Cuvânt pentru suflet Publicaþie lunarã a tinerilor din Oastea Domnului Galaþi
Odihna duhului Am vrut þi noi ca sã aflam odihna duhului , cântând; dar am vazut pe sfinþi în lanþuri, þi temeliile crãpând l-auzul cântului de slavã. Ne-am ruþinat; am plâns cu lacrimi þi-aflat-am în bocetul nostru odihnã pentru duh, plângând. Vãzut-am luminã þi am plâns orbiþi în praf prãbuþitu-ne-am trupul; mâncat-am tãrânã cu sufletul trist þi-aflat-am odihna în rugã. Am urcat printre pietre cu faþa în vânt zdrobindu-ne rãul de Stâncã iar inima noastrã cânta înnoitã c-aflatu-ne-am rostu’ pe Cruce-atârnând : Odihna Duhului nostru. O A M Adi Susanu S N T U E L A U I
Decembrie 2005
“...astãzi în cetatea lui David vi s-a nãscut un Mântuitor care este Hristos, Domnul.” (Luca 2:11)
« 1 Decembrie 2005
Cuvânt pentru suflet
Un început... Oastea Domnului este cea mai mare lucrare duhovniceascã a zilelor noastre pe care Domnul Iisus a pornit-o prin pãrintii noþtri. Avem credinþa cã în fiecare tânãr din Lucrarea în care am fost învredniciti sã ne aflãm mântuirea, se gãseþte ascuns cel puþin un talant pe care Tatãl nostru i l-a încredinþat. Darul vorbirii, al cântãrii, al rugãciunii, al scrisului, ca þi toate celelalte daruri trebuiesc puse în slujba Domnului, fiindcã de la El le-am primit. Dacã unii oameni, care nu-L cunosc pe Domnul, folosesc darurile Lui din ei în slujba lumii sau a celui rãu, noi, tinerii ostaþi, dorim sã-I slujim Domnului cu darurile pe care ni le-a încredinþat. Credem cã scrisul ne responsabilizeazã mai mult, fiindcã asa cum spune dictonul latin "Vorba volant, scripta manent"(Vorba zboarã, scrisul rãmâne). Cuvintele aþternute pe hârtie, dar necunoscute celorlalti sunt asemenea talantului îngropat. Domnul ne dãruieþte talanþii Sãi pentru a lucra cu ei spre zidirea sufleteascã þi mântuirea altora, cãci "oamenii n-aprind lumina ca s-o punã sub obroc, ci o pun în sfeþnic, þi lumineazã tuturor celor din casã." (Matei 5, 15). În ideea celor de mai sus, ne dorim ca paginile acestei publicaþii sã fie de un real folos sufletesc celor ce o vor citi. Rugãm pe Domnul sã ne mãreascã credinþa, sã ne dea curajul, avântul, puterea þi mai ales înþelepciunea de a folosi darurile primite spre Slava Lui þi mântuirea noastrã.
Cuvânt pentru suflet
10 «
spre Cer þi vorbeþte Bunului Creator despre faptele, gândurile þi vorbele noastre. Cât de triþti, goi þi sãraci s-au dus spre Domnul atâþia din anii nostri! La cumpãna dintre ani, fiecare dintre noi sã ne întrebãm cu toatã rãspunderea câte din cele 365 de zile ale anului acestuia le-am trãit frumos, alãturi de Domnul. La hotarul anilor acestora, cand 2005 pleacã în veþnicie lãsând locul lui 2006 sã ne întrebãm unde suntem în drumul spre Ierusalimul Cel Ceresc. Facã Domnul ca ceasul plecãrii noastre spre Veþnicie sã nu ne surprindã când acesta va fi sã vinã...
Gânduri albe... "...ºi s-au întors, slãvind ºi lãudându-L pe Dumnezeu pentru toate..." (Luca 2:20)
C
rãciunul este o sãrbãtoare care are un mare impact asupra oamenilor. Toþi ne pregãtim într-un mod sau altul pentru Naºterea Domnului Iisus Hristos. Fiecare ne împodobim casa ºi pregãtim cu dragoste cadouri deosebite pentru cei dragi. În acestã perioadã reusim sã ne smulgem din activitãþile noastre zilnice ºi începem sã dãm atenþie inimilor noastre. Ceva din noi, în ciuda vremii geroase, "se dezgheaþã". Devenim "mai buni". Poate cã suntem doar înduioºati de modul în care a venit pe lume Regele Regilor ºi poate ne-am dori ca acum sã ne revanºãm ºi sã-I arãtãm cã "vremurile s-au schimbat". Dorim sã-I oferim cu toþii sãlaº o inimã plinã de iubire ºi bucurie... ºi într-o mãsurã sau alta reuºim... Dar important este ceea ce facem când revenim la activitãþile noastre. Atitudinea pãstorilor ar trebui sã fie ºi pentru noi model ºi îndemn de a lãuda pe Domnul totdeauna ºi pentru toate.
Colegiul de redactie ,
Adina Hordoan
Redacþia
Decembrie 2005
Ionut, Hristache, Teo Neagu Adi Susanu, Ionut, Trandafir, Daniela Ignat, Nuti, Dragomir
« 9 Decembrie 2005
Cuvânt pentru suflet
În freamãt de An Nou "... adu-þi aminte de Fãcãtorul tãu în zilele tinereþii tale, pânã nu vin zilele cele rele ºi pânã nu se apropie anii, când vei zice:<<Nu gãsesc nici o plãcere în ei>>." (Eclesiastul 12:1)
T
recerea dintr-un an în altul, a fost þi va fi întotdeauna pentru sufletele sincere, deschise þi dornice de mântuire, un bun prilej þi o binecuvântatã ocazie de cercetare lãuntricã þi nepãrtinitoare. De Anul Nou mulþi oameni îþi fac bilanþul. Unii se uitã în trecut fãlindu-se cu realizãrile lor mici þi trecãtoare iar alþii îþi îndreaptã atenþia spre viitor fãurindu-þi planuri uneori inutile þi fãrã rost. Prea puþini þi tot mai rari sunt cei care în noaptea dintre ani îþi pun serios problema mântuirii, analizând starea lor sufleteascã. Veþnic recunoscãtori þi adânc îndatoraþi, ar trebui sã fim noi, ostaþii Domnului, pentru felul minunat în care a rânduit þi pregãtit Dumnezeu sã ne petrecem aceastã tainicã noapte. Harul þi binecuvântarea cu care am fost mângâiaþi se datoreazã Duhului lui Dumnezeu care într-o noapte de An Nou, 1923, S-a revãrsat puternic asupra unui om plin de râvnã þi zel, pãrintele Iosif Trifa. În acea noapte sfântã s-a nãscut Oastea Domnului. Fratele Traian scrie despre momentul culminant al acelei stãri aþa: “Se prãbuþi pe genunchi þi mâinile i se împreunarã, înãlþate în rugãciune peste Psaltirea mamei. Cu tot sufletul cutremurat þi cu toatã faþa þiroind de lacrimi, izbucni într-o mãrturisire zguduitoare, învinuindu-þi toatã nepãsarea trecutã. Þi, cerându-þi iertare pentru toti anii petrecuþi cu atât de puþin folos... " Ce va fi fost în inima pãrintelui Iosif, în acel zbuciumat revelion din 1923! Cum vor fi cântat îngerii în cer de bucurie! Þi ce frumos va fi fost îndemnul þi gândul ivit în inima Pãsãrii Mãiestre: "Ridicã-te þi scrie!" Pentru acea noapte mulþumim de mii de ori Domnului rugându-L sã ne dea întelepciune sã înþelegem bine ce trebuie sã facem fiecare pentru ca "Hristos sã fie dus la lumea-ntreagã þi lumeantreagã la Hristos". O vorbã veche spune cã în fiecare searã, ziua noastrã capãtã aripi þi se duce la Dumnezeu sã-I spunã ce-am facut cu ea. La fel cred cã fac þi anii noþtri. Fiecare an lãsat în urmã se înalþã
Cuvânt pentru suflet
Decembrie 2005
2«
25 Decembrie 25 decembrie, zi sfântã, adânc întipãritã în memoria oricãrui creþtin þi-n inima acelora ce au cunoscut însemnãtatea þi preþul ei. Zi sfântã, cãci acum 2005 ani, în Betleemul din Iudea, cetatea lui David, în zilele împãratului Irod, S-a nãscut Acela ce avea sã fie Pãstorul întregii lumi þi Izbãvitorul ei, Acela ce Dumnezeu fiind, care împreunã cu Tatãl þi cu Duhul Sfânt a creat lumea, s-a fãcut Om. În aceeaþi zi sfântã de 25 decembrie, acum 91 de ani, în Livada Beiuþului, s-a nãscut fratele nostru Traian Dorz, cel care avea sã ducã în zilele noastre lucrarea lui Iisus mai departe, cel ce a îmbogãþit-o prin literatura pe care a scris-o. Viaþa i-a fost asemãnãtoare cu a Mântuitorului sãu pentru cã a urcat acelaþi drum al Golgotei. Cãtuþele au þinut locul cuielor, iar închisoarea pe cel al crucii. Binecuvântat Iisuse, binecuvântat sã fii, Viaþa noastrã fie laudã pururi înaintea Ta, Mulþumiri cum niciodatã nu Þi s-au adus aþa C-ai venit sãrac în iesle sã dai lumii bogãþii. Cãci þi-n iesle þi în inimi Tu Te-ai coborât Iisus, Þi-ai venit sã-nfrunþi þi gerul þi gheþari de necredinþã, Ai venit sã slobozi lumea þi s-o duci spre biruinþã, Sã ne-nveþi cã o lucrare þi o cruce-avem de dus. Þi în zile când credinþa înseta de biruinþã În aceeaþi zi când, Doamne, Te cobori în orice an, L-ai nãscut pe-acela care ne-a fost fratele Traian, Jertfa zilelor de astãzi pentru pace þi credinþã. L-ai nãscut spre-a fi condeiul cãrþilor ce vor fi scrise, Spre-a ne învãþa cã-n lacrimi Tu pui, Doamne, bucuria, L-ai nãscut spre-a fi o calfã pentru sfântul Neemia Þi-a ne lumina cãrarea cãtre Porþile-Þi deschise. Nuþi Dragomir
« 3 Decembrie 2005
Cuvânt pentru suflet
„Pune-þi în rânduialã casa...”
(Isaia 38:1)
„Fiecare sãrbãtoare capãtã, pentru sufletul credincios, un preþ totdeauna nou ºi totdeauna frumos. Fiindcã trãirea puternicã a înþelesului sãrbãtorii este bucurie ºi înãlþare, este cutremur ºi mângâiere, este luminã ºi întãrire sufleteascã. Toate acestea aducându-i ºi pãstrându-i vie ºi rodnicã pãrtãºia cu Dumnezeu ºi cu Biserica Sa cea vie ºi eternã. Sã ne obiºnuim adânc cu pregãtirea sufleteascã pe care ne-o cere apropierea fiecãrei sãrbãtori. Nimic nu trebuie sã uitãm din tot ce este nevoie sã se lepede sau sã se înnoiascã pentru ziua Praznicului. Din tot ceea ce trebuie sã se aprindã sau sã se ardã, sã se uite sau sã se aminteascã într-o astfel de zi mare. Cãci acesta este ºi rostul pentru care a fost rânduitã de Dumnezeu ºi de marii Lui oameni sfinþi Ziua Praznicului, ziua oricãrui praznic sfânt.” (Traian Dorz) ªi Crãciunul, Naºterea Domnului este un Praznic Sfânt, este Darul nepreþuit al lui Dumnezeu pentru întreaga omenire, prin Însuºi Pruncul Sfânt pe care L-a trimis în lume într-un timp orânduit încã din veºnicie, într-o noapte de vis, învãluitã de o pace sfântã ºi luminatã de Steaua cãlãuzitoare a iubirii. Pruncul Iisus, Fiul lui Dumnezeu, a pãrãsit slava cereascã ºi a venit printre noi spre a ne trezi la o viaþã nouã. S-a pogorât în cel mai smerit mod, nãscându-se într-o iesle sãracã, pentru a purta povara mea ºi-a ta... Însã mintea „inovatoare” a omului a reusit sã inverseze ºi valorile adevãratei bucurii a Naºterii Domnului. Omul, un boþ de lut, creaþie a lui Dumnezeu, a schimbat valorile adevãratei fericiri, valori date de Însuºi Creatorul... E vremea când fiecare dintre noi trebuie sã coborâm cu smerenie ºi sinceritate în adâncul sufletelor noastre pentru a vedea ce trebuie sã se lepede sau sã se înnoiascã, sã se aprindã sau sã se ardã, sã se uite sau sã se aminteascã. E vremea când trebuie sã ne punem în rânduialã casa inimii... Cu astfel de pregãtiri sufletesti aºteptându-L pe Pruncul Iisus, vom simþi cã bucuria adevaratã a Naºterii Sale nu o aduce masa îmbelºugatã, nici haina, nici locul unde ne vom petrece Crãciunul, ci o aduce vestea cea minunatã a sosirii unui Mântuitor al tãu, care se pogoarã din cer pentru tine, pentru pãcatele tale, pentru iertarea ta, pentru iubirea ºi mântuirea ta. Ai fost înºtiinþat cã Pruncul Iisus, Fiul lui Dumnezeu, S-a nãscut ca Mântuitor pentru tine, pentru iertarea ta, ºi totuºi n-alergi sã I te-nchini. Ceva te opreºte... Te simþi ca fiul risipitor. Toata „averea” Tatãlui ai risipit-o în lume; acum eºti gol ºi simþi cã nu ai nici un dar cu care sã I te-nchini Regelui. E sarbatoarea bucuriei, iar vestea cea mai minunatã este cã Pruncul Sfânt te
Cuvânt pentru suflet
Decembrie 2005
8«
Ajutã-ne Doamne þi pe noi, sã Te cãutãm nu pe drumul pe care ni-l alegem, ci pe cel pe care ni-l arãþi Tu. Iartã-ne îndoielile când, deþi Steaua ni se aratã, indicându-ne luminos drumul spre Tine, noi tot ezitãm. Ajutã-ne sã þtim întotdeauna privi numai spre Tine, þi dã-ne puterea sã împlinim voia Ta în viaþa noastrã. Amin Daniela Anghel
Noapte de vis... Iisus iubit, feerica noapte-a naþterii Tale Coborâse în întunericul lumii tot Raiul! Cerul, altar cu sori þi îngeri, luminã þi stele, Privea cum se pogora în cete albe alaiul. Þi mii de coruri îngereþti slavosloveau ca-n vis Þi Îþi cântau "Osana" þi imnuri curate þi fierbinþi. Vestind Taina preadulce a Raiului deschis, Lãsau sã cadã lacrimi pe ochii Tãi cuminti... Þi-n ieslea aranjatã de picuri de luminã, Zâmbea piedut în ceruri un chip strãlucitor Strângând la sân copilul, Maica privea o razã linã, Ce-aducea magii cu smirnã þi aur orbitor. N-a fost de-atunci vreo altã stare ce sã cuprindã cerul Þi tot pãmântul într-o mai sfântã þi purã cântare... O, fã Iisus, ca an de an sã retrãim misterul, Sã reînviem în suflet preasfânta-Þi sãrbãtoare! Sã rechemãm în ieslea cea rece a sufletelor noastre Un prunc balai, venit în chip tainic din cerul înstelat, Sã-ti închinãm ca magii sãlaþul inimilor noastre, Pe care Tu sã-l cureþi þi sã-l pãstrezi mereu curat... Anamaria-Daniela Buliga
« 7 Decembrie 2005
Cuvânt pentru suflet
Decembrie 2005
4«
)
Cautare...
Cuvânt pentru suflet
"Apoi i-a trimis la Betleem, ºi le-a zis: <Duceþi-vã de cercetaþi cu deamãruntul despre Prunc; ºi când îl veþi gãsi, daþi-mi ºi mie de ºtire ca sã vin ºi eu sã mã închin Lui.>" (Matei 2:8)
Vestirea Domnului Isus aduce întotdeauna neliniþte. Pe unii îi rãscoleþte, determinându-i sã-L caute. Pe alþii îi tulburã, devenind astfel împotrivitori. Când vestea despre Domnul Isus þi mântuirea Lui ne-a rãscolit lãuntrul, Duhul Domnului ne dã imboldul cãutãrii Lui în care este dor, sete, ardoare, pânã la întâlnirea Lui. Irod îþi dorea atât de mult sã împãrãþeascã pe pãmânt încât aflarea veþtii naþterii unui nou împãrat l-a tulburat atât de mult (Matei 2:3). Tulburarea lui nu era însã una mântuitoare. Ea venea din ameninþarea pe care þi-o imagina cã ar putea sã-l facã sã-þi piardã împãrãþia. Când vrem sã-L aflãm pe El, sã aflãm despre Isus, trebuie sã-L cãutãm, dar nu oricum. Sã-L cãutãm cu înfrigurare, cu toatã fiinþa þi atunci cãutarea noastrã nu va rãmâne fãrã rãspuns. Cãutarea noastrã, cercetarea noastrã "cu deamãruntul despre Prunc" nu va ramânea nerãsplãtitã. Dumnezeu þtie cu ce gând vine fiecare la El si rãspunde fiecãruia dupã dorinþa inimii lui. Suntem în vremea când ni se aratã Steaua, când Isus mai poate fi gãsit. Sã-L cãutãm, aþadar, pânã-L vom gãsi þi sã I ne închinãm. Nu cu închinarea vicleanului Irod, ci cu cea adevaratã a pocãinþei, a lacrimilor, a bucuriei aflãrii Lui, pãstrându-L apoi într-o inimã curatã, cu teama sfantã de a nu-L mai pierde niciodatã. Magii au plecat de la Irod, din casa în care n-ar fi trebuit sã ajungã niciodatã. ...Þi iatã, cã Steaua pe care o vazuserã la Rãsãrit þi care se ascunsese când ei au ajuns în casa lui Irod, rãsãrea din nou înaintea lor, strãlucitoare þi luminoasã. O, ce mare bucurie! Steaua care le-a cãlãuzit drumul doi ani de zile, strãlucea iarãsi, cãlãuzindu-i pânã la locul unde L-au aflat pe Pruncul Isus.
aºteaptã cu acelaºi dar cu care ºi-a aºteptat Tatãl, fiul risipitor - lacrima pocãinþei. „Nu am smirnã ca ºi magii, nici tãmâie ºi nici aur, lacrimile pocãinþei îmi sunt singurul tezaur.” (Traian Dorz) Mergând cu acest dar la ieslea Pruncului Divin, cãlãuziþi de lumina iubitoare a Tatãlui, ne vom întoarce pe un alt drum, pe acelaºi drum pe care s-au întors ºi magii în þara lor (Matei 2:12), pe un drum al înnoirii ºi al fericirii eterne, un drum ce ne va duce Acasã. Ionuþ Hristache
O inimã pentru Domnul ncepând cu cei mai mici þi pânã la cei în vârstã, cu toþii aþteptãm, cuprinþi de nerãbdare, Sãrbãtoarea minunatã a Naþterii Domnului. Ne-am obiþnu it ca în fiecare an sã facem pregãtirile necesare pentru a-L întâmpina pe Mântuitorul nostru cum se cuvine. Þi cred cã, majoritatea ne-am imaginat acel staul sãrãcãcios þi-acea iesle cu paie în care a fost culcat Pruncul Isus. Însã nu este suficient sã ne gândim doar la evenimentul istoric: cã acum 2005 ani, Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, S-a întrupat þi a trait pe pãmânt... Sf. Ap. Pavel spune în Efeseni 3:17 cã Hristos trebuie sã locuiascã în inimile noastre. Numai cã, prea adesea, inimile oamenilor sunt pline cu tot felul de lucruri rele, aduse de vrãjmaþul diavol. Într-o astfel de inimã, nu mai este loc þi pentru Domnul Isus, cãci lumina nu poate locui cu întunericul. Deci, dacã vrem ca Hristos sã ia chip în noi, trebuie sã ne deschidem inimile pentru El. Þi-atunci, tot ce-i rãu va dispãrea, cãci prezenþa Domnului aduce curãþire, vindecare, mângâiere, bucurie... Minunea naþterii Domnului într-o inimã constã în transfor-marea ei. O inimã plinã de urã, gelozie, rãutate, neliniþte, invidie, necredinþã, etc. devine o inimã nouã, în care toate cele amintite mai inainte þi multe altele sunt înlocuite cu dragostea, bucuria, pacea, îndelunga rãbdare, bunãtatea, facerea de bine, credincioþia, blândeþea þi înfrânarea poftelor. Aceasta este inima în care Hristos poate locui pe totdeauna! Avem noi o astfel de inimã?
« 5 Decembrie 2005
Cuvânt pentru suflet
Cuvânt pentru suflet
Decembrie 2005
6«
Sfinþii noþtri Pãrinþi Haideþi sã facem din Crãciunul acesta o sãrbãtoare a cercetãrii, þi fiecare dintre noi sã coborâm în inimile noastre þi sã vedem dacã avem toate aceste însuþiri plãcute Lui... Iar dacã nu, sã-L rugãm pe El sã schimbe tot ce-i rãu, tot ce-a mai rãmas din vechea noastrã inimã. Sã ne deschidem inimile pentru Pruncul ce vrea sã se nascã þi anul acesta în noi! Amin Daniela Ignat
)
)
O lume de zapada Atingerea unui fulg de zãpadã este ca cea a unei aripi de înger - alinã, acoperã, înnobileazã. Un fulg transformã un fir de praf într-un mãrgãritar... milioane de fulgi transformã pãmântul într-un ocean de mãrgãritare... Toþi copii viseazã sã ningã pentru ca astfel, în ochii lor senini, lumea noastrã - întreaga lume - sã fie asemeni lumii lor: albã. Privirea copiilor cautã o lume de zapadã... ªi, de aceea, un Copil divin ne-a fost dãruit, pentru ca lumea noastrã sã devinã albã. Cel mai nevinovat dintre copii S-a rugat Tatãlui sã ningã peste noi. ªi, de Sus, au coborât fulgii Iubirii ºi ai Iertãrii, fulgi ce alinã, acoperã, transformã... pentru ca ºi lumea noastrã sã fie de zapadã. Milioane de fulgi coboarã din Cer... ºi se jertfesc pentru o clipã de frumuseþe ºi de luminã dãruitã Pãmântului, pentru un surâs în ochii copiilor. Surâzãtor ºi plin de iubire, un Copil a coborât la fel... ºi S-a jertfit pentru ca noi sã avem parte de frumuseþe ºi de luminã veºnicã, ºi de o lume de zapadã eternã. Cornelia Bujor
"Cã de-aþi avea zeci de mii de învãþãtori în Hristos, totuþi nu aveti mai multi pãrinti; cã pe voi eu v-am nãscut întru Hristos Iisus prin Evanghelie" ( I Corinteni 4:15) Pe lângã Sfânta Cunoscând tot mai mult viaþa, opera ºi Scripturã, Biblia, care duhul lor n-ai cum sã nu te convingi de este Cuvântul lui acest lucru. Dumnezeu, Adevãrul Apropiindu-se sãrbãtoarea Naºterii concentrat despre El, Domnului, mã gandesc la fr. Traian despre noi ºi planul Lui de mântuire, care s-a nãscut în aceeaºi zi: 25 noi ne mai hrãnim ºi cu celelalte scrieri decembrie, la fel ca scumpul sãu ale sfinþilor noºtri pãrinþi ºi înaintaºi Domn ºi Mântuitor. ªi cum nimic care ne tâlcuiesc Scriptura ºi ne dau nu e întâmplãtor, consider aceastã îndrumãri mai amãnunþite cu privire la potrivire a zilei sale de modul în care trebuie sã ne trãim viaþa naºtere o dovadã a unei ca sã placem Domnului ºi sã dobândim iubiri divine, speciale mântuirea Lui. faþã de pruncul nãscut Personal, citesc cu multã în Livada Beiuºului, plãcere din toþi pãrinþii Bisericii când era "ºi iarnã ºi noastre, începând cu Sf. Ioan Gurã de noapte ºi rãzboi". Oare Aur ºi pânã la cei contemporani, cum nu tot cam în aceleaºi condiþii s-a ar fi, de pildã, Sf. Siluan Atonitul. Însã nãscut ºi Pruncul Iisus? Da, eu cred ca de la nici unul nu citesc mai cu placere asa a vrut Domnul, ca naºterea fr. ºi de la nimeni nu primesc parcã o mai Traian sã fie asemenea naºterii Sale aprinsã luminã ºi o mai mare putere ca cãci ºi soarta pe care a avut-o el avea de la pãrinþii sfinþi ai familiei mele sã fie soarta Lui. duhovnicesti, Oastea Domnului. Asta Sigur cã mai sunt ºi alþi copii care se atat din cauzã cã eu sunt din familia lor nasc în aceastã zi sfântã ºi asta nu face cât ºi din cauzã cã m-am convins cã ei din ei niºte aleºi. E adevarat! Nu ziua depãºesc în strãlucire pe cei mai multi naºterii tale conteazã în fata dintre ceilalti sfinþi pãrinti, dacã nu Domnului, ci viaþa ta trãitã dupã chiar pe toþi. Afirm acest lucru cu toatã aceea. Însa cred din toatã inima cã, în convingerea, îndrãzneala ºi bucuria timp ce pentru ceilalþi oameni care se gândindu-mã la Pãrintele Iosif - nasc pe 25 decembrie, acest fapt este o Gornistul Oastei ºi la Fratele Traian- purã coincidenþã, pentru fr. Traian a Psalmistul Oastei. Ambii au ajuns la o fost un har. aºa înaltã trãire, ambii au suferit atât de Slãvit sã fie Domnul Iisus Hristos, mult pentru cauza Domnului, ambii au Cel ce este minunat întru sfinþii Sãi! fost ca niºte mame pentru copiii cei mulþi ºi scumpi ai Oastei; ei au fost Costel Cãuº luminã, dragoste, muncã ºi jertfã.