Nuntã Dani ºi Rodica Trandafir,
Nuntã Iosif ºi Dana Bujoreanu,
25 iulie 2010, Galaþi
21-22 august 2010, Corocãieºti (SV)
Publicatie lunara a tinerilor din Oastea Domnului, Galati , ,
Foto: Adi Bujor
Moses and the Brass Serpent de Judith Mehr
„Dupã cum a înãlþat Moise ºarpele în pustie, tot aºa trebuie sã fie înãlþat ºi Fiul Omului, pentru ca oricine crede în El sã nu piarã, ci sã aibã viaþã veºnicã.” (Ioan 3, 14-15)
Tabãra de copii de la Gura Humorului (SV), 9-14 august - la altarul cu pietre colorate -
© 2010
Nr. 50-51
. August - Septembrie 2010
EDITORIAL
Cuprins
)
Vreau sa Te iubesc !
Din ogorul Evangheliei Domnul, ajutorul ºi tãria mea
..................................... 4
Valeriu Ionaºcu
Darul creator al tinereþii Patmos
.................................................................................................... 6
Adina Hordoan
Noi lanuri de suflete de aur
......................................... 10
Nuþi Dragomir
Mãrturii:
· Andreea Mihai · Andreea-Petruþa Geanã · Bianca Ciosu · Marina-Beatrice Spulber
Doamne, este bine sã fim aici
Daniela Anghel
.................................... 16
Deznãdejdea firii în faþa nãdejdii adevãrate...... 19
Adrian Fotache
Scrisoare cãtre Dumnezeu
Adriana Mihai
Và MULÞUMIM pentru donaþiile fãcute ºi cu prilejul apariþiei acestui numãr. AªTEPTÃM sã ne contactaþi cu articole pentru publicare. Redacþia îºi rezervã dreptul de a interveni pozitiv asupra conþinutului articolelor.
............................................ 22
Fondatã în 2005
Colegiul de redacþia: Sebastian Tiber, Corneluº Seria, Nuþi Dragomir, Adina Hordoan, Ana-Maria Tiber, Cornelia Bujor Tehnoredactare computerizatã: Daniel Dragomir, Samuel Coman
Adresa poþtalã: Daniel Dragomir, 800258 Galaþi, jud Galaþi, str. 1 Decembrie 1918, nr. 4, bl. S7D, ap. 46, tel. 0766619504 Adresa e-mail: cuvantptsuflet@yahoo.com
T Toþi copiii Tãi Te iubesc cu gelozie, Dumnezeule! Tu le eºti Preaiubitul lor ºi ei sunt ai Tãi (C. Cântãrilor 2, 16).
Dorul lor dupã Tine le este atât de aprins încât îl resimt ca o grea durere pentru cã Tu „leai rãpit inima numai cu o privire.” (C. Cântãrilor 3, 9), cu privirea plinã de milã ºi iertare de pe dealul Cãpãþânii. „Ce har putut-ai oare-avea/ În vorbã ºi-n privire/ Cã veacuri au trecut aºa/ ªi nu Te-au mai putut uita/ Cã le-a robit fiinþa Ta/ Întreaga lor simþire.” (Traian Dorz) Când se gândesc la Tine, li se saturã sufletul de niºte bucate grase ºi miezoase ºi gura lor Te strigã cu strigãte de bucurie (Ps. 63, 5-6) cãci Tu le eºti singura lor fericire. Te simt al lor, cã aparþii lor... ca doi copii în beatitudine ce se þin de mâini ºi se învârt, aºa de apropiat le eºti. Nu se saturã de Tine niciodatã pentru cã Tu nu mai eºti lângã ei, ci în ei, sunteþi una… Ce fericiþi sunt toþi copiii Tãi cei adevãraþi! Dar tu, suflete al meu, tu „nestatornic pui de lãstun”, de ce nu simþi aºa? De ce ai încã atâtea rezerve ºi plãceri la care nu poþi sã renunþi? Sau de ce nu vrei sã renunþi? De ce nu doreºti cu ardoare, de ce nu lupþi pânã la sânge sã fii ºi tu unul din preaiubiþii Lui? De ce îngheþi adesea dupã ce pentru o clipã sau pentru o vreme ai ars frumos pentru Domnul tãu? De ce nu simþi mereu plãcere ºi bucurie în a te apropia de El? De ce nu te atrage continuu ca un sfânt magnet Cuvântul Lui? ªi pãrtãºia cu cei ai Lui? De ce eºti orb ºi nu vezi ºi nu preþuieºti tot ce a fãcut El pentru tine? De ce eºti nestatornic în iubirea ta
pentru El? De ce recazi în aceleaºi pãcate ºi te întorci ca un câine la ce a vãrsat?... „O, nenorocitul de mine! Cine mã va scãpa din acest trup de moarte?” (Rom. 7, 19) Dumnezeule, dar Tu nu dispreþuieºti o inimã zdrobitã ºi mâhnitã (Ps. 51, 17)... cãci mi-ai rãspuns: Copilul meu, sãrmanul meu copil, Eu te iubesc aºa cum eºti. Îþi cunosc cele mai ascunse gânduri ºi simþiri ale inimii tale. Dar am rãbdare cu tine pentru cã te iubesc. Ai ºi tu rãbdare! Trebuie sã ºtii cã dragostea nu este doar un sentiment, ci ºi o hotãrâre. Dacã ar fi doar sentiment, þi s-ar putea consuma la un moment dat. Pentru cã inima ta este încã „nespus de înºelãtoare ºi de deznãdãjduit de rea.” (Ieremia 17, 9). Dar dragostea nu este doar o hotãrâre, ci ºi un sentiment. Dacã ar fi doar o hotãrâre nutritã în mintea ta, ea ar putea obosi la un moment dat. Pentru cã raþiunea purã este rece ºi nu te poate încãlzi. Sã nu uiþi niciodatã, dragostea este ºi un sentiment ºi o hotãrâre… Ah, Doamne, pentru legãmântul sfânt care ne leagã, vreau ca în momente în care nu mai simt, din cauza slãbiciunilor mele, cã Te iubesc, sã mã hotãrãsc sã Te iubesc, sã vreau sã Te iubesc. ªi ºtiu cã în curând ºi inima va cânta din nou împreunã cu raþiunea duetul duios al iubirii de Tine. Domnul ºi Dumnezeul meu, „nu lãsa pradã fiarelor sufletul turturelei Tale (…). Ai în vedere legãmântul nostru.” (Ps 74, 19-20).
CUVANT PENTRU SUFLET
Daniel Dragomir august - septembrie 2010
3
D A R U L C R E AT O R A L T I N E R E T , II
DOMNUL,
)
ajutorul si , taria mea
A
fost de curând o perioadã în viaþa mea în care mi-a fost teamã. Mi-a fost teamã de ceea ce ar putea sã-mi facã oamenii, m-am simþit hãrþuit ºi-n pericol. ªi-n neliniºtea inimii mele Domnul mi-a adus din nou pacea în suflet prin cuvintele psalmistului David: „Ori de câte ori mã tem, eu mã încred în Tine.” (Ps. 56, 3) Domnul mi-a mai adus aminte printr-un frate drag de un episod din viaþa proorocului Ilie pe care citindu-l ºi meditând asupra lui mi-a fãcut mult bine. Deznãdãjduit pânã la moarte, pentru cã socotea cã este singurul care a mai rãmas credincios Dumnezeului celui viu în Israel, sub ameninþarea cã i se va lua viaþa de cãtre Izabela, soþia împãratului Ahab, vãzându-se cu totul neputincios, Ilie cade dezarmat în faþa puterii rãului dorind mai bine moartea decât sã continue sã se încreadã în puterea lui Dumnezeu. Pentru cã „toatã Scriptura este insuflatã de Dumnezeu ºi de folos ca sã înveþe...” (2 Tim. 3, 16), m-am gândit cum de a ajuns sfântul Ilie sã cadã într-o deznãdejde atât de adâncã ºi cumplitã. Dumnezeul lui Israel fãcuse multe minuni prin Ilie: a încetat sã mai dea ploaie pe pãmânt la cuvântul lui, a înviat pe fiul vãduvei din Sarepta, apoi, la 4
august - septembrie 2010
rugãciunea lui, „a cãzut foc de la Domnul ºi a mistuit arderea de tot, lemnele, pietrele ºi pãmântul ºi a supt ºi apa care era în ºanþ. Când a vãzut poporul lucrul acesta, au cãzut cu faþa la pãmânt ºi au zis: «Domnul este adevãratul Dumnezeu! Domnul este adevãratul Dumnezeu!». «Puneþi mâna pe proorocii lui Baal!», le-a zis Ilie. «Nici unul sã nu scape!» ªi au pus mâna pe ei. Ilie i-a pogorât la râul Chison ºi i-a junghiat acolo.”(1 Regi 18, 38-40) Imediat dupã aceastã ultimã mare minune ºi trezire spiritualã a poporului care îl recunoaºte pe Domnul ca Dumnezeu adevãrat, Ilie primeºte vestea cã Izabela cautã sã-i ia viaþa. Ceea ce m-a mirat ºi nu am înþeles a fost de ce Ilie, în loc sã se bucure de aceastã izbândã, fuge în pustie pierzându-ºi orice speranþã ºi încredere. Cred cã un posibil rãspuns gãsim în viaþa sa. „ªi mâna Domnului a venit peste Ilie, care ºi-a încins mijlocul ºi a alergat înaintea lui Ahab pânã la intrarea în Izreel.” (1Regi 18, 46) Una din taberele în care ne-am bucurat mult anul acesta a fost cea de la Râu Sadului care a avut ca temã „Armãtura ostaºului” de la Efeseni 6, 10-17. Fraþii instructori ne-au dat multe învãþãturi cu un real folos sufletesc ºi, personal, am primit o mare înbãrbãtare prin mãrturisirile pe care le-au fãcut din trãirea lor cu Domnul. Unul din lucrurile
CUVANT PENTRU SUFLET
care mi-au rãmas de la fratele instructor este legat de coiful mântuirii ºi anume, de cele trei însuºiri pe care le are: amortizeazã ºocul morþii, al eºecurilor ºi al îndoielilor (sau al deznãdejdii). Înainte ca Sfântul Pavel sã vorbeascã despre armura credinciosului, începe cu câteva îndemnuri foarte importante. Unul dintre ele ne învaþã sã luãm „toatã armãtura lui Dumnezeu ca sã putem þinea piept împotriva uneltirilor diavolului.” (Efeseni 6,11) Când spune „toatã armãtura” se subînþelege cã trebuie sã ne întãrim cu tot ceea ce Apostolul Pavel ne îndeamnã: încinºi cu brâul adevãrului, îmbrãcaþi cu platoºa neprihãnirii, picioarele încãlþate cu râvna Evangheliei pãcii, scutul credinþei, coiful mântuirii ºi sabia Duhului. (Efeseni 6, 14-17) Ilie - spune versetul de mai sus „ºi-a încins mijlocul ºi a alergat înaintea lui Ahab”. Bineînþeles cã aici este vorba
de un brâu material ºi nu de cel despre care vorbeºte Sfântul Pavel. Însã, privind lucrurile duhovniceºte, aici cred cã a fost greºeala lui Ilie care ne-a rãmas ca învãþãturã ºi ca un bun exemplu despre ce se poate întâmpla dacã nu ne luãm toatã armãtura. Ilie avea mijlocul încins ºi îmbrãcat cu platoºa neprihãnirii (2 Regi 1, 8), era încãlþat cu râvnã (1Regi 19, 10), scutul credinþei îl avea (1 Regi 17, 2-6), la fel ºi sabia (1 Regi 18, 40). Îi lipsea doar coiful care sã stingã sãgeþile îndoielii, deznãdejdii ºi fricii pe care cel rãu le trage. ªi pentru cã nu avea una din cele mai importante piese din arsenalul creºtinului, Ilie a pierdut ºi râvna pentru Domnul. (1 Regi 19,10) - continuare în pag. 26 -
CUVANT PENTRU SUFLET
Valeriu Ionascu , august - septembrie 2010
5
Patmos Anul acesta, Domnul mi-a dãruit un har deosebit, acela de a ajunge pe urmele ucenicului Iubirii, de pe insula Patmos... Dimineaþa devreme m-am îmbarcat împreunã cu restul turiºtilor ºi am pornit pe mare... Am luat cu mine cartea pãrintelui Iosif, Pe urmele Mântuitorului ºi am început sã citesc din ea... Dupã primele pagini, aveam sã descopãr cu uimire urmãtoarele fraze: „În ziua urmãtoare, intram în aºanumitul arhipeleag al Mãrii Egee, adicã un ºirag de insule mai mari ºi mai mãrunte, printre care trece vaporul. Încã de pe aici
6
august - septembrie 2010
încep a se ivi locuri de însemnãtate creºtinã... Mai jos, pe lângã insula Samos, dãm de locurile pe unde Apostolul Pavel ºi-a fãcut cãlãtoriile sale... Înaintând mai departe, se iveºte în zare insula Patmos, unde Evanghelistul Ioan a scris, în exil, Apocalipsa. Plinã de mãreþie se vede ºi din depãrtare aceastã insulã. Stâncile ei albe ºi ascuþite, ce strãlucesc în lumina soarelui, parcã spun ºi ele cã acolo a descoperit Dumnezeu taine mari ºi adânci. O uºoarã adiere de vânt aluneca peste faþa limpede a mãrii. Mi se pãrea cã în aceastã adiere aud cuvintele Domnului, pe care Duhul Sfânt le-a pus în gura lui Ioan, pe insula Patmos: «Eu sunt Alfa ºi Omega, Începutul ºi Sfârºitul... Iatã, vin curând, ºi plata Mea este cu Mine, ca sã dau fiecãruia dupã faptele sale... Amin, vino, Doamne Iisuse!» (Apocalipsa 22,12-21)...” Nu îmi venea sã cred ce citeam! Pãrintele Iosif a trecut pe aici! Pe lânga
CUVANT PENTRU SUFLET
insula Samos, pe care mã aflu eu, ºi pe lângã insula Patmos, spre care ma îndreptam... Am cãlãtorit cu inima plinã de emoþii... tot pãrintele Iosif scrie, ºi chiar avusesem acelaºi gând înainte de a citi, cã : „doar nicãieri nu se simte omul mai aproape de Dumnezeu ºi mai mult legat de puterea lui Dumnezeu ca afarã, în largul mãrii. Cât vezi cu ochii, în toate pãrtile, numai apã ºi valuri. Mãreþia ºi puterea lui Dumnezeu le simþi aici în toatã strãlucirea lor. Te simþi cu totul în mâna Domnului ºi în paza Lui cea sfântã...” ...ºi am simþit aceasta din plin! Mai ales cã marea nu era prea liniºtitã, deºi era senin, iar ferryboatul era de fapt un vaporaº pentru turiºti, care se lãsa uºor clãtinat de toate valurile, adesea fãcând salturi ca ale unui delfin. Dupã o cãlãtorie de aproape 2 ore jumãtate am ajuns cu bine în portul insulei Patmos. Se vedea de departe insula cu stânci, asa cum o descrisese pãrintele... E o insulã cu o vegetaþie aridã ºi parcã întreaga naturã însetatã îngâna cuvintele Sfântului Apostol Ioan: „...Amin, vino, Doamne Iisuse!” (Apocalipsa 22, 21) Acolo ne-a aºteptat un autobuz cu un ghid care vorbea în englezã ºi apoi în germanã. ªi în aceastã privinþã gândurile mele s-au regãsit în scrisele pãrintelui Iosif: „A fost un lucru ce mie nu mi-a placut, aceste automobile. Cu toatã oboseala, cu tot praful ºi cãldura, aº fi preferat sã intru în Ierusalim pe jos, cu rãgazul sufletesc ce-l cere un astfel de lucru sfânt...” Dar pentru cã am vrut sã aud ceea ce spunea ghidul, am mers cu autocarul împreunã cu ceilalþi turiºi... deºi primul obiectiv – peºtera în care Sfântul Ioan a scris Apocalipsa, nu era la prea mare distanþã... cred ca nici 5 minute nu am mers cu autocarul. Pe autocar, ghida (pentru cã era o femeie, pe care o chema Vera – un nume cât se poate de sugestiv, în latinã însemnând Adevãr, cea care spune adevãrul...) ne-a spus câteva informaþii despre insulã – care este destul de micuþã (maxim 300 de locuitori permanenþi, a cãror ocupaþie principalã este turismul, ºi aceasta datoritã Sfântului Ioan care a facut-o celebrã ºi a mãnãstirii acestuia de pe vârful munte-
lui, care este destul de impunãtoare, arãtând ca o cetate, fiind folositã în acest scop în mai multe perioade din istorie). Peºtera Sfântului Ioan este amenajatã acum: pânã la gura ei sunt fãcute niºte trepte, iar lângã ea e construitã o micã bisericã în care este prezent un preot tot timpul cât este peºtera deschisã. Se pot observa în peºterã 3 urme ale prezenþei Sfântului Ioan acolo: o adânciturã în stânca în care ºi-ar fi odihnit capul, o scobiturã mai sus în care ar fi pus mâna pentru a se putea ridica, fiind înaintat în vârstã ºi o adânciturã fãcutã de locul în care ucenicul sãu scria ceea ce îi dicta el – pentru cã ghida ne-a spus cã textul a fost dictat unuia dintre cei care l-au urmat... De altfel, aceasta este o icoanã reprezentativãã a acestui loc: Sfântul Ioan dictând unui ucenic ceea ce Duhul Sfânt îi spunea... De asemenea, existã o crãpãturã în stâncã, în formã de triunghi, simbolizând Trinitatea, de unde se spune ca S-a auzit vocea Domnului... O altã icoanã reprezentativã, ce se gãseºte în peºterã, este cea a Sfântului Ioan stând în peºterã ºi având viziunea lui Dumnezeu, reprezentat ca o persoana în vârstã, simbolizând plinãtatea, având douã chei în Mânã ºi fiind înconjurat de cei ºapte îngeri ai Bisericilor – simbolizând toatã creºtinãtatea, ºi de cele ºapte sfeºnice. E un loc plin de fiori... Ghida a citat din Biblie câteva versete din Apocalipsa, cam aceleaºi cu cele redate de pãrintele Iosif în cartea sa! Am sorbit cu nesaþ toate informaþiile pe care le primeam, încercând sã-mi închipui stãrile petrecute de Sfântul Ioan în acest loc, care încã are mireasma prezenþei divine... dar ºirul gândurilor mi-a fost întrerupt de terminarea prea grãbitã a acestei opriri... Am urcat apoi cu autocarul la mãnãstirea din vârful muntelui... Aici, de asemenea, ghida ne-a explicat mai multe lucruri. A început cu pictura pridvorului bisericii: una din icoane prezenta ridicarea trupului Sfântului Ioan în slavã... Atunci când era îngropat, trupul sãu a început sã dispara încetul cu încetul... grecii numind aceasta „metastasis”. Întrucât viaþa Sfântului
CUVANT PENTRU SUFLET
august - septembrie 2010
7
Foto: Adina Hordoan
Ioan a fost atât de stâns legatã de a Domnului Iisus, a ajuns sã se contopescã cu Lumina, trupul lui însuºi devenind Luminã... ºi asemenea Maicii Domnului, a fost ridicat în slavã. Înãuntrul bisericii ni s-a explicat componenþa unei biserici ortodoxe: cele 3 pãrþi, pentru cã majoritatea turiºtilor nu erau ortodocºi, de asemenea modul în care sunt pictaþi cei 4 evangheliºti, cu cele patru simboluri specifice – Sfântul Ioan cu vulturul simbolizând privirea profundã pe care a avut-o asupra tuturor lucrurilor, Sfântul Matei având Îngerul, arãtându-se prin aceasta cã el îºi începe Evanghelia cu spiþa neamului lui Iisus, a cãrui naºtere a fost vestitã de un înger, Sfântul Marcu cu leul, deoarece Evanghelia sa începe cu predica Sfântului Ioan Botezãtorul care striga ca un leu în pustie ºi Sfântul Luca cu taurul, pentru cã Evanghelia sa începe cu vestirea naºterii Sfântului Ioan Botezãtorul, fiul lui Zaharia, care era preot la temple, unde se aduceau jertfe de animale. Apoi a explicat foarte frumos ºi adevãrat rolul icoanelor în ortodoxie – ca reprezentãri ale unor modele pe care trebuie sã le urmãm, din care ne tragem putere... ºi mai ales a explicat de ce noi nu punem accentul în icoane pe lucrurile materiale: decor, plasarea sfinþilor într-un anumit spaþiu, de ce nu avem statui – pentru cã noi punem accentul pe esenþã, nu pe ceea ce este palpabil, pe credinþa celor dinainte, pe
8
august - septembrie 2010
care de fapt trebuie sã o urmãm, conform îndemnului (Evrei 13,7). A amintit ºi de faptul cã diferenþa dintre ortodocºi ºi catolici nu þine de credinþã, de învãþãturã, ci e mai mult ceva ce þine de politicã ºi de putere... Biblia rãmâne una singurã, aceeaºi pentru ambele pãrþi, iar Calea ce duce în veºnicie de asemenea este Una! Vocea ei îndemna la meditare... La un moment dat am observat cum m-a þintuit cu privirea... aveam impresia cã ceea ce spunea era doar pentru mine. Cãuta parcã în ochii mei înþelegerea, aprobarea. A fost deosebitã! Dupã un tur al mãnãstirii ne-a spus cã apoi putem face ce dorim pânã la ora 16, când vaporul pleacã... Ne-a spus cã ne putem întoarce cu ea cu autocarul atunci ºi sã mergem prin oraº sã vizitãm diferite restaurante, plaje, etc, sau putem sã ne întoarcem în voie pe o potecã, trecând iar pe la peºtera Sfântului Ioan... Bineînþeles cã eu am ales varianta cu poteca... era ora 13:30, cãldurã mare, vegetaþia prea piticã... am ajuns la peºtera Sfântului Ioan, am citit câteva rânduri din Eterna Iubire. În capitolul 8, citatele de la 11 la 18 erau mult grãitoare ºi foarte potrivite pentru acest loc: „Binecuvântat sã fie Tatãl cel Ceresc care ne-a descoperit un atât de fericit fiu al dragostei, de la care neau rãmas cele mai adânci ecouri ale inimii lui Iisus. Cele mai minunate ºi mai prietenoase feþe ale Adevãrului ne-au rãmas de la acest
CUVANT PENTRU SUFLET
moment minunat al aplecãrii lui Ioan pe Sânul lui Iisus. Cele mai fierbinþi ºi mai dulci chemãri ale dragostei lui Dumnezeu ne-au rãmas de la cei care au trãit aceastã stare divina... Învãþaþi de la Sfântul Apostol al iubirii ºi fiþi tot mai alipiþi de Domnul! Mai ales când se ivesc prigonitorii... ce mai înseamnã viaþa pentru voi fãrã Dumnezeul vostru?” Mi s-au împãienjenit ochii de lacrimi ºi am stat înaintea Domnului cu gândurile ºi simþãmintele mele... m-am rugat Domnului sãmi dãruiascã puterea de a iubi aºa de aprins ºi de veghetor ca Sfântul Apostol Ioan, atât de adânc ºi cuprinzãtor asemenea lui, sã-I pot rãspunde iubirii Domnului pe mãsurã, cu întreagã fiinþa mea, deplin dãruitã Lui, total fermecatã de Glasul Lui, mergând hotãrâtã ºi veghetoare pe Calea Sa... Cu inima uºuratã apoi, am coborât poteca pânã în oraº ºi am ajuns la timp pentru a mã îmbarca... La întors am stat pe punte, meditând la marele har pe care Domnul mi l-a fãcut. Am ajuns cu bine în port, chiar dacã marea a fost tot agitatã. Am fost aºteptatã cu nerãbdare de toþi, întrucât avusesem ceva întârziere ºi se îngrijorau pentru cã eram singurã... Slavã Domnului însã pentru toate!
Mãnãstirea Sfântul Ioan din Patmos
Adina Hordoan
CUVANT PENTRU SUFLET
august - septembrie 2010
9
Foto: Dani ºi Corina Târziman )
)
Se leagana în Soare
noi lanuri de suflete
Î
de aur... - tabãra de copii de la Gura Humorului, 9-14 august, Suceava -
În ultimul timp am auzit tot mai des faptul cã Oastea este a Domnului ºi nu a omului, de aceea ea nu va muri. Poate cã este necesar în timpul pe care îl trãim sã se repete tot mai des acest adevãr. Eu m-am convins de el ºi nu mi-l mai poate nimeni clãtina, pentru cã Domnul mi-a arãtat noi ºi noi dovezi care îl susþin. O astfel de dovadã grãitoare sunt taberele care se organizeazã an de an, ºi care, în chiar anotimpul roadelor bogate legãnate în lanuri aurii, aduc roade duhovniceºti legãnate în lanuri tot
10
august - septembrie 2010
mai mari de suflete tinere de aur. Tabãra de la Gura Humorului, ultima din ºirul taberelor anului 2010, ºia adus ºi ea rodul la picioarele Domnului Iisus. S-a desfãºurat în perioada 9-14 august ºi a gãzduit 60 de copii, cu vârste cuprinse între 7 ºi 15 ani, ºi 12 instructori. Înainte de tabãrã, petrecând puþin timp cu fraþii organizatori, Dani ºi Corina Târziman, am fost uimitã sã vãd cu câtã dragoste ºi dãruire au pregãtit atâtea materiale, semne de carte, carto-
CUVANT PENTRU SUFLET
naºe cu versete, diplome, premii, cadouri care sã-i bucure pe copii ºi sã le rãmânã ca frumoase amintiri ale timpului petrecut la Gura Humorului. Toate aceste materiale au respectat tema taberei stabilitã de sfatul frãþesc: Sfântul Prooroc Ilie. Din viaþa lui au fost desprinse inspirat 4 subiecte din care au fost extrase 4 teme accesibile copiilor: 1. Cãderea în idolatrie a poporului Israel ºi vestirea pedepsei prin Ilie, cu tema: Rãmâi lângã Domnul, ºi vei fi ocrotit! Copii au primit atât exemplul negativ al împãratului Ahab, al împãrãtesei Izabela ºi al poporului Israel, care au pãcãtuit ºi au fost pedepsiþi, cât ºi exemplul pozitiv al proorocului Ilie, care a ascultat de Domnul ºi a fost hrãnit de El prin corbi. 2. Dumnezeu poartã de grijã lui Ilie ºi vãduvei din Sarepta, tema extrasã din acest subiect fiind: Întâi dãruieºte-I lui Dumnezeu ce ai, ºi El se va îngriji de tine! Am fost surprinsã sã vãd cum copiii descopereau singuri ce anume pot ei, la vârsta lor, sã-I dãruiascã Domnului ºi cum. 3. Ilie readuce binecuvântarea Domnului peste Israel, arãtându-i pãcatul ºi calea izbãvirii prin pocãinþã. Prin tema Alege astãzi cui vrei sã-i slujeºti! copiii au fost îndemnaþi ca în orice situaþie din viaþa lor sã-L aleagã pe Domnul. De asemenea au învãþat cã doar prin pocãinþã pot fi iertaþi de pãcatele sãvârºite.
4. Descurajarea lui Ilie ºi îmbãrbãtarea lui de cãtre Dumnezeu, cu tema: Nu descuraja, cãci Domnul îþi va da biruinþa! Programul taberei a fost stabilit dinainte, dar, pe parcurs, Domnul a inspirat noi activitãþi care au înfrumuseþat ºi au îmbogãþit duhovniceºte timpul petrecut împreunã. Astfel, în timpul programului de dimineaþã, unul dintre instructori prezenta copiilor o anumitã temã, la care, în urmãtoarele zile se fãcea recapitulare prin întrebãri. Cele patru teme: Oastea Domnului ºi sfinþii noºtri înaintaºi, rugãciunea, roadele Duhului ºi legãmântul au stârnit interesul copiilor care s-au arãtat deschiºi sã înveþe. În timpul liber s-au organizat un cerc de picturã, de care s-a ocupat fratele Sami Coman ºi unul de cântare, sub îndrumarea sorei Roxana Coman, la care copiii puteau alege sã participe. ªi au ales în numãr semnificativ. Copiii s-au pregãtit cât au putut de bine cu poezii, cântãri ºi scenete în cadrul grupelor din care fãceau parte, pe care le-au prezentat, majoritatea plini de emoþie, la adunarea de searã. Entuziasmul copiilor este copleºitor ºi molipsitor în acelaºi timp. Cadourile pregãtite de Dani ºi Corina i-au bucurat nespus pe copii: bãscuþe pentru soare, ochelari de soare, jocuri, corzi pentru sãrit, rame cu
CUVANT PENTRU SUFLET
august - septembrie 2010
11
fotografia întregului grup, bomboane, baloane ºi altele. Unele cadouri au fost date ca premii zilnice: pentru cea mai curatã camerã, pentru cel mai cuminte copil. Un premiu special i s-a dat unui fraþior special, David Boþan din Bistriþa Nãsãud, care ne-a încântat cu o cântare ºi cu o voce deosebite. În ziua a doua s-a organizat o drumeþie la mãnãstirea Humor, unde, la rugãmintea unei mãicuþe de a cânta o cântare Maicii Domnului (mãnãstirea purta hramul Adormirii Maicii Domnului), am cântat împreunã Binecuvântare Þie. Atunci am primit o nouã dovadã cã tot ce are Oastea, inclusiv cântãrile, este inspirat, ºi ce este inspirat este viu ºi lucreazã. Cântarea a aºezat pe chipurile oamenilor ºi a mãicuþei uimire ºi încântare. În a treia zi am construit un altar. Fiecare copil a primit câte o piatrã pe care a pictat-o ºi pe care ºi-a scris numele folosind acuarele ºi markere. Cu pietrele în mânã am pornit spre o poieniþã apropiatã cabanei unde le-am aºezat astfel încât sã se vadã numele fiecãruia. Am fãcut poze, apoi am cântat. Atmosfera a devenit cu atât mai încãrcatã de emoþie cu cât, la ideea unor copii, ne-am legat fiecare ochelarii din plastic ºi material primiþi cadou, într-un lung ºirag care ne-a legat simbolic într-un lanþ al dragostei. Toate aceste activitãþi au pregãtit pas cu pas inimile sincere ºi deschise ale
copiilor care, în ultima searã de adunare, s-au lãsat cercetate de cuvântul fratelui Dani Târziman ºi de chemarea simplã, dar duhovniceascã ºi plinã de putere a fratelui Viorel Palade. Mãrturia vieþii fratelui Viorel, care s-a întors la Domnul pe când era aproape de vârsta lor, printrun coleg de clasã, suferinþele îndurate din momentul hotãrârii pentru Domnul, biruinþa pe care El i-a dat-o au cercetat adânc inimile copiilor dintre care, într-un numãr uimitor, treizeci ºi opt, s-au predat Lui. Cât de mult face mãrturia unei adevãrate vieþi de credinþã! Treizeci ºi opt de nume scrise în Cartea Vieþii cu Sângele Scumpului nostru Mântuitor, alãturi de numele celor care s-au predat Domnului în celelalte tabere ale acestui an, iatã cum se înnoiesc rândurile Oastei! De acum, Domnul îi are în vedere pe fiecare, le va pãzi fiecare pas ºi-i va conduce El Însuºi pe calea Lui. Câþi dintre ei vor rãmâne credincioºi Domnului pânã la sfârºitul vieþii lor, ca Ilie? Ce oamenii ai rugãciunii va ridica Domnul dintre ei? Pentru ce lucrãri minunate îi pregãteºte El de la 7 ani? Domnul ºtie. Lui îi revine lucrarea din inimi. Cum sã se mai teamã cineva cã Lucrarea Oastei ar putea fi nimicitã? ...se leagãnã în Soare noi lanuri de suflete de aur... Ce bogãþie, Doamne!
Nuti, Dragomir
12
august - septembrie 2010
CUVANT PENTRU SUFLET
Andreea Mihai 12 ani, Galaþi
C
Cuvintele sunt prea puþine pentru a descrie trãirile avute în aceastã tabãrã. Totuºi, mai pe scurt, vã pot descrie ce am simþit eu în aceastã binecuvântatã tabãrã. Tabãra de la Gura Humorului, pentru copiii din Galaþi, a început din tren. A fost frumos chiar dacã nu eram obiºnuiþi cu trezirea la 4 dimineaþa. În tren, alãturi de Roxana Coman, Sami Coman ºi Estera Tiber nu a existat plictisealã. ªtiam cã Domnul ne pregãtea ceva cu totul special, la care nici nu am visat. Gândul cu care am plecat în tabãrã a fost pur ºi simplu sã-mi reîntâlnesc prietenii, dar nicidecum sã mã schimb. Chiar dacã nu am putut ajunge ºi în tabãra de la Râu Sadului, ºtiam cã Domnul a pregãtit ceva special ºi minunat ºi în aceastã tabãrã. ªi aºa a ºi fost. Chiar dacã drumul a fost destul de lung, odatã ajunºi în tabãrã, reîntâlnindu-ne prietenii din Suceava ºi cunoscând alþi copii cu care aveam sã legãm prietenii, ºtiam cã despãrþirea va fi grea... Lecþiile de la studiul pe grupe au fost parcã pregãtite dupã sufletul fiecãruia. Nu exista copil care sã nu înþeleagã cele spuse acolo. Dintre toate lecþiile despre Sfântul prooroc Ilie, cea care avea sã ne schimbe a fost: ,,Alege azi cui vrei sã slujeºti! Lui Baal sau Domnului Dumnezeu...” Cui vrei sã slujeºti? Aceastã întrebare ne-a frãmântat însã cel mai mult în ultima searã – Seara Legãmântului, sau cum îi spuneam noi, seara alegerii. La adunarea de searã, fratele Viorel Palade ne-a povestit despre încercãrile sale ºi despre cum ºi-a predat el viaþa în slujba Domnului. În dimineaþa
acelei zile, fratele Dani Dragomir ne-a arãtat Hotãrârea pe care Pãrintele Iosif Trifa a publicat-o pe prima paginã a foii „Lumina Satelor” în noaptea Anului Nou... Atunci ne-am dat seama cã, poate ne-am nãscut în familia Oastei Domnului, dar nu avem niciun act prin care sã dovedim cã suntem Ostaºi ai Domnului. În momentul acela mi-am adus aminte de câteva versuri: „Când ai de gând sã vii la Domnul/ Cãci e demult de când ai spus/ cã dacã te vei face mare/ Te vei întoarce la Iisus?” Chiar dacã ºtiam de la studii ca de acum ispitele vor fi mult mai multe ºi mai grele, chemarea însã era prea mare ºi, aºa, 38 de copii din 59 ºi-au predat inima Domnului, printre care ºi eu. „Deci, dragul meu, ascultã-mi glasul/ ªi vin' la Domnul pân' eºti viu / Cãci nu ºtii ziua, nu ºtii ceasul/ În care fiva prea târziu!” Dupã legãmânt, am plecat cãtre focul de tabãrã care ne aºtepta sã aruncãm pãcatele în el ca sã poatã dispãrea pe vecie. Toþi 38 eram schimbaþi. Eram 38 de îngeraºi, dupã cum spunea sora Corina Târziman. Cântãrile se auzeau necontenit însã privirea noastrã era îndreptatã cãtre focul ce scânteia în faþa noastrã. Rând pe rând se înãlþa cãtre cer câte o scânteie. Multe se înãlþau, dar nu toate ajungeau sus. Aºa suntem ºi noi în momentul acesta, ne îndreptãm în sus fãcând legãmântul, dar odatã fãcut trebuie respectat, altfel scânteia nu va putea ajunge la Dom-nul. Stelele de pe cer erau mii; nu le puteai numãra. Aºa au fost ºi clipele minunate petrecute în tabãrã. Nu le poþi numãra… Dupã cum spuneam la început, despãrþirea urma a fi grea. ªi aºa a ºi fost. Lacrimile erau multe. O tristeþe adâncã se abãtuse peste noi. ªtiam cã va dura ceva timp pânã ce ne vom revedea, însã cercul prieteniei era prea mare ºi strâns
CUVANT PENTRU SUFLET
august - septembrie 2010
13
pentru a fi desfãcut. Totuºi, cercul din jurul focului de tabãrã s-a desfãcut, îmbrãþiºãrile s-au sfârºit, lacrimile s-au oprit, însã cercul prieteniei noastre nu s-a desfãcut. Chiar ºi la o mie de km distanþã, dragostea e ca vântul, ajunge chiar ºi la cei din Italia ºi cercul rãmâne. Mulþumim Domnului pentru aceste minunate trãiri care au fost scurte, dar speciale ºi pe care cu siguranþã nu le vom uita niciodatã. Amin!
)
Andreea-Petruta, Geana
11 ani, Marginea
D
DA! Primeam cu bucurie vestea cã voi merge ºi eu în aceastã tabãrã alãturi de copiii din adunarea noastrã... Vestea binecuvântatã mi-a umplut sufletul de bucurie, fiind ºi prima mea tabãrã. Simþeam cã Domnul o sã lucreze într-un chip minunat ºi o sã-mi arate lucruri, oameni ºi trãiri nemaiîntâlnite. Odatã ajunºi acolo, împreunã cu Andreea, Alina, Sami ºi Cristi, aºteptam sã cunoaºtem ºi alþi copii care ne sunt fraþi ºi surori în Domnul ºi îmi veneau în minte versurile din poezia fratelui Traian Dorz „Suntem mult mai mulþi în lume cei ce credem ºi iubim,/ nu e nimeni sã ne ºtie câþi suntem ºi-o sã mai fim...” ªi aºa ºi este; suntem foarte mulþi. Cunoscând instructorii, am ºtiut cã vom învãþa foarte multe lucruri spre zidirea noastrã ºi umblarea noastrã cu Domnul va fi una specialã . Sã fim cu adevãrat copiii Domnului! Dupã lecþiile minunate despre sfântul prooroc Ilie, am fost profund cercetaþi ºi impresionaþi cât 14
august - septembrie 2010
de bun este Domnul Dumnezeu cu noi. Oare cui trebuie sã îi slujim? Lui Baal, lui Dumnezeu? La întrebarea instructorilor „Tu cui vrei sã îi slujeºti?” am hotãrât ºi eu, ca ºi Ilie, sã îi slujesc Domnului Dumnezeu adevãrat. Alãturi de mine au fost alte 37 de suflete care au hotãrât acelaºi lucru, având aceleaºi trãiri ºi înþelegând cã numai Domnului Dumnezeu trebuie sã îi slujim azi, nu ºi lui Baal, fiind mereu preocupaþi de slujire în slujba Domnului. „Fã-þi timp de rugãciune De post ºi meditãri Fã-þi timp de cercetare de fraþi ºi de-adunãri Fã-þi timp ºi-adunã-þi zilnic Din toate câte-un pic Fã-þi timp cã viaþa trece ªi când nu faci nimic.” (Traian Dorz) Mulþumim Domnului pentru trãirile speciale pe care le-am avut în tabãra alãturi de instructorii, de fraþii ºi de surorile cu care am legat o prietenie sfântã. Slãvit sã fie Domnul!
Marina-Beatrice Spulber
12 ani, Comãneºti
Tabãra... Nu este cuvânt care sã descrie exact ce simþi când ajungi acolo ºi vezi mulþi copii pe care nu îi cunoºti ºi nici prin minte nu îþi trece cã peste 2-3 zile o sã-þi fie cei mai buni pri-eteni. Emoþiile dinainte de a ajunge la Gura Humorului erau uriaºe ºi nici prin minte nu îmi trecea planul lui Dumnezeu pentru mine. Adunarea din prima searã a fost doar un început la ce avea sã ur-meze… Dupã adunare toþi eram încân-taþi pentru cã
CUVANT PENTRU SUFLET
T
începuse jocul „Îngeraºul” ºi toþi trimiteau bileþele prin instructorii foarte rãbdãtori. A doua zi de dimineaþã, înviorarea ºi închinarea… toate erau ca un vis. Studiul pe grupe cu instructoarele Ana-Maria Tiber ºi Estera Tiber a fost minunat. Lecþiile erau exact pe înþelesul nostru. Toate celelalte activitãþi cum ar fi vizita la Mãnãstire ºi alte plimbãri, timpul în care Sami Coman ne învãþa sã desenãm, jocul „Olandezul Zburãtor” ºi celelalte, toate erau minunate. Dar cel mai emoþionant moment a fost Seara Legãmântului când multe suflete ºi-au dãruit inima Domnului... Mulþi ne-am dat seama de câte pãcate fãcusem ºi am ales sã fim toatã viaþa cu Domnul, sã ascultãm cuvântul Lui… sã îl citim mereu ºi sã ne schimbãm comportamentul. Multi s-au schimbat ºi au renunþat la obiceiurile pe care le aveau iar totul a fost datoritã Domnului cã ne-a ajutat sã învingem toate ispitele care stãteau foarte aproape de noi… Mulþumim Domnului pentru asta! Apoi focul de tabãrã… multã fericire, toþi eram atât de fericiþi ºi ne simþeam atât de curaþi… multe cântãri, multe zâmbete, multe poze… dar totul era pe sfârºite. A doua zi era plecarea ºi tristeþea ne umplea inima. Aceastã tabãrã m-a schimbat foarte mult ºi abia aºtept urmãtoarea tabãrã sã îmi revãd prietenii. ªi vreau sã le mulþumesc instructoarelor noastre: Ana-Maria Tiber pentru cât de rãbdatoare a fost cu noi ºi Estera Tiber pentru cã ne-a explicat totul atât de bine ºi sper cã la anul sã ne revedem cu toþii! Dumnezeu sã ne binecuvinteze! Amin!
Bianca Ciosu
12 ani, Comãneºti
S
Slãvit sã fie Domnul! Dragi fraþi ºi surori ai Oastei Domnului, daþimi voie sã vã mãrturisesc sentimentele mele legate de minunata tabãrã a Oastei Domnului de la Gura-Humorului. Adevãrul este cã pânã sã merg în aceastã tabãrã nu eram aºa de „legatã” de Domnul nostru Iisus Hristos. Acolo am înþeles ce este adevãrata credinþã ºi cât de importantã este ea pentru ca noi sã ajungem fiii lui Dumnezeu. Dar cel mai important lucru este cã ne-am dat seama cã trebuie sã ne spãlãm sufletul în mâinile Sale ºi cã doar El este Salvatorul nostru. El va primi întotdeauna în Împãrãþia Sa pe toþi cei ce au credinþã în El. Mereu am ºtiut cã existã un Mare Dumnezeu care ne aºteaptã sã mergem pe drumul luminos, ºi nu pe cel întunecos. Domnul aºteaptã, pânã ce un suflet se întoarce la El, ºi îºi dã seama cã a greºit enorm de mult încât simte nevoia sã dea la o parte trecutul ºi sã se arunce în braþele unui Blând Pãstor. În tabãrã totul a fost ca ºi rupt din Rai. Instructorii aceºtia minunaþi aveau inimile pline de credinþa în Domnul ºi de dragostea faþã de toþi aceºti tineri ai Oastei Domnului. Le mulþumim pentru tot ce neau învãþat în acele ºase zile minunate. Doamne, Te rugãm sã fii Tu cu noi toþi cei care am fãcut un legãmânt cu Tine ºi fii Tu ºi cu cei care au fost ruºinoºi sau care nu au fost pregãtiþi pentru chemarea Ta. Amin!
CUVANT PENTRU SUFLET
august - septembrie 2010
15
)
Doamne, este bine sa fim aici… Tabãra de motivare pentru slujire Dezna (AR), 2-7 august
Cãutând mereu cãrãri frumoase, am dat de drumul Tãu, Iisus ªi-a Tale urme luminoase, ne-au tot atras ºi ne-au tot dus… Cu Tine ne-am suit pe munte gustându-Þi chipul fericit, Ce face sufletul sã-nfrunte, eroic orice vânt cumplit… Traian Dorz
Foto: Daniela Anglel
16
august - septembrie 2010
S
Sãrbãtoarea Schimbãrii la Faþã a fost ziua când Domnul Iisus ªi-a arãtat Slava Sa la trei dintre ucenicii Lui, pe care i-a avut aproape în cele mai intime ºi mai grele clipe din viaþa Lui pãmânteascã. Dupã ce i-a luat cu El pe munte sã Se roage, Evanghelia ne spune cã Domnul Iisus S-a schimbat la faþã înaintea lor ºi li Sa arãtat în toatã slava Lui, alãturi de Moise ºi Ilie. Dupã ce au trecut clipele de uimire ºi de spaimã, în starea de har ºi de binecuvântare, în starea de bine care-i cuprinsese, Sfântul Apostol Petru îºi exprimã înaintea Domnului Iisus aceastã stare prin cuvintele: ,,Doamne, este bine sã fim aici; dacã
CUVANT PENTRU SUFLET
vrei, am sã fac aici trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise ºi una pentru Ilie.” (Matei 17, 4 ) Sã rãmânem aici cu Tine sã nu mai plecãm, sã nu ne mai despãrþim. Apostolul Petru nu se gândea la el sau la ceilalþi doi ucenici care-l însoþeau. Ci doar, topit în starea de bucurie ce-l copleºise, dorea ca ea sã nu se mai sfârºeascã niciodatã, ci sã rãmânã acolo pentru totdeauna. Aºa simþim deseori ºi noi stãrile trãite cu Domnul Iisus ºi cu fraþii, stãri cereºti când n-am mai vrea sã ne despãrþim ºi când inima noastrã ar tot dori sã rãmânã acolo ºi sã prelungeascã starea de bucurie, de pãrtãºie simþitã alãturi de Domnul ºi de fraþi. ªi pentru mine aceastã sãrbãtoare a Schimbãrii la Faþã a Domnului Iisus este una din sãrbãtorile iubite în timpul anului. Poate pentru cã cele mai multe dintre ele le-am petrecut pe înãlþimi, unde întotdeauna m-am simþit mai aproape de Dumnezeu. Anul acesta, Domnul a rânduit ca aceastã sãrbãtoare sã o petrec într-un
loc binecuvântat înconjurat de munþi de înãlþime micã, dar înconjuratã de fraþi dragi într-o pãrtãºie deosebitã în tabãra de motivare pentru slujire de la Dezna, judeþul Arad. Fiecare din cele 5 zile petrecute în tabãrã a fost de o încãrcãturã duhovniceascã deosebitã. Tema principalã a taberei a fost... slujirea. Am parcurs pe rând teme în care am învãþat despre felul cum sã ne descoperim darurile pe care Duhul Sfânt le-a pus în noi ºi cum sã ni le punem în slujba Domnului ºi a semenilor, despre relaþiile dintre tineri ºi despre cãsãtoria dupã voia lui Dumnezeu, despre rãzboiul nevãzut cu puterile celui rãu ºi despre cum sã biruim ispitele pe care ni le întinde diavolul ºi care apar atât de mascate în calea noastrã ºi adesea, învelite într-un ambalaj atât de strãlucitor. Apoi am învãþat despre oportunitãþile de slujire pe care ni le oferã Domnul ºi cum putem sã le folosim în oricare din stãrile în care ne-a chemat Domnul în aceastã lume, în familie sau
Discutii pe tema „Darurile duhovnicesti ºi slujirea în Trupul lui Hristos”
CUVANT PENTRU SUFLET
august - septembrie 2010
17
CUVANT PENTRU SUFLET
DEZNA dajduirea firii în fata nadejdii adevarate )
august - septembrie 2010
Daniela Anghel
Foto: Ionatan Ille
)
18
rii ºi încercãri, ne-au încãlzit inimile, ne-au îmbãrbãtat ºi ne-au dat noi puteri sã mergem mai departe pe calea Domnului. Serile de cântare vegheate de ,,cerul înstelat ºi tainic” au adus bucurii de nespus inimilor noastre. Cred cã orice suflet, oricât de zbucuimat ar fi venit, a gãsit alin ºi bucurie în prezenþa Domnului ºi a inimilor deschise ale fraþilor cu care Domnul ne-a legat într-o pãrtãºie deosebitã. Cele 5 zile s-au scurs aºa de repede ºi l-am înþeles atât de bine pe apostolul Petru pentru cã am dorit sã spun ºi eu ca el: Doamne, este aºa de bine sã fim aici cu Tine, am vrea ca timpul sã stea în loc sã nu ne mai despãrþim. Dar lupta mântuirii trece ºi prin vale ºi aºa cum Mântuitorul cu ucenicii a trebuit sã coboare în vale (unde îi aºteptau ceilalþi ucenici ºi un tatã îndurerat cu un copil îndrãcit) ºi noi a trebuit sã ,,coborâm” fiecare la viaþa noastrã de zi cu zi sã coborâm de pe muntele bucuriilor ºi pãrtãºiilor cu Domnul ºi cu fraþii. Dar ne-am întors îmbãrbãtaþi, cu noi puteri ºi cu o dorinþã tot mai aprinsã sã ne pãstram starea de Tabor ºi urmându-L tot mai frumos pe Domnul sã ne putem pãstra pãrtãºia cu El ºi cu fraþii prin rugãciune, prin citirea zilnicã a Cuvântului ºi prin adunare. Domnul sã ne ajute sã ne þinem hotãrârile frumoase pe care le-am luat ºi sã ne ducem mântuirea noastrã, cu fricã ºi cutremur, pânã la capãt. Slãvit sã fie Domnul!
)
singuri. Dacã ne simþim un mãdular în trupul Lui Hristos vom ºti sã vedem nevoia acolo unde este ºi sã facem tot ceea ce putem sã o împlinim. Sã ne încredinþãm în mâna Domnului pentru orice stare din viaþa noastrã cãci El ºtie de ce avem nevoie mai înainte ca sã-i spunem sau cerem noi. Despre lucrul cu copiii ºi despre felul de slujire al acestora, despre îndrumarea lor pe calea dreaptã ºi adevãratã în învãþãtura Domnului Iisus ºi în Duhul lucrãrii Oastei Domnului încã din fragedã copilãrie ºi tinereþe. Despre cum sã trãim în ascultarea de Domnul în învãþãtura lucrãrii Oastei Domnului ºi în armonie cu generaþiile dinaintea noastrã ºi cu cele ce ne urmeazã. Urmând pilda de jertfã ºi iubire a marilor înaintaºi ai Lucrãrii – pãrintele Iosif Trifa ºi fratele Traian Dorz, orice diferenþe ºi neînþelegeri dintre generaþii pot fi depãºite prin iubire ºi asculatare cãci „taina pãcii, a armoniei ºi a fericirii stã în dragoste.” Un alt mod de slujire a fost cel prezentat de fratele Adi ºi sora Niki Ciorna, prin acumularea de resurse financiare ºi punerea lor în slujba celor mai defavorizaþi dintre semenii noºtri, dar ºi cei care au cea mai mare nevoie de ajutor... Ajutorul material este puntea pe care putem pãºi ca sã li-l aducem ºi pe cel sufletesc, fãcându-L cunoscut pe Domnul Iisus ºi jertfa Lui pentru noi. Mãrturiile unor fraþi despre modul lor de slujire ºi de încredinþarea în braþul puternic al Domnului au fost copleºitoare. Prezenþa fratelui Valer ºi mãrturiile lui despre anii îndelungaþi petrecuþi pe calea Domnului prin bucu-
,
Se împlinesc aproape douã luni de când Dezna ºi-a deschis porþile, ca noi, un grup de fraþi ºi surori, sã fim gãzduiþi în acel loc minunat. Un loc în care bucuria naturii se vedea la tot pasul, zugrãvitã în peisaje superbe, animate de fermecãtoare triluri de pãsãri. Cu siguranþã, datoritã aºezãrii sale geografice, Dezna e un loc în care natura e cel mai dorit tovarãº, la un popas sau pe vreo potecuþã. Urmãrind cu privirea aceste minunãþii ale naturii create de Dumnezeu, undeva sus pe munte, se puteau zãri ruinele vechii cetãþi dacice. O legendã autohtonã, afirmã cã denumirea localitãþii Dezna ar deriva din numele regelui dac Decebal. Un rege iscusit în lupta ºi un foarte bun strateg, un conducãtor abil care ºi-a sacrificat viaþa pentru a nu cãdea viu în robia romanã. Cu toate cã originea numelui localitãþii nu este foarte clar cunoscutã, cu siguranþã nu existã nici un dubiu în privinþa originii locului. Acesta e un colþ din tãrâ-
S
mul creat de Dumnezeu, o fãrâmã din Lucrarea Uimitoare a Tatãlui Nostru. E un loc în care Dumnezeu, ªi-a aºezat Mâinile de atâtea ori asupra întregii tabere, ca toþi cei prezenþi sã fie cuprinºi de o frumoasã stare de pãrtãºie. Din relatãrile fraþilor am aflat cã pentru fiecare din ei, de fiecare datã, tabãra de la Dezna a avut ceva special. Pentru fiecare a fost un izvor al bucuriei din care au bãut cu nesaþ ca dupã o lungã arºiþã, sorbind toþi stropii rãcoritori ai Cuvântului Domnului. Cu ajutorul Lui am ajuns ºi eu în tabãra de la Dezna, râvnind la un strop din apa vindecãtoare ce îºi are izvorul în Muntele Iubirii ºi al Iertãrii, în Muntele Dumnezeirii. Pentru mine aceasta, a fost a doua tabãrã, însã pot spune cu tãrie ca un strop de apa dulce poate îndulci un ocean. La fel cum ºi o tabãrã sau o adunare prin Cuvântul Domnului plin de adevãr ºi de dragostea-I nemãsuratã, poate schimba cursul vieþii cuiva. Îi poate strãpunge ini-
CUVANT PENTRU SUFLET
august - septembrie 2010
19
Foto: Aluna Ille
ma, lãsând ca sângele firii sã se scurgã în praful lumii, ca astfel omul înnoit sã trãiascã doar prin El. Sã se hrãneascã doar cu Iubirea Tatãlui Ceresc. Tabãra aceasta am aºteptat-o cu nerãbdare. A fost una specialã ºi pentru mine pentru cã a fost un ultim prilej de întâlnire cu fraþii înaintea unei perioade destul de lungi de lipsã a lor. Înainte de începerea taberei, ºtiam cã imediat dupã ce se terminã aceasta, voi pleca într-o þarã unde nu existã adunare ºi nici mãcar un suflet cãruia sã îi zic „Slãvit sã fie Domnul!”. ªtiam aceasta ºi parcã odatã cu bucuria care se instaura treptat, în mine începea sã creascã ºi o amarã tristeþe. Mi se pãrea nedrept cã Domnul a hotãrât aºa pentru mine. Mi se pãrea nedrept ca dupã atâtea momente frumoase care mi-au schimbat inima ºi viaþa, acum sã fiu privat de toate acestea. Ma simþeam nepregãtit ºi teama începea sã mã cuprindã. Odatã ajunºi în tabãrã ºi întâlnindu-ne cu ceilalþi fraþi, simþeam o bucurie crescândã în mine. Mã simþeam bine ºi în siguranþã alãturi de fraþi, cãci ºtiam cã Domnul va fi prezent între noi în acea sãptãmânã. ªtiam aceasta ºi o trãiam, iar din acel moment am hotãrât sã nu mã mai 20
august - septembrie 2010
gândesc la nimic din exteriorul acelui loc. Doar Domnul sã îmi batã la poarta inimii mele ºi El sã îmi fie Sfãtuitorul minþii mele. M-am rugat în acea searã pentru aceasta ºi Domnul s-a îndurat de mine, cãci toatã tabãra de abia mã mai gândeam la ce mã apãsa atât de tare înainte. Ca ºi cum toate acele gânduri ar fi fost cu foarte mulþi ani în urmã. Minunat este Lucrul Domnului! Dar Dragostea Lui e pretutindeni. Trebuie doar sã o primim cu bucurie. Un prim motiv special care a fãcut ca tabãra sã fie una aparte, a fost prezenþa fraþilor instructori prin care Domnul ne-a vorbit. Cuvintele lor parcã erau selectate de dinainte de cãtre aceºtia, întrucât fiecare cuvânt avea putere. Fiecare cuvânt rãsuna ca un ecou în mintea mea, în mintea tuturor. ªi încã rãsunã. Însã aceste cuvinte aveau ecou în inimile noastre nu numai pentru cã au fost spuse cu atenþie ºi cântãrite, ci pentru cã veneau din niºte inimi curate ale unor suflete pline de roada Duhului Sfânt. Ele sunt dovada vie a faptului cã aceste suflete au o pãrtãºie continuã cu Dumnezeu, iar toate binecuvântãrile care se revarsã prin aceºtia sunt rezultatul comuniunii lor cu Dumnezeu prin rugãciune. Un al doilea motiv ar fi temele
CUVANT PENTRU SUFLET
prezentate de fraþii instructori. Temele cuprinse în decursul acestei tabere au fost de bun augur pentru mine întrucât multe lucruri care îmi erau neclare au devenit apoi mult mai limpezi. Multe întrebãri care îmi rãsunau câteodatã în minte au primit rãspuns. Fraþii instructori ne-au vorbit cu dragoste despre toate binecuvântãrile lui Dumnezeu, prin care toþi copiii Lui se pot bucura atâta timp cât Îl urmeazã. Toate binecuvântãrile Sale le putem gusta din plin, noi trebuind sã facem doar un singur lucru – sã ne lãsãm complet în Mâinile Sale, conºtienþi cã doar prin El cãpãtãm Viaþa Veºnicã. Trebuie sã nãdãjduim sã primim iertarea ºi ajutorul Domnului, pentru ca mai apoi sã primim mântuirea care vine doar prin Puterea Sa. Trebuie sã nãdãjduim la acestea, numai la ele, cãci celelate lucruri lumeºti în care noi ne punem nãdejdea, mai devreme sau mai târziu vor fi spulberate. „O nãdejde luminoasã a alungat deodatã din inima noastrã toate amarele noastre nãdejdi înºelate. Ca o mãturã cereascã, aceastã nãdejde fericitã a aruncat afarã din noi toate cioburile ºi rãmãºiþele iluziilor lumeºti sparte ºi rãvãºite. Iar, în locul lor, casa inimii noastre – curatã ºi vindecatã de toate aceste dureroase lovi-
turi, s-a umplut cu soarele puternic ºi calm al unei nãdejdi sigure, luminoase ºi veºnice. Dragostea lui Dumnezeu se turna în inima noastrã ca un fluviu puternic ºi îmbelºugat, prin Duhul Sfânt.” (Traian Dorz, Hristos – Puterea apostoliei, vol.1-Nãdejdea aceasta nu înºealã)
Aºa am simþit ºi eu dupã ce tabãra de la Dezna s-a încheiat. Ca ºi cum interiorul meu a fost curãþat de cineva, toate colþurile întunecoase au fost luminate ºi praful nãdejdii amare ºters cu o cârpã îmbibatã cu dragostea ºi bunãtatea Tatãlui meu. Tot ceea ce deznãdãjduisem s-a spulberat foarte usor. Aºa am simþit ºi mã rog Domnului ca inima mea sã se mãreascã, sã îºi mãreascã canalele cât mai mult ca sã pot primi cât mai multã dragoste de la Mântuitorul ca astfel sã pot fi curãþit de toatã întinãciunea lumeascã. ªi toatã nãdejdea pusã în cele ale lumii sã se spulbere. Aºa cum ºi gândurile mele apãsãtoare de dinaintea taberei s-au spulberat ca praful în faþa „furtunii” Duhului Sfânt. Îi mulþumesc Domnului pentru toate acele minunate clipe petrecute alãturi de toþi acei fraþi ºi mã rog Domnului ca, aºa cum a zis un frate acolo, tabãra de la Dezna sã fie o piatrã de aducere-aminte.
CUVANT PENTRU SUFLET
Adrian Fotache august - septembrie 2010
21
)
Scrisoare catre Dumnezeu - Oh, de ar fi cu putinþã sã mi se cântãreascã durerea ºi sã mi se punã toate nenorocirile în cumpãnã, ar fi mai grele decât nisipul mãrii...(Iov 6, 2-3) - Adinuþa, de unde spuneai cã îmi vei citi azi? De la Iov?...Uitasem cã existã cuvinte atât de frumoase...citeºte-mi în continuare te rog...
A
Aºa ne petreceam o parte din zilele cãlduroase de varã, citindu-i ºi alinându-i sufletul înrobit de durere, chiar dacã a doua zi abia îºi mai aducea aminte cã i-am citit ºi doar cu foarte multã stãruinþã putea reproduce tematica textului citit, care era mai mereu aceeaºi: rãbdare, curaj, putere ºi speranþã... Uneori mã întreba: „Oare unde voi ajunge eu? Pentru ce atât de multã suferinþã? Mã strãduiesc sã-mi dau seama cu ce I-am greºit atât de mult, pentru cã simt cã nu mai pot...” ªi privea nedumeritã spre cer printre frunzele copacului ce îi oferea
22
august - septembrie 2010
umbrã. Înghiþind suspine ºi strângând-o la pieptul meu pentru a nu simþi umezeala feþei mele, încercam sã o încurajez spunându-i cã Dumnezeu nu îngãduie suferinþã unui om mai mult decât poate duce. Îi aminteam din nou ºi de încercatul Iov ºi-i spuneam cã frunzele copacului printre care priveºte cerul sunt asemenea fiecãrei suferinþe prin care trece ºi din aceastã cauzã nu poate vedea cerul ºi toate rãspunsurile la întrebãri. Dar când toate vor dispãrea, va rãmâne doar cerul senin de varã ºi atunci va putea sã-L vadã chiar pe Iisus ºi atunci va gãsi ºi
CUVANT PENTRU SUFLET
rãspunsurile pe care le cautã. cât este ceasul ºi ce urmeazã sã facem. Iar O tãcere se lãsã peste chipul ei dacã îi spuneam cã i-am rãspuns deja la agitat ºi deodatã, luându-mã brusc de între-bare în urmã cu câteva minute, se mânã, îmi spuse cuvintele care nu-mi mira atât de mult: „Eu?! Te-am mai dau pace acum: „Adinuþa, tu eºti fetiþa întrebat o datã?! Doamne, cum am ajuns! pe care eu mi-am dorit-o atât de mult! Nu mai þin minte nici cât este ceasul...” M-am bucurat atât de mult din prima De cele mai multe ori mã strãsecundã când am auzit cã vei locui cu duiam sã fac exerciþii de memorie ºi mine, aºa cum ºi acum mã bucur atât de începeam cu întrebãri simple: ce a mânmult cã ai grijã de mine ºi nu mã laºi cat dimineaþã, cum s-a trezit ºi de multe singurã, ºi îmi vorbeºti aºa frumos... Câtã ori primeam rãspunsul mai greu decât dreptate ai! Scumpo, te iubesc mult!” Am mã aºteptam sau chiar deloc. Schimbam rãspuns ºi eu mai mult tãcând: „ªi eu te apoi subiectul ºi o întrebam aproape iubesc ºi nu te voi lãsa niciodatã singuzilnic care este cântarea ei preferatã. rã!”; ºi-am fugit sã mã ascund într-un Întrebarea asta nu o uita. ªtia cã i-am mai colþ ferit de privirile ei curioase. pus-o ºi se simþea un pic tulburatã cã nuCând mã întorceam mã întreba ºi poate aduce aminte, dar în acelaºi timp cum aratã, mã ruga sã îi pieptãn pãrul ei ºtia cã trebuie sã-ºi aducã aminte. Pânã negru, sã îi aºez coroniþa cu care îi stãtea cel mai bine, pentru cã ea nu voia sã parã bolnavã în faþa Adinuþa, tu eºti fetiþa pe care eu mi-am dorit-o atât de mult... celorlalþi. Îmi spunea cã ea la vãzut pe unul dintre copilaºii ei plân-gând ºi nu mai vrea sã o gãseascã tot aºa, ca sã nu mai plângã cum fac eu. Cã degeaba ne ascundem, ea tot ne cunoaºte. ªi încheia totul întrebându-mã cât este ceasul ºi când trebuie sã-ºi ia tratamentul, prefãcând totul într-un vis. Uneori nici numi puteam da seama dacã vorbeºte ea sau altcineva. Trecea atât de repede de la o stare la alta. Aveam impresia cã totul e o glumã, dar era mai adevãrat ca niciodatã. Nu puteam accepta cã aceeaºi persoanã care mi-a vorbit cu 10 minute înainte într-un fel atât de logic ºi pãtrunzãtor, sã uite totul într-o clipitã ºi sã înceapã sã mã întrebe din 5 în 5 minute CUVANT PENTRU SUFLET
august - septembrie 2010
23
putea trimite nicãieri în vacanþã, ne lua câte o sãptãmâna la ea acasã în Galaþi, ca sã putem spune ºi noi cã am plecat undeva în timpul vacan-þei. La ea am vãzut pentru prima datã un televizor cu imagini color, calculatorul pe care „Sã n-am amar neîndulcit, nici nopþi neluminate, abia îndrãzneam sã-l Nici orizont nestrãlucit, nici ceruri zbuciumate... privesc; adoram sã spãl vasele în bucãtãria Ci numai Tu sã-mi fii mereu Prieten pe-orice cale, ei unde apa curgea ºi Iar dorul sufletului meu – trãirea voii Tale. se scurgea fãrã prea mult efort din partea Mai greu de-ar fi cu orice pas sã-mi ardã viaþa toatã, mea, iar ea mã lãuda Sã pot orice, dar sã Te las, sã nu pot niciodatã!” atât de mult, hrãnindu-mi astfel hãrnicia. Tot la ea acasã am vãzut pentru prima datã o bibliotecã pe care, þin minte, stãteam ºi o priveam Mã uitam la ea ºi nu-mi venea îndelung fãrã motiv. Abia învãþasem sã sã cred. κi aducea aminte doar strofele citesc ºi-mi doream sã plec de-acolo doar de la sfârºit ºi le ºtia foarte bine. Mi le-a dupã ce voi fi citit toate cãrþile. Acolo am cântat, mi le-a recitat. Era bucuroasã ºi ea citit eu prima poezie a fratelui Traian cã a reuºit sã-ºi aducã aminte. ªi avea o Dorz, pentru cã acasã cãrþile erau puse voce stinsã, dar divinã, linã, dar atât de sus, fiind lucruri sfinte, ºi noi, copii fiind, puternicã. Am alergat la bunica ºi i-am nu mereu ºtiam sã le preþuim aºa cum ar povestit totul ºi ea mi-a spus numele fi trebuit. Aºa cã doar ni se citea ºi cântãrii: „Sã nu pot Doamne sã mã las”. trebuia sã fii mare ca sã poþi þine cartea Am primit atât de multã speranþã în ziua în mânã fãrã sã fii supra-vegheat. Tot aceea. Pânã atunci eu o încurajam pe ea acolo am citit eu singuricã o parte din ºi parcã pentru mine nu mai lãsam nicele 600 de istorioare. Acea carte mi s-a mic. Acum era exact invers, ea ne învesepãrut cea mai minunatã. Era mare, plinã lise inimile. Ne-am dus toate trei în casãcu poveºti scurte ºi, nu în ultimul rând, bunica, eu ºi mãtuºa, ºi am cântat acea avea imagini. cântare din nou ºi din nou, ºi aº fi cântatªi aºa trãiam visând cã acele o la nesfârºit. amintiri îmi vor aduce din nou zâmbetul ªi aºa am început sã sper spre o pe buze, ºi nu lacrimi ca acum. minune. Prin fiecare propoziþie spusã Mã întreba foarte des, dacã mã logic, prin fiecare „te iubesc”, prin fiecare rog pentru ea ºi-mi spunea cã ea ºtie cã pas fãcut fãrã a se dezechilibra, îmi conpe mine Dumnezeu sigur mã ascultã ºi ducea gândul spre acea zi în care va pumã implora sã nu o uit în rugãciunea tea fi din nou acea „tanti Lenuþa” pe care mea. Aceste cuvinte mi le-a spus pentru eu o þin minte din copilãria mea, acea ultima datã cu 10 zile înainte de a se stin„tanti Lenuþa” care, ºtiind cã mama nu ne într-o zi când, punându-i aceeaºi întrebare, dupã cãteva clipe începe ea însãºi sã cânte:
24
august - septembrie 2010
CUVANT PENTRU SUFLET
ge, iar acum au trecut alte 10 zile dupã plecarea ei la Pieptul mult dorit, 10 zile în care amintirea ei a fost mai realã ca niciodatã, 10 zile în care mi-am dat seama cã viaþa ei a fost O SCRISOARE CÃTRE DUMNEZEU, o scrisoare în care singura modalitate de a fi fericit este aceea de a iubi suferinþa, o scrisoare în care se poate vedea cã este nevoie de mai mult curaj pentru a suferi decât pen-tru a muri, ºi în care se poate vedea cã ºi clipele pline de tristeþe sunt adu-ceriaminte în momentul în care trecutul are parfum de cuvinte... Ultimele ei cuvinte pe care le-a rostit înainte de a pleca Dincolo au fost: „V-aud!” ºi tind sã cred cã ºi acum ne aude. Acum e rândul meu sã o implor sã se roage pentru noi, cei care am rãmas doar cu amintirile, sã putem accepta totul cât mai repede. Sã se roage pentru fiecare suflet cãlãtor peacest pãmânt, pentru care suferinþa poate fi chiar modalitatea prin care ne putem construi o casã printre nori ºi stele. M-a sprijinit cât timp era în viaþã ºi încã mã mai ajutã, pentru cã fericirea pe care o simte ea acum mã aju-tã sã vreau ºi mai mult sã fiu un copil al lui Iisus ºi pentru asta îi mulþumesc. Dumnezeu sã te odihneascã în pace, scumpa mea mãtuºã!
Adriana Mihai CUVANT PENTRU SUFLET
august - septembrie 2010
25
GRÃDINA CU MIRESME
DOMNUL, )
ajutorul si , taria mea - continuare din pag. 5 -
O altã posibilã explicaþie la deznãdejdea lui Ilie cred cã o aflãm în rãspunsul pe care îl dã Domnului: „Am fost plin de râvnã pentru Domnul, Dumnezeul oºtirilor; cãci copiii lui Israel au pãrãsit legãmântul Tãu, au sfãrâmat altarele Tale, ºi au ucis cu sabia pe prooroci Tãi; am rãmas numai eu singur, ºi cautã sãmi ia viaþa!” (1 Regi 19, 10) Ilie îl iubea pe Domnul ºi tocmai pentru cã Îl iubea a cãzut în deznãdejde. Când a vãzut cã tot ce era mai sfânt a fost pângãrit ºi pãrãsit, Ilie a suferit îngrozitor de mult. „Cãci râvna pentru Domnul îl mânca (pe interior) cãci potrivnicii lui uitã cuvintele Tale.” (Ps. 119, 139) Iar picãtura care a umplut paharul a fost cã se ºtia singurul prooroc ºi cã de unul singur trebuie sã ducã o luptã aºa de mare. Rãspunderea aceasta l-a copleºit într-atât de mult încât a zis: „Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul, cãci nu sunt mai bun decât pãrinþii mei!” (1Regi 19, 4) De aceea Domnul nu s-a supãrat deloc pe alesul Sãu. Ba mai mult, i se aratã pentru a-l îmbãrbãta în modul cel mai înþelept cu putinþã ºi în felul în care Ilie avea nevoie. Biblia ne spune cã înaintea arãtãrii Domnului au trecut pe lângã Ilie mai multe fenomene ale naturii: un vânt puternic care despicã munþii ºi sfarmã stâncile, un cutremur de pãmânt ºi un 26
august - septembrie 2010
foc, iar Domnul nu era în niciunul din acestea. (1Regi 19, 11-12) Dar de ce Dumnezeu a ales sã Se arate printr-un susur blând ºi subþire? (1Regi 19,12) ºi, dacã S-a arãtat astfel ºi Ilie ºi-a revenit din deznãdejde, de ce a mai fost nevoie sã trimitã înaintea Sa niºte fenomene atât de înfricoºãtoare? Aici cred cã vedem minunata înþelepciune a Domnului nostru. Dumnezeu, care „cunoaºte tainele inimii” (Ps. 44, 21), a vãzut de ce are nevoie Ilie pentru a fi ridicat. Asã cã a trimis un vânt tare ºi puternic care sã-l încredinþeze pe deplin de puterea pe care o are ºi sã nu se mai teamã de puterea oamenilor. A trimis un cutremur de pãmânt sã vadã cã nici o stãpânire nu e veºnicã pe pãmânt, ci numai a Lui. Sfânta Scripturã ne spune cã Domnul nu era în niciunul din aceste fenomene, nu ne spune cã nu putea sã fie, ci cã nu era. ªi nu era pentru cã Ilie avea nevoie sã-L vadã pe „Dumnezeu îndurãtor ºi milostiv, îndelung rãbdãtor ºi bogat în bunãtate ºi credincioºie.” (Ps. 86, 15) Am spus la început cã mi-a fost teamã ºi aºa a fost ºi mã bucur cã am trecut prin aceastã experienþã pentru cã atunci când m-am simþit aºa am fugit la rugãciune, la Domnul Iisus cãruia i-am spus toatã frãmântarea mea. ªi apoi am simþit mult mai puternic cã El este scãparea mea, tãria mea, ajutorul meu.
CUVANT PENTRU SUFLET
Sf. Atanasie cel Mare Mântuitorul a ales Crucea, fiindcã astfel se moare cu mâinile întinse. El S-a sfârºit îmbrãþisându-ne. Sf. Ioan Gurã de Aur Pe cel ce se bucura în Domnul, niciun necaz nu-l va scoate din bucuria lui. Sf. Simeon Noul Teolog Primul botez are apa care preînchipuieºte lacrimile, are mirul ungerii care e semnul premergãtor al mirului spiritual al Duhului, iar al doilea botez, cel al lacrimilor, nu mai este chip al adevãrului, ci este însuºi adevãrul. Sf. Atanasie cel Mare Dumnezeu S-a fãcut purtãtor de trup, pentru ca omul sã poata deveni purtãtor de Duh. Sf. Ioan Gurã de Aur Iubirea este bucuria de a face altora bucurie. Sf. Simeon Noul Teolog De voieºti sã te lepezi de toate ºi sã te deprinzi cu vieþuirea evanghelicã, sã nu te dai în seama unui învãþãtor neîncercat sau pãtimaº, ca nu cumva în loc de petrecerea evanghelicã sã o înveþi pe cea drãceascã. Fiindcã învãþãturile bune sunt de la învãþãtorii buni, iar cele rele de la cei rãi. Cãci, desigur, din seminþe rele, ies roade rele. Sf. Ioan Gurã de Aur Dacã vrei sã ai slavã, dispreþuieºte slava. Sf. Simeon Noul Teolog Cel ce priveºte la învãþãtorul ºi povãþuitorul sãu ca la Dumnezeu, nu poate sa-l contrazicã. Iar dacã îºi închipuie ºi zice cã le poate împãca pe amândouã acestea, sã ºtie cã s-a rãtãcit. Cãci nu ºtie ce simþãmânt au cei de la Dumnezeu faþã de Dumnezeu. Sf. Ioan Gurã de Aur Lãcomia este o beþie mai rea decât beþia. Sf. Simeon Noul Teolog Omul care este obiºnuit sã se împotriveascã îºi este sieºi o sabie cu douã tãiºuri, ucigându-ºi sufletul fãrã sã ºtie ºi înstrãinându-l de viaþa veºnicã.