumi streine, c-o stat cu el, så afle ce vrea, iar acum, dacå s-o-ntors roata, uite cå-i aici, Æuruc, sas în sat la noi.

Asta dacå-am înÆeles eu bine, c-aça vorbea el, în dodii.

Saçi nu mai gåsåçti în Gârba. Ba så nu zic vorbå cu påcat, mai e Suzane Spac si Frantisca Binder, amândouå peste çaptezåci, veriçoare bune.

Popa Erhard din Gârba Mare vine dumineca cu dubiÆa så le ducå la biserica lor evanghelicå, cå asta a noastrå-i puså spre vånzare, cu condiÆia så batå clopotele fiece duminicå çi sårbåtoare religioaså.

Da’ pe Hans nu-I durea capul câÆi saçi or mai råmas, îi iubea pe toÆi din satu’ åsta frumos, cå de frumos îi frumos cum nu-s multe. Cel mai mult îi plåcea de Æâganii din marginea satului. Ståtea de vorbå cu ei pânå la ziuå çi dimineaÆa ne împuia capul cu poveçti cu romi, cei mai “ecoulogici” dintre toÆi. Nam înÆåles çi nici n-am întrebat ce-o vrut så spuie cu asta, cå nu I-am crezut. I-am pus în vedere så fie atent, cå nu-i chiar aça cum îçi închipuie el: oameniis råi, îi merge lui ce-i merge, pân-odatå. “Nu-çi face gânduri negre cu mine, nene Ailie,” aça-mi zicea, cå nu putea zice Ilie.

Hans nu mânca decåt odatå pe zi, sara, çi când I-am întrebat de ce, mi-o spus cå mâncarea-i medicament pentru copii, iar pentru båtrâni otravå, cå de cåte ori månânci în plus te scazi la socoteala de apoi. La fel cu somnul. Dormea numa’ cåte-o noapte la douå zile çi când så spåla, îçi turna pe creçtet apa cu gåleata direct din fântânå, de-I auzeai chiuind, în iodåle.

Umbla pe coclauri câtu-i ziua de mare, parcå

H

O

R

avea un atom în fund. Sara îçi aducea Dumnezeu çtie ce rådåcini de scaieÆi çi ciulini, bureÆi iuÆi çi ciuperci de alea, çtiÆi, parazoase, de le zice pe la noi, må iertaÆi, sula calului, çi le mânca aça crude, cå noi nici nu vroiam så ne uitåm la ele. Bag sama, ori le cunoçtea, ori era, cum så spune, iimun, cå Hansi al meu era pururea vesel çi iute ca un titirez. Çi ne-am luat gândul de la primejdie, cum ne-o fost spus.

Poate aça-i el, am zis noi, deosebit, såracu’. Nici câinii nu-I låtrau, nici Æâganii nu-I suduiau çi nici ciupercile nu-I otråveau.

Muierea mea, Lena, o tot vrut så-I cheme la noi la maså, numa n-o çtiut ce så pregåteascå, cå nu mânca nici carne, nici brânzå, nici mâncare gåtitå. Çi n-am vrut så-I ispitim cu ce nu-i plåcea.

Da’ Hans de multe ori o-ncercat så må facå så månânc ce mânca el. I-am spus, mulÆam fain, mânzule, eu mi-s cal båtrân çi nu mai pasc ca åi tineri. Grâu încolÆit am mai mâncat, de pe câmp, când iese din iarnå, da’ nu din borcane de muråturi.

C-aça Æânea în cåsuÆa moçtenitå de la Iohan mecanicu’: grâu încolÆit, seminÆe de floarea soarelui çi boabe de soia. ÎncolÆite le Æinea pe toate, în borcane legate la gurå cu tifon, så scurgå apa dupå ce le limpezea, så nu le-mpråçtie. Dacå må-ntrebaÆi la ce-i trebuiau toate dråcoveniile, nu çtiu. Cred caça o fost el, de când s-o nåscut.

Or çcum, dacå lui îi mergea bine, nu-mi påsa. Ba chiar mi-era mai drag de el pe zi ce trece, de parcå eram iar tânår çi-auzeam vorbå såsascå

Mistionul çi larmå de om harnic la vecinu’ Iohan, unde-acum ståtea Hans. Avea planuri grozave cu casa çi påmânturile moçtenite din vechime çi cåpåtate cu rânduiala asta nouå, avea de gând så creascå oi din Påru, lame, çi så le Æânå afarå din Æarc tot anu’. Mio aråtat poze cu ele: flocoase ca oile, gât lung, ca niçte cåmile mici fårå cocoaçe çi mi-o spus cå dau lapte bun ca de caprå çi le poÆi folosi la cåråuçie ca pe catâri.

Erau çi oameni în sat care nu-I înghiÆau çi ziceau cå-i prea prea, cå cine se crede el så så bage pe ei cum så båga çi så le spuie cum så-çi lucre påmåntul. Cå de bågat, îi plåcea lui Hans så så bage. Îi îndemna så så lepede de îngråçåminte çi alte prostii de modå nouå, cå viitoru’ agriculturii-i la fel cu ce çtiau din båtråni çi så priceapå de ce fåceau ce çtiau, cå era musai så facå la fel de-acum înainte.

Da’ åstora din sat le era nu çtiu cum de oameni ca el, care din ce-i împingi mai încolo, din ce vin mai încoace. Le mai spusese c-o så le-aducå de dincolo såmânÆå de sfeclå portocalie çi de vinete albe, de castraveÆi albi çi rotunzi ca pepenaçii, çi de roçii egiptene, negre. Da, avea planuri grozave çi nu cred cå minÆea. Într-o bunå zi s-o apucat de dårâmat poarta veche, ce n-avea trebuinÆå fårå animale. O dat-o jos bucåÆâcå cu bucåÆâcå çi-o aranjat piatrå dupå piatrå dupå formå çi coloare çi numa’ îl aud cå strâgå la mine, ca pålit cu leuca: “Nene Ailie, vino çnel aci!”

M-am dus cum pot de çnel cu ciolanele astea båtråne. Çi ce credeÆi cå fåcea Hans al meu? Avea în mânå un bolovan. Râdea çi så minuna. ÎI întorcea pe toate pårÆile, de parcå ar fi fost un bulgåre de aur. “ÎI vezi?” ÎI vedeam, bolovan, bolovan. “Mai aproape, nu vezi scoicile?” Le vedeam, scoici în piatrå, aça cum le-o fåcut D-zeu de la mama lor. æâneam minte cå çi atunci când mi-am ridicat casa cu tata, dupå råzboi, am våzut pietri cu scoici, çi mici cât un melc, çi mari cåt o palmå de copil. “De unde-s?” m-o întrebat Hansi. De la tocile erau, unde muiau oamenii snopii de cânepå pe vremuri, când aveau trebuinÆå så-çi facå haine, da’ de când pot så-çi cumpere de la oraç o murit obiceiul.

“De pe pâråul Ibobii?” o întrebat el. Avea dreptate, aça-i spunea pe la tocile, pâråul Ibobii, pe

I

O

N

scurt de la a lui Bobi. Nu çtie nimeni cine-o fost, daco fost vreun Bobi pe la noi sau numa’ I-or fi ciufuluit pe careva dupå ce-o venit din America, cum îi obiceiul din moçi stråmoçi. Vorba e cå Hansi m-o scamatorit så må duc cu el, så cåutåm pietre cu scoici. Mi s-o pårut curios s-o tai cu el pe påråu, ca niçte copii, fårå så ne pese ce cred oamenii dacå ne våd scormonind în vale dupå pietre çi scoici care ezistå numai pe fundu’ çi malurile apei mari çi sårate de mare. Cå aça o zis Hansi, cå-s chiar scoici de mare, doamne iartåne, mare ce-o fost råmas de pe vremea potopului, milioane çi milioane de ani în urmå, çi s-o-ntins câtui Ardealu’. Cicå aici la noi, în Gårba, era, cum o zis?, litoral!

Mi-am fåcut cruce. Atâta lucru çtiam çi eu: scoicile så nasc în mare, cine så le fii adus aici, doar så-çi râdå de noi? Nu m-am gândit niciodatå la asta înainte çi nici nu m-am întrebat cum de-or ajuns aici, c-am avut alte cele la ce så må gåndesc çi så fac.

Uite ce-o trebuit så så-ntoarcå Hans så-mi spune ce çi cum. Aça cå, çontorog cum îs, m-am dus cu el, cå må fåcuse curios. Lumea oricum vorbeçte, mi-am zis, så prind curaj.

Am pornit pe uliÆå-n jos, peste podeÆ la Måria lu’ Radu, çi-n sus pe dupå grådini, pe pagina påråul Ibobii, ce-çi taie o vale înzimÆatå printre douå deluçoare gemene acoperite de iarba micå çi deaså çi un pic arså, cå de-acum era octombrie çi vreme tare frumoaså. Apa curge ca o zamå verde printre ierburi înalte çi papurå, din bulboanå-n bulboanå, peste muçchi çi bolovåniç, pe unde altådatå fuseserå tocilele çi tåurile çi unde mergeam la scåldat çi la prins peçti când eram copii.

Tocmai atunci o trecut Dumitru lu’ Mutu cu caru’ cu boi çi cu nepotu’ sus în fân, cântând din fluier. “Unde mergi Ilie? La cules ciuperci cu buline?” m-o întrebat Dumitru, çi-o fåcut cu ochiul cåtre Hans. Nu i-am råspuns, cå nu-I iau în serios. Aça-i Dumitru, nu-çi poate Æâne clanÆa.

Cum am ajuns acolo, Hansi s-o pus pe cåutat. N-o trecut mult çi-am gåsit scoici çi dinÆi, çi albi çi negri. DinÆi de rechin! Doamne apårå çi iartå!

Rechin de Gârba, de pe vremea potopului. Hans mio explicat cum s-o påstrat toate celea atâta amar de vreme. Cum cå scoicile când or murit de moarte bunå s-or cuibårit pe fundu’ apei, în mâl, çi oarece såruri sau minerale s-or amestecat în treaba asta çi le-or betonat una-ntr-alta, de-o råmas ca niçte scheletuçe de scoici, îngropate în piatrå. Måi så fie, çi scoicele au morminte! am zis çi Hans o râs.

Cånd am ajuns ca la o scobiturå în coasta våii, de se vedea de unde luau oamenii piatra pentru çuri çi case, Hansi s-o oprit çi-o întins mâna fårå så må lase så trec. Så uita aça de fix çi de amarnic de parcå ar fi våzut o vedenie. Tocmai atunci s-o nimerit c-or vint doi bårbaÆi tineri. Nu-i cunoçteam dupå nume. Din sat erau, da’ lucrau la oraç, la uzinå, veseli, cu roçu-n obraji, çi miroseau çi a beuturå. “Doamne ajutå, nene Ilie,” o zis ala cu påru’ creÆ çi mustaÆå çi amândoi I-or salutat pe Hans ca pe-un militar, cu palma la frunte frumos întinså. Hans i-o salutat înapoi çi feciorii s-or pornit pe râs. Pe-urmå çi-or scuipat în palme, or pus mâna pe târnåcoape çi s-or pregåtit så scoatå piatrå din coastå. Hans le-o spus så nu facå asta cå-i påcat, valea Ibobii trebuia, nu çtiu exact ceo zis el cå trebuie, ceva s-o Æâie naturalå.

Feciorii or râs, I-or împins la o parte çi s-or pornit pe såpat. Hans s-o aruncat în faÆa lor, çi-atunci, uite cå-mi fac cruce çi nu-mi vine nici acum så cred, ala cu påru’ creÆ I-o izbit pe månzu’ meu în cap! Din greçealå, nu-i vorbå. Hansi s-o pråvålit ca un sac cu fulgi, cu mâinile întinse, råstignit pe pietroaiele cu scoici. I-am împins la o parte pe vlåjgani çi m-am repezit så våd ce-i cu el.

Mi-o tras cu ochiu’ çi-o zis, “Så må îngropi sus în grådinå, frate Ailie sub apfel baum, ja?” Çi s-o stins, cu zåmbet pe buze, în braÆele mele. Ce-o fi cåutat el så så-ntoarcå de peste måri çi Æåri çi så (Continuare în pag. 26)

25

Anul X, X, numerele numerele unu unu // doi, doi, 1999 1999 Anul

U

P

(urmare din pag. 25)

moarå aici, pe pâråu Ibobii, printre scoici de mare de milioane de ani? Bag sama I-o tras aÆa. Såracu’ om nu mai avea decåt o lunå pânå la ziua de naçtere.

Påcat, tare påcat, cå mult îçi dorea så vadå iar zåpadå.

L-am dus acaså çi I-am jelit ca pe-o rudå çi Lena I-o spålat çi I-o îmbråcat cu haine noi. Pe urmå I-am îngropat în grådina lu’ Iohan, sub mårul ala båtrån cu crengile volburå. Popa Erhard din Gârba Mare o venit çi-o Æânut slujbå ca la carte, cå tot el Io fost botezat. M-am gândit atunci så-i fac eu crucea, una fainå, ca pentru un vecin bun ce-o fost, cå nu avea pe nimeni altcineva, nici rude, nici prieteni.

Cofragul mi I-o fåcut vecinu’ Isodor, dupå måsurile çi forma ce le-am gândit potrivite. Da’ ca så faci o cruce îs multe secrete, pe care nu le çtiam. Am mai turnat stâlpi de poartå la viaÆa mea çi-i simplu: ungi cofragu’ cu motorinå, torni beton, pe urmå îl scoÆi afarå, uçor, ca pe-un cozonac. Crucea are multe agåÆåturi çi înflorituri çi så rupea oricum încercam, çiaça, çi-aça, pånå m-am nåcåjit råu de tot, cå mai cå mi-am pierdut curajul. Da’ nu m-am låsat.

M-am dus la Sibiu la cimitir så må uit pagina 26 cum toarnå meçterii cruci. Nu çtiam când toarnå - azi toarnå, mâine nu, i-am pândit pânå i-am prins odatå la Æanc. Çi-am mirosit tot motorinå. Am zis, gata, åsta-i secretul, numa’ capu meu nu-i bun. M-am dus acaså så mai încerc odatå.

Tot degeaba. Så-Æ spun drept, mi-o fost scârbå de mine - cå nu çtiu cum så fac o cruce. Ç-am gândit, poate aça o vrea D-zeu, så nu fie din beton, în cofrag. Çi n-am terminat bine gândul, cå mi-am tras un pumn în cap de-o çi râs de mine Lena. Avea muierea dreptate så râdå. La sas nu-i trebuie cruce, îi trebuie monoment! Cå-s evanghelici. Çi atunci miam adus aminte de bolovanii cu scoici din poiata lu’ Hans. Mai bine så-i fac unu’ din piatra pentru care-o murit, nu? Aça c-am ales o lespede påtråÆoaså çi Æuguiatå într-o parte, cum am våzt în cimitiru’ såsesc din deal, am netezit-o çi-am lustrut-o frumos în mijloc, så fac loc pentru nume çi ani.

Cum så fac cu scrisu’? Çtiam eu så dau cu ciocanu-n piatrå, da’ nu så-mi iaså toate literele frumos, ca la carte. Cå nu era numa’ scrisu’ de må nåcåjea, çi-n relief çi gravat, era coloratu’ scrisului.

Cum så dai cu vopsea, så nu så çteargå? Mi-am luat inima-n dinÆi çi I-am întrebat pe-un meçter sas din cimitir, mai pe departe: Cum de-Æi iese dumitale galbenul åsta un pic spålåtåcit? “Påi n-am dat cu destul galben,” o zis åla, mare çmecher. Trebuia så fie çi aici un secret, m-am gândit eu, çi secretele så furå, dacå çtii cum så furi cinstit.

L-am açteptat la poarta cimitirului pân-o ieçit, cå venisem pregåtit cu o pålincå de dud, de-a lui cuscru’. L-am întrebat pe meçter de unde-i de loc.

“Din Hermannstadt,” o zis el, cu ochii pe sticlå. I-am spus cå eu mi-s din Garben, cum îi zic saçii la Gârba, çi c-am avut curajul så m-apuc de fåcut cruci, da’ cå m-am lovit de-un nåcaz. Am tras o duçcå çi i-am întins sticla. “Ce necaz?” o-ntrebat el, luînd sticla. M-am gîndit så nu-I iscodesc chiar de la început care-i secretu’ cu scrisu’, så-I scamatoresc mai pe ocolite.

I-am prezentat problema cu betonu’ çi motorina. O râs çi-o zis, “Hai cu mine.”

Ståtea chiar peste drum, lângå staÆia de tramvai. Am intrat în curte, o adus douå påhårele, çi ne-am açezat pe vorbå. Cu motorina era simplu: o luat o mânå de lumini arse, çtiÆi, lumånåri de cearå de albinå adunate de pe morminte, de-alea cåzute pe ploaie sau båtute de vånt, çi le-o bågat, topite, în motorinå. Acum am înÆåles. Fåcea aça ca o supå groaså cu care ungea cofragu’, så toarne crucea så nu se prindå de margini çi s-o scoatå întreagå, ca pe cozonac. Çi cu scrisu’ cum faci? I-am întrebat, çi iam mai turnat un påhårel. Mi-o aråtat cum ciopleçte çi cum scrie, dupå ce då vopseaua printr-o soluÆie.

Ce-i aia? am întrebat, dånd påhårelul pe gåt, så nu må vadå prea curios.

“Mistion.”

Måi så fie! Mistion?Cum så fac så nu uit? Miera nu çtiu cum så m-apuc så scriu pe-o bucåÆâcå

H

O

R

de hârtie, acolo, faÆå de el. M-am gåndit la misti, mistrie, mistion... Çi dupå ce-am mai dat un påhårel peste cap, am plecat cât am putut de repede.

Da’ când am ajuns la staÆia de tramvai degeaba am încercat så-mi amintesc, uitasem. Misti, misti, mistrie çi nimic! Parcå mi-I çtersese cineva din cap. Peste-o såptåmânå m-am dus din nou cu sticla de pålincå, aça de prietenie. Dupå trei påhårele I-am întrebat iar de soluÆia de scris. “Påi nu Æi-am spus?

Mistion.” M-am dus fuga la baie çi-am scris pe hårtie: MIS-TI-ON. Si uite-aça i-am fåcut monomentu’ sus sub mår çi mi-am cåpåtat atåtea comenzi pentru cruci çi morminte, de nu le pot duce. C-acum çtiu så fac çi de alea româneçti, din beton, da’ mulÆi le vreau din piatrå cu scoici, c-am întrebat pe la autoritåÆi dacå-i bai çi-or zis cå nu-i. Aça o fost så fie cu Hans... Açai viaÆa.

* Agentul de asiguråri ascultase cu multå råbdare relatarea lui Ilie Boroç, privind circumstanÆele morÆii accidentale a lui Hans Gunesch, ascultase fårå så intervinå, ceea ce nu-i ståtea de loc în caracter.

Supervizor principal la firma ONEMANSLAND, lui

Sorin Popiçteanu i se încredinÆaserå multe misiuni neplåcute sau de-a dreptul jenante, dar niciodatå nu fusese pus într-o situaÆie mai delicatå decât cea prezentå. De regulå avea un plan de atac elaborat çi, dupå câteva formule tactice, de tatonare, prelua iniÆiaitiva pentru a finaliza ceea ce îçi propusese, exact cum intenÆionase: eficient, curat, ireproçabil.

Dar cum så o aducå aståzi din condei? SåI abordeze pe Ilie frontal, fårå reticenÆe? Cum så facå så-i spunå fårå så-I ofenseze cå mama lui, Florica Boroç, concepuse nelegitim cu vecinul Iohann Gunesch în perioada în care soÆul ei, Ioan Boroç, mult mai tânår decât potcovarul devenit mecanic auto, era plecat pe front?!

Fusese un moment de nebunie într-o primåvarå caldå: Florica venea de la vie çi Johann ia ieçit în cale, cålare. A såltat-o pe çea çi în drum spre caså s-au oprit pe vale, la tåuri, så spele calul. Cåteva luni mai tårziu, când începuse så se observe, cei doi s-au confesat nevestei lui Johann, Renate Gunesch.

De comun acord cu ei, care nu reuçiserå så aibå copii, Florica a acceptat så-i lase så adopte copilul, dupå naçtere: Pe ea o Æineau drept slujnicå, în gospodåria lor, feritå de lume. Dupå o naçtere prematurå extrem de dificilå, neasistatå de nimeni altcineva decåt de cei doi Gunesch, såraca femeie a decedat.

Hans Gunesch va afla adevårul doar în ziua plecårii definitive în Germania de Vest, pe peronul gårii din Sibiu, cu zece minute înainte de sosirea Wienerwalzer-ului. Johann i-a împårtåçit fiului secretul care fusese påstrat atât de bine cå nici måcar

I

O

N

zvonuri sau glume proaste nu se iscaserå din pricina pårului lui mult prea negru.

Aceste detalii fuseserå aduse la cunoçtinta agentului, confidenÆial, chiar de cåtre Hans Gunesch, la revenirea în Æarå, în ziua în care încheiase o poliÆå de asigurare pe viaÆå, tip regal, avându-I ca pe beneficiar pe Ilie Boroç, fratele lui çi singura rudå în viatå. Din cauza sumei cerute de aplicant lui Hans i se impusese un control medical riguros, pe care acesta îl trecuse în mod remarcabil.

Acum, DI. Popiçteanu, deçi îl ascultase cu mare atenÆie pe sus-numitul Ilie, nu-çi fåcuse o idee clarå dacå acasta avea, într-un fel sau altul, cunoçtintå de legåtura de rudenie cu råposatul Hans Gunesch. Ilie era greu de citit çi, deçi pårea direct çi onest, dådea impresia unui individ versatil, extrem de alunecos. Enorma sumå de bani care urma så-i fie înmånatå curând, cu toate cå Hans fåcuse doar trei plåÆi lunare, cu siguranÆå îl va ajuta mult în continuarea noii sale ocupaÆii de constructor de cruci.

Un cuvânt îi råsuna în minte ca un ecou misterios, cu semnificaÆii impenetrabile. Mistionu: Pentru prima oarå de când se prezentase, dl.

Popiçteanu îÆi luå inima în dinÆi Æi spuse ceva cu voce tare.

- Deci, pânå la urmå, ai fåcut rost de mistion, bådie?

- Fåcut darå.

- Am vorbit cu popa Erhard din Gârba Mare çi mi-o cåpåtat el douå sticluÆe.

- Hai cå m-ai fåcut curios, n-ai påstrat vreuna?

- Påstrat darå.

- Pot s-o våd?

- Da’ cum nu.

- Si poate cå aduci çi o sticluÆå cu zama aia de dud cu care te-ai tot låudat.

- De-aia de-a lu’ cuscru’ nu mai am, da’ am dea mea, de caise, cå anu’ åsta n-or prea fost prune.

- Foarte bine, bade Ilie, o prefer pe aia de caise, dacå nu-i cu supårare.

- Nici-o supårare, cå doar cuscru’ nu-i aici saudå.

Asta era soluÆia cerutå de moment, mistionul lui, conchise agentul. Så bea ceva så îçi facå curaj, så gåseascå numitorul comun cu Ilie, çi la momentul oportun så-i spunå adevårul, de la bårbat la bårbat, omeneçte.

Cu fulgi de zåpadå în pårul încå negru la cei peste çaizeci de ani ai lui, Ilie Boroç se întoarse cu o sticlå de plastic de Coca Cola de jumåtate de litru, plinå ochi cu palincå. Turnå în douå påhårele licoarea îngroçatå de frigul iernii timpurii çi îi spuse agentului cå de când ståteau la taclale ninsese serios, peste juma’ de metru.

- LuaÆi çi serviÆi çi så fie într-un ceas bun! VedeÆi ce mårgele face? îl întrebå Ilie cu mândrie dupå ce umplu din nou påhårelele, apoi scoase din buzunar o sticluÆå de metal cu eticheta îngålbenitå. Asta-i aia cu mistionu’ de care v-am spus, adåugå el çi o açezå pe maså, în faÆa musafirului.

DI. Popiçteanu îçi puse ochelarii çi citi: LEFRANC & BOURGEOIS MIXTION A DORER CLARIFIÉE 12 HEURES FABRIQUE AVEC DE MATIERS DE CHOIX SOUS NOTRE SURVEILLANCE DIRECTE ET AVEC LE PLU GRAND SOIN CETTE MIXTION CONVIENT PAR LA DORURE LA PLUS SOIGNÉE

Se auzi Æîrâitul telefonului mobil. SoÆia îl suna så-I întrebe dacå så-I açtepte la cinå. Sorin Popiçteanu se gândi o clipå, apoi îi spuse så nu-I açtepte. Ninsese serios çi nu vroia så riçte un accident de maçinå, mai ales cå båuse. Îi plåcea în Gârba - o atmosferå liniçtitå, aerul proaspåt çi mirosul de caiså îmbietor.

Dupå ce închise telefonul, o idee nouå începu så-çi facå loc în mintea lui, încet, încet, dar de neoprit - så cumpere o caså la Æarå, aici în sat, poate chiar casa lui Hans Gunesch, care acum, de drept çi de fapt, era a lui Ilie, meçterul de cruci mistionice. o

Festivalul InternaÆional "Periferic 3" - 14 - 16 Mai 1999 / Iaçi - România - Sergey Yakunin & Anna Sydorenko - "Ice Pendulum"

E

Anul X, X, numerele numerele unu unu // doi, doi, 1999 1999 Anul

E

U

P

H

O

R

I

O

N

Daniel Deleanu

Festivalul InternaÆional "Periferic 3" - 14 - 16 Mai 1999 / Iaçi - România - Marilena Preda Sânc - "Video 1993 - 1998"

a

Romanian Poems la o nouå ediÆie

pariÆia unei antologii de poezie româneascå în traducere reprezintå întodeauna un punct de interes. Efortul de transpunere a versurilor într-o limbå stråinå, strådaniile de a face cunoscutå poezia româneascå în alte arii culturale sporesc de regulå meritele antologatorilor, care, în majoritatea cazurilor, sînt çi semnatarii traducerilor. Un bun exemplu în acest sens este antologia bilingvå românå / englezå - intitulatå simplu Romanian Poems, publicatå de Editura SocietåÆii Academice Anglofone din România (Sibiu, 1998). Autorii lor Dumitru Ciocoi-Pop, actualul rector al UniversitåÆii "Lucian Blaga", çi Sever Trifu, çeful Catedrei de Studii Britanice çi Americane, sînt ambii profesorii de englezå cu o lungå experienÆå academicå çi angliçti

Honourable Henry Stanley, versiunile englezeçti fiind tot atît de izbutite ca çi cea a MioriÆei. Eminescu este tålmåcit în limba lui Shakespeare, printre alÆii, de Petre Grimm (unul dintre primii angliçti români, fondatorul Catedrei de englezå de la Universitatea clujeanå; a tråit între 1888 çi 1994), Sylvia Panckhurst çi I. O. Çtefanovici. O adevåratå surprizå pentru unii ar putea constitui varianta englezå a Luceafårului realizatå de Dimitrie Cuclin, un enciclopedist, puÆin cunoscut în ipostaza de anglist, çi mai degrabå în cea de muzician çi filosof (este autorul unei memorabil tratat de metafizicå intitulat Teoria nemuririi). Iatå prima çi ultima strofå din capodopera poeticå eminescianå în tålmåcirea ingenuoaså pe care o face Cuclin: “There was, as in the fairy tales, / As ne’er in

de marcå, recunoscuÆi pentru realizårile lor profesionale atît în Æarå, cît çi în stråinåtate.

Antologia de faÆå a cunoscut o primå variantå care a apårut în 1972, ea propunîndu-çi, dupå cum afirma poetul Al. Cåprariu în PrefaÆa primei ediÆii, reproduse çi în cea de a doua, så ofere doar o panoramå a poeziei noastre, çi nicidecum “o imagine completå a culmilor poetice româneçti”. Interesantå este çi odiseea acestor douå ediÆii, deoarece alegerea autorilor a fost conceputå într-o asemenea manierå, încå din 1972, încît pentru prezenta variantå, substanÆial adåugitå, nu a fost nevoie de a se scoate nici un poet, odatå ce nu s-a fåcut nici un compromis de selecÆie la prima ediÆie, amånunt consemnat de Dumitru Ciocoi-Pop în noua prefaÆå, inspirat intitulatå No Return. Meny Happy Returns!...

Romanian Poems trece în revistå cam tot ceea ce este de preÆ în poezia românå, de la MioriÆa, Eminescu, Alecsandri, Macedonski, Coçbuc, Goga, Arghezii, Minulescu, Bacovia, Voiculescu, Pillat, Maniu, I. Barbu, Vinea, Blaga, trecînd prin M. R. Paraschivescu, Stelaru, D. Botta, Labiç etc. çi ajungînd pînå la N. Stånescu çi M. Sorescu.

Interesant ar fi çi o a treia ediÆie, care, så cuprindå çi generaÆia ’70, la care så se adauge postmoderniçtii optzeciçti çi nouåzeciçtii.

MioriÆa cunoaçte o excelentå versiune englezeascå datoratå poetului Alfred Margul Sperber, din påcate prea puÆin cunoscut în ipostaza de traducåtor (el a realizat çi o transpunere în germanå a baladei). Iatå cum sunå primele versuri ale MioriÆei în tålmåcirea Sperber: “Where the mountains, / There is Eden’s gate: / They’re approaching, lo! / And downhill they go, / Three fair flock of sheep, / Which their shepherds keep...”

Alecsandri este tradus de Leon LeviÆschi çi de The

the time’s raid / There was, of famous royal blood / A most beautiful maid / ... / <<You live in your sphere’s narrowness / And luck rules over you - / But in my steady world I feel / Eternal, cold and true!>>” În afarå de numele deja menÆionate, dintre care se remarcå, mai întîi çi mai întîi Leon LeviÆchi, care are cele mai multe texte în traducere, se cuvin çi cele ale celorlalÆi tålmåcitori, care au dovedit nu doar o bunå cunoaçtere a limbii engleze, ci çi acelei din care au tradus: Mihail Bogdan (care l-a tålmåcit pe Blaga), Dan DuÆescu (Macedonski, Voiculescu, D. Botta, M. R. Paraschivescu), Andrei Bantaç (M. Codreanu, I. Pillat, Maniu, Stelaru), Jean Ure (Arghezi), Mariela Dâmboiu (Minulescu, Camil Petrescu), Eva-Nicoleta Burduçel (E. Isac, Vinea), Charlotte Szilágy (Topârceanu, Stelaru) çi Alexandra Mitrea (Vinea, Labiç).

Cu totul deosebite sînt transpunerile în limba englezå pe care le realizeazå Dumitru Ciocoi-Pop. Acesta îi tålmåceçte în limba lui Byron pe Alexandru Cåprariu, Marin Sorescu çi Nichita Stånescu, cel din urmå fiind o adevåratå piatrå de încercare pentru traducåtorii de poezie, fie ei români ori stråini.

Tålmåcirile sale nu sînt simple transbordåri ale unui idiom în altul, ele au rafinamentul tipic traducerilor realizate de cåtre poeÆi (iar Dumitru Ciocoi-Pop e un poet, çi încå unul de limbå englezå!).

Acestea sînt concepute dupå un principiu care trådeazå un echilibru perfect între un laxism consubstanÆial structurii intime a poetului çi un hieratism al erudiÆiei ce-l caracterizeazå pe criticul çi universitarul Dumitru Ciocoi-Pop. Iatå un exemplu gråitor pentru formula alchimicå a tålmåcirilor sale, mai exact o strofå din poezia Moara a lui Al. Cåprariu: “Dar çi peste moarå scris e så vinå / Ziua aceea fårå iertare, / Cînd o s-o macine, pînå-n ruinå, / O altå

moarå, cu mult mai mare”, care în transpunere englezeascå devine “But the mill, too, is implacabily bound / Lack of forgiveness in the future to find, / When, in its turn, will be ruthlessly ground, / By another mill, larger and more anxious to grind”.

Ultimele versuri din binecunoscutul Shakespeare a lui Marin Sorescu sînt recreate de Dumitru CiocoiPop sub forma: “The theatre managers had already filled up the world with play-bills / And Shakespeare concluded that ofter so much toil./ He, too, had the right watch a performance./ But before that, as he was dreadfully tired,/ He lay down to take a deathnap.” Înså o performanÆå cu totul ieçitå din comun realizeazå Dumitru Ciocoi-Pop atunci cînd îl traduce în englezå pe Nichita Stånescu.

Versiunile sale sînt, probabil, cele mai izbutite, pagina alåturi de acelea ale criticului çi traducåtorului american de origine românå Stavros Deligiorgis.

Versurile incipiente din Necuvintele (devenite Nonwords în varianta englezå): “El a întins spre mine o frunzå ca o mînå cu degete. / Eu am întins spre el o mînå ca ca o frunzå cu dinÆi./ El a întins spre mine o ramurå ca un braÆ./ Eu am întins spre braÆul ca o ramurå” capåtå o nouå înfåÆiçare în forma “ He reached out to me a leaf like a fingered hand./ I reached out to him a hand like an indented leaf./ He reached out to me a branch like an arm./ I reached out to him an arm like a branch.” Alteori, pentru a reda puterea taumaturgicå a cuvîntului nichita-stånescian, Dumitru Ciocoi-Pop recurge la inovaÆii, la mici trucuri, care, deçi pot pårea eclatante unui lector neavizat, ele totuçi ele totuçi nu sînt pernicioase în ceea ce priveçte semnificaÆia. Astfel, sintagma “putreda ploaie” din A çasea elegie devine nu “rotten rain.”, aça cum oricine s-ar fi açteptat, ci “rottening rain.” Cu alte cuvinte, traducåtorul nu foloseçte un participiu pasiv, ci o formå activå, accentuînd prin aceasta elementul vizual. Iar aceastå decelare, fårå dar çi poate, converteçte componenta extrareflexivului într-una a prereflexivului. Înså meritele acestei noi ediÆii a antologiei nu se opresc aici. Astfel, Sever Trifu realizeazå în PostfaÆa pe care o semneazå un adevårat mini-studiu al pioneratului în traducerile de poezie româneascå.

Interesant este cazul Lordului englez Henry Stanley, care publicå în 1856 o selecÆie importantå de liricå româneascå (atît clasicå, cît çi modernå) cu titlul Rouman Anthology, fåcînd astfel o primå încercare de a promova poezia româneascå în Anglia. Aceastå strådanie va fi recompensatå în 1871, cînd Henry Stanley - un apropiat al lui I. Ghica çi, probabil, al lui V. Alecsandri - este ales membru al Academiei Române. Apoi, un alt caz care meritå semnalat este cel al Sylviei Pankhurst çi I.O. Stefanovici, care publicå în traducere englezeascå o selecÆie din Mihai Eminescu, volum “prefaÆat de doi titani ai timpului,” çi-anume Nicolae Iorga çi George Bernard Shaw.

Poate cå ar fi trebuit menÆionat çi Moses Gaster, membru activ al “Junimii” çi apropiat al lui Maiorescu çi Eminescu, care, fiind exilat la Londra, devine çefrabinul comunitåÆii din întregul Imperiu Britanic.

ContribuÆia sa la dezvoltarea interesului britanicilor (dar nu numai) faÆå de cultura românå, çi în special a poeziei noastre, este deosebit de importantå. Pe lîngå ChrestomaÆia românå din 1883, el mai publicå la Londra Exempla of Rahhis çi Texts and Studies, în care traducere liricå popularå româneascå çi realizeazå probabil primele analize comparatistice între texte poetice englezeçti çi româneçti. În fine, un alt atu în favoarea acestei antologii este continuitatea traducåtorilor de poezie româneascå în limba englezå, care s-au format întro adevåratå çcoalå. Acest lanÆ neîntrerupt de discipoli care începe de la I.O. Stefanovici çi Petre Grimm, ajungînd pînå la autorii acestei antologii, continuå, iatå, çi aståzi, prin foarte tinerele traducåtoare EvaNicoleta Burduçel, Charlotte Szilagy çi Alexandra Mitrea, ceea ce, desigur, nu poate fi decît un semn de bun augur. o

27

Anul X, X, numerele numerele unu unu // doi, doi, 1999 1999 Anul

E

P

U

H

O

R

I

O

N

Norman Mailer

Evanghelia Evanghelia dupå dupå fiu fiu

pagina 28

Norman Mailer s-a nåscut în 1923 în Long Branch, New Jersey. Autor de romane, de literaturå nebeletristicå (biografii, comentarii de artå, esteticå, criticå litararå), dramaturg, autor de scenarii de film, actor, producåtor çi regizor, poet, colaborator la diverse periodice (“Harper’s”, “Rolling Stone”, “New Republic”, “Playboy”, “New York Times Book Review”), redactor la “Dissent” çi “Village Voice”. Norman Mailer se bucurå de o celebritate controversatå, nu odatå considerîndu-se cå ambiÆiile sale îi depåçesc talentul. Ultimul såu roman, Evanghelia dupå fiu, scris în 1997, îçi propune så rescrie Noul Testament la persoana întîi. Cine este el? De unde vine? Care îi este rostul pe Påmînt? Iar mai tîrziu... chiar este Fiul lui Dumnezeu? Çi dacå este Fiul lui Dumnezeu, de ce trebuie så facå tot ceea ce face, de ce lumea nu este mai bunå, mai dreaptå, de ce este el pedepsit? Çi de ce s-a scris ceea ce s-a scris despre el în Evanghelii? Cînd, de fapt, iatå cum s-au întîmplat lucrurile... Întrebåri pe care Isus çi le pune singur çi cårora încearcå så le gåseascå råspuns. Un om care vrea så-çi înÆeleagå scurta trecere prin lume çi propria sa naturå. Un roman disputat, discutat, controversat. Un roman al întrebårilor actuale. Un roman al nevoii omului de a crede.

Prezentarea Norman Manea

î

Sfîrçit

n decursul vieÆii celor care au venit dupå, mine, suluri pioase au fost scrise de cei ce m-au cunoscut. Evanghelii au fost puse în scris de cåtre cei care nu m-au cunoscut. (Çi acestea au fost încå çi mai pioase!) Aceçti scribi de mai tîrziu acum erau numiÆi creçtini - au auzit de cålåtoriile mele. Au adåugat mult de la ei. Au povestit de îngeri care s-au înålÆat la moartea mea. AlÆii au spus cum un tråsnet a Iovit în acea zi marea catapeteasmå a Templului. Au povestit despre stînci care sau despicat çi morminte care s-au deschis. Au zis cå atunci cînd mi-au fost scoase cuiele din încheieturile mîinilor çi din glezne çi am fost pus pe påmînt, acesta s-a cutremurat. Unii chiar au scris despre cum au înviat profeÆii, au ieçit din mormintele lor çi au pornit-o spre oraçul sfînt, aråtîndu-se multora. Çi oamenii spuneau: “Cu adevårat, omul a fost Fiul lui Dumnezeu”.

MulÆi dintre cei care au fost în preajma mea erau înclinaÆi så exagereze: nici unul nu a crezut în Fiu ori în Tatål îndeajuns de mult pentru ca så nu spunå altceva decît adevårul care, dupå cum aÆi våzut, a fost mult. Prin urmare eu, asemenea lui Daniel, ar urma så pecetluiesc evanghelia mea, în speranÆa cå adevårul ei va dåinui veçnic.

Dar nu pot face asta. Cåci trebuie så vorbesc despre ce s-a spus dupå ce eu m-am fost dus. Multe mi s-au povestit, cîteva poveçti se apropie de fapte aça cum le-am cunoscut eu. Çi este adevårat cå am înviat în a treia zi. Dar ucenicii mei au adåugat tot felul de nåscociri la poveçtile lor. Cînd un om vede o minune, Satana îçi croieçte drum în povestea lui çi sporeçte minunea.

Adevårul acesta este: În dupå-amiaza morÆii mele un bårbat pe nume losif din Arimateea, care se afla printre ucenicii mei çi era un om bogat, s-a dus în tainå la Pilat din Pont çi i-a cerut îngåduinÆa så îmi ia trupul. În schimbul unei sume frumuçele. Pilat a consimÆit. Dupå care losif din Arimateea a înveçmîntat trupul care fusese al meu odatå, çi împreunå cu el se afla un alt bårbat care se numea Nicodim.

Ei au adus o amestecåturå de smirnå çi aloe, cîntârind o sutå de litra, çi m-au spålat çi m-au pus în haine noi çi m-au legat în fîçii de pînzå de in împreunå cu miresmele lor, dupå cum e obiceiul nostru, al iudeilor, så ne îngropåm morÆii. Çi în apropiere de locul unde am fost crucificat, se gåsea o grådinå cu un loc de îngropåciune, de curînd såpat în stîncå, çi acela era locul pe care losif din Arimateea îl pregåtise pentru sine.

Dar într-atît era el de generos, încît m-a pus pe mine acolo.

Astfel cå am fost açezat în mormîntul unui om bogat. Çi au pråvålit o piatrå mare la uça mormîntului meu çi duçi au fost.

Acuma, Caiafa çi cîÆiva dintre preoÆii lui erau munciÆi de gînduri. Nu puteau fi incredinÆiaÆi cå ceea ce fåcuserå fusese un lucru înÆelept. În noaptea morÆii mele, mulÆi iudei din cei buni se båteau în piept pe stråzile lerusalimului spunînd, “Påcatete noastre vor aduce blestem asuprå-ne.” PreoÆii lui Caiafa se temeau acum ca nu cumva, din aceastå pricinå, så se abatå ceva råu asupra poporului lor çi asupra lor înçile. Astfel cå în dimineaÆa de dupå moartea mea au venit din nou la Pliat çi i-au spus cå eu zisesem multora: “Dupå trei zile voi învia”. L-au rugat pe Procurator så påzeascå mormîntul timp de cele trei zile. “Altfel”, au spus ei, “ucenicii lui Isus ar putea så-l fure la adåpostul nopÆii çi apoi så spunå oamenilor “A înviat dintre morÆi”.

Dacå se întimplå astfel, dezbinårile se vor înmulÆi.”

“PåziÆi-l voi”, le-a spus Pilat. Cåci ei nu vroiau så-l plåteascå atît cît le ceruse, “Eu sunt nevinovat de sîngele omului åstuia. Este numai treaba voastrå!” Cuvintele acestea ei le-au luat drept o ameninÆare, astfel cå au hotårît în cele din urmå så-I plåteascå. Çi Pilat le-a dat pe Petronius, centurionul, çi pe soldaÆii lui romani ca så stea de strajå la mormînt. Çi aceçti romani au pus çapte peceÆi la piatra cea mare de la intrare çi au fåcut de strajå.

Sunt unii care spun cå påmîntul s-a cutremurat çi îngerul lui Dumnezeu sa coborît din cer çi a rostogolit piatra din dreptul intrårii. Întrucît straiul acestui înger era alb ca zåpada, stråjerii au rupt-o la fugå.

AlÆii spun cå tare devreme în dimineÆa celei de-a treia zile, aça cum moartea poate så aducå laolaltå pe femeia stricatå çi pe cea virtuoaså, la fel a venit çi Maria Magdalena la mormînt, unde s-a întîlnit cu Maria mama mea. Çi s-au înÆeles så facå pentru mine toate cele trebuincioase dupå datinå. Venind ele la mormînt, s-au întrebat cine le va pråvåli piatra de la uça mormintului. Dar numai ce s-au uitat çi au våzut cå mormîntul era deschis. Puteau så intre nestingherite. Înåuntru au dat peste un om tînår purtînd un veçmînt lung çi alb, care a spus: “Voi îl cåutaÆi pe Isus din Nazaret, dar el a înviat. SpuneÆi-le ucenicilor lui cå el merge înaintea voastrå în Galileea çi acolo îl veÆi vedea.”

Se poate så fie aproape de adevår. Cåci çtiu cå am înviat în ziua a treia. Çi îmi amintesc cå am påråsit mormîntul çi am umblat prin oraç çi prin împrejurimile acestuia çi a venit un ceas cînd m-am aråtat printre ucenicii mei. Çi i-am întrebat: “De ce sunteÆi triçti?” Çi ei nu m-au recunoscut. Gîndeau cå sunt un stråin ajuns în lerusalim çi nu aveam cunoçtinÆå de cele petrecute. Astfel cå mi-au spus: “TristeÆea noastrå este pentru Isus din Nazaret, care a fost un mare profet. Dar mai-marii noçtrii l-au crucificat” lar eu Ie-am zis: “UitaÆi-vå la mîinile çi la picioarele mele!” Çi Toma s-a uitat çi, våzînd gåurile, m-a rugat så-l las så le atingå (din care pricinå pînå în ziua de azi a råmas cunoscut drept Toma Necredinciosul). Dar vederea acestor råni i-a fåcut så creadå. Curînd, toÆi cei care se aflau acolo au început så spunå cå fusesem primit în împåråÆia cerului çi fusesem açezat la dreapta lui Dumnezeu. Dar la acea vreme eu plecasem dintre ei çi ei nu må mai putau vedea. Cu toate acestea, ucenicii mei au început så predice cå Domnul era cu ei. Çi în cele din urmå au ajuns så creadå cå ståtea în puterea Ior så scoatå demonii. Vorbeau pe limbi noi çi cînd îçi puneau mîinile peste bolnavi, unii dintre aceçtia se fåceau bine.

Dar iudeii nu se înÆelegeau defel asupra morÆii mele. MulÆi i-au urmat pe ucenicii mei çi au devenit la rîndul lor ucenici, numindu-se creçtini; alÆii au råmas aproape de Templu çi s-au certat între ei timp de o sutå de ani dacå eu eram întradevår Mesia.

Cei bogaÆi dintre ei, çi cei evlavioçi, au învins; cum putea Mesia så fie un om sårman, cu vorbå atît de necioplitå? Dumnezeu nu ar îngådui aça ceva!

Totuçi, trebuie spus çi cå mulÆi dintre cei care se numesc acum creçtini sunt bogaÆi çi evlavioçi ei înçiçi çi må tem cå nu-s cu nimic mai buni decît fariseii, ba chiar sunt adesea mai mari în ipocrizia lor decît cei care i-au condamnat.

S-au înålÆat multe biserici în numele meu çi în numele apostolilor mei. Cea mai måreaÆå çi mai sfîntå a primit numele lui Petru; un Ioc de neînchipuitå splendoare în Roma. Niciunde nu poate fi gåsit mai mult aur.

Dumnezeu çi Mamon încå se mai înfruntå pentru a cîçtiga inimile tuturor bårbaÆiior çi femeilor. Numai cå, de vreme ce lupta råmîne atît de egalå, nici Dumnezeu nici Satana nu pot så triumfe. Eu råmîn la dreapta lui Dumnezeu çi caut så dobîndesc çi mai mare înÆelepciune decît am avut înainte çi må gîndesc la mulÆi cu iubire. Mama mea se bucurå de multå cinstire. Biserici nenumårate îi poartå numele, poate mai multe decît cele care au primit numele meu. Iar ea este mulÆumitå de fiul ei.

Tatål meu, înså, nu-mi vorbeçte prea adesea. Cu toate acestea, eu îI respect. Desigur cå EI trimite în lume atîta iubire cîtå poate El så dea, numai cå iubirea Lui nu este fårå margini. Cåci råzbaiele Lui cu Diavolul se fac tot mai crunte. Mari båtålii au fost pierdute. În ultimul secol al acestui al doilea mileniu au avut loc holocausturi, conflagraÆii çi molime mai cumplite decît vreodatå înainte.

Totuçi, cei mai muÆi cred cå Dumnezeu a cîçtigat o mare victorie prin mine. Çi se prea poate ca Diavolul så nu fi fost îndestul de intelgent så înÆeleagå înÆetepciunea Tatålui meu. Cåci Tatål meu çtia cum så îçi revinå de pe urma pråpådurilor çi a dezastrelor. Cam la cincizeci de ani ori mai mulÆi dupå moartea mea a fost scriså evanghelia dupå loan çi scrierea scestui loan (necunoscut mie) se prea poate så fi fost inspiratå de cåtre Tatål meu, pentru cå vorbele lui Ioan s-au dovedi de neuitat. latå ce spuneau: “Atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, cå a dat pe singurul Lui Fiu nåscut pentru ca oricine crede så nu piarå ci så aibå viaÆå veçnicå.” Çi forÆa acestei idei este aît de puternicå, încît nici un alt profet nu a fost urmat de atît de mulÆi care ereu gata så moarå în numele lui. Desigur cå eu nu eram doar un profet, ci fiul Lui. Cu toate acestea, adevårul este mult mai de preÆ chiar çi decît cerurile. Prin urmare, så fie bineînÆeles: poate cå Tatål meu nu l-a învins pe diavol. La mai puÆin de patruzeci de ani dupå ce am murit pe cruce, un million de iudei au fost omorîÆi într-un råzboi împotriva Romei. Din Templul cel Mare nu a mai råmas decît un zid.

Dar Dumnezeu s-a dovedit la fel de viclean ca çi Satana. Într-devår, El înÆelegea pe bårbaÆi çi pe femei mai bine decît Diavolul. Cåci tatål meu çtia cum så scoatå cît mai mult folos din înfrîngere, numind-o victorie. Acum, în aceste zile, mulÆi creçtini cred cå totul a fost cîçtigat pentru ei. Cred cå totul a fost cîçtigat înainte de a se fi nåscut ei. Cred cå, aceastå victorie le aparÆine din pricina påtimirilor mele pe cruce. Çi tocmai de aceea. Tatål meu gåseçte cå lucrarea mea nu s-a sfîrçit, ba dimpotrivå. Çi chiar prin felul meu de a binecuvînta Dumnezeu îçi trimite toatå iubirea pe care o poate el nutri spre aceea fåpturå care, este bårbatul çi acea fåpturå care este femeia, iar eu încerc så råmîn acel izvor al iubirii pline de milostenie. Înså trebuie så-mi amintesc çi de Pilat din Pont, care spunea cå în pace nu este adevår çi în adevår nu este pace. Din aceastå pricinå eu nu pacea o aduc ci sabia. Çi aç porni råzboi împotriva oricui care ne face så fim mai puÆin decît ar trebui så fim, mai puÆin generoçi. Nu aç dori ca Diavolull så må facå så cred cå acel puÆ de unde izvoråçte Iåcomia noastrå este un håu nobil iar el este spiritul libertåÆii. Dar cine altul decît Statana ar dori så ne spunå cå drumul nostru ar trebui så fie uçor?

Cåci dragostea nu este calea cea sigurå care ne va duce la capåtul nostru bun, ci este råsplata pe care o primim la capåtul drumului cel greu care este viaÆa noastå çi zilele vieÆii noastre. Astfel cå adesea må gîndesc la speranÆa ce le este ascunså celor sårmani çi din adîncurile mîhnirii mele Æîçneçte în sus o milostivenie eternå çi gåsesc voinÆa de a tråi din nou çi de a må bucura.

o

Traducere de

Irina Horea

Anul X, X, numerele numerele unu unu // doi, doi, 1999 1999 Anul

P

U

H

O

R

I

O

N

Reiner Kunze

fugind de industria literarå nu-Æi vor zborul, vor penele-Æi

Reiner Kunze, nåscut în 1933 la Oelsnitz / DDR; fiu de miner. Studii de filozofie çi jurnalisticå la Universitatea Leipzig. În 1977 emigreazå în Germania de Vest. Reiner Kunze este membru al Academiei Bayern, al Academiei de Bele Arte din Berlin çi al Academiei Germane pentru limbå çi poezie. A primit numeroase premii de prestigiu în Cehoslovacia, Germania, Suedia çi Austria. Lirica çi proza sa au fost traduse în mai mult de 20 de limbi. Este cunoscut çi ca traducåtor din Holan, Seifert çi Skacel.

primul cortegiu ( pentru clemens graf podevils ) kunze s-a adaptat (vorbå de exilat)

în memoria lui johannes bobrowski fotografia lui pe coloanele afiçului

må adaptez am dus un prieten la groapå må adaptez acestui adevår cum el se adapteazå acum påmântului

încurajare dupå 2OO de ani

acum moçtenirea este întrezåritå, poetul liniçtitor de mort

pagina 29

refugiu încå în spatele refugiului ( pentru pater huchel )

( pe drumul de întoarcere de la un concert de orgå ) la picioarele lui dumnezeu, dacå dumnezeu are picioare la picioarele lui dumnezeu, çade bach nu magistratul din leipzig

duesseldorf impromptu

aici, doar vântul påçeçte nerugat prin poartå aici nu sunå la telefon decât dumnezeu nenumårate cabluri laså så fie puse de la cer la påmânt de pe acoperiçul grajdului gol al vacilor pe acoperiçul gol al saivanului Æiuie din scocul de lemn jetul de ploaie

cerul atrage påmântul ca banii banul

ce faci, întreabå domnul

arbori din sticlå çi oÆel, în zori plini de fructe încinse

doamne, zic eu, plouå ce så çi faci

omul îi este omului cot

çi råspunsul såu creçte verde prin toate ferestrele o

Festivalul InternaÆional "Periferic 3" - 14 - 16 Mai 1999 / Iaçi - România - Dan Perjovschi - "Display", Matei Bejenaru - "Display"

E

Anul X, X, numerele numerele unu unu // doi, doi, 1999 1999 Anul

E

U

P

H

O

R

I

O

N

Mircea Matei Popa

Prima dragoste

-p

rima dragoste?... Da, çtiu exact când a fost! Pe-a cincea. Numai cå, nu-mi prea place så-mi amintesc de ea.

- De ce?

- Pentru cå s-a terminat råu. Dezastruos, aç putea spune.

- Ei, la vârsta aia?!... Ce putea fi atât de... “dezastruos”?! - Vrei, vrei så-Æi povestesc?

- Sigur cå da.

- Bine, spuse punându-çi ciocanul de-o parte - terminase treaba cu el. Ne-am mutat în T., la oraç, iarna. Deci, schimbam çcoala, la începutul trimestrului al doilea. Ma dus tata, în cancelarie, de unde m-a preluat diriginta, profesoara de românå; tocmai ea avea prima orå cu clasa în care fusesem plasat. S-a ivit problema cå numårul båieÆilor era cu soÆ - tot doi câte doi în bånci. La capetele rândurilor câte-o bancå, douå goale, dar eram cam mic de staturå. “Ah, Daniela!”, îçi aminti tovaråça dirigintå - aça era peatunci - çi, urmårindu-i privirea, våd în banca a treia, rândul de la ferestre, o fatå...

Så-Æi spun drept? pagina 30 - Da, da, chiar te rog så nu-mi ascunzi nimic.

- Ei, atunci så çtii c-am våzut acolo, singurå în bancå, o fatå... superbå, ce mai! “Deocamdatå treci lângå Daniela”, îmi spune, “apoi vom mai vedea noi.”

Acuma så-Æi explic cum se face cå Daniela noastrå ståtea singurå, în banca a treia nici måcar în ultima! Colega ei plecase, schimbase çcoala, ca mine, pe la mijlocul primului trimestru. Çi, cum a fåcut, cum nu, a reuçit så råmânå aça, singurå în banca a treia destule eleve ståteau mai în spate, mai departe de tablå. ÎÆi dai seama cå era descurcåreaÆå fata! Bine, eu am aflat mai târziu de toate astea; la fel çi de faptul cå celelalte fete, råutåcioase, râdeau pe ascuns çi chiar fåceau aluzii în sensul “Vezi, a vrut så råmânå singurå, nu i-ar fi convenit cu nici una dintre noi; så stea cu båiat, açai trebuie!”, însoÆite de râsete çi chicoteli, desigur.

Dar asta mai târziu. Deocamdatå-s emoÆionat çi stingherit: colegi noi, plus cu fatå în bancå, singur din toatå clasa! De displåcut, înså, nu mi-a displåcut nici un moment.

Dimpotrivå. Pentru cå Daniela era, cum Æi-am spus deja, foarte frumoaså. FrumuseÆea clasicå, pe care-o vezi prin desenele animate çi-n ilustraÆiile cårÆilor pentru copii: blondå, cu ochi albaçtri çi nasul în vânt.

Cred cå de la a doua orå, deja, nu m-am putut ståpâni çi-am început så descopår çi detalii ale frumuseÆii colegei mele de bancå. O priveam pe furiç, câte puÆin. Prima constatare am fåcut-o în privinÆa pårului. Lung çi blond - galben-auriu, chiar! -, prins la spate într-o coadå de cal. În zilele urmåtoare aveam så aflu cå çi-I poartå çi cu codiÆe când coadå de cal, când codiÆe -, iar prin oraç am våzut-o çi cu el despletit. Deocamdatå, înså, coadå de cal. Ridicat din toate pårÆile, apoi legat cu o pånglicuÆå albastrå, la spate, dar sus, nu departe de creçtetul capului - coada de cal i se legåna la cea mai micå miçcare. O vedeam de aproape: pe la frunte, tâmple çi ceafå, un fel de... puf din fire scurte çi subÆiri; la tâmple çi la ceafå, jos, se mai împreunau unele în câte-o çuviÆå mai lunguÆå care reuçea çi-un mic cârlionÆ.

- Må, da’ çtiu c-ai cåscat ochii la ea!

- Nu, nu! Eram aproape, începu så-i explice, înså se opri puÆin, pentru a scoate un rest de miez mai îndåråtnic, la nici o jumåtate de metru. Îmi atrågea privirile ca un magnet, dar nici un moment nu m-am chiar pierdut cu firea. M-aç fi fåcut de râs, nu?, de-ar fi observat cineva.

- Nu cred câ ea n-a bågat de seamå.

- În prima zi - adicå în primele ore -, nu cred. Era îmbufnatå. Nu în mod supåråtor pentru mine; se ruçina, såråcuÆa, så stea, singurå dintre toate fetele, cu båiat în bancå.

Plus cå, Æi-am spus ce fåceau celelalte în pauze. Cå veni vorba: eram în ianuarie, zåpadå frumoaså, pufoaså, ne bulgåream prin curtea largå; Daniela avea o cåciuliÆå din blanå albå cu o gaurå prin care-çi scotea coada de cal - o adevåratå frumuseÆe!

Dar så revin in claså. Nu må onora cu nici o privire, cât de micå - evita, ostentativ, så se uite la mine, de parcå eu aç fi avut vreo vinå pentru nåpasta ce-a cåzut pe capul ei. Începeam så i-o-ntorc cåutându-i defecte, pe plan moral: mândrå, înfumuratå... Çtii, era çi deçteaptå fata: în ora a treia, la istorie, a ascultat-o çi a spus lecÆia ca pe apå-n jos. Plus mici intervenÆii la celelalte ore. Såracul de mine, îmi dådeam din ce în ce mai bine seama cå n-am nici cea mai micå çanså la ceva atenÆie din partea ei.

Ei, dar a venit çi ultima orå, desenul! O profesoarå tânårå çi foarte simpaticå.

A adus o oalå de påmânt småliÆuitå, cu motiv popular pe burtå, a pus-o pe catedrå çi... desenaÆi-o! Eu n-aveam blocul de desen la mine - nu çtiam orarul, mi-am pus în ghiozdan cårÆi çi caiete la nimerealå. “Daniela, då-i çi colegului tåu o coalå”, spune profesoara cu un zâmbet... matern. Colega îmi då, fårå a-ntoarce un milimetru capul sau ochii spre mine! Dar când începe s-aparå câte ceva pe coala mea, cå eram expert la desen, nu mai are ce face, trebuie så ia la cunoçtinÆå. Profesoara vine de multe ori lângå mine aveam så devin preferatul ei - çi, pe la mijlocul orei, îmi aratå opera în devenire întregii clase, ca model. lar la sfârçit îmi då un zece - prima mea notå la noua çcoalå. Când måntorc de la catedrå, cu carnetul în mânå, mândru nevoie mare, Daniela må fericeçte nu numai cu privirea, ci çi cu un mic zâmbet.

A treia zi, nu mai çtiu a câta orå, am avut educaÆie fizicå. Acuma, o så måntrebi ce putea fi de admirat la corpul unei fete de doisprezece ani? La ea se putea admira - ç-încå multe! Sub bluza strâmtå, în zona pieptului, se ghicea ceva, cât se poate de clar - nouå, båieÆilor din claså, ne dådea adevåraiÆi fiori, când calzi, când reci. lar picioarele, lungi, fusiforme, cu muçchii bine conturaÆi, erau deja chiar... sexy, cum se spune în ziua de azi. Dupå puÆin timp - pe-a çaptea, parcå, - avea så intre în atenÆia båieÆilor cu doi-trei ani mai mari decât noi.

Dar suntem încå în iarna de pe-a cincea. Curând am aflat cå, pe lângå minusul de deçteptåciune çi frumuselÆe, mai am un handicap, social, faÆå de ea. Fiicå de doctor. Çi nu orice doctor; tatål ei era directorul spitalului de copii. Spitalul aproape de çcoalå; de multe ori, spre sfârçitul pauzei mari, se-ntorcea de-acolo cu câte-o colegå çi-çi scoteau limbile, så le poatå vedea celelalte, mai spre gât, unde erau pline de albastru de metil.

Så revin la mine. Eram la påmânt. Cred cå tot la vreo zece minute o priveam cu coa da ochiului - nu må puteam abÆine. Avea çi un mic semn, neînduråtoarea, lângå gurå, chiar pe obrazul dinspre mine. Sigur c-a bågat de seamå, repede, dupå ce-a trecut de faza bosumflårii, çi mi-a çi aråtat cå çtie: a-ntors o datå çi ea privirea çi capul, un pic,

zâmbindu-mi... încurajator, parcå. Sunt convins c-am roçit ca focul, ceva din mine mi-a poruncit så-ntorc repede capul, ruçinat, dar zâmbetul îi fåcea o gropiÆå-n obråjor în care, imagineazå-Æi, semnul se scufunda din ce în ce mai mult... ÎÆi poÆi închipui prin ce-am trecut, nu?

- Da, da!... Fii atent cå dai pe lângå farfurie.

- Oh, pardon, pardon! Deci, se crease deja o oarecare legåturå între noi. Cred cå de la sfârçitul orei de desen. Curând am çi început så vorbim - în ore, cå-n pauze... ea cu fetele, eu cu båieÆii. Sigur, çtiam noi când se poate: la desen, muzicå çi dirigenÆie; în rest, când profesorul sau profesoara çedea la catedrå çi spunea lucruri neinteresante.

Din cauza asta nu çtiu nici acuma exact ce e rizomul, rådåcinå aerianå sau tulpinå subpåmânteanå. Spre sfårçitul iernii, încerca deja så m-ajute: îmi çoptea când råspundeam din bancå. I-aç fi çoptit çi eu, cu dragå inimå, numai cå... n-avea niciodatå nevoie de aça ceva. Deveniseråm, totuçi, atât de apropiaÆi încât ne låudam unul altuia cu ce-aveam prin penar çi chiar cu ce ne-au pus mamele în pachet, de mâncare. Aici am dat-o çi eu o datå gata: venise unchiu’-meu de la Bucureçti, la sfârçitul lui februarie, de ziua mea, çi mi-a adus o gumå de çters chinezeascå minunatå; pe fiecare parte, desenat câte-un dragon ce scotea flåcåri pe nåri. I-a plåcut foarte mult. Am spus cå i-o dau ei, dar îi povestisem deja de unchiul; n-o putea primi, pentru cå era cadou. I-am propus s-o tåiem în jumåtate. “Se taie çi dragonul”, mi-a atras atenÆia. Mda, avea dreptate: dragonul ne-nteresa, cå-n rest nu era mare lucru de capul ei, çtergea destul de prost.

Dupå-masa nu scåpam de gândul ce çi cum så fac. În cele din urmå am gåsit soluÆia. Am luat o lamå din cutia tatei, de pe poliÆa chiuvetei, çi-am început s-o tai de-a lungul. Mergea. Numai pe la mijloc am dat de greu; am luat un creion, am înfipt lama în capåtul lui, destul de adânc så nu se miçte, çi aça, cu mâner, am definitivat operaÆiunea.

E drept cå a treia zi tata m-a chemat la raport, så-i spun ce-am fåcut cu lama, cå tot sa zgâriat pe obraji când s-a bårbierit. “Bine, må, figurå, tocmai cu Wilkinson-ul?!”, dar fata-mi primise cadoul cu un zâmbet larg, asta conta, nu?

SimÆeam cå sunt pe drumul cel bun. Diriginta nu pårea så aibå intenÆia unei alte açezåri în bånci, nimånui nu i se mai pårea ciudat cå-n banca a treia stau un båiat çi-o fatå, zâmbetele ironice çi çuçotelile råutåcioase încetaserå de mult... Gându-mi fugea deja la acÆiuni mai serioase, o s-aparå în curând florile, çtiam unde locuieçte, începusem så må preumblu destul de mult prin zonå, un coleg de claså paralelå locuia chiar în blocul ei, trebuia så må-mprietenesc cât se poate de bine cu el...

Numai cå, înaintea florilor de primåvarå, a venit dezgheÆul. Curtea çcolii era acoperitå cu un strat de asfalt care n-a fost nivelat cu multå grijå - plus mici spårturi çi adâncituri provenite din vechime. Din loc în loc, bålÆi micuÆe. În condiÆiile astea, numai noi, båieÆii, mai ieçeam în pauze din clådire. Çi chiar cu multå plåcere. Fugeam unii dupå alÆii, încercând så ne stropim. Çtii, dacå sari cum trebuie într-un ochi din åsta de apå, omproçti lateral, pånå la distanÆå de vreun metru, doi. Sigur, depinde çi de adåncimea bålÆii.

- Såracele mame!, cu spålatul...

- Doiçpe ani, ce så-i faci! Era o adevåratå plåcere pentru noi. Deci, fugeam eu, aça, dupå unul mai molåu, cåutând så-i umezesc bine cracii pantalonilor. EI må duce spre zidul çcolii, aproape de poarta de intrare - sau de ieçire, depinde cum o iei. Eram deja-n spatele lui, la distanÆå convenabilå, cåutam båltoaca în care så sar, dar... Långå çcoalå, Daniela, tocmai intrase, probabil venea de la tatål ei, dupå un nou badijonaj cu albastru de metil. Avea niçte çtrampi tetra, albi-albi, ca zåpada, cu dungile împletiturii absolut paralele.

- De unde çtii cå erau çtrampi?

- Påi, cum så-Æi spun eu Æie? Fata asta era deja çi puÆin cochetå. Pe-atunci purtam uniformå, çtii foarte bine - chiar mai bine decât mine -, era obligatorie. lar lungimea adicå... scurtimea rochiÆelor voastre n-avea voie så fie sub o anumitå limitå - sau peste, dacå te uiÆi de jos în sus. Ei bine, Daniela mea çtia så jongleze cu limita asta. Niciodatå n-a påÆit ruçinea de a-i atrage vreun cadru didactic atenÆia, dar, pe de altå parte, noi, båieÆii, ne puteam convinge, când çi când, aça, din întâmplare, cå poartå întotdeauna çtrampi çi niciodatå ciorapi.

- Bine, bine, m-ai zåpåcit cât mi-ai tot låudat-o! Treci la fapte.

- Mda... Çtii, eu eram în fugå, în plinå acÆiune, în vreo douå secunde mi s-au derulat toate prin minte. Sigur cå voiam så evit orice posibilitate, cåt de micå, de-a o stropi din greçealå çi pe ea. Pe de altå parte, eram prins într-un joc cu mizå, îmi pårea råu så scap o ocazie atât de bunå. În timp ce må gåndeam rapid la toate astea, ochii-mi måturau çi pe jos, am gåsit båltuÆa potrivitå, micå, Daniela lângå zid, la distanÆå de peste doi metri, dupå judecata mea de-atunci, plus cå se potrivea çi poziÆia, puteam så sar cu vårfurile spre ea, voi împroçca apa lateral, la stânga exact pe Æintå, o så-mi aprecieze çi ea realizarea... Am accelerat dintr-o datå çi-am sårit în apå, cu ghetele lipite una de alta. Çi-am råmas acolo, înfipt parcå-n påmânt, cu picioarele îndoite puÆin din genunchi, cu apa ajungându-mi aproape pânå la çireturi. Balta mai fusese folositå, de curând, chiar de mai multe ori, precis, apa era tulbure çi m-am înçelat în privinÆa adâncimii. Må uit disperat la picioarele Danielei, de la genunchi în jos. Albul ciorapilor ei, atât de imaculat înainte, avea acum câteva pete. Nu multe, înså stropi mari, negri. S-a aplecat din mijloc, a scos un “Aaa!...” disperat-mânios, s-a mai aplecat un pic, a-ncercat så-i çteargå, cu palma, dar, vai, çi mai råu!, picåturile se-ntindeau... Mi-a aruncat o uitåturå de gheaÆå, mi-a spus scurt “Så-Æi fie ruçine!”, mi-a-ntors spatele çi-a plecat. ÎÆi închipui ce-a fost, în continuare, în sufletul meu. Îmi era ciudå cå n-am spus nimic, am råmas mut, înmårmurit. Trebuia så-mi cer scuze, så-i explic cå n-am vrut, ca fost o greçealå nefericitå pe care-o regret foarte mult... Må tot pregåteam s-o fac - mai bine mai târziu decât niciodatå -, îmi formulam propoziÆii în gând, açteptam momentul potrivit... N-am avut curajul necesar, a trecut ziua. Nu-i nimic, mâine, pân-atunci îi mai trece çi ei din supårare. M-am gândit bine, toatå dupå-masa, seara çi parte din noapte, aveam totul pregåtit, câteva fraze frumoase pe care så i le spun pe neråsuflate. S-o prind numai câteva minute singurå pe undeva...

Ajungem la ora de dirigenÆie. Abia se-açazå diriginta pe scaunul de la catedrå, cå Daniela çi înalÆå douå degete. Se ridicå çi cere s-o mute çi pe ea cu o fatå în bancå, pentru cå nu se simte bine så stea, ea singurå, cu båiat, sunt colege care fac tot felul de glume råutåcioase pe seama ei. Çi a cerut-o pe... I-am uitat numele, cea mai proastå din claså, cu promisiunea cå va încerca s-o ajute la matematicå, så scape de corigenÆå. Çi aça s-a terminat prima mea dragoste: dezastru total! - Såraca de ea!...

- Cum?!... , o-ntrebå uimit. Såraca de ea?! De ce “de ea”?!

- Pentru cå, începu soÆia måturând cojile lateral cu antebraÆul, nu çtie fata ce-a pierdut! - çi-i råsturnå în faÆå, pe maså, o nouå cratiÆå de nuci.

o

Anul X, X, numerele numerele unu unu // doi, doi, 1999 1999 Anul

U P H O R I O N English… Deutsch… Français Victor Cherata

- nåscut la 21 iulie 1979, Cluj-Napoca - elev al Liceului "Gheorghe Çincai" din ClujNapoca - cîteva poezii publicate în revistele çcolii - locul I la faza judeÆeanå çi menÆiune la faza naÆionalå a olimpiadei de limbå englezå din anul çcolar 1995 /1996 - modest pînå la a supåra, foarte serios pentru vîrsta lui, Victor Cherata este autorul unei performanÆe mai puÆin obiçnuite:scrie poezie cu talent în limba englezå. Meritå toatå atenÆia cititorilor de poezie çi cunoscåtorilor de englezå.

and tonight I’ll dream of her whom I’ll never see again I want to enter clean the town of petal caravans summer is almost here...

stars will be burning don’t send me away I’ll stay near you and be quiet and just listen to your dreams as you gently betray me.

I’ll welcome cold-tongued silence that once filled my long nights and I’ll feel a little bit tired to visit the same burning sky

I know, the more something hurts, the more it can teach me believe me, I know but it’s evening, stars will be burning and I feel kind of sentimental tonight and nothing can hurt too much because from the movements of your lips I’ve learned everything that the children of the sun have forgotten; and I was taken to a garden of stars and sand and I believed I had found eternal joy as I wandered down the quiet alleys of your skin.

but I’ll take my time for today to engineer my own passions towards some blue crystal rain on the curve of her lips

I recognise that look in your eyes but the time for romance is gone and as you close your eyes I won’t tell you about

Mihai Dragolea

Diary Note, 11 May summer is almost here it’s time to be quiet turn off any artificial light and call forgotten girlfriends

Hero A vast room. Dark. A summer night, haunted by soft images.

Somewhere a window opens. Someone passes. The echo Of his footsteps never arrives. White birds arise in the north Enter the teenager, the American hero (walks slowly inside).

His eyes linger on the shadows. Shapes. Dust. Silence.

They’ll never change. Only he must pass through the doors.

Closed behind him, the darkness nestles in the thin air.

Sweet birds have left. Time has passed. Laughter is gone.

Something of the sweet sleep before he was born. Lost dreams.

Self-conscious, he goes to bed. His head on the pillow He murmurs a song. He once understood. He reaches out To the drawer and takes the needle. No more hidden words.

Soon I will be walking in the free. Sunrise will see my face Serene. Pain, silence and strange blood in my veins.

I want the universe tonight. My blood among the stars.

My word. Now I will depart. I will open the doors of dawn.

Needle in my skin, driving fresh food to my mind.

Something new. Eyes dreaming. My blood cries in the dark.

A vast room. Dark. A summer night, haunted by sweet despair.

Hands stretched, motionless - the clear, cold end. Pleasure, pain.

Crucified. Someone passes. White birds arise in the north.

how I didn’t bleed for others and how I didn’t save the world and that as I am no human hero you can worship me

pagina 31

I just want to sit here, near you in this small cafe and listen to you talk about things I was never really interested in and watch the sunset while no one’s paying attention and pass my fingers through the hair of a thousand and twenty-two memories and think about the curious fact that I once loved you and finally consider the possibility of tomorrow morning as you count the days left until autumn is here.

this city this city was built this city was not born out of love rough hands worked the clay out of our earth’s eyes and built and dug and took the dry light these thoughts of mine should bring warm rain but these walls don’t move they don’t turn into clouds and they don’t try to smile when I look at them. maybe I am selfish at the window of the 96th floor (the sunset is magnificent in its pain) waiting for night to enter my temples.

I like beautiful nights partly because you can see very far all the stars that pierce every gentle song and partly because they make this city silent I am hungry for the dark air I don’t know what my love would say if she heard me (does light have a name? how should I call her body surrounded by the night shadows adorning her hair like mouths she has forgotten - mine is still there) for love once walked in this place

o

ExpoziÆia "Inventing a people - Contemporary Art in the Balkans - Hüseyin Bahri Alptekin - "Truk", 1995

E

Anul X, X, numerele numerele unu unu // doi, doi, 1999 1999 Anul

E

U P H O R I O N English… Deutsch… Français Clementina Mihåilescu

Philip Larkin

b

tendency to entertain illusion and self deception conspire and make memory highly unreliable.

In «Triple Time» Larkin develops the puzzle of time even further by ironically depicting the present as «a time unrecommended by event», while the future once wildly anticipated and the past are recalled with regret and nostalgia.

Several features of the entire collection are present in «Church Going». It is a piece of writing responsible for Larkin’s reputation. Larkin appears as the prototype of the restless postwar English man, very sceptical of the material confort and equally dubious of the promises of change held out by the religious, artistic and political personalities of that time. It describes the search for unitary meaning.

«A serious house on serious earth it is In whose blent air all our compulsions meet».

orn in 1922, the year when the two stream-of consciousness major works - Joyce’s “Ullysses” and T.S. Eliot’s “The Waste Land” - were simultaneously printed after long years of elaborate shaping and reshaping, Phillip Larkin is a typical representative of what might be called the post-stream-of consciousness age. This doesn’t mean that Larkin actually gave up striving for originality; quite the opposite, he was even prouder of his originality than his predecessors were. Like most of his contemporaries he felt himself as a poet who would never imitate and never be imitated.

Yet, he cherished this feeling in secret.

Unlike Ted Hughes, Sylvia Plath, etc., Phillip Larkin was a shy poetic voice. In a 1965 introduction to his first volume “The North Ship”, Larkin reveals his reticence versus words and his fondness of silence.

The poems composing “The North Sea” disclose his indebtedness to pagina 32 Yeats’s models. Most of them are vaguely doleful as they speak of love affairs threatened to come to an end by unspecific causes. They also disclose an unfriendly environment, a persvasive atmosphere of doom, as a result of the fact that they had been written in wartime.

There is a certain indirectness, a certain taste for exhibited emotions. Frivolity and brittleness tend to mingle in what was to become a new poetic manner, the manner of a restlessly reserved poet. He looks somehow helpless when words like “love or death” beset him. But we must not allow ourselves to be cheated by his apparent helplessness as his style is permanently refined leading to such lines as:

“I was sleeping and you woke me To walk on the chilled shore Of a night with no memory Till your two hands withdrew Arld I was empty of tears On the edge of a bricked and streeted sea And a cold hill of stars”.

He seems to have learned the skill of concentration, of multiple meanings that merge in one remarkable image, that of the sea which is built in, its freedom is metaphorically restrained by bricks and artificial streets crossing it. The most powerful image is still that of “a cold hill of stars”.

Ten years later “The Less Deceived” (1955) came out. It also contains some of the earlier poems which first appeared in the volume “20 Poems”. Of the earlier poems “Deceptions”, originally entitled “The Less Deceived”, is the most powerful. He deals with the issues of moral responsability, disillusionment, the distinction between suffering and desire. The more recent poems in “The Less Deceived” further reinforce the issues and techniques towards which he had been moving forward and which finally came to be regarded as his own.

Perhaps the most important technique in the second volume is the engaging personal pronoun “I”. It generates a feeling to which the reader can easily and readily respond.

His poems dealing with relationships illustrate a vividness, a viewpoint which supports this tendency.

In the poem entitled “Lines on a Young Lady’s Photograph Album”, the poet also introduces the “riddle of time”. Time irresistibly separates the poet from the young lady addressed to in this poem. While examining some of her old photos, the poet realises the gap that marks their relation and that she has receded into the past and is indifferent to him and to his grief:

“We know what was Won’t call on us to justify Our grief, however hard we yowl across The gap from eye to page”.

Both the poet and we, his readers, are victims of “things as they are” and of our desire yowling across the gap. In this poem photography and art are confronted.

Photography, ignoring our inner thoughts and wishes, records the truth of it with “candour”.

“But O, photography! as no art is, Faithful and disappointing! that records Dull days as dull, and hold-it smiles as frauds.

—————————————————what grace Your candour thus confers upon her face!

How overwhelmirigly persuades That this is a real girl in a real place, In every sense empirically true!”.

The grace and candour ascribed to photography stand for truth, the pathetic truth of being a “real girl in a real place” overtaken by time. Ironically only the photo will allow to hold her.

“Unvariably lonely true Smaller and cleaner as the years go by”.

Much of the mature art of Phillip Larkin is based on suggestive metaphors, particularly when the credible “I” is used to express a feeling or to define a problem. For example he thinks of the old age as a sort of “white swaddling”.

In “Whatever Happened” he combines two metaphorical patterns - the passage of a ship through a dangerous latitude and the developing of a photograph - to suggest an almost traumatic experience and the attempt to understand it. All such poems keep on recording “the riddle of time”, which by 1950s has become one of Phillip Larkin’s major preoccupations.

In “I Remember, I Remenber”, Larkin condemns his youth by wittingly changing the clichés of romantic poetry and fiction. He also suggests that time and the human

There consequently

«Someone will, forever be suprising A hunger in himself to be more serious».

The poem has a particular solemnity, but the word «suprising» makes us aware that hunger for meaning is in fact quixotic and no less discordant with reality than love’s craving for some inaccessible fulfilment.

The volume «Whitsun Weddings» represents the greatest achievement of Larkin’s search for an original poetic style. He came up with a much wider range of tones and effects than before due in part to the alternations of third-person and first-person poems.

Most of them are essentially negative in meaning. They are full of private meanings, are less accessible, although not quite obscure. There is a special narrative coherence which characterises most poets today. This coherence means that one, in order to understand the meaning, has to read the whole volume.

Larkin’s genius consists in selecting significant incidents and building an unforgettable atmosphere. The poem «Whitsun Weddings”, bearing the same name as that of the volume, describes a train journey south. At each station he notices the wedding couples «fresh couples climbed aboard» and «a dozen marriages got under way». The voyage is a metaphor for life, but one without significant coherence. The sights of Odeon, cooling tower, cricket match all go by in random sequence. Even their destination is as impersonal as a map of London’s postal districts. Their expectancy as the train approaches London is but «a frail / Travelling coincidence». The couples poised between hope and failure do not even think, as the poet sadly does, of their partnership in a vague, featureless future. The final pathos is overwhelming.

One extremely clever poem in this volume is «Sunny Prestatyn». It is based on some kind of decorous advertisement for some seaside resort. The advertisement «Come to Sunny Prestayn» reveals a beautiful girl lying in the sand, surrounded by palms and a hotel. Anonymous artists make her look almost inconvenient and pornographic. A knife stabs her through. The conclusion came clearly «she was too good for this life». The next day another poster was set to the satisfaction of those who found the sea and the girl ludicrous.

As a retort to this instinct of destruction and in order to suggest positive values, the author introduced two poems dealing with moral strength and the triumph of love.

They are: «Love Songs in Age» and «An Arundel Tomb». ln «An Arundel Tomb» Larkin discovers in the sculptor’s detail of clasped hands on the tomb of an earl and countess, the symbol of Iove which transcends the transitory and ephemeral character of life. This meditation on voyage through time of two effigies, balances negation and affirmation:

«Snow fell, undated. Light Each summer thronged the glass. A bright Litter of birdcalls strewed the same Bone-riddled ground. And up the paths The endless altered people came, Washing at their identity».

The meditation ends with the poet’s conclusion «What will survive of us is love».

Ten years later Phillip Larkin publishes «High Windows». It shows an indisputable development in Larkin. A sense of exhaustion and an aggressive bitterness pervades everything. «To the Sea» blends present and past, memory and desire. Parents and old people are walking along the shore, among children, tasting their short-lasting summer, which stands for life. Instead of breathing the fresh air of the sea, they all take a deep breath of dispair. Apprehension has discovered the terrible certainty of death, as it appears in the following stanza:

«The trees are coming into leaf, Like something almost being said The recent buds relax and spread, Their greertess is a kind of grief.

Is it that they are born again And we grow old? No, they die too, Their yearly trick of looking new».

Even childhood appears no longer gay to the ageing sensibility.

«Like the wars and winters Missing behind the windows Of an opaque childhood ... « Another world comes in sight. Seen out of high windows, youth rushes to shelter itself in a wasted body, totally uninhabitable. The ageing eyes of the people look upwards and the high windows disclose the «deep blue air», «nothing», «nowhere», but endless dispair. Words become useless. Speech seems to refuse to solidify itself in poetry and the poem itself seems to reject the poet. He seems to have been banished out of words and moods. We, his readers, we hold his hand and share his dispair. This poem provides Larkin’s most haunting image of «the universe without man» and man’s estrangement within it.

The same as Emily Dikinson, Phillip Larkin is at his best when he faces death.

Exactly as Yeats was pre-eminently the poet of middle age, Larkin is the poet of the last age - an age alien to him because of his untimely death. A poet who wrote and published little, Phillip Larkin has nevertheless become a major poetic voice in the later twentieth century English poetry.

As Eliot remarked Larkin best illustrates the «trartsition from strong-willed experimenting to relaxed carelessness in poetry». He witnesses the slow withdrawal of lyricism from fiction and its reverse, the infusion of poetry into prose, or rather «the creation of a new poetic attitude through disobeying poetry», exactly as poetry, when overcharged with meaning, seems to disobey him.

o

Anul X, X, numerele numerele unu unu // doi, doi, 1999 1999 Anul

E

U P H O R I O N English… Deutsch… Français Raymond Farina

Raymond Farina. Né en 1940.

Etudes supérieures de philosophie à l’Université de Nancy.

Réside à St Denis de la Réunion (Ile de la Réunion).

PUBLICATIONS EN REVUES: «Création», Tome XIX, Paris. «Die Zeit der Baüme», nº4, Berlin, 1997. «Ecriture», nº49, Lausanne, 1997. «Europe», nº 817, Paris, 1997. «La Nouvelle Revue Francaise», nº 327, Paris. «La Revue de Belles Lettres», nº 1-2 , Genève, 1997.

«Le Joumal des Poètes», nº3, Bruxelles, 1997. «Pagine», nº 20, Rome, 1997. «Po&sie», nº 81, Paris, 1997. «Poésie 85», nº 7, Paris, 1985. «Poésie 97», nº 70, Paris, 1997.

TRADUCTIONS: - de l’anglais: E.E. CUMMINGS: «Po&sie», Paris, 1997.

G. KINNELL: «Foldaan», Rennes, 1987. D. LEVERTOV: «Po&sie», Paris, 1984; «Europe», Paris, 1987; «Joumal des Poètes», Bruxelles 1987; «Action Poétique» ,Paris, 1988. W.S. MERWIN: «Europe», Paris, 1987; «Arpa», Clermont-Ferrand, 1988. «Before us», Les Dix Mille Etres, Ampus, 1989. E. POUND: «Obsidiane», nº16, Paris.

T. ROETHKE: «Arpa», Clermont-Ferrand, 1996. J. ROTFIENBERG: «Po&sie», Paris, 1985; «Europe», Paris, 1987; «Action Poétique», Paris 1987; «Après le Jeu du Silence», Centre Intemational de Poésie, Marseille, 1991; «Po&sie», Paris, 1995; «Europe», Paris, 1995. W. STEVENS: «Aencrages & Co», Longemer, 1988; «Arpa», Clermont-Ferrand, 1987; «Po&sie», Paris, 1988. - de l’espagnol: M.V- ATENCIA: «La Barbacane», Fumel,

En moi l’enfance revenait prière étonnée sur les lèvres & son murmure accompagnait ces voyageurs ensommeillés chantonnant ma langue étrangère dans ce train qu’avait pris Ulysse Je feuilletais distrait ces collines réelles oubliant de répondre aux arbres qui me questionnaient sur la date de mon départ A la fin tout se fit caressantes réminiscences chaque gare vint me rendre un sentiment humain & le plus vrai de mes visages avec le plus désespéré vinrent à ma rencontre II y eut de nouveau des moissons & des fêtes des étés des hivers des vieillards en-allés & des femmes en espérance Il y eut des pactes des guerres entre les lions & les hommes II y eut des étoiles entre la nuit & nous des vagues comme la mémoire des midis paresseux des naufrages dans les fougères & le soleil dit clairement que tout était bien ainsi Quand la maison au loin appela les enfants caressant le ventre des barques la sirène adorée versa des larmes humaines le chat resta dans ses énigmes Moi j’oubliai que l’arrogance tuait quand on m’offrit la pomme verte un soir léger comme un alif Miraculeuse était la rose dans le pays-lumière épanouie dans la prière de ce jardinier amoureux Jeune était le hasard

il savait nous surprendre Si tu cherches bien Maintenant dans la tragédie des possibles tu le trouveras cloué quelque part entre Flandre & Espagne tricotant ses obsessions délicates cherchant son âme dans le bazar étroit du monde Tu le verras plus seul qu’un pourquoi de Magritte sénile communiant dans la nuit de l’hospice appelant par son nom la maison andalouse l’ancienne tendresse amnésique jetant sa part de pain aux nuages à leur insatiable métatristesse n’osant même plus tutoyer la timide hypothèse de sa fin approuvant à peine ses lèvres quand elles se souviennent de la prière au dieu musicien priez pour moi Amadeus priez pour moi pauvre parleur Enigme les arbres muets au milieu des merles bavards Enigme la fumée bouclée emportant l’enfant étonné Enigmes aussi l’identité de l’avoine & de l’hirondelle la chose qui s’affole dans les yeux du miroir & la lune qui joue à la lune éternelle Enigme le ciel sur la main Enigmes les possibles secs dans le blanc devant-nous les îles chrysanthèmes sur l’octobre des morts Enigme le verbe être qui crée le monde innocemment

1997. - du portugais: A. 0I4EILL; «L’Arbre à Plumes», Arbre, 1997. «Arpa», ClermontFerrand, 1997. A. OSORIO: «Arpa», Clermont-Ferrand, 1997. - de l’italien : G. D’ELIA: «Journal des Poètes», Bruxelles, 1997. T. ROSSI: «Journal des Poètes», Bruxelles, 1997.

A. ZANZOTTO : «Po&sie», Paris, 1997. En collaboration avec Bruno Farina: M.GUIDACCI: «Journal des Poètes», Bruxelles, 1987; «Arpa», Clermont-Ferrand, 1987; «incendits», Bondy, 1988. «Liber Fulguralis» (extraits), Les Dix Mille Etres, Ampus, 1989.

V. SERENI: Anthologie «Prisma», Obsidiane, Paris, 1986; «Journal des Poètes», Bruxelles, 1987; «La Barbacane», Fumel, 1988; «Le Joumal des Poètes», Bruxelles, 1988.

RECUEILS: «La prison du ciel», Edition Rougerie, Mortemart, 1980. «Le rêve de Gramsci», Edition J.M. Laffont, Lyon, 1981. «Les lettres de l’origine», Collection «La petite sirène», Edition Temps Actuels, Paris,1981. «Archives du sable», Edition Rougerie, Mortemart, 1982. «Bref”, Edition Les Cahiers du Conlluent, Montereau, 1983. «Fragments d’lthaque», Edition Rougerie, Mortemart, 1984. «Pays», Edition Folle Avoine, Le Housset, 1984. «Virgilianes», Edition Rougerie, Mortemart, 1986.“Anecdotes”, Edition Rougerie, Mortemart, 1988. “Epitola posthumus”, Edition Rougerie, Mortemart, 1990.

“Anachronique”, Edition Rougerie, Mortemart, 1991. “Sambela”, Edition Rougerie, Mortemart, 1993. “Ces liens si fragiles”, Edition Rougerie, Mortemart, 1995.

Prix Thyde Monnier, décerné en1991, par la Société des Gens de Lettres de France pour "Epitola posthumus".

pagina 33

au présent de l’indicatif Enigme les pluies familières répondant à leur nom dès qu’un oiseau a soif Enigme le vieux ciel cherchant encore ses dieux entre ton coeur & Sybaris dans l’orage bref d’un désir ou le printemps d’une hypothèse & quand le simoun attisait la nuit les hommes & les chiens allaient dormir sur le rivage C’était un temps de mesure & d’excès avec des arbres sages des manies fabuleuses & des chevaux aux noms arabes exhibant la vigueur invisible des dieux C’était un temps de dieux artistes qui inventaient tous les matins les couleurs les palabres la cannelle & le poivre des mensonges superbes pour des marins précis & calmes dans le vaste travail des vagues pour des sophistes festoyant dans des phrases éblouissantes Dieux insolents & chaleureux méfiants devant les vérités qui nous venaient du Nord ils adoraient leurs soeurs terrestres ces pythies délirantes vierges incandescentes de soupirs & d’oracles & ces sibylles villageoises qui prenaient dans les mailles d’horoscopes subtils leurs mille signes invisibles Leurs enfants devenaient archanges Grâce à une gracieuse mythologie rurale lls avaient tous des cheveux blonds timidement cachaient leurs ailes On les aurait crus en visite au milieu de la porcelaine & de la délicate santé des humains Trop à l’étroit dans leurs gestes mondains & les saisons factices du calendrier

ils savaient pourtant entrevoir au-delà du muet colloque des prénoms leurs grands-oncles célestes les saints fabuleux & pudiques qui repeignaient leur auréole Dionysos avait les yeux bleus & les voyelles leurs sirènes Les images nous appelaient -t’en souviens-tu Eve de mes six ans ô petite contemporaine d’ancholies lunatiques – au jardin de rouges croyances Intense était notre passion d’innocence On vivait d’amour & d’airelles cherchant ce que le vent cherchait mettant aux nuages des virgules & si d’aventure on sortait du cercle des cigales il faisait blanc autour des morts blanc autour des cyprès gorgés de leur sommeil Ou des silences chuchotaient & quelquefois c’était comme le froissement d’élytres endiablés ou le sucré murmure d’anges échappés d’un long nécrologe II y avait l’image de lits grands comme de grands navires la main de la morte dans la dentelle ses doigts la douleur étonnée du silencieux peuple du deuil & dieu à la fenêtre attendait qu’il ait versé toutes ses larmes Il y avait entre lune & mer ces christs que les vents défigurent des fontaines sur la fraîcheur de villages sûrs d’exister & des berceuses où naviguaient des mères irréelles o

Anul X, X, numerele numerele unu unu // doi, doi, 1999 1999 Anul

E

U

P

H

O

R

I

O

N

Mihaela Artimon

Ce råmâne din secolul XX

n

u-mi pot imagina oameni ai secolului XX – indiferent în ce deceniu, în ce an al såu s-ar afla – în pelerinaj senin pe insula Citera. Çi simt cå seninåtatea atemporalå a personajelor din pânza lui Watteau – de acum douå secole – este antiteza perfectå a craniilor lui Salvador Dali. În aritmozofie, numårul 2O este considerat nefast, fiind un “numår al durerii”, un numår al încercårilor tragice. Odatå cu zbuciumatul secol XX, acest numår s-ar putea så devinå çi un numår al relativului. Pentru cå, mai mult ca oricând, în acest secol s-a instaurat sepremaÆia relativului, derivatå în mod direct çi inevitabil din antropocentrismul såu. Acel “Dumnezeu a murit” al lui Nietzsche prefigura, la sfârçitul secolului trecut, orientarea dominantå a actualului secol.

Descoperirea sufletului, între frenezie çi imaginar, între vigoarea pasiunilor çi fragilitatea extremå, extrem de viu, dar predestinat morÆii, a fåcut ca, dupå primul råzboi mondial, problematica existenÆialå så se substituie problematicii pagina 34 morale, generând o tensiune metafizicå fårå precedent. O tensiune care a înlocuit visul romantic cu oniricul halucinogen, fie cå acesta s-a numit suprarealism, expresionism, picturå gestualå, futurism sau literatura absurdului. O dorinÆå de eliberare absolutå traverseazå primele decenii ale secolului. O aspiraÆie care, de la existenÆialism çi arta abstractå çi pânå la miçcarea “hippie”, încearcå så anuleze orice condiÆionare. O încercare ineficientå prin contradicÆie, subminatå de propria metodå: “omul revoltat” nu reuçeçte decât så sfârçeascå în epuizarea sfîrçitului de secol. Pe de altå parte, marxism-leninismul – cu derivatele sale, socialismul çi comunismul – eçueazå decretând libertatea ca echitate, într-o încercare aberantå de ordonare a umanului dupå principii iraÆionale. ÇtiinÆa I-a dezvåluit omului modern numai limitele, nu çi misterul care le face cu putinÆå. Religia ca instituÆie nu îl mai convinge. Intelectul e discursiv çi condamnat la neputinÆa de a cunoaçte, sufletul e viu çi neliniçtit, spiritul – umbrit de goana çi plânsul dupå efemer. Între psihanalizå, existenÆialism çi arta abstractå, omul secolului XX agonizeazå în labirintul propriei fiinÆe. El nu se luptå atât cu sine, cât pentru sine – de aceea lupta lui e o zvârcolire perpetuå, o agonie sterilå, fårå acces la transcendenÆå. Mistica obscurå pe care a cultivat-o existenÆialismul este un fel de preludiu al revelaÆiei, doar cå revelaÆia nu se mai produce. “Dasein”-ul heideggerian, o “fiinÆå existând întru moarte”, încearcå så se ilumineze pe sine însåçi în absenÆa graÆiei divine. Este aceeaçi fiinÆå satreianå care îçi då, prin propria existenÆå, måsura de fiecare clipå, a cårei “esenÆå” nu este cauza, ci efectul “existenÆei” sale. Este fiinÆa faÆå în faÆå cu Neantul, fiinÆa care experimenteazå un obscur sentiment mistic prin tråirea intenså a angoasei existenÆiale, a grijii, a sfâçierii, a senzaÆiei de greaÆå ca “experienÆå metafizicå fundamentalå”, personalitatea efemerå fiind astfel transcenså în punctul în care intensitatea, nu natura tråirii este esenÆialå – chiar dacå aceastå transcendere este tranzitorie çi fårå beneficii spirituale evidente. În condiÆiile în care posibilitatea revelaÆiei este negatå, Jaspers propune çi el accesul la mister prin suferinÆå, ca unicå posibilitate de descoperire a “cifrului existenÆial”.

Deçi intuiÆionismul bergsonian a fost un punct câçtigat, dorinÆa violentå de a cunoaçte prin experiment direct degenereazå frecvent într-un antropocentrism periculos, într-o lume în care dualitatea subiect – obiect este suprimatå prin subsumarea ei unui empirism pervertit de imaginarul haotic. Pentru Husserl, conçtiinÆa nu mai este conçtiinÆå pur çi simplu, ci “conçtiinÆå intenÆionalå”, unicå dåtåtoare de sens. CoerenÆa absolutå a lumii începe så se clatine, apare posibilitatea hazardului, a unei”non-lumi”, concepÆii care se reflectå în arta abstractå prin curente ca suprarealismul, expresionismul, dadaismul sau arta informalå. Fragmentarea lumii exterioare çi reconstituirea ei arbitrarå, în funcÆie de impulsul låuntric, sau pur çi simplu haotic – cu corespondent în reducÆia fenomenologicå – sugereazå iluzoriul manifestårii, analog “mayei” din filosofia hinduså. Iluzoriu, adicå “relativ”, mai mult decât “trecåtor”. Numai cå, de aceastå datå, echilibrul universal nu mai e menÆinut printr-un punct fix absolut, printr-o transcendenÆå, de unde mobilitatea extremå, aleatorul çi incoerenÆa – reflexii fidele ale realitåÆii lumii moderne. Jung sesizase deja aceastå realitate dramaticå a desacralizårii atunci când scrisese: “Eul omenesc individual e mult prea mic çi creierul lui e mult prea slab ca så poatå incorpora în el insuçi, în totalitate, acele proiecÆii retrase din lume. Încercând så o facå, Eul çi creierul explodeazå în fragmente (ceea ce psihiatrul numeçte schizifrenie)”. Într-un univers golit de sens, lbertatea umanå devine absolutå, deçi lipsitå de valoare eliberatorie. Husserl, Heidegger, Sartre, promoveazå o concepÆie ontologicå autodeterministå. Jaspers crede în “ruptura existenÆialå”, Bergson în “elanul vital”. IntervenÆia supraumanå, ca principiu ordonator çi eliberator, nu este recunorcutå. Este vremea în care fizica cuanticå lanseazå conceptele de “probabilitate” (Bohr) çi “indeterminare” sau “incertitudine” (Heisenberg) çi în care neodarwinismul recunoaçte mutaÆia çi selecÆia ca unice mecanisme evolutive, absolut întâmplåtoare. În acelaçi timp, Einstein descoperå relativitatea duratei, un fapt care, råsturnând concepÆiile fizicii clasice çi apriorismul kantian, dezvåluie paradoxal perspectiva eternitåÆii. Einstein recunoaçte “armonia legitåÆii naturale” çi se opune indeterminårii absolute, ca çi existenÆialismul catolic al lui Gabriel Marcel çi concepÆiile finaliste ale lui Teilhard de Chardin sau, mai târziu, ale lui Jaques Monod.

Dar, în societatea informaÆionalå, reflexul palid, dar imediat, al libertåÆii devine mobilitatea, cu extremele ei: viteza çi instabilitatea, cu tentative moderne de evadare temporalå. În cinetism çi în futurism, cultul miçcårii a atins apogeul. Este aceastå

“frumuseÆe a vitezei” despre care vorbea Marinetti în “Manifestul futurismului” o magie foarte tentantå pe care omul o aplicå inconçtient duratei: apropiindu-se de viteza luminii, orice corp material condensat tinde så se dezintegreze, så devinå energie purå, neconstânså de formå. Cursele automobilistice de Formula I sunt çi ele astfel de forme de magie. De aceea, Marinetti a putut så afirme, în acelaçi “Manifest”: “Un automobil urlând e mai frumos decât Victoria de la Samothrake”. Rarii meditativi, ca Rilke, Tagore sau Saint John Perse, nu reuçesc så omprime o altå tendinÆå secolului. Secolul XX råmâne în esenÆå un “secol al vitezei”, chiar dacå timpul încetineçte pânå la a se opri pe stråzile goale ale lui Giorgio de Chirico, în preajma sculpturilor brâncuçiene sau în jurul sferelor çi stâncilor plutitoare ale lui Magritte. În acelaçi ritm alert, frenetic, se deruleazå çi visul suprarealist, çi experimentul artei informale. Imobilitatea aparentå a påtratelor suprematiste sau a pictogramelor lui Klee – în fapt, mandale moderne care çi-au pierdut circularitatea – ascunde aceeaçi neliniçte.

Toatå acestå concentrare de energii, aceastå explozie-implozie în limitele ecuaÆiei neliniçte-neråbdare-experiment, din prima jumåtate a secolului XX a avut drept nucleu Europa. Nici pragmatica Americå de Nord, nici Orientul contemplativ nu ar fi fost capabile de o asemenea frenezie, nici de o asemenea înverçunare.

Sfârçitul de secol se aflå în schimb sub dominaÆia civilizaÆiei super-tehnicizate, fårå trecut çi tråind un prezent alert, de tip american. Dacå reprezentativi pentru prima jumåtate a secolului sunt meridionalii Dali çi Picasso, arta ultimelor decenii îl are ca exponent, nu întâmplåtor, pe americanul Andy Warhol. “Pop-art” –ul çi hiperrealismul råmân în mod deliberat în durata imediatå, într-un instantaneu adesea pur obiectual: o lume a produselor “ready-made”, a reclamei TV çi a benzilor desenate – o lume fårå simÆul tragicului, çi deci fårå simÆul timpului ca devorare continuå a fiinÆelor çi a lucrurilor. Çi totuçi, un tragism involuntar se degajå din serigrafiile lui Warhol, evocând acea “perspectivå catatonicå asupra realitåÆii” despre care vorbea criticul Alan Wilde, referindu-se la unele dintre prozele americane contemporane. O perspectivå care reia, într-o manierå nu foarte diferitå, temele apåsåtoare ale literaturii absurdului.

Cutiile de supå Campbell, goale, aliniate în çiruri interminabile, ne duc cu gândul la asemånarea pânå la identitate a unei clipe cu cealaltå, într-o aglutinare temporalå sufocantå. Aproape aceiaçi senzaÆie o då çi chipul replicat în diferite tonuri de luminozitate al lui Marlyin Monroe: este timpul erotismului a la “fast food”, coborât în dimensiunea relativizantå, biologizantå, a omului predestinat morÆii. Warhol este întru totul în spiritul vremii, al civilizaÆiei apocaliptice a instantaneului: cutii de supå, maryline sau pantofi în serie, sunt tot atâtea însemne deghizate ale Fiarei. Dictatura clipei înlocuieçte supremaÆia clipei. La fel cum muzica “rap” çi “techno” îi înlocuieçte pe Jim Morrison çi John Lennon. ExpoziÆiile “Documenta” din Kassel, începând din 1955 încoace, ilustreazå trecerea artei de la abstractul cåruia i s-au gåsit filiaÆii cu primitivismul, la concretul universului cotidian din perioada ziså postmodernå.

InconsistenÆa, cinismul çi ambiguitatea sunt tot mai pregnante – simptome ale oboselii. Arta sfârçitului de secol/mileniu este resemnare çi adaptare.

Pe de altå parte, romanul psihologic, înscris în tendinÆa primei jumåtåÆi de secol, este abandonat treptat în favoarea experimentului “noului roman” sau al prozei sud-amaricane. Nevoia de imaginar, de fantastic, începe så primeze, eliminând obsesia analiticå çi substituindu-I evaziunea dintr-o condiÆionare epuizantå çi plictisitoare, deopotrivå.

Ne aflåm la sfârçitul unui secol, dar nu çi la sfârçitul unei episteme (postmoderne?). Prima jumåtate a secolului a cultivat un gen de cåutare cerebralsenzitivå, efervescentå, contradictorie, repede consumatå. Çansa viitorului secol ar putea fi redobândirea acestei aspiraÆii, a acestei frenezii din perioada de “tinereÆe” a actualului secol – un secol sfâçiat de råzboaie çi devastat de utopia comunistå, traversat de dispute religioase çi de ameninÆarea holocaustului atomic, întors înspre/ dinspre sine cu teamå. Secolul XX este, îmi place s-o spun, un secol de tranziÆie prin nihilism, antropocentrism çi indeterminare cåtre o conçtiinÆå cu adevårat religioaså. Secolul XX nu a fost “religios”, dar ni n-a fost “deloc”. Mistica obscurå a primelor decenii, înseninatå ici çi colo de iluminårile câtorva aleçi, serviciile çi deserviciile çtiinÆei, câçtigurile çi erorile psihanalizei, explorarea cosmosului, magia vitezei çi a comunicårii în eter, cucerirea masivå a spaÆiului, expansiunea pe orizontalå, în condiÆiile unei dictaturi temporale tot mai apåsåtoare, toate contribuie la imaginea unui paroxism rezultant al neråbdårii, al nostalgiei çi al nevrozei, al aviditåÆii de nou, al intelectualizårii çi al tehnicizårii, çi al unei copleçitoare vitalitåÆi, laolaltå. Un paroxism care a luat mai întâi forma protestului, apoi pe cea a unei resemnåri tensionate, çi care riscå så sfârçeascå în epuizare extremå çi mecanicism.

Toffler – în “Çocul viitorului” – çi Foucault au avertizat deja asuprepericolului exercitat de instaurarea supremaÆiei maçinii în era informaÆionalå: permanentizarea “impermanenÆei” çi “dispariÆia omului”. Cu toate acestea, mai credem/speråm în umanitate.

Recunoscând miracolul, dar pierzându-çi credinÆa, secolul XX este asemenea lui Petru pe cale så se înece. Nu çtim dacå va fi çi salvat. o

Anul X, X, numerele numerele unu unu // doi, doi, 1999 1999 Anul

U

P

H

O

R

I

O

N

Dan Zbarcea

"PERIFERIC 3:" sau sau certitudini certitudini interogatorii interogatorii

I. Argument Istoria certitudinilor ar trebui så fie o istorie a neîncrederii active faÆå de marile certitudini.

II. Ipostaze În ce måsurå o societate etnocentricå îçi poate permite luxul unei culturi deschise, în care timpul çi spaÆiul de desfåçurare så fie un subiect curent al dialogului a fost, poate, una din întrebårile majore sub semnul cåreia s-au aflat o serie de proiecte artistice prin care, artiçtii prezenÆi pagina la “PERIFERIC 3”, au încercat reînvierea unui exerciÆiu critic al raÆiunii, legitimînd çi subminînd, în acelaçi timp, cultura, deconstruind-o pentru a o recodifica.

Astfel, Teodor Graur, instalînd scaune çi resturi de scaune în galeriile Muzeului de Artå din Iaçi, instaleazå, în esenÆå “starea de muzeu” ca un spaÆiu al iresponsabilitåÆii çi evaziunii - expresie a “României SECOND-HAND”- perisabilå, totuçi, cu structuri (în primul rînd) culturale încå rigide, generatoare de claustrofobie amestecatå cu senzaÆia de epuizare a posibilitåÆilor de participare în schimbare; låsînd înså ferestrele galeriei deschise, Teodor Graur îçi apropriazå spaÆiul-depozit de motoare de dincolo de muzeu, aducînd în atenÆie ideea cå lumea contemporanå româneascå nu-çi poate permite så ignore faptul cå, întotdeauna, modelul dinamic stå la baza schimbårii, într-o simultaneitate complexå a timpilor culturali percepuÆi înså, ca “timpi periferici” (Cristian Alexa - instalaÆie) prin raportare la individul în stare de “ilegitimitate”, incapabil de a fi sincron cu spiritul lumii.

Ce poate fi apriori ilegitim? Cu siguranÆå, spaima de schimbare, “Zidul din turn” (Marilena Preda Sânc - videoteatru-instalaÆie), conçtiinÆa de sîrmå moale, rigidå totuçi, dar manipulabilå (Dan Perjovschi - instalaÆie), veritabilå barierå, suspendatå dilematic, dar fidel, între tradiÆie çi absolut, în posturå de barbarie cu stil.

Fidelitatea în culturå îçi aflå înså sensul doar afiliatå unui “loc de trecere”, unei memorii arhivå (Lia Perjovschi instalaÆie) ca un muzeu interactiv în care timpul modeleazå în permanenÆå locul.

Dar, “Rusia” (Matei Bejenaru - instalaÆie) - ca o memorie electronicå, revenind obsedant çi retoric în roçu, poate reprezenta un acelaçi dilematic context “aici çi acum” balcanic “în fierbere”, cu dimensiuni variabile (Sandor Bartha - instalaÆie), piaÆå-Æintå de desfacere nu numai pentru a administra narcoticul erotico-politic (Cosmin Påulescu performance) ci çi pentru a vinde “ieçirea din istorie”, abuzînd de culturå, înfigînd pumnale în individualitatea spiritualå a individului (Utö Gusztav çi Konya Reka - performance) çi forÆînd limita categoriilor sale mentale, pulverizîndu-i conçtiinÆa.

Probabil cå singura certitudine råmîne interogaÆia: privind printr-un vizor, descoperi propria-Æi vedere (Mircea Stånescu - instalaÆie), privind printr-un alt vizor observi cå altcineva, cu spatele spre tine priveçte la rîndul såu inainte çi te obligå så-Æi conçtientizezi propriul act (Jozsef Bartha - video instalaÆie).

A putea råmîne în stare de conçtienÆå a actului impune folosirea unui „ecran de protecÆie“ (Mihai Voicu - instalaÆie) sau „Kaliterapia“ (Dan MihålÆeanu - video-instalaÆie) - mersul pe firul istoriei întreruperilor în sens invers, „cåtre o altå dimensiune“ (Pavel Bråila - performance) pentru cå universul conçtiinÆiei råmîne ca o sferå al cårei centru perfect este oricare pendul de ghiaÆå (Anna Sydorenko çi Sergei Yakunin - instalaÆie) ce se topeçte spre o circumferinÆå inaccesibilå.

III. Concluzie Arta contemporanå nu-çi poate permite så råmînå o oazå de visare evazivå într-o dupå amiazå de duminicå. o

Festivalul InternaÆional "Periferic 3" - 14 - 16 Mai 1999 / Iaçi - România - Mircea Cantor - "Fårå titlu", Bartha Sandor - "Thonet Lab'99", Mircea Stånescu - "Ipocrizie apocrifå - prezumÆie", instalaÆie

E

35

Anul X, X, numerele numerele unu unu // doi, doi, 1999 1999 Anul

U

P

Liviana Dan

pagina 36

PERIFERIC 3: 'se aude, nu çtiu dacå se çi înÆelege'

H

O

R

I

O

artistul poate oricând så controleze puterea vulnerabilitatea locului / ‘în centrul periferiei’/ Babias obsesiile anilor ’90: îndemânare, dibåcie, bun-simÆ, marfå dispenså pentru un stil de viaÆå sofisticat ‘you spend your money and you get the look’ dispenså pentru memorie çi uitare / în timp, ce ne gândim la Caravaggio çi la Sylvia Plath/ reformulåri posibile ale teoriilor estetice / în timp, ce çi la Caravaggio çi la Sylvia Plath sînt tensiuni în spatele stilului/ abordarea psihanaliticå a necesitåÆii noastre pentru poziÆionarea culturalå strict conectaÆi la recunoaçterea pierderii internaÆionalizînd în registrul ‘Beinglost’ alternative la modelele de producÆie çi de prezentare culturalå alternative flexibile, nomade, care interogheazå consecinÆe ca: situl, politicile, tehnologiile, identitatea cît de alternative sînt ele? bravura tehnicå çi metafora politicå, de fapt, un haos alternativ PERIFERIC 3, CAFÉ DEUTSCHLAND, mediu nu metaforå independenÆi de dictatura formei, manageri ai crizei contemporani cu schimbarea paradigmei în limbaj nonçalant, decodificarea tabuurilor istorice sensibilitatea naÆionalå: så facå istorie sau så facå bani arta ca factor de deranj, care justificå verdictul ‘imaginea trebuie så preia funcÆiunile cartofului’ un pragmatism nou, apolitic se reorganizeazå noi polaritåÆi contextul çi discursul, dezvoltåri ale temei: ‘this is the show, and the show is many things’ lumea cluburilor, cluburilor minimale estetica de informare, analizå, amuzament estetica de 'cool understatement' artiçtii importå metode de cercetare çtiinÆificå, lårgesc repertoriul activitåÆii lor artiçtii sînt curatori, cercetåtori, animatori, muncitori sociali, parteneri de discuÆii, stiliçti instaleazå baruri, gåtesc pentru vizitatori strategiile de cooperare sînt de tipul ‘artistic service’ slåbiciunile politice au titluri picante, ca ‘sufletul democraÆiei’ anonim, funcÆional, artistul este ‘cultural worker’ instalaÆiile sînt lapidare, au caracter de birou, de arhivå çi atmosferå de club liniile frontului ‘cu råsuflarea tåiatå’ nu mai au importanÆå arta stilizeazå criza, timpul, intuiÆiile, vibraÆiile, corpurile, manevrele pe cåi neprevåzute arta nu mai poate fi folositå ca material ilustrativ al teoriei se prezintå constant identitatea çi nonidentitatea existå o reacÆie alergicå la înscenårile de tot felul artiçtii iau o temå, o transformå, o abandoneazå, ne asigurå un confort çi în acelaçi timp ne exclud temele colonizeazå contextul social, discursul strategic, corecteazå realitåÆile, obsesiile din camera copilåriei, traumele flauçate se prezintå nu numai obiecte, se prezintå texte, studii, intervenÆii, analize politice, compendii la Iaçi s-au folosit douå spaÆii: Muzeul de Artå çi Baia Turceascå pentru instalaÆii çi un teritoriu stråin, Institutul Francez, pentru performanÆe oamenii cu cap mare ai lui Dan Perjovschi, de data aceasta din sîrmå, leagå ‘etalarea’ de artå modernå a muzeului de celelalte instalaÆii, rigiditate ironicå pentru lumea muzeului, flexibilitate tandrå pentru lumea noastrå; Graur remodeleazå, cu scaune suprapuse haotic un spaÆiu haotic, deschis spre motoarele comuniste uitate în curtea muzeului de vremurile care nu mai trec; Joszef Bartha, elegant çi alb, blocheazå orice transparenÆå; Matei Bejenaru compune, distruge çi recompune cu jocuri de artificii electronice Rusia cea Mare, cea Roçie, cea ‘Protectoare’; Lia Perjovschi instaleazå o parte din Arhivå çi ca de fiecare datå nimeni nu se simte cu lecÆia neînvåÆatå; la Baia Turceascå aburi, gheaÆå, ecrane umede, pereÆi lucioçi, såpun transparent çi muzicå persuasivå; Sandor Bartha fierbe la abur continuu contururile hårÆilor din spaÆiul fost comunist, Dan Zbarcea face raportul umiditåÆii noastre nesfîrçite, Mircea Cantor înfloreçte pereÆii cu guri de scurgere lucioase, dar neliniçtitare; Dan MihålÆeanu transformå baloanele såpunului de lavandå în sîni multipli în melodia de neuitat a unei cîntåreÆe de fum; Mircea Stånescu crede cå aburul este ipocrizie çi împarte apa platå în pungile compromisului, nechibzuinÆei, intoleranÆei, neputinÆei…..; iar la Institutul Francez, Cosmin Paulescu balcanizeazå raportul NATO, lascivitate çi forÆå rujatå, Gusztav Utö çi Konya Reka se autodistrug încercînd så facå faÆå lumii civilizate a bunåstårii; la PERIFERIC 3 puterea florilor devine cinism çi cinismul are puterea florilor. o

Director de onoare: ÇTEFAN AUGUSTIN DOINAÇ Numår editat cu sprijinul Ministerul Culturii din România al Uniunii Scriitorilor din România çi al FundaÆiei pentru o Societate Deschiså Editori: Consiliul JudeÆean Sibiu / Teatrul "Gong" Sibiu COLEGIUL DE REDACæIE: IUSTIN PANæA – redactor çef; MIRCEA STÅNESCU – graphic design / secretar general de redacÆie; DUMITRU CHIOARU – redactor coordonator al editurii; IOAN RADU VÅCÅRESCU, MARIAN FLOREA – redactori; MARIA NAGHI – serviciul administrativ. REDACæIA: 2400 SIBIU, str. Avram Iancu nr. 8. e-mail <euphorion@usa.net>, telefax: 069/21.20.94, cåsuÆa poçtalå nr. 72. Cont: 50104582963 – B.N. Trezoreria Sibiu.

Pentru abonamente rugåm så vå adresaÆi redacÆiei. Revista Euphorion figureazå în catalogul publicaÆiilor la numårul 517.

Culegere çi tehnoredactare computerizatå:

N

Marian Florea & Mircea Stånescu

Tipar offset executat la POLSIB S.A. ISSN-1222-3212 PreÆ: 10.000 lei

Festivalul InternaÆional "Periferic 3" - 14 - 16 Mai 1999 / Iaçi - România - Mircea Stånescu - "Ipocrizie apocrifå - prezumÆie", instalaÆie

E

supliment studenÆesc 1999

E

supliment literar

U

l

P

PROGRAM

A

siståm aståzi la

proliferarea unei literaturi care îçi neagå sistematic çi autodestructiv funcÆia esenÆialå, çi anume cea exploratorie. Poeticile mai recente cultivå moda unui text a cårui cheie de boltå este, în mod tautologic, problema structurårii textului însuçi, fårå nici o preocupare pentru exploatarea creatoare a sistemului ficÆional generat de acesta, în sensul cå se urmåreçte crearea unui limbaj care så fie situat într-un raport cât mai net de rupturå cu tradiÆia, un limbaj care så fie pe cât posibil distrugere. Nu s-a înÆeles, în acest caz, cå practica postmodernå nu

H

O

R

I

N

O

Radu Vancu Dansez dansez, dansez la lunå, cu ochii boltiÆi în adâncul ei, cu oasele golite de mine çi fiecare notå a cântecului meu eçti tu. iubirea îçi sparge cascadele în pieptul meu, nåvala apelor îmi frânge pianul interior. fårå muzicå, dansez, dansez la lunå.

pagina 1

pânå sub unghii visele de iubire, vâlvåtåi în cerurile ochilor mei. rug må sting uriaç, la picioarele mele, lumeasårmanå insulå de jar. într-un târziu danseazå cerul. corsajele zânelor, ca odinioarå sufletul meu, s-au rupt, regii bårboçi dorm sub mese, hora a ostenit, înså în mine viÆa geme de struguri. mor, la margine de drum. alåturi, câmpul çi absenÆa ta brunetå. în ochii mei e foame çi în cuçca lor deodatå te fur çi cu grijå îi închid peste tine, apoi fugar cu genele coapsele Æi le mângâi. ruçinoaså, în penumbrå te dezbraci, hainele pe colÆurile viselor neorânduit Æi le agåÆi, în oglinda fantasmelor mele te priveçti. de pe pereÆii Æestei iei o fåclie çi, goalå, cobori treptele spiralate spre pieptul meu. ajungând, senzual te cufunzi în atriul drept, din cap, din picioare, din mâini spre tine se îndreaptå uriaçe valurile sângelui meu, çi singur coråbier pe aceastå mare sunt eu. pe poteca ochilor mei înså, praf. cåruÆe vechi hodorogesc prelung, Æårani, balegå în ochiul drept, în stângul miros de vin çi trifoi, în depårtåri îmi våd umbra sprâncenei-curcubeul, cum spun såtenii. ocnaç în propriul ochi, îmi turtesc nasul de sticla lui, copil privind în vitrinå o lume jinduitå. oasele îmi put ca niçte stele bolnave, râsul meu e plin de lut. am sciaticå. zmeii îmi râd în nas. cutea råmâne cute, iar nu pådure, oricât m-aç strådui, apa vie are gust de sicriu. timpul meu se închide, aça cum se închid ochii morÆilor.

o

supliment studenÆesc 1999

E

supliment literar

U presupune

P numai

subversiunea faÆå de marile discursuri culturale tradiÆional acceptate, ci çi recuperarea integratoare a acestora .

Limbajul care genereazå un univers ficÆional trebuie plasat într-un raport dublu faÆå de câmpul istoric ce îl precedå: pe de o parte, e într-adevår necesar ca el så impunå o

pagina 2

fracturare a c o n t i n u i t å Æ i i anterioare, înså la fel de important e ca, pe

de altå parte, så instituie prin sine însuçi un prezent viabil al curgerii istorice a literaturii, propunând o matrice ficÆionalå concretå, în a cårei explorare eul auctorial se va aplica în mod laborios. Ignorându-se acest raport dual çi oarecum contradictoriu, neglijându-se investigarea auctorialå a matricii ficÆionale, s-a ajuns în mod firesc la o moarte, nu a autorului, cum s-ar crede, ci a omului însuçi în literatura promovatå de aceste poetici.

Textele literare devin astfel blocuri de cuvinte aflate în afara nu numai a oricårui câmp estetic, dar çi a oricårei subiectivitåÆi care så structureze noÆiunile, pe care acestea (nu le mai) reflectå, într-un sistem valoric. Întrezårind spectrul unui postmodernism greçit înÆeles çi, implicit agresiv, consideråm legitimå îndoiala noastrå referitoare la fertilitatea acestei formule estetice çi propunem revenirea la logica fireascå a

O

H

Camelia Gligorea

… …Mi-am amintit, era vocea însinguratå a mortului. L-am iubit, încå îl mai iubesc - când ne plimbam pe poteci çi ascultam fluviul nesfârçit al urmelor, când am rupt petalele florilor çi le-am aruncat în râu så råmânå vii pentru visele celorlalÆi… nu må mai ascund acum dupå copaci, så le caut în scoarÆå, era ca çi când i-aç fi smuls din rådåcini så le sug seva låptoaså çi amarå… çi astfel…

Steaua aceea, care a cåzut într-o searå pe acoperiçul çurii, våzusem eu cå era plin de bostanicapete cu lumânåri aprinse, dar m-am jurat så nu-mi fie fricå de ei… dar a luat foc fânul din çurå, çi m-am ars la degete încercând så prind flåcårile în palmå.

Prometeu era semizeu, era mai puternic ca mine çi tot a dus focul într-o coajå… transpiram întruna, mi-am çters sudoarea de pe faÆå… ameÆisem, parcå erau niçte perdele albe lângå mine, unduindu-se senzual… vino, te-ai înfrânat prea mult, alungå-Æi teama, hai… nu, nu trebuie så adorm, så visez ceva cu flori de sânziene, nu mai vreau glasuri… umbrele… din adâncul mårii… se-auzea de dupå case un bocet nestâmpårat… culorile acelea albastre, roçii ale focului au dat contur unor fluturi; …de fapt îmi plac pânzele de paianjen atât de natural çi delicat Æesute… bunica mea nu çtia så Æeaså pânze de paianjen, cred cå de aceea n-o iubeam…

A venit cineva, mi s-o fi pårut… vorbeçte çi râde tare, må asurzeçte, m-am afundat cu capul în pernå, dar îmi råmåsese imaginea verzuie, palidå, împinså undeva în camerå… nu mai auzisem de mult glasurile copacilor… çi clopotele båteau neîncetathåuliri de lupi mirosind parfumul sålbatic, animal al ciutelor sperioase… båteau tot mai tare clopotele, nu mai puteam så adorm… vorbea despre un examen sau despre o lucrare çtiinÆificå, cine çtie… …Undeva în culise, se råsturnase un scaun, iar actorii de pe scenå îçi întrerupserå jocul, ca så audå ecoul; s-a zvonit, mai târziu, cå scriitorul murise våzându-çi piesa atât de råu jucatå… nu, nu era vina actorilor, ei îçi pudraserå nasul, îçi puseserå costumele, aplauzele erau tot mai dese, dar uitaserå ceva… e o fericire så dormi dupå o zi grea în sala de teatru întunecatå çi îmbietoare…

Mi-aduce un pahar cu apå… e caldå, nici måcar apa nu mai e bunå, îmi dau apå clocitå… ce-s eu aici, mågar cu lambri… çi când a venit, mi-a spus cå în copilårie må opream çi priveam måmåruÆele… îmi plåcea så le adun în cutii de chibrituri çi så le dau firmituri de pâine îmbibate în sirop de zmeurå… credeam cå asta månâncå ele…

R

I

O

N

nu mai çtiu dacå le mâncau…; încep så må înåbuç din nou… mi s-au golit plåmânii, n-am voie nici så çtiu ce înseamnå o Æigarå… s-a fåcut târziu çi mi-e frig, påtura grea, n-am nici måcar o canå cu ceai fierbinte çi aromat de muçeÆel, så-mi schimb gustul acesta de ruginå din gurå… mi-au amorÆit degetele, s-au chircit ca niçte copii båtuÆi…

Asta era ceea ce cåutam, pasårea aceea pe care am våzut-o în pådure… nu-mi plac påsårile Æinute-n colivii… våzduh, parfum, tåcere, vid… enumeraÆia e o figurå de stil care… lucrurile devin prea transparente, trebuie sugerate, nu poÆi scrie tot ce-Æi trece prin cap, e inestetic… pasårea mea, trebuia så-çi punå cuibul în nori, ce dacå se miçcå când bate vântul, de parcå crengile nu se miçcå… çi asta putea fi soluÆia… Dedal îi fåcuse lui Icar aripi din cearå iar lui din pene… çtia cå Icar nu-l va asculta çi se va ridica spre soare… ieçirea din labirint, drumul nu se încheiase încå, era la mijlocul lumii… poate cå a fost prea puternic… çi de altfel nimeni nu s-a supårat…

Mi se fåcuse greaÆå çi-mi simÆeam stomacul pulsând tot mai tare pânå-n gât, trupul mi se împråçtiase prin pat… parcå eram undeva deasupra çi må vedeam zåcând çi mustind… nu mai ascult muzicå de Mozart, e prea zglobiu, må oboseçte, e ca la orele de muzicå din çcoalå… må dor mådularele, bietul Horia când l-or fi tras pe roatå… mor pentru popor... da’ eu pentru cine mor, pentru ce, så mori aça aiurea, nici un sens… poveçti, nu cred nimic… dacå må aplec mai tare o så cad în fântânå çi o så spurc apa, e påcat…

Acum începe çi se scurge, are fluiditate, se întrerupe din când în când brusc, revine… încerc så må sprijin într-un punct, så-l înconjor de obiecte, dar s-ar putea så se destrame în cioburi, så cadå, ca soarele lui Habarnam dintro poveste cu pitici deçucheaÆi çi nåtåfleÆi… sa spart, gata, nu-l mai pot aduna… era de toate culorile… roçu… taurul furios s-a repezit spre toreadorul nepriceput çi l-a luat în coarne… l-a trântit în nisip çi i-a înfipt coarnele în gât çi stomac… aplauze… cel mai bun învinge… flori, mulÆimea înfierbântatå, arçiÆå, globule roçii… chiar ieri mi-a spus doctorul cå am leucemie, cå globulele albe s-au înmulÆit, s-au înzecit, însutit, înmiit, cå voi muri, asta era tot… dar dânsul era sensibil, politicos, amabil… çtiÆi, aveÆi o boalå destul de gravå, existå çanse… vom face tot posibilul, nu vå impacientaÆi… …Nu putem fi aça insensibili, inumani… çi fluturele meu se scorojise din neastâmpår… era alb, negru çi portocaliu… mai demult aveam un insectar cu tot felul de gângånii, era acolo un fluture albastru, gri… îl înÆepasem în trupuçorul lui firav cu un ac de gåmålie… am plâns-îl omorâsem pentru cå el avea niçte aripi atât de frumoase iar eu nici måcar nu aveam aripi, îmi fusese atât de ciudå… oare cât tråiesc fluturii… çi asta nici nu înseamnå nimic pentru mine… am våzut la televizor… nevåstuicile, s-au sinucis cu toÆii… film cu sadici sau ceva “tragic”… Oedip era pânå la urmå erou de comedie…

Mi s-a uscat gâtul... daÆi-mi vin roçu, fiert, cu scorÆiçoarå, cu mere dulci-aç prefera o canå de lut… se simte gustul de poianå înverzitå… mi se prelinge prin toate måruntaiele, mi-a intrat în vene, e crud çi dulce… îngere, nu acum, vreau så-i sorb toatå aroma, mirosul… aburii må ameÆesc, må încålzesc, må topesc în curând, s-ar putea så nu mai apuc ziua de mâine, çi mâine voiam så

supliment studenÆesc 1999

E

P

supliment literar

U unui

raport

dual

al

limbajului textual cu câmpul istoric ce-l determinå prin reinstaurarea în drepturi a omului în cadrul matricii ficÆionale, fie în calitate de eu auctorial, fie ca subiect al necesarei investigaÆii pe care naratorul/ eul poetic o realizeazå. Oricât ar pårea de paradoxal pentru unii, literatura nu se poate scrie

H

O

R

merg la cimitir så le pun flori morÆilor… mâinile lui… cadavrul trist… l-am luat de mânå çi iam simÆit curgând trupul, parcå çi mie a început så-mi curgå… nu, e vinul… din cauza cåldurii… s-a înnegrit vinul, are gust de metal, nu vreau canå de metal, daÆi-le celorlalÆi din ea… merit çi eu puÆinå atenÆie, n-am så vå mai chinui, vå uram çi vroiam så må råzbun pentru toate rånile ce mi le-aÆi scrijelit în piele… s-a dus cu siguranÆå în rai, era atât de bun, nici nu se putea altfel… nu m-a chemat niciodatå la el, e singur… …Må sugrumå, ca så vezi… i-am uitat, nu, nu i-am uitat, nu pot, cine i-ar putea uita… m-ai alintat, doicå, în poalele tale de sfântå… çi m-a båtut gândul så-Æi scriu så te scuturi de pielea mea… o

în afara unei subiectivitåÆi creatoare care så se manifeste în mod explorator; în caz contrar rezultatul va fi, aça cum încå aståzi e vizibil, încurajarea unui conformism al distrugerii, steril çi arogant. Propunem deci direcÆionarea literaturii spre un postmodernism temperat, subsumat noÆiunii de comunicare esteticå çi având ca figurå, dacå nu centralå, cel puÆin difuzå în întregul discurs, omul, în integralitatea lui anatomicspiritualå, plecând de la evidenÆa ignoratå a unui antropism estetic care så guverneze actul creator.

Conjugarea utilitåÆii teoretice incontestabile a unui postmodernism îmblânzit çi recuperator cu practica unei literaturi aplicatå explorator pe subiectul uman nu poate fi decât fertilå.

Icar

(Icar este grupul de studenÆi de la Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu, care semneazå în acest supliment).

Ana Maria Bedreagå Un roman despre Roman “ Istoria asediului Lisabonei ”, romanul lui Jose Saramago, apårut la Editura Univers, pune cititorul în faÆa unei problematizåri a raporturilor dintre discursul istoric çi cel ficÆional, deci dintre un discurs çtiinÆific, construit dupå rigorile raÆiunii (privitå ca instrument unic de cunoaçtere) çi un altul structurat de imaginaÆie. Primul este produs de o conçtiinÆå impersonalå în cåutarea adevårului, al doilea este construit de o individualitate pentru care “ ficÆiunile se fac toate cu o perpetuå îndoialå . . . çi mai ales cu spaima de a çti cå nimic nu este adevårat çi cå trebuie så te prefaci cå ar fi .”

Considerând cå faptele istorice propriu-zise ocupå un loc secundar în text, ele fiind doar un material necesar abordårii unui anumit tip discursiv, care va deveni pe parcursul romanului o categorie structuralå simbolicå, cu valoare epistemologicå, vom urmåri în cele ce urmeazå evoluÆia omului plasat de Saramago în faÆa unor tipuri alternative de discurs çi implicit în faÆa unor modele diferite ale cunoaçterii.

Eroul, Raimundo Silva, este corector la o editurå; prin natura profesiei sale (el verificå textul în aspectul såu pur formal, neavând posibilitatea de a opera vreo modificare la nivelul conÆinutului) condiÆia sa se reduce la aceea a unui individ obligat så reflecte impersonal o realitate, cu detaçarea

I

O

N

çi automatismul unei maçini. Silva mårturiseçte înså cå lectura atentå çi nonparticipativå a corectorului este dublatå de una esteticå, ce determinå o “cunoaçtere admirativå sau entuziastå“ (în termenii lui Georges Poulet) care presupune implicarea eului în actul gnoseologic prin mecanismul de reflectare a unui sentiment în conçtiinÆa individului.

Corectând “Istoria asediului Lisabonei“ într-un astfel de moment de lecturå participativå, Raimundo Silva adaugå textului un “nu“, modificând radical sensul lucrårii, devenitå acum o “Nouå istorie a asediului Lisabonei“ susÆinând cå portughezii nu au fost ajutaÆi de cruciaÆi în timpul recuceririi Lisabonei. pagina SemnificaÆiile acestui gest sunt profunde: trebuie precizat cå Raimundo Silva, deçi îl cataloghezå în mai multe rânduri rezultatul unui impuls inexplicabil, este conçtient atât de cauzele care l-au produs cât çi de implicaÆiile pe care el le presupune. Refuzul deliberat al cunoaçterii canonizate de raÆiune çi de idei apriorice îl determinå så introducå aceastå modificare fundamentalå în textul originalei “Istorii a asediului Lisabonei“ care atrage dupå sine schimbarea condiÆiei personajului: din corector el devine autor, cåpåtând libertatea de a-çi crea o realitate personalå.

Asumându-çi noul rol, Silva purcede la rescrierea “Istoriei asediului Lisabonei“ în care încearcå så demonstreze contrariul unei teze valabile din punct de vedere istoric (çtiinÆific): “cruciaÆii au participat la asediul Lisabonei“.

Autorul este înså conçtient de faptul cå adevårul nu poate fi sesizat, el aparÆinând unui timp trecut imposibil de recuperat. Printro abordare metodicå a materiei sale, Silva înlocuieçte realitatea istoricå folosind o serie de tehnici etalate gradat: de la enunÆarea evidenÆelor (grad zero de îndepårtare faÆå de realitate) pânå la postmoderna fabulaÆie (grad maxim de îndepårtare) pe care o manevreazå cu convingerea cå istoria a devenit o creaÆie în care faptele nu mai sunt relatate, ci inventate.

Noua istorie nu mai oferå o viziune globalå a evenimentelor, autorul decupând câteva momente episodice pe care le imagineazå çi le re-creeazå parcå la nesfârçit : chemarea muezinului la rugåciune, discursul lui Don Alfonso Henriques, råspunsul cruciaÆilor, iubirea dintre un soldat çi Æiitoarea unui nobil.

“Istoria asediului Lisabonei“ este în fapt un roman despre Roman, o scriere despre actul de a scrie çi o poeticå postmodernå, care pune problema modelelor alternative de cunoaçtere, a fragmentarismului epistemologic çi a pluralismului limbajului.

A doua mare tezå a romanului lui Saramago este aceea a demascårii pe care o suferå personajul, care reuçeçte printr-o singurå negaÆie så distrugå fiinÆa automatizatå care era, revelându-çi identitatea çi fåcând posibilå propria devenire.

o

3

supliment studenÆesc 1999

U

supliment literar

E

P

H

O

Dragoç Dragoman

O

pera literarå a lui Franz Kafka a constituit terenul cercetårilor foarte diverse, de la critica literarå la psihologie ori filozofie. Personalitatea sa, mediul literar çi artistic, regimul toate au fost integrate pagina 4 social, acestor cercetåri. Vom încerca în acest scurt articol o privire politicå asupra prozei kafkiene.

Pare surprinzåtor interesul pentru aspectele considerate ”politice”. Çi asta pentru cå opera sa nu are un caracter politic stricto sensu, marcat explicit precum cele ale lui G. Orwell, T. Mann, Czeslaw Milosz, Vaclav Havel ori A. SoljeniÆîn.

Putem, înså, cred, så-I atribuim o astfel de caracteristicå prin lårgirea sensului dat politicului; astfel vom încerca s-o încadråm între semnificaÆia restrânså (de manifest politic, împotriva unui regim dat) çi cea extrem de largå, aristotelianå, cu referire la orice participare la destinul comunitåÆii politice.

A vedea înså în opera lui Kafka doar un palimpsest politic ar fi dovada unui reduncÆionism falsificator çi a unui psihologism regretabil. Çi asta pentru cå opera lui Kafka e una de facturå simbolicå.

Iar simbolul, conform afirmaÆiei lui A. Camus, “ îl depåçeçte întotdeauna pe cel ce se foloseçte de el, fåcându-l så spunå în realitate mai mult decât are conçtiinÆa cå exprimå”. De aici çi varietatea interpretårilor: cea sociologizantå a lui Reimann, cea utopicå-istoricå a lui E. Fischer, cea imanent artisticå a lui Richter, cea eticå a lui Eismer ori cea antopologicfilozoficå datå de W.Emrich. Interpretarea lui Max Brod, apropiat al lui Kafka, este “un amestec, uneori eterogen, de elemente biografice çi teologale”. Încercarea noastrå nu va fi o criticå în sens marxist, a sistemului social, precum la Roger Garaudy, care vede în Kafka descrierea unei “societåÆi anonime çi ierarhizate,(…) lumea capitalului în care neomenia apare çi mai evidentå încå în

I

R

structurile perimate çi strivitoare ale muribundului imperiu austro-ungar.”, ori la E. Fischer care observa (în special în “Procesul”) o revoltå mic burghezå în faÆa primelor manifeståri fasciste. Din contrå, va fi una individualist liberalå ce va avea în centrul såu condiÆia individului în societate çi logica sistemelor politice. În sumbrul univers creat de Kafka, personajele, alter ego-uri diseminate în opera narativå, tråiesc câte o dramå çi anume drama inadecvårii; a inadecvårii în faÆa unor construcÆii sociale sau politice.

Franz Kafka

O

N

cåror legi sunt obscure, imprevizibile, arbitrare, în cele din urmå. Logica (ori mai curând lipsa de logicå) acestor sisteme creeazå impresia de temple (justiÆia ori administraÆia) ce închid în ele puterea absolutå, slujite de preoÆi-funcÆionari ce intermediazå relaÆia cu lumea profanå.

Caracterul mistic al puterii (întâlnit la construcÆiile politice primitive) e aici determinant pentru întreaga economie a lumii profane; el realizeazå ierarhia socialå prin “privilegiile” de care se bucurå orice individ din partea castelului, ca simbol al autoritåÆii çi ca sanctuar al såu. Puterea e riguros codificatå, dar legile råmân veçnic necunoscute subiecÆilor a cåror activitate, viaÆå, destin, ele le regleazå. Ele conduc infailibil întregul mecanism çi nimeni nu li se poate sustrage. Orice libertate e cu neputinÆå. Asta o çtie bine Kafka, dar poate çi mai bine familia Barnabas.

Adaptarea la un astfel de sistem cere eforturi inimaginabile; chiar sacrificii impresionante uneori: JustiÆie, Adevår, Fericire ori Libertate.

Adaptarea sa nu este un succes decât în måsura amputårii conçtiinÆei, a condiÆiei sale umane.

Apare astfel mai clar motivul interpretårii “politice” (çi subliniem din nou, una din cele posibile çi egal justificate) pe care o dåm operei kafkiene, imagine, fie çi parÆialå, a unei construcÆii politice çi sociale imuabile, absolute, legitimatå mistic, ce opreseazå individul prin suprimarea sferei sale naturale de libertate, prin arbitrariu çi brutalitate çi care îl împinge într-un continuu proces de adaptare ce nu poate sfârçi decât prin degaradarea condiÆiei sale umane.

Reformulat astfel, mesajul operei lui Franz Kafka apare ca un veritabil manifest politic în favoarea unei ordini liberale, a unei construcÆii politice reduse çi ordonate, ce funcÆioneazå dupå reguli fixe, transparente çi cunoscute tuturor actorilor politici çi sociali, ce nu regleazå decât activitåÆile indispensabile propriei funcÆionåri, låsând un spaÆiu larg, autonom, libertåÆilor individuale çi colective. Ori aceastå construcÆie politicå nu e alta decât democraÆia çi statul limitat de drept.

Sentimentul Sentimentul inadecvårii inadecvårii sau sau despre despre logica logica sistemelor sistemelor Çi aici e vorba fie de relaÆii interpersonale, fie de relaÆii oficiale, de autoritate, cu instituÆii ale statului ( forma supremå a construcÆiei politice ), fie cå e vorba de justiÆie ori administraÆie.

Joseph K., eroul din “Procesul”, urmårit penal pentru o faptå necunoscutå, încearcå så se apere, deçi nu cunoaçte fapta pentru care e incriminat çi se çtie nevinovat. K. din “Castelul” încearcå så intre în graÆiile administraÆiei castelului pentru a-çi putea exercita meseria de agrimensor, competenÆå în baza cåreia fusese angajat tocmai de administraÆie. Încearcå în paralel så se integreze comunitåÆii, cum o face çi Karl Rossmann în condiÆiile de muncå çi de viaÆå din “America”. Pânå çi Gregor Samsa, transformat peste noapte în gândac în “Metamorfoza”, încearcå så se obiçnuiascå cu ideea çi så facå faÆå situaÆiei, având drept teamå supremå supårarea çefului! Avem de-a face, iatå, cu un continuu efort de adaptare la condiÆiile date. Drama, caracteristicå întregii opere, vine tocmai din obstinaÆia cu care eroii transformå eforturile, de-a lungul eçecurilor succesive, într-un ritual exasperant, ce culmineazå cu eçecul final (în “Procesul”, “Metamorfoza” etc.) ori cu groaznicul preÆ plåtit acestei adecvåri (în “America”), negarea condiÆiei umane.

Sentimentul absurdului se naçte din obstinaÆia adaptårii la sisteme ale

o

Note: Vezi Appendix la “Mitul lui Sisif”: “SperanÆa çi absurdul în opera lui Franz Kafka”; Albert Camus-RAO International Publishing Company, Bucureçti, 1994, pag.197 Vezi Radu Enescu, “Franz Kafka”; editura pentru Literaturå Universalå, Bucureçti, 1968, pag.62 Idem, pag.59 Idem, pag.55 Idem, pag.55-56 Vezi Franz Kafka, “Castelul”, RAO…, Bucureçti, 1995.

Vezi Franz Kafka, “America”, RAO…, Bucureçti, 1995.

supliment studenÆesc 1999

P

U

supliment literar

E

Ovidiu Baron

D

omnul Sorin Alexandrescu încearcå în “Paradoxul român” så contureze o imagine a societåÆii româneçti interbelice, çi mai ales a vieÆii politice a Æårii, cu referiri la politica româneascå de dupå 1989. Autorul întreprinde çi o succintå istorie a PNæCD, domnia sa prevåzând victoria în alegerile din 1996 a CDR. “…PNæCD este aståzi singurul partid din România care oferå o sintezå credibilå între o puternicå tradiÆie naÆionalå çi o evidentå joncÆiune cu un solid curent occidental”, noteazå autorul la sfârçitul cårÆii, låsând så se înÆeleagå cå aceasta ar putea fi o posibilå concluzie, dar çi o opÆiune personalå.

Politica româneascå este în continuare invadatå de discursuri demagogice çi de trimiteri la trecutul glorios, la demnitatea çi måreÆia stråmoçilor, precum çi la tradiÆie. Aceastå tradiÆie nu este înså definitå exact de cei ce o revendicå, ea putând avea sensuri multiple, în funcÆie de persoana publicå în discursul cåreia apare. Unii exaltå momente ale trecutului pe care alÆii le contestå sau le ignorå. Simpatiile se îndreaptå spre evenimente çi spre personalitåÆi diferite. Care este açadar tradiÆia noastrå? Secolul acesta a fost dominat la noi de fenomenul comunist, care a impus propria lui tradiÆie.

DemocraÆia fragilå din perioada interbelicå e çi ea o tradiÆie. TradiÆia politicå se întâlneçte cu tradiÆia culturalå, religioaså, etc., toate acestea avånd înÆelesuri çi direcÆii multiple.

Studiul evidenÆiazå o serie de paradoxuri, mituri çi complexe care au marcat fenomenul politic-cultural românesc. Un prim paradox ar fi acela al apartenenÆei, generat de continua sfâçiere

H

O

R

între Vestul “asemånåtor, dar depårtat” çi vecinii “apropiaÆi, dar uneori agresivi”: românii nu çi-au definit clar apartenenÆa çi identitatea la un anumit spaÆiu spiritual. Un al doilea paradox ar fi acela al simultaneitåÆii, al integrårii în istoria europeanå: ”Tot ce s-a realizat în România pare så se fi fåcut în pofida sau contra timpului.”, remarcå autorul. Paradoxul continuitåÆii-discontinuitåÆii culturii române, al treilea în seria prezentatå de dl.

Alexandrescu, s-ar datora faptului cå în România au existat çi existå douå culturi: folclorul çi cultura scriså. Autorul spune cå folclorul este adevåratul clasicism românesc, fundament al formelor culturale ulterioare. Pe de altå parte înså, românii nici nu au fåcut mare lucru pentru a-çi exporta valorile. În continuare autorul vorbeçte de un complex de victimizare, apårut imediat dupå unire çi repetat ulterior, românii temându-se la tot pasul de comploturi çi uneltiri. Acest complex genereazå o anume cecitate: ”Aç numi cecitate politicå acest defect de percepÆie a lumii în sensul cå subiectul, în loc så vadå cursul real al evenimentelor çi så-l

I

O

N

înceapå cu înlåturarea ruinelor deja existente. Poate cå dupå aceea jertfa va fi utilå. În finalul cårÆii dl. Alexandrescu atinge çi problema Bisericii çi a implicårii ei în politicå. ”Biserica nu s-a amestecat nici odatå în stat, sau în societate, dar vârfurile ei (…) s-au låsat cumpårate ori îngenuncheate de puterea politicå.”

Biserica a fost la noi o contrapondere a politicului, un refugiu, luând uneori atitudine faÆå de politicå. E drept cå nu sa implicat activ çi permanent, dar nu acesta este rostul ei. În altå ordine de idei, faptul cå suntem ortodocçi çi ne îndreptåm privirile spre Vestul pagina catolic reprezintå o nouå sfâçiere. Ortodoxia ne leagå mai mult de vecini, iar originea noastrå latinå, precum çi afinitåÆile legate de limbå çi de culturå, ne leagå de Æårile din Vest.

Autorul observå cå: ”Problema creçtindemocraÆiei europene este printre altele (…) extindera ecumenismului la partidele surori din Æårile ortodoxe”. Açadar acesta ar fi un punct de interes pentru politica româneascå.

România trebuie så acÆioneze hotårât çi så urmeze pånå la capåt o anumitå direcÆie. Avem nevoie de politicieni profesioniçti çi pragmatici, dar çi de o populaÆie lucidå çi activå. Nu cred înså cå suntem un popor fårå identitate, chiar dacå ea este minatå de contradicÆii çi sfâçieri. Autorul vorbeçte de o confuzie a politicului cu mitul çi cu religiosul, care a funcÆionat ca o axiomå la oamenii de culturå ca Eliade, Nae Ionescu, Goga, Crainic çi alÆii, ducând doar la “autoamågire”. Sunt de acord cå politicul trebuie så funcÆioneze independent de toate acestea, înså pentru aceasta trebuie så se debaraseze de ele çi nu så le anuleze. Nu se face diferenÆa necesarå între politic çi cultural nici aståzi, noi, românii, låsându-ne dominaÆi de obsesia modernizårii, care ascunde de fapt frustrarea creatå de lipsa de interes a stråinilor faÆå de cultura românå çi, ca o consecinÆå, teama så nu fim cumva lipsiÆi de valoare. TendinÆa de a ne înscrie pe o pistå impuså de Occident pentru ca acesta så ne primeascå în structurile sale, ar scoate deci în evidenÆå aceeaçi lipså de luciditate çi, de ce nu, de pragmatism. Dl. Sorin Alexandrescu întreprinde o psihanalizare a societåÆii româneçti, rezultatele demersului domniei sale fiind remarcabile. Complexele descoperite ar trebui înså conçtientizate çi anulate, ele putând influenÆa deopotrivå fenomenul politic actual, indiferent de direcÆia aleaså.

Mituri, paradoxuri, complexe accepte cu pragmatism, vede, dimpotrivå, cu ochii minÆii, nu çtiu ce complot, care face ca lucrurile så meargå altfel decât ar fi voit el.”

Pragmatismul le-a lipsit într-adevår românilor, ducând la neprofesionalism în politicå. Politica româneascå nu are o linie dreaptå, ea a oscilat de-a lungul istoriei în direcÆii diverse, de aici rezultând neâncrederea celorlalÆi. Dl. Alexandrescu numeçte “complexul” sau “tradiÆia brâncoveneascå” balansarea între marile puteri çi disponibilitatea de a o tråda pe cea perdantå, ducând la succese pe termen scurt çi la pierderi de substanÆå pe termen lung. Românii nu au avut un aliat permanent de-a lungul istoriei, fie fiindcå acesta i-a trådat interesele, fie pentru cå Æara noastrå s-a aliat cu duçmanul fostului aliat, trådându-l pe primul. Nu çtim înså cine este aliatul cåruia ar fi trebuit så îi råmânem permanent fideli. Privirea dl.

Alexandrescu se îndreaptå, ca çi privirile politicienilor români aståzi la putere, spre Vest.

Mitul meçterului Manole ia o semnificaÆie aparte în politica româneascå, în viziunea dl. Alexandrescu.

Domnia sa vorbeçte de “pasiunea manolicå”, “boalå endemicå a României moderne”, zidirea în timp de crizå a unei pårÆi din sine în zidul noii clådiri, uitånd cå dedesubt zace o ruinå, låsatå de un trecut dezastruos, opus celui eroic exaltat de unii çi reconstrucÆia ar trebui açadar så

o

SORIN ALEXANDRESCU PARADOXUL ROMÂN Bucureçti, Editura Univers, 1998.

5

supliment studenÆesc 1999

E

supliment literar

U

P

H

O

R

Nicolae Obogeanu

Ç

“<<

i iatå cå Eu am så fac så vinå un potop de ape pe påmânt, ca så nimiceascå orice fåpturå de supt cer, pagina 6 care are suflare de viaÆå; tot ce este pe påmânt va pieri.

Dar cu tine fac un legåmânt; så intri în corabie, tu çi fiii tåi,…>> ce tâmpenie mai e çi asta?” spuse cåpitanul dupå ce închise hârÆoaga groaså legatå în piele, pe care tocmai o scosese din raft. “Biblia, aha, chestii sfinte, misticisme, fluturi în capul unor îndobitociÆi ce îçi tocesc genunchii în tot felul de hrube puturoase. Pe foc, ardeÆi tot, nimic så nu scape! Adicå, nu vå mai obosiÆi, daÆi foc la caså; çi aça e ultima pe aici, vreau så îmi fac påçune pentru cal, cå e aproape de apå.”

Cåpitanul Tiras s-a afirmat cu “merite deosebite” în timpul loviturii de stat din anul pârjolului. Fusese unul din principalii susÆinåtori ai revoltei, ucisese o mulÆime de “pârliÆi”- cum îi plåcea så-çi numeascå victimele, majoritatea arse - era aproape piroman. Personaj destul de ciudat, råu pânå la sadism, încât se spunea cå pânå çi superiorii såi tremurau înainte-i. Extrem de ciudat, fårå prieteni, era, deçi foarte temut, puÆin cunoscut. De acest fapt a çi profitat çi, cu o machiavelicå abilitate, çi-a uzurpat sistematic potenÆialii rivali, ajungând fulgeråtor în fruntea armatei çi implicit a statului. Cel mai tânår generalcomandant din istorie, la cei douåzeci çi çase de ani påstra încå din copilårie încåpåÆânarea çi concepÆia egocentristå.

Ca urmare, era în mod firesc noul Dumnezeu al Æåriçoarei sale.

Prima decizie importantå a fost constituirea unui çantier naÆional care så producå Sicriul PrezidenÆial (se temea pentru viaÆa sa?!). Nu, nu dorea ceva megadimensionat, cåci avea ceva gust, sau mai degrabå un simÆ înnåscut; ci un sicriu de dimensiuni normale, dar sculptat în lemn de

måslin: fiecare om så dea måcar o loviturå de daltå, så çtie el cå are cel mai celebru, cel mai reprezentativ sicriu fåcut vreodatå.

De asta s-a asigurat oricum când a organizat un concurs de proiecte cu toÆi arhitecÆii: çi-a ales modelul favorit çi apoi ia forÆat pe toÆi ceilalÆi så intre fiecare în sicriul såu - atât de prost conceput încât nu a fost cel mai bun - çi i-a îngropat de vii. Açadar timp de nouåsprezece ani s-au perindat în çiruri nesfârçite toÆi amårâÆii pentru a da lovitura epocalå de daltå çi apoi a redispårea în anonimatul binefåcåtor.

Normal cå unii loveau prea tare çi mai greçeau (drept pentru care plutonul de pazå çi execuÆie repede îi admonesta decapitându-i), astfel cå sicriul ieçi cam

Povestea mea

I

N

un decret post-mortem al generalului, devenit subit a doua pâine a vieÆii.

Dar generalul nu vroia så moarå mâncat, el nu vroia så moarå deloc. Çi nu murea. SimÆea înså tot mai acut nevoia, aproape fiziologicå, de a face ceva care så uluiascå lumea, care så-i determine pe çefii tuturor religiilor så-l canonizeze (deçi îi erau indiferente, ba chiar antipatice, toate religiile, ideea de credinÆå însåçi îi fåcea greaÆå).

“Trebuie neapårat så intru în istorie, så ajung så simt dupå moarte cum moaçtele îmi sunt mângâiate, venerate, sårutate de toÆi fraierii: çchiopi, chiori, nebuni, sinucigaçi, impotenÆi, snobi, fanfaroni, orgolioçi, dobitoci.” Într-o dimineaÆå, când s-a trezit însetat, a avut revelaÆia. Descoperindu-çi sicriul çi ieçind i se påru - çi pe bunå dreptate - cå lemnul este prea uscat. Nu-l mai stropise nimeni, de fricå så nu se umfle çi så nu crape, aça încât singura umezealå ce mai iriga nesfârçirea de canale minuscule cioplite cu dalta era transpiraÆia sa din timpul nopÆii. Privind lemnul, aproape cå se înduioçå.

Dupå o lungå conversaÆie, în sfârçit sicriul acceptå ideea çi de îndatå curieri pornirå în toate colÆurile imperiului (între timp Tiras se proclamase împårat), ducând vestea schimbårii majore ce intervenise. Toate meseriile se abrogarå çi cu toÆii au început så lucreze la giganticul proiect. Majoritatea cåutau cele mai ascunse påduri, le doborau cu drujbele, cu topoarele, cu fieråstraiele; cei mai nåpåstuiÆi, neavând încotro, tåiau cu seceri, cuÆite sau chiar rodeau cu dinÆii ordinul Ilustrissimului trebuia executat. În câÆiva ani lemnul necesar fusese adunat. În toatå Æara, cu excepÆia capitalei, nu mai exista nici un copac. CetåÆenii îçi realizarå cota de lemn. NefericiÆii care nu reuçiserå au fost executaÆi prin împuçcare în ceafå de Gårzile Republicane, pentru vina de “înaltå crimå împotriva regimului låudat çi binecuvântat”.

Acum cu toÆii se apucarå de construit: unii dulgherie, alÆii feronerie. Tiras privea giganticul muçuroi asudat, extenuat, sforÆându-se så-i împlineascå vrerea.

Schele, scåri, macarale, scripeÆi, gemete, smoalå topitå se amestecau, roiau amalgamate, ajungând så contureze în fine lucrarea Æinutå secret de stat de ochii indiscreÆi ai agenturilor stråine. Sicriul, auzind vacarmul ce strivea aerul devenit çi aça irespirabil în lipsa pådurilor, râdea satisfåcut, trosnind din încheieturile båtrânicioase: “Ei, båtrâne, merge ideea mea genialå?” - “Cum ideea ta genialå? E a mea, adunåturå de scânduri dogite, a mea, a meaaa!”. Sicriul scoase înÆelegåtor un mârâit înfundat.

Dupå treizeci de ani butoiul era gata.

Devenise singura construcÆie vizibilå de pe Lunå (Marele Zid Chinezesc era acoperit de umbra butoiului). ParÆial planul era îndeplinit, çi funcÆionase de minune. În patru ani toate

(povestea Ilustrissimului General Tiras) ponosit, cam kitsch, deçi monumental.

Sicriul a fost depus în Camera de Comandå din Templul Propåçirii çi Progresului, palatul rezidenÆial. În scurt timp el deveni confidentul, sfetnicul de tainå al lui Tiras. De atunci nu mai lua deciziile de unul singur, ci îçi consulta preÆiosul slujitor, de a cårui bunå credinÆå era sigur. Çi dacå sicriul i-a çoptit så-çi spunå Ilustrissim, ce motiv ar fi avut så se îndoiascå de justeÆea acestui titlu çi så nu-l aprobe printr-un decret-lege publicat în singurul organ de preså ce mai exista, ziarul “Ziarul”? Çi deatunci palatul-templu se umplu de råsunetul acestui titlu: ”Ilustrissime, au venit cele trei sute de kilograme de crenvurçti pentru calul dumneavoastrå”; “BinevoiÆi, Ilustrissime, a semna acest ordin de mutare a munÆilor din partea de sud în cea de nord, spre a beneficia de mai mult soare”; “Nu credeÆi, Ilustrissime, cå ar trebui o mie de ventilatoare pentru a råcori Templul ?” etc. etc. Çi Ilustrissimul dådea binevoitor çi pårinteçte din cap çi nu mai contenea så-çi mângâie sicriul, så-çi plimbe mâna pe pielea lui scrijelitå de mii de dalte potrivnice, så-i urmeze lasciv contururile noduroase, când ascuÆite, când boante, så-çi înfigå açchii sub unghii (de care så nu-i pese), såi sårute cu voluptate capacul ce nu se prea potrivea, så-i miroase aroma unicå de femeie neståpânitå çi sålbaticå, så-l strângå în braÆe ca så-i simtå duritatea drågåstoaså çi respingåtoare çi seara så se întindå toropit în el çi så doarmå adânc, sforåind îngrozitor de sålta capacul deasupra sa, întocmai unei oale aflate sub presiune, care preparå cea mai ilustrå çi mai nobilå ciorbå gåtitå vreodatå, pe care înså cu siguranÆå n-o va gusta nimeni, decât eventual printr-

O

supliment studenÆesc 1999

U

supliment literar

E

P

râurile aveau så umple butoiul, çi apoi seceta putea veni, iar el, Ilustrissimul, avea så devinå, în fine, salvatorul lumii, noul Mesia, Mahomed, Buddha: “Cel ce vine la mine nu va înseta niciodatå! Ha, ha, viermi împuÆiÆi, îmi veÆi linge tålpile regale beçicate pentru o picåturå de apå clocitå!”. Dar dupå trei ani çi nouåzeci çi nouå de zile reformase calendarul, anul nou avea o sutå de zile, cåci îi era lene så mai socoteascå trei sute çaizeci çi cinci tragedie! Într-o b u f n i t u r å cataclismicå butoiul cråpå çi milioanele de metri cubi de apå inundarå Æara.

Cadavre umflate de apå, mâncate de crabi, cu ochii scoçi, mirosind respingåtor, pluteau peste tot.

Mormanele au blocat intrarea în Templu, a fost nevoie de dinamitå spre a le disloca.

Au urmat epidemii, dar au trecut çi ele.

Generalul, Ilustrissimul, Tiras era nelåmurit.

Privea sicriul nedumerit çi-i venea så plângå, dar plânsul fusese de mult scos în afara legii. Sicriul înså hohotea cu sughiÆuri, el necåzând sub incidenÆa legii. Çi de fapt, nici nu i-ar fi påsat de asta. “N-a fost så fie!

Påcat, mai încercåm, poate iese ceva. Ar trebui recuperate resturile butoiului, în spiritul refolosirii… Evrika, asta chiar merge.

Al dracului så fiu de nu-l fac cel mai celebru, cel mai cunoscut, cel mai temut de pe Påmântul åsta umed çi gåunos, plin de inutilitåÆi”. Çi sicriul, devenit lider, îi çopti lui Tiras noua idee, genialå, fireçte.

SpetiÆi, cocârjaÆi, înjurând printre dinÆi çi printre fulgerårile biciurilor cu celulå electricå, oamenii s-au apucat så adune buçtenii, bârnele, scândurile çi açchiile spulberate de suflul exploziei butoiului.

Coloane întregi le adunau, le sortau pe dimensiuni, apoi le rânduiau în depozitul improvizat. Tiras, cocoÆat în Templul såu prezidenÆial de fildeç, îçi mângâia barba låsatå intenÆionat pentru a avea o figurå mai popularå çi tropåia neråbdåtor: ”Sunt aproape gata, încå puÆin çi marea glaciaÆiune Tiras poate så vinå (aça m-am gândit, så-i dau numele meu, ce naiba, doar datoritå mie va mai avea cine så vorbeascå despre ea)”. Depozitul era plin ochi, pânå çi açchiile din cadavrele descompuse fuseserå smulse cu penseta çi spålate cu migalå, uscate, apoi aduse aici.

Dar în loc de glaciaÆiunea Tiras veni

H

O

R

seceta Tiras. Seceta aia tânjitå înainte, imploratå autoritar, care, scârba, nu a vrut så-çi arate hoitul mai devreme, a venit acum. Degeaba privea generalul dimineaÆa spre Soare-råsare, împåienjenindu-çi ochii.

Pe zi ce trecea - tot mai cald, încât era evident cå eçuase çi de data aceasta. Îi venea så-çi biciuiascå sicriul, dar o putere nebånuitå, nevåzutå, nemåsuratå îi înfigea în restul de suflet un spin de teamå abia înfiripatå, ca un vålåtuc de fum înecåcios.

Råzbunarea o nutreçte de pe acum: ”îÆi vin eu de hac, cutie tâmpitå, trådåtorul meu drag, bastard al unui popor de cioplitori degeneraÆi!”. Între timp cåldurile deveniserå insuportabile. În lipsa pådurilor, ajunse lemne de foc pregåtite så încålzeascå în timpul marii glaciaÆiuni, singura umbrå era a butoiului de altådatå, a cårui stafie se ridicase, nu çtiu cum, dar se ridicase.

Generalul era exasperat de gemetele scoase de oamenii adåpostiÆi în umbra binefåcåtoare. Scurt porunci så fie dinamitatå, dar aceasta se refåcu precum un puzzle. Îl salvå atunci o amintire din tinereÆe: cåutându-se prin buzunare, gåsi o brichetå, råmaså de pe vremea loviturii de stat. Pe loc revåzu emoÆionat faptele lui de vitejie de atunci. “PârliÆilor, ai mei sunteÆi, vam rupt”. Ieçi el însuçi din Templu, într-atât de puternice se ridicarå în el instinctele piromane, prima datå dupå o groazå de ani, çi aprinse lemnele, ca så ardeÆi ca çobolanii pe corabie, stârpiturilor çi spurcåciunilor, cå m-am såturat de våicårelile astea, barem så vå dau acuma cålduri çi secetå! Sicriului nui plåcea ce vedea, dar totuçi nu zicea nimic, ci ståtea îngândurat, pocnindu-çi ciolanele amorÆite. TorÆe vii alergau urlând probabil de durere, greu de spus exact, cåci un râs copios însoÆit de chiote sålbatice acoperea urletele.

Tot ce a råmas a fost un påmânt arid, pârjolit, oameni murdari de funingine çi cu ochi maÆi, metalici, un general dezamågit çi un sicriu. Fireçte, glaciaÆiunea veni çi îngheÆå aproape totul. Un general ilustrissim dar trist îçi privea (cu condescendenÆå?) sicriul. Acesta, îngândurat, îl privea cu compåtimire. Era evident cå acum cåuta o altå circumstanÆå spre a-çi consacra posesorul (devenit între timp sclav). Pe scâdurile sale cioplite apåruserå riduri adânci: ”E greu så dictezi câteodatå, mai ales când eçti obligat s-o faci dupå bunul tåu plac. Stafia asta de lângå mine s-a mieluçit de tot, unde o fi vigurosul general de altådatå, Tiras cel groaznic? Drept e cå am vrut så i-o coc, dar må açteptam la o opoziÆie mai serioaså“. Ilustrissimul dictator era dominat de sicriul såu, care se temea cå se va plictisi repede de postura ingratå de tiran.

Fårå chef, sicriul veni cu cea mai nåroadå idee: så facå gheaÆa cuburi, pe care så le adune în grota RevoluÆiei, pentru a lansa apoi o afacere cu råcoritoare.

Generalul-marionetå acceptå fårå cârtire çi scoase el însuçi sabia auritå çi cålitå la Cordoba, spre a decupa primul cub. CeilalÆi

I

O

N

oameni se aplecarå çi ei spre a începe så împingå bolovanul. Sabia Ilustrissimului se ridicå çi cåzu de câteva ori asupra lor, håcuind câÆiva, apoi tåbårî pe sicriu çi-l descleie fulgeråtor: “Nåpârcå, tunå Tiras cu ochii aprinçi de jar, Iudå nenorocitå, crezi cå må duci cu zåhårelul?! De când îmi doresc çi merit posteritatea nici dracul nu mi-o mai suflå, darmite o cutie de lemn! Eu sunt Tiras, generalul fårå milå, Ilustrissimul! Am fåcut un butoi ca så potolesc setea secetei, cel mai generos gest pentru râmele astea cu ochi; am strâns lemne ca så-i încålzesc în glaciaÆiunea mea, deçi nimic nu må poate obliga så fac asta. Nu pagina merit, târâturå, gloria? Ba da, mi se cuvine!“ O fråmântare låuntricå zgudui påmântul çi çuviÆe låptoase de lavå începurå så urce prin cråpåturile ivite în påmânt. “Tu-Æi închipuiai cå nu-Æi simt råsuflarea mârçavå în ceafå, må pândeai, ai, rahatule!” Lava înghiÆea molcomå tot, pânå ce nu mai råmåseserå decât ei doi. “Ei, se pare cå tu era så fii Dumnezeul meu, sicriule, çi åstai potopul tåu, dar vine din stråfunduri. Parcå am citit undeva de un potop dumnezeiesc, dar åla salva tot ce merita de pe Påmânt.

De fapt çi acum e la fel, numai eu merit, topescå-se toÆi çi toate, tu eçti arca mea çi må sui în tine, doar de asta te-am fåcut, så må plimb în funeralii mondiale. Aoleu, nu miam scris ferparul; nu-i nimic, oricum nu mai are cine-l citi. Dar måcar povestea mea, glorioasa mea domnie povestitå în scris, så fie completå. Bå scriitorule, ce faci? Då încoace pixul åla! Aça… Ia så vedem ce mai e de spus… Mda, acum eu, generalul Tiras, scriu povestea mea… Generalul mai blestemå vreun sfert de orå, timp în care lava urca çi începuse så cuprindå sicriul-ce mai råmåsese din el. Îçi rotea necontenit privirea, doar-doar o gåsi vreun supravieÆuitor care så-l preamåreascå.

Negåsind nimic, trase o înjuråturå cumplitå, çi trânti capacul deasupra, spunând cå råzbeçte el undeva çi avântându-se în çuvoiul incandescent. Apoi, tåcere… Bun, mai e ceva? Cred cå nu… A, påi så schimb çi titlul… Nu “Povestea Ilustrissimului general Tiras” ci “Povestea Mea”… Hm, e plåcut så scrii despre tine. Ce va mai fi, voi vedea, dar important e cå am apucat eternitatea de picior. Cum? Foarte simplu: povestea asta e cea mai bunå scriså vreodatå! Sunt cel mai genial personajautor, ar trebui så primesc mii de Nobeluri, så fiu devorat de milioane de cititori…Hei, mai tråiÆi? Må citeçte cineva?… Cred cå i-a înghiÆit lava… Treaba lor, nu çtiu ce pierd!

Nu-mi råmâne decât så trântesc capacul.

Råzbesc eu undeva…

o

7

supliment studenÆesc 1999

P

U

supliment literar

E

H

O

R

I

O

N

Michel Tournier

-E

ra acolo! Acolo, vedeÆi, în largul TrinitåÆii, la 9°22' latitudine nordicå. E imposibil så greçesc!

BeÆivul lovi cu degetul såu negru pagina 8 un petic de hartå mânjit de pete de gråsime, çi fiecare din afirmaÆiile sale pasionate stârnea râsul pescarilor çi docherilor care se gåseau în jurul mesei noastre. Îl cunoçteau. Se bucura de un statut aparte.

Fåcea parte din folclorul local. Îl invitasem så bea cu noi pentru a-i auzi vocea råguçitå spunând unele din poveçtile obiçnuite. Cât priveçte aventura sa era exemplarå çi enervantå totodatå, cum se întâmplå adesea.

Cu patruzeci de ani în urmå dispåruse pe mare, urmându-I pe atâÆia alÆii. Numele såu fusese înscris în interiorul bisericii împreunå cu cele ale echipajului din care fåcea parte. Apoi fusese uitat.

Totuçi nu atât încât så nu fie recunoscut când revenise, la capåtul a douåzeci de ani, ursuz çi violent, însoÆit de un negru. Istoria pe care o îndruga cu orice prilej era nåucitoare. Unic supravieÆuitor al naufragiului vaporului såu, ar fi råmas singur pe o insulå populatå de capre çi papagali, de n-ar fi fost acel negru pe care - spune el – îl salvase de o haitå de canibali. Îl recuperase o goeletå englezeascå pânå la urmå çi se întorsese, nu înainte de a-çi strânge o micå avere prin diversele negoÆuri facile în Caraibele din vremea aceea.

Toatå lumea îl sårbåtorise. Se cåsåtorise cu o tânårå care ar fi putut såi fie fiicå, çi viaÆa de zi cu zi trecuse aparent peste acest episod uimitor, de neînÆeles, plin de verdeaÆå luxuriantå çi de Æipete de påsåri, apårut în trecutul lui printr-un capriciu al destinului. Într-adevår aparent, cåci an de an, o durere surdå pårea så macine viaÆa de familie a lui Robinson.

Vineri, servul negru, a cedat primul. Dupå

luni de purtare ireproçabilå, începuse så bea, mai întâi reÆinut, apoi într-un mod din ce în ce mai scandalos. Apoi urmase påÆania cu cele douå cålugåriÆe, recuperate de cåtre ospiciul din SaintEsprit, çi care nåscuserå în acelaçi timp niçte metiçi de o asemånare evidentå.

Dubla crimå nu era oare semnatå? Înså Robinson îl apårase pe Vineri cu o stranie îndârjire. De ce nu-l trimitea înapoi? Ce secret – de nemårturisit poate – îl lega de negru? În fine, când sume importante fuseserå furate de la vecinul lor, chiar înainte de a fi bånuit pe cineva, Vineri dispåruse. Imbecilul! comentase Robinson. Dacå vroia bani ca så plece, navea decât så-mi cearå!

Trecurå iaråçi anii. Lumea reîncepea så-l uite. Dar când se întoarse din nou, påru mai schimbat decât dupå prima cålåtorie.

Se afla ca ajutor de bucåtar, la bordul unui vechi cargou cu care fåcuse traversarea. Un bårbat îmbåtrânit, distrus, pe jumåtate înecat în alcool.

Ceea ce spusese stârni ilaritate generalå. De negåsit! În ciuda lunilor de cåutåri îndârjite, insula lui era de negåsit.

Se epuizase în aceastå explorare zadarnicå, cu o furie disperatå, cheltuinduçi forÆele çi banii pentru a regåsi acest påmânt al fericirii çi al libertåÆii care pårea înghiÆit pe vecie. Çi totuçi era acolo! repeta el încå odatå în seara aceea, lovind cu degetul pe hartå.

- Vrei så-Æi spun eu, Robinson?

Insula ta pustie este cu siguranÆå în acelaçi loc. Çi te asigur chiar cå tu ai regåsit-o!

- Am regåsit-o? Robinson se sufocå. Dar dacå-Æi spun…

- Ai regåsit-o! Ai trecut poate de zece ori pe lângå ea. Dar nu ai recunoscut-o!

- N-am recunoscut-o?

- Nu, fiindcå insula ta a fåcut ca çi tine: a îmbåtrânit! Ei bine, vezi, florile devin fructe çi fructele devin pådure, pådurea verde devine pådure moartå. Totul se miçcå foarte repede la tropice. Çi tu?

Priveçte-te într-o oglindå, idiotule! Çi spune-mi dacå ea te-a recunoscut, insula aia a ta, când ai trecut pe lângå ea!

Robinson nu s-a privit în oglindå, sfatul era de prisos. A afiçat în faÆa tuturor un chip atât de trist çi de buimac, încât valul de râsete care a început çi mai tare s-a oprit brusc çi o mare tåcere s-a låsat în tripou. o

Sfârçitul lui Robinson Crusoe Çi adåugase imprudent: - De altfel, çtiu eu bine unde a plecat!

Victima hoÆiei a luat-o de bunå çi ia spus lui Robinson fie så înapoieze banii, fie så-l denunÆe pe hoÆ. Robinson, dupå o slabå rezistenÆå, plåtise.

Dar ziua aceea fusese våzut din ce în ce mai abåtut, târându-se pe chei sau prin cârciumele din port repetând uneori: - S-a întors acolo, sunt sigur, acolo este secåtura aia acum!

Cåci într-adevår un secret inefabil îl lega de Vineri, çi acest secret era o micå patå verde pe care un cartograf din port o adåugase pe oceanul albastru al Caraibelor, imediat dupå întoarcerea lui.

Insula asta, la urma urmei, era tinereÆea lui, frumoasa lui aventurå, splendida çi solitara lui grådinå! Ce så açtepte el sub cerul åsta ploios, în oraçul åsta soios, printre negocianÆi çi pensionari?

Tânåra lui soÆie, care poseda o inteligenÆå a inimii, fu prima care ghici chinul såu straniu çi ucigåtor.

- Eçti neliniçtit, çtiu bine. Hai mårturiseçte cå o regreÆi!

- Eu? Eçti nebunå! Så regret, pe cine, ce?

- Insula ta pustie, desigur! Çi çtiu ce te reÆine så pleci chiar mâine, o çtiu! Dute! Eu! El protesta strigând puternic, dar, cu cât striga mai tare, cu atât ea era mai sigurå cå avea dreptate. Îl iubea cu tandreÆe çi nu putuse niciodatå så-I refuze ceva. Ea muri.

Imediat el vându casa çi påmântul çi închirie o corabie cu pânze pentru Caraibe.

Traducere de:

Dumitra Andrei çi Ovidiu Baron Din volumul: Le Coq de bruyère

Grupul de iniÆiativå: Ovidiu Baron; Ana Maria Bedreagå; Camelia Gligorea; Nicolae Obogeanu; Radu Vancu (coordonator)