Revistă ”Natură și viață” 2020, nr. 3

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ Anul III, NR. 3/AUGUST 2020

Coordonatori: Rus Alexandrina-Corina & Cîmpean Marika Emese ISSN 2734 – 6293 ISSN-L 2734 - 6293

REVISTA ȘCOLARĂ

NATURĂ ȘI VIAȚĂ COLEGIUL NAȚIONAL ”PETRU RAREȘ” BECLEAN

ANUL III, NR. 3, AUGUST 2020

COORDONATORI: ALEXANDRINA-CORINA RUS

MARIKA EMESE CÎMPEAN

ISSN 2734 – 6293 ISSN-L 2734 - 6293

Desenul de pe copertă a fost realizat de eleva Mureșan Adina Colegiul Național ”Petru Rareș”

Referent științific:  Prof. Hudrea Daniela – Inspector școlar proiecte educaționale, Inspectoratul Școlar Bistrița-Năsăud

Coordonatori:  Prof. Rus Alexandrina-Corina  Prof. Cîmpean Marika Emese

Colaboratori: Prof. Mureșan Simona Camelia Prof. Balazs Adina Prof. Cetean Ioan Emil Prof. Popîrlan Doina Lelica Prof. Nicolae Georgeta Prof. Petrică Alina Prof. Butcovan Lucica Prof. Tipi Izabella Prof. Doroș Ioana Prof. Cazacu Dumitra Prof. Ionutz Hedvig Otilia Prof. Chiș Andrea

Prof. Iorga Georgeta – Florina Prof. Stanciu Doina Prof. Ivașc Marilena Prof. Onose Cătălina Prof. Dobrică Minodora-Cristinela Prof. Stanciu Adina Mixandra Prof. Ioja Mirela Liliana Prof. Ioniţă Doina Prof. Cazacu Steliana Prof. Rotundu Mihaela Prof. Bontya Ildikó Prof. Lungu Diana

Revista a fost realizată în cadrul proiectului național IA ATITUDINE! proiect inclus în CAEN 2020, Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

Beclean, 2020

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

TURISMUL VERDE ÎN JUDEȚUL SĂLAJ Autor: Ciortea Adela, clasa a XI –a C Prof. coordonator: Balazs Adina Colegiul Tehnic ”Alesandru Papiu Ilarian” Zalău, Sălaj Turismul verde reprezintă o expresie care face referire la natură. În acest caz, turismul este făcut în scopul relaxării, prin simpla admirare a ecosistemului natural. “Verde” presupune tot ceea ce ne înconjoară, de la firele subțiri de iarbă, până la cei mai înalți arbori.

Turismul verde mai poate fi numit ecoturism. Datorită evoluției transporturilor și tehnologiei informației, tot mai multe zone îndepărtate au devenit accesibile, fapt ce a contribuit la o ascensiune rapidă a turismului în arii naturale. Ecoturismul poate furniza veniturile atât de necesare pentru protejarea parcurilor naționale și a altor arii naturale, venituri care nu ar putea fi obținute din alte surse. De asemenea, ecoturismul poate constitui o alternativă viabilă de dezvoltare economică pentru comunitățile cu puține activități generatoare de venit. Este necesară integrarea turismului verde în politica de dezvoltare a României. Programele de ecoturism din România se concentrează asupra rezervațiilor naturale, parcurilor naționale, vegetației și faunei protejate, județelor cu potențial turistic etc.

Turismul rural reprezintă forma de turism concentrată pe destinații în spațiul rural, valorificând resursele turistice locale, precum și dotările, structurile turistice, inclusiv pensiunile și fermele agroturistice. Ecoturiștii aleg agroturismul. Agroturismul este acea formă de turism în care persoana se deplasează, cazează și își desfășoară activitatea într-un cadru natural, în mediul rural.

Pe plan local, conservarea,cercetarea, protejarea, promovarea și punerea în valoare a culturii tradiționale și a patrimoniului material și imaterial reprezintă și misunea instituților cum ar fi Secția pentru conservarea și promovarea culturii tradiționale, Școala Populară de Arte și Meserii, Revista și editura “Caiete Silvane “ precum și Ansamblul folcloric “Meseșul“. Acestea sunt activități ale Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj. În ultimul timp, se promovează turismul rural prin frumusețea satelor tradiționale românești, prin obiceiurile și tradițiile locale și, nu în ultimul rând, prin natura pură, specifică zonelor rurale. Oamenii caută locuri liniștite în inima naturii, ferite de agitația și aglomerația urbană. Din ce în ce mai căutate sunt pensiunile localizate în apropierea unei rezervații naturale.

Casele bătrânești recondiționate din zonele rurale atrag turiștii și, totodată, încurajează turismul verde. De exemplu, Brebi, până mai ieri, un sat necunoscut și, la prima vedere, fără mare potențial turistic, a fost pus pe harta turistică a lumii de Simona Măricean, o ardeleancă model. Ea a cumpărat o casă veche de 100 de ani, aproape prăbușită și a transformat-o în cea mai căutată cazare exclusivistă din zonă. Locul poartă numele de “Cerdacul cu lavandă”.

Grădina Zmeilor Situată la aproximativ 10 kilometri de orașul Jibou, în satul Gălgău Almașului, Grădina Zmeilor este una dintre cele mai frumoase și mai interesante rezervații naturale din Transilvani și ghidați de localnici).

3

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

Valorile naturale și culturale ale județului Sălaj, constituie resursele turistice naturale și antropice, resurse valorificabile prin practicarea turismului.

Turismul trebuie planificat și practicat în așa fel încât să utilizeze mediul, dar în același timp să contribuie activ la păstrarea calității lui, pentru că mediul înconjurător de calitate favorizează dezvoltarea turismului de calitate.

Complexul Arheologic Porolissum Pe vechiul oraș Porolissum, împăratul Traian a construit această fortăreață cu scopul de a bloca trecerea dinspre Munții Carpați spre Dacia Porolissensis. Pentru un roman, Porolissum era sinonim cu capătul lumii, iar aici începea unul dintre cele mai lungi drumuri care duceau la Roma!

Cu sau fără ghid, poți explora vechiul oraș și descoperi sensul ficărui colțișor datorită reconstituirilor și a explicațiilor de pe panourile informative așezate cu grijă lângă fiecare obiectiv. Cu ajutorul acestora poți deveni roman pentru o zi și este uşor să îţi faci o idee despre ce însemna viaţa la capătul lumii romane.

Anual, poți trăi experiența unică, de a retrăi istoria, prin cel mai important festival de reconstituire istorică antică din România, Porolissum Fest!

Grădina Botanică „Vasile Fati” Jibou Localnici și turiști din toată lumea se bucură deopotrivă de experiența unei plimbări sau de momentele de reîncărcare cu energie pozitivă trăite în acest cadru verde, inundat de răcoare și liniște.

O zi petrecută în Grădina Botanică „Vasile Fati” echivalează cu o călătorie în jurul Pământului: descoperiți mii de specii de plante de pe toate meridianele lumii, lăsați-vă cucerit de splendoarea grădinii japoneze, explorați jungla amazoniană și pădurile tropicale, scufundați-vă în adâncul mării și al oceanului, admirați vestigiile vechiului parc din jurul castelului medieval – fostă reședință a Baronului Wesselenyi și deveniți mai bogat în cunoștințe din domeniul botanic.

Indiferent de sezonul în care aveți ocazia de a vizita grădina, nu uitați de parcul Zoo, special amenajat; dacă plantele nu par să observe oamenii, animalele se bucură întotdeauna de vizitatori!

Din ce în ce mai multe orașe își extind sau sunt în construire de cât mai multe spații verzi în scopul purificării aerului. Estetica unui oraș sau a unei zone este dată de spațiile verzi existente. Pentru a combate poluarea, una dintre măsurile pe care le iau reprezentanții orașelor este de a amenaja cât mai multe parcuri verzi, care îi impresionează pe localnici și nu numai.

Marile firme din România împreună cu voluntari, prin campanii organizate sau strângere de fonduri, plantează brazi, adună deșeurile din păduri, parcuri sau de pe marginea drumurilor pentru o Românie curată.

4

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

În concluzie, natura reprezintă tot ceea ce ne înconjoară și depindem de ea. Turismul verde poate fi ascociat cu turismul rural, deoarece verdele îl întâlnim, în mare parte, în mediul rural.

Vino să surprinzi farmecul neîntrecut al acestui colț de basm al Sălajului și lasă-te purtat într-un tărâm unde poveștile trecutului prind viață!

Bibliografie: 1. https://sites.google.com/site/verdepentruromania/turismul-verde 2. http://ecology.md/md/page/turismul-verde-salut-arbore 3. https://ro.wikipedia.org/wiki/Agroturism 4. https://www.scribd.com/document/54257088/TURISMUL-RURAL-IN-ROMANIA http://www.ddbra.ro/rezervatia

5

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

DE CE AVEM NEVOIE DE NATURĂ Autor: Toma Delia Maria Prof. coordonator: Nicolae Georgeta Liceul Teoretic ”Iulia Hașdeu” Lugoj, Județul Timiș Toate procesele în biosferă sunt dependente unele de altele. Omenirea este doar o părticică mică a biosferei. Însă pe întreg parcursul existenței sale omul nu s-a adaptat la natură, ci a încercat să o supună, să o facă comodă pentru el. Odată cu apariția omului, a început o nouă etapă a evoluției. Odată cu apariția civilizației umane a apărut și intervenția brutală a omului prin exploatarea nerațională a naturii și alterarea mediului prin poluarea produsă de activitățile industriale, agricole, menajere. Datorită caracterului global al interacțiunii omului cu natura, omul a devenit cea mai importantă forță în natură.

Viața noastră depinde foarte mult de natură, de tot ceea ce ne înconjoară. Avem nevoie de o natură cât mai curată, cât mai sănătoasă pentru oameni cât și pentru restul viețuitoarelor (atât plante cât și animale). Oamenii încă nu sunt conștienți cât de mult s-a distrus natura ca urmare a activităților ilegale. Tăierea pădurilor în masă, braconajul, împușcatul păsărilor, vânătorile ilegale și multe altele distrug natura. Natura are nevoie de o pauză destul de lungă pentru a se putea reface măcar puțin, dar dacă totul va continua așa, în ritmul acesta nu vor mai exista păsări care să mănânce insecte (țânțari, muște), nu vor mai exista pești în delta Dunării, nu va mai exista turism.

Omul trăiește datorită naturii, dacă moare natura moare și omul. Pământul este căminul nostru. Pentru că viața noastră se desfășoară aici, ea este influențată de acesta. Dacă pe Pământ apar probleme, nici omul nu poate trăi în armonie. În zilele noastre, aflăm tot mai des despre dezastre naturale care au loc în diferite zone ale planetei. Apa, de pildă. În câteva minute poate distruge totul. La ce mai folosesc atunci aurul și palatele, dacă nu pot fi oprite puhoaiele?

Auzim, de asemenea, despre incendii propagate pe zone extinse. Ce să mai spunem despre uragane și tornade iscate ca din senin?

Un alt motiv de îngrijorare îl constituie cutremurele. Oamenii se tem, de bună seamă, de aceste dezastre, dar nu-și pun întrebarea: care este cauza producerii lor ? Ei cred că așa-i natura, imprevizibilă și nu ai cum să te împotrivești stihiilor. Dacă ajunge însă la înțelegerea adevăratelor cauze care duc la producerea dezastrelor, omul poate învăța să le prevină.

Cutremurele, de pildă, își au rădăcinile în tratamentul inegal al semenilor, în inegalitatea socială, în discriminare și nedreptate. Dezastrul provocat de apă este produs de lăcomia oamenilor. Așa apar inundațiile.

Dezastrul datorat focului vine de la agresivitatea ființei umane. Să nu uităm că pe lume există atâtea focare de război și toate acestea înseamnă acumulări de furie. Dezastrele produse de vânt (de exemplu, uraganele) vin din ignoranță. Trebuie să înțelegeți însă că aceste efecte nu apar într-o zi, două. Este vorba de o însumare în timp a acestora, pe perioade îndelungate.

Dezastrele sunt, deci, rezultat al comportamentului uman. Aceasta înseamnă că omul poate influența natura, în bine sau în rău. Dacă oamenii trăiesc în armonie, atunci și manifestările naturii sunt armonioase. Mulți cercetători caută modalități de a preveni sau evita dezastrele.

Rezultatele nu sunt însă pe măsura muncii și a fondurilor alocate, pentru că cercetările nu se 6

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

îndreaptă în direcția care ar trebui, nu vizează adevăratele rădăcini. Cea mai bună modalitate de evitare a dezastrelor se află la îndemâna noastră și constă în a ne schimba noi înșine. În acest fel avem grijă de natură. Iată de ce este important să lucrăm în permanență asupra noastră înșine pentru a deveni oameni buni, oameni de calitate. În antichitatea greacă, relația dintre natură și om se bază pe principiile erotismului, având în vedere că omul își revendica din natură tot ceea ce îi oferea și producea plăcere. Natura era tratată de-o manieră preponderent erotizată.

Corpul omenesc reprezenta idealul de armonie și frumusețe terestră, iar din vremea respectivă nu ne-au rămas capodopere ale realizărilor artistice de tip peisagistic. Natura se află în uzul pragmatic ce reprezenta sfera de satisfacție a nevoilor individuale (Moldovan, 1996, p.

216). Am putea spune că în perioada antică istoria lipsea oarecum, în sensul că era lăsată pe locul doi. Istoria era locul căderii și al păcatului. Ideile preexistente universului au căzut în trupuri și, dacă ar fi să considerăm acesta, conținutul derulării istoriei omenești și pământești, atunci istoria reprezintă un semn al răului și degradării de care omul trebuie să scape cât mai repede, pentru a se putea întoarce apoi în lumea curată și pură a ideilor divine. Aceasta era concepția platonică a relației dintre eternitate și timp sau istorie. Am putea spune deci, că istoria ca succesiune de evenimente terestre avea ca finalitate propria ei dispariție, în timp ce oferta creaturală a naturii și a universului era menită pentru a împlini și satisface nevoile și plăcerile corpului omenesc. Încă de la apariția sa, omul și-a pus problema raportului său cu natura, pentru că din natură prelua tot ceea ce îi era necesar pentru a putea exista, dar tot natura îl supunea unor privațiuni pe care cu greu le suporta. Din acest motiv, relația dintre ființa umană și natură devine una fundamentală, determinantă. Necunoscând și neexplicându-și cea mai mare parte din procesele și fenomenele naturale ce se petreceau în jurul său, omul primitiv a început să divinizeze plantele și animalele, apa și focul, soarele și luna, stelele de pe cer. În medierea relațiilor sale cu natura au intervenit manifestările culturale, în frunte cu cele religioase, ce au guvernat și mai guvernează încă viața multor popoare ale lumii. Aproape fiecare religie de pe glob, și sunt foarte multe, are un anume mod de a privi relația om-natură, chiar dacă au și multe elemente comune.

Evident, concepția religioasă cu privire la relația om-natură a trecut în cultura poporului respectiv, ba mai mult, chiar în comportamentul său cotidian, în activitatea sa zilnică, ea depinzând de dezvoltarea socială din anumite etape istorice, dar și de spațiul geografic ocupat.

S-ar putea spune că pe glob s-au format două curente extreme: unul ce a promovat o atitudine integratoare, participativă, utilitaristă (cosmogonică) cu privire la relația om-natură, altul manifestând o atitudine agresivă față de mediul înconjurător (antropocentrică)1. Între cele două curente extreme, ca de obicei, a apărut un altul, o ”atitudine umanistă” ce dorea să îmbine armonios cele două elemente ale relației om-natură, în așa fel încât să creeze fundamentul filozofiei unui nou echilibru ecologic. Dezvoltarea societății într-o diversitate de condiții geografice a dus, evident, la apariția unui mare număr de concepții cu privire la relația om-natură și foarte multe dintre ele s-au modificat de-a lungul timpului.

Bibliografie: 1. M. Duțu - Ecologie, Filosofia naturală a vieții, Editura Economică, București, 1999, p.172,178 7

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

OCROTIM NATURA, SALVĂM VIAȚA! Autor: Egeto Rita Adelina, clasa a XII-a B Prof. coordonator: Popîrlan Doina Lelica Liceul Teoretic ,,Iulia Hasdeu”, Lugoj „Natura nu este numai a noastră şi noi nu putem dispune de ea aşa cum dorim pentru că o avem în păstrare si pentru generaţiile viitoare !”

Până nu demult resursele naturale al Terrei erau suficiente pentru nevoile omenirii. În prezent, ca urmare a exploziei demografice şi a dezvoltării fără precedent a tuturor ramurilor de activitate, necesarul de materie primă şi energie pentru producţia de bunuri a crescut mult, iar exploatarea intensă a resurselor pământului relevă tot mai evident un dezechilibru ecologic.

Problema poluării este astăzi extrem de gravă, alterând calitatea vieţii și ameninţând viitorul planetei noastre.

Formele de poluare ale mediului sunt multiple şi binecunoscute. Ele afectează structura planetei din punct de vedere geologic, hidrologic şi biotic. Din dorinţa omului de a acumula cât mai multe bunuri materiale în dauna propriei sale existenţe, s-a ajuns la smog, la problema reziduurilor, la eutrofizarea apelor, la ploile acide, la efectul de seră, la topirea gheţarilor, la perioade de secetă şi perioade de inundaţii. În faţa acestor primejdii, care pot deveni catastrofe, factorii de decizie şi oamenii de ştiinţă au făcut front comun ca să rezolve aceste probleme.

Pentru înfruntarea, limitarea sau stoparea acestor pericole, care vizează întreaga planetă, se încearcă a se găsi soluţii. Una dintre soluţii este protejarea mediului, care ar putea duce la obţinerea unui efect imediat, iar a doua soluţie este educaţia pentru mediu. Aceasta, cu cât este începută de la o vârstă cât mai fragedă, cu atât are şanse mai mari de reuşită. O condiţie esenţială a realizării acestei educaţii este ca ea să se conceapă în natură şi pentru natură.

Antrenând elevii în diverse acţiuni: excursii, acţiuni practice de plantare şi îngrijire a pomilor şi a florilor, de curăţare a spaţiilor verzi şi de înreţinere a acestora, hrănirea păsărilor pe timp de iarnă, am realizat o dezvoltare a spiritului de iniţiativă, a deprinderilor de cercetare, a răspunderii pentru lucrul făcut, a curiozitaţii.

Ca forme de realizare a educaţiei pentru protecţia naturii amintim: a) Convorbirea însoţită de imagini; b) Amenajarea unui colţ cu verdeaţă în clasă și în curtea școlii, pentru a încredinţa elevilor sarcini de gospodărire şi îngrijire a plantelor; c) Activitate extracurriculară de curăţare a spaţiilor verzi (văruirea pomilor, vopsirea băncilor, strângerea gunoaielor şi măturarea trotuarelor); d) Acţiuni ample ce vor cuprinde concursuri între clase (de desen, lucrări practice, poezii, cântece, serbări tematice); e) Drumeţii, excursii tematice. f) Proiecte Plimbările şi activităţile în natură, jocurile de rol, studiul de caz dezvoltă responsabilităţi pentru păstrarea şi ocrotirea naturii.

8

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

Diversitatea acţinunilor extracurriculare care ar trebui să se desfăşoare cel puţin odată pe săptămână au un aport benefic asupra formării personalităţii copilului.

Cu fiecare prilej, în şcoală sau în afara ei, noi am fost preocupaţi să inducem elevilor concepţia că omul nu are dreptul să distrugă o specie animală sau vegetală, altfel spus: “Dacă iubeşti natura, imit-o, nu ţi-o însuşi !”.

Este important să precizăm elevilor faptul că natura a fost în toate timpurile şi o sursă de inspiraţie poetică pentru mânuitorii condeiului şi penelului. Dar ea n-a fost numai muza inspiratoare a artelor culte, ci a constituit izvorul cel mai de preţ al artiştilor populari. La toate popoarele, obiectele de uz casnic (vase, ţesături, cusături, mânerele unor obiecte), sunt împodobite cu motive vegetale. La noi în ţară, în diferite regiuni se împletesc motivele vegetale cu cele animale. Există o preocupare la nivel mondial ca în arta vestimentară să nu se mai folosească blănuri de animale naturale, ci artificiale. Motivele vegetale şi animale se întâlnesc în desenele vitraliilor unor mănăstiri; pe porţile de lemn sculptate de artişti populari, pe brâiele de broderie în piatră a bisericilor. Ca exemplu, le putem prezenta vederi (fotografii) cu diverse mănăstiri, imagini care reprezintă vase ceramice de Horezu, modele de pe portul popular…

Pestalozzi a spus:“Lăsaţi copilul să vadă, să audă, să descopere, să cadă, să se ridice şi să se înşele. Nu folosiţi cuvinte când acţionarea, faptul însuşi sunt posibile.”

Pornind de la acest îndemn, trebuie să-i învăţăm pe copii să învingă dificultăţile prin intervenţii reale, să–şi exercite capacitatea de a opta şi de a decide. Şi ce alt loc mai potrivit decât şcoala putem găsi pentru îndeplinirea acestui scop nobil? Aici, departe de forfota şi apăsarea cotidianului, copilul intră într-un mediu cald, protector şi stimulativ, un mediu pe carel putem asemăna unei cărţi cu poveşti în care literatura, muzica, artele plastice, natura, mişcarea, socialul sunt într-un permanent dialog între ele şi implicit cu copilul.

Fiinţa umană nu reflectă în mod indiferent realitatea ci trăieşte anumite emoţii sau sentimente faţă de fenomenele naturii şi societăţii , faţă de ceilalţi oameni , faţă de sine însuşi.

Viaţa afectivă a copilului şcolar sub influenţa multiplilor factori interni şi externi este întro continuă evoluţie. Treptat emoţiile copilului dobândesc un caracter mai controlat, mai plin de conţinut, mai reţinut şi devin mai stabile în manifestare. În viaţa copilului şcolar emoţiile joacă un rol important pentru orientarea conduitei acestuia, pentru formarea intereselor sale. Un mijloc important pentru a-l face pe copil să acţioneze într-o direcţie sau alta, pentru ai mobiliza întregul potenţial psihic constă în a-l introduce în diverse activităţi şi situaţii care să-l determine la o participare activă folosind metode şi procedee diferite. Crearea unui mediu educaţional adecvat în vederea stimulării continue a învăţării spontane a copilului şi pentru introducerea acestuia în ambianţa culturală a spaţiului căruia îi aparţine reprezintă un pas important în înţelegerea noţiunilor şi a cunoştinţelor. În acest sens, în şcoala noastră se organizează concursuri, expoziţii, excursii, acţiuni educative cu ocazia diverselor sărbători cuprinse în calendarul mediului.

Copiii sunt chemaţi să devină apărători ai naturii fiind atraşi prin joc spre înţelepciune, spre respect pentru natura cu care ne-a binecuvântat Dumnezeu. În continuare voi prezenta un model de activitate de protejare a mediului, organizată la nivelul școlii noastre.

Activitatea: Mai multă curăţenie, mai multă sănătate!

9

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

Scopul: Amenajarea de spaţii verzi în condiţii de echipă şi parteneriat între şcoală şi comunitate Materiale folosite: ecusoane cu inscripţia “Curăţenia”, saci de plastic, mănuşi de protecţie, afişe cu îndemnuri referitoare la curăţenie.

Locul de desfăşurare: zona din apropierea şcolii.

Un grup de elevi cu materiale necesare au mers şi au vizitat punctele cele mai aglomerate: piaţa, parcurile din zonă, curtea bisericii. Prin întrebările puse unor cetăţeni ai cartierului, încearcă să afle părerile acestora referitoare la aspectul orașului şi soluţiile care se impun pentru remedierea unor aspecte negative privind mediul ambiant (amenajarea de spaţii verzi şi terenuri de joacă pentru copii, păstrarea curăţeniei, eliminarea factorilor de poluare etc.) Întrebări adresate cetăţenilor: o Cum este cartierul în care locuiţi? o Cine consideraţi că este responsabil de gunoaiele întâlnite în cartier? o Cum se poate stopa acest fenomen? o Puteţi merge cu coaja de banană în mână până întâlniţi o pubelă? o Ce acţiune concretă aţi întreprins în cartier în vederea menţinerii curăţeniei? o Care sunt principalele cauze care duc la poluarea cartierului? o Cât timp va mai trece până vom putea afirma că trăim într-o ţară curată?

După ce au aflat opiniile cetăţenilor, care au fost selectaţi pe criterii de vârstă şi sex, elevii au împărţit la persoanele de pe stradă fluturaşi în care se găseau îndemnuri ecologice de realizare şi păstrare a curăţeniei.

Exemplu:  Redu consumul şi vei fi cel mai bun prieten al naturii. Consumul generează deşeuri, iar deşeurile generează poluare!  Refoloseşte, pentru a cruţa sursele de energie convenţională, vei proteja astfel mediul!  Reciclează deşeurile, pentru a te ajuta pe tine, pe cei de lângă tine şi mediul în care trăieşti!  Omul sfinţeşte locul...Un copac, o floare, plantată azi, nu te îndreptăţeşte să o rupi mâine! Eşti liber să protejezi sau să distrugi! Alege!  Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face! Nu arunca deşeurile la întâmplare numai ca să scapi de ele! Poţi astfel proteja sau distruge!  Iubeşte şi protejează natura azi, mâine va fi prea târziu! Învaţă de la natură generozitatea şi frumuseţea.  Apa înseamnă viaţă! Protejează apele, fereşte-le de substanţe chimice, ca să ai o viaţă sănătoasă şi lungă!  Curaţenia casei tale îţi oferă satisfacţie şi bucurie! Frumuseţea grădinii tale te face fericit! Nu uita, pamântul întreg e adevărata ta casă şi unica grădină! Păstrează-l curat ca să fii mulţumit şi fericit!  Iubeşte natura ca pe tine însuţi! E casa ta, şi a lui, şi-a mea! Şi nu uita! De-aici n-avem unde pleca!  Nu gândi că eşti prea mic pentru a proteja mediul! Gândeşte-te că nu eşti singur! O picătură nu înseamnă mare lucru, dar milioane de picături generează un ocean! Fii o picătură în marea iubitorilor de natură!  Nu poluaţi apa, aerul şi solul!  Păstraţi curăţenia!

10

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

 Oferiţi-ne o copilărie sănătoasă!  Plantaţi pomi pentru a împrospăta aerul!

Micii ecologişti au depistat o zonă care se impunea a fi ecologizată. Au adunat în saci menajeri gunoaiele, având pe mâini mănuşile de protecţie. La sfârşitul acţiunii au marcat locul cu o mică pancardă pe care era scris: “Teren ecologizat de elevii de la Liceul Troretic “Iulia Hasdeu”, Lugoj. Deplasându-se prin cartier, elevii au lipit pe buncăre şi pubele afişe de folosire corectă a acestora.

Acţiunea s-a încheiat printr-o evaluare a activităţilor desfăşurate şi s-a tras o concluzie generală. Aceste acţiuni se repetă periodic în funcţie de necesităţile impuse de aspectul cartierului, astfel observându-se modul în care locuitorii cartierului şi-au format o atitudine pozitivă faţă de mediu. În concluzie, se poate preciza că nu există activităţi anume pentru a realiza o educaţie ecologică, ci pentru toate acţiunile şi activităţile întreprinse, elevii pot să-şi însuşească cunoştinţe despre problematica ecologică, curiozitatea lor ducând la acumularea de cunoştinţe multiple despre mediul înconjurător şi protecţia lui contribuind totodată la dezvoltarea capacităţii de a gândi logic şi de a interpreta corect anumite aspecte legate de mediu.

Ecologia este o inimă, care trebuie protejată . Inimile curate ale copiilor bat pentru planetă .

Bibliografie: 1. Cerghit Ioan - ,,Metode de învăţământ’’, E.D.P,Bucureşti –1980; 2. Ionescu Al., Săhleanu V., Bândiu C. - ,,Protecţia mediului înconjurător şi educaţia ecologistă’’, Edit. Ceres,Bucureşti, 1989; 3. Mărgineanu L.aura - ,,Plantele verzi şi rolul lor în natură’’, Edit. Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti 1977; 4. Tufescu V., Tufescu M. - „Ecologia şi activitatea umană”, , Edit. Albatros, Bucureşti 1981; 5. Preda Viorica -,,Educaţia pentru ştiinţă în scoala”, Editura Compania, Bucureşti,2000 ian- ,, Politica de mediu”, Bucureşti, 2004 6. Neacşu P.-,,Ecologia şi protecţia mediului”, Universitatea din Bucureşti, 1986 11

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL JUDEŢULUI BIHOR Autor: Iorga George-Laurenţiu-Eduard, clasa a X a D Prof. coordonator ec. Iorga Georgeta –Florina Liceul Teoretic ”Aurel Lazăr” Oradea, Bihor 1. Localizarea şi caracterizarea zonei 1.1. Localizare geografică. Judeţul Bihor este situat în partea Nord-Vestică a României , fiind străbătut de paralela de 47ø latitudine N şi de meridianul de 22ø longitudine E , pe cursurile Crişului Repede şi Crişului Negru. Este mărginit la est de Munţii Apuseni, iar la vest de Câmpia Tisei. Are ca vecini la est-judeţele Cluj, Alba, Salaj; la nord - Satu Mare; la sud Arad; la vest-Ungaria. Relieful este variat, fiind dispus în trepte ce coboară de la est la vest, dinspre culmile Munţilor Apuseni spre Câmpia de Vest. Suprafata judetului este de 7544 km2.

1.2. Din punct de vedere al organizării administrative, Judeţul Bihor cuprinde 10 oraşe, dintre care 4 municipii: Oradea, Salonta, Beiuş, Marghita, 90 de comune şi 429 de sate.

Suprafaţa judeţului este de 7544 km2, respectiv 3,2 % din teritoriul ţării. Densitatea populaţiei este de 84,0 loc./km2. reşedinţa de judeţ este municipiul Oradea cu 206.080 loc.

1.3. Căi de acces şi infrastructură Judetul Bihor are ca limită vestică graniţa cu Ungaria, făcând astfel legătura între cele două ţări şi fiind un important punct vamal al ţării prin vama Borş rutier, şi pe cale ferată, vama Episcopia Bihorului. Este străbătut de 664 km drumuri, din care 602 km modernizate, 436 km naţionale împărţite între E60, DN 19, DN 76 şi DN 79, 474 km căi ferate. De asemenea aeroportul din Oradea este o importantă poartă de intrare din zona nord-vestică.

1.4. Dezvoltarea economico-socială a judeţului Resursele naturale ale judeţului sunt reprezentate prin resursele de lignit (Popeşti, Borumlaca, Vărzari, Suplacu de Barcău, Oşorhei), bauxită (Munţii Pădurea Craiului), nisipuri bituminoase (Derna, Tătăruş), petrol (Suplacu de Barcău), argile refractare (Bălnaca, Şuncuiuş), marmură (Băiţa, Chişcău), bentonită (Vadu Crişului), precum şi prin izvoare cu ape geotermale (lângă Oradea - Băile Felix şi Băile 1 Mai, Mădăras, Răbăgani şi Tămăşeu) şi ape minerale (Tinca şi Stâna de Vale). Resursele solului le formează întinsele suprafeţe ocupate de păduri (cer, gorun, gârniţă, fag, brad, molid), păşuni şi fâneţe naturale.

Economia judeţului se caracterizează printr-o dezvoltare continuă a tuturor ramurilor. În producţia industrială, concentrată îndeosebi în municipiul Oradea, ponderea cea mai ridicată o au ramurile industriei uşoare (blănărie, încălţăminte şi confecţii), alimentară, urmate de industria energetică şi construcţii de maşini, metalurgia neferoasă - inclusiv extracţia, industria chimică, exploatarea şi prelucrarea lemnului (Oradea, Beiuş). Bine dezvoltată este şi industria materialelor de construcţii în special în zona Aleşd. Agricultura este intensivă şi multilaterală deţine un rol important în economia judeţului, ocupând 497.167 ha teren agricol, din care 3/4 este teren arabil ( 309.084 ha). Cernoziomul din vestul ţării a favorizat cultura cerealelor, judeţul Bihor situându-se, în cadrul ţării, pe primele locuri în producţia acestora. Dintre cereale se cultivă mai ales grâul şi porumbul, iar dintre plantele tehnice, floarea soarelui, sfecla de zahăr şi cartoful. Creşterea animalelor (bovine, porcine, ovine) are o pondere însemnată în agricultura judeţului, atât datorită întinselor suprafeţe de păşuni şi fâneţe, cât şi tradiţiei locuitorilor în acest domeniu.

12

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

2. Prezentarea potenţialului turistic 2.1. Resurse turistice naturale a) Relief Teritoriul judeţului se desfăşoară între 1849 m, altitudinea maximă din Munţii Bihorului şi 90 m, altitudinea minimă din Câmpia joasă a Crişurilor, fiind alcătuit din toate trei trepte de relief: treapta montană ocupă 24%, dealurile şi depresiunile 32% şi câmpia 44%.

Zona montana este alcatuita dintr-o parte a Muntilor Bihor-Vladeasa, treapta montana cea mai Inalta, cu suprafete de nivelare Intinse, cu sectoare importante de relief carstic din care se desprind culmile Codru-Moma, Padurea Craiului si Plopis, despartite de depresiuni de tip golf (o asociere de dealuri, terase si lunci)- Beiuşului, pe Crişul Negru, şi Vad-Borod, pe Crişul Repede.

Zona deluroasa reprezinta o treapta intermediara Intre munti si campie, cu altitudini modeste, Intre 200-450 m: D. Plopisului, D. Padurii Craiului, D. Bihorului, D. Codrului si D. Moma.

Zona de campie coboara de la circa 200 m altitudine absoluta, in vecinatatea dealurilor, la 90 m in zona joasa de divagare. Este formata din unitati inalte, de glacisuri, Campiile Calacei, Miersigului, Bihariei, Tasnadului, Campia nisipoasa Carei si unitati joase, aluviale, netede, cu exces de umiditate, Campiile Crisurilor si Ierului b) Clima Teritoriul judetului se afla sub influenta circulatiei vestice ce transporta mase de aer oceanic, umede. Etajarea reliefului si particularitatile locale determina existenta unor nuante variate ale climei temperat-continentale moderate.

Media anuala a temperaturii aerului are valori cuprinse intre 10-11øC in zona de campie (10,4øC la Oradea), 7-10øC in zona de deal si de munti josi si 2-7øC in munti (sub 2øC pe culmile inalte). c) Hidrografie Raurile de pe teritoriul judetului Bihor apartin bazinului hidrografic al Crisurilor: Barcau (68 km pe teritoriul judetului) cu Ierul, Crisul Repede (101 km pe teritoriul judetului), Crisul Negru (136 km pe teritoriul judetului), si afluentii acestora.

Din a doua jumatate a secolului al XIX-lea, a inceput amenajarea retelei hidrografice pentru a limita inundatiile si pentru a deseca zonele joase cu exces de umiditate, prin crearea numeroaselor canale, printre care si Canalul Colector ce leaga Crisul Repede de cel Negru.

Lacurile naturale: Lacul Serpilor si Lacul cu Stuf de langa Salonta; Ochiul mare de pe Petea; Lacul Taul Mare din Muntii Bihor.

Dintre lacurile antropice, se remarca cele de baraj (Lacul Lesu de pe valea Iadei e cel mai insemnat) si helesteele din zona de campie. Cele mai mari sunt helesteele amenajate in scop piscicol: Cefa (598 ha), Tamasda (200 ha), Homorog (95 ha), Inand (30 ha). De asemenea pe teritoriului judetului exista izvoare cu ape geotermale (lângă Oradea - Băile Felix şi Băile 1 Mai, Mădăras, Răbăgani şi Tămăşeu) şi ape minerale (Tinca şi Stâna de Vale) d) Vegetatia Este reprezentata de silvostepa in zona de campie (pajisti in alternanta cu palcuri de stejar), in cea mai mare parte ocupata in prezent de culturi agricole, pajisti secundare, plantatii de salcam; zona padurilor de foioase, alcatuita din paduri de cer cu carpen si cer cu stejar si gorun, in alternanta cu pajisti secundare si culturi agricole; etajul padurilor de foioase (pana la 1000 m), reprezentat de paduri de stejar, de cer cu gorun, de gorun cu carpen, ulm, frasin, paduri de fag cu carpen, de fag, de fag cu molid; etajul coniferelor (1000-1700 m), alcatuit din paduri de molid. Vegetatia intrazonala si azonala e reprezentata de vegetatia de lunca (zavoaie de plop, salcie si pajisti), vegetatia de saratura pe areale umede si arenicola pe nisipuri.

13

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

Numeroase specii de plante valoroase sunt ocrotite: sangele voinicului, laleaua pestrita, nufarul termal, strugurii ursului. e) Fauna In silvostepa se remarca rozatoarele, iar padurile sunt populate cu caprior, cerb, mistret, urs, veverita, ras, jder, fazan etc. Apele de munte reprezinta domeniul pastravului, in apele de deal sunt specifici lipanul, cleanul si scobarul iar in cele de ses, crapul si bibanul. f) Arii naturale protejate In judetul Bihor exista peste 60 de rezervatii naturale si monumente ale naturii (dintre care se detaseaza Cetatile Ponorului, Cetatea Radesei, Valea Sighistelului, Izbucul de la Calugari, Groapa Ruginoasa-Valea Seaca, Valea Galbenei, Platoul Carstic Padis, Saritoarea Bohodeiului, Poiana Florilor, Pestera Vantului, Pestera Meziad, Paraul Petea, Defileul Crisului Repede si Parcul Natural Apuseni, 75.784 hectare, din care 31,92 % pe teritoriul judetului Bihor, Poiana cu narcise sălbatice-rezervaţie floristică (lângă Gorneşti); Zona carstică Vaşcău-cu ponoare, peşteri, izbucuri. g) Relief carstic Teritoriul judetului Bihor este bogat in relief carstic, aici existand peste 40 de pesteri si 7 chei, recunoscute pentru frumusetea lor. Printre ele se numara: Pestera Ursilor situata la 86 km de Oradea, pe DN 76. A fost descoperita intamplator la sfarsitul anilor 1970, in zona carierelor de marmura din muntii Chiscau, la o altitudine de 482 de metri. Numele pesterii provine de la resturile fosilizate ale ursului de caverna (Ursus Spelaeus - disparut acum aproximativ 15.000 de ani), care s-au descoperit aici.

Pestera Scarisoara este situata la o inaltime de 1200 de metri, in apropierea satului Garda, este celebra prin ghetarul pe care il adaposteste in interiorul stancilor ei calcaroase.

Pestera Vantului, situata pe malul stang al Crisului Repede, este cea mai lunga pestera din Romania. Pestera Meziad, rezervatie speologica situata in muntii Padurea Craiului, una dintre cele mai mari pesteri din Romania. Saritoarea Bohodeiului (in apropiere de Pietroasa), cu o inaltime de 80 m, este a treia cascada ca marime din Romania. Cheile Crisului Repede (in muntii Padurea Craiului) - aceasta rezervatie include 11 pesteri.

Alte cascade: cascada Bulbuci - 40 m inaltime, in muntii Bihorului, cascada Moara Dracului - 20 m inaltime.

2.2. Resurse turistice antropice a) Vestigii istorice Ruinele cetaţii-Biharia (la 13 km de Oradea, pe DN 19), o cetate de pământ (sec. X), care a fost centrul voievodatului roman condus de Menumorut; Ruinele cetaţii-Oradea, înconjurată de şanţuri care erau umplute de apa pârâului termal Peţa; Ruinele Cetaţii Piatra şoimului-Aleşd (sec. XII); Ruinele Cetaţii Pomezeu-lângă Beiuş (sec. XIII). b) Edificii religioase Bazilica romano-catolică - Oradea, înălţată între 1752-1780, cea mai mare biserică în stil baroc din România, construită din marmură de Carrara şi Vascău, inspirată dupa construcţiile baroce ale Italiei de Nord; Biserica ortodoxă 'Cu Lună'-Oradea (1784-1790), îmbină elemente ale stilului baroc cu cele ale stilului neoclasic. Sub orologiul din turnul bisericii se află o sferă, cu diametrul de 3 m acţionată de un mecanism original care, în rotirea sa, arată toate fazele Lunii; Biserica 'Sf. Ladislau'-Oradea (1723-1733); Biserica romano catolică 'Sf. Treime'-Beiuş (1752); Biserica 'Sf. Dumitru'-Tinăud, (1658); Biserica din lemn-Abram (1700); Biserica din lemn-Rieni (langa Beiuş, c) Edificii culturale

14

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

Palatul Baroc-Oradea, cea mai mare constructie în stil baroc din România, (1762-1770), foarte asemănătoare cu Palatul Belvedere din Viena. În centrul acestui palat cu 365 de ferestre, reprezentând numărul zilelor anului, se află o impresionantă sală festivă; Biblioteca-Oradea, deţine peste 300.000 de volume, printre care carţi rare, fiind găzduită într-o construcţie ce îmbină stilurile din Europa Renaşterii cu cel baroc şi rococo; Şirul Canonicilor-Oradea, construit în 1773 în stil baroc, este format dintr-un culoar de peste 100 m lungime, străjuit cu peste 50 de arcade romanice; Palatul Justiţiei-Oradea, construită în 1901; Palatul 'Vulturului Negru'-Oradea.; Primăria Mun. Oradea;- Oradea, construită în 1902 şi 1903; Casa memoriala 'Ady Endre' - Oradea, conţine cărţi, documente şi manuscrise legate de activitatea acestui clasic al poeziei maghiare şi universale, militant neobosit pentru prietenia româno-maghiară; Casa memoriala 'Iosif Vulcan' - Muzeul memorial "Iosif Vulcan" a fost inaugurat în anul 1965 cu prilejul organizării festivităţilor de aniversare a unui veac de la apariţia revistei "Familia; Palatul episcopal greco-catolic – Oradea, construit în anul 1903; Muzeul 'Ţării Crişurilor'-Oradea, dispune de secţii de: istorie, artă (colecţia de gravuri ale lui A.Durer), ştiinţe naturale (colecţie ornitologică, valoroasă colecţie de ouă, unica în felul ei, care numără peste 10.000 de piese), dar şi de o bibliotecă documentară cu peste 10.000 de volume.

Cetatea fortificata, situata in zona centrala a orasului, este un punct de atractie important, fiind cea mai mare si mai bine pastrata cetate pentagonala din Europa Centrala, reconstruita in stil italian in secolul al XVI• lea. In Oradea a fost construiti primul observator astronomic din Europa, intre anii 1464 – 1667 meridianul de 0 grade trecand pe aici. d) Festivaluri Târgul meşterilor populari-Oradea; Bienala mondială de artă fotografică “Premfoto”Oradea; Festivalul de teatru scurt-Oradea; Toamna orădeană-Oradea; Festivalul folcloric pentru copii şi tineret-Oradea; Festum Varadinum-Oradea; Zilele Muzeului Ţării Crişurilor-Oradea; Târgul de la Vama Sării-Vadu Crişului; Festivalul de muzică sacră “Divina Armonie”-Oradea. e) Teatre: Teatrul de Stat Oradea,Teatrul de papusi 'Arcadia',Teatrul Studio,Filarmonica de Stat Oradea f) Muzee: Muzeul Tarii Crisurilor, Muzeul Ady Endre, Muzeul Iosif Vulcan, Muzeul Militar Naţional, Casa Memorială "Dr. Aurel Lazăr" g) Statiuni turistice Baile Tinca Baile Felix si Baile 1 Mai- Cunoscute inca din antichitate, izvoarele cu apa termala din apropierea Oradei sunt si astazi apreciate de catre o larga categorie de turisti. Acestea beneficiaza de prezenta namolurilor sapropelice si a apelor termale oligometalice, bicarbonatate, calcice, sodice, cu temperaturi de 43-49°C. Iarna, incepatorii pot practica schiul pe o partie amenajata in apropiere, la Hidiselul de Jos. Stâna de Vale se afla într-o depresiune înconjurată de păduri de conifere si este polul zapezilor in Romania. Dispune de un climat montan cu ierni reci şi veri răcoroase-temperatura o

medie anuală este de 4 C. Zăpada este abundentă din noiembrie şi până în martie. Dispune, de asemenea, şi de pârtii de schi pentru amatori şi sportivi de performanţă, iar ca instalaţii de tratament: băi de plante, ionogalvanizări, magnetodiaflux, saună, masaj.

Concluzie Judetul Bihor este unul din judetele importante din punct de vedere turistic avand un potential turistic insemnat datorat atat atractiilor naturale cat si celor antropice. Oferta turistica ce poate fi turistilor in momentul in care aleg sa viziteze judetul este una variata insa nu este 15

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

valorificata si nu este exploatata. Judetul Bihor inseamna mai mult decat renumita “palinca de Bihor” care este o marca recunoscuta la nivel national cat si international si care a ajuns practic o emblema a judetului. Sunt de parere ca acest judet poate da si alte marci recunoscute la nivel international si national mult mai valoroase din punct de vedere cultural. Nu oricine are in judetul sau cea mai lunga pestera din tara, si nu prin orice tara a trecut meridianul de 0 grade, mutat ulterior la Paris si astazi la Londra.

Harta turistica a judetului Bihor

Bibliografie: 1.

2.

3.

4.

5.

http://www.parcapuseni.ro, http://www.cjbihor.ro, http://www.turismbaile1mai.com/, http://www.bailefelix.net, http://www.oradea-online.ro 16

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

VOLUNTARI PENTRU UN TURISM ECOLOGIC Autor: Covrig Bianca Prof. coordonator: Petrică Alina Colegiul Național „Tudor Vladimirescu”, Târgu Jiu Ca urmare a construcției drumului național „Transalpina”,turismul în Carpați a aluat o amploare fără precedent. Tot mai multe grupuri de excursioniști asaltează cărările de munte de la poale spre vârf lăsând în urmă grămezi de gunoi, sticle și tot felul de ambalaje care se degradează foarte greu în timp sau deloc . Doar un câțiva ani de utilizare Transalpina arată destul de bine în termeni de curățenie, dar ne temem de viitor. Nu ne dorim ca, în câțiva ani, zona dintre Novaci, Jina, Șugag și Voineasa Petroșani să arate ca Transfăgărășan. Propunem ca în regim voluntar să asaltăm munții în cele patru puncte cardinale, pentru a ne face simțită prezența în rândul localnicilor și a turiștilor. Dorim să sensibilizăm, să îi ajutăm să conștientizeze că natura ar trebui să fie păstrată și protejată. Noi, elevii intenționăm să fim un exemplu pentru comunitatea locală pentru a demonstra că încă pot face ceva pentru educația ecologică.

Activitățile noastre vizează culegătorii de ciuperci și de fructele de pădure care nu protejează natura, ci doar o exploatează. Campingurile acestor oameni par ca niște depozite de gunoi în mijlocul unei oaze de frumusețe și armonie a naturii.

Obiectivul principal este de a „schimba ceva ca voluntari”, pentru a forma o conduită ecologică pozitivă la elevi și la reprezentanții societății civile.

Dorim să stimulăm comportamentul participativ al elevilor, capacitatea lor de a se implica în activități, de a interacționa la nivelul grupurilor (din școală și din afara școlii), având posibilitatea să-și valorifice cunoștințele referitoare la protecția mediului, manifestându-și dorința de comunicare și disponibilitatea afectivă și socială. Prin acțiunile noastre dorim să-i sensibilizăm adulții, să-i atragem în activități de voluntariat, să determinăm autoritățile locale să ia inițiative în vederea desfășurării unui turism ecologic. În timpul sezonului turistic, vom recurge la discuții cu turiștii care parchează, cu amatorii de grătare, cu vânzători ambulanți și în special, culegătorii de ciuperci. Vor pune fluturași pe mașini și corturi, toate livrate direct celor pe care le vor întâlni pe munte, vor oferi pungi de gunoi simbolice celor care, fără rușine, dau drumul și se încurcă unde se opresc etc.

17

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

ATRACȚII TRISTICE ÎN ORAȘUL ORADEA Autor: prof. Tipi Izabella Colegiul Tehnic “Mihai Viteazul”, Oradea Oradea este unul dintre cele mai frumoase orașe străbătute așezate pe malul unui râu.

Municipiu de reședință al județului Bihor, Oradea se găsește în vestul României, în imediata apropiere al Ungariei, situat pe râul Crișul Repede.

Orașul este împărțit în 16 cartiere care sunt dispuse circular în jurul “Centrului Civic”, care din întâmplare este și centrul vechi al orașului: Cantemir, Episcopia Bihor, Iorga, Ioșia, Ioșia-Nord, Nufărul, Olosig, Oncea, Orașul Nou, Podgoria, Rogerius, Salca, Seleuș, Subcetate, Velența, Tokai.

Cu toate că stațiunile Băile Felix și Băile 1 Mai se găsesc doar la 8 km, Oradea are și ea multe puncte de tracție pentru turiștii rătăciți în ținuturile Crișanei.

Printre punctele de atracție merită să le enumăr:  Cetatea din Oradea- situat în Centrul Civic, păstrează încă farmecul cetății străvechi  Piața Unirii - este spațiul public recent modernizat, unde se găsesc mai multe clădiri: Primăria, Palatul episcopal greco-catolic, Biserica cu lună, Palatul Vulturul Negru, Biserica Greco-catolică Sf. Ierarh Nicolae și biserica Sf. Ladislău.  Palatul Vulturul Negru, reprezentant al stilului Art Nouveau, este o clădire monument, martoră a secolului XX. Aici se găsesc: un hotel cu 75 camere, restaurante, cafenele, cofetării, berării și săli pentru diverse evenimente,  Peitonalele Republicii și Vasile Alexandrii- aflate în centrul orașului sunt pline de magazine, galerii, restaurante și terase,  Faleza Crișului este amenajat potrivit pentru plimbări pe jos sau cu biciccleta, și bănci pentru a surprinde frumusețile orașului în tihnă,  Podul Intelectualilor este un pod cu o priveliște superbă asupra Primăriei Oradea, a Bisericii Sf. Ladislau și a Podului Sf. Ladislau,  De pe podul intelectulalilor se ajunge direct în Parcul Libertății, unde sunt alei pline de umbre și un pavilion cu un pian la care poate cânta oricine,  Podul Sf. Ladislau este podul peste care se trece pentru a ajunge pe pietonală,  Turnul Primăriei, merită urcat, pentru a avea o vedere panoramică, de sus asupra orașului, de la 40 de metri, conține 4 nivele și un orologiu care a trecut prin două războaie mondiale, În vârful turnului se găsește un telescop, prin care se pot observa în detaliu clădirile din jur,  Parcurile publice demne de menționat sunt:  Parcul 1 Decembrie,  Parcul Petofi Sandor,  Parcul Cetate,  Parcul Libertății,  Parcul Ion Brătianu.

18

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

 Parcul Salca,  Orășelul Copiilor  Sinagoga Neologică Sion, Sinagoga Ortodoxă,  Panorama de pe dealul Ciuperca,  Parcul acvatic Nymphaea,  Muzeul Țării Crișurilor,  Palatul Episcopiei Romano-catolice, Palatul episcopiei Greco-catolice, Palatul Episcopiei Ortodoxe  Muzeul Ady Endre,  Teatrul,  Tribunalul,  Casa Deutsch  Casa Fuchsl,  Vila Okanyi Schwarz,  Șirul Canonicilor,  Palatul Finațelor,  Palatul Stern,  Palatul Poinar,  Palatul Moskovits,  Palatul Ușmann,  Cafeneaua Royal,  Biserica Sf. Brigita, Biserica Sf. Ierarh Nicolae, Biserica Ordinului Miseri, Biserica Romano-Catolică Olosig, Biserica Evanghelică, Biserica Reformată, Biserica Ordinului premonstratense, Biserica Ursulinelor, Biserica Ortodoxă Sfântu Mihai și Gavril, Biserica Ordinului Capucinilor,  Muzeu Bazilicii romano-catolice,  Bazilica Romano-Catolică,  Casa Adorjan I, Casa Adorjan II Astfel, Oradea, denumit și “Micul Paris” de pe Crișul Repede, vă poate oferi nenumărate obiective turistice unice de vizitat în cadrul unui week-end tip city-breack, sau chiar si al unei excursii mai lungi.

Bibliografie: 1. Wikipedia, “Oradea” , https://ro.wikipedia.org/wiki/Oradea 2. Mitruna Trincă, Kinder Trips. Călătorii cu copii. Educație în natură. Copilărie fără grabă. “Cu copiii în Oradea- ghid de călătorie pentru un city break în familie, ” 23 iulie 2019, https://kindertrips.com/ro/cu-copiii-in-oradea/#Piata_Unirii_si_Palatul_Vulturul _ Negru 3. Welcome to România, Oradea Obiective turistice, https://www.welcometoromania.ro/ Oradea/Oradea_Lista_Obiective_r.htm 19

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

IMPACTUL TURISMULUI URBAN ASUPRA ECOSISTEMELOR - DELTA VACARESTI Autor: Dinu Iulia Elena, clasa a X -a C Prof. coordonator: Stanciu Doina Colegiul Economic Costin C. Kiriţescu, Bucureşti

De obicei un om citeste despre fantastic, despre cromatica unui tablou al naturii, despre o poveste de iubire doar pentru a se desprinde de realitate. Literatura este o lume in care gandurile se aseaza in cuvinte care nasc fictiunea. In literatura cuvintele capata puteri magice realitatea este transfigurata in fictiune si conturata sub forma unui templu care sa reziste trecerii ireversibile a timpului. De exemplu, natura, ea este mult mai mult de cat un loc în care să facem câteva poze sau sa îi facem rau. Ce inseamna cu adevarat natura? Am crede că este uşor de răspuns, dar... Cu toții știm că natura reprezintă totalitatea fiintelor si lucrurilor din Univers, când ea de fapt, este mult mai mult de atât. Natura este o arta inca necunoscuta omului, este un loc de evadare in care te poti regasi.

Suntem atât de ocupați cu activitățile cotidiene, incat pur și simplu ne scapă magia prin care Dumnezeu, încearcă în infinite feluri și moduri să ne vorbeasca, sa ne dea o farama de bucurie intr-o zi mohorata, sa ne aduca zambetul pe buze cu putina culoare.

Natura poate fi considerată și un loc de refugiu, fiind un ajutor in drum spre autocunoastere și autocontrol.

Când te simți singur sau fericit sau nefericit, cea mai buna metodă este să mergi în natură, unde ești complet singur. În momentele de nesiguranta ne putem relaxa sau putem intra într-o stare de nostalgie datorită frumuseții din jurul nostru, oamenii nefiind, la început atât de focusati asupra peisajului cromatic care ii inconjoara sau asupra locaţiei zonei de agrement si relaxare.

Abia atunci totul este cum ar trebui sa fie. Abia atunci poti fi doar tu si gandurile tale fara tehnologie.

Nu cred că există om care să nu fie fascinat de culorile pe care le vede în natură, de combinaţiile coloristice pe care le oferă fiecare anotimp şi fiecare colţ al planetei. Natura are o fire dechisa şi este onesta cu noi întotdeauna. Ea are un suflet iubitor in care cuprinde tot universul. Natura ne vorbeşte trebuie doar să să stăm relaxaţi să ascultăm şi să ne incar-cam cu energia transmisa de aceasta. Vuietul valurilor, ciripitul păsărilor, şuieratul vântului, ropotul ploii, zgomotul unei cascade, foşnetul frunzelor, zumzăitul albinelor sunt doar câteva dintre vibraţiile pe care natura ni le transmite. Fie că-ţi faci timp ca să miroşi un trandafir, sau că urci sus pe munte, sau să te plimbi printr-o pădure sau stai întins într-un câmp minunat cu flori, vei observa că oriunde eşti, asupra ta acţionează o putere vindecătoare. Natura are o putere uimitoare asupra noastră deoarece suntem o parte din ea. Aflaţi în mijlocul naturii suntem cuprinşi de linişte şi de pace.

20

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

Turismul verde ne sugereaza idealul de ecosistem fara poluare cu o rata mai mica a mortalitatii a florei si a faunei si cu o mai mare grija faţă de resursele naturale. Dezvoltarea turismului convenţional considerã cultura şi mediul natural ca fiind propriile resurse destinate exploatãrii si expuse epuizãrii, in conformitate cu o industrie pe termen scurt, marketingul turistic fiind cauza multor probleme, principala cauza fiind exploatarea mediului inconjurator.

Promovarea turismuluiu urmãreşte aproape întotdeauna sã mãreascã numãrul de vizitatori, fãrã a tine cont de responsabilitatea fatã de mediul inconjurator, de toate elementele ecositemelor.

Turismul verde nu este un concept menit nu sã stopeze turismul, ci sã-l orienteze astfel încât sa se asigure conservarea mediului natural prin utilizarea durabilã a componentelor diversitãtii biologice. Prin impartirea corectã si echitabilã a beneficiilor rezultate din utilizarea resurselor turismul verde incearca sã asigure si dezvoltarea pe termen lung a unui nou mod de realizare a afacerilor in turism.

Pentru gãsirea acestui echilibru între conservare si dezvoltare este necesarã nu doar replanificarea activitãtilor turistice, dar si integrarea turismului verde în politica de dezvoltare durabilã a Romaniei în ansamblu şi în special, tot ceea ce implică zonele protejate.

Forma cea mai radicală a turismului verde – escapada. Este o încercare de a scăpa de civilizaţia industrială modernă şi de a realiza un mod de viaţă alternativ, organizând o ecoasezare. Sunt importante principiile înşine: un grup mic de oameni, care trăiesc pe un teren de pământ, duc o gospodărie comună, susţin o anumită ideologie şi în general, reaminteşte de comună. Eco-coloniştii sunt deschişi pentru vizitători: acest lucru măreşte profitabilitatea aşezării şi oferă o posibilitate de a familiariza cât mai multe persoane cu ideologia lor.

Termenul "ecoturism" reunește mai multe concepte. Este mai presus de toate o formă de turism responsabil, adesea în medii naturale, chiar dacă în oraș se dezvoltă și o formă de turism verde. Ecoturismul nu privilegiază doar locurile păstrate sub incidenţa legii, ci promovează de asemenea, acţiunile prin care mediul sa nu fie degradat de ci care călătoresc.

Impactul turismului urban asupra ecosistemului.

Avem ca exemplu, turismul din Delta Văcărești, din Bucureşti, unde natura a câştigat lupta contra betoanelor, deşi este la doar căteva minute de centrul capitalei, o frumoasă poveste despre natura care s a aşezat şi dezvoltat fără intervenţia omului, în mijlocul celui mai aglomerat oraş din ţară, oraşul Bucureşti.

Este primul parc natural urban din România, situat în apropiere de centrul capitalei, și cel mai mare spațiu verde compact din București, acoperind o suprafață de 183 ha. De asemenea, este consoderat ecosistem acvatic cu mlaştini, ochiuri de apă, stufăriș, crânguri de sălcii, cuiburi din plopi, perdelele de trestie și stuf ce mărginesc lacul, habitatul păsărilor de baltă care au ajuns să cuibărească și să se înmulțească aici, dar și al multor specii de reptile, insecte, amfibieni și chiar mamifere.

Turismul trebuie planificat si practicat in asa fel încât să utilizeze mediul, dar in acelasi timp sa contribuie activ la pastrarea calitatii lui, pentru ca mediul inconjurator de calitate favorizeaza dezvoltarea turismului de calitate. Schimbarile petrecute in societatea umana ca urmare a dezvoltării economice din ultimele decenii au generat o crestere a nivelului de 21

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

bunastare al unui semn tot mai mare al populatiei, manifestata prin sporirea numarului de persoane care se deplaseaza in scop turistic şi implicit impactului actiunilor asupra acestuia.

Din păcate exista şi efecte negative ale turismului urban, sub aspect socio- cultural. Deşi funcţiile turismului sunt recreative, recuperative, instructiv-educative, posibilitătea de a petrece timpul liber chiar in vecinătatea locuinţei, poate afecta elementele ecosistemului, din graba cu care omul doreşte sa ajungă mai repede la locul dorit, influenţând distribuţia traseelor, locaţia zonelor in care flora şi fauna, se dezvolta. Influenţa secetei şi a poluării asupra vegetaţiei forestire se manifestă sub forma unor reacţii ireversibile: atrofierea creşterilor, cloroze, necroze, rărirea frunzişului şi, în final, uscarea parţială sau totală a arborilor În acelaşi timp, prin exigenţele pe care le revendică, turismul urban, poate fi o soluţie practică pentru păstrarea nealterată a mediului. Protecţia mediului prevede următoarele obiective:  Reducerea nivelului de poluare a aerului  Extinderea spaţiilor verzi de protecţie înpotriva poluării industriale  Încadrarea nivelului de zgomot în normele stabilite de organele competente  Reducerea impactului traficului rutier asupra calităţii aerului  Eliminarea pericolelor de deversare a apelor uzate neepurate în apele de suprafaţă  Eliminarea pericolului de infestare a apelor de suprafaţă, subterane şi solului prin depozitări de deşeuri menajere şi industriale  Lucrări pentru reconstrucţie ecologică  Întărirea cooperării instituţionale, promovarea parteneriatului între cetăţeni, reprezentanţii autorităţilor locale, ONG-uri şi mediul de afaceri;  Îmbunătăţirea participării publicului la luarea deciziei pentru a schimba percepţia populaţiei în ceea ce priveşte abordarea problemelor de mediu, conştientizarea publicului, creşterea responsabilităţii acestuia şi creşterea sprijinului acordat de public pentru acţiunile strategice şi pentru investiţii;  Întărirea capacităţii autorităţilor locale şi ONG-urilor să gestioneze şi să implementeze programe de mediu;  Monitorizarea tuturor acţiunilor şi asigurarea unei baze de date pentru urmărirea şi unde este cazul ajustarea, acestor acţiuni;  Respectarea reglementărilor naţionale în domeniul protecţiei mediului.

Datorită ansambului de măsuri luate în ţara noastră pentru protecţia mediului înconjurător, turismul are asigurat, în general, un cadru corespunzător desfăşurării sale, 22

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

legislaţia ce se va adopta cuprinzând numeroase reglementari eficiente care implică apariţia conflictului turism-natură, dar şi modalităţile prin care se poate rezolva acesta.

23

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

TURISMUL VERDE - FORME NECONVENŢIONALE DE RECREERE -TRANSILVANICAAutor: Ana Maria Florentina, Clasa: a X-a C Prof. coordonator: Stanciu Doina Colegiul Economic Costin C. Kiritescu Motto: “Natura fără poluare este ca o fata fără machiaj, mult mai frumoasa!”

Turismul neconvențional își concentrează activitatea în jurul descoperirii și studierii unor obiective arhitecturale și geografice ignorate de orice altă formă de turism. Chiar dacă acestor obiective le pot lipsi caracteristicile convenționale ale punctelor de interes turistic sau nu sunt amenajate pentru a facilita accesul vizitatorilor, ele reprezintă o categorie aparte ce stârnește curiozitatea. Activitatea constă în descoperirea obiectivelor care nu sunt incluse în circuitul turistic, dar care au acest potențial și care se află, de multe ori, în stare de degradare. De asemenea se urmărește colectarea informațiilor despre acestea, vizitarea lor și redescoperirea tradițiilor limitându-se la teritoriul României. Scopul final este punerea acestor elemente în atenția publicului.

Turismul neconvențional își concentrează activitatea în jurul descoperirii și studierii unor obiective arhitecturale și geografice ignorate de orice altă formă de turism. Chiar dacă acestor obiective le pot lipsi caracteristicile convenționale ale punctelor de interes turistic sau nu sunt amenajate pentru a facilita accesul vizitatorilor, ele reprezintă o categorie aparte ce stârnește curiozitatea, un „turism de nișă” care oferă o paletă mult mai mare de motive pentru a călători decât clasica dorință de a sta la soare cu un cocktail exotic in față.

TRANSILVANICA - drumul care unește 10 județe

Transilvanica este un traseu, un drum, asemanator celui din Spania numit “El Camino” care are 950km dintre care 398 km sunt deja construiți. Prima “piese din puzzle” a fost pusă in anul 2017 in curtea mănăstirii Putna. Acest traseu va fii gata in anul 2022 si va traversa toată România, începând de la Putna pana la Drobeta-Turnu Severin.

Acest traseu este “scăparea” romanilor din mediul online deoarece pe tot parcursul lui avem obiective turistice, pensiuni/hoteluri, locuri istorice şi mai presus de orice vedem natura 24

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

aşa cum e ea, fără sa fie distrusă de noi prin poluare. Via Transilvanica sau “drumul care uneşte” este o experienţă unica, evadarea din tehnologie, fiind in mijlocul naturii. Acest drum este supranumit “drumul care uneşte” nu numai pentru simplu fapt ca leagă 2 părţi îndepărtate ale României (Putna şi Drumul-Turnu Severin) şi uneşte şi omul cu mediul înconjurator, cu istoria României şi totodata şi cu sportul deoarece pe acest traseu se organizează maratoane pentru a promovarea activităţlor sportive. La primul maraton au fost 70 de persoane, iar in prezent sunt aproximativ 2000 de persoane prezente la maratoane.

Desigur ca sunt foarte multe aspecte pozitive privind acest traseu însă sunt şi negative.

Noi toţi nu ştim sa preţuim ceea ce altii construiesc şi din ignoranţă, stricam. Încă de la început turiştii care treceau pe el deteriorau indicatoarele sau acopereau litera “T” de pe copaci care indica drumul corect ca sa nu se piardă nimeni.

Trecând peste toate problemele, fie ele din cauza naturii sau din cauza turiştilor, toate indicatoarele au fost înlocuite şi mai solide.

Când acest traseu va fi înmânat autoritatilor vor fi şi pedepse pentru aceste gesturi reprobabile de a strica munca altuia.

Din punctul meu de vedete ecosistemul actual nu favorizează turismul in anumite zone din cauza poluării excesive care l-a afectat. Poluarea poate fii prezenta şi pe traseul Transilvanica deoarece numărul vizitatorilor a crescut de la maxim 100 de turişti la aproximativ 5000 de turişti. Acest traseu poate fii afectat şi de natura însăşi, cauzele fiind vânturile puternice, iernile grele etc.

Neconservarea destinaţiilor turistice conduce la ruinarea lor şi în mod implicit la dispariţia destinaţiilor, atracţiilor, diminuarea până la dispariţie a fluxurilor turistice, respectiv a turiştilor.

Depăşind momentul imediat, perspectiva conturează produse turistice nu neapărat noi dar sigur mai curate şi mai corecte. Chiar dacă unele privelişti sunt alarmante, reuşind a speria pe unii dintre noi, simptomele nu sunt ale sfârşitului ci a unui nou început, un început marcat de răspundere, educaţie, responsabilitate faţă de gazde şi oaspeţi faţă de tot ce aparţine generaţiilor ce vor urma.

Pentru practicarea unui turism „verde” este nevoie să se implice mai mulţi factori decizionali, în primul rând statul, prin politica sa de dezvoltare economică, prin elaborarea unor planuri de dezvoltare durabilă cu asigurarea unor servicii de calitate pentru a se reduce exploatarea excesivă şi inadecvată a patrimoniului natural şi cultural. Un rol deosebit îl are şi 25

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

exprimarea opiniei populaţiilor locale, faţă de dezvoltarea zonelor turistice şi participarea acestora la aceste programe de dezvoltare economică.

Practicarea turismului verde presupune о modernizare a infrastructurii a dezvoltării ruralurbane durabile, utilizarea de forme de energie, neconvenţională, tehnici mai puţin poluante. În acelaşi timp, este nevoie de un marketing eficient, de о buna cunoaştere a locurilor cu destinaţie turistică, о dezvoltare macroeconomică eficientă care să evite supraexploatarea unor zone, cu evitarea poluării active.

Turismul actual ar trebui sa se dezvolte pozitiv pentru a ajuta natura, nu a o polua, in loc sa rupem o floare, putem planta un copac. Ar trebui sa fim deschişi sa colaboram unii cu altii pentru un mediu mai bun. Când acest traseu va ajunge pe mâna autorităţilor sper sa aibă grijă de el, sa fie alături de noi şi să ne îndrume cum să l promovăm şi in acelasi timp cum să l protejam.

Avem o țara frumoasa, de ce sa o stricam doar pentru ca vrem sa demonstram ceva? Transilvanica este o importantă atracție a României pentru ca o arată așa cum e ea, frumoasa și mult mai simpla decât credem noi, natura este un desen viu colorat, un dans lent, pur și simplu arta pe scurt, haideți sa nu stricam asta și sa prețuim ceea ce avem pana nu este prea târziu și nu numai sa prețuim ci sa îmbunătățim

Ecosistemul nostru “plânge” și noi trecem cu vederea și continuam în același mod. În aceste imagini puteți vedea ce țară avem, o țară care nu credeam că există și niciodată nu aș fi crezut cât rău facem naturii prin turism. O metodă eco pentru turism ar fi mersul pe jos pe un traseu, de aceea este atât de apreciat Transilvanica, sau mersul pe un pod în loc de mersul cu barca. Metode există, noi să vrem.

26

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

ENERGIA NUCLEARĂ ŞI MEDIUL Autor: Răgălie Cristina Prof. coordonator: Onose Cătălina Liceul de Turism și Alimentație “Dumitru Moțoc” Galaţi Radioactivitatea este un fenomen prezent pe planeta noastră încă de la începuturile existenţei sale. De atunci şi până în prezent s-a conservat numai o parte din zestrea apreciabilă de radioactivitate terestră, respective elementele şi izotopii radioactive de lungă durată, cu timpi de înjumătăţire foarte mari. Cel mai răspândit radioelement în scoarţa terestră este uraniul care, în natură este mai dispersat decât aurul, argintul şi mercurul, urmat de toriu şi de radiu.

Radiaţiile sunt definite, ca fiind, emisii de particule, aflate în mişcare. Radiaţiile ionizante rezultă din procesul de radioactivitate, care reprezintă proprietatea nucleului unui atom de a se dezintegra şi de a emite radiaţii, în mod spontan, în condiţiile radiaţiei naturale, sau prin inducere, în cazul radiaţiei de tip artificial.

Aceste elemente radioactive sunt prezente, într-o proporţie mai mare sau mai mică în rocile eruptive, metamorfice şi sedimentare, în troposfera şi în hidrosferă. Poluarea radioactivă naturală a biosferei a existat încă de la începuturile formării planetei, deci cu mult timp înainte de apariţia omului.

Descoperirea radioactivităţii artificiale şi apoi aceea a fisiunii uraniului, au dat un puternic imbold cercetărilor de fizică nucleară. Pentru marele public, energia nucleară a ieşit din anonimat abia după aruncarea celor două bombe atomice în 1945 asupra Japoniei. În urma acestor explozii bilanţul a fost: HIROŞIMA NAGASAKI MORŢI 78150 23753 DISPĂRUŢI 13983 2924 RĂNIŢI 37425 23345 ATINŞI DE ARSURI 235650 89025 În 1956 existau în evidenţele spitalelor 6000 de bolnavi la Hiroşima şi 3000 de bolnavi la Nagasaki cu sechele după iradiere, care necesitau tratamente.

Poluarea radioactivă a atras atenţia în mod deosebit în anul 1965 la Salt Lake City în Statele Unite ale Americii, când nouă adolescent au fost internaţi în spital datorită unor nodule anormali ai glandei tiroide. În urma anchetelor întreprinse a condus la constatarea că aceşti copii, cu 15 ani în urmă, au suferit consecinţele unei depuneri atmosferice radioactive provenite de la poligonul din Nevada.

Studii recente au arătat că datorită cauzelor de poluare radioactive, doză de radiaţii pe cap de locuitor a crescut în ultimii 20 de ani de 5 până la 10 ori.

Căderile de pulberi radioactive, rezultate din exploziile armelor nucleare experimentale reprezintă o sursă de poluare radioactive a mediului ambient. Cea mai periculoasă formă de poluare radioactivă artificială a mediului este cea determinate de diseminarea, în mod special în atmosferă a produselor de fisiune, rezultate în urma exploziilor de arme nucleare, cu scop militar. Norul ce se formează în urma exploziei se poate ridica până la înălţimea de 10-15 km, 27

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

în zona de formare, şi până la 30 km în cazul exploziei unei bombe termonucleare. Praful radioactiv este purtat de curenţii de aer, la distanţe foarte mari de epicentrul exploziei.

Căderile de pulberi radioactive poluează suprafaţa oceanului pe întinderi foarte mari, ajungând la adâncimi de peste 600m şi afectează în întregime populaţia globului prin inhalarea aerosolilor radioactive, prin ingerarea apei şi prin consumul produselor alimentare iradiate.

Procesele tehnologice de exploatare minieră reprezintă una dintre principalele surse de poluare artificială radioactivă, datorită faptului că acest element se oxidează şi se solubilizează, transferându-se în apele de mâna sub formă de uranil şi de aerosoli, care se dispersează apoi în aerul atmosferic. În acelaşi timp, în atmosfera se mai concentrează şi o cantitate apreciabilă de radon, gaz radioactive degajat prin transformările chimice ale uraniului, care intră în echilibru cu radonul din apele de mână, eliberat de sarurile de uranil, în urma procesului de solubilizare.

Principalele surse de poluare radioactivă, existente în industria nucleară sunt: reactoarele nucleare de mare putere, instalaţiile de extracţie şi prelucrare a minereurilor de uranium, utilajele de producere a combustibililor nucleari şi instalaţiile tehnologice de retratare a combustibililor nucleari uzaţi.

Datorită acţiunii factorilor atmosferici, mineralele radioactive sunt parţial degradate, solubilizate şi transportate de curenţii de apă în alte zone, ceea ce are ca efect poluarea radioactiv naturală a mediului.

Iradierea naturală are trei surse importante: radiaţiile ionizante de origine cosmică, radioactivitatea naturală de origine terestră şi radioelementele prezente în corpul uman.

Iradierea în scop medicinal este principala cauză a expunerii artificiale la acţiunea radiaţiilor ionizante, în cursul efectuării unor procedee de diagnostic şi tratament. Pacienţii care sunt expuşi acţiunilor medicale de radioterapie, radiodiagnostic şi explorare izotopică prezintă risc foarte ridicat de iradiere.

Contaminarea organismului uman se realizează indirect, prin intermediul lanţurilor alimentare şi direct, prin inhalarea aerosolilor radioactive. Fiecare element radioactiv se fixează în anumite ţesuturi şi organe. Atfel, 90Sr (strontium) şi radiul se fixează la nivelul sistemului osos, având metabolism identic cu cel al calciului. Iodul radioactive 1311 se fixează în glanda tiroidă. Cele mai importante elemente radioactive care conduc la poluarea mediului ambiant şi a organismului uman, sunt: 90Sr, 137Cs (cesiul) şi 1311.

Energia nucleară va fi privită multă vreme cu teamă şi suspiciune de către omenire. Din această cauză se impune familiarizarea maselor largi cu problemele nucleare, întrucât aplicaţiile paşnice ale energiei nucleare se dovedesc esenţiale pentru progresele şi evoluţia societăţii umane.

Bibliografie: 1. Brawn I., Probleme globale ale omenirii. Starea lumii, Editura Tehnică, Bucureşti 1992.

2. Conf. Dr. Florina Bran, Prof.dr.Ion Dincu, Ecologie generală şi protecţia mediului, Editura ASE, Bucureşti 1998.

3. Dr. Ovidiu Puiu, Energia - prioritate de interes planetar, Editura Independenţa economică, Brăila 1996 4. Sanda Vişan, Steliana Creţu, Cristina Alpopi, Mediul înconjurător. Poluare şi protecţie, Editura Economică, Bucureşti1998 28

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

TURISMUL DURABIL Autor: Tănasă Maria Prof. coordonator: Ivașc Marilena Liceul de Turism și Alimentație “Dumitru Moțoc” Galaţi Turismul, ca activitatea economică trebuie să se racordeze conceptului de dezvoltare durabilă, fiind o industrie dependentă de resursele naturii şi de moştenirea culturală a fiecărei societăţi, care vinde aceste resurse (prelucrate sau nu) ca parte integrantă a "produselor" sale ci în acelaşi timp, împarte anumite resurse cu alţi utilizatori, inclusiv cu comunităţile locale.

Imagine panoramică de pe Transfăgărăşan Industria turistică a adoptat conceptul de dezvoltare durabilă, formulându-se noţiunea de "turism durabil" care, după publicaţia OMT "Turismul în anul 2010" (1994), dezvoltă ideea "satisfacerii nevoilor turiştilor actuali şi ai industriei turistice şi, în acelaşi timp, a protejării mediului şi a oportunităţilor pentru viitor". Se are în vedere satisfacerea tuturor nevoilor turiştilor, economice, sociale, estetice, de loisir, etc. menţionându-se integritatea ecologică şi diversitatea biologică, culturală şi toate sistemele ce susţin viaţa. Cu alte cuvinte, toate activităţile turistice dintr-o ţară trebuie să fie compatibile cu capacitatea de încărcare cu turişti şi echipamente turistice a mediului natural, asigurându-se, astfel, o funcţionare ecologică şi economică durabilă la toate nivelurile corespondente nevoilor de utilizare endogene şi exogene. În dezvoltarea durabilă a turismului se impune ca necesitate, respectarea de către autorităţi, comunităţi, întreprinzători şi agenţi de turism a unor principii generale, între care amintim: • mediul înconjurător are valoare intrinsecă, deosebit de mare pentru turism; de el trebuie să se bucure şi generaţiile viitoare; • turismul trebuie văzut ca o activitate pozitivă, complexă, de care să beneficieze mediul ambiant, comunităţile locale şi, desigur, turiştii; • relaţia dintre mediul ambiant şi turism poate fi dezvoltată astfel încât, mediul să susţină activitatea turistică pe termen lung, iar dezvoltarea turismului, la rândul său, nu trebuie să ducă la degradarea mediului ci, dimpotrivă, la protejarea şi conservarea lui; • dezvoltarea activităţii de turism trebuie să respecte caracteristicile locului unde se desfăşoară; • ecologice, sociale, economice, culturale, arhitecturale; • scopul dezvoltării turismului trebuie să fie întotdeauna echilibrarea nevoilor turiştilor 29

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

cu cele ale destinaţiilor şi gazdelor acestora; • industria turistică, guvernele, autorităţile responsabile cu protecţia mediului şi organismele internaţionale trebuie să respecte aceste principii şi să conlucreze pentru a le pune în practică.

Aplicarea în practică a principiilor dezvoltării durabile turismului s-a lovit de numeroase probleme de natură economică, socială, organizatorică etc.

Astfel, există în continuare o lipsă de înţelegere în problemele dezvoltării turismului de cele ale mediului, atât la nivel macro, cât şi la nivel microeconomic. De asemenea, instituţionalizarea dezvoltării durabile a turismului este încă neclară; adeseori, nu sunt foarte bine precizate sarcinile diverselor organisme şi nu există o coordonare între acestea.

Turismul durabil trebuie să se bazeze pe o strânsă cooperare între industria turistică şi alte sectoare, precum agricultura, silvicultura şi managementul mediului, dar acest lucru nu se realizează întotdeauna. Mai mult, elaborarea unor proiecte coerente şi integratoare de dezvoltare necesită mult timp şi importante resurse băneşti.

Turismul este în primul rând o activitate economică; în mai multe regiuni sunt dependente de veniturile realizate din turism. Rolul său economic continuă să fie crearea de noi locuri de muncă, generarea veniturilor pentru populaţie şi bugete guvernamentale, antrenarea zonelor mai puţin dezvoltate.

Având în vedere toate acestea, în multe situaţii s-a ajuns la o intensificare a infrastructurilor şi echipamentelor incompatibilă cu dezvoltarea durabilă, graduală (vezi turismul în Insulele Reunion, Mauritius, Comores, Seychelles sau în parcurile naţionale din Kenia, Tanzania etc., unde mediul înconjurător natural şi cultural ca şi resursele turistice au fost afectate de o exploatare turistică neraţională).

Nu în ultimul rând, turismul este un sector care presupune investiţii mari de capital, iar dezvoltarea turismului durabil măreşte sumele ce trebuie alocate inclusiv pentru protejarea mediului şi a resurselor turistice.

Accentul pus la noi, în anii '70-80, pe efectul economic al turismului, a condus la o amplificare a echipamentelor turistice, mergând până la "urbanizarea" locală a unor staţiuni de litoral - în disproporţie cu capacitatea plajei, sau balneoclimatice (Băile Felix, Sovata, Băile Herculane etc.), acţiune incompatibilă cu dezvoltarea turismului în concordanţă cu resursele şi mediul ambiant.

Ca o activitate complexă, de conjunctură şi consecinţă, dezvoltarea turismului durabil presupune şi o colaborare între sectoarele economice (agricultură, păduri, ape, resurse minerale, industrie, transporturi etc.), autorităţi guvernamentale şi locale, alte organisme, demersuri ce nu se realizează nici în România, cu consecinţe negative previzibile. De aceea, planificarea, amenajarea şi exploatarea turistică trebuie să facă parte integrantă din strategia de dezvoltare durabilă a regiunii, zonei, arealului sau ţării.

Dezvoltarea turismului durabil trebuie abordată încă din fazele de proiectare şi construire a echipamentelor turistice pentru a se evita conflictele cu mediul, cu comunitatea locală, cu alte sectoare economice şi continuată în etapa de derulare a activităţii de turism, în care se pot controla efectele asupra mediului prin organismele autorizate şi stabili strategiile de rezolvare a deficienţelor, de echipare adecvată ecologică şi dotărilor turistice. Desigur, în această a doua etapă, intervin costuri mult mai ridicate decât în cazul unei proiectări, amenajări şi echipări iniţiale, corespunzătoare din punct de vedere ecologic şi peisagistic.

Conlucrarea dintre autorităţi (care dispun de instrumente legislative, economice, sociale, alte acte normative de interes public), agenţi economici (care iniţiază proiectele de amenajare 30

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

şi servicii, dar şi în protecţia mediului şi a moştenirii culturale), prestatori locali de servicii turistice, touroperatori şi agenţi de turism şi, nu în ultimul rând, turişti, este benefică în dezvoltarea durabilă a turismului.

Dezvoltarea durabilă a turismului a fost abordată şi la primul Colocviu paneuropean asupra turismului şi mediului de la Budapesta3 unde, în Declaraţia finală s-au stipulat câteva recomandări utile pentru organizatorii de turism şi anume: • dezvoltarea turistică este însoţită frecvent de daune aduse mediului prin exploatarea excesivă a resurselor naturale, poluare, degradarea sau distrugerea habitatelor naturale de faună şi floră, construcţii care desfigurează siturile sau prin presiunea socială şi culturală asupra comunităţilor locale; • mediul natural este, adesea, primul atu al industriei turistice, exploatarea necontrolată sau excesivă a habitatelor naturale riscă să degradeze sau să distrugă atracţiile şi "obiectul" turismului; • politicile turistice şi amenajările din teritoriu trebuie să ia în consideraţie conservarea habitatelor floristice şi faunistice conform Convenţiei de la Berna, alături de daunele cauzate mediului prin presiunea turistică improprie; • puterile locale şi regionale alături de instituţiile financiare, conştiente de erorile comise, trebuie să-şi asume responsabilitatea în favoarea unui turism compatibil cu cadrul natural, în alegerea facută în procesul de dezvoltare turistică; • concentrarea interregională trebuie să fie organizată în vederea armonizării politicilor de turism, care să conducă la conservarea zonelor protejate ci a mediului, în general; • măsurile de planificare pe termen lung trebuie să preceadă procesul de dezvoltare turistică, iar studiile de impact a activităţilor turistice asupra mediului să devanseze lansarea programelor; • gestionarea capitalului turistic şi mediul permite o creştere echilibrată şi durabilă, economisirea resurselor naturale şi respectarea mediului; • turismul rural, alternativ turismului de masă trebuie încurajat. Promovarea turismului rural va fi utilă, în acelaşi timp, pentru contribuţia la echilibrul economic şi cultural între oraş şi sat, căt şi pentru menţinerea agriculturii; • educaţia publicului şi a responsabililor din domeniu trebuie să fie prevăzută în toate cazurile de dezvoltare, realizare şi exploatare a echipamentelor turistice, în special în ariile protejate; • parteneriatul între populaţia locală, factorii politici de decizie, mediile economice, autorităţile locale şi organizaţiile non guvernamentale favorizează promovarea criteriilor ecologice în dezvoltarea industriei turistice şi elaborarea unei etici profesionale în materie de turism.

Dezvoltarea turistică durabilă poate fi abordată în două faze. Prima fază reprezintă hotărârea de a include în circuitul turistic o anumită zona şi construirea echipamentelor turistice. A doua fază constă în desfaşurarea propriu-zisă a activităţii turistice. Fiecare din aceste faze se realizează prin proprii agenţi, cărora le revine ci responsabilitatea ocrotirii mediului şi respectârii principiilor turismului durabil.

Dacă activităţile turistice sunt planificate şi dezvoltate cu grijă, problemele de mediu pot fi rezolvate încă din această fază. Alegerea zonei este foarte importanta pentru evitarea conflictelor cu mediul ambiant (limitarea daunelor aduse peisajului prin amplasamentul 31

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

staţiunii, prin organizarea transportului, prin arhitectură, prin metodele folosite în construirea echipamentelor).

Importante responsabilităţi revin şi agenţilor economici care iniţiază sau realizează proiectele de amenajare turistică. Proiectele trebuie să aibă în vedere calitatea şi să nu aducă prejudicii mediului; ele trebuie să ţină seama de legislaţie şi de problemele de mediu, chiar dacă acestea nu sunt incluse în prevederile locale. În legislaţia românească documentele de mediu sunt importante în acest sens.

Odată construite echipamentele turistice necesare, efectele asupra mediului pot fi controlate prin diverse operaţiuni, de agenţii abilitate în acest scop. Furnizorii locali de servicii turistice (cazare, transport, agrement) pot urmări în detaliu impactul pe care îl au propriile activităţi asupra mediului şi pot dezvolta strategii de rezolvare a acestor probleme, cu ajutorul organismelor sau organizaţiilor specializate pe problemele de mediu.

32

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

PROIECT ȘCOLAR DE EDUCAȚIE ECOLOGICĂ Autor: prof. Cetean Ioan Emil Colegiul Economic ”Dionisie Pop Martian” Alba Iulia Argument După cercetările efectuate de către specialistii UNESCO, s-a concluzionat că pentru dezvoltarea în continuare a culturii, civilizatiei și progresului în Europa, la latitudinile noastre, se cere ca suprafata terestre sa fie acoperita cu paduri in proportie de 32%. Romania, cu Carpatii - ,,coloana vertebrala,, are numai 26% fond forestier, fiind depasita de majoritatea tarilor europene. În tratatul de baza al Comunitatii Europene, in Articolul 2 din sectiunea principiilor de baza, se stipuleaza ca rolul UE este acela de a promova un nivel inalt de protectie si imbunatatire a mediului.

Pornind de la aceste realități, am considerat necesară derularea acestui proiect educational în vederea dezvoltarii în randul elevilor a spiritului antreprenorial, formarea unei conștiințe ecologice și de respect pentru natură.

Prin realizarea acestui proiect dorim sa dezvoltam in randul elevilor spiritul de initiativa, comunicarea, sa aiba loc un schimb de bune practici in vederea formarii unei educatii ecologice demne de un cetatean european.

Scopul Proiectului o Formarea de responsabilitati, respect si atitudini pozitive fata de pastrarea nealterata a mediului inconjurator; o Dezvoltarea capacitatilor de comunicare, colaborare prin schimbul de informatii cu ceilalti parteneri; o Crearea unui mediu scolar placut.

Obiectivul general al proiectului Formarea si dezvoltarea constiintei ecologice a deprinderilor si comportamentului ecologic la elevi.

Obiective specifice o Sa-si formeze deprinderi de plantare si ocrotire a unui puiet si a spatiilor verzi din curtea scolii si vecinatatea acesteia; o Sa identifice terenurile degradate din orizontul local si sa realizeze plantari de puieti. o Sa-si dezvolte o cunostinta ecologica teoretica necesara transpunerii ei in practici eoclogice; o Sa participe si sa coopereze activ alaturi de parinti in actiuni practice de ingrijire si protejare a mediului; o Sa-si asume responsabilitatile fixate potrivit particularitatilor de varsta; o Sa aplice cunostintele si deprinderile dobandite in activitati cu specific gospodaresc; o Sa petreaca timp liber in natura alaturi de parinti, cadre didactice exersand modalitati de protejare a mediului; o Sa constientizeze importanta unui aer curat pentru o viata sanatoasa;

33

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

o Sa actioneze in sensul colectarii selective si depozitarii controlate a materialelor refolosibile prin infintarea unui punct de colectare a materialelor refolosibile; o Sa ia atitudini atunci cand se sesizeaza comportamente cu normele de protectie a mediului cunoscute de ei; o Sa inregistreze rezultatele si sa alcatuiasca un portofoliu; o Sa utilizeze internetul pentru a obtine informatii despre mediu.

Activitati propuse si rolul partenerilor 1. Reciclăm hârtia – protejam padurea: colectarea de deseuri de hartie 2. Luna plantării arborilor – plantare de puieti in zona alunecarilor de teren Mereteu – comuna Vintu de Jos – toti cei implicati in proiect 3. Amenajarea curtii scolii prin plantare de puieti si flori in parcul si perimetrul scolii (martie – aprilie 2015) 4. ”Padurea din imprejurimile” - plantare de puieti in zona Oarda 5. ”Muntele si padurea” - plantare de puieti in muntii Apuseni, zona Ciuruleaza Modalitati de monitorizare, evaluare si promovare ale rezultatelor proiectului Monitorizarea activitatilor: Echipa de lucru va realiza fotografii si un jurnal cu descrierea activitatilor desfasurate; Se va urmari ca elevii implicati sa-si impartaseasca liber parerile si impresiile personale asupra temelor propuse la fiecare etapa a derularii proiectului.

Evaluarea proiectului: chestionare, discutii de grup, jurnalul cu impersii – jurnalul proiectului, portofoliu – fiecare elev, brosura in format electronic.

Promovarea si diseminarea proiectului: Proiectul va fi prezentata in cadrul Simpozionului local ,,Padurea – sursa vietii,, in cadrul Consiliilor Profesorale si Comisiilor metodice, precum si prin articole publicate in presa si revistele scolilor; Echipa de proiect va realiza pliante, afise, o mapa cu materialele proiectului.

Rezultatele asteptate: o Realizarea de parteneriate școlare în vederea derulării unor activități comune în viitor și a unor schimburi de experiență; o Întărirea colaborării (elevi, părinți, cadre didactice) pentru îmbunătățirea sănătății mediului; o Dobândirea deprinderilor ecologice pentru pastrarea si refacerea echilibrului om – mediu; o Dorința elevilor de a desfășura mai multe activități în aer liber; o Implicarea responsabilă și efectivă a elevilor și părintilor în viața școlii.

34

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

TURISMUL VERDE - UN VECTOR IMPORTANT ÎN CREȘTEREA CALITĂȚII VIEȚII Autor: Mirea Cristian, clasa a VIII-a B, Prof. coordonator: Dobrică Minodora-Cristinela Școala Gimnazială Nr. 7, Alexandria-Teleorman Cu toţii ar trebui să reflectăm la cuvintele marelui Constantin Brâncuşi: ,,Nu ne dăm seama ce minune reprezintă viaţa. E o minune faptul că suntem purtaţi pe un glob imens care se învârteşte de veacuri prin haos. Existenţa însăşi e plină de atâtea minuni: florile, copacii, frunzele. Ce minune e să trăieşti!”

Turismul verde sau ecoturismul este forma de turism în cadrul căreia turistul experimentează natura şi cultura locală, urmărind: producerea unui impact negativ minim asupra naturii şi culturii locale, conservarea activă a naturii şi moştenirii culturale a zonei vizitate, utilizarea serviciilor locale, înţelegerea elementelor naturii şi culturii locale, contactul direct, nemijlocit cu localnici şi agentul de turism local, facilitat de dimensiunile reduse ale grupurilor de vizitatori.

Termenul "ecoturism" reunește mai multe concepte. Este mai presus de toate o formă de turism responsabil, adesea în medii naturale, chiar dacă în oraș se dezvoltă și o formă de turism verde. Aplicarea principiilor actuale de dezvoltare a turismului durabil în ariile naturale a condus la apariţia ecoturismului ca formă distinctă de turism, menită să respecte integritatea peisajelor naturale, a biodiversităţii ecologice, în concordanţă cu cerinţele anumitor segmente de turişti, care doresc să îşi petreacă vacanţa în natură. Cu cât aceste resurse sunt mai variate şi mai complexe, dar mai ales nealterate de activităţile antropice, cu atât interesul turistic pentru ele este mai mare, iar activităţile turistice pe care le generează sunt mai valoroase şi mai atractive, răspunzând multor motivaţii turistice. În ultimul timp s-a manifestat tot mai pregnant tendinţa dezvoltării industriei turismului, prin întoarcerea sa către natură şi valorile culturale autentice.

Ecoturismul reprezintă de fapt cea mai valoroasă formă de manifestare a turismului durabil. Această formă de turism are ca scop principal conservarea mediului şi pune accent pe educaţia turiştilor în ceea ce priveşte protejarea şi conservarea mediului. Valorificarea cadrului natural reprezintă una dintre cerinţele fundamentale ale ecoturismului. Acest enunţ lasă de fapt o uşă larg deschisă unei game variate de activităţi, cu condiţia ca acestea să respecte condiţiile enunţate mai sus. Din această perspectivă ecoturismul se interferează cu alte forme de călătorie bazate pe natură. Astfel, în cadrul activităţilor ecoturistice pot fi incluse: tipuri de activităţi de aventură (de exemplu rafting, canoeing, turism ecvestru pe trasee prestabilite, schi de tură, excursii cu biciclete pe trasee amenajate etc.); excursii/drumeţii organizate cu ghid; tururi pentru observarea naturii (floră, faună); excursii de experimentare a activităţilor de conservare a naturii; excursii în comunităţile locale (vizitarea de obiective culturale, vizitarea fermelor tradiţionale, vizionarea de manifestări cultural tradiţionale, consumul de produse alimentare tradiţionale, achiziţionarea de produse tradiţionale non alimentare etc.). Activităţile care, deşi se desfăşoară în natură, au un impact negativ evident asupra mediului natural sau socio-cultural (de exemplu activităţile off-road) nu pot fi considerate activităţi ecoturistice.

Prin ecoturism se încearcă minimizarea efectelor negative asupra mediului local şi natural, precum şi asupra populaţiei. Zonele în care se practică sunt considerate de interes major, acest lucru permiţând impunerea unor rigori deosebite, cu efecte benefice asupra stilului 35

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

de viaţă tradiţional al populaţiei locale. Acest tip de turism poate să favorizeze o interacţiune între populaţia locală şi turişti, ca şi un interes real pentru protejarea zonelor naturale, nu numai în zonele receptoare, dar şi în cele emiţătoare. Implementarea unei atitudini eco se realizează printr-o educaţie ecologică având ca scop formarea conştiinţei şi conduitei ecologice. Această educaţie începe în familie şi se continuă în grădiniţă şi în şcoală. Bazele afective ale convingerilor ecologice se creează însă la vârsta preşcolară şi şcolară prin cultivarea dragostei pentru natură şi prin formarea deprinderilor elementare de ocrotire a mediului.

Educaţia ecologică este un proces complex şi de durată, care nu se încheie la sfârşitul unui ciclu de învaţământ.

Natura trebuie respectată şi nu dominată! Natura formează un întreg - imens, dar nu nesfârşit - în care fiecare componentă are un rol precis, iar omul este obligat să se integreze armonios în acest întreg. Păstrarea unităţii între vieţuitoare şi factorii abiotici condiţionează menţinerea vieţii pe Pământ.

Dragostea pentru natură trebuie să fie o componentă esenţială a comportamentului uman.

Cunoaşterea naturii, a mediului înconjurător este necesară pentru formarea unor noţiuni, convingeri, raţionamente, a unui comportament adecvat şi a conştiinţei ecologice. În zilele noastre, protejarea naturii, a frumuseţii şi diversităţii ei a devenit o preocupare conştientă a întregii societăţi. Protejarea mediului ambient este o problemă ce trebuie să-i intereseze nu numai pe ecologişti ci pe noi toţi: copii şi adulţi.

Problema protecţiei mediului înconjurător ar trebui să ne preocupe pe toţi, în egală măsură. Un mediu curat - înseamnă sănătate, armonie, echilibru ecologic pentru toate verigile implicate în acest „spectacol” perpetuu numit magic „VIAŢĂ PE PĂMÂNT”. În natură, culorile şi formele sunt însuşiri inseparabile ale lucrurilor şi fiinţelor, dându-le o notă distinctă. Prin bogăţia culorilor şi formelor este un „dascăl” neîntrecut. Mediul natural are o ofertă de frumuseţe pură pe care copiii pot învăţa să o descopere, să o aprecieze, să o iubească şi să o valorifice în creaţiile lor. Ieşirile în natură într-o zi frumoasă, indiferent de anotimp, oferă nenumărate ocazii de identificare a frumosului din realitatea apropiată. Verdele crud al ierbii, paleta coloristică a unui amurg, silueta sinuoasă a unui copac, un tril cristalin, sunt câteva din invitaţiile pe care ni le adresează natura din jurul nostru.

Practicarea unui turism verde în care măreţia munţilor, curcubeul florilor sau oglinda de cristal a lacurilor sunt adevărate provocări pentru inimă şi suflet, reprezintă un beneficiu de necontestat atât pentru turist, ca și beneficiar, cât și pentru mediul înconjurător, ca și emițător.

Trăim frumuseţea naturii nu pentru ceea ce ne dezvăluie aceasta ca act de creaţie, ci pentru efectele de relaxare, de eliberare şi pace intimă resimţite când ne refugiem din furnicarul vieţii cotidiene în mijlocul paradisului.

Natura asigură omului existenţa sa fizică, de asemenea contribuie la dezvoltarea sa morală, intelectuală, socială şi spirituală. Universul naturii a oferit multe omului, fără să ceară nimic în schimb. Natura are nevoie de prieteni, are nevoie să fie respectată şi ocrotită.

Dragostea pentru natură trebuie să fie o componentă esenţială a comportamentului uman.

Elevii trebuie să înţeleagă că este important „cum privim” natura; cum pătrundem în natură. A iubi natura nu înseamnă doar dorinţa de a fi în mijlocul ei, ci de a acţiona în folosul ei, de a milita pentru a nu fi afectată în nici un fel de acţiunile noastre. Este necesar sa-i învăţăm pe elevi că natura nu este şi nu poate fi proprietatea cuiva.

Ea este şi trebuie să fie în egală măsură a tuturor. Toţi cei care lucrează în şcoli pot avea un impact deosebit, de la creşterea conştientizării şi cunoaşterii până la formarea de atitudini şi 36

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

proiecte active în numele educaţiei mediului. Cu toţii trebuie să fim receptivi la problemele de mediu cu care se confruntă comunitatea.

Educaţia pentru mediu cultivă şi un sistem de valori. Deoarece copiii se maturizează, sistemul de valori pe care ei îl promovează influenţează opţiunile şi deciziile pe care ei le lansează referitor la toate aspectele vieţii lor. Valorile conferă consistenţă vieţii unei persoane; există o legătură strânsă între valori, convingeri, atitudini şi dezvoltarea unei etici a mediului înconjurător.

Pentru atingerea ţelurilor propuse în materie de ocrotire, este necesar să se adopte o serie de concepte care să soluţioneze problemele mediului. În prezent, gândirea ecologică se integrează tot mai activ în toate domeniile vieţii, exercitând un puternic impact asupra vieţii cotidiene.

Bibliografie: 1. Strategia naţională de dezvoltare a ecoturismului în România - Faza I: EXPERIENŢA ECOTURISTICĂ LA NIVEL NAŢIONAL ŞI INTERNAŢIONAL, Bucureşti, septembrie, 2009; 2. Melania Ciobotaru, Nicolae Adriana Geamana, Cornelia Jalba – Educaţia ecologică în şcoală, Editura CD Press Bucureşti 2005; 3. Silvia Breben, Elena Gongea, Elena Matei, Georgeta Ruiu – Cunoașterea mediului (ghid pentru invatamantul preşcolar), Editura Radical 2001; 37

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

TURISMUL ȘI MEDIUL Autor: prof. Butcovan Lucica Centrul Școlar de Educație Incluzivă ”Cristal”, Oradea Dicţionarul Enciclopedic Român (vol. IV, 1966) propune următoarea definiţie a turismului: „Activitate cu caracter recreativ sau sportiv, constând din parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distanţe, pentru vizitarea regiunilor pitoreşti, a localităţilor, a obiectivelor culturale, economice, istorice etc."

Turismul reprezintă totodată un mijloc de diversificare a structurii economiei unei ţări.

Astfel, necesitatea de adaptare a activităţii turistice la nevoile tot mai diversificate, mai complexe ale turiştilor determină apariţia unor activităţi specifice de agrement, transport pe cablu. În ansamblul unei economii naţionale, turismul acţionează ca un element dinamizator al sistemului economic global, el presupunând o cerere specifică de bunuri şi servicii, cerere care antrenează o creştere în sfera producţiei acestora. De asemenea, cererea turistică determină o adaptare a ofertei, care se materializează în dezvoltarea structurilor turistice şi indirect în stimularea producţiei ramurilor participante la: construirea şi realizarea de noi mijloace de transport, instalaţii de agrement pentru sporturi de iarnă, nautice etc. Dezvoltarea turismului conduce astfel, la un semnificativ spor de producţie (Ionescu, 2000).

Organizaţia Mondială a Turismului (O.M.T.), una dintre cele mai mari organizaţii internaţionale de turism cu caracter interguvernamental (înfiinţată în 1975 ) preia şi confirmă experienţa pozitivă de colaborare internaţională în domeniul turismului, dobândită de Uniunea Internaţională a Organismelor Oficiale de Turism (U.I.O.O.T.). Spre deosebire de fosta U.I.O.O.T., O.M.T. este o organizaţie internaţională guvernamentală, în sensul că reprezentarea în cadrul ei se face în numele guvernelor ţărilor membre, iar obiectivele fundamentale ale O.M.T. sunt, conform statutului, „promovarea şi dezvoltarea turismului, cu scopul de a contribui ia expansiunea economică, la înţelegerea internaţională, la pace şi la prosperitate, ca şi la respectul universal, la respectarea drepturilor şi libertăţilor umane fundamentale, fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie". În opinia lui Minciu (2001), relaţia turism-mediu ambiant are o importanţă deosebită, ocrotirea şi conservarea mediului ambiant reprezentând condiţia primordială de desfăşurare şi dezvoltare a turismului. Această legătură este una complexă, ea manifestându-se în ambele direcţii. Mediul natural, prin componentele sale, reprezintă resursele de bază ale turismului, iar pe de altă parte activitatea turistică are influenţă atât pozitivă, cât şi negativă asupra mediului ecologic, modificându-i elementele componente. Începând cu Conferinţa asupra Mediului ( Stockholm, 1972), omenirea a început să recunoască faptul că problemele mediului înconjurător sunt inseparabile de cele ale bunăstării şi de procesele economice, astfel, s-a ajuns să se vorbească despre conceptul de “dezvoltare durabilă” care reprezintă un proces ce se desfăşoară fără a distruge sau a epuiza resursele, asigurând dezvoltarea ( Baron, Snak, și Neacşu, 2001).

Potrivit lui Popescu (2000), protecţia mediului, tendinţa actuală a protecţiei şi prezervării mediului se bazează pe principiul concentrare, conform căruia se pretinde găsirea de soluţii tehnice pentru controlarea emisiilor, captarea poluanţilor şi transformarea lor în forme 38

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

stabile, netoxice, biodegradabile, deoarece în etapa actuală de dezvoltare socială nu mai poate fi realizată prin „dispersarea – diluarea” agenţilor poluanţi, pulberi şi gaze, în aer sau apă.

Aceste soluții tehnice necesită investiţii suplimentare și trebuie să asigure: protecţia biotopurilor de interes ştiinţific; asigurarea lanţurilor trofice normale ale biocenozelor; asigurarea resurselor naturale (aer, apă, sol, ) curate, pentru obţinerea unei bune productivităţi; echilibrarea presiunii populaţiilor de predători; reciclarea naturală a materiei, prin asigurarea realizării biociclurilor elementelor vitale (carbon, azot, oxigen, etc.); conservarea aspectului estetic, recreativ a mediului (Ionescu & colab. 1992).

Protecţia şi conservarea potenţialului turistic şi a mediului se conturează ca o activitate distinctă, având probleme specifice, care solicită colaborarea specialiştilor din domenii variate.

Această acţiune poate avea o eficienţă satisfăcătoare, numai în condiţiile asigurării unui cadru de desfăşurare juridico-administrativ adecvat care impune organizarea administrativă, existenţa unor resurse economice, un suport legislativ eficient şi o susţinută activitate de educaţie cetăţenească( Baron, Snak, și Neacşu, 2001).

Potrivit lui Munciu (2001) principalele acţiuni care vizează protejarea şi conservarea mediului şi a resurselor turistice la noi în țară sunt următoarele: -exploatarea ştiinţifică, raţională a resurselor turistice astfeel încât ritmul de exploatare să nu depăşească ritmul de reciclare şi regenerare; -soluţionarea resurselor cu valenţe turistice în contextul valorificării tuturor resurselor naturale şi a protecţiei mediului ambiant; -amenajarea şi organizarea adecvată şi la nivel superior a zonelor, traseelor şi obiectivelor de interes turistic; -organizarea şi exploatarea turistică raţională a parcurilor naţionale şi rezervaţiilor naturale, cu asigurarea protecţiei lor; -organizarea corespunzătoare a zonelor montane și înnoirea bazei tehnico-materiale a turismului menită să asigure un turism competitiv şi ecologic (Munciu, 2001).

Bibliografie: 1. Baron, P, Snak, O., Neacşu, N., (2001). Economia turismului, Editura Expert, Bucureşti.

2. DEX, ediția a II-a (1996). Editura Univers Enciclopedic.

3. Ionescu, I., (2000). Turismul fenomen social, economic și cultural, Ed. Oscar Prinț, București.

4. Ionescu, Al., Barabaş, N, Lungu, V. (1992). Ecologie şi protecţia mediului- Culegere de lucrări prezentate la Al IX-lea Simpozion „Ecologie şi protecţia mediului, Călimăneşti.

5. Minciu R.,(2001). Economia turismului, Editura Uranus, Bucureşti, 2001.

6. Popescu M., (2000). Ecologie aplicată Ed. „Matrix Rom” Bucureşti.

39

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

UN MEDIU CURAT PENTRU O VIAŢĂ SĂNĂTOASĂ!!!

Autor: prof. Mureșan Simona Camelia Centrul Școlar de Educație Incluzivă Beclean La fel cum fiecare om prin acţiunile sale afectează mediul în care trăieşte, aşa şi sănătatea fiecărui om este influenţată de sănătatea mediului în care trăim. Din acest punct de vedere, există câteva probleme majore cu care se confruntă societatea contemporană: spaţiile împădurite se reduc, deşertul se extinde, solurile agricole se degradează, stratul de ozon este mai subţire, numeroase specii de plante şi animale au dispărut sau sunt pe cale de dispariţie, efectul de seră se accentuează.

Dezvoltarea industrială din ultimele decenii a adus nu doar progres şi bunăstare, dar a venit şi cu nişte costuri, în special de mediu, care ne afectează viaţa şi sănătatea. De aceea, consider că este important să ţinem cont permanent de impactul acţiunilor noastre asupra mediului înconjurător, asupra sănătăţii noastre, în ultimă instanţă. Fiecare om trebuie să conştientizeze şi să-şi asume responsabilitatea privind impactul pe care viaţa lui o are asupra vieţii planetei şi asupra vieţii celorlalţi. În afara dreptului de a fi informat, mai există și dreptul de a fi educat în spiritul respectului faţă de igiena propriului nostru ambient, cu deosebirea că educaţia în spirit ecologic nu este doar un drept, este şi o obligaţie. Ştim cu toţii că avem drepturi precum cel la viaţă, la libertate, la proprietate şi e clar ce înseamnă şi ce importanţă au.

Dacă ne gândim la sănătatea noastră, trebuie amintit că mare parte din boli sunt (şi) din cauza poluării din mediul în care trăim şi care ne slăbeşte. Inundaţiile ce devastează ţara se trag nu din ghinion sau furia naturii ci din defrişări şi desecări. Înmulţirea dăunătorilor vine de la faptul că omul a distrus mare parte din locul de viaţă a păsărilor sălbatice, reptilelor şi liliecilor şi nu mai are cine mânca surplusul de şoareci şi insecte. Şi aşa mai departe..... Şi dacă înţelegem toţi că trebuie să luăm în serios protecţia mediului şi că un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic e un drept important al fiecăruia, de care avem mare nevoie şi pe care trebuie să îl apărăm, va fi mai uşor să se facă cele de trebuinţă decât dacă mai amânăm puţin până ajungem să simţim fiecare direct şi dureros pe propria piele ce înseamnă să nu ai un mediu curat.

A avea un comportament ecologic înseamnă a fi atent cu lucrurile pe care le faci, acestea nu trebuie să dăuneze mediului în care trăieşti. Trebuie să gândeşti global şi să acţionezi local.

Sunt lucruri atât de simple care nu-ţi vor afecta modul de viaţă sesizabil, dar vor avea un impact pozitiv asupra mediului.

Protejarea mediului este de o importanță extrem de mare în zilele noastre. Trebuie să ne gândim atât la noi, cât şi la nevoile viitoarelor generaţii. Pentru că acum avem posibilitatea de a schimba modul în care utilizăm resursele naturale, este momentul să ne punem cu toții întrebarea: „Ce putem face pentru a proteja mediul înconjurător?”

1. Folosește pungi reutilizabile Este unul dintre cele mai simple lucruri pe care le poți face: în loc să cumperi de fiecare dată o pungă nouă de la supermarket, poți veni de acasă cu propriile pungi din pânză. Astfel, pungile nu vor ajunge la gropile de gunoi sau în oceane, care sunt deja poluate cu materiale 40

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

plastice. Mai mult, daca nu va mai exista cerere pentru pungi de plastic, nu se vor mai consuma resurse pentru producerea lor.

2. Alege mijloace alternative de transport Mașina personală este foarte utilă atunci când ai de făcut multe cumpărături sau vrei să pleci într-o excursie, dar pentru mersul la muncă sau pentru plimbări prin oraș s-ar putea să nu fie cea mai bună alegere, pentru că ajungi să stai foarte mult timp în trafic și, mai important, poluezi mediul înconjurător. Poți ajunge rapid la birou, fără poluare și fără blocaje în trafic, daca utilizezi o bicicletă electrică sau o trotinetă electrică. Acestea sunt ușor de folosit și sunt ideale pentru plimbări prin orașul aglomerat sau în vacanțe.

3. Reciclează Reciclarea începe la tine acasă, prin separarea gunoiului în categorii: PET-uri, sticlă, conserve, carton și hârtie. De asemenea, există firme la care poți duce toate aceste obiecte colectate separat sau pe care le poți chema să le ridice de la tine de acasă.

400 de ani este o perioadă lungă de aşteptare pentru ca să se degradeze sticla pe care tocmai ai aruncat-o, nu-i așa? În fiecare an, peste 100.000 de animale marine și un milion de păsări mor din cauza sufocării și ingerării plasticului. Prin reciclare și utilizarea mai responsabilă a produselor din plastic (pungi, sticle, tacâmuri) poți reduce enorm riscurile asupra mediului, respectiv a sănătății tale.

4. Reducerea folosirii hârtiei Hârtia este cel mai comun şi frecvent deşeu şi se eliberează din toate domeniile de activitate. Ne trece prin mână în fiecare zi, dar de multe ori nici nu ne dăm seama cât de iresponsabil o folosim. Dezabonează-te de la astfel de servicii (reclame, broșuri, etc.) pentru a consuma mai puțină hârtie și a reduce cantitatea de deșeuri.

5. Creează o ladă de compost Nu trebuie sa locuiești la tară și nici măcar la casă pentru a avea o ladă sau un coș de compost. Compostarea înseamnă transformarea resturilor organice din bucătărie sau gradină în pământ de compost, ce poate fi utilizat mai apoi ca îngrășământ pentru plante.

Poți pune în lada de compost resturi de la fructe și legume, zațul de cafea, pliculețe de ceai, coji de ouă și pâine, dar nu este recomandat să pui sticlă, plastic sau cenușă. Astfel, poți utiliza la maximum orice cumperi sau crești, fără să irosești resurse. Ce faci cu compostul? Îl poți folosi atunci când împrospătezi pământul florilor din casă sau de pe lângă bloc.

6. Utilizează mai puțină energie Daca vei fi mai atent la modul în care utilizezi energia, vei ajuta mediul înconjurător si, în plus, vei plăti mai puțin la factura de electricitate. Poți face asta având grijă să nu lași luminile aprinse când nu ești în încăperea respectivă și să folosești aerul condiționat doar când temperatura din casă devine inconfortabilă. La fel de bine poți să investești în niște becuri LED - care au devenit mult mai accesibile, acestea având un consum de până la 10 ori mai mic decât becurile cu bulb.

7. Apa înseamnă viaţă!

Apa este un bun nepreţuit. Până să ajungă la noi, parcurge un drum lung, care este foarte costisitor. Apa trebuie economisită şi păstrată limpede.

8. Nu aruncaţi lichidele periculoase oriunde!

41

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

Nu aruncaţi uleiul de maşină, detergenţii, substanţele otrăvitoare sau vopseaua în canale, pe stradă sau în apă, pentru că pot ajunge înapoi în casele voastre!

Bibliografie: 1. https://florianbodog.wordpress.com/2014/06/12/un-mediu-curat-poate-asigura-bazapentru-sanatatea-noastra/ 2. https://blog.blablacar.ro/blablalife/reinventam-calatoritul/protejarea-mediului 3. http://www.primariavidele.ro/site%20pol%20com/docs/un%20mediu%20curat%20pentru %20o%20viata%20sanatoasa.pdf 4. https://airmotion.ro/blog/5-schimbari-pe-care-le-poti-face-ca-sa-protejezi-mediulinconjurator 5. http://apepaduri.gov.ro/wp-content/uploads/2014/08/zece_pasi_mediu_curatcarte_colorat.pdf

42

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

IA ATITUDINE ÎN FAȚA POLUĂRII! Autor: prof. înv. preșcolar: Ioja Mirela Liliana Școala Gimnazială ”Oltea Doamna”- Structură G.P.P. Nr.47, Oradea Potrivit lui Neacșu și Apostolache (1982), mediu, mediu înconjurător, mediu ambiant reprezintă totalitatea factorilor fizici, chimici, meteorologici si biologici dintr-un loc dat (areal) cu care un organism vine in contact.

Mediul înconjurător reprezintă totalitatea formelor de materie şi energie care înconjoară sistemul biologic considerat. Mediul este o entitate cu dimensiuni nelimitate ce se desfăşoară din imediata vecinătate a sistemului considerat până în spaţiul cosmic putând fi denumit mediu general. Delimitarea din acest mediu a unui ansamblu mai restrâns de factori, ce influenţează direct şi semnificativ structura şi funcţionarea organismelor, formează mediul eficient (Coste, 1986).

Poluarea în viziunea lui Neag (1997) presupune introducerea directă sau indirectă în mediu, mai ales prin activitatea umană, a unor substanţe sau energii susceptibile de a contribui sau a cauza un pericol potenţial pentru sănătatea omului, deteriorarea resurselor biologice a ecosistemelor sau a bunurilor materiale şi un obstacol în calea utilizării legitime a mediului.

Secolul al XXI-lea a preluat o mare problemă nerezolvată de secolul anterior – protecţia mediului înconjurător. Actualmente, există numeroase semnale de alarmă din cauza poluării excesive şi a epuizării unor resurse naturale. Cu toate preocupările existente în fiecare ţară şi la scară internaţională orientate spre protecţia mediului şi protejarea resurselor naturale, conservarea vieţii, a diversităţii ecologice se apreciază unanim că eforturile sunt insuficiente şi distribuite inegal pe glob. Susţinerea financiară a cheltuielilor pentru mediu este dependentă de starea economică a fiecărei ţări, deci decalajele existente între ţări vor marca profund şi acest domeniu (Brawn, 1992).

O serie de poduse chimice, deși au contribuit semnificativ la dezvoltarea societăţii umane, au adus în acelaşi timp și mari prejudicii prin impactul lor puternic asupra mediului înconjurător și sănătații oamenilor.Printre aceste produse se inscriu ca poluanţii organici persistenţi dintre care cei mai toxici, datorită caracterului lor cancerigen, s-au dovedit a fi: dioxinele, pesticidele, insecticidele, fungicidele,enilcloraţii, hexaclorbenzenul, hidrocarburile clorurate. Acestea acţionează asupra materiei afectând îndeosebi organele vitale de reproducere, sistemul imunitar, membrana celulară și se stochează în ţesutul adipos.

În ceea ce privesc tipurile de poluare, Bran și Dincu (1998) le clasifică după provenienţă (poluare naturală: biologică, fizico-chimică, antropică, respectiv poluare industrială: agricolă, din transporturi, menajeră); după natura poluanţilor (poluare fizică: termică, fonică, radioactivă, electromagnetică; poluare chimică: cu carbon şi derivaţii acestuia, cu compuşii sulfului, flourului sau ai azotului, compuşi cu metale grele, materiale plastice, pesticide, materii organice fermentabile; poluare biologică: prin contaminarea mediilor inhalate şi ingerate, prin modificări ale biocenozelor şi invazii de specii animale şi vegetale (de exemplu insecte nedorite, buruieni); poluare estetică: degradarea peisajelor datorită urbanizării, industriei, sistematizării eronat concepute; după starea fizică a poluantului (factorul care, aflat în mediu în cantităţi ce depăşesc optimul pentru una sau mai multe specii, are acţiune toxică: poluare cu lichide; poluare cu substanţe solide și poluare cu gaze şi pulberi).

43

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

În opinia lui Barbault (1990), principalele măsuri tehnologice pentru reducerea şi controlul poluării sunt: - reducerea emisiilor de agenţi poluanţi din industrie, prin alegerea materiilor prime cu cel mai mic potenţial de poluare, modificarea proceselor tehnologice prin adăugarea unor faze de recuperare a agenţilor poluanţi, utilizarea proceselor în circuit închis, etc.

- reducerea agenţilor poluanţi din transporturi; - înlocuirea combustibilului solid, cu lichid, gazos sau acţionarea cu energie electrică a motoarelor; - reducerea emisiilor de agenţi poluanţi în agricultură, industrie, etc.; - reducerea emisiilor poluante radioactive; - instalarea unor bariere fizico-chimice în calea răspândirii agenţilor poluanţi la: epurarea gazelor, ventilarea incintelor, desprăfuirea aerului, centrale electronucleare. În scopul prevenirii distrugerii stratului de ozon au fost semnate Convenţia de la Viena și Protocolul de la Montreal, ratificate și de România prin care țările semnatare sunt obligate să ia măsuri privind eliminarea producţiei și consumului de substanţe care afectează stratul de ozon, înlocuirea lor cu altele nepoluante, aplicarea celor mai bune tehnici disponibile pentru eliminarea și, daca nu este posibil reducerea emisiilor poluante (Dumitru, 2005).

Colapsul global al mediului înconjurător este inevitabil. Statele dezvoltate ar trebui să lucreze alături de statele în curs de dezvoltare pentru a se asigura că economiile acestor țări nu contribuie la accentuarea problemelor legate de poluare. Politica dusă în zilele noastre ar trebui să acorde o mare importanță susținerii programelor de reducere a poluării decât la o extindere cât mai mare a industrializării.

Strategiile de conservare ale mediului ar trebui să fie acceptate pe scară mondială, și oamenii ar trebui să înceapă să se gândească la reducerea considerabilă a consumului energetic fără a sacrifica însă confortul. Cu alte cuvinte, având la dispoziție tehnologia actuală, distrugerea globală a mediului înconjurator ar putea fi stopată. În vederea evitării poluării mediului, ca urmare a activităţii de gestionare a deşeurilor Dumitru și colab (2008) consideră că se impune respectarea următoarelor măsuri preventive: -reducerea cantităţilor de deşeuri, încă de la sursa de producere prin îmbunătăţiri aduse procesului tehnologic; -refolosirea parţială sau totală a unor deşeuri la locul de formare; -depozitarea şi sortarea deşeurilor la sursă şi îndrumarea lor spre întreprinderi specializate pentru reciclare; -incinerarea deşeurilor nevalorificate, în instalaţii specifice pentru reducerea volumului de reziduuri şi obţinerea de energie; -depozitarea în condiţii corespunzătoare; -amplasarea deponiilor la distanţe legale de localităţi şi împrejmuirea acestora; -etanşarea fundului depozitelor cu materiale naturale sau artificiale; -amenajarea unor sisteme de drenare a apelor scurse sau de infiltraţie; -amenajarea şi cultivarea perimetrelor adiacente, -elaborarea studiilor de impact asupra mediului atât pentru depozitele orăşeneşti ce urmează a fi amenajate cât şi pentru cele existente, -organizarea reţelei de monitoring a factorilor de mediu(apă, aer, sol) şi urmărirea efectelor asupra florei şi faunei în zonele de depozitare a deşeurilor menajere şi industriale, 44

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

-închiderea depozitelor a căror capacitate de depozitare a fost depăşită, urmată de recultivarea terenului şi reintroducerea acestuia în circuitul agricol.

Impactul deosebit pe care îl au deşeurile respectiv substanţele şi deşeurile periculoase asupra calităţii factorilor de mediu şi a stării de sănătate a omului a impus legiferarea unor prevederi privind regimul acestora cuprins în Capitolul III Regimul substanţelor şi preparatelor periculoase, precum şi Capitolul IV Regimul deşeurilor din Ordonanţa de Urgenţă nr. 195 din 22.12.2005.

Bibliografie: 1.Barbault, R., (1990). Ecologie génerale. Structure et fonctionnement de la biosphère, Ed. Masson, Paris.

2. Bran, F., Dincu, I., (1998). Ecologie generală şi protecţia mediului’ Editura ASE,Bucureşti.

3. Brawn, I., ( 1992). Probleme globale ale omenirii. Starea lumii, Editura Tehnică, Bucureşti 4. Dumitru, M., (2005). Reconstrucţie ecologică – Elemente tehnologice, metode şi practici de recultivare şi depoluare, Editura Eurobit, Timişoara.

5. Dumitru M., Borza I., Simota C., Ţărău D., (2008). Evaluarea Impactului Ecologic-Principii generale şi aspecte legislative, Ed. Eurobit, Timişoara.

5. Neacșu, P, Apostolache, Z, (1982). Dicționar de ecologie, Ed. Științifică și Enciclopedică.

6. Neag, G., (1997). Depoluarea solurilor și apelor subterane, Ed. Casa Cărții de Știință.

45

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

EDUCAŢIA ECOLOGICĂ – O ALTERNATIVĂ EDUCAȚIONALĂ ȘI O ȘANSĂ PENTRU VIITOR Autor: prof. Ioniţă Doina Colegiul Naţional ”Calistrat Hogaş” Tecuci Atitudinea faţă de natură este în primul rând o chestiune de educaţie, de cultură. Omul se naşte şi trăieşte într-un mediu natural, dependent de celelalte elemente ale biosferei cu care poate şi trebuie să stabilească relaţii de armonie şi respect faţă de particularităţile specifice regnului sau speciilor din care provin. Ca membru al naturii, omul trebuie să cunoască legile ei şi să se supună lor pentru a evita un conflict din care, cu siguranţă, ar ieşi învins.

Prin activităţi şcolare şi extraşcolare elevul conştientizează faptul că mediul înconjurător constituie un mecanism viu cu o complexitate deosebită, de a cărui integrare şi bună funcţionare depinde întreaga activitate umană.

De sănătatea Pământului depinde sănătatea noastră; de aceea trebuie să-i învăţăm pe copii să iubească, să respecte şi să ocrotească natura. Trebuie să refacem şi să protejăm ceea ce ni se pare inepuizabil şi gratuit, să protejăm singura planetă din Sistemul Solar pe care există viaţă, pe care existăm noi. Avem datoria morală ca, împreună cu familia şi comunitatea, să-i ajutăm pe copii să găsească răspunsuri la o serie de întrebări legate de tainele naturii, de strânsa legătură care e între om şi mediul înconjurător, de influenţa pe care o are omul asupra naturii.

Educaţia ecologică în şcoală este necesară, posibilă şi utilă, este o nouă ofertă de învăţare care a dus la schimbări importante în comportamentul elevilor noştri. Lor nu le este greu să planteze o floare, un copăcel, să se bucure de sosirea păsărilor călătoare, să asculte susurul apei, să descopere micile minuni ale naturii şi, de ce nu, să ia atitudine când întâlnesc aspecte negative care degradează mediul înconjurător.

Proiectul Tinerii ecologişti s-a născut ca urmare a necesităţii responsabilizării şi conştientizări elevilor faţă de problemele mediului, pornind de la cele mai banale acte pe care aceştia le fac zilnic, până la adoptarea unui stil de viaţă ecologic. Spiritul civic slab dezvoltat, dar şi neimplicarea elevilor în deciziile cu privire la problemele promovate de mediu, atât în cadrul grupului şcolar, cât şi în cadrul comunităţii, au fost alte motive care au stat la baza implementării acestui proiect în şcoală.

Considerăm că cel mai bine ar justifica proiectul următorul motto: ”Dacă dorim să continuăm a trăi pe această planetă, este nevoie de o schimbare de atitudine” (Albert Einstein).

Adevărata educaţie ecologică îşi va atinge scopul numai atunci când elevii – cetăţenii de mâine vor fi convinşi de necesitatea ocrotirii naturii şi vor deveni factori activi în acţiunea de conciliere a omului cu natura.

Proiectul îşi propune creşterea calităţii şi eficienţei educaţiei prin dobândirea de competenţe şi abilităţi adecvate de valorizare personală, necesare inserţiei sociale, prin activităţi extracurriculare.

Obiectivele proiectului sunt:  dezvoltarea deprinderilor elevilor de a păstra mediul curat ,  formarea deprinderilor elevilor de a practica activităţi ecologice,

46

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279



dezvoltarea disponibilităţilor şi a responsabilităţilor elevilor pentru protejarea mediului înconjurător.

Evenimentele şi activităţile care au avut loc pe parcursul acestui proiect au avut drept deviză ``Gândesc verde, gândesc curat``.

Impactul proiectului la nivelul echipei de proiect, a voluntarilor şi asupra comunităţii locale:  Împărtăşirea experienţei elevilor din cadrul proiectului celorlalţi elevi ai şcolii  Creşterea calităţii relaţiei dintre elevi şi profesori prin asumarea rolurilor specifice au avut ocazia să își pună în practică ideile  Creşterea calităţii relaţionării la nivelul echipei și-au făcut prieteni noi, care le împărtășesc interesele  Motivarea elevilor pentru dezvoltarea personală şi a învăţării pe tot parcursul vieţii  S-a obținut un mediu mai bun, mai curat și mai frumos  Formarea competenţelor manageriale, a deprinderilor de lideri și membri activi ai comunității.

Prin proiectul ”Tinerii ecologişti” se doreşte prezentarea unui exemplu de bună practică la nivel local, contribuind la crearea unei culturi responsabile, proactive, participative, o cultură civică în beneficiul dezvoltării durabile a şcolii.

Prin activităţi specifice şcolare şi extraşcolare, elevul trebuie să devină conştient că mediul înconjurător constituie un mecanism viu, cu o complexitate deosebită, de a cărui integrare şi bună funcţionare depinde întreaga activitate umană. Întrucât societatea actuală are nevoie de oameni care să se remarce nu numai prin ceea ce ştiu, ci şi prin ceea ce pot să facă, ameliorarea relaţiilor dintre om şi mediul înconjurător se poate realiza numai prin activităţi practice la care trebuie să participăm cu toţii. A venit vremea când omul trebuie „să încheie pace cu natura”, o pace cu condiţii de reciprocitate pentru „ambii combatanţi”.

Este necesar să urmărim formarea unor trăsături pozitive de caracter – respect, admiraţie, ocrotire, apreciere, compasiune – care să se statornicească în relaţia omului cu natura. Fără aceste trăsături, fără o conştiinţă şi o conduită adecvate, există pericolul distrugerii oricăror relaţii şi al trecerii de la armonie la un război din care omul ar avea cel mai mult de pierdut.

Bibliografie: 1. Anton Moisin, Arta educării copiilor şi adolescenţilor în şcoală, E.D.P., Bucureşti, 2001.

2. Sanda Vişan, Steliana Creţu, Mediul înconjurator. Poluare si protecţie, Editura Polirom, Iaşi, 2012.

47

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

NATURĂ ȘI VIAȚĂ – TURISMUL VERDE Autor: Mohanu Crina, clasa a XII-a Prof. coordonator: Stanciu Adina Mixandra Liceul Tehnologic Sebes

Turismul verde este orice fel de odihnă într-un mediu natural care nu dăunează naturii şi contribuie la conservarea acesteia.

Turismul verde este un concept menit nu sã stopeze turismul, ci sã-l orienteze astfel încât sa se asigure conservarea mediului natural prin utilizarea durabilã a componentelor diversitãtii biologice. Acesta presupune respectarea florei, a faunei, reducerea impactului actiunilor umane asupre mediului inconjurator, respctarea comunitatilor locale.

Una dintre formele turismului verde este escapada, care este o încercare de a scăpa de civilizaţia modernă. Exista unele persoane care pot oferi escapade prin locuri de cazare, cu sau fara servicii alimentare, in natura. Sunt importante principiile si anume: un grup mic de oameni, care trăiesc pe un teren de pământ, duc o gospodărie comună, susţin o anumită ideologie (dragostea pentru natura, pentru protejareda animalelor, dragostea pentru traditii,etc).Acestia sunt deschişi pentru vizitători: acest lucru măreşte profitabilitatea aşezării şi oferă o posibilitate de a familiariza cât mai multe persoane cu ideologia lor.

O alta forma a turismului verde este agroturismul. Acesta implică cazarea în mediul rural, câmpurile de grâu, livezi şi grajduri.Oferirea acestor experiente este ceva personal pentru turistii incliati catre agroturism.O cameră separată, baie şi mic dejun la o masă comună agroturistul este asigurat.

Oricare ar fi formele turismului verde, trebuie cunoscute si aplicate anumite reguli de catre turisti: o sa isi pastreze vie curiozitatea fata de flora , adica putem observa florile,dar sa nu le rupem o sa observam animalele in mediul lor natural de viata , dar in liniste sa nu le deranjam o sa respectam regulile si traditiile gazdelor o sa ne adaptam obiceiurile alimentare la cele ale zonei pe care o vizitam.

Din fericire pentru Romania avem foarte multe zone care se preteaza la practicarea turismului verde: - Rezervaţia Biosferei Delta Dunării şi Dobrogea (observarea păsărilor, plimbări cu barca) - Parcul Naţional Piatra Craiului şi împrejurimile acestuia (programe bazate în special pe observarea carnivorelor mari (lup, urs, râs), dar şi a unor specii de plante specifice, turism ecvestru, cicloturism, drumeţii montane etc.)

48

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

- Parcul Natural Munţii Apuseni (speoturism, drumeţii tematice, programe culturale, schi de tură, turism ecvestru, cicloturism etc.)

- Parcul Naţional Retezat - Geoparcul Dinozaurilor Ţara Haţegului, Parcul Naţional Munţii Măcinului, Parcul Naţional Munţii Rodnei, Parcul Naţional Călimani, Parcul Natural Lunca Mureşului, Parcul Natural Vânători Neamţ, cu programe axate pe: turism ecvestru, cicloturism, drumeţie tematică, schi de tură, observarea florei şi faunei, programe culturale, expediţii cu canoe etc.

- Transilvania - zona Târnava Mare (descoperirea culturii săseşti şi secuieşti, călărie, drumeţii tematice etc.)

- Maramureş (programe de descoperire a naturii, călărie, cicloturism, descoperirea ocupaţiilor şi a arhitecturii tradiţionale etc.)

- Bucovina (programele de observare a naturii sau drumeţiile tematice sunt combinate cu turismul cultural şi cu turismul monahal).

Turismul verde, ca oricare alta forma de turism este un act de responsabilitate, care va asigura un viitor mai bun copiilor nostri si care ii va ajuta sa devina la randul lor responsabili, astfel incat multe generatii de acum inainte sa se poata bucura de minunatiile pe care natura le ofera oamenilor.

Bibliografie: 1. https://sites.google.com/site/verdepentruromania/turismul-verde 2. https://ecology.md/md/page/turismul-verde-salut-arbore 3. Stănciulescu, Gabriela, Lupu, N., Ţigu, Gabriela, Dicţionar poliglot explicativ de termini utilizaţi în turism, Ed. All Educational, 1998

49

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

EDUCAȚIE ECOLOGICĂ, PRIN ACTIVITĂȚI EXTRAȘCOLARE, LA CICLUL PRIMAR Autor: prof. învățământul primar: Ioana Doroș Colegiul Național ,,Petru Rareș” Beclean ,,Totul a ieșit bun din mâinile naturii pentru a degenera în mâinile omului.” – J.J. Rousseau Orice copil poate deveni un prieten al naturii, cu condiţia să respecte natura. Ea are nevoie de prieteni, mai ales că, în ultima perioadă, fenomenele de poluare sunt tot mai numeroase, iar specialiştii în domeniu ne-au avertizat în legătură cu dezechilibrul ecologic care ia amploare și a valorificării exagerate a bunurilor naturii. Frumuseţea naturii nu se poate simţi cu adevărat numai dacă eşti în mijlocul ei. Telefonul şi televizorul au intrat prea mult în lumea noastră, mai ales a tinerilor, și ne-a îndepărtat de adevărata frumusețe a ceea ce ne înconjoară.

Ca urmare a creşterii economice, omul dispune de mijloace tehnice performante, consumând astfel cantităţi mari de resurse naturale, exploatând tot mai mult mediul natural.Toate acestea duc la modificari naturale majore, din cauza faptului că acţiunea umană nu este supusă controlului conştient.Adevărata educaţie în materie de ecologie îşi va atinge scopul când se va reuşi ca tânăra generaţie, viitorul de mâine, să fie convinsă de necesitatea ocrotirii naturii şi va deveni factorul activ în acţiunea de împăcare a omului cu natura. Educaţia cu privire la mediu trebuie să dezvolte la nivelul întregii populaţii atitudini de respect şi responsabilitate faţă de resursele naturale în vederea ocrotirii lor. Şcolii i-a revenit sarcina de a realiza educaţia elevilor în domeniul ocrotirii şi protejării mediului înconjurător, iar educaţia ecologică a devenit un obiectiv major în formarea şi pregătirea elevilor. Încă din familie trebuie să-i învăţăm pe copii să iubească natura, să se implice în acţiunile de ocrotire a ei, să conştientizeze că protejând natura ne protejăm pe noi.

La ciclul primar nu este o disciplină specială, în cadrul căreia să învăţăm cum să protejăm natura, pentru că natura face parte din viaţa noastră, este izvorul sănătăţii, oaza noastră de liniște, de recreere, ,,bogăția de frumuseți” pe care o admirăm, sursa de inspiraţie precum şi resursele de care avem nevoie pentru a trăi. Educaţia ecologică se regăsește la toate disciplinele de învăţământ, iar interdisciplinaritatea ne oferă posibilitatea de a prezenta elevilor natura, cu toate frumusețile ei, şi a-i face să înţeleagă pericolul dezechilibrului natural determinat de influenţa omului.

50

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

Încă din clasa pregătitoare le-am vorbit elevilor despre mediul în care trăim, acasă și la școală, și despre necesitatea protejării lui. I-am învățat să aibă grijă de florile din clasă, îndepărtându-le frunzele uscate și să le pună apă (avem ,,Spațiul verde” al clasei) să arunce ambalajele la coșul de gunoi, să dea mâncare păsărelelor. Stimularea creativităţii şcolarilor în domeniul abilităţilor practice, artistico-plastice şi folosirea resursei „hârtie” din punct de vedere economic, artistic, utilitar, ecologic a fost un alt obiectiv urmărit.

Economisirea hârtiei prin grija față de caiete, cărți, reviste și reciclarea ei, dându-i o altă întrebuințare i-a stimulat foarte mult. Am învățat să construim jucării din cartoane, hârtie colorată, să pliem hârtia pe care am scris, realizând lucrări frumoase pentru decorarea sălii de clasă, pentru decorul serbărilor. Ceea ce nu se mai poate folosi am pus în cutia special creată în sala de clasă, apoi am dus la pubelele unde se colectează hârtia.

Implicarea elevilor, alături de părinţi şi de alţi factori educaţionali ai comunităţii în formarea şi dezvoltarea unei conduite ecologice a fost alt obiectiv prioritar. Am participat la acțiuni de ecologizare în împrejurimile școlii, în parc. În fiecare an am participat la Programul Ziua de Curățenie Națională ,,Let`s Do It, România!” - cea mai mare campanie de educație ecologică desfășurată în școlile din țara noastră.

Am participat cu elevii la multe activităţi organizate în cadrul unor parteneriate educaţionale la nivel local, judeţean şi naţional. Proiectul național „Calendarul Verde” a fost o oportunitate pentru a afla lucruri noi şi interesante despre natură şi să desfăşoare activităţi variate, cu caracter ecologic.

Am sărbătorit Ziua Apelor, Ziua Păsărilor, Ziua Pământului.

Elevii ai realizat afişe, lucrări plastice, colaje, au creat diferite texte literare. Am organizat concursuri pe teme ecologice, am vizionat diferite filmuleţe despre natură. De asemenea, am organizat întâlniri cu reprezentanţi ai Ocolului Silvic. Elevii au participat la acţiuni de ecologizare, au împărţit pliante, au vizitat multe locuri, pentru a înţelege importanţa naturii şi a protejării ei.

Păsările sunt foarte îndrăgite de elevi și, de aceea, în ziua când le sărbătorim, am programat activitatea ,,1 Aprilie – Ziua Păsărilor”, având ca scop îmbogăţirea cunoştinţelor elevilor despre păsările care trăiesc în ţara noastră, dar şi în alte ţări, dezvoltarea sentimentelor de dragoste faţă de păsări, înţelegerea necesităţii ocrotirii şi protejării acestora. Mai întâi am discutat cu elevii despre păsările din ţara noastră, despre păsările din alte ţări, am observat planşe, apoi am vizionat filmul “Păsări din ţara noastră şi din alte ţări”. În cabinetul de biologie au putut observa păsări împăiate, ouă, cuiburi, au spus curiozităţi, au recitat poezii, apoi au completat un rebus şi au desenat păsări. Elevii şi-au îmbogăţit cunoştinţele despre păsări din ţara noastră, dar şi din alte ţări, au cunoscut foloasele pe care le aduc oamenilor şi naturii, au înţeles necesitatea ocrotirii şi protejării lor. Şi-au manifestat dorinţa de continuare a acestei activităţi şi au propus să mergem în pădure să vedem păsările, iar la toamnă să construim căsuţe pentru păsărele.

51

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

Oraşul Beclean nu este un oraş mare, dar poluarea îşi face tot mai simţită prezenţa.

Numărul maşinilor a crescut considerabil, iar gazele care ies din coşurile unor fabrici sau de la Stația de asfalt, se simt tot mai des. Ne bucurăm că pădurile ce înconjoară oraşul ( Pădurea Beclenuţului, Pădurea Gării, Pădurea Văii Viilor) ne dau oxigenul de care avem nevoie, numai că şi noi trebuie să avem grijă de ele. Prin acţiunile pe care ni le-am propus în cadrul proiectului ,,Pădurea, prietena noastră” (proiect înscris în Programul Internațional LEAF - ,,Să învățăm despre pădure” ) am reușit să sensibilizăm elevii cu privire la frumuseţea pădurilor, să le dezvoltăm interesul pentru ocrotirea şi protejarea mediului, cu toate elementele sale, să le modelăm personalitatea ca să înţeleagă că generaţiile viitoare depind de grija manifestată de oameni faţă de mediul în care trăiesc. Am urmărit următoarele obiective: – familiarizarea elevilor cu probleme de mediu; – cunoaşterea termenilor ecologici şi a unor norme ecologice; – observarea şi investigarea caracteristicilor mediului înconjurător, în special a pădurilor din jurul oraşului; – investigarea şi interpretarea interdependenţei între ecosistemele din păduri; – redarea, prin limbaj propriu, a unor informaţii primite prin mass-media despre păduri; – cunoaşterea normelor de protecţie, ocrotire şi salvare a pădurilor; – formarea unei atitudini de respect şi comportament adecvat faţă de mediul înconjurător; Activităţile derulate în cadrul acestui proiect au fost foarte îndrăgite de elevi, educative, utile pentru elevi, părinţi, cadre didactice şi comunitatea locală. Pe lângă activitățile desfășurate în pădurile din împrejurimile orașului, am vizionat filme cu aspecte din activităţile unor organizaţii ecologiste sau cu probleme grave de poluare și degradare a mediului, atât în România cât şi pe plan internaţional. Aceste vizionări au fost urmate de mai multe discuții libere, dezbateri privind cauzele poluării şi modalităţi de remediere ale situaţiilor prezentate.

Elevii şi-au exprimat dorinţa de a continua acest proiect în anii următori, iar dintre activităţile propuse aş enumera: mai multe activităţi care să se desfăşoare în mijlocul pădurii, vizitarea pădurilor din ţară ( păduri întinse de brazi şi molizi), atragerea mai multor elevi în proiect şi participarea voluntară la ecologizarea pădurilor. În fiecare an am organizat excursii tematice pentru observarea mediului cu aspectele pozitive sau negative întâlnite, stabilind apoi, împreună cu elevii, cauzele și măsurile de remediere ale unor probleme de mediu. Fotografiile și înregistrările video au putut fi folosite în timpul activităților din clasă. În cadrul serbărilor şcolare am prezentat poezii, cântece, scenete cu conținut referitor la mediu, parada ECO pentru copii, o activitate amuzantă, dar plăcută și utilă.

Emoționant a fost momentul în care un elev s-a costumat pentru a citi ,,Scrisoarea Pământului pentru copii”. Pe holul școlii avem expoziții permanente sau periodice cu desene în care se prezintă mediul curat sau cel poluat, postere, machete, fotografii.

52

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

Într-o perioadă informaţională, în care globalizarea, pandemiile și interesele marilor puteri domină, omenirea și mediul suferă foarte mult. Familia și școala mai pot să-i învețe pe copii că viața este frumoasă într-un ,,mediu sănătos”. Experienţa mi-a demonstrat că, de cele mai multe ori, creativitatea copiilor, spontaneitatea şi naivitatea lor de a dori să descopere lumea este un punct esenţial în demersul nostru pentru un mediu natural sănătos.

Bibliografie: 1. ,,Perspective didactice” – Revista învățătorilor din Bistrița-Năsăud, nr.1, Bistrița, 2015; 2. Dumitrescu, F., Stănculescu, C. – „Natura pe înţelesul copiilor”, Editura Carminis, Piteşti, 1998; 3. https://www.didactic.ro/materiale-didactice/123867_educatia-ecologica-in-ciclulprimar

53

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

POTENȚIALUL TURISTIC AL ORAȘULUI HÂRȘOVA Autor: Duciuc Samuel Emanuel, clasa a IX-a F Prof. coordonator: Cazacu Dumitra Liceul Teoretic ,,Traian” Constanța 1. Argument Pe malul dobrogean al apelor danubiene sunt niște pietre la marginea localității Hârșova… nu mulți le bagă în seamă… chiar dacă ele sunt spectaculoase mai cu seamă seara, când ultimele raze de soare le colorează în roşiatic-portocaliu (fig.1).

Fig. 1. Canaralele de la Hârşova la amurg Hârşova este un oraş sărac, cochet doar în centru, însă, paradoxal, extrem de bogat. Este inestimabil pentru că aici s-au păstrat, într-o foarte bună stare, straturi suprapuse de civilizaţie, fiind singurul loc în care găseşti, într-un singur strat de pământ, urme ale civilizaţiei din neolitic până în epoca romană şi chiar mai târziu. Adică 7 milenii sub pământ!

Priveliştea oferită de Dunăre şi ruinele cetăţii îţi taie respiraţia. Istoria este neglijată, peisajul la fel. Hârşova oferă şi o altă bogăţie, o resursă de neegalat, izvoarele termale de la ,,Puturoasa”, care nu au fost valorificate niciodată, deşi sunt omologate similar celor de la Băile Herculane. Oraşul Hârşova este aşezat în partea de NV a judeţului Constanţa, pe malul drept al Dunării, la 10km de confluenţa Dunării cu braţul Borcea , în Dobrogea Centrală.

2. Scopul și obiectivele referatului Scopul lucrării este acela de a conştientiza salvarea şi valorificarea patrimoniului nostru natural, de a promova frumuseţile naturii, de a încerca să punem în valoare potenţialul turistic al oraşului Hârşova şi de a contribui la lansarea ideii de turism durabil în zonă.

Prin realizarea acestui proiect dorim să dezvoltăm în rândul nostru, al elevilor, dar şi al cetăţenilor spiritul de iniţiativă, de investigare şi cercetare a minunilor naturii, dar şi a vestigiilor istorice care ne definesc ca neam.

3. Potenţialul turistic al reliefului din zona oraşului Hârşova Aparent, Dobrogea Centrală nu prea are obiective naturale spectaculoase. De-a lungul şoselelor care duc spre litoral, relieful este de obicei uşor vălurit şi ascunde vederii aspectele interesante; din cauza asta, puţini se abat deocamdată din drum, ca să vadă ce este dincolo de colinele cu porumb. În zona oraşului Hârşova, podişul trimite spre Dunăre o serie de promontorii peninsulare, dominate de câte un deal mai mult sau mai puţin proeminent. Aceste dealuri se termină brusc la întâlnirea cu fluviul, prin abrupturi stâncoase, numite de localnici canarale . Între localitățile Hârşova (la nord) şi Ghindăreşti (la sud) sunt cinci canarale , despărţite de vaduri largi şi domoale, inundabile la bază.

54

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

Canaraua Roşie reprezintă abruptul vestic al Dealului Varoş, înalt de peste 80m, alcătuit din calcare impregnate cu oxizi de fier, ce, privite în ceasurile târzii ale după-amiezelor senine, când soarele este la asfinţit, dau impresia unui spectaculos tablou, în care calcarul roşcat dă strălucitoare şi sângerii reflexe de lumini. (fig.2). La poalele dealului se află o stâncă de 6m, ,,Piatra cu capac”(fig.3) o legendă în piatră; tradiţia locului spune că a servit ca masă armatelor lui Traian, sau poate chiar împăratului, în timpul războaielor dacice.

Fig. 2. Canaraua Roşie Fig.3. ,,Piatra cu capac” Canaraua Ţigănească reprezintă falezele stâncoase spre Dunăre ale Dealului Catedralei. . În micile caverne de la baza pereţilor se adăpostesc pescarii când plouă. Când Dunărea creşte, aceste caverne sunt inundate, la fel şi mica făşie de plajă pietroasă (fig.4).

Fig.4. Canaraua Ţigănească Canaraua Turcească sau a Cetăţii se află pe dealul Belciug, în aval de port. Turnurile si colţii de stâncă au fost folosite de-a lungul istoriei ca bastioane naturale, pe suprafaţa dealului s-a construit o parte din fortificaţiile care apărau oraşul în evul mediu.(fig.5)

Fig.5. Canaraua Turcească (Cetăţii)

Fig.6. Intrarea superioară în peştera din Canaraua Cetăţii Între cele două turnuri naturale este intrarea în peştera din Canaraua Cetăţii , care are o lungime de aproximativ 15 m (fig.6). De pe Canaraua Cetăţii, privind Dunărea înspre amonte, se vede insula pietroasă din mijlocul apei, ce apare doar la debite scăzute (fig.7).

55

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

Fig.7. Insula pietroasă din amonte de Canaraua Cetăţii Fig. 8. Moşu şi Baba Spre Ghindăreşti se află cariera de calcar din Dealul Celea Mică. Când este soare, roca golaşă şi albă reflectă orbitor lumina. Aici, apar pe malul Dunării, două stânci, înalte de aproximativ 15 m, Moşu şi Baba (fig.8).

Mai în amonte, se află Canaraua din Dealul Celea Mare, ”La Porumbei”. Se desfăşoară pe o lungime de 1 kilometru şi ajunge la 86 m înălţime (fig.9). Pe vremuri, aici erau numeroase cuiburi de porumbei, de unde si numele canaralei. Este o arie protejată pe care se mai păstrează resturi din pădurea care acoperea platoul dobrogean cu sute de ani în urmă.

Fig.9. Canaraua ,,La Porumbei” 4. Potenţialul turistic al vegetaţiei şi faunei din zona oraşului Hârşova Canaralele de la Hârşova reprezintă o arie naturală protejată, aflată pe teritoriile judeţelor Constanţa şi Ialomiţa, în zona de sud-est a României. Rezervaţia este situată pe malul drept al Dunării, în aproprierea localităţii Hârşova.Concret, Canaralele sunt vechi stânci uriaşe, abrupte, cu înălţimea de peste 30 de metri, ce datează din perioada geologică a jurasicului. În substraturile lor, au fost descoperite resturi fosile de spongieri şi corali. Zona calcaroasă este declarată rezervatie geologică si paleontologică (5,3 hectare suprafaţă); apar la zi calcarele jurasice, loc unic în Dobrogea. Rocile au un aspect albicios, datorită calcarelor, iar în unele părţi sunt acoperite de licheni şi vegetaţie ierboasă(fig.10).

Fig. 10 Vegetaţie ierboasă de stâncărie

56

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

Fig. 11. Izvoarele termale de la Puturoasa 5. Potenţialul hidrologic al zonei oraşului Hârşova O comoară neexploatată curge în Dunăre de 40 de ani, iar oameni din toate colţurile ţării vin vară de vară să facă gratuit băi termale în două bazine improvizate pe malul fluviului. Apele termale de la Hârşova nu au fost valorificate niciodată, deşi sunt omologate similar celor de la Băile Herculane, putând fi utilizate pentru afecţiuni reumatice. Izvoarele sulfuroase, cu temperaturi de 430 C, au fost inspectate de specialiştii nemţi şi sunt ideale pentru o viitoare staţiune balneară.

Apele curg chiar la vest de oraş, pe malul Dunării, unde există un canal, care în vechime se numea „Puturosul“ sau „Puturoasa“, denumire dată de la mirosul persistent de sulf emanat. În anii 1970 - 1980, mai multe foraje efectuate pe malurile Dunării au pus în evidenţă pânza de ape termale sulfuroase care merge sub albia Dunării (fig.11).

Drumul spre izvoare se face pe drumul spre Vadu Oii, pe un drum ros de camioane şi căruţe, printr-o pădure deasă care se termină pe malul fluviului. Două bazine din beton făcute de oamenii locului în 1978 reprezintă toată instalaţia prin care se valorifică apele termale. În ele sunt ancorate două ţevi, pe alocuri cârpite, prin care curge apa. Calitatea apelor termale, ce concurează cu cele de la Herculane şi peisajul mirific din zonă constituie premise importante de dezvoltare a turismului balnear şi valorificarea lor intr-o staţiune de renume pe malul Dunării.

Activităţi derulate de mine pentru promovarea imaginii oraşului Hârşova şi încercarea de a-l integra în circuitul turistic al Dobrogei: a. Realizarea de fotografii pentru albumul ,,CETATEA CARSIUM – ŞAPTE MILENII SUB PĂMÂNT” b. Întocmirea, aplicarea şi interpretarea unui chestionar adresat populaţiei oraşului Hârşova, dar şi elevilor şi turiştilor, având la bază informarea despre importanţa canaralelor, cetăţii romano-bizantine şi a apelor termale pentru promovarea şi dezvoltarea unui turism durabil în zonă (fig.12). c. Fotografierea şi identificarea speciilor de păsări din aria protejată(fig. 13)

Fig. 12. Interviuri luate localnicilor şi copiilor în Hârşova

57

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

Fig.13. Păsări din aria protejată CONCLUZII După ce ai văzut aceste imagini, trebuie să faci o excursie în împrejurimile oraşului, să-i cunoşti mai bine monumentele naturale şi istorice şi nu în ultimul rând, să înţelegi spiritul hârşovenilor.

Este deschis, ca limpezimea apelor Dunării şi a cerului, hotărât, aşa cum stau calcarele neclintite în trecerea miilor de ani peste ele şi nu în ultimul rând, primitor.

Bibliografie: 1. Ielenicz, M. (1996), Dealurile şi podişurile României, Centrul de Multiplicare al Facultăţii de Geografia Turismului, Universitatea Creştină "Dimitrie Cantemir" 2. Popovici I., Grigore M, Marin I. ,1984, Podişul Dobrogei şi Delta Dunării, Editura Ştiinţifică ro.wikipedia.org 3. www.ddbra.co 58

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

MULTICULTURALITATE ÎN SPAȚIUL DOBROGEAN Autor: prof. Cazacu Dumitra Liceul Teoretic,,Traian” Constanța Motto ,,Numai întoarcerea noastră către trecut ne dă forţă faptelor de azi” Nicolae Iorga În prezent, este evident faptul că trăim într-o lume multietnică și multiculturală, însăși Uniunea Europeană este un mare conglomerat etnic, iar abordarea interetnică și interculturală a devenit prioritară în încercarea de a forma o unitate în diversitate, așa cum este și deviza europeană.

Dobrogea, tărâmul dintre ape, cu bogatul său trecut istoric, fabulos spaţiu geografic şi spiritual, a fost şi este un preţios model de convieţuire interconfesională şi etnică. Oamenii de cultură, atât din ţară, cât şi din străinătate, preocupaţi de trecutul poporului român, au numit Dobrogea “leagănul culturii şi spiritualităţii poporului nostru”. Şi dacă spiritualitatea este trăsătura fundamentală a acestui spaţiu, toleranţa rezultă din această trăsătură caracteristică locuitorilor ei, uniţi în diversitatea lor. Pământul românesc dintre Dunăre şi Mare a avut o evoluţie extrem de bogată şi interesantă, la care şi-au adus contribuţia – alături de români – toate etniile constituite în minorităţi, ceea ce a făcut ca Dobrogea să fie demult o Europă la scară redusă.

Concret, acest articol se vrea a fi o imagine de ansamblu, o ”fotografie panoramică” a mozaicului etnic dobrogean, din care să reiasă:  particularităţile ce îi definesc ca grupuri etnice,  amprenta lor demografică și culturală,  dar și gradul de conservare a obiceiurilor şi tradiţiilor acestora pe meleagurile dobrogene.

Sunt o admiratoare al tradiţiilor etnofolclorice şi consider că este necesară redescoperirea culturii tradiţionale a tuturor etniilor din Dobrogea, în contextul actual de multiculturalizare europeană.

Scopul articolului este acela de a conştientiza necesitatea salvării şi punerii în valoare a potenţialului cultural rural, prin studierea în particular a unor sate reprezentative, ca modele de multiculturalitate, în scopul dezvoltării durabile a spaţiului rural din zona Dobrogei şi de a sensibiliza colegii de şcoală faţă de valorile moştenite de la străbuni.

Dobrogea, tărâmul dintre Dunăre şi Marea Neagră, a constituit dintotdeauna un mozaic etnic. Cea mai importantă bogăție a acestor meleaguri sunt oamenii, un amestec inedit de etnii, care au ales să se stabilească într-unul dintre cele mai sălbatice medii și l-au transformat în „acasă” Conform datelor recensământului din 2002, cele două judeţe din partea românească a Dobrogei aveau o populaţie de 971.643 de locuitori, din care 863.620 (90,94%) sunt români , 19850 aromâni, 27.580 turci, 23.409 tătari, 21.623 lipoveni şi restul greci, ucraineni şi bulgari fig.1) -

59

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

Fig. 1. Structura etnica a populatiei din Dobrogea - 2002 30000

Aromani

20000

Turci

10000

Tatari

0 Nr. locuitori

Rromi

PATRIMONIUL ETNOFOLCLORIC MULTICULTURAL AL SPAŢIULUI DOBROGEAN - Se bazează pe valorificarea patrimoniului material şi spiritual moştenit de la înaintaşi, transmis din generaţie în generaţie şi descoperit în viaţa de zi cu zi a oamenilor sau cu ocazia unor manifestări culturale. „Dobrogea etnografică” prezintă un interes deosebit şi datorită structurii populaţiei: români, autohtoni sau veniţi din celelalte provincii româneşti, aromâni, turci, tătari, nemţi, lipoveni, bulgari, greci, italieni. În acest context, moştenirea etnofolclorică, cuprinzând arhitectura populară, tradiţiile şi obiceiurile populare, artizanatul, portul şi folclorul popular, gastronomia, specifică fiecărui grup etnic constituie un element definitoriu pentru spaţiul dobrogean.

Dezvoltarea, protejarea si punerea în valoare a patrimoniului cultural, caracterizat de elementele menţionate, contribuie în mod esenţial la integrarea reuşită într-o Europa multiculturală şi multinaţională.

Aceste etnii sunt rezultatul unei istorii de peste 2000 de ani şi al complexităţii fenomenelor de cultură şi civilizaţie care le-au adus să trăiască împreună. Fiecare dintre aceste etnii şi-au păstrat identitatea culturală, tradiţiile şi obiceiurile şi, aducând în acelaşi timp , poporului român propria contribuţie la dezvoltarea vieţii economico-sociale, în general.

Resurse etnofoclorice principale sunt :  arhitectura tradiţională  portul popular  ocupaţii, meşteşuguri, unelte şi instalaţii tradiţionale;  obiceiuri tradiţionale;  folclorul: literar, muzical şi coregrafic.

1. Arhitectura tradiţională dobrogeană este variată, datorită etniilor. Ea este încă reprezentată în Dobrogea prin case vechi, ţărăneşti, specifice fiecărei minorităţi etnice.

Materialele folosite la construcţia caselor, indiferent de populaţia căreia au aparţinut sunt piatra pentru temelie, chirpicii şi ceamurul pentru pereţi, lemnul pentru tâmplărie şi şarpantă, stuful, olana sau ţigla pentru acoperiş.

Arhitectura populară românească am regăsit-o în timpul deplasării pe teren şi este reprezentată de case vechi, cum ar fi cele de la Ostrov şi Oltina, din sud-vestul Dobrogei (fig.2 şi 3). Locuinţele dobrogene erau, în vechime, de două feluri. Primul tip era bicelular, cu tindă şi odaie, dominant în aşezările rurale dobrogene din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Acest tip de case se mai păstrează şi astăzi în localităţile Ostrov, Dunăreni, Vlahi, Rasova.

60

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

Fig. 2 Casă tradiţională românească din Ostrov Fig. 3 Casă tradiţională românească din Oltina Locuinţa tricelulară, cu tindă mediană şi două camere, succede primul tip de case şi este întâlnit la Oltina, Seimeni, Seimenii Mici, Aliman. Casa de la Oltina, datată din 1573, are temelia zidită din piatră de râu, pereţii din chirpici şi acoperişul din olană. Este tipul de casă tricelulară cu prispă la faţadă şi foişor dispus în ax.

Gospodăria tradițională ţărănească a ruşilor lipoveni este realizată din lut, piatră, lemn și stuf şi se integrează armonios în peisajul specific dobrogean. Ansamblul arhitectural cuprinde casa cu chiler (spațiu de depozitare) şi câteva din anexele tipice pentru o gospodărie din această zonă: grajdul pentru animale, şoproanele, bucătăria şi cuptorul de vară, porumbarul, fântâna.

La fațadă și pe latura dinspre stradă, casa are prispă cu balustradă și stâlpi. Pe latura din spate (spre nord) pe aproape toată lungimea casei se găsește chilerul. Această încăpere era folosită ca și spațiu de depozitare. Gospodăria tradițională are la exterior ornamente colorate în albastru. La pazie și fronton, acestea sunt realizate în tehnica traforului. S-au folosit motive florale, geometrice și zoomorfe foarte des întâlnite în arhitectura tradițională din această zonă (fig. 4).

Fig. 4 Casă tradiţională lipovenească din Enisala (judeţul Tulcea)

Fig. 5 Casă tradiţională turcească din Hârşova (județul Constanța)

Fig. 7. Cuptor turcesc din localitatea Başpunar 2. Portul popular În prezent, porturile tradiţionale nu mai sunt prezente, ele fiind înlocuite de portul orăşenesc, de zi cu zi. Doar în zilele de sărbătoare sau la biserică, se mai pot întâlni unele elemente ale porturilor tradiţionale, purtate în special de către bătrâni. Astfel , portul popular, 61

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

tradițional din Dobrogea păstrează aspectele specifice multitudinii etnice. (fig.8)

Fig. 8. Port traditional românesc din Dobrogea Portul lipovenesc (fig.9) Costumul bărbătesc este reprezentat prin: rubaşkă( o cămaşă largă, din pânză sau mătase, fără guler şi cu bentiţă) , pois( brâu foarte îngust, lucrat din lână, în diferite culori şi terminat la capete cu ciucuri) , pedeuca (paddiovca- o haină lungă de stofă de culoare albastru închis, ce se purta peste haine), pantaloni largi, cu croială dreaptă, iericiki, ciorapi albi, împletiţi din lână și cizme negre. Bărbaţii poartă barbă mare (bătrânii),iar la gât poartă o cruce mare, pe care au primit-o la botez şi de care nu se despart niciodată , ca semn al creştinătăţii.

Costumul femeiesc este format din: iubca (fustă, confecţionată din mătăsuri, catifele şi stofe subţiri de lână), cofta sau cufaica( bluze, făcute din materiale din culori vii), pois, chicica (boneţică ce acoperă cocul la femeile căsătorite sau baticul viu colorat-kaseacul). Fetele nemăritate îşi împletesc părul într-o singură coadă şi îşi prind în păr o panglică albă.

Fig. 9. Port tradiţional lipovenesc Portul tradiţional turcesc și tătar (fig. 10-11)

Fig. 10. Portul tradiţional turcesc

Fig. 11. Portul tradiţional tătar 62

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

Portul traditional aromân sau macedonean (fig. 12)

Fig. 12. Portul tradiţional aromân CONCLUZII ŞI PROPUNERI DE VALORIFICARE TURISTICĂ SUPERIOARĂ A PATRIMONIULUI ETNOFOLCLORIC DIN SPAŢIUL DOBROGEAN Dobrogea, ca spaţiu excepţional de multiculturalitate interetnică dispune de resurse turistice deosebit de importante, excelând prin cele etnofolclorice prezentate anterior. Resursele turistice etnofolclorice pot susţine şi alte forme de turism pe lângă cel etnofolcloric: agroturismul şi turismul cultural-istoric. Din păcate, valorificarea acestor resurse în Dobrogea, prin turism etnofolcloric este destul de redusă.

Propuneri de valorificare turistică superioară :  Implicarea autorităților locale pentru atragerea de fonduri în scopul diversificării fondului turistic etnofolcloric (mici ateliere care să valorifice meșteșugurile tradiționale);  Reabilitarea caselor cu arhitectură tradiţională şi includerea acestora în circuitul turistic;  Desfăşurarea unui festival de muzică populară al etniilor dobrogene;  Organizarea unor tabere sau sejururi turistice tematice  Dezvoltarea unui brand turistic al etniilor din Dobrogea şi promovarea intensă a acestuia.

Bibliografie: 1. Cocean, P., (2010), Patrimoniul turistic al României, Presa Universitară Clujeană, ClujNapoca.

2. Cocean, P., (1999), Geografia turismului, Ed. Focul Viu, Cluj-Napoca.

3. Costin, Claudia (2012), Curs de Etnografie şi folclor, Univ. ,,Ştefan cel Mare", Facultatea de Litere şi Ştiinţe ale Comunicării, Suceava; 4. Mehmet Ali Ekrem (1981), Civilizatia Turcă, Bucureşti 5. BUJDUVEANU, Tănase (1997) Romanitatea balcanică și civilizația aromânilor, Editura Ex-Ponto, Constanța.

6. CAPIDAN Theodor (2010), Macedoromânii – etnografie, istorie, limbă, Editura 7. Dacoromână, București.

8. CARAGEANI, Gheorghe (1999), Studii aromâne, Editura Fundației Culturale Române, 9. București.

63

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

IMPACTUL ACTIVITĂŢILOR ANTROPICE ASUPRA ECOSISTEMULUI LACULUI TĂBĂCĂRIE- CONSTANŢA Autor: prof. Cazacu Steliana Liceul Teoretic ,,Decebal” Constanţa Oraşul Constanţa ne oferă o paletă diversificată de locuri de distracţie şi de petrecere a timpului liber, mai cu seamă vara, dar Lacul şi parcul Tăbăcărie rămân locul de vis şi sănătate a constănţeanului (fig.1), dar şi a multor turişti care vizitează anual oraşul nostru. Din păcate, lacul nostru şi paradisul păsărilor, această DELTĂ în miniatură, a fost neglijată, uitată şi lăsată la voia întâmplării, autorităţile şi oamenii de rând trec nepăsători pe lângă degradarea lui. Ba, chiar contribuie, intenţionat sau nu, la distrugerea sa. Spaţiile verzi au devenit loc de promenadă pentru câinii vagabonzi sau cu stăpân, lacul, depozit pentru gunoaie şi resturi menajere.

Fig. 1. Apus pe Lacul Tăbăcăriei Din acest motiv, m-am gândit că ar fi binevenită realizarea unui studiu asupra impactului activităţilor antropice asupra ecosistemului Lacului Tăbăcărie şi să promovez frumuseţea,, ochiului de verdeaţă de lângă casă”, pentru a sprijini comunitatea locală în dezvoltarea durabilă a oraşului prin turism, pentru a informa populaţia despre valenţele turistice ale lacului şi despre posibilităţile de petrecere a timpului liber.

Lacul Tăbăcăriei este situat în nord-estul sectorului maritim al Dobrogei de Sud, în proximitatea contactului geologic cu Dobrogea Centrală (falia Capidava-Ovidiu), la 44°14'44'' lat.N si 28°36'15” long.E (fig. 2).

Fig. 2. Dobrogea de Sud – Harta hipsometrică şi a subunităţilor de relief Sursa hărţii: http://earth.unibuc.ro; Posea şi Badea, (1984) Lacul Tăbăcărie este situat, mai exact, în perimetrul oraşului Constanţa (fig.3 si 4),în extremitatea nordică a acestuia, într-un golf marin, ce oferă şi astăzi un cadru geografic încântător. Lacul, cu apă dulce, este legat prin canale de lacul Siutghiol şi de Marea Neagră. Pe 64

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

vremuri, din acest loc se scotea o cantitate mare de peşte, iar în partea sa vestică erau foarte multe grădini.

Fig. 3. Aşezarea geografică a Lacului Tăbăcărie (www.google.earth) Dobrogea de Sud se remarcă, aşa cum am menţionat, prin prezenţa limanurilor fluviale, fluvio – maritime şi lagune. Geneza lacurilor din Dobrogea de Sud este legată, în general, de adâncirea unor văi dobrogene care a avut loc în perioada regresiunii neoeuxinice sau în perioada regresiunii dacice. Gurile văilor au fost lărgite prin abraziune şi aluvionare, căpătând aspectul unor golfuri, în timpul transgresiunii neolitice sau în timpul transgresiunii valahe . În general, gurile largi de vărsare ale râurilor dobrogene evidenţiază faptul că în timpul pliocenului acestea au fost adevărate golfuri.

Din punct de vedere genetic, Lacul Tăbăcărie este un liman marin, format prin izolarea sa de Marea Neagră cu un cordon litoral lat de câteva sute de metri. Are o formă aproximativ dreptunghiulară, malurile sunt joase şi betonate, flancate uneori de brâuri ȋnguste de stuf.

Suprafaţa sa este de 99 ha, lungimea medie de 1,4 Km, lăţimea medie de 0,7 Km, adâncimea medie este de 1,5 m şi este alimentat de puternice izvoare subterane . Nivelul apei este cu 1 m mai jos decât nivelul apei din lacul Siutghiol – aflat la nord de lacul Tăbăcăriei şi este legat de acesta printr-un canal lung de 400 m. Un alt canal, prevăzut cu un stăvilar, la ,,Pescărie”, face legătura cu apele mării .

Lacul Tăbăcăriei – SIT NATURA 2000 Lacul Tăbăcărie, ȋmpreună cu Lacul Siutghiol, aflat ȋn apropiere, formează un complex lacustru, declarat Sit Natura 2000, deoarece el găzduieşte cca 31 de specii de păsări protejate . În suprafaţă de 2.023 hectare, situl reprezintă un adăpost pentru populaţiile de păsări în perioada de cuibărit, pentru speciile migratoare şi pentru speciile de păsări care iernează la noi. În perioada de migraţie, situl găzduieşte mai mult de 20.000 de exemplare de păsări de baltă, fiind posibil candidat ca sit RAMSAR (fig.4).

Fig. 4. Harta Siturilor Natura 2000

Cu toate că situl este supus unei puternice presiuni cauzate de apropierea de staţiunea Mamaia şi oraşul Constanta, amplasarea sa pe rute de migraţie a păsărilor (Via Pontica şi drumul sarmatic – fig. 5) îl face deosebit de important pentru conservarea celor 43 de specii de păsări migratoare.

65

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

Fig. 5. Căile de migrare ale păsărilor călătoare din zona costieră a României Dintre acestea 28 sunt specii protejate în spaţiul comunitar, patru fiind periclitate la nivel global. Deşi există şi specii protejate care cuibăresc în sit, importanţa lui deosebită pentru conservare este accentuată în timpul migraţiilor şi al iernilor. Păsările care frecventează acest sit sunt îndeosebi cele care se hrănesc sau se odihnesc pe luciul apei, cum ar fi: pelicanul comun, raţa roşie, lişiţa, cormoranul mic, ferestraşul mic, rata cu cap alb, cufundarul polar si cufundarul mic, sau care se pot hrăni în zbor de la suprafaţa apei : pescăruşul cu cap negru si cel mic, chira de baltă, chira mică şi cea mare sau pescăruşul rozalb.

Deşi lacul Tăbăcăriei este un excelent habitat cu stufărişuri, suprafeţe de apă libere sau tufărişuri de pe mal pentru multe specii de păsări, atât pentru cuibărit cât şi pentru popas sau hrănire, în el debuşează o parte din canalizarea pluvială a municipiului Constanţa, fapt ce contribuie la o degradare accentuată a calităţii apei, cu un impact major negativ asupra păsărilor . În urma cercetărilor realizate de Institutul de Cercetări Marine Constanţa şi Institutul GeoEcomar Constanţa, s-a constatat, în ultimii 20 de ani, o scădere a efectivului de păsări ce cuibăresc sau tranzitează Lacul Tăbăcărie şi Lacul Siutghiol, ca urmare a dispariţiei, aproape în totalitate, a florei acvatice şi a stufului de pe aceste lacuri . Rămăşiţe ale stufărişului, care constituie mediul de viaţă al păsărilor, au mai rămas în golfurile din partea de vest a parcului Tăbăcăriei. De asemenea, abundenţa de peşte care exista ,de pildă acum 25 de ani, nu mai este.

Reducerea biodiversităţii acestor zone costiere de interes local, chiar naţional, se datorează presiunii antropice, acţiunii iresponsabile a oamenilor. În timpul deselor plimbări pe malul lacului, am observat că acesta este puternic poluat (fig.6), datorită scurgerilor de ape menajere provenite din cartierele de locuinţe adiacente, de la complexul de restaurante şi parcul de agrement ,,Satul de Vacanţă” din nordul lacului.

Fig. 6. Poluarea Lacului Tăbăcărie Dată fiind activitatea antropică deosebit de intensă, manifestată prin turism de masă, sporturi nautice, pescuit, circulaţie rutieră, habitare umană (staţiunea turistică Mamaia, oraşul Constanţa, oraşul Ovidiu, localitatea Mamaia Sat), s.a. impactul asupra sitului este major cu efecte negative asupra habitatului lacustru şi a speciilor de floră şi faună asociate .

CONCLUZII Zona costieră, implicit Lacul Tăbăcărie prezintă o importanţă deosebită în ceea ce priveşte varietatea habitatelor naturale şi diversitatea ridicată a speciilor de floră şi faună avatică.

66

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

Datorită particularităţilor microclimatice şi a solurilor, habitatele costiere sunt mediu de viaţă pentru numeroase rarităţi floristice şi faunistice, unele dintre ele cu areal strict litoral.

Ca urmare a intereselor economice, dar şi a lipsei unei strategii coerente pentru conservare şi management durabil, în zona parcului si lacului Tăbăcărie, biodiversitatea costieră terestră se află într-un continuu declin, odată cu distrugerea sau afectarea gravă a zonelor umede. Acest fapt a determinat dispariţia unor specii de floră şi faună, periclitarea unor specii de păsări.

Degradarea biosistemului din Lacul Tăbăcăriei are cauze precise, care trebuiesc căutate, studiate şi eliminate cât mai urgent posibil. Se poate şi trebuie acţionat cât mai repede pentru păstrarea purităţii apei , pentru păstrarea echilibrului natural, a florei specifice şi a faunei acvatice.

Pentru eficienţa acestor acţiuni se impune:  stoparea oricărui fel de construcţii permanente în zona stufărişului şi a parcului ;  sancţionarea drastică a celor ce depozitează sau deversează deşeuri în zona parcului si lacului;  înlocuirea conductelor de devesare a apelor menjere de la cartierele adiacente, centrele comerciale si Centrul de Scafandri, confecţionate din plumb;  acestea trebuie dublate de un management eficient al deşeurilor şi apelor menajere .

Prin acţiuni de implicare a autorităţilor locale şi regionale, dar şi a societăţii civile în problematica conservării biodiversităţii şi a prezervării habitatelor naturale din zona lacului se creează premisele creşterii gradului de conştientizare a cetăţenilor din zona riverană şi ale înţelegerii importanţei conservării unor zone cu floră şi faună sălbatică, nealterate încă de activităţile economice – fundament al dezvoltării durabile a oraşului Constanţa.

Bibliografie: 1. Breier A, 1987, Lacurile de pe litoralul românesc al Mării Negre, Editura Ştiinţifică, Bucureşti 2. Gâştescu, P. (1971), Lacurile din România – Limnologie regională, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti.

3. Gâştescu, P., Breier, A. (1969), Lacurile din Dobrogea, Studii Geografice asupra Dobrogii, Lucrările Primului Simpozion de Geografie a Dobrogii, Constanţa, 4. Popovici I., Grigore M, Marin I. ,1984, Podişul Dobrogei şi Delta Dunării, Editura Ştiinţifică 5. Skolka M., Fagaras M., Paraschiv G., 2004 (2005) – Biodiversitatea Dobrogei, 396 pp., Ovidius University Press 6. Zotta B.,1995, Geografia Municipiului Constanta, Editura Muntenia 67

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

VERDE - UN MOD DE A EXISTA Autor: prof. Rotundu Mihaela Școala Gimnazială comuna Orțișoara, jud. Timiș La sfârșitul secolului al XX-lea, contextul ecologic de la nivel mondial a impus unirea eforturilor pentru asigurarea calității vieții și apariția unui nou concept, cel de dezvoltare durabilă sau sustenabilă. Conform Declarației de la Rio de Janeiro (1992), „dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care urmărește satisfacerea nevoilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și îndeplini propriile nevoi”. Dezvoltarea durabilă a adus în prim plan un nou set de valori care va ghida viitorul model de progres economic şi social, valori care vizează mai ales omul şi nevoile sale prezente şi viitoare, mediul natural – protejarea şi conservarea acestuia, precum şi atenuarea deteriorării actuale a ecosistemelor.

De-a lungul deceniilor care au urmat anului 1992, omenirea a implementat diverse forme și modalități de acțiune, care au contribuit și contribuie la dezvoltarea durabilă. Printre aceste acțiuni se pot menționa: utilizarea becurilor economice și a aparatelor electrocasnice de clasă energetică A+; obținerea unor combustibili sintetici nepoluanți din resturi de materie vegetală (ex. biodiesel, bioetanol); colectarea selectivă și reciclarea deșeurilor; obținerea energiei termice prin procesarea deșeurilor; folosirea energiilor alternative (solară, eoliană, mareică, geotermală); epurarea apelor uzate înainte de a reveni în natură; obținerea și comercializarea de produse organice (ecologice sau bio); declararea zonelor de importanță ecologică drept rezervații sau parcuri naturale/naționale; practicarea turismului verde (ecoturismul) etc. În condițiile în care pandemia de coronavirus limitează turismul internațional, iar vacanțele și concediile rămân pe plan autohton, revin în actualitate starea în care ne întâmpină zonele turistice, precum și modul în care ne raportăm la acestea. Imaginile sfâșietoare cu ape și animale sufocate de diverse deșeuri sau pajiști smălțuite cu mormane de reziduuri au determinat schimbarea paradigmei privind modul în care ar trebui să se realizeze turismul în viitorul foarte propiat.

Se observă o relație de determinare între schimbările petrecute în societatea umană ca urmare a dezvoltării economice și modul de practicare a turismului. Astfel, creșterea gradului de bunăstare a unui segment tot mai mare al populației a dus la sporirea numărului persoanelor care se deplasează în scop turistic, la lărgirea ariei de proveniență a turiștilor și la mărirea distanței la care aceștia se deplasează. De asemenea, se constată mutarea preferințelor turiștilor de la ariile de destinație „clasice”, al căror mediu înconjurător a fost supus prea mult presiunii antropice, spre medii naturale mai puțin cunoscute, dar atractive datorită calităților (curate, sălbatice, cât mai aproape de starea naturală).

Deși se consideră pe bună dreptate că turismul este generator de probleme de mediu, fiind capabil să distrugă tocmai resursele de care este dependent, în prezent reprezintă un subiect important de discuție modul în care relațiile reciproce dintre turism și mediul înconjurător pot fi durabile.

68

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

Cu siguranță, turismul viitoarelor generații va fi un turism verde, durabil, cât mai puțin dăunător mediului, în care principala motivație a turistului va fi observarea naturii, descoperirea gustului și mirosului verde al naturii, doar în schimbul respectului față de ea.

Turismul verde promovează acele acțiuni orientate spre găsirea echilibrului între dezvoltarea turismului, ca unul dintre principalele motoare ale economiei și protecția mediului natural – garanție a continuității vieții pe acest pământ.

Spre deosebire de politicile de marketing turistic convențional, care urmăresc aproape întotdeauna să mărească numărul de vizitatori, fără a ține cont de responsabilitatea față de mediul natural, politicile de marketing ale turismului verde urmăresc un impact benefic nu doar asupra mediului, ci și asupra dezvoltării durabile a comunităților din punct de vedere social și economic.

Așa cum știm cu toții, dezvoltarea turismului în ariile naturale protejate și în afara acestora generează nenumărate probleme: eroziunea zonelor intens vizitate, distrugerea peisajului din cauza construcției de noi structuri de cazare, dispariția unor obiceiuri locale, schimbarea valorii terenurilor și a forței de muncă, transportul înspre/dinspre destinațiile turistice determină creșterea consumului de combustibili fosili și eliminarea de noxe etc.

Turismul verde este menit nu să stopeze turismul, ci să-l orienteze astfel încât să se asigure conservarea mediului natural prin utilizarea durabilă a componentelor diversității biologice. Prin împărțirea corectă și echitabilă a beneficiilor rezultate din utilizarea resurselor, turismul verde încearcă să asigure și dezvoltarea pe termen lung a unui nou mod de realizare a afacerilor în turism.

Turismul verde presupune concret următoarele aspecte: alegerea unei destinații apropiate de casă pentru a reduce impactul poluării cauzat de mijloacele de transport, alegerea unei structuri de cazare interersată de impactul asupra mediului (de la folosirea materialelor de construcție, managementul eficient al deșeurilor până la folosirea energiei solare), oprirea aparatelor electrocasnice când părăsim camera, dușuri mai rapide etc.

Din păcate pentru turism, dar și pentru sănătatea oamenilor, în țara nostră peisajul verde este defrișat, acoperit de semnele indiferenței, transformat într-un areal inestetic și ostil pentru viață.

Pentru a schimba această tristă stare de fapt și a începe să practicăm un adevărat turism verde este nevoie de implicarea activă și timpurie a familiei, completată ulterior de cea a școlii.

Astfel, prin exemplul personal părinții pot inocula copiilor treptat, cu răbdare, curiozitatea, dragostea, respectul pentru natură și pentru viețuioarele care o populează. Prin participarea la îngrijirea colțului verde al casei/clasei, în timpul unei banale plimbări, a unei drumeții prin împrejurimile localității, a unei excursii cu cortul în locuri încărcate de frumusețe pură, prin plantarea unui arbore etc., copiii pot deprinde firesc o atitudine pozitivă, responsabilă, proactivă față de mediul înconjurător. Mai târziu, educația ecologică realizată în cadrul formal al școlii, pe parcursul orelor de biologie, chimie și geografie, va fixa definitiv reflexele conștiente: de protejare a naturii și a frumuseților sale, de economisire a resurselor naturale, gustul pentru o viață simplă, aflată cât mai mult în simbioză cu natura. Practicarea turismului verde este o prelungire firească a unei educații ecologice realizată cu responsabilitate și cu simțul datoriei pentru bunăstarea mediului și a generațiilor viitoare.

69

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

Reușita deplină a educației pentru sănătatea mediului și implicit pentru propria sănătate este corelată și cu o legislație bine pusă la punct, aplicată corespunzător, fără sincope de orice natură.

O altă modalitate de a promova interesele naturii îl reprezintă conștientizarea populației școlare și implicit a comunității privind beneficiile turismului verde prin diverse acțiuni: campanii publice, inclusiv prin intermediul rețelelor sociale; activități practice derulate în cadrul programului național „Școala altfel” sau a cercurilor școlare; propunerea unor discipline opționale dedicate în cadrul curriculumului la decizia școlii.

Pregătirea tinerei generație pentru înțelegerea și practicarea turismului verde implică din partea acestora acumularea și rularea unui bagaj solid de cunoștințe teoretice, dar și practice, referitoare la: fiziologia plantelor, animalelor, microorganismelor, importanța biodiversității, a relației reciproce dintre viețuitoare și mediu, a impactului negativ asupra viețuitoarelor a fenomenelor de poluare, antropizare, defrișare, folosire în exces a pesticidelor, circuitul substanțelor în natură etc.

Doar prin înțelegerea mecanismelor și conexiunilor intrinseci ale mediului înconjurător, omenirea va putea schimba la timp macazul care ne îndreaptă spre distrugerea accelerată a biodiversității, spre modificarea ireversibilă a climatului, spre epuizarea resurselor planetei, spre sufocarea cu deșeuri a habitatelor.

Trebuie avute în vedere și resursele financiare, deoarece maniera în care au fost tratate implicațiile majore ale ecologiei până în momentul de față, face ca „nota de plată” să fie mult prea încărcată. Potrivit estimărilor, cheltuielile pentru eliminarea perturbațiilor mediului ambiant sunt cu mult superioare semnelor care ar trebui avansate pentru prevenirea degradării suportului vieții. În lipsa unei schimbări de mentalitate și comportament, pajiștile multicolore, crestele muntoase cu cușme verzi, susurul izvoarelor, mugetul cerbului, trilurile ciocâriei vor face parte din istoria neagră a planetei care ne găzduiește și ne răsfață de generații. Dacă este o moștenire demnă, perenă pe care să o lăsăm generaților viitoare, aceasta este să îi învățăm că verdele trebuie să fie un mod de a exista - a omului în armonie cu natura. Copiii noștri trebuie să mai știe că au dreptul de a avea acces la o informare completă, dar și de a participa la hotărârile care se referă la mediul înconjurător, prin luarea unei atitudini pronatură ori de câte ori este nevoie.

Atitudinea constant responsabilă a fiecăruia dintre noi față de problematica complexă a mediului înconjurător în general și față de turismul verde în mod particular ar trebui să reprezinte un deziderat important în formarea generației tinere din punct de vedere spiritual și emoțional. O generație care respectă natura este o generație care respectă viața și toate valorile pe care acesta le implică.

Bibliografie: 1. Revista de turism în format electronic Millenium – Turism verde, anul XII, nr. 11, 2019; 2. www.anpm.ro – Dezvoltarea durabilă (21 iulie 2014); 3. www.evz.ro – Turismul 100% verde: cum să călătorești eco către destinații eco (20 martie 2011); 4. Ion Drăgan, Pavel Petroman, Dorina Mărgineanțu, Educația nostră cea de toate zilele, Editura Eurobit, Timișoara, 1992.

70

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

ÎNVAȚĂ SĂ IUBEȘTI NATURA! Autor: prof. înv. preșcolar Ionutz Hedvig Otilia G.P.P.“Guliver” Satu Mare „Dacă te gândești la ziua care va urma - ia-ți de mâncare.

Dacă te gândești la anul care va urma - plantează un copac.

Dacă te gândești la secolul care va urma - educă copiii.”

(Proverb chinezesc) Mediul în care trăim cunoaşte transformări majore din cauza intervenției necontrolate a omului asupra naturii şi mediului înconjurător. Pădurile care se răresc pe zi ce trece, gunoaiele care ne înconjoară, deşeurile rezultate în urma activității omului, poluarea necontrolată a apelor şi aerului, creşterea demografică sunt probleme grave ale contemporaneității, probleme care dacă nu se încearcă a fi rezolvate imediat vor duce la consecințe grave asupra sănătății planetei Pământ. Pentru aceste motive trebuie să fim conştienți că viitorul omenirii depinde numai de atitudinea pe care o are fiecare locuitor al planetei faţă de protecţia naturii şi în special a pădurii, sursa esenţială de oxigen.

Contactul direct cu mediul inconjurator le ofera copiilor multiple si noi posibilitati de cunoastere a unor aspecte din natura, a legaturilor dintre acestea, a cauzelor ce le determina si a urmarilor pe care le au. Din aceste considerente, prescolarii trebuie ajutati să patrunda in tainele naturii, sa-si formeze atitudini de toleranta, solidaritate, protectie si responsabilitate in relationarea cu mediul ambient, invatand sa respecte reguli de comportament civic cu valente ecologice.

Din acest motiv este necesar să le oferim copiilor, încă de la vârsta preşcolară, posibilitatea de a cunoaşte frumusețile şi beneficiile pe care natura ni le oferă şi de a le forma o atitudine responsabilă față de mediul înconjurător. În acest scop învățământului îi revine un rol tot mai important în educarea tineretului, căruia trebuie să i se impune o gândire ecologică despre lume. Educarea în acest sens trebuie să înceapă din copilărie și să fie continuată pe tot timpul școlii și în afara ei.

Scopul educației ecologice este incitarea fiecărui individ în așa fel încât să se simtă direct angajat în această problemă, pentru a-i crea un sentiment de responsabilitate și voința de a acționa personal. Pentru a fi eficace, educația în domeniul protecției mediului trebuie făcută într-un sistem unitar care să se adreseze copiilor, adolescenților și adulților. În programa activităţilor instructiv – educative sunt recomandate o serie de obiective, a căror transpunere în activităţi specifice conduce copiii către înţelegerea unor legături cauzale între evenimente, le dezvoltă spiritul de observaţie, contribuie la formarea de priceperi şi deprinderi active, precum şi la dezvoltarea conştiinţei civice.

Curiozitatea copilului este suscitată nu numai de obiectele pe care le poate percepe, ci şi de legăturile interne, de cauzalitatea care există între obiecte şi fenomenele percepute: „de ce cad frunzele?”, „de ce tună?”, „de ce creşte grâul?”

Noi, educatoarele, avem obligaţia de a răspunde la întrebările cauzale puse de copii şi să le explicăm fenomenele respective în raport cu posibilităţile lor de înţelegere. Astfel, copiii îşi îmbogăţesc, treptat, orizontul de cunoştinţe, ceea ce îi ajută să înţeleagă că plantele au nevoie 71

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

de anumite condiţii de dezvoltare (apă, lumină, căldură, pământ bun), că ele trebuie îngrijite de om, că fiecare fenomen este rezultatul unei cauze sau că între fenomene există o legătură şi că ele depind unele de altele. Prin intermediul educaţiei ecologice, copilul va deveni conştient de viitor, de faptul că viaţa generaţiilor următoare, calitatea ei, depinde într-o mare măsură de opţiunile şi acţiunile sale.

Ocaziile prin intermediul cărora se pot forma copiilor o educaţie ecologică sunt multiple. În toate activităţile de observare a unor plante şi animale, pe lângă sistmatizarea cunoştinţelor despre părţile componente, se va orienta activitatea spre sensibilizarea copiilor în a le îngriji şi ocroti pentru că şi acestea sunt fiinţe fragile, sensibile şi lipsite de orice mijloc de apărare. Prin observări ale florilor, legumelor etc. copiii văd şi înţeleg că aceste plante au nevoie de aer, apă, caldură şi lumină, pentru a se menţine în viaţă, că rădăcina absoarbe apa şi sărurile minerale, iar frunza prepară hrana plantei. Cunoaşterea animalelor şi a mediului lor de viaţă sunt subiecte interesante pentru copii. Înţelegerea comportamentului animalelor în scopul reglării comportamentului uman faţă de ele constituie o cerinţă importantă. Ideea de protecţie a animalelor, de apărare a lor faţă de intemperii şi faţă de acţunile novice ale omului, ca şi relaţiile de prietenie posibilă între copii şi animale, constituie un fond valoros, inepuizabil din punct de vedere educativ. În concluzie, putem spune că există diverse activităţi pentru o educaţie ecologică şi prin toate activităţile şi acţiunile ce le desfăţurăm în grădiniţe , copiii îşi pot însuşi numeroase noţiuni şi cunoştinte despre problematica ecologiei. Să luăm ca motto al activităţii noaste, afirmaţia lui Piaget: „Copilul trebuie lăsat să descopere el însuşi adevărul acţionând în mod practic, deoarece scopul şcolii este de a forma creatori, inventatori, şi nu de a forma indivizi care să repete ceea ce au învăţat generaţiile precedente.” Aşadar scopul final al educaţiei ecologice este acela de a-l face pe copil să cunoască, să-şi însuşească, să respecte normele şi regulile de prevenire şi combatere a efectelor nedorite cauzate de unele fenomene naturale, de protejare a mediului înconjurător, de menţinere a sănătăţii individuale şi colective şi să înţeleagă necesitatea cultivării comportamentelor şi atudinilor de protecţie şi autoprotecţie în raport cu natura.

Bibliografie: 1. Breben, S., (2008), Formare pentru viitor Educație pentru protecția mediului, Editura Arves, București; 2. Sas, C., (2007), Fundamentele Pedagogiei, Editura Universității, Oradea 3. Prof.Cornelia Dincă-Coordonator volum, (2019), Atitudine și responsabilitate, București 72

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

UNDE AȘEZĂM DEȘEURILE? Autor: inst. înv. școlar: Bontya Ildikó GPP nr. 6 Satu Mare MOTTO: “Omul nu poate să supravietuiască fără natura, pe când natura poate să existe și fără prezența omului!”

Natura înseamnă viață, iar omul s-a aflat în mijlocul naturii de la începutul existenței sale, folosindu-se de toate resursele pe care aceasta le oferă. Mediul în care trăim şi muncim cunoaşte transformări majore din cauza intervenției necontrolate a omului asupra naturii şi mediului înconjurător. Pădurile care se răresc pe zi ce trece, florile care se ofilesc şi dispar pentru totdeauna din cauza poluării, gunoaiele care ne înconjoară, deşeurile rezultate în urma activității omului, poluarea necontrolată a apelor şi aerului ca urmare a dezvoltării industriale, creşterea demografică sunt probleme grave ale contemporaneității. Acum în întreaga lume, ecologia începe să însemne o ştiinţă de bază, omenirea devenind conştientă de greşelile care s-au făcut până acum. Şi aşa cum ne ocupăm de educaţia morală, intelectuală şi estetică, de dezvoltarea aptitudinilor şi sentimentelor, de educaţia voinţei este momentul să ne ocupăm şi de educaţia ecologică, prin care să-i învăţăm pe copii de ce şi cum trebuie protejată natura.

Din acest motiv este necesar să le oferim copiilor, încă de la vârsta preşcolară, posibilitatea de a cunoaşte frumusețile şi beneficiile pe care natura ni le oferă, de a se bucura de natura cu frumusețile ei şi de a le forma o atitudine responsabilă față de mediul înconjurător.

Abordarea educaţiei ecologice în grădiniţă prezintă anumite particularităţi metodologice, scopul principal fiind acela de a oferi fiecărui prescolar posibilitatea de a manifesta o atitudine responsabilă, personală, faţă de mediul înconjurător. Ea trebuie abordată într-o manieră interdisciplinară, deoarece are legături cu alte domenii. Orice copil poate deveni prieten al naturii cu condiţia să respecte natura.

Pentru consolidarea și aprofundarea cunoștințelor legate de colectarea selectivă a deșeurilor am conceput un joc didactic, pe care l-am desfășurat cu preșcolari de grupa mare.

SCOPUL:  dezvoltarea și sistematizarea cunoștințelor cu privire la colectarea selectivă a deșeurilor,  conștientizarea și dezvoltarea comportamentului asupra mediului, a naturii REGULILE JOCULUI: - copilul solicitat pune în coșul corespunzător o imagine a gunoiului scos din coșul Zânei deșeurilor - membrii fiecărei echipe răspunde la întrebări despre tema colectării deșeurilor, care sunt etichetate cu fețe zâmbitoare sau triste ELEMENT DE JOC: surpriză, aplauze METODE ȘI INSTRUMENTE DIDACTICE: discuție, prezentare, explicație, practică, instrucțiune, marionetă din basm, player CD, cinci cutii de culori diferite (galben, albastru, alb, gri, verde), imagini cu deșeuri diferite, cărți care prezintă colectarea selectivă a deșeurilor, colectarea diferită a deșeurilor cărți de evenimente, autocolante triste și zâmbitoare.

PROCEDURA DE JOC: 73

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

Ascultăm împreună cu copiii Imnul eco. În urma acestuia, reactualizăm cunoștințele despre colectarea selectivă a deșeurilor, unde educatoarea plasează cinci tipuri de cutii separate de colectare a deșeurilor în sala de grupă. În prima parte a jocului, copilul solicitat scoate o imagine din coș și îl plasează în coșul corespunzător. În partea a doua, copiii primesc cinci tipuri de jetoane, care prezintă colectarea selectivă a deșeurilor, iar pe baza acestora creăm cinci grupuri de copii. Notele fiecărei echipe vor fi afișate și pe tablă magnetică, unde vom marca punctele obținute de echipe în timpul jocului.

Copiii trebuie să răspundă la întrebări cu privire la colectarea deșeurilor, așa că dacă răspund corect la întrebare, echipa lor primește un autocolant zâmbitor, iar dacă răspunsul este incorect, echipa lor primește un autocolant trist. Echipa care primește cele mai autocolante zâmbitoare câștigă.

74

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

ATITUDINE ȘI RESPONSABILITATE Autor: prof. înv. preșcolar Chiș Andrea GPP Guliver Satu Mare MOTTO: “Dacă te gândeşti l a anul care urmează, ară pământul!

Dacă te gândeşti la următorii 10 ani, plantează arbori!

Dacă te gândeşti la următorii 100 de ani, educă copiii !!!”

(Proverb chinezesc) Educaţia ecologică începută de la vârste fragede este parte importantă a noilor educații, are semnificaţia deprinderii unui anumit mod de a înţelege relaţia dintre om, mediul de viaţă și societate astfel încât copiii să conştientizeze, să acţioneze şi să exprime respectul pentru mediul natural de care beneficiem cu toţii şi pe care îl vor moşteni generaţiile viitoare.

Este important și necesar încă de la cea mai fragedă vârstă să-i facem pe copii să cunoască, să iubească şi să ocrotească natura. Grija faţă de mediu este componenta esenţială a dezvoltării morale, sociale, culturale şi spirituale, copiii trebuind să fie educaţi de mici să respecte natura şi să o protejeze prin acțiuni concrete. Începută încă la vârsta preşcolarităţii, educaţia ecologică are şanse mari. Cei mici trebuie sensibilizaţi pentru a deveni participanţi activi la ocrotirea mediului, aplicând normele şi regulile de protecţie şi totodată conştientizaţi de importanţa protecţiei mediului încojurător.

Aceasta se poate face atât prin activităţile pe domenii experienţiale dar şi prin activităţile opţionale, extracurriculare, de voluntariat, derularea unor proiecte educaţionale sau prin participarea preşcolarilor la concursuri ce abordează această temă. Astfel vor fi valorificate cunoştinţele, priceperile şi deprinderile, atitudinile ecologice, prin utilizarea unor strategii didactice specifice.

"Activităţile din grădiniţă sunt astfel organizate încât permit abordarea problematicii mediului sub diferite aspecte. Măiestria pedagogică a educatoarei intervine atât în selectarea temelor educaţiei pentru mediu, cât şi în stimularea interesului copilului pentru a participa la activităţi ecologice". (Laura Ciolan, 2002) A ocroti şi îmbunătăţi mediul înconjurător reprezintă pentru întreaga societate un obiectiv primordial, o sarcină a cărei realizare trebuie coordonată şi armonizată foarte bine în sistemul educaţional. Aşadar, orice acţiune, demers întreprins în grădiniţă cu scopul formării unei conduite ecologice copiilor preşcolari este mai mult decât dacă n-am fi încercat nimic. Încă de mici, suntem obişnuiţi să aruncăm gunoaiele pe jos, deşi la cinci metri distanţă se află un coş gol. Acesta este doar începutul. Nici nu ne putem imagina cât de dăunătoare este o singură hârtie lăsată pe pământ; e ca şi cum am da unui copil ceva ce nu îi place. Poluarea nu mai este o temă necunoscută pentru nimeni. Efectele ei sunt vizibile oriunde păşim, iar „cale de întoarcere” nu prea mai există dacă nu facem câteva eforturi. Pe lângă modificările comportamentale care ar trebui să apară în relația noastră cu natura, un alt aspect ar trebui să devină vizibil: posibilitatea de a ne manifesta o atitudine responsabilă pentru mediul în care trăim. Nu este suficient doar să ne informăm, să cunoaștem această problematică ci este important să punem în practică acele cunoștințe dobândite despre ecologie și protecția mediului.

75

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

Interesul şi dragostea pentru natură sunt la majoritatea copiilor instinctive. În plus, comportamentele şi convingerile formate copiilor la o vârsta cât mai fragedă sunt cele care se păstrează cel mai bine toată viaţa. Ocrotind natura, ne ocrotim pe noi înşine! Ce ne oferă natura în schimbul prieteniei noastre? Oare puteţi să vă imaginaţi o natură fără iarbă, fără frunze, fără arbori şi păsări? Viitorul se referă la caracterul preventiv al acţiunilor, propunându-ne cu toţii să asigurăm o lume mai curată, în care copilul să ştie că fiecare gest contează, atât al său, personal, cât şi ca parte a unui grup în cadrul comunităţii.

Pe scurt prin feed-backul demersului educational ecologic se urmărește prin schimbarea atitudinii privind locul și rolul naturii în viața noastră fapt ce începe de la nivelul dezvoltării unor simple deprinderi și abilități de a lua atitudine și de a încerca să schimbăm, să soluționăm pas cu pas această problematică și se finalizează prin acele modificări comportamentale, adică acțiuni practice și cu efect vizibil. Ca indivizi ai comunității avem datoria dea trage un semnal de alarmă, de a ne motiva atât pe noi înșine, cât și pe ceilalți, de a convinge pe cei de lângă noi, că ne aflăm într-un moment în care este nevoie de o mai mare implicare și responsabilitate în esență, este nevoie de o schimbare calitativă, iar acest lucru nu- l putem realiza decât prin educație. În concluzie, consider că este o datorie cetăţenească, o datorie de conştiinţă şi etică, să contribuim la ocrotirea naturii, pentru că ea aparţine nu numai generaţiilor actuale ale Terrei, ci, cu deosebire, generaţiilor viitoare, în care ne proiectăm idealurile cu toate speranţele noastre de continuitate, de nemurire.

76

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

NATURĂ ȘI VIAȚĂ - TURISMUL VERDE Autor: Docan Octavian, clasa a XI- a E Prof. coordonator: Lungu Diana Colegiul ”Mihai Eminescu” Bacău O propunere bine intenționată, o oportunitate de schimbare a traseului meu cotidian pe cărările și desișurile rămuroase ale eseelor simbolice, mi s-a părut o provocare ce mă va scoate din plăcutele senzații simțite la atingerea peniței și mirosul oceanic al cernelii în atmosfera mereu statică a bibliotecii. Reveriile pe câmpurile de smarald ale imaginației, printre coloanele elinice ale palatului interior, un vast templu al lui Zeus prin care mirosul măslinilor umple acel gol scheletic al construcției, visele, himere senzitive se resimt numai cu ochii închiși în nopțile de meditație la escapadele inimaginabile datorită vastității istorice, arhitectonice sau a conformației mistice pioase ale faunei și florei în fața întregului teritoriu lăsat în voia privirilor vizitatorilor. Mă voi transpune în persoana exegeților, criticilor de artă, de frumos, de viață și astfel cad pradă aparențelor unei creații improprii, unei dorințe de a exprima grandioasele așteptări de descoperire a turistului ce prin intermediul senzaței resoarbe îmbătat spuma albă de pe mal, pictează sau schițează în creion sau cărbune coroana crudă a arborilor de pe traseele muntoase, inspiră aerul și simte duritatea Pietrei Crailui sau urcă obosit, dar încântat pe muntele Nemira, prin cuvinte searbede, sărăcăciase - total impropriu. Îmi voi propune o evaluare succintă a definiției de ”turism„, o excursie pe coama muntoasă, o escapadă printre brazii înalți, înghețați ai Făgărașului în crudul iernii, pierdut printre labirinturile grădinilor din Balcic trăind staticul și ascultând linișea odată cu monumentele naturale. Închipuie-ți cititorule, doritor de a cunoaște simbolismul ascuns al naturii, ce își poate dori un excursionist ce impasurile drumeției sale nu îl îndepărtează de scopul său artistic? El, un privitor profan ce pătrunde în necunoscut, precum tine care citești această critică, precum oricare citior, devorator al lecturilor este asemenea unui narcoman ce își satisface viciul său nefast cu un apetit canibalistic pentru cunoaștere, pătrunde pe teritoriile virgine nevăzute de ochii săi până atunci închiși. Acest act de o ciudățenie încă și mai monstruoasă pe care doar obișnuința ne-o ascunde se aseamănă simbolului antic Uroborus, devenind astfel slujitorul propriului său viciu, iubindu-l pentru plăcerea ce i-o aduce într-un continuum al propiei sale naturi. Apoi, satisfăcut, notează, pictează, schițează precum pictorii cei proști, dăruiește întregii sale experiențe, întinse pe una și aceeași pânză, tonurile convenționale întru totul asemănătoare memoriei voluntare. Cu toții avem tabieturi, dar ne iluzionăm în a le recunoaște în banalitatea unei simple dorințe. Acea nevoie de cunoaștere, satisfăcută diferit, prin vizitele repetate ale unui muzeu natural în aer liber- munți, clădiri, grădini, cascade- devine unică prin intensitatea ei chiar dacă locul vizitat rămâne același. Iată de ce majoritatea operelor de artă ne decepționează cel mult, pentru că în colecția ideilor noastre, nu există nici una care să corespundă unei impresii colective, fie ea pictură, fie ea fotografie.

Involuntar, în urma unei introspecții critice, dorința profundă de a descoperi, cunoaște și împărtăși nu cunosc limita vastității naturii înconjurătoare, iar ca un scriitor a cărui carte îi este mai mult decât expresia experienței proprii, ci și o personificare a dorinței interioare, am 77

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

decis să cunosc mai îndeaproape senzația complexă pe care ideea de ”turism verde” nu o poate transmite o lucrare, o operă de artă, o fotografie.

Așa că pășind atent pe cenușa moale de arin, fag și brad depusă împrejurul unui stalp de susținere din oțel pe care crengile, și butucii groși s-au sprijinit în așteptarea scânteii ce-i va mistui mocnind spre bucuria voluntarilor din tabara de la Valea Budului din Bacău, cunosc treptat căldura ce o emană fericirea. Eforturile lor, oboseala și răsuflul îngreunat de aerul tare de munte și rășinoase sunt uitate la flăcările dogoritoare, scânteile ce se înalță cu rapiditate în văzduh în căutarea unei stele asemănătoare lor. Nevinovate, cad pâlpâind și se așează în cenușă.

Căbănuțele, în diminețile cu soare au acoperișurile verzi, cu mușchi ce păstrază umezeala până la primele raze ale soarelui, astfel tabloul fantastic al casei lui Ion de Rebreanu capătă viață și fiorul ce te cuprinde la văzul atîtor balauri înșirați ce suflă aburi ridicându-se amenințător spre cer, te cuprinde. Tu, un mic voluntar, al cărui suflet mare, cu curajul alpinistului ce reușește să îmblânzească coamele munților, te simți ca un erou de basm, iar toporul tău, cu care ți-ai cioplit o cârjă dintr-un stejar putred, sabia cu tăiș de argint cu care vei răpune bestiile.

Momentul a sosit, iar turistul, născut să își îmbogățească vastul itinerar al vieții, ajunge în vârful muntelui, pe marginea cascadei, în mijlocul unui lac, pierdut într-un labirit de buxuși, tise sau molizi. Acel moment iminent nimeni nu-l poate prezice, căci în pasul său, în grija sa pe care o poartă speciilor protejate, față de ordinea nederanjată de milenii, de om, păstrează ordinea, respectă traseul, iar liniștea sa ce o păstrază traversând un canion, cutreierând cotloanele unui muzeu sau pilonii rășinoși ai pădurilor de pin, devine respectul său adânc, puternic înrădăciant ale unei educații arhaice față de natură și ceea ce reprezintă ea. Moment etern și tragic de inconștientă așteptare și de calmă amorțeală, care retrospectiv pare a fi precedat explozia unei bombe, a primei flăcări dintr-un incendiu, aceasta este clipa pe care neobositul nostru turist, un scriitor, un critic de artă, un simplu om a căror trăiri interioare majore nu sunt cunoscute nimănui, se așează pe un scaun sau o piatră sau pe iarbă, își trage răsuflarea și înghite sățios o gură de apă de la un izvor din apropiere.

78

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

LACUL TECHIRGHIOL – ,,AURUL NEGRU” AL LITORALULUI ROMÂNESC Autor: Conțu Mihaela-clasa aXaE Prof. coordonator Cazacu Steliana Liceul Teoretic ,,Decebal” Constanța Ţinuturile Dobrogei sunt de o frumuseţe uimitoare, şingulare pe teritoriul românesc. La aproximativ 15 km de Constanţa, în oraşul Techirghiol, se află cel mai mare lac salin din România - Limanul Techirghiol. Particularităţile fizico-chimice şi unicitatea lacului Techirghiol, m-au motivat în alegerea acestei teme. Promovarea lui duce la dezvoltarea activităţilor turistice şi balneare în zonă.

Lacul Techirghiol reprezintă un ecosistem unic în Europa, întregul ansamblu, reprezentat de lacul sărat propriu-zis şi lacul dulce, fiind o zonă de o importanţă deosebită pentru biodiversitate, alături de calităţile curative ale apei şi nămolului (fig1-2).

Fig.1-2. Vedere de ansamblu a Lacului Techirghiol

Fig. 3-4. Cuveta Lacului Techirghiol ( fotografii realizate de eleva Conțu Mihaela) În prezent, lacul este format din trei zone: a. lacul sărat b. lacul tampon (cu salinitate medie) c. lacul cu apă dulce (cu salinitate foarte scăzută), numit "coada lacului" - zona cu cele mai abundente izvoare de apă dulce, separată prin îndiguire de cealaltă zonă, pentru a evita diluarea apei sărate(fig.3-4).

Tipul hidrochimic în care se încadrează apa din Lacul Techirghiol este clorosodic pur, iar procentul mare de cloruri (85-90%) şi sodiu (77-84%) indică apartenenţa genetică de mediul marin.Din studiile detaliate efectuate s-a observat şi concentraţii mari de calciu şi magneziu.

Mineralizaţia apei variază de la un anotimp la altul în funcţie de alimentare, evaporaţie, anii secetoşi. În ceea ce priveşte salinitatea, în majoritatea analizelor, găsim pentru Lacul Techirghiol concentraţii care variază în mod frecvent între 80-90 g/l.

79

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

Lacul Techirghiol a fost declarat, la sfârşitul anului 2006, Sit Ramsar (devenind al 5 lea astfel de sit din România), fiind inclus pe Lista zonelor umede de importanţă INTERNAŢIONALĂ, în special ca habitat al păsărilor de apă. Lacul este o zonă impotantă de staţionare a speciilor migratoare în drumul lor din Rusia către Africa (fig. 5-6 ). În lac pot supravieţui un număr restrâns de specii care au reuşit să se adapteze acestor condiţii de hipersalinitate şi presiune osmotică ridicată, rezultând o comunitate selectată.

Fig.5. Călifar Fig. 6. Raţa arămie Peştii nu pot trăi în lac, dar la izvoarele sale dulci, trăiesc câteva specii unice în lume -o subspecie de peşte – ghidrin şi două subspecii de crustacee.

Fauna nevertebratelor ce populează Lacul Techirghiol este dominată de crustaceul Artemia salina (fig. 7), care împreună cu alga Cladophora cristalina (fig. 8) furnizează materia primă pentru producerea nămolului terapeutic cu componenți minerali activi.

Fig 7 Artemia salina

Fig 8. Cladophora cristalina

Flora şi comunităţile de plante din jurul Lacului Techirghiol Pe colinele calcaroase, acoperite de loessuri din împrejurimile Lacului Techirghiol, sedezvoltă o floră xerofilă şi xero-mezofilă tipică pajiştilor stepice.(fig 9-10)

Fig. 9. Muscari racemosus Fig. 10 Echinops ritro (fotografii realizate de eleva Conțu Mihaela) Potenţialul turistic- balnear al oraşului Techirghiol Oraşul Techirghiol este declarat staţiune turistică de interes naţional, el fiind cunoscut ca şi staţiune balneară încă din anul 1899, care dispune de resurse de substanţe minerale, ştiinţific dovedite şi tradiţional recunoscute ca eficiente terapeutic, are o organizare ce permite acordarea asistenţei medicale balneare în condiţii corespunzătoare.

80

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

Stațiunea Techirghiol dispune de cinci baze de tratament, un sanatoriu balnear pentru adulţi şi un altul pentru copiii cu deficienţe motorii (cu regim permanent), un sanatoriu pentru copiii cu afecţiuni reumatismale şi rahitism, precum şi o bază de tratament în aer liber pentru şedinţe de aerohelioterapie, împachetări cu nămol rece prelevat din lac, urmate de băi în lac (fig.11). Tratamentul constă în băi calde în cadă sau bazin cu apă sărată, pompată din lac, împachetări cu nămol sapropelic cald, inhalaţii, electroterapie şi hidroterapie.

Fig. 11. Sanatoriul Balnear Techirghiol (fotografii realizate de eleva Conțu Mihaela) Numele acestui lac… provine dintr-o legendă conform căreia… …un bătrân turc pe nume Techir, olog şi orb, a ajuns pe malul unui lac alături de măgarul său plin de plăgi. Animalul s-a înţepenit în mâlul lacului şi, deşi Techir a încercat să îl scoată de acolo, măgarul încăpăţânat nu mai voia să plece. Însă când bătrânul a ieşit din lac, nu i-a venit să creadă: vedea din nou şi putea să umble în voie. Nici îndărătnicul măgar nu a rămas nerăsplătit pentru intuiţia lui: rănile deschise de pe corp i s-au vindecat.

Oamenii locului au auzit despre miraculoasa tămăduire, aşa că tot mai mulţi au venit să se scalde în lac şi să îşi ungă trupurile cu nămolul-minune. Iar lacul a ajuns să poarte numele de Techirghiol (adică „lacul lui Techir”, iar „ghiol” înseamnă „lac” în limba turcă). – fig.12

Fig.12. Statuia din centrul statiunii Techirghiol (fotografii realizate de eleva Conțu Mihaela) Soluţii simple de promovare a lacului techirgiol Pentru introducerea zonei în circuitul turistic este nevoie în primul rând de o mai amplă promovare a lacului şi a staţiunilor din imediata apropiere a acestuia. Promovarea turismului balneo -climateric nu a fost făcută de ani buni peste hotarele României, așa că doar străinii mai în vârstă știu cât de valoros este ”aurul negru” al țării noastre.

Astfel încat fiind introdus într-un circuit, care să cuprindă mai multe atracţii din zonă, turiştii ar putea îmbina distracţia cu efectele terapeutice miraculoase ale nămolului de la Techirghiol şi ar beneficia astfel de o nouă experienţă a vacanţei pe litoral. Am realizat un flyer 81

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

prin care am încercat prin care am încercat să promovăm calităţile unice ale nămolului sapropelic de la Techirghiol (fig.13).

Fig. 13. Flyer realizat de eleva Conțu Mihaela Frumuseţea locului constă atât în biodiversitatea întâlnită în cadrul arealului cât şi în proprietăţile curative miraculoase de care poţi beneficia! Deşi capcanele civilizaţiei sunt peste tot în jurul nostru, încă au mai rămas locuri puţin influenţate de om, unde natura îşi dezvăluie secretele !

Când veniţi la mare, nu ocoliţi Lacul Techirghiol!

Fig 14. Lacul Techirghiol

Bibliografie: 1. P. Gâştescu , 1971, Lacurile din România, Editura Academiei Republicii Socialiste România 2. Ţuculescu, 1965, Biodinamica lacului Techirghiol. Biocenozele şi geneza nămolului, Editura Universitară Bucureşti 3. www.primariatechirghiol.ro 4. www.portal-techirghiol.ro 5. www.sbtghiol.ro

82

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEN 2020 Anexa 1 la OMEC nr. 5.597/2019, nr. 279

CUPRINS 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27

Turismul verde în județul Sălaj, prof. coord. Balazs Adina..................................

De ce avem nevoie de natură, prof. coord. Nicolae Georgeta................................

Ocrotim natura, salvăm viața!, prof. coord. Popîrlan Doina Lelica.......................

Valorificarea potenţialului turistic al judeţului Bihor, prof. coord. ec. Iorga Georgeta –Florina…………………………………………………………….....

Voluntari pentru un turism ecologic, prof. coord. Petrică Alina............................

Atracții tristice în orașul Oradea, prof. Tipi Izabella…………………………….

Impactul turismului urban asupra ecosistemelor - Delta Văcărești, prof. coord.

Stanciu Doina.......................................................................................................

Turismul verde - forme neconvenţionale de recreere -Transilvanica, prof. coord.

Stanciu Doina.......................................................................................................

Energia nucleară şi mediul, prof. coord. Onose Cătălina……………………......

Turismul durabil, prof. coord. Ivașc Marilena…………………………………..

Proiect școlar de educație ecologică, prof. Cetean Ioan Emil................................

Turismul verde - un vector important în creșterea calității vieții, prof. coord.

Dobrică Minodora-Cristinela................................................................................

Turismul și mediul, prof. Butcovan Lucica...........................................................

Un mediu curat pentru o viaţă sănătoasă!!!, prof. Mureșan Simona Camelia........

Ia atitudine în fața poluării!, prof. înv. preșcolar: Ioja Mirela Liliana....................

Educaţia ecologică – o alternativă educațională și o șansă pentru viitor, prof.

Ioniţă Doina..........................................................................................................

Natură și viață – turismul verde, prof. coord. Stanciu Adina Mixandra................

Educație ecologică, prin activități extrașcolare, la ciclul primar, prof. învățământul primar Ioana Doroș.........................................................................

Potențialul turistic al orașului Hârșova, prof. coordonator: Cazacu Dumitra........

Multiculturalitate în spațiul dobrogean, prof. Cazacu Dumitra.............................

Impactul activităţilor antropice asupra ecosistemului lacului TăbăcărieConstanţa, prof. Cazacu Steliana..........................................................................

Verde - un mod de a exista, prof. Rotundu Mihaela.............................................. Învață să iubești natura!, prof. înv. preșcolar Ionutz Hedvig Otilia.......................

Unde așezăm deșeurile?, inst. înv. școlar: Bontya Ildikó......................................

Atitudine și responsabilitate, prof. înv. preșcolar Chiș Andrea.............................

Natură și viață- turismul verde, prof. coord. Lungu Diana....................................

Lacul Techirghiol – ,,aurul negru” al litoralului românesc..................................

3 6 8 12 17 18 20 24 27 29 33 35 38 40 43 46 48 50 54 59 64 68 71 73 75 77 79

83