Foto: Ionatan Þuþu
Publicatie lunara a tinerilor din Oastea Domnului, Galati , ,
Foto: Ionatan Þuþu
- „cercul fãgãduinþei” în jurul altarului -
Acest om este Ilie, un profet ales ºi sfânt prigonit de-mpãrãteasã pentru-al Domnului Cuvânt, el stã-ascuns într-o pãdure singur lâng-acest izvor ºi trei corbi trimiºi de Domnul i-aduc hranã-aici în zbor.
Tabere la Râu Sadului (Sibiu) Foto: Dani Târziman
sus: adolescenþi-tineri (19-24 iulie) jos: copii (26-31 iulie)
Traian Dorz
© 2010
Nr. 48-49
. Iunie - Iulie 2010
EDITORIAL
Cuprins
Rugând Iubirea...
Darul creator al tinereþii Putere în slãbiciune
.................................................................. 4
Ioana Niþu
Timpul
...................................................................................................... 5
Daniel Nãstase
Revigorându-ne din nou la Râu Sadului
.......... 6
Samuel Coman
Mãrturii: · Ionatan Þuþu · Anca Bogdan · Eliza Popa · Angelica Boroda · Georgiana Fotache · Gabi Rotaru · Teodora Chircã
· Mihãiþã Fotache · Ionuþ Neculache · Gabriela Prisacariu · Lucia Sãlcianu · Ciprian Amarii · Ramona Neagu · Gigi Mihnea
Alege astãzi cui vrei sã-i slujeºti
............................. 8
Jeni Susanu
Mãrturii: · Camelia Iancu · Alina Roxana Amarii · Alina Apostoaie · Daniel Sandu · Luiza-Andra Neagu
Întâlnirea mea cu Domnul
Alexandru Fotache
Fãclia dinlãuntru
............................................. 18
...................................................................... 20
Cristina Floroiu
Vino-n Arca mântuirii
......................................................... 22
Sorin Stan
Và MULÞUMIM pentru donaþiile fãcute ºi cu prilejul apariþiei acestui numãr. AªTEPTÃM sã ne contactaþi cu articole pentru publicare. Redacþia îºi rezervã dreptul de a interveni pozitiv asupra conþinutului articolelor.
Fondatã în 2005
Colegiul de redacþia: Sebastian Tiber, Corneluº Seria, Nuþi Dragomir, Adina Hordoan, Ana-Maria Tiber, Cornelia Bujor Tehnoredactare computerizatã: Daniel Dragomir, Samuel Coman
Adresa poþtalã: Daniel Dragomir, 800258 Galaþi, jud Galaþi, str. 1 Decembrie 1918, nr. 4, bl. S7D, ap. 46, tel. 0766619504 Adresa e-mail: cuvantptsuflet@yahoo.com
„Dragostea lui Dumnezeu faþã de rugãciunile noastre lucreazã uneori tocmai invers. Dar niciodatã nu greºeºte”
N (Traian Dorz, Garanþia Veºnicã)
Noi ºi Dumnezeu – doi poli opuºi pe axul comunicãrii... comunicare în care Unul dintre participanþi nu e niciodatã indiferent, absent sau ocupat; nu oboseºte ºi nu înceteazã sã reînnoade dialoguri abandonate ºi legãturi rupte; iar celãlalt participant nu ezitã sã-ºi manifeste preferinþa pentru rolul de emiþãtor. Noi vrem sã transmitem mesaje, sã exprimãm dorinþe, sã formulãm cereri – e ca o clipitã ºi ca un fum timpul petrecut pe pãmânt ºi totuºi câte mii de dorinþe ni se înghesuie în suflete ºi-n gânduri, ne scaldã ochii în lacrimi, ne miºcã buzele în rugãciuni. Rugãciunile noastre cãlãtoresc spre Destinatar. ªi indiferent de limba în care sunt rostite, fie cã sunt înalte sau simple, strigate sau de-abia ºoptite, ele îºi gãsesc ecou. Dumnezeu le aude, le primeºte ºi ... le rãspunde. Le rãspunde mereu? sau doar uneori? sau doar unora? Sau cererile noastre sunt atât de multe ºi-atât de grãbite ºi de prioritare încât nu mai avem rãgaz sã pãºim ºi noi pe locul destinatarului, sã ascultãm mesajul Celui ce ne-a ascultat rãbdãtor atâta vreme, sã facem liniºte în inimi, sã aºteptãm în
tãcere ajutorul Domnului (Plângeri 3, 26). Sã auzim rãspunsul chiar dacã nu-l recunoaºtem... cãci nu-l dorisem ºi nu-l cerusem noi aºa. Sã auzim rãspunsul chiar dacã ni se pare nedrept, greºit, contrar voinþei noastre... cãci în toatã aceastã comunicare nu e doar un expeditor, un destinatar ºi-un mesaj, ci dragostea lui Dumnezeu care lucreazã. Dragostea care desãvârºeºte comunicarea, deschide Cerul pentru rugãciunile noastre ºi pregãteºte rãspunsul pentru ca totul sã ne fie spre bine... Rugãciunile noastre se întãlnesc cu Destinatarul, cu dragostea Tatãlui... iar rãspunsul nu vine din judecata dreaptã ºi neiertãtoare meritatã adesea de voinþa noastrã greºitã, ci din iubirea care ne cunoaºte întreaga fiinþã, acoperindu-ne totul, dorindu-ne vlãstari din ea... ºi care niciodatã nu greºeºte.
Cornelia Bujor
CUVANT PENTRU SUFLET
iunie - iulie 2010
3
D A R U L C R E AT O R A L T I N E R E T I I
)
Putere în slabiciune "Harul Meu îþi este de ajuns; cãci puterea Mea în slãbiciune este fãcutã desãvârþitã.” (2 Corinteni 12, 9)
4
iunie - iulie 2010
CUVANT PENTRU SUFLET
Domnul vorbeºte în Cuvântul Sãu, în cartea Sfântului evanghelist Matei la capitolul 25, versetele 14-30, în Pilda talanþilor „...despre un om care a plecat într-o þarã ºi a chemat pe robii sãi ºi le-a încredinþat avuþia sa. Unuia i-a dat cinci talanþi, altuia doi ºi altuia unul, fiecãruia dupã puterea lui, ºi a plecat.” Îmi opresc peniþa ºi gândul asupra unui talant preþios pe care Stãpânul avuþiei l-a împãrþit tuturor oamenilor – Timpul. Dacã am încerca sã explicãm în mod amãnunþit, Timpul ar avea o definiþie lungã ºi complexã însã o definiþie simplã pe care o dã Pãrintele Dumitru Stãniloae spune: „Timpul este distanþa dintre chemarea lui Dumnezeu ºi rãspunsul tãu”. Încã de când ne naºtem pe acest pãmânt cu trupul, noi intrãm în marele fluviu al Timpului cu un singur sens, curgând spre marele Ocean al Veºniciei, ducând cu noi consecinþele vinovate ale pãcatului sau consecinþele sfinte al virtuþilor. În trecerea grãbitã a timpului se vãd alegerile noastre bune sau rele (alegerea partenerului de viaþã, alegerea carierei, decizia credinþei) pe care leam luat în decursul vieþii noastre. Unele ale-geri pe care le luãm în timpul vieþii au consecinþe devastatoare (respingerea
chemã rilor lui Dumnezeu etc.) în Veºni-cie, aºa cum aratã Cuvântul Domnului ºi cum ne aratã Istoria în decursul ei, deoa-rece minutul sau clipita care trec nu mai revin niciodatã. Dupã atâta alergare dupã cele pãmânteºti, la capãtul timpului, oamenii fãrã Dumnezeu rãmân cu un gust amaramar, dar omului credincios, „la capãtul timpului nu-i mai rãmân decât amintirile scumpe, jerfele iubirii ºi mulþumirea binefacerilor...”(Traian Dorz, Mãrgãritarul ascuns) Mãrturisesc cã n-am preþuit „timpul” (talantul) la valorea realã ci lam folosit rãu, adesea îngropându-l în pãmântul bãtãtorit al pãcatului, dar azi vãd cât de important este sã folosim timpul spre mântuirea sufletului nostru ºi spre folosul lucrãrii Oastei Domnului. Pãrinte Ceresc, fã-mã Tu sã preþuiesc timpul pe care mi l-ai dat ºi pe care mi l-ai rânduit ºi ajutã-mi sã rãmân statornic în Lucrarea în care m-ai chemat ºi m-ai aºezat.
CUVANT PENTRU SUFLET
Daniel Nastase )
Ioana Nitu ,
Timpul II
iecare om are slãbiciuni. Slãbiciuni fizice, emoþionale, intelectuale, spirituale. Toate aceste imperfecþiuni ne slãbesc ºi, în anumite împrejurãri, nu le putem controla. De obicei, refuzãm sã ne recunoaºtem slãbiciunile; le ascundem, le scuzãm faþã de oameni. Slãbiciunea este o limitare pe care nu avem puterea sã o schimbãm. Dumnezeu, în marea-I dragoste ºi îndurare, doreºte sã
punã în slãbiciunile noastre putere ºi viaþã. El doreºte sã se foloseascã de slãbiciunile noastre pentru a-ºi arãta puterea ºi slava... ,,Atât de sus sunt cãile Mele faþã de cãile voastre ºi gândurile Mele faþã de gândurile voastre.” (Isaia 55, 9) Domnul acþioneazã în mod contrar aºteptãrilor noastre. El se foloseºte atât de virtuþile noastre, cât ºi de slãbiciuni. “Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca sã facã de ruºine pe cele tari.” (1 Corinteni 1, 27) ªi marii oameni ai lui Dumnezeu au avut imperfecþiuni. Slãbiciunea lui Avraam a fost frica ºi a fost numit ,,tatãl celor care cred”. Sfântul Apostol Ioan, numit ºi ,,fiul tunetului”, a devenit “apostolul iubirii”. Domnului Îi place sã punã în vase slabe, fragile, pueterea Sa. ,,Comoara aceasta o purtãm în vase de lut, pentru ca aceastã putere nemaipomenitã sã fie de la Dumnezeu ºi nu de la noi”(2 Cor. 4, 7) Uneori ne dorim ca Domnul sã ne elibereze de aceste slãbiciuni, nu suntem multumiþi cu ele, însã Domnul în atotºtiinþa Sa ne-a creat cu ele. El a permis în mod deliberat aceste slãbiciuni pentru a-ºi arãta puterea prin noi. (Ioan 9, 3) În Noul Testament avem mãrturisirea Sfântului Apostol Pavel care se referã la slãbiciunea lui: ,,…mi-a pus un þepuº în carne…ºi sã mã împiedice sã mã îngâmf.” (2 Corinteni 12, 7) Dumnezeu îngãduie aceste defecte pentru a ne smeri, pentru a ne reaminti cã suntem limitaþi ºi pentru a ne arãta câtã nevoie avem de El. Dacã dorim ca Dumnezeu sã ne foloseascã în lucrarea Sa, trebuie sã fim gata sã ne recunoaºtem slãbiciunile, ca El sã ne binecuvinteze ºi sã ne dea putere.
iunie - iulie 2010
5
Foto: Ionatan Þuþu
- tabãra de adolescenþi-tineri la Râu Sadului 19-24 iulie, Sibiu -
revigorându-ne
din nou
la Râu Sadului
S
Samuel Coman
„ªi dacã lucruri care pier ne farmecã nespus Dar cum va fi acolo-n cer, în þara lui Iisus!” În aºteptarea Împãrãþiei viitoare, pentru a ne stârni mai mult dorul de cer ºi de El, Domnul ne dã sã gustãm câte puþin din ceea ce va fi Dincolo. Aºa a fost ºi anul acesta în tabãra de adolescenþi ºi tineri de la Râu Sadului, Sibiu. Nu mai puþin de 99 tineri ostaºi, din toate colþurile þãrii ºi de peste hotare, ne-am retras câteva zile din tumultul lumii pentru a ne revigora trupurile ºi sufletele în mijlocul naturii. Totul îndemna la meditaþie: de la insectele ºi pãsãrile care vieþuiau liniºtite în acel „colþ de rai”, pânã la localnicii care coseau harnic iarba de pe o pãºune din apropiere; de la vegetaþia care acoperea toate împrejurimile, pânã
6
iunie - iulie 2010
la munþii care ne înconjurau ca zidurile unei cetãþi. ªi, într-adevãr, ca într-o cetate bine apãratã ne-am simþit, pentru cã ne-a þinut departe de tot ce era dincolo de zidurile ei. Pentru câteva zile am uitat de tehnologie, de responsabilitãþile zilnice, de necazuri ºi de tot ce ne þinea ocupaþi acasã. Am plecat cu gândul de a ne întãri sufleteºte ºi Domnul a avut grijã sã ne înnoiascã puterile pentru rãzboiul spiritual pe care îl ducem fiecare. Ne-am amintit ºi am meditat la învãþãtura biblicã despre brâul adevãrului, platoºa neprihãnirii, râvna evangheliei pãcii, scutul credinþei, coiful mântuirii ºi sabia Duhului. Fraþii instructori cu care am fost binecuvântaþi în aceastã tabãrã, cãlãuziþi de Duhul Domnului, au reuºit sã ne
CUVANT PENTRU SUFLET
explice pe înþelesul tuturor ce reprezintã fiecare componentã a armãturii ostaºului ºi cred cã fiecare participant ºi-a pus pe inimã sã împlineascã cele învãþate. Pentru câteva zile am avut plãcerea de a trãi - deºi la nivel microscopic - atmosfera cereascã a Ierusalimului Veºnic. Un iz de sfinþenie a plutit în aer pe tot parcursul taberei. Ne trezeam în armoniile cântãrii ºi adormeam încãlziþi de focul rugãciunii. Cãldura pãrtãºiei frãþeºti cu siguranþã a topit gheaþa multor inimi. Acest lucru s-a simþit mai ales în ultima searã. Stãrile frumoase de pãrtãºie de la grupe ºi cele de la adunãri ºiau adus aportul ºi în clipa chemãrii la legãmânt 17 suflete s-au predat Domnului, dorind sã lupte ºi ei pentru El, unii dintre ei venind pentru prima datã într-o tabãrã creºtinã. A fost cu siguranþã o sãptãmânã de neuitat pentru fiecare suflet ºi de aceea redãm în continuare câteva din mãrturiile celor care s-au bucurat anul acesta la Râu Sadului.
Ionatan Tutu ,,
19 ani, Rediu
T
Taberele au fost ºi vor rãmâne pentru mine personal locuri de cercetare ºi de reflectare într-un mod deosebit asupra lucrurilor ºi stãrilor sufleteºti. Tabãra din anul acesta a fost una cu aºteptãri nespus de mari. Pânã înainte de tabãrã avusesem numeroase ispitiri, numeroase încercãri ºi tabãra a venit foarte bine, pentru cã am putut medita, am putut sta de vorbã cu dragii mei fraþi. Tema studiatã, modul în care
instructorii ºi-au adus aportul la programul taberei, au fãcut ca starea de cercetare sã fie ºi mai profundã. Lecþiile studiate ºi ceea ce fraþii au vrut sã punã în inima ºi în mintea noastrã ne ajutã sã luptãm ºi mai hotãrâþi împotriva ispitelor ce vin spre noi. Mulþumesc Domnului de toate stãrile trãite acolo, pentru toþi cei care sau predat Lui. Mã rog ca legãmintele fãcute sã fie þinute pânã la capãt, ca fiecare sã devinã un adevãrat ostaº al lui Hristos ºi cu toþii sã putem sluji Domnului pânã la sfârºit. Amin!
Anca Bogdan
21 ani, Comãneºti
M
Mi-e greu sã exprim în câteva cuvinte numeroasele gânduri ce-mi vin în minte amintindu-mi clipele petrecute în tabãra de la Râul Sadului. ªi totuºi, nu pot sã nu menþionez frumuseþea pãrtãºiei frãþeºti pe care am simþit-o pe parcursul activitã-þilor ºi a studiilor zilnice din tabãrã, cãl-dura ºi sinceritatea cu care mulþi tineri pe care, poate nu i-ai întâlnit nicioadatã, te întâmpinã ca ºi cum te-ar cunoaºte de-o viaþã... Iar dacã ar fi sã definesc ce a însemnat pentru mine aceasta tabãrã, atunci aº spune cã a fost, asemeni altor tabere amplasate întrun peisaj mirific, o experienþã deosebitã alãturi de oameni minunaþi, în care am încercat, ºi sper cã am reuºit, sã ne însuºim mai bine Cu-vântul lui Dumnezeu, sã legãm noi pri-etenii ºi sã aflãm ce anume dã cu adevã-rat sens vieþii.
CUVANT PENTRU SUFLET
iunie - iulie 2010
7
Eliza Popa
17 ani, Galaþi
T
Tabãra de la Râu Sadului din Sibiu... Nu cred cã se pot desrie sentimentele de fericire din acea sãptãmânã, dar voi încerca sã vã împãrtãºesc din bucuria mea. Dupã aceste ºapte zile petrecute în mijlocul fraþilor ºi surorilor, zile în care nu am încetat sã Îi aducem slavã, rugãciune ºi mulþumiri Tatãlui Nostru Ceresc, am constatat cã nu existã bucurii mai mari decât cele venite de la Dumnezeu. Fiind prima mea tabãrã, spun cu recunoºtinþã ºi cu lacrimi în ochi cã aceastã ieºire mi-a schimbat viaþa, modul de a trãi ºi de a gândi. Acest lucru se datoreazã pãrtãºiei din timpul, dar ºi din afara programului, cu fraþii ºi cu surorile. Cuvântãrile lor au fost o lecþie de viaþã pentru mine, o întãrire în credinþã ºi mai ales în necaz. Pe instructoarea noastrã, eu am vãzut-o ca pe o persoanã prin intermediul cãreia Însuºi El ne-a vorbit, deoarece felul în care ea ne-a fãcut pe mine ºi pe colegii de grupã sã înþelegem Cuvântul lui Dumnezeu, ne-a luminat minþile ºi ne-a încurajat în luptele noastre de zi cu zi. De asemenea, am realizat cã oricât de departe am fi unii de alþii, în orice parte a þãrii am locui, existã un singur lucru care ne uneºte, ºi acela este Iubirea de Domnul! Aici mi-am dat seama cum lucreazã El în vieþile noastre, în special a mea ºi spun asta pentru cã, dupã toate acestea, am ajuns sã fac Legãmânt cu Domnul. Aici am avut curajul sã-mi înfrunt temerile ºi ocazia de a mã simþi cel mai aproape de Dumnezeu. Tot aici 8
iunie - iulie 2010
am gãsit ºi sprijin, chiar ºi în tinerii care nu mã cunoºteau, dar cu care am legat prietenii frumoase. Aici am avut parte de cea mai mare împlinire ce nu o poþi cãpãta din lucrurile lumii ºi am înþeles cã viaþa în Hristos meritã trãitã.
Angelica Boroda
20 ani, Galaþi
C
Cu marele ajutor al Domnului am reuºit sã merg în aceastã varã pentru prima datã în tabãrã. Clipele petrecute acolo au fost cereºti. Nu pot explica în destule cuvinte ce am trãit ºi simþit acolo, iar faptul cã eram pe înãlþimile munþilor, cerul fiind mai aproape, Îl simþeam pe Domnul mai lângã mine. Nu am sã uit niciodatã aceastã tabãrã fiindcã acolo L-am aflat cu adevãrat pe Domnul. Tot programul a fost deosebit, dar ce a declanºat în mine o explozie au fost cuvintele: „Iisus te cheamã. Îndrãzneºte! Te-aºteaptã-n drum. De ce mai stai?”; acestea au rãsunat tare ºi mi-au ajuns pânã în adâncul sufletului. Pentru mine aceastã tabãrã a fost o binecuvântare, acolo mi-am predat viaþa în mâinile Domnului. În acele clipe am trãit cele mai fericite stãri, simþindu-L pe Domnul cum mã þine în braþe, ºoptindu-mi cã va fi cu mine mereu. Îi mulþumesc Domnului cã a lucrat atât de frumos la inima mea ºi mã rog Lui sã lucreze ºi la inimile celor care nu au aflat încã aceastã bucurie.
CUVANT PENTRU SUFLET
Georgiana Fotache
îngãduit sã pot ajunge în tabãrã ºi mã rog sã pot ajunge ºi în anii ce vor urma.
20 ani, Independenþa
D
Dacã aº fi întrebatã cum este viaþa mea dupã aceastã tabãrã, aº rãspunde cu mare bucurie: „Mai lângã Domnul meu, mai lângã El”. Pãrtãºia cu fraþii a fost atât de frumoasã, încât m-a ajutat sã mã apropii de Domnul ºi mai mult, ºi sã-mi dau seama cât de minunat este sã trãieºti într-o pãrtãºie neîncetatã cu El. Adâncirea în Cuvântul Domnului a fost o hranã de care aveam multã nevoie ºi mi-a arãtat cât de important este sã fiu îmbrãcatã mereu cu armãtura Domnului ºi cã în nici un chip nu trebuie sã o scot, pentru ca astfel sã pot lupta împotriva uneltirilor diavolului ºi sã-l pot birui. Îmi este greu, dar recunosc cã înainte de aceastã tabãrã aveam mari emoþii de a mã ruga în adunare, deoarece mã gândeam mereu le ce vor gândi sau vor spune ceilalþi despre cuvintele pe care le folosesc. Însã, dupã o discuþie cu un frate instructor, am înþeles cã nu trebuie sã conteze cei din jur, cãci Domnul ºtie ce trebuinþã am eu, mai înainte ca sãI cer, ºi sã încerc sã mã rog folosind cuvinte simple pentru cã doar aºa pot ajunge, în timp, la stãri nãlþãtoare alãturi de fraþi. Domnul m-a cercetat încã de acasã, iar în ultima searã de tabãrã miam pus inima la picioarele Sale ºi mã rog sã-mi pot pãstra mereu curat legãmântul fãcut atunci. Tabãra mi-a trezit o multitudine de stãri care de care mai frumoase, fiind mai ales prima mea tabãrã, iar în seara legãmântului parcã zburam alãturi de îngeri. Îi mulþumesc Domnului cã a
Gabi Rotaru
17 ani, Milcovul
C
Cu ajutorul Domnului voi mãrturisi câteva stãri din tabãra de la Râu Sadului. Nu am avut mari aºteptãri din partea taberei, deoarece nu am mai mers pânã atunci ºi nu ºtiam cum va fi, dar cu voia Sa, am trãit în mijlocul fraþilor stãri pe care nu le-am mai întâlnit pânã atunci, ºi pentru care aº da orice sã le mai pot trãi. Primele patru zile din tabãrã au fost ca o pregãtire pentru ce avea sã urmeze în cea de-a cincea zi, ultima din aceastã tabãrã, în care Domnul m-a cercetat ºi am fãcut legãmânt. Pânã sã mã pot ridica ºi sã spun: ,,Doamne vreau sã mã predau în Mâinile Tale”, au fost multe piedici ºi ispite, dar le aveam lângã mine pe cele mai dragi ºi scumpe fiinþe din viaþa mea, care m-au încurajat sã merg ºi eu pe Genunchii Lui Iisus. Atunci a fost starea cea mai înaltã, în care am simþit cã Domnul m-a luat în Braþele Sale ºi îmi ºterge cu Mâna Sa lacrimile pe care nu le mai puteam stãpâni, îmi spalã cea mai neagrã patã din sufletul meu. Programul duhovnicesc ºi rãspunsurile pe care toþi tinerii le-am aflat la frãmântãrile noastre nu pot fi cuprinse în slabele mele cuvinte. Îi mulþumesc Domnului pentru fiecare clipã petrecutã în tabãrã.
CUVANT PENTRU SUFLET
iunie - iulie 2010
9
)
Teodora Chirca
pãrtãºia cu tinerii vor rãmâne întipãrite în inima mea!
)
F
„Fãrã Tine viaþa nu are farmec!” Mã gândesc cu bucurie la sãptãmâna pe care am petrecut-o în tabãrã la Râu Sadului. Îmi amintesc toate acele momente când, împreunã cu mulþi tineri, am stat în prezenþa lui Dumnezeu. Am învãþat cum sã facem faþã acestei lumi pline de pãcat: sã ne îmbrãcãm cu toatã armãtura lui Dumnezeu (Efeseni 6, 11). Cãci dacã una din componentele armãturii ne lipseºte, atunci suntem vulnerabili în faþa diavolului, iar noi, tinerii, suntem cei mai vulnerabili. De aceea Dumnezeu ne dã încercãri, sã ne facã mai puternici, ca atunci când vin ispitele, sã le putem învinge. Ce m-a impresionat pe mine mai mult a fost discuþia despre modurile în care dovedim oamenilor cã Dumnezeu existã. Oamenii din ziua de azi gãsesc o grãmadã de argumente pentru a încerca sã dovedeascã inexistenþa Sa: ,,Dacã Dumnezeu existã, de ce nu ne scapã de necazuri?”, ,,Dacã eu cred în Dumnezeu, de ce nu am tot ce îmi doresc?”, ,,Dacã Dumnezeu existã, ne iubeºte ºi este Atotºtiutor, de ce îi mai creeazã pe oamenii care ºtie deja cã se vor duce în iad?”. Noi trebuie mereu sã avem un rãspuns pentru toate astea, altfel oamenii vor rãmâne la pãrerea lor. Fratele Jimy Foster spunea: ,,Dumnezeu i-a creat pe toþi oamenii ºi i-a lãsat sã aleagã cui sã slujeascã. Dacã doar la o rugãciune am primit rãspuns, este o dovadã clarã cã Dumnezeu existã!” Pe lângã toate acestea au mai fost multe lucruri pe care le-am învãþat ºi nu le voi uita vreodatã. Aceastã tabarã ºi 10
iunie - iulie 2010
)
15 ani, Timiºoara
Mihaita , Fotache
16 ani, Independenþa
Î
În fiecare dimineaþã porneam în mintea mea cu câteva versuri ale unei poezii ce explicau doar credinþa mea slabã, iar eu credeam cã e corect: ,,Am încercat în fiecare zi, Iisuse,/ La crucea Ta genunghii sã-mi a-plec”. Însã Dumnezeu a ºtiut cã nu asta trebuie spus ºi astfel, a fãcut ca eu sã merg în tabãra din acest an, pentru prima datã. La început eram entuziasmat, însã nu pentru cã ºtiam cã mã aºteptau momente de pãrtaºie cu Domnul ºi cu fraþii, ci pentru cã priveam aceastã tabãrã ca o simplã ,,plimbare”, o ocazie de a vedea locuri noi, de a face cunoºtinþã cu alþi fraþi. Însã, pentru cã Domnul ºtie de ce aveam eu nevoie - a-L cunoaºte pe El cu adevãrat - a pus în fiecare clipã petrecutã acolo un strop din nemãsurata Sa iubire ºi putere. Cu fiecare minut petrecut cu fraþii mei, Domnul mi se descoperea ºi mai mult, aºa încât am putut sã fac pasul hotãrâtor pentru Domnul ºi m-a ajutat sã înþeleg cu adevãrat puterea Sa. Putere ce m-a fãcut sã cred cu adevãrat cã Domnul mã iubeºte, cã El nu mã va lãsa la greu ºi cã pot gãsi alinare oricând voi avea vreo suferinþã. Acest lucru mi-a dat curajul ºi tãria sã-mi mãrturisesc în faþa tuturor legãmântul meu cu Domnul, legãmânt ce nu va fi uitat în veci. Am vãzut cum Domnul a rupt lanþurile ºi a spart lacãtele inimii mele pentru a putea sã mã rog, pentru prima datã împreunã cu fra-
CUVANT PENTRU SUFLET
þii mei ºi sã vorbesc deschis cu ceilalþi despre Domnul. Acum, când mã trezesc în fiecare dimineaþã, nu-mi mai explic inutil neputinþa în faþa Domnului, ci pornesc cu El în gând cu o micã rugãciune ºi versurile: ,,Puterea Ta e taina ce mã þine,/ Din cel dintâi, la cel din urmã pas”.
Ionut, Neculache
17 ani, Pechea
D
Dacã spun cã aºa ceva nu se poate uita nu cred cã greºesc cu ceva. În aceastã tabãrã am avut parte de momente unice pe care chiar nu le voi putea uita. Aceastã tabã-rã a fost specialã pentru mine ºi, cu toate cã nu e prima, cred cã a fost cea mai frumoasã. Îmi aduc aminte cu plãcere de tot ce s-a întâmplat mai ales pe plan duhovnicesc. Pentru mine, sã fiu undeva departe de tot ce ºtiam, fãrã semnal la telefon, fãrã alte griji ºi responsabilitãþi ca sã zic aºa, a fost o uºurare. Domnul ma binecuvântat din plin cu stãri de rugãciune, cu stãri de meditaþie, cu pãrtãºie frãþeascã. Îmi amintesc de momentele în care eram singur ºi meditam, de rugãciunile pe care le înãlþam Domnului, mulþumindu-I pentru slava Lui cea mare. Acolo, în acel loc binecuvântat de Dumnezeu, atât de mãreþ ºi splendid am simþit dragostea Lui mai aproape de mine, am realizat ºi mai bine cât de mare este El ºi Îi mulþumesc cã a îngãduit sã ajung ºi eu în acel loc minunat. Slãvit sã fie Domnul!
Gabriela Prisacariu
19 ani, Teleorman
P
Pe sunetul învolburat al râului Sadu, la poalele munþilor Cindrel, Cuvântul Domnului a fost mai mult decât o binecuvântare pentru mine. Întreaga tabãrã a fost o experienþã pe care nici în sute de cuvinte nu aº putea-o exprima, pentru cã numai cei ce au fost acolo o pot înþelege ºi au putut-o trãi la fel de puternic ca mine. Nu am avut semnal la telefon, nu am avut internet ºi pentru o sãptãmânã am fost rupþi de restul lumii, am fost doar noi alãturi de Domnul Iisus. Sã studiez Cuvântul Domnului într-o zonã înconjuratã de munþi, râuri, cascade, flori ºi aer curat, ºi sã nu mã deranjeze nimic din rapiditatea vieþii urbane, a fost mai mult decât ce mi-am dorit. Am plecat cu numeroase întrebãri ºi nelãmuriri sufleteºti, dar, participând la aceastã tabãrã, am primit rãspunsuri pe mãsura aºteptãrilor mele. Domnul mi-a vorbit prin fraþi, surori, instructori ºi m-a cercetat încât mi-am dat seama de starea în care mã aflam. Dupã o sãptãmânã de cercetare, pãrtãºii, mãrturii ºi cuvinte îngereºti, Domnul ºi-a deschis pentru a nu ºtiu câta oarã braþele spre inimile predate ale unor fraþi care L-au cunoscut pe El, dar ºi spre mine, pentru a doua oarã. Ce minunat a fost sã retrãiesc acea dãruire în Domnul ºi sã-I simt bunãtatea Lui nemãrginitã. Îi mulþumesc Domnului pentru felul cum a lucrat ºi lucreazã în inimile noastre ºi cã prin intermediul acestor tabere ajutã fraþi ºi tineri sã-L cunoascã ºi sã se întoarcã la El.
CUVANT PENTRU SUFLET
iunie - iulie 2010
11
16 ani, Pechea
A
Aceastã tabãrã a venit pe neaºteptate pentru mine. A fost un rãspuns minunat al rugãciunii mele cãtre Dumnezeu, în momen-tul când îmi pierdusem orice speranþã de a mai merge în tabãrã. Cu câteva ore înainte de plecare am putut fi eu cea care a înlocuit o prietenã, ºi am simþit astfel cã Dumnezeu vrea sã facã o schimbare în viaþa mea. Zilele minunate într-un colþ de naturã binecuvântat zburau, însã ele erau din plin presãrate cu învãþãminte tot mai frumoase în cadrul studiului pe grupe despre „Armãtura lui Dumnezeu” (Efeseni 6, 11-17). La fel de minunat eram cu toþii cuprinºi la programele de seara, sub ploaia Cuvântului lui Dumnezeu, care Se revãrsa îmbelºugat peste inimile noastre. Cu ajutorul scenetelor (Orbul Bartimeu, sceneta cu „cineva, altcineva, toatã lumea, nimeni”) interpretate de tineri, filmului vizionat (6000 de puncte), noi ne simþeam înconjuraþi de dragostea lui Dumnezeu, care ne vorbea foarte clar prin acestea. Dar cea mai importantã, pentru mine, a fost seara de 23 iulie, când fratele Ionuþ Ivas a fãcut chemarea la legãmânt (E poate ultima chemare/E poate chiar salvarea ta) am simþit cum Glasul Domnului mã cheamã ºi pe mine (O, vino azi, o vino azi,/Te cheamã azi o voce dulce.). Lacrimile de pocãinþã vãrsate alãturi de fraþi ne-au unit ºi ne-au curãþit sufletul (Sunt ochii mei Iisuse acei ce plâng aºa,/ Cã n-am mers chiar pe unde lumina Ta dorea). Tabãra mi-a restabilit legãtura cu Dumnezeu ºi tot Domnul a suflat cu 12
iunie - iulie 2010
dragostea Sa cea mare peste fraþii ºi surorile de acolo, unindu-ne pe toþi cu o legãturã veºnicã (Leagã-ne Doamne pe toþi împreunã, cu lanþuri ce nu pot fi rupte,/Leagã-ne Doamne pe toþi împreunã, o leagã-ne din dragoste) - 1 Petru 1, 22. Astfel am mai învãþat cã trebuie sã stãruiesc în dragostea frãþeascã (Evrei 13, 1). ,,Vreau sã iubesc pe fraþii mei,/ cu tot ce am în piept mai sfânt/ Vreau sã doresc tot ceru-n ei,/dar sã-i iubesc aºa cum sunt./ Vreau sã iubesc pe fraþii mei,/cu care veºnic în luminã voi fi sus/ Vãzându-L pe Isus în ei,/sã-L simt cu-adevãrat în mine pe Iisus.”
Ciprian Amarii
17 ani, Comãneºti
T
Tabãra de la Râu Sadului a fost experienþa unicã ce îmi va rãmâne mereu în suflet. A fost prima lucrare cu folos duhovnicesc la care am participat. La început mi-a fost mai greu, dar pe parcursul taberei m-am integrat ºi mi-am dat seama cât de calzi ºi primitori sunt fraþii. În primul rând mi-a plãcut cum a fost organizat timpul ºi cât suflet s-a pus în fiecare lucrare în parte. Mi-a plãcut ºi studiul pe grupe, unde am avut ocazia sã învãþ multe lucruri ziditoare pentru suflet, cum ar fi: armãtura ostaºului, smerenia, iubirea ºi altele. Îmi doresc ca ºi anul viitor, cu ajutorul Domnului, sã pot participa la o asemenea tabãrã. Slãvit sã fie Domnul!
CUVANT PENTRU SUFLET
nerãbdare în suflet urmãtoarea tabãrã. Slãvit sã fie Domnul!
Ramona Neagu
16 ani, Galaþi
O
Ora douã… Cu grabã ºi cu o bucurie neliniºtitã, urcam scãrile gãrii, gândindu-mã numai la faptul cã mergeam în tabãrã. Bucuria revederii cu ceilalþi cât ºi bucuria de pe feþele acestora, mi-au reîncãrcat bateriile pentru drum. Dupã o searã nedormitã ºi o trecãtoare cãdere de calciu, iatã-ne în mult dorita tabãrã! Mi-a fãcut o deose-bitã plãcere sã revãd locurile unde am fost ºi acum doi ani, ºi încã de la intrarea în tabãrã am pãºit cu speranþã ºi cu dra-goste. A fost precum deschiderea unei uºi spre Domnul. Studiul biblic pe grupe, adunãrile, cât ºi rugãciunea, au fost hrana duhovniceascã de care aveau nevoie sufletele noastre. Ultima searã a fost cea mai specialã. Magia focului de tabãrã ne-a încãlzit sufletele ºi ne-a mai alinat puþin din tristeãea despãrþirii de ceilalþi. Atunci m-am gândit cã a meritat toate eforturile noastre. Pe drumul cãtre “Acasã” mã gândeam la roadele duhovniceºti ale acestei tabere: în primul rând bucu-ria din inimile noastre, prieteniile legate în aceastã tabãrã, învãþarea de lucruri noi din Cuvântul Domnului, sãdirea dragostei de Dumnezeu în sufetele noastre ºi totodatã mulþumirea fraþilor instructori cã au putut ajuta duhovniceºte pe tinerii ostaºi. În concluzie, Tabãra Râu Sadului este înca o dovadã a nebãnuitei Sale iubiri pentru noi ºi cred cã va rãmâne neuitatã pentru mulþi. Îi mulþumesc Domnului cã a îngãduit sã ajung ºi în aceastã tabãrã minunatã ºi de aceea aºtept cu
Gigi Mihnea
17 ani, Suhurlui
T
Tabãra pentru mine a fost un pas inainte. Prin ea s-a întemeiat o bazã statornicã în ce priveºte credinþa ºi creºterea mea în Domnul Iisus. Aveam multe neclaritãþi ºi proble-me în sufletul ºi mintea mea, dar pur ºi simplu nu le puteam exprima în cuvinte. Studiul de la grupã m-a cercetat mult, ascultam discuþiile ºi îndemnurile - toate erau conform stãrii mele. Discuþiile intime seara dupã program într-un grup restrâns m-au deschis foarte mult ºi ziua era pregãtitã prin acele discuþii. Stau ºi observ cã tot ce s-a petrecut acolo a fost lucrarea Domnului pentru întãrirea mea. Îi mulþumesc Domnului din toatã inima pentru cercetarea, puterea ºi dragostea cu care m-a binecuvântat în aceastã tabãrã. Slãvit sã fie Domnul!
CUVANT PENTRU SUFLET
Foto: Ionatan Þuþu
)
Lucia Salcianu
iunie - iulie 2010
13
- tabãra de copii la Râu Sadului 26-31 iulie, Sibiu -
ALEGE )
astazi cui vrei
)
SA-I SLUJESTI ! , Jeni Susanu
Î
“Învaþã-mã, Doamne, sã mã rog!”
a fost gândul cu care Dumnezeu m-a trimis de acasã în tabãra de copii de la Râul Sadului, din perioada 26-31 iulie a acestui an. Am crezut cã trebuie sã învãþ cum trebuie sã mã rog, dar intenþia lui Dumnezeu a fost aceea de a-mi arãta rugãciunea în esenþa ei. ªi cum aveam sã merg la rãdãcina rugãciunii dacã nu învãþând de la cei pe care Dumnezeu i-a ales drept garanþie a autenticitãþii vieþii de închinare – copiii. Proorocul Ilie a fost omul sfânt prin care rugãciunea a avut pentru noi, copii ºi instructori, concreteþe, forþã, finalitate, mângâiere, transformare, minune, înviere. Biruinþa lui Ilie, curajul ºi puterea minunilor ºiau tras sevele din viaþa lui de rugãciune. Nu numai momentele de glorie din viaþa lui au purtat amprenta rugãciunii, ci ºi, sau mai ales, clipele de deznãdejde, de singurãtate, de întristare. ,,Cãci puterea Mea în slãbiciune este fãcutã desãvârºitã.” (2 Cor. 12, 9) Adevãrul acesta revelat de Dumnezeu Sfântului Apostol Pavel, experimentarea de cãtre Sfântul Prooroc Ilie a acestor
14
iunie - iulie 2010
cuvinte au avut ecou ºi în sufletele micuþilor din tabãrã. Când la lecþia pe grupe s-a adus în discuþie suferinþa, deznãdejdea lui Ilie aplicatã la viaþa noastrã, sufletele multora au tresãrit regãsindu-se. Problemele suferinþei, a libertãþii de voinþã, a dreptãþii ºi bunãtãþii lui Dumnezeu, a consecinþelor alegerilor noastre asupra noastrã ºi a celor din jur au fost lucruri pentru care copiii au manifestat real interes. Am vãzut cã Dumnezeu poate folosi experienþa unui om ca sã vorbeascã tuturor – mici sau mari – pe înþeles. Prima zi i-a încredinþat pe copii cã rãmânerea lângã Domnul asigurã ocrotirea. Dacã pãcatul aduce pedeapsa lui Dumnezeu, viaþa trãitã în ascultare de El aduce ocrotire. În a doua zi, cei mici au putut vedea cum Dumnezeu s-a îngrijit în mod practic de Ilie, trimiþându-l în Sarepta. Credinþa în Cuvântul lui Dumnezeu ºi ascultarea poruncilor Lui au salvat vieþi; a lui Ilie, a vãduvei ºi a fiului acesteia. Vãduva a fost salvatã ºi pentru viaþa veºnicã, prin puterea lui
CUVANT PENTRU SUFLET
Dumnezeu ºi mãrturisirea de credinþã a Sfântului Ilie. S-a desprins de aici gândul importanþei mãrturisirii Dumnezeului nostru celor care nu-L cunosc ori au doar un slab sâmbure de credinþã. Mãrturisirea noastrã – prin cuvânt ºi mai ales prin exemplul vieþii noastre – poate face ca sufletele celorlalþi sã doreascã sã-L cunoascã pe Dumnezeul nostru. Exclamaþia vãduvei este o puternicã dovadã în sensul acesta: ,,Cunosc acum cã eºti un om al lui Dumnezeu ºi cuvântul Domnului în gura ta este adevãr!” (1 Împãraþi 17, 24) Femeia vãduvã a fãcut o alegere. Poporul Israel, în frunte cu împãratul, a fost pus ºi el în faþa unei alegeri. ,,Alege astãzi cui vrei sã-i slujeºti!” a fost tema celei de-a treia zile. Înaintea alegerii lui Dumnezeu sau a baalilor lumii acesteia suntem aºezaþi în fiecare zi. De faptul cã doar Dumnezeu reprezintã alegerea care duce la Viaþã ne-am încredinþat cu toþii la Râul Sadului. Povestea vieþii Sfântului Prooroc Ilie a ajuns în ultima zi de tabãrã în punctul în care omul lui Dumnezeu este descurajat de aparentul eºec al misiunii pe care i-o încredinþase Domnul: deºi poporul îl recunoscuse pe Dumnezeu ca pe adevãratul Dumnezeu, Ahab ºi Izabela au rãmas neclintiþi în necredinþa lor. Tristeþea ºi sentimentul singurãtãþii lau cuprins pe Ilie. Drumul prin pustie l-a epuizat trupeºte, astfel cã neînfricatul prooroc Ilie ajunge sã-ºi doreascã moartea. Dar Dumnezeul în care el s-a încrezut cu atâta forþã îl hrãneºte cu pâine ºi apã, cu prezenþa îngerului Sãu, cu prezenþa Lui Însuºi prin susurul blând. Deznãdejdea se transformã în bucurie ºi speranþã. ,,Mai sunt 7000 de bãrbaþi care nu ºi-au plecat genunchii înaintea lui Baal” (1 Împãraþi 19, 18) îi spune încurajator Domnul lui Ilie. Unui om care L-a slujit
,,plin de râvnã”, Dumnezeu i-a pregãtit un sfârºit glorios: ,,un car de foc ºi niºte cai de foc i-au despãrþit pe unul de altul, ºi Ilie s-a înãlþat la cer într-un vârtej de vânt.” (2 Împãraþi 2, 11) Zi dupã zi Dumnezeu a creat în tabãrã. Lecþiilor pe grupe li s-au adãugat cântãri ºi scenete pregãtite de copii sub îndrumarea instructorilor. Implicarea în programul de adunare din fiecare searã ia responsabilizat pe copii, i-a învãþat despre dãruire, le-a arãtat cã fiecare mãruntã contribuþie este spre slava lui Dumnezeu ºi zidirea celor de lângã ei. Impresionant în direcþia aceasta a fost momentul în care grupa cea mai micã a adus în faþa celorlalþi versetul zilei învãþat la grupã, recitat cu ajutorul limbajului semnelor. Au adãugat un cântec din fluier al unui frãþior ºi astfel mireasma darului lor din toatã inima a bineplãcut lui Dumnezeu ºi nouã. Într-una din seri instructorii i-au rãsplãtit pe copii printr-o scenetã care a sintetizat povestea vieþii lui Ilie. Realizarea artisticã în ansamblu (coloana sonorã, efectele de lumini ºi voce, jocul actorilor, costumele etc.), dar mai ales dãruirea celor implicaþi, a adus bucurie celor mici ºi le-a imprimat cu mai multã claritate povestea vieþii Sfântului. Terenul de joacã i-a antrenat nu numai fizic, ci i-a provocat pe cei mici sã se îngãduie unii pe alþii, sã-ºi recunoascã greºelile, sã se bucure împreunã de victorie, sã vadã cã eºecul e temporar. Drumeþia fãcutã într-o dupã-amiazã, dregerea altarului cu pietre din râu, cântarea împreunã, au diversificat ºi înfrumuseþat timpul petrecut acolo. Astfel Dumnezeu a lucrat în fiecare zi la inimile copiilor. A creat legãturi, a preschimbat în bucurie ºi nãdejde întristãrile ºi a dres totul cu luminã sfântã, purificatoare, atunci când, în ultima zi de tabãrã, a chemat printr-un susur blând
CUVANT PENTRU SUFLET
iunie - iulie 2010
15
inimile celor prezenþi. Fratele Valer Irinca, adus de Dumnezeu în tabãrã, a fost exemplul puterii lui Dumnezeu în viaþa celor care se încred în El. Apoi, mãrturisirea experienþei încercãrii prin boalã a fratelui Iulian Susanu i-a fãcut pe copii sã-ºi punã serios problema predãrii vieþii lor în Mâna Domnului. Tinereþea, sãnãtatea sunt la fel de fragile ca un fir de iarbã în bãtaia furtunii. Dacã acum Dumnezeu te-ar chema Acasã, cum L-ai întâmpina? Douãzeci de copii au ales sã-L întâmpine cu o inimã nouã, schimbatã, predatã, punând cu Dumnezeu un legãmânt. ,,Alege astãzi cui vrei sã-i slujeºti!” La Râul Sadului s-au fãcut alegeri pentru viaþa veºnicã. Dumnezeu, în a cãrui Mânã se aflã toate, sã dea sfârºit glorios tuturor acelora care Îl aleg în fiecare zi!
Camelia Iancu
13 ani,Buzãu
C
Consider cã aceste tabere ne fac sã ne întãrim credinþa, iar în "ceara caldã a sufletului nostru" rãmâne câte o amintire sau o învãþãturã care, mai târziu, într-un ceas greu, ne ajutã sã mergem mai departe ºi sã depãºim ori- ce obstacol. La grupe totul a fost minunat! Ana Tiber ºi Dani Dragomir sunt niºte instructori minunaþi ºi niºte fraþi de nãdejde. Prin discuþii, exerciþii, scenete, cântãri, rugãciuni, am reuþit sã ne apropiem de Domnul mai mult. Eu una am fost foarte emoþionatã când a vorbit fratele Valer. L-am mai auzit vorbind adunãrii ºi în anii trecuþi, însã de fiecare datã face ca ceea ce spune sã parã spus ca pentru prima datã. Iar chemarea la 16
iunie - iulie 2010
legãmânt a fratelui Iuli Susanu a fost punctul culminant! A vorbit cu atât de multã credinþã ºi tãrie, încât am început efectiv sã plâng! Este un frate încercat de Domnul, iar în spusele lui, la fel ca fratele Valer, a pus suflet ºi ne-a insuflat tuturor din acea credinþã purã ºi sfântã. Esenþa taberei a fost faptul cã, departe de oraº, de grijile lumeºti, dar împreunã cu fraþi care au acelaºi scop, poþi fi mai atent la ceea ce vrea Domnul sã-þi transmitã. Tabãra aceasta a fost întradevãr o experienþã de neuitat!
Alina Roxana Amarii
13 ani, Comãneºti
S
Tabãra de la Râu Sadului pentru mine a fost o experienþã incomparabilã. Chiar dacã a fost pentru prima oarã când am participat la o astfel de lucrare a Duhului Sfânt, m-am simþit minunat alãturi de frati, care m-au primit printre ei ca ºi cum ne-am fi cunoscut de o veºnicie. Îi mulþumesc lui Dumnezeu pentru cã mi-a descoperit aceastã tabãrã, pentru cã a fost alãturi de mine, pentru cã m-a ocrotit ºi pentru cã la studiu pe grupe ma învãþat despre smerenie, dãrnicie, bunãtate ºi multe alte virtuþi plãcute Lui. Îi mulþumesc ºi Maicii Prea-curate pentru binecuvântãrile revãrsate peste sufletele noastre. Mã rog Domnului Iisus ca ºi la anul sã mã ajute sã pot ajunge din nou într-un loc ca acesta spre a putea simþi iarãºi aceastã pãrtãºie cu fraþii. Amin!
CUVANT PENTRU SUFLET
Alina Apostoaie
15 ani, Comãneºti
V
Vreau sã-I mulþumesc în primul rând Domnului, cãci m-a ajutat sã ajung ºi anul acesta în tabãra Oastei Domnului, Râu Sadului, Sibiu. Le mulþumesc ºi pãrinþilor, pentru cã au avut posibilitatea sã mã lase în aceastã tabãrã. Anul acesta L-am simþit pe Dumnezeu aproape ºi am vãzut cum El se lasã gãsit de noi dacã Îl cãutãm din toatã inima. La studiul pe grupe am învãþat multe, atât despre Dumnezeu cât ºi despre Sfântul Prooroc Ilie, lucruri pe care înainte nu le cunoºteam. Mi-a plãcut foarte mult faptul cã toþi copiii au fost sinceri ºi s-au dedicat cu toatã inima în slujba Domnului. Ne-am bucurat împreunã, ºi mã rog Domnului sã mã ajute sã merg în tabãrã ºi anul viitor.
Daniel Sandu
13 ani, Griviþa
C
Când am venit în tabãra Oastei Domnului de la Râu Sadului, cel mai mult mi-am dorit sã-L cunosc mai
mult pe Domnul. Ca ºi anul trecut la Brãdãþel, Domnul mi-a împlinit aceastã dorinþã, mai ales prin studiile de la grupã. În ultima zi, lecþia a fost una mai specialã pentru mine, deoarece treceam printr-o încercare asemãnãtoare cu cea prin care trecea proorocul Ilie. Eram
deznãdãjduit. ªi aºa cum pe Ilie Domnul l-a îmbãrbãtat printr-un susur blând, aºa m-a încurajat Domnul ºi pe mine, amintindu-mi cã El e mereu alãturi de mine ºi cã El poate rezolva orice problemã a mea. În cele din urmã, am trecut cu bine prin acea încercare cu ajutorul Domnului. În tabãrã m-am bucurat mult pentru cã m-am reîntâlnit cu prietenii de la Brãdãþel ºi pentru cã am legat noi prietenii. Mi-a plãcut ºi adunarea de seara, în care toþi Îi dãdeam slavã lui Dumnezeu prin cântãrile, poeziile ºi scenetele noastre. Doresc sã merg ºi anul viitor în tabãrã, pentru cã iubesc taberele.
Luiza-Andra Neagu
12 ani, Galaþi
V
Vreau sã-I mulþumesc în primul rând lui Dumnezeu cã mi-a îngãduit sã merg în aceastã tabãrã mult aºteptatã. De când am ajuns, am simþit Duhul Sfânt prin cântãri, rugãciuni, studii biblice, iar Duhul Domnului ne-a însoþit clipã de clipã, ºi pe lângã vremea frumoasã de afarã, ne-a dãruit minunate stãri cereºti. De aceea, prin îndemnul Lui, am simþit cã trebuie sã depun legã-mântul sfânt, am cerut un duh nou ºi putere de a mã lupta cu pãcatul. Pentru mine a fost o tabãrã excepþionalã ºi mã rog Domnului sã pot ajunge ºi în anii urmãtori.
CUVANT PENTRU SUFLET
iunie - iulie 2010
17
)
)
ALT
DIN
ECOURI TABARA Întâlnirea mea cu Domnul
Alexandru Fotache 18 ani, Independenþa
Încet-încet, vara trece de acum. O varã cãlduroasã, plinã de evenimente ºi zile memorabile. Pentru mine aceastã varã va fi memorabilã, de neuitat, deorece, când am auzit cã o sã merg în tabãrã, nu vroiam deloc, crezând cã e fãrã rost, o risipã de bani, crezând cã voi da banii pe ,,distracþie”, în loc sã fac ceva mult mai folositor cu ei. Dar Dumnezeu a lucrat prin cei din familia mea, pânã mau convins sã merg. Însã eu nu am realizat nici pânã în ultima clipã cã mã voi duce în tabãrã . Chiar ºi atunci când am plecat spre garã aveam o reþinere; parcã nu eram împãcat cu gândul cã se cheltuie
Î 18
iunie - iulie 2010
atâþia bani doar ca sã merg eu în tabãrã. Dar dupã o lungã cãlãtorie am ajuns în mijlocul naturii ºi parcã nu îmi mai pãrea aºa de rãu, cãci eram într-un loc rupt din poveºti. Dupã ce ne-am instalat în camere ºi ne-am odihnit, am ieºit afarã ºi, în momentul acela am realizat cã nu cunoºteam prea mulþi fraþi - doar pe unii de care m-am apropiat mai mult în adunãrile din Galaþi. Dar organizatorii taberei s-au gândit foarte bine la un joc de cunoaºtere ce a dat foarte multe roade pentru mine. Pot sã zic cã prin acel joc am cunoscut destul de mulþi fraþi ºi cã, de atunci simþeam cã mã integrez în acel grup imens. Simþeam cã Domnul a fãcut asta pentru a nu mã simþi singur ºi pentru ca aceastã tabãrã sã fie începutul unei relaþii foare lungi ºi foarte apropiate unii de alþii. Când ni s-a descris programul taberei, s-a spus cã se vor face mai multe grupe, criteriul fiind vârsta. În acel moment am început sã mã rog Domnului sã fiu într-o grupã cu mai mulþi fraþi dintre cei pe care deja îi cunoºteam. Dar Domnul a fãcut în aºa fel încât am cãzut doar cu o singurã persoanã cunoscutã restul fiind cu toþii „strãini”. M-am întristat foarte tare, deorece eu sunt o fire cam timidã, mai ales la începutul unei prietenii . Dupã prima întâlnire cu grupa
CUVANT PENTRU SUFLET
nu mai eram trist, simþind cã Domnul mã ajutã sã mã împrietenesc cu ceilalþi ºi sã mã bucur împreunã cu ei de aceste clipe. Cu cât trecea mai mult timpul în care stãteam cu grupa, îmi doream mai mult ºi mai mult sã stau cu ei, dar nu se putea, deoarece programul era foarte încãrcat. Încet-încet, am reuºit sã mã împrietenesc (cred eu) cu toþi cei din tabãrã, alãturi de care am trãit momente de pãrtãºie nemaipomenite. Aveam impresia cã plutesc în aer când eram alãturi de fraþi ºi tot timpul în mintea mea erau numai rugãciuni prin care Îi mulþumeam lui Dumnezeu cã I-a ajutat pe pãrinþii mei sã mã trimitã în tabãrã. Nu aveam cuvinte, era un sentiment nemaipomenit. Dacã m-ar fi întrebat cineva în clipa aceea ce a fost înainte sã vin în tabãrã în sufletul meu, i-aº fi spus cã nu era nimic, era gol; dar dacã m-ar fi întrebat ce e în momentul acela, i-aº fi rãspuns bucuros: ,,E DUMNEZEU!”. În penultima searã, în seara de joi spre vineri, dupã ce am adormit, am visat cã eram undeva afarã, pe un deal, ºi mã uitam spre cerul care era înnorat, dar se vedeau ºi stele ce omogenizau bine cerul. Deodatã, se strânseserã norii la un loc ºi apãru un chip foarte frumos ºi luminos care îmi spuse: ,,Ce faci tu copile aici?!”, iar eu am rãspuns: ,,Mã uit la cer ºi mã gândesc cum de ne-a putut lãsa Dumnezeu o asemenea bogãþie ºi tot nu îmi dau seama ce i-am dat noi în schimb, ce am fãcut noi pentru El...”. Atunci chipul îmi rãspunse: ,,Nu aþi fãcut nimic. Tatãl vostru v-a dat toate acestea ca sã nu trãiþi în întuneric, ci sã aveþi luminã zi ºi noapte. Tatãl vostru v-a dat toate acestea pentru cã vã iubeºte atât de mult, încât încã mai crede cã voi vã veþi uita în sus ºi veþi putea spune fãrã fricã cã Îl
iubiþi aºa de mult, încât v-aþi da chiar ºi viaþa pentru El, cã nu vã este fricã de moarte.“ Dupã ce a terminat de spus toate acestea, chipul a dispãrut, norii revenind la loc, iar eu am rãmas pe gânduri. A doua zi, am meditat la cele din vis ºi la momentul chemãrii am depus legãmânt, în care am promis Domnului cã voi trãi o viaþã curatã, fãr' de pãcat, ºi cã voi fi întotdeauna pregãtit sã îmi dau viaþa pentru EI. Mã bucur enorm cã Domnul m-a dus în tabãra aceasta ºi cã astfel eu am putut cunoaºte atâtea suflete minunate, cu care am putut trãi stãri divine. Stãri în care cuvintele parcã nu ieºeau din gurile noastre, ci direct din inimã, din suflet. Am simþit aceasta întrucât Domnul ne-a cucerit inimile fiecãruia. El ne-a ars inimile cu dragostea Lui.
CUVANT PENTRU SUFLET
iunie - iulie 2010
19
DIN
ALT
)
Faclia dinlauntru )
N
Cristina Floroiu
19 ani, Galaþi
„Nimeni aprinzând o fãclie nu o pune în loc ascuns, nici sub obroc, ci în sfeºnic ca aceia care intrã sã vadã luimina.” (Luca 11, 33)
20
iunie - iulie 2010
Nimeni nu aprinde o fãclie pentru a o ascunde sub obroc: menirea luminii este de a aduce luminã, de a deschide ochii, de a arãta minunile din jur. De aceea, poate, firecare dintre noi s-a gândit sã îºi aºtearnã pe hârtie câteva gânduri, câteva impresii care au lãsat o amprentã vie asupra sufletului sãu în cele ºapte zile de tabãrã. Bineînþeles, tabãra de anul acesta este cu totul deosebitã faþã de cea de vara trecutã sau faþã de cea de vara viitoare, tocmai pentru cã fiecare moment pe care îl preþuim atât de mult în viaþa noastrã are o altã însemnãtate. ªi acum mã refer exclusiv la latura individualã a fiecãruia. Astfel, aº vrea sã împãrtãºesc ºi eu experienþa pe care am trãit-o în aceastã tabãrã, pentru cã în momentul în care îmi reamintesc, totul capãtã contur ºi pare mult mai viu decât atunci când
CUVANT PENTRU SUFLET
Foto: Ionatan Þuþu
)
)
ECOURI TABARA
trãiam efectiv acele clipe, ceea ce nu mã poate umple decât de bucurie sufleteascã. Îmi amintesc perfect ultima zi din acea sãptãmânã. Emoþia cu care ne îmbrãþiºam dupã ce s-au înãlþat cãtre Domnul toate legãmintele, momentul când ne îndreptam nerãbdãtori spre focul de tabãrã, dar, mai ales, clipele de o vibraþie sufleteascã din timpul focului de tabãrã. Aºezându-mã pe o bancã ºi privind lemnele care ardeau necontenit în foc, am realizat ceva. Am realizat cã trãim într-o lume ºi într-o vreme în care totul este clãdit pe condiþii. Pentru orice lucru pe care ni-l dorim foarte mult este un preþ pe care trebuie sã-l plãtim la sfârºit. Pentru ca ramurile mai groase sã ia foc, trebuie sã ardã mai întâi vreascurile. Pentru a înþelege puterile pe care le purtãm în noi ºi doza noastrã de sacralitate, care ne-a fost datã încã de la începuturi ºi care trebuie sã fie descoperitã iar ºi iar, mai întâi trebuie sã lãsãm ca superficialul (aºteptãrile, temerile, îndoiala, aparenþele) sã se consume. Cu o mare pãrere de rãu, recunosc cã toate acestea, în cazul meu, nu s-au consumat în totalitate. Încã mã tem, încã mã îndoiesc ºi încã aºtept lucruri care, poate, se aflã în faþa mea. Uneori, descopãr în mine un scaun gol. Îl privesc, îi privesc spãtarul, picioarele ºi aºtept. ªi mi se pare cã ascult ceva. Este glasul speranþei. Îl cunosc, l-am auzit gâfâind în adâncul trupurilor ºi iþindu-se în ochii multor oameni pe care i-
CUVANT PENTRU SUFLET
iunie - iulie 2010
21
GRÃDINA CU MIRESME am avut în faþa mea, peste tot. Acolo, afarã, aº fi putut sã mã rog, aº fi putut sã îi cer lui Dumnezeu sã mã ajute, pentru cã, dacã speranþa din mine ar fi murit odatã cu ea, ar fi murit copacii, munþii, apele ºi pânã ºi îngerii. ªi tot ce înseamnã viaþã. Aºa cã m-am rugat. Iar seara aceea m-a schimbat. Erau stãri inexplicabile ºi nimeni niciodatã nu le-ar înþelege, decât dacã le-ar experimenta personal. Acele sentimente fac parte dintr-o lume pe care eu încã n-o cunosc, dar e o lume în care nu existã timp, nici spaþiu ºi nici hotare. Pentru o clipã am simþit cã Dumnezeu nu vorbeºte ºi cã ar fi dorit sã înlãtur orice gând potrivnic care mar mai þine departe de El, orice teamã, aºteptare sau îndoialã. Eram fericitã. Nu ne dãm poate seama uneori cã suntem fericiþi. M-am întrebat de ce asimilarea unui sentiment atât de binevoitor ne gãseºte nepregãtiþi, rãtãciþi, aºa încât ºtim doar cum este dorul de fericire sau continua ei aºteptare. Eu eram fericitã în momentul acela ºi mi-o spuneam mie însãmi: „Sunt fericitã!” Fericitã pentru acel puþin din El pe care lumina focului mi-o oferea între munþii falnici, care parcã îºi impuneau mãreþia în comparaþie cu nimicnicia mea. O sãptãmânã oarecare, aparent asemãnãtoare cu cele care au fost sau vor mai fi... Dar a fost cea mai frumoasã cãlãtorie din viaþa mea! Dacã mã gândesc la viaþa mea, dacã mã gândesc la vreun premiu, revãd cãlãtoria aceea. Noi, nemiºcaþi, în respiraþia a ceva care ne pare minunat, fãrã sfâºieri, fãrã chin. O fericire nesperatã, dar profundã. Era ca ºi cum cerul, cerul acela în toate nuanþele de albastru, ne-ar fi binecuvântat. Pentru cã El era cu noi. Trebuie sã învãþãm sã preþuim fiecare moment care ni se iveºte în acest fel, pentru cã Dumnezeu ne poate vorbi prin fiecare frunzã, surâs, lacrimã sau vãpaie...
Vino-n Arca mântuirii
V Vino-n Arca mântuirii suflete de val cuprins cât se spune încã Vino ºi cât uºa nu s-a-nchis !
Lasã tot ce te mai þine de pãcate-nlãnþuit ºi un legãmânt fã astãzi cu Iisus Cel Rãstingnit !
El te cheamã ºi te-aºteaptã de atâþia ani plângând, iar tu-n râset ºi-n petreceri Îl respingi neascultând. Smulge-te din valul lumii ºi te suie-n Arca Lui ºi-ai sã afli-o fericire care nicãierea nu-i ! Nu privi cã laºi în urmã soþi, pãrinþi de-o sã-L urmezi, pentru El odatã-n Ceruri, vei primi cât nici visezi. Dragul meu, Iisus te cheamã ºi te-aºteaptã ºi-azi cu dor... Care þi-e acum rãspunsul, tot cel vechi sau 'noitor?
Sorin Stan 22
iunie - iulie 2010
CUVANT PENTRU SUFLET
Pr. Iosif Trifa „Viaþa din lumea aceasta este o viaþã plinã de pace, odihnã ºi bucurie sfântã pentru cine o trãieºte cu Domnul ºi s-a apropiat de El. Dar cei necredincioºi nu cunosc aceastã viaþã. Nu cunosc dulceaþa acestei vieþi, pentru cã ei n-au gustat din ea. Celor necredincioºi în zadar le vorbeºti despre dulceaþa ei.” Traian Dorz „Avem nevoie sã chemãm neîncetat pe Domnul sã ne cureþe ºi sã ne sfinþeascã. Fiindcã, mai ales la începutul vieþii noastre duhovniceºti, suntem încã foarte slãbuþi. Iar firea noastrã cea veche uºor ne face sã cãdem ºi sã ne întinãm din nou ºi din nou. De aceea ni se face atât de stãruitor îndemnul: «Rugaþi-vã neîncetat!» (1 Tes. 5, 17)” Sf. Vasile cel Mare „Dupã cum nu este cu putinþã ca sã avem înþelegerea desãvârºitã a celor vãzute cu un ochi tulbure, tot aºa nu putem înþelege Adevãrul câtã vreme inima noastrã este tulburatã.” Sf. Ioan Gurã de Aur „Blândeþea nu poate sã stea într-o inimã stãpânitã de mânie.” Sf. Vasile cel Mare „Cei care sunt înfrânaþi în ceea ce priveºte moravurile ºi care sunt liberaþi de orice patimã, ca unii care nu au nici o tulburare care sã-ºi gãseascã culcuºul în sufletele lor, unii ca aceºtia sunt numiþi blânzi.” Sf. Chiril al Ierusalimului „Esenþa credincioºiei constã din douã lucruri: din învãþãturi drepte ºi fapte bune. Nici învãþãturile nu-s bine primite fãrã fapte bune ºi nici faptele sãvârºite fãrã drepte învãþãturi nu-s primite de Dumnezeu.” Sf. Ioan Gurã de Aur „Pentru cã nu este un acuzator mai aspru decât conºtiinþa, de aceea, dacã suntem þinuþi de rãu mai întâi de acest prea aspru judecãtor, suportãm cu uºurinþã pe acuzatorii din afarã, care sunt mai blânzi decât conºtiinþa noastrã.” Pr. Iosif Trifa „A fi un creºtin adevãrat nu înseamnã numai a ºti cine a fost Iisus Hristos, nu înseamnã numai a cunoaºte viaþa Lui din istoria biblicã, ci înseamnã a-L primi pe Domnul în inima ta ºi viaþa ta. Înseamnã a-L lãsa pe Domnul sã intre în gândurile noastre, în vorbele noastre, în sfaturile noastre, în purtãrile noastre... în toatã viaþa noastrã.” Sf. Ioan Gurã de Aur „Dragostea este rãdãcina, izvorul ºi mama tuturor bunãtãþilor.”