Cum faceți producție cu mai puțin îngrășământ

În contextul actual al cheltuielilor mari cu îngrășămintele chimice, trebuie spus că fermierii pot face totuși economii importante. Cum reduceți consumul de îngrășăminte fără a afecta cantitatea și calitatea producției?

Este de actualitate problema cheltuielilor pe care le fac fermierii cu îngrășămintele chimice și teoriile conform cărora neutilizarea unei cantități de îngrășăminte pe unitatea de suprafață ar diminua producția până la un anumit nivel.

EXCESUL ESTE LA FEL DE PĂGUBOS

Prețurile la îngrășăminte au luato razna, dar mă simt dator să afirm că și consumul de îngrășăminte este exagerat, făcânduse risipă, cu rezultate negative pentru fermier, pentru producție și pentru mediu.

Exagerarea cu necesarul de îngrășăminte vine și din faptul că inclusiv la nivelul cercetării evaluarea consumurilor de elemente nutritive se face unilateral, fără a se lua în seamă influența corectată/cumulată a mai multor elemente nutritive, consumurile specifice în funcție de sol (capacitatea de tamponare, de schimb cationic, activitate microbiologică, conținut în humus etc.), de specie, de soi/hibrid, de microelemente disponibile, de stimularea fotosintezei s.a.m.d.

FERMIERII AU DOAR DE CÂȘTIGAT

Aplicând măsurile expuse în articol, fermierii își vor reduce costurile (rețineți: costurile pe unitatea de produs și neapărat cheltuielile) și își vor spori profiturile!

Tot astfel, producătorii de îngrășăminte vor trece de la cele de tip clasic, extensiv (cu consum mare pe unitatea de suprafață) la cele mai moderne, cu un randament mult mai bun de utilizare și care nici nu mai poluează!

Naturevo aplică aceste principii de mai mulți ani în agricultura României și mulți fermieri sau convins de validitatea lor.

un articol de Dr. Ing. IOAN ENOIU

Director strategii integrate Naturevo

mai multe pe această temă www.revista-ferma.ro

9 SOLUȚII PENTRU A REDUCE DOZA DE ÎNGRĂȘĂMÂNT

Cantitatea de îngrășăminte poate fi redusă cu 2550%, dacă se iau următoarele măsuri: 1. Utilizarea îngrășămintelor cu eliberare treptată și/sau controlată; 2. Stimularea germinării semințelor și creșterii inițiale a plantelor; 3. Utilizarea îngrășămintelor microgranulate ca starter; 4.Utilizarea bioregulatorilor pentru stimularea proceselor metabolice, prin care se reduce consumul de elemente nutritive și se mărește sinteza naturală (fotosinteza); 5. Utilizarea fertilizatorilor foliari specifici și pe faze de vegetație, pentru a crește randamentul de utilizare a nutrienților; 6. Stimularea dezvoltării unui aparat radicular puternic, care să exploreze o masă mai mare de sol și să absoarbă mai ușor substanțele nutritive din sol; 7. Menținerea sănătății plantelor, care în acest fel nu mai consumă elemente nutritive pentru refacerea lor; 8. Utilizarea produselor care diminuează arsurile solare, responsabile pentru pierderi masive de producție în ultimii ani; 9. Aplicarea îngrășămintelor pe rând sau în benzi, la culturile la care distanțele între rânduri determină zone care nu sunt explorate de rădăcini.

SE IMPUNE O ABORDARE COMPLEXĂ

Se poate înțelege din cele arătate anterior că necesarul de îngrășăminte trebuie evaluat luând în calcul mai multe aspecte decât niște tabele teoretice stabilite pe baza unor experiențe monofactoriale.

Agricultura este un proces mult mai complex și presupune, înainte de toate, o abordare multidisciplinară și echilibrată.

Această abordare nu o poate face un vânzător (pur și simplu) de îngrășăminte și nici chiar un fermier, obligat să acopere în 24 de ore multiple aspecte ale producției agricole întro fermă.

Pentru a aplica soluțiile cele mai eficiente este nevoie de specialiști.