Cum trecem de la furajele conservate la cele verzi?

Suntem încă în perioada în care vacile sunt furajate cu furaje din stoc. Temperatura exterioară începe să crească treptat, ducând la creșterea de masă verde pe pășuni, ceea ce face posibilă pășunarea.

De ce este importantă perioada de tranziție de la un tip de furajare la un altul?

CELULOZA TREBUIE ASIGURATĂ!

Celuloza este o substanță importantă în procesele de digestie ale erbivorelor, fiind principalul furnizor de energie pentru organism. Prin acizii grași volatili (AGV) rezultați din degradarea microbiană a celulozei se asigură 70­80% din necesarul în energie.

La rumegătoare, exceptând tineretul din categoria de vârstă de până la 8­9 luni, se consideră că limitele optime de conținut în celuloză brută sunt de 23­25%, cu toleranță de 18­30%.

În perioada când vacile sunt furajate cu furaje uscate (fibroase, grosiere) acest nivel celulozic este asigurat. În perioada în care vacile sunt furajate cu furaje verzi, corelat cu stadiul de vegetație a plantelor, nivelul celulozic este deseori sub valoarea minimă de 18%.

Dacă în rație nu se asigură un minim celulozic apar tulburări digestive manifestate prin diaree, ceea ce duce la scăderea coeficienților de digestibilitate ai tuturor substanțelor nutritive.

un articol de LAVINIA ŞTEF

UŞV Timişoara mai multe pe această temă www.revista-ferma.ro

CUM FACEM TRANZIȚIA

SPRE FURAJELE VERZI?

Tranziția de la furaje conservate la furaje verzi se face corelat cu zona geografică și cu furajele de care dispun fermierii.

Astfel, în funcție de zona geografică putem întâlni:

• pajiștile de câmpie care sunt amplasate la altitudini joase (0­200­350 m); compoziția botanică este reprezentată prin 65­80% graminee, 5­11% leguminoase și 15­24% pentru cele din alte familii botanice;

• pajiștile de deal (200­600­800 m) au în compoziția botanică 85­90% graminee, 2­6% leguminoase și 4­10% plante din alte familii botanice;

• pajiștile de munte (800­1700 m) au în structură 83% graminee, 3% leguminoase și 10­14% plante din alte familii botanice.

Scoaterea vacilor pe pășune, în cazul întreținerii vacilor pe pășune trebuie să se facă atunci când talia plantelor este de minim 12­15 cm, timpul zilnic de pășunat putând ajunge la 10­12 ore.

Hrănirea vacilor de lapte cu furaje verzi provenite de pe pășuni naturale sau artificiale sau prin asigurarea furajelor verzi cultivate, impune întocmirea unui conveier care să satisfacă necesarul de masă verde începând de primăvara timpuriu și până toamna târziu.

La stabilirea necesarului de furaje verzi se vor folosi normele de hrănire majorate cu 15%, luându­se în considerare greutatea, vârsta, starea de întreținere și producția de lapte planificată.

La o înălțime a plantelor de 15­20 cm animalul se satură în circa 8 ore. Suprafața de pășune necesară pentru o vacă cu o producție mijlocie (12­15 l lapte/zi) este de 0,15­0,20 ha când pășunea este foarte bună, de 0,5­0,7 ha când pășunea este de calitate medie și 1,5­2 ha când pășunea este slabă.

FURAJUL VERDE, HRANA DE BAZĂ

În perioada de vară, furajele verzi reprezintă, din punct de vedere nutritiv și economic, hrana de bază a vacilor de lapte, deoarece se pot satisface cerințele animalelor în proporție de 60­100%.

În general, furajele verzi sunt bine echilibrate energo-proteic, au un conținut bogat în vitamine și săruri minerale, întrunind caracteristicile unui furaj complex care prin consumuri zilnice de 50­80 kg poate susține obținerea unei producții de 13­15 l de lapte.

Ingestibilitatea furajului verde este influențată puternic de calitatea acestuia (dependentă în principal de compoziția floristică și de stadiul de vegetație), dar și de productivitatea animalului.

O vacă de 600 kg, la o producție de lapte de 10 l, consumă 52 kg masă verde iar la o producție de 20 litri ingeră 77 kg.

Furajarea Suplimentar Cu Amestecuri De Concentrate

Dacă pășunea nu asigură satisfacerea valorilor de necesar, se suplimentează la iesle cu masă verde din conveier sau cu fânuri, semifânuri, semisilozuri și chiar cu furaje grosiere când nu se acoperă cerințele de SU.

La vacile cu producții de lapte de peste 13­15 litri, aportul nutritiv al furajelor verzi se completează cu amestecuri de concentrate în cantități de 0,1­0,3 kg/l lapte. În structura acestor amestecuri vor predomina componentele energetice (grăunțele de cereale), în cazul în care consumul de leguminoase verzi este ridicat, respectiv componente proteice dacă predomină gramineele, în special porumbul masă verde.

5 REGULI DE BAZĂ LA FURAJARE

La utilizarea furajelor verzi în alimentația vacilor de lapte trebuie respectate următoarele reguli specifice:

1. trecerea treptată, în decurs de 1014 zile, de la regimul de hrănire cu furaje conservate la alimentația cu furaje verzi;

Scanează-mă!

Hrănirea vacilor dintr-o fermă poate fi influenţată de succesiunea anotimpurilor. Avem două sisteme: alimentaţia diferențiată sezonier (vară, iarnă) şi alimentaţia din stoc. Află detalii!

2. tainul de furaje uscate se administrează premergător furajelor verzi sau scoaterii animalelor la pășunat;

3. nutrețurile verzi se vor folosi numai în stare proaspătă și nu încinse, plouate sau cu rouă;

4. lucerna și trifoiul sub formă de masă verde se vor introduce la furajare sub formă pălită;

5. furajele verzi trebuie supuse controlului chimic de dozare a conținutului în nitrați ­ nitriți, dacă s­au folosit îngrășăminte cu azot la cultura de proveniență. Intoxicația cu nitriți, nitrați se manifestă la vaci prin lipsă de apetit, hipersalivație, dispnee, cianoza mucoaselor, scăderea producției de lapte, avorturi, reducerea fecundității.

În zona de câmpie, începând din luna aprilie se poate folosi ca și furaj verde rapița furajeră, lolium multiflorum, borceag de toamnă, apoi se poate continua cu lucernă, borceag de primăvară și pajiști naturale. Dacă ne referim la zona de deal, ca și furaj verde se poate începe cu borceagul de toamnă și pajiști naturale.