Ian feb 2010 by Samuel Coman

)

La mormântul „parintelui lumina” Sibiu, 13 februarie 2010

Când peste toate ale lumii s-a-ntins a timpului nãframã Sub care roade-ncet uitarea ºi amintirea se destramã, Când zac în putrezire glasuri ce-au rãsunat zãngãnitoare Plãtindu-ºi prin uitare vina cã s-au crezut nemuritoare, Când crucea nepãsãrii mute s-a aºezat peste morminte, Cine mai stã sã îºi aducã o clipã de trecut aminte? Cãci peste toate ale lumii s-a-ntins a timpului nãframã... Da, peste toate ale lumii... dar peste ce-i al nemuririi ªi peste ce ºi-a pus pecetea eternã lacrima iubirii Se-aºezã veacuri roditoare, cresc holde pline de luminã ªi nemãsura lor se pierde în veºnicia ce-o sã vinã. Cãci iatã cum domneºte moartea pe chipu-acestor reci morminte, Iar printre ele-i plin de viaþã mormântul sfântului pãrinte, Si cum din el pulseazã viaþa ºi se revarsã pe ogoare Rodind în holde tot mai pline cu spice legãnate-n Soare. Pe el nici lacrima, nici floarea nu se usucã niciodatã Cã-n suferinþã ºi-n iubire viaþa lui a fost scãldatã.

Publicatie lunara a tinerilor din Oastea Domnului, Galati, ,

- Cum, Tatã, pot sã cred cã m-ai iertat ? - Ai fost pierdut ºi iarãºi Te-am aflat ! Costache Ioanid

Return of the Prodigal Son by Bartolomé Esteban Murillo

Foto: Ionatan Þuþu

O, viaþa sfântului pãrinte, în ce trup mic se-ngrãmãdise, Înãbuºitã de durere zvâcnea sub ranele deschise. ªi totuºi n-a fost vas mai vrednic pe care Duhul sã-l umbreascã ªi din a cãrui sfântã jertfã oºtirea sfântã sã ªi-o nascã. Când el venise cu Lumina câþi împotrivã se-adunarã De teamã sã nu vinã viaþa ºi mântuirea peste þarã! Cât chin a trebuit sã-ndure sub toatã ura lor turbatã Cã-n ziua morþii lui ajunse chiar ºi cu haina sfâºiatã! Când a strigat din viaþa asta vrãjmaºii l-au rãpus sã tacã, Acum din altã viaþã strigã ºi n-are cine ce sã-i facã. Când n-au putut sã îl rãpunã, în nebunia lor bolnavã, Au încercat sã se înalþe mai sus ca dânsul cãtre slavã, Dar nici un fir de praf de secoli nu ºi-a-nãlþat spre Soare vina Fãrã sã-l dea de gol cã-i numai un fir de praf ºi-atât, Lumina. Iar astãzi, când strãbatem veacuri tot mai cumplit întunecate, Când toate-n ritm apocaliptic îºi þin cadenþa cãtre moarte, Noi, fii jertfei de sub glie, cu frunþile scãldate-n Soare, Nemuritori întoarcem iarãºi spre-ntâia, unica chemare. Readucând recunoºtinþa ºi sãrutând smeriþi mormântul Ne înoim cu preþ de moarte din nou cu Domnul legãmântul: Nimic nu va putea aºterne un val de moarte peste Oaste, ªi nici o mânã de satanã sa fure inimile noastre, Ci noi Te vom urma Iisuse ºi nu ne vom gãsi hodinã Pân' nu ne-unim pe veci cu Tine ºi cu „pãrintele luminã”. © 2010

Nuþi Dragomir

Nr. 43-44 Ianuarie - Februarie 2010

EDITORIAL

Minunate )

Cuprins

SUNT LUCRARILE TALE !

Din ogorul Evangheliei Dumnezeu a trimis un om

Iuli Susanu

.................................................. 4

Iubirea care dezleagã inimi

Daniela Anghel

Zacheu

Gigi Mihneal

............................................... 6

........................................................................................................ 8

Pilda fiului risipitor

.................................................................... 9

Ionatan Þuþu

Darul creator al tinereþii Man-hu

Jeni Susanu

.................................................................................................... 10

Dragostea nu cunoaºte distanþe

Ana-Maria Tiber

Cred cã am sã cred

Samuel Coman

................................ 12

.................................................................... 14

Te chem pe nume, eºti al Meu Daniel Dragomir

Înainte, dar nu oricum

.................................... 16

.......................................................... 18

Mariana Jianu

Suntem chemaþi sã fim sfinþi

....................................... 20

Toader Roua

Sunt un minic

................................................................................. 21

Monica Prisacariu

Pãrintele iubirii

............................................................................ 22

Adrian Fotache

VÃ MULÞUMIM pentru donaþiile fãcute ºi cu prilejul apariþiei acestui numãr. AªTEPTÃM sã ne contactaþi cu articole pentru publicare. Redacþia îºi rezervã dreptul de a interveni pozitiv asupra conþinutului articolelor.

Fondatã în 2005

Colegiul de redacþia: Sebastian Tiber, Corneluº Seria, Nuþi Dragomir, Adina Hordoan, Ana-Maria Tiber, Cornelia Bujor Tehnoredactare computerizatã: Daniel Dragomir, Samuel Coman

Adresa poþtalã: Daniel Dragomir, 800258 Galaþi, jud Galaþi, str. 1 Decembrie 1918, nr. 4, bl. S7D, ap. 46, tel. 0766619504

La început de an, privind înapoi peste timpul ce a trecut, vedem cu bucurie vârfurile însorite ale împlinirilor duhovniceºti ºi sãmânþa roditoare ce a fost semãnatã fructuos pe pãmântul a mii de inimi, dar ºi vãile umbrite, de lupte, încercãri ºi osteneli pentru ca vestea bunã sã ajungã la timp în sufletele tuturor. De fiecare datã când copiii Domnului îºi doresc sã facã ceva frumos pentru Mântuitorul lor ºi colaboreazã armonios în lucrul Sãu, cel rãu adunã mii de oºti sã zãdãrniceascã lucrarea sfântã. Lucrând pentru revistã, ºi noi am simþit în multe rânduri ameninþãrile celui rãu ºi sforþãrile lui zadarnice de a ne descuraja, dar Domnul ne-a dat de fiecare datã biruinþa. Acum, privind la viitorul ce ne aºteaptã, stãm liniºtiþi pentru cã avem deplina încredere cã El ne va ajuta ºi pe mai departe ºi va ridica cât mai mulþi tineri aprinºi de dragul Cerului ºi al creaþiei divine. Aº vrea sã amintesc acum la început de an, un lucru minunat care s-a întâmplat în decursul anului 2009, lucru ce ne face sã fim peste mãsurã de bucuroºi ºi recunoscãtori. Ploaia cereascã a inspiraþiei s-a revãrsat din plin peste zeci de suflete tinere ºi astfel Domnul a ridicat în oraºul nostru mulþi tineri dornici sã lucreze în ogorul scrisului ºi a înflãcãrat sufletele deschizându-le „apetitul” pentru cunoaºtere. De asemenea, El a îmbogãþit imaginaþiile ºi am putut observa o considerabilã creºtere în arta designului ºi o frumoasã creºtere a celor ce la început au pornit pe acest drum cu aripile firave pãºind timizi ºi sfioºi pe acest tãrâm al creaþiei.

Ceasurile sfinte în pãrtãºie ºi într-o împreunã lucrare a tinerilor cu pãrintele pentru corectarea articolelor, au ajutat mult la creºterea noastrã duhovniceascã ºi la dorinþa tot mai puternicã de a face lucrul Domnului cât mai bine ºi de a lucra întotdeauna în armonie ºi în ascultare de Domnul. De altfel Îi suntem profund recunoscãtori Domnului ºi pentru „îngerul” ce ni l-a trimis sã ne ajute ºi cu partea Martei, chiar în clipele când nu mai vedeam nici o urmã de scãpare. „Minunate sunt lucrãrile Tale ºi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!” (Psalm 139, 14b)

Ne rugãm Domnului ca ºi în anul acesta, sã punã pe inimile a câtor mai mulþi tineri ostaºi dorinþa de a-L sluji pe El cu darurile ce le-au primit. Dragi tineri, sã ne strãduim cu toþii ca revista noastrã sã creascã spiritual ºi sã rãmânã un cuvânt ziditor pentru suflete ºi peste timp, fiind urmaºi vrednici ai pãrintelui Iosif, în sufletul cãruia s-a aprins prima datã scânteia scrisului duhovnicesc transformându-se într-o flacãrã vie în urma cãreia s-au hrãnit mii de suflete flãmânde ºi s-au hotãrât la o nouã viaþã în Hristos. Mulþumindu-I Lui pentru toate, ne rugãm ca ºi în acest an, Duhul Sfânt sã se atingã prin scris de toate inimile cititorilor ºi sã facã schimbãri înnoitoare, acolo unde este nevoie de îndreptare, sã mângâie, sã încurajeze, sã rãcoreascã duhurile însetate ºi revista noastrã sã fie un far luminos care sã îndrume paºii iubiþilor Lui pe Calea-I sfântã.

Adresa e-mail: cuvantptsuflet@yahoo.com

CUVANT PENTRU SUFLET

Ana-Maria Tiber noiembrie - decembrie 2009

D I N O G O R U L E VA N G H E L I E I

Dumnezeu a trimis

UN OM

Pustie. Un vânt fierbinte, înecãcios, aspru bate necontenit, purtând cu el praful. Pãmântul este crãpat, lipsit de viaþã. Pe alocuri mai vezi câte un arbore care din pricina lipsei de ploaie ºi-a transformat frumoasele frunze în spini. Într-un astfel de loc se ridicã un om – Ioan Botezãtorul ºi începe sã propovãduiascã ºi sã strige Adevãrul. Fãrã rãspuns. Vocea lui strãbate pustia dupã care se întoarce înapoi. Cam aºa s-ar putea spune cã se întâmpla cu vorbele sale. „Iatã glasul celui ce strigã în pustie.” (Matei 3, 3) Oare se face referire la timpul trãit de Sfântul Ioan în pustie? Nu.

„Strigã în pustie...” Lumea, fariseii erau închiºi în ei, nu acceptau Cuvântul pe care Sfântul Îl propovãduia, nu acceptau botezul ºi lucrurile noi pe care le-a adus, cãlãuzit ºi îndrumat de Dumnezeu. Omul lui Dumnezeu cunoºtea pustia iar când a fost întrebat a rãspuns sincer ce vedea în inimile oamenilor – o pustie, un

noiembrie - decembrie 2009

gol, un vid pe care ei nu se strãduiau sã-l umple. Pentru o parte din ei Cuvântul avea ecou – se întorceau din calea lor ascultând ce Ioan Botezãtorul le spunea. Alþii, dimpotrivã, asemeni arborilor pus-tiei îºi transformau frunzele în spini, devenind mai aspri: „pui de nãpârci”. (Matei 3, 7)

CUVANT PENTRU SUFLET

Privind în viaþa lui, atât cât am putut vedea, mi-am dat seama cã un om al lui Dumnezeu are nevoie de câteva calitãþi pe care cred cã Dumnezeu le-a pus în fiecare dintre noi, doar cã de multe ori uitãm în ce chip minunat am fost creaþi. (Psalm 139, 14) Plin de râvnã ºi fãrã nicio reþinere. În ochii Sfântului Ioan toþi oamenii erau la fel ºi nu conta cã erau simpli oameni sau împãraþi, oameni învãþaþi sau nu. Atâta timp cât pãcatul domnea în ei, el nu contenea sã-i certe la fel. Cred cã exemplul sãu este cel mai relevant pentru noi, Domnul Iisus afirmând despre el cã este cel mai mare om nãcut din femeie. Dupã Domnul Iisus, Sfântul Ioan ne aratã un model de a face voia lui Dumnezeu ca ºi copii ai Lui. Suntem de multe ori rezervaþi în a arãta pãcatul. Care este motivul? Cred cã principalul motiv este cã o parte din noi poate nu ne-am rãstignit firea pãcãtoasã. Sã strigãm la alþii atâta timp cât în viaþa noastrã domneºte acelaºi pãcat? Nu ar avea niciun rãsunet. Sfântul Apostol Pavel spune cã a plecat 3 ani în Arabia dupã ce s-a întors la Domnul. 3 ani în care a stat în singurãtate, în rugãciune, în meditaþie. Sã stãm în rugãciune! Este primul lucru care ne dã putere sã scãpãm de pãcat. Sã putem spune Domnului toate ispitele ºi pãcatele care ne doboarã! ªi Dumnezeu ascultã inimile sincere ºi lupta va deveni mai uºoarã. S-a smerit. Sfântul Ioan a rãmas smerit pânã la capãt. Deja o mare de oameni îl urma ºi asculta învãþãturile sale iar el nu contenea sã afirme despre sine cã este glasul Celui care strigã. A

înþeles menirea sa pe pãmânt, rolul pentru care Dumnezeu l-a trimis în lume – ca El sã vorbeascã prin el. Dumnezeu vorbeºte prin oameni. Prin el atunci ºi, sunt încredinþat, prin noi astãzi. De-a lungul timpului, Dumnezeu a vorbit prin diferite persoane în diferite feluri. Cred cã a venit timpul sã „strigãm” Cuvântul Sãu cel Sfânt. Privind la cei din jurul nostru vedem cã nimic nu s-a schimbat. Tot o pustie. Inimile oamenilor sunt pustii. Oamenii au nevoie de Cuvântul lui Dumnezeu. Sfântul Ioan a spus cã dupã el va veni un Altul. Dupã noi, sau în timpul nostru va veni Domnul, pentru fiecare, nu ºtim când, nu sã boteze ci sã judece. Sã cãutãm sã pãstrãm Cuvântul lui Dumnezeu în inimile noastre ºi sã-l adâncim tot mai mult! Este un început de an. Sã luãm o hotãrâre, aºa cum au luat înaintaºii noºtri sã luptãm împotriva pãcatului din viaþa noastrã! Sã ne rugãm ºi sã veghem mai mult, sã alungãm mândria din vieþile noastre, sã ne smerim tot mai mult! Astfel sã putem ajunge fiecare un nou Sfânt Ioan, sã putem sã facem fiecare lucrarea pe care el a fãcut-o. Cred cã cei din jurul nostru au nevoie de noi ca, prin noi, Domnul sã-i dezrobeascã, sã-i scoatã din pustia pãcatului. Dumnezeu sã ne ajute pe fiecare sã luãm în serios mântuirea noastrã ºi sã putem conºtientiza lupta pe care o avem de dus fiecare. Poate fi un nou început. Dumnezeu sã ne ajute sã înþelegem voia Sa pentru noi. Amin!

CUVANT PENTRU SUFLET

Iuli Susanu noiembrie - decembrie 2009

)

Iubirea

CARE DEZLEAGA INIMI

)

„Si , un om bogat numit Zacheu, mai marele vamesilor cauta sa vada care este Iisus; dar nu putea din pricina norodului, pentru ca era mic de statura. A alergat înainte, si , s-a suit într-un dud ca sa-L vada…” Luca 19, 2-4 )

)

noiembrie - decembrie 2009

Toþi cei care L-au întâlnit pe Domnul ºi pe care Domnul i-a întâlnit cãutau într-un fel sau altul ceva. Chiar ºi ucenicii pe care El i-a ales nu erau dintre cei care umblau fãrã nici o þintã în lumea lor. Ei cãutau ceva – doreau ceva ºi cãutarea lor s-a împlinit în ,,gãsirea” Domnului Iisus. Domnul Iisus trecea prin cetatea Ierihon ºi ºtia cã la un capãt de stradã îl aºtepta Zacheu, nu un Zacheu nepãsãtor de trecerea Lui, ci un Zacheu în sufletul cãruia rãsãrise puternic dorinþa de a-L vedea . ,,ªi ce dacã sunt mic ºi nu pot sã-l vãd!” îºi va fi spus Zacheu. ªi n-a rãmas nepãsãtor, nu s-a resem-nat, ci a cãutat soluþii… A alergat, s-a zbãtut, ºi-a fãcut loc undeva unde nu putea fi împiedicat de mulþime. Nu s-a ruºinat cã l-ar fi putut vedea ceilalþi, cã ar fi putut râde de el. Poate faptul cã era mic constituia o frustrare pentru el ºi poate se vor fi fãcut comentarii pe seama staturii lui mici, dar nimic nu a contat pentru el. Dorea sã-L vadã pe Iisus ºi asta întrecea orice piedicã. Iisus când a ajuns la locul acela ºi-a ridicat ochii… ochii lui blânzi, ochii lui cãutãtori ºi însetaþi dupã sufletul lui Zacheu… Ochii Lui care nu-L puteau zãri de departe în frunziºul bogat al dudului în care era urcat, dar care ºtiau cã era acolo. – Zachee, dã-te jos degrabã cãci astãzi trebuie sã rãmân în casa ta. Imperativul „trebuie„, Domnul Iisus la folosit în mai multe rânduri în viaþa ºi lucrarea Lui pe pãmânt. Trebuie sã

CUVANT PENTRU SUFLET

rãmân îi spune Domnul, nu doar sã intru în casa ta pentru o cinã, pentru o searã, ci ºi sã rãmân pentru totdeauna . (– O, Doamne, Tu în casa mea? Dar eu sunt un pãcãtos! Cum sã vii Tu în casa mea? a gândit Zacheu pentru o clipã.) ªi ochii lui Zacheu în ochii limpezi ºi senini ai Domnului Iisus, au topit orice nesiguranþã din Zacheu… ªi nu i-a vorbit Domnul lui Zacheu despre dãrnicie, despre sãracii ºi flãmânzii de la care aduna vama, ºi nu i-a spus cã ar fi nãpãstuit pe cineva, ci dragostea din ochii Domnului Iisus ºi blândeþea Lui au biruit zgârcenia ºi lãcomia, au dezgheþat inima lui Zacheu ºi i-a slobozit baierele sufletului ºi pungii lui. – Iatã, Doamne, (tot ce este al meu este al Tau), iatã jumãtate din averea mea o dau sãracilor, ºi dacã am nãpãstuit pe cineva dau înapoi împãtrit. Cu siguranþã în meseria lui, Zacheu nãpãstuise pe mulþi. ªi dacã ar fi fost numai câþiva dintre cei cãrora Zacheu lear fi datorat ceva, ce a rãmas din averea lui Zacheu? Dar acum când Zacheu descoperise ,,comorile sufleteºti”, cele materiale nu mai valorau aproape nimic. ªi astfel bogatul sãrãcit a devenit sãracul îmbogãþit, bogatul de avere dar sãrac de Domnul Iisus a devenit Bogatul sãrãcit de avere, dar nemãsurat de bogat prin întâlnirea cu Domnul Iisus. ªi Domnul Iisus îi rãspunde ,,astãzi a intrat mântuirea în casa aceasta…” pentru cã Zacheu a rãspuns astãzi cãutãrii ºi iubirii Domnului Iisus. Nu mâine, nu mai târziu ci ,,astãzi”. Domnul Iisus, vorbind despre Ierusalim, îi spune: Dacã ai fi cunoscut tu vremea cercetãrii tale… dacã ai fi cunoscut tu lucrurile care puteau sã-þi dea pacea… dar acum ele sunt ascunse de

ochii tãi. (Luca 19, 42) Dacã ai fi cunoscut… ªi Zacheu a cunoscut vremea cercetãrii lui, ºi a rãspuns acesteia. Întâlnirea cu Domnul Iisus a schimbat pentru totdea-una viaþa lui Zacheu. Din întâlniriea lui Zacheu cu Domnul Iisus putem învãþa ºi noi atâtea lucruri. Adesea nu-L vedem pe Domnul Iisus pentru cã suntem prea mici, nu-L vedem pentru cã este înconjurat de mulþime, de mulþimea grijilor, a preocupãrilor noastre, de mulþimea ,,prieteniilor” care ne trag în jos, ne ocupã mai mult timp decât ar trebui ºi nu ne facem timp sã ne înãlþãm deasupra tuturor acestora. Domnul poate fi lângã noi, poate trece pe lângã casa inimii noastre ºi noi sã nu fim receptivi, sã nu rãspundem dorinþei Lui de a intra ºi rãmâne în viaþa noastrã. Domnul ne spune ºi nouã astãzi: Trebuie sã rãmân în casa ta, trebuie sã rãmân în viaþa ta cãci este singura posibilitate ca sã poþi ocupa locul pe care þi l-am pregãtit în Împãrãþia Mea. ªi aºteaptã rãspunsul nostru ca sã poatã la rându-I sã ne spunã ºi nouã ca lui Zacheu: ,,astãzi a intrat mântuirea în viaþa ta, cã ºi tu eºti fiul Meu”. Întâlnirea cu Domnul Iisus îl face pe om sã vadã singur toate lipsurile din viaþa lui. Zacheu ,,a stãtut înaintea Domnului”, înaintea ochilor Cãruia totul este gol ºi descoperit, cu sufletul îngenunchiat înaintea Lui ºi a primit cu bucurie pe ,,oaspete” neaºteptat venit în casa lui. Domnul sã ne ajute ºi nouã ca sã ,,prindem prilejul” întâlnirii cu Domnul Iisus ºi când trece pe lângã viaþa noastrã sã alergãm înaintea Lui ºi sã-L primim cu bucurie. Amin!

CUVANT PENTRU SUFLET

Daniela Anghel noiembrie - decembrie 2009

Pilda fiului

Zacheu

Am stat ºi am analizat aceastã pericopã din Evanghelie prin care Dumnezeu m-a cercetat cu întrebarea: Tu în ce stadiu eºti cu Domnul Iisus? Îl cauþi, îþi doreºti sã Îl vezi ºi sã Îl cunoºti, sau nici nu ºtii de vizita Lui în cetatea ta? Sã privim þintã la dorinþa înflãcãratã a lui Zacheu (Luca 19, 4). Cum a alergat el ºi cât efort a depus pentru a-L vedea ºi a-L cunoaºte pe Iisus! Chiar dacã era mic, chiar dacã era bogat (Luca 19, 2), acestea nu l-au împiedicat. Dorinþa lui le-a biruit pe toate. Domnul Iisus nu a stat ºi niciodatã nu va sta nepãsãtor faþã de un suflet cu o asemenea dorinþã înflãcãratã. Pentru cã Domnul Iisus avea drept scop sã aducã mântuirea în lume (Matei 18, 11). El este ca un magnet pentru sufletele dornice de mântuire. El a ºtiut dorinþa lui Zacheu ºi atunci i-a spus: „Zachee, dã-te jos degrabã, cãci astãzi trebuie sã rãmân în casa ta”. Intrând în casa lui Zacheu, acesta s-a simþit 8

noiembrie - decembrie 2009

puternic cercetat de lumina ºi dragostea Domnului. Atunci a izbucnit ºi a zis Domnului: “Iatã, Doamne, jumãtate din avuþia mea o dau sãracilor ºi, dacã am nãpãstuit pe cineva cu ceva, întorc înapoi împãtrit”. Iisus i-a zis: „Astãzi a intrat mântuirea în casa aceasta, cãci ºi el este fiu a lui Avraam”. Domnul Iisus i-a liniºtit sufletul, ia dat ce cãuta (Matei 7, 7) pentru cã Iisus a gãsit în el „un fiu a lui Avraam” adicã un suflet credincios pentru cã „fiii lui Avraam sunt cei ce au credinþa”(Galateni 3, 7). Domnul ne cerceteazã mereu, este mereu lângã noi. Dragostea Lui mereu ne încãlzeºte. El este mereu prezent pe drumurile vieþii. Tu cum îl cauþi, care este dorinþa ta de a-L afla? Sã ne rugãm Domnului ca sã fim ºi noi ca Zacheu ºi sã ne dorim din toatã inima mântuirea, pentru cã totul depinde de dorinþa noastrã. Amin!

CUVANT PENTRU SUFLET

risipitor

Cu siguranþã nu sunt eu cel în mãsurã sã scriu un articol sau sã dau sfaturi pentru cã starea mea este una dintre cele josnice ºi pãcãtoase, dar cu gândul cã în mare parte din aceastã pildã mã regãsesc ºi eu, aº dori sã scriu câteva gânduri... De foarte multe ori pot pune un egal între mine ºi fiul risipitor. De foarte multe ori îmi strâng partea mea de avere, talanþii mei, darurile pe care le-am primit de la Tatãl meu ºi mã încredinþez ºi plec într-o lume a pãcatului, într-o lume unde rãtãcesc multã vreme. Cel mai rãu e cã îmi dau seama de aceste lucruri ºi de cãderea mea destul de târziu, abia atunci când nu mai gãsesc nici o plãcere în lumea aceasta, în pãcatele mele ºi vreau sã mã întorc la Mântuitorul meu care mã aºteaptã cu braþele deschise. Citind pilda aceasta, am stat ºi mam gândit foarte mult la versetul 23: ,,aduceþi viþelul cel îngrãºat ºi tãiaþi-l, sã mâncãm ºi sã ne veselim, cãci acest fiu al meu era mort ºi a înviat, era pierdut ºi a fost gãsit.” Profunzimea acestui verset este una foarte mare ºi, dacã îl înþelegem bine, avem mult de câºtigat ºi de învãþat pentru cã mare lucru e sã poþi reînvia din moartea pãcatului ºi sã îþi ridici ochii spre cer, sã

poþi realiza cã eºti pierdut în pãcat ºi sã vrei sã priveºti spre crucea ºi jertfa care s-a dat pe Golgota pentru tine, pentru mine. Eu unul încã nu ºtiu dacã realizez în totalitate ce mare preþ s-a dat pentru mine ºi pentru sufletul meu acum 2000 ºi ceva de ani. ªi, uneori, când cu ajutorul fraþilor mei pot trãi stãri înalte ºi clipe de neuitat, simt cum sufletul îmi este mângâiat ºi radiez de bucurie. În ultima vreme am pãcãtuit destul ºi am fost un fiu rispitor, însã am avut ºi stãri ºi adunãri unde am simþit prezenþa Domnului ºi sufletul îmi radia de bucurie ºi de fericire cã împreunã cu fraþii mei puteam cânta, puteam plânge ºi puteam realiza cât am pãcãtuit ºi totuºi Domnul a îngãduit ca eu sã pot fi încã o datã cu ei, cã am putut îmbrãca haina cea mai bunã ºi neam putut hrãni din bucatele ºi din hrana sufleteascã. Domnul sã ne ajute sã putem tinde mereu spre aceas-tã hranã ºi spre aceste bucu-rii petrecute lângã fraþii noºtri, cu dragii noºtri.

Ionatan Tutu ,,

Gigi Mihnea CUVANT PENTRU SUFLET

noiembrie - decembrie 2009

D A R U L C R E AT O R A L T I N E R E T,I I

Man-hu 1

Man-hu? Ce este aceasta? Întrebarea prin care se traduce cuvântul „manã” poartã în ea toatã uimirea, tot entuziasmul noului care se vrea, se cere descoperit. Mi s-a pãrut dintotdeauna ciudatã, nelalocul ei cererea Domnului cãtre poporul evreu de a strânge manã numai pentru o zi. Îmi dau seama însã cã rezervele de manã, ca ºi rezervele de

entuziasm s-ar umple de viermi dacã ar fi adunate pentru mai multe zile, pentru un an, pentru toatã viaþa. Entuziasmul nu poate fi decât zilnic, adunat în zori, cu rouã proaspãtã sporindu-i splendoarea. Fiecare zi trebuie sã înceapã cu întrebarea „ce este aceasta?”. Ce este aceastã dragoste a lui Dumnezeu care m-a þinut viu/vie peste noapte? Ce este aceastã dragoste care îºi dã viaþa pentru mine, primul pãcãtos, ultimul om? Faptul cã mana nu putea fi adunatã pentru mai multe zile, depozitatã, ambalatã în vid se traduce ºi prin mulþumirea care vine sau care ar trebui sã vinã odatã cu împlinirea unei nevoi stringente, mai ales a uneia bazale. Evreii învaþã, o datã în plus, lecþia totalei dependenþe de Dumnezeu. Cu hambarul plin, e mai uºor sã-L uiþi. Totuºi, nu cred cã Dumnezeu a intenþionat sã þinã treazã atenþia poporului prin constrângere, ci a încercat, mai degrabã, sã-l înveþe lecþia mulþumirii. Din evoluþia lucrurilor am spune cã aceºtia n-au învãþat decât noi metode de cârtire, de rãzvrãtire. Pentru cã nemulþumirea este un mod de rãzvrãtire.

încep sã cârteascã în momentul în care rutina, „siguranþa zilei de mâine” au luat locul entuziasmului, energiei exploratoare a noului intrigant din prima zi. ªi nu numai ei pãþesc aºa. Toþi procedãm la demolarea binecuvân-tãrii prin reducerea ei la dimensiunea obiºnuinþei. Iar motorul unui astfel de comportament este nemulþumirea. Gãsesc cã între nemulþumire ºi tristeþe existã o legãturã esenþialã. Ca toate pãcatele, ºi tristeþea intrã gradat în viaþa noastrã. Pentru cã, da, tristeþea este un pãcat. Ne spune Sfânta Scripturã prin Sfântul Apostol Pavel: „Într-adevãr, când întristarea este dupã voia lui Dumnezeu, aduce o pocãinþã care duce la mântuire ºi de care cineva nu se cãieºte niciodatã; pe când 2 întristarea lumii aduce moartea.” ªi spuneam cã intrã gradat în viaþa noastrã. Da. Primul pas pe care-l face este acela de a strecura din când în când în sufletul nostru nemulþumiri mãrunte. Apoi acest „din când în când” se transformã într-un adevãrat mod de viaþã ºi nemulþumirile spontane, provizorii ajung sã devinã centrul de gravitaþie al vieþii cotidiene. Starea de permanentã nemulþumire nu poate provoca decât tristeþe iar tristeþea, pãcãtoasã în sine fiind, produce pagube sufletului, afundându-l în depresie, ajungându-se ulterior uºor la deznãdejde. Sfântul Ioan Gurã de Aur, în corespodenþa sa cu Diaconiþa Olimpiada, aminteºte, ºi nu în treacãt, despre tristeþe. Insistã asupra acestui pãcat spunând cã „[tristeþea] pe lângã faptul cã este zadarnicã ºi de prisos, mai este ºi tare pustiitoare ºi vãtãmãtoare”3. Martin Luther afirmã aproape acelaºi lucru, însã într-un mod mai tranºant, mai vizibil: „Este de preferat pentru un creºtin sã fie beat decât trist.”4 Faptul cã este un oximoron sintagma „creºtin trist” ne-o spune rãspicat Sfânta Scripturã prin

psalmistul David „voi, care-L cãutaþi pe Dum-nezeu, veselã sã vã 5 fie inima!” Am recitit de curând o minune de carte „pentru copii ºi pentru copiii din adulþi” – aºa cum suna o descriere a Secretului mulþumirii, Harriet Lummis Smith. ªi se relateazã aici cum un preot misionar, fiind sãrac ºi descurajat întruna din zile, a luat Biblia ºi a cãutat în ea toate pasajele care fac referire la bucurie. A gãsit 800 de „texte îmbucurãtoare”. A fost suficient acest lucru pentru a-l ajuta sã treacã peste „suferinþele din vremea de acum [care] nu sunt vrednice sã fie 6 puse alãturi cu slava viitoare” . Pãcatul este cu atât mai vãtãmãtor cu cât mai subtil este modul prin care se insinueazã în suflet. Tristeþea pãcãtoasã, bunãoarã, este de multe ori confundatã cu întristarea care duce la pocãinþã, iar cel ce suferã nu luptã împotriva ei ci chiar o amplificã, nesesizândui rãdãcinile putrede. Unele disfuncþii ale organismului se agraveazã pentru cã agentul patogen nu este recunoscut de „agenþii de pazã” ai organismului ca fiind distructiv ºi, în consecinþã, nu este atacat de aceºtia. Alteori, pe fondul unei imunitãþi scãzute, boala se instaleazã cu mult mai multã uºurinþã, avansând rapid. Imunitatea sufletului la tristeþe scade pe mãsurã ce mulþumirea se împuþineazã. ªi este uºor ca mulþumirea sã-ºi moaie aripile. Permanentizarea ei cere efort.

Jeni Susanu 1

Exod 16, 15 ºi 31 2 Corinteni 7, 10 Sfântul Ioan Gurã de Aur – Cuvioasa Olimpiada Diaconiþa, O viaþã – o prietenie – o corespondenþã, Ed. Deisis, Sibiu, 1997, p. 118. 4 apud Wurmbrand R., Predici în celula singuraticã, Ed. Stephanus, Bucureºti, 1994, p. 31. 5 Psalmi 69, 32 6 Romani 8, 18 2 3

CUVANT PENTRU SUFLET

noiembrie - decembrie 2009

Dragostea

nu cunoaste distante , ,

Data de 14 februarie 2010 pentru mine a fost diferitã ºi deosebitã de toþi anii de pânã acum. În mod normal, în aceastã zi sau în jurul acestei zile, aº fi fost acasã la Galaþi la o adunare de comemorare a Pãrintelui Iosif sau la Sibiu, la mormântul dragului Pãrinte împreunã cu toatã frãþietatea sãrbãtorind „nuntirea” celui mai iubit ºi ascultãtor fiu cu Domnul sãu iubit.

noiembrie - decembrie 2009

În mod normal, aºa ar fi fost, dar anul acesta Domnul a pregãtit altceva pentru mine. Fiind foarte departe de casã, n-am mai putut participa la nici una din cele douã adunãri, de acasã sau de la Sibiu, sau la vreo altã adunare. Aºteptând cu înfiorare apropiata datã a acestui timp sfânt ºi drag fiecãrui ostaº din întreaga lume, m-am tot gândit ce aº putea sã fac în singurãtatea mea ca sã fiu ºi eu vrednicã sã mã alãtur celorlalti fraþi ai mei în cinstirea celui mai Sfânt dintre Pãrinþi. Nu am avut o lacrimã ºi o floare sã le aºez la sfântul mormânt, dar am avut genunchii ºi inima pe care le-am plecat sub Crucea Sa, rugându-mã înainte pentru adunare, în timpul adunãrii ºi mulþuminduI Lui dupã ce s-a terminat adunarea pentru harul revãrsat. Dar rugãciunea nu a fost singurul mijloc prin care am putut simþi acest eveniment, ci ºi meditaþia care m-a dus pe culmi de har fãcându-mã sã înþeleg ºi mai limpede marele adevãr al marilor trimiºi în poporul nostru ºi în Lucrarea Oastei. Având la mine numãrul din februarie al revistei „Oastea Domnului” de anul trecut, am putut reciti toate articolele despre pãrintele ºi mi-au venit în inimã ca un ecou îndepãrtat toate unicele trãiri din acel neuitat februarie. A ieºit la suprafaþã tot ce Domnul a înrãdãcinat atunci cu drag în adâncul sufletului meu: iubirea ºi preþuirea aceluia ce ne-a nãscut prin jertfa sa în Hristos ºi marele adevãr cã el a fost, este ºi va fi pânã la sfârºitul veacului pãrintele popo-

CUVANT PENTRU SUFLET

conºtiin-þa mântuirii poporului român, iubindu-ne pânã la moarte, asemenea Domnului Iisus. „Puterea prin smerenie, ºi mãreþia prin ascultare, ºi simplitatea prin iubire – aceasta este calea lucrãrii lui Dumnezeu cea tainicã ºi sfântã. În felul acesta au apãrut toþi 1 trimiºii lui Dumnezeu.” De aceea, pãrintele Iosif poate fi pus alãturi de marii oameni ai lui Dumnezeu care au marcat trecerea lui Dumnezeu în istorie, alã-turi de Sfântul Ioan Botezãtorul, de Sfântul Apostol Pavel ºi de toþi martirii ºi sfinþii de dinaintea lui – pentru cã ºi el a apãrut în lume prin semnele smereniei, ale ascultãrii si ale iubirii de Domnul. Un frate, povestindu-mi cum a fost adunarea de la Sibiu anul acesta, la sfârºit mi-a mãrturisit cu o bucurie negrãitã ºi cu o încredere neclintitã ca aceea când Domnul fortificã un adevãr în inima ta pentru totdeauna pe care nimeni nu-l mai poate clinti, acelaºi lucru pe care l-am simþit ºi eu anul trecut în timpul adunãrii: „am vãzut cã Lucrarea Oastei propãºeºte biruitor ºi cã ea este în Mâna Domnului!” Ce minunat lucreazã Duhul Domnului ºi cât de uimitor este sã vezi cum El pune aceleaºi simþiri în inimi diferite, în timpuri diferite. Una este sã constaþi un adevãr din spusele altora ºi sã-l accepþi datoritã autoritãþii celui care-l spune, ºi cu totul altceva este ca Însuºi Duhul Sfânt sã dea suflare peste forma adevãrului ºi sã-l nascã în sufletul celui credincios. Atunci poþi spune ºi tu împreunã cu sfinþii apostoli: „ceea ce am vãzut ºi am trãit, aceea vã mãrturisim”. Dacã anul trecut simþeam în timpul adunãrii cum iubirile celor din veºnicie se împletesc armonios cu iubirile

celor de pe pãmânt, simþeam cum cerul a coborât în adunare, anul acesta n-am mai avut adunarea, dar am simþit cum tot cerul a coborât dintr-o datã în inimioara mea ºi nu m-am mai simþit singurã. În singurãtatea mea am înþeles cã nu numai Domnul este Cel care doreºte sã aibã pãrtãºie cu mine, ci ºi toþi sfinþii Sãi care mi-au devenit prietenii nevãzuþi umplând golurile lãsate de dragii mei fraþi. Ce duios ºtie sã lucreze iubirea ºi ce cãi nebãnuite are ea de a mângâia sufletul rãnit de dor. Slavã veºnicã Iubirii Sale! Într-o searã, când cel rãu încerca sã strecoare îndoieli inimii mele ºi tânjeam de dorul dupã adunare, am îngenuncheat plângând la Crucea Sa ºi mi-a venit în minte exemplul fratelui Traian care a stat 17 ani în închisoare de dragul Domnului în condiþii extrem de grele, în singurãtate. Îmi amintesc cã în nenumãrate locuri pe paginile cãrþilor lui am citit cum vedea el suferinþa ca cea mai înaltã fericire ºi cum în focul ei a gãsit cel mai dulce Nume al Domnului Iisus. Mereu mã întrebam în inima mea, oare ce a simþit acest sfânt al lui Dumnezeu în astfel de clipe? Cum poþi oare în suferinþa cea mai grea ºi în singurãtatea cea mai singurã sã simþi pãrtãºia cea mai aleasã, bucuria cea mai negrãitã ºi

CUVANT PENTRU SUFLET

noiembrie - decembrie 2009

Ana-Maria Tiber 1 2

Traian Dorz - Piatra Scumpã, pag. 28 Idem, pag. 67

noiembrie - decembrie 2009

Foto: Ionatan Þuþu

CUVANT PENTRU SUFLET

D E X

CRÉDE, cred, vb. III. 1. Tranz. A fi încredinþat sau convins de un fapt, de existenþa sau de adevãrul unui lucru. (…) 5. Intranz. A admite existenþa lui Dumnezeu ºi a accepta dogmele bisericii; CRÉDE vb. (…) 4. v. a bãnui 5. a presupune, a socoti, (franþuzism) a prezuma, (reg.) a probãlui, (înv.) a supoza. (~ cã vom pleca în douã zile.) 6. v. aºtepta. 7. v. pãrea. 8. v. spera. 9. v. încrede. Dupã cum se poate observa cu uºurinþã, verbul a crede are douã sensuri, cel dat de Sfânta Scripturã, ºi un sens secundar care înseamnã a nu prea crede, a nu fi sigur. Un lucru cu adevãrat uimitor. De unde a apãrut acest sens al verbului a crede? Cuvântul a crede provine din limba latinã ºi a pãtruns în limba ºi în þara noastrã odatã cu romani-zarea, respectiv încreºtinarea. Asta în-seamnã cã la început a avut numai sen-sul cel bun. Cu timpul însã, datoritã unor creºtini ºi a unui creºtinism nu prea veri-tabil, cuvântul a cãpãtat ºi un sens pe mãsurã. Suntem întrebaþi uneori: “Ajungi azi la adunare?” ºi rãspundem detaºaþi: “Cred cã da…”, un cred cu sensul de nu prea cred, nu sunt

Foto: Ionatan Þuþu

uvintele limbii române ºi implicit sensurile lor s-au format în numeroase feluri. Existã cuvinte care ºi-au pãstrat sensul de la formare pânã astãzi, dar existã ºi cuvinte care ºi-au schimbat sensul parþial sau chiar total. Unele cuvinte, pe lângã sensul propriu, denotativ, au dobândit ºi alte sensuri secundare sau figurate, numite conotative. Sensurile secundare ale cuvântului s-au întemeiat pe o modificare a sensului de bazã, cu care pãstreazã o relaþie tip cauzã-efect sau parte-întreg. Atât sensul denotativ cât ºi sensul conotativ reflectã realitatea, însã, laturi diferite ale ei. În dicþionare este scris întâi sensul propriu iar apoi sunt scrise ºi sensurile secundare. Cred cã suntem cu toþii de acord cã substantivul „credinþã” are o strânsã legãtura cu verbul „a crede” deoarece s-a format prin derivarea acestuia. Credinþa, conform Bibliei, este o încredere neclintitã în lucrurile nãdãjduite, o puternicã încredinþare despre lucrurile care nu se vãd. Implicit se înþelege cã ºi verbul a crede ar trebui sã aibã acelaºi înþeles. Însã conform dicþionarului explicativ român:

am sa cred )

(Fer. Augustin)

CRED

)

doreºti suferinþa, sã nu mai poþi trãi fãrã ea?... Ce tainic a creat Domnul planul mântuirii noastre... ºi fratele Traian a stat singur, închis într-o celulã în dureri fizice mult timp fãrã sã întâlneascã adunarea, fãrã sã vadã mãcar un strop de cer, ºi totuºi din acel întuneric vãzut a rãsãrit lumina cea mai strãlucitoare care a încãl-zit ºi a adus la viaþã mii de suflete ºi va mai strãluci pânã când va fi cuprinsã cu totul în Lumina Aceluia din care s-a des-prins ºi-ºi va atinge astfel Scopul ultim: acela de a nu se mai vedea ea, ci aL arãta numai pe Hristos, Lumina lumii. Cred cã sfinþii Domnului au dorit cu ardoare suferinþa pentru cã ea lea descoperit pe Domnul ca fiind TOATE ºi le-a adus acea pãrtãºie nevãzutã de ochii trupeºti ce i-a contopit cu Iubirea, fãcându-i sã lupte, sã asude, sã se topeascã pentru a o arãta lumii întregi. „Doar cei puþini ºi împrãºtiaþi prin timp ºi prin depãrtãri, acoperiþi de luminã, s-au ridicat pânã la întrepãtrunderea prin ascultare ºi pânã la jertfã prin iubire – adicã pânã la pãrtãºia cu Firea 2 dumnezeiascã.” Slãvit sã fie Domnul pentru cã si Lucrarea noastrã a avut parte de astfel de oameni pãrtaºi Firii dumnezeieºti. Cu adevãrat, noi putem avea oricând pãrtãºie cu scumpii noºtri înaintaºi citindu-le cãrþile sau rugându-ne neîncetat. De ce a fost diferitã pentru mine luna februarie? Pentru cã în comparaþie cu oceanul de iubire în care au fost scãldaþi marii Sãi oameni în singurãtatea lor, am simþit ºi eu un strop din dulceaþa pãrtãºiei nevãzute cu Domnul ºi cu sfinþii Sãi. Iar acum tânjesc neîncetat sã-mi potolesc aceastã sete. „Mi-e dor sã-mi fie dor, mi-e sete dupã o sete mai mare dupã Tine”.

realitate tristã a zilelor noastre. Sã ne strãduim sã trãim o viaþã exemplarã, cuvântul nostru sã fie ferm ºi întotdeauna demn de crezare, sã inspirãm încredere ºi siguranþã tuturor celor din jurul nostru. Poate într-o zi, urmând o astfel de evoluþie, ºi sensul rãu al cuvântului va dispãrea, rãmânând astfel numai sensul adevãrat ºi profund al acestui cuvânt. Slãvit sã fie Domnul!

CUVANT PENTRU SUFLET

Samuel Coman noiembrie - decembrie 2009

TE CHEM PE NUME, esti al Meu

Programul meu de odihnã fiind dereglat, m-am trezit într-o noapte din somn nemaisimþind pic de obosealã. Ceilalþi dormeau ºi peste întreaga casã domnea liniºtea. Am ales sã citesc din Biblie, apoi m-am întins în pat ºi priveam tavanul luminat. Am zãrit pe el atunci trei musculiþe abia observabile. Se desfãtau în lumina ºi cãldura becului care pentru ele era ca un soare binefãcãtor. În trecerea grãbitã prin viaþã suntem antrenaþi fãrã voia noastrã în ritmul veacului în care trãim ºi suntem obligaþi sã þinem cadenþa. Totuºi, e de neapãratã trebuinþã sã ne sustragem cât mai des posibil din acest mers grãbit pentru a ne odihni sufletul în Dumnezeu. Cãci „lumea lui Dumnezeu” nu e grãbitã, „pentru Dumnezeu o zi este ca o mie de ani ºi o mie de ani sunt ca o zi” (2 Petru 3, 8). Iar sufletul nostru doar acolo se

poate odihni cãci el þine de Dumnezeu, de aceastã lume sacrã ºi eternã. În astfel de popasuri sufleteºti observi lucruri pe care altfel nu le-ai fi observat ºi cãrora nu le-ai fi dat importanþã niciodatã, chiar dacã ele sunt creaþia iubirii lui Dumnezeu. Aºa erau ºi cele trei musculiþe de pe tavan. Mã gândeam atunci: Oare Dumnezeul nostru le are în vedere chiar ºi pe acestea? E adevãrat, nu ºtim cum le hrãneºte sau cu ce, dar sunt sigur cã da, El le poartã de grijã ºi foloseºte chiar împrejurãrile create de faptele noastre pentru a-ªi manifesta aceastã purtare de grijã. Cãci iatã, nu aº fi ºtiut niciodatã cã atunci când am aprins becul, eu le-am rãsãrit un soare care le-a încãlzit. Poate cã fiinþele lor firave nu ar fi rezistat frigului nopþii ºi ar fi murit. Dar Domnul s-a îngrijit de aceste musculiþe de pe

tavanul camerei mele. Pentru mine erau doar trei musculiþe neînsemnate, dar El le avea în vedere pentru cã sunt creaþia Lui (Matei 6, 26; 10, 29). Existã colosal de multe astfel de musculiþe ºi Domnul le ºtie pe toate. Cãci atotºtiinþa Lui cu siguranþã poartã o evidenþã precisã a întregii Lui creaþii, fãrã nici cea mai micã greºealã sau confuzie. ªi dacã asta ar pãrea o exagerare, ce vom spune despre cuvintele Mântuitorului: „Pânã ºi perii din cap, toþi vã sunt numãraþi.” (Matei 10, 30)? Cu siguranþã nu sunt nici exagerate ºi nici deplasate. Doar cã sunt adevãruri prea grele pentru înþelegerea minþii noastre omeneºti. De aceea, ajunºi la hotarul raþiunii putem înainta doar prin credinþã pentru a le putea accepta. Privind aceste trei musculiþe cum se bucurã de grija pe care Domnul le-o poartã, mi-am amintit cât de mult m-

a înduioºat un amãnunt pe care l-am aflat vizitându-mi rudele de la þarã. O veriºoarã micuþã iubea atât de mult animalele încât, atunci când puiii de gãinã ieºeau din ou, ea le punea nume la fiecare. Chiar dacã erau numeroºi, pentru ea fiecare era special. Numai o dragoste mare pentru aceste fiinþe mici putea sã þinã evidenþa în felul acesta ºi sã nu le încurce numele. Dragostea lui Dumnezeu cu atât mai mult. Dacã fetiþa era doar întreþinãtoarea puiºorilor, Dumnezeu e Fãuritorul întregii creaþii. Iar Cel ce creazã iubeºte mai mult decât cel ce posedã. Chiar dacã ºi el poate iubi, nu o va putea face ca ºi Creatorul... Gându-mi zbura mai departe... poate cã ºi Dumnezeu cunoaºte pe nume fiecare creaþie a Sa ºi dupã acel nume o cheamã. Dupã un nume individual, afarã de numele colectiv, generic, pe care l-a pus Adam când Creatorul, iubindu-ºi atât de mult capodopera, pe om, i-a dat privilegiul sã numeascã „toate fiarele câmpului ºi toate pãsãrile cerului” (Genesa 2, 19) aºa cum i-a fost revelat lui Moise. Prin extensie, gândesc cã tot omul a pus nume ºi creaþiei neînsufleþite, lucrurilor. - continuare în pag.19 -

Daniel Dragomir

)

Dorz e de la Daci, desigur si , Traian de la Romani - dar cum vin pâna la mine cine-ar sti - prin mii de ani ! ,

)

... Ce gând le-a sortit unirea si , ce taina-au în ascuns ? - Cine, Doamne, decât Tine poate sa mai dea raspuns ?... )

Traian Dorz

noiembrie - decembrie 2009

CUVANT PENTRU SUFLET

noiembrie - decembrie 2009

ÎNAINTE,

dar nu oricum…

Vreau sã vã propun o incursiune în istoria veche a poporului ales – Israel – când împãrat era Ozia iar prooroc al Domnului era Isaia. Se pare cã Israel zãcea în necredinþã (cf. Isaia 1, 2). Erau aduse jertfe ºi erau þinute sãrbãtorile transmise lor prin Moise (cf. Exodul 23, 29), dar Domnul nu avea nevoie de toate acestea (cf. Isaia 1, 10-15). Prin urmare, Domnul le trimite, prin proorocul Isaia, un îndemn la pocãinþã (cf. Isaia 1, 18

noiembrie - decembrie 2009

16-26) plin de dragoste (vs. 16-19) dar ºi de dreptate (vs. 20-26). Bine – veþi spune – dar toate acestea le ºtim ºi noi, potrivit Cuvântului. Raportat la lumea contemporanã, la poporul nostru, în mod special, în toate domeniile existenþei – social, politic, cultural, religios – se poate uºor concluziona cã asemãnarea e evidentã. Aºadar, ce este de fãcut? Sã privim la reacþia ºi atitudinea proorocului Domnului (cf. Isaia 6, 5-7) ºi sã

CUVANT PENTRU SUFLET

ne întrebãm fiecare dintre noi dacã suntem pregãtiþi a rãspunde Domnului care întreabã ºi astãzi (vs. 8) prin aceleaºi cuvinte. Suntem noi gata sã zicem: Iatãmã, trimite-mã? Deºi unii dintre noi pretindem cã suntem experimentaþi pe calea Domnului, încã rostim cuvinte ºi emitem idei cu impact negativ asupra semenilor, considerând cã luptãm pentru apãrarea adevãrului, uitând sã adãugãm dragostea – deºi vorbim frumos despre ea... ªi, dacã reuºim totuºi sã ne strecurãm ºi sã pãrem nevinovaþi sau chiar victime pentru cei neîncercaþi, în cele din urmã, glasul conºtiinþei tot va striga. Abordând aceastã atitudine sau manierã de lucru, transmisã cu abilitate de cel rãu care vrea sã împiedice planul perfect al lui Dumnezeu pentru noi, lucrarea pe care o va face acest lucrãtor se va transforma întrun eºec, mai devreme sau mai târziu (Traian Dorz, Calea bunului urmaº). Prin urmare, aºa cum scrie fratele Traian în volumul 25 din Cugetãri nemuritoare – Întâi sã fim – „dac-am fost 'noiþi prin Har, / nãscuþi din Dumnezeu, / atunci iubind fãrã hotar, / ne-am înãlþa mereu...”, doar astfel vom avea credibilitate în faþa semenilor, liniºte în conºtiinþa noastrã ºi, mai ales, vom putea auzi cuvintele dragi ºi scumpe ale Domnului: „Veniþi binecuvântaþii Tatãlui Meu...” (cf. Matei 25, 34). Luând apoi armãtura descrisã de sfântul apostol Pavel în epistola adresatã efesenilor (Efeseni 6, 11-17), arvuna rugãciunii ºi nu în ultimul rând dacã Lam primit pe Domnul în cele trei compartimente ale inimii noastre (conºtient, subconºtient ºi inconºtient), trebuie sã fim, ca odinioarã Isaia, gata sã rãspundem ºi noi chemãrii Domnului: „Iatã-mã, trimite-mã!” Amin!

Mariana Jianu

TE CHEM PE NUME, ,

esti al Meu

- continuare din pag. 17-

Poate cã înainte chiar de a le crea, El cunoaºte pe nume lucrurile care nu sunt, dar pe care le cheamã ca ºi cum ar fi (Romani 4, 17). Nu ºtim dacã aceastã idee rãmâne în picioare dacã o exindem atât de mult. Dar ºtiu cã în ce îl priveºte pe om este cu totul adevãratã. O spune chiar Cuvântul lui Dumnezeu: „Nu te teme de nimic cãci Eu te izbãvesc, te chem pe nume: eºti al Meu” (Isaia 43, 1). Ca ºi fetiþa puiii de gãinã, Dumnezeu cheamã pe nume pe fiecare dintre noi. Ne ºtie personal, ne recunoaºte dintre oricâte mii. ªi asta pentru cã suntem ai Lui, creaþi de El ºi pe fiecare ne iubeºte la fel: pe copiii Lui neascultãtori cu durere, iar pe cei ascultãtori cu bucurie, aºa cum spune fratele Traian. ªi nu ne cunoaºte într-un mod superficial aºa cum fetiþa îºi cunoºtea puiii, ci ne cunoaºte sufletul, gândurile, dorinþele, simþãmintele inimii. Chiar ºi inconºtientul ºi subconºtientul necunoscut de noi, El ni-l pãtrunde. Cãci „nicio fãpturã nu este ascunsã de El, ci totul este gol ºi descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face” (Evrei 4, 13). Dacã „locuinþa morþilor ºi Adâncul sunt cunoscute Domnului, cu cât mai mult inimile oamenilor” (Proverbe 15, 11) ªi concluzia gândurilor mele a fost simplã, dar m-a umplut de pace: trebuie sã-L caut doar pe Domnul cãci doar El mã cunoaºte pe deplin ºi ºtie sã vorbeascã inimii mele cu graiul cel mai înþeles de ea.

CUVANT PENTRU SUFLET

noiembrie - decembrie 2009

)

S u n t e m

c h e m a t, i

SA FIM SFINTI , În capitolul 1, versetul 7 de la Romani, scrie Sfântul apostol Pavel creºtinilor din Roma: „Deci, nouã tuturor, care suntem prea iubiþi ai lui Dumnezeu în Roma, chemaþi sã fim sfinþi: Har ºi pace de la Dumnezeu, Tatãl nostru ºi de la Domnul Iisus Hristos.” „... chemaþi sã fiþi sfinþi...” este ceea ce m-a fãcut sã meditez mai mult la acest verset. Noi toþi, ca ºi creºtini, ca ºi copii ai lui Dumnezeu, suntem chemaþi sã fim sfinþi în lumea aceasta plinã de urã, de murdãrie ºi de pãcat. A fi sfânt într-o

lume ca ºi aceasta înseamnã sã te deosebeºti de ea. Mie de multe ori mi s-a întâmplat în anumite privinþe sã mã asemãn cu lumea, ba chiar de multe ori doream sã mã identific cu unii din lumea aceasta. Totuºi, Dumnezeu ne cheamã sã fim sfinþi. Avraam când a plecat din Urul Caldeii în Canaan era foarte bogat. Lot, care cãlãtorea împreunã cu el, avea ºi el bogãþii, turme ºi corturi. Când am citit aceste pasaje m-am bucurat mult în inima mea pentru cã mai departe spune cã „s-a iscat o ceartã între pãzitorii vitelor lui Avraam ºi pãzitorii

vitelor lui Lot”. Avraam nu a dorit sã se certe cu Lot din cauza pãzitorilor ºi i-a zis lui Lot cã e mai bine sã despartã turmele lor decât sã se certe ei. Aici am apreciat smerenia lui Avraam când îi spunea lui Lot: „dacã tu apuci la dreapta, eu voi apuca la stânga.” Lot ºi-a ales Câmpia Iordanului, cãci era bine udatã în întregime ºi era ca o grãdinã a Domnului, ca þara Egiptului ºi Avraam a locuit în þara Canaan. L-am vãzut pe Avraam plin de bunãtate ºi smerenie. Nu a dorit el sã fie cel dintâi, sã aibã el cel mai bun loc, ci a dorit ca pacea ºi dragostea sã rãmânã între ei. De câte ori am fost ca Avraam? Poate de puþine ori, pentru cã de cele mai multe ori am fost ca Lot. Am dorit mereu ce-i mai bun pentru mine, sã am locul cel mai din faþã. Poate chiar am urât, am jignit ºi am desconsiderat pe alþii ca sã ajung sã am ceea ce îmi doream. ªi nu am dorit pacea ºi dragostea. Mi s-a întâmplat de foarte multe ori sã fiu încãpãþânat, sã nu ascult ºi sã fac numai ce vreau eu. Dacã mi se spunea sã fac ceva, îndemnam pe altul sã facã. Dacã mi se spunea sã nu fac ceva ce nu era bun, mã enervam ºi fãceam cum voiam. Dar de când am cunoscut pe Domnul Iisus Hristos ºi am simþit Duhul Lui în viaþa mea prin tot ce fãceam, am observat cã mi-am schimbat comportamentul. Acum nu mai fac faptele firii pe care le fãceam înainte. Simt în firea mea cã vreau sã fac rãul, vreau sã mã enervez ºi vreau eu sã am mereu dreptate, dar Duhul lui Dumnezeu mã îndeamnã la bunãtate, la dragoste, la smerenie ºi la sinceritate. ªi acum, prin Harul lui Dumnezeu, am ajuns la o stare cã simt o bucurie în sufletul meu ºi dorinþa mea este sã cresc la stãri tot mai înalte. Noi am fost chemaþi sã fim sfinþi. Sã ne dorim aceasta din toatã inima ºi fie ca Duhul lui Dumnezeu sã ne dea biruinþã. Amin!

Sunt un nimic Sunt un nimic, Iisuse, un praf bãtut de vânt, o umbrã-n depãrtare ºi-o urmã de cuvânt. Sunt fãrâma de pâine uscatã dintr-un colþ, sunt frunza veºtejitã a unei flori-de-colþ. Sunt pomul fãrã roadã, sunt râul cel secat, sunt tot ce-n lumea asta e mai de lepãdat. Nu pot sã vãd lumina cu multele-i culori, nici munþii, nici pãdurea ce-ascund întregi comori. Nu pot s-ascult un susur în ritm melodios al apei care scaldã pãmântul secetos. ªi nici vorbi – fiinþa-mi prea slabã ºi firavã se teme de cuvântul mereu fãrã de vlagã. Nu pot simþi cãldura de viaþã dãtãtoare – sunt ca un sloi de gheaþã înstrãinat de Soare. Sunt un nimic... ºi totuºi iubirea Ta curatã doreºte cu ardoare chiar viaþa-mi întinatã. Ca sã mã ia pe braþe, la Sânu-I sã mã strângã ºi inima-mi întreagã puternic s-o strãpungã. În braþele-Þi divine, Iisuse, Tu mã þine mã las în grija-Þi sfântã, fã tot ce vrei cu mine.

)

Toader Roua 20

noiembrie - decembrie 2009

Monica Prisacariu

CUVANT PENTRU SUFLET CUVANT PENTRU SUFLET

noiembrie - decembrie 2009

GRÃDINA CU MIRESME

„Începând cu acest numãr inaugurãm o nouã paginã intitulatã Grãdina cu miresme.”

Sf. Ciprian

„Câtã credinþã avem, atât ne împãrtãºim din harul divin.” Sf. Chiril al Ierusalimului

„Credinþa este ochiul care lumineazã întreaga conºtiinþã ºi naºte înþelegerea.” Sf. Maxim Mãrturisitorul

„Credinþa este binele concentrat, iar binele e credinþa actualizatã.” Sf. Grigorie de Nyssa

„Iubirea e cea care mã defineºte ca om.” Sf. Isaac Sirul

„Sã nu schimbi dragostea faþã de fratele tãu, pentru dragostea faþã de vreun lucru.”

)

Parintele iubirii

Sf. Grigorie de Nazianz

„Nimic nu întãreºte atât dragostea ca dragostea împãrtãºitã.” Sf. Simeon Noul Teolog

Afarã-i noapte neagrã ºi-n inimi e durere ªi trupul tot scânceºte cuprins de vuiul firii Mânat de neputinþã, strivit de-orice simþire Lãsând doar o mustrare de-a lui refuz Iubirii.

ªi iatã! Izbãveºte dorinþa-ncrâncenatã De-a scoate din durere tot cugetu-nrobit, Cã-ncepe-uºor a scrie, cu grijã, ca un tatã, Cuvinte-ndurerate de suflet mântuit.

ªi totul parcã-i clocot, nimic nu-i liniºtire, Pornind din vârf de munte cu lava-i arzãtoare ªi pân' adâncul mãrii ce muge-n cotropire, Nimic nu-i de-a iubirii, ci-a lumii asupritoare.

El pune pe hârtie prin slove minunate Durerea ce-l apasã ºi-o vrea sã nu mai fie, Cãci unde bate vântul, el strigã doar prin ºoapte S-asculte toþi Cuvântul ce liniºte-o stihie.

Scrutând tot orizontul un suflet se propteºte Sã-ºi sprijine amaru-n priviri înlãcrimate. Cãci tot ce vede-n zare e-o lume ce vuieºte De strigãte de foame, dorind a Lui bucate.

ªi tot cuvântul, tainic, de inimi se lipeºte Creând, prin umilinþã, o pavãzã-n lumirii, Zburând cu bucurie prin clipe de restriºte, Lãsând ca o chemare doar sâmburii iubirii.

Doar singur de cu searã, zdrobit îngenuncheazã ªi pânã dimineaþã el Lui se roagã-ntruna, C-apoi sã cadã iarãºi plângând pân' se-nopteazã, Strigându-I cu durere sã calme El furtuna.

ªi astfel o Lucrare se naºte prin credinþã Cu rol de izbãvire, prin lacrimi ºi prin sânge, Doritã din durere, crescutã-n umilinþã, Iubitã ea de lume ce inima-i strãpunge.

El cere izbãvire din noapte spre Luminã Pe cale toþi sã meargã pe veci doar prin iubire, Sã guste prin credinþã din Mierea cea divinã Ce tainic te transpune din moarte în trãire.

Din veacuri tot trecute ea tainic dãinuieºte Ducând cu stoinicie stindardul mântuirii ªi zi de zi prin luptã Pãrintele-ºi cinsteºte – C-aºa e Oastea Sfântã – Izvor de-a Lui iubire.

noiembrie - decembrie 2009

CUVANT PENTRU SUFLET

Adrian Fotache

„Precum candela care e plinã de untdelemn ºi are fitil, dacã nu se aprinde de la luminã, e cu totul întunecatã, la fel ºi cu sufletul care e împodobit la vedere cu toate virtuþile, dacã nu e pãrtaº de lumina ºi de harul Sfântului Duh, este încã stins ºi întunecat ºi faptele lui sunt nesigure pentru cã toate trebuie sã se probeze ºi sã se arate în luminã.” Sf. Chiril al Ierusalimului

„Cei ce n-au primit lumina, n-au primit încã harul, cãci cei ce au primit harul, au primit lumina lui Dumnezeu ºi pe Dumnezeu Însuºi. Experienþa luminii este semnul pocãinþei. Cei ce nu sunt în luminã, n-au trecut cum se cuvine prin uºa pocãinþei.”