Publicatie lunara a tinerilor din Oastea Domnului, Galati , , Adrian Cãrãuº ºi Sebastian Tiber interpretând cântarea „Cu suflet alb"
Majorat Monica Prisacariu
Gabi Mistreanu ºi Gigi Mihnea interpretând cântarea „Luminat de-adevãr ºi iubire”
foto: Ionatan Tutu , ,
Iuli Susanu ºi Ana Tiber interpretând cântarea „Vreau sã iubesc pe fraþii mei”
Tinerii din Tinerii din Galaþi Galaþialãturi alãturide desãrbãtoritã sãrbãtoritã © 2010
„Niºte limbi ca de foc au fost vãzute împãrþindu-se printre ei ºi s-au aºezat câte una pe fiecare din ei. ªi toþi s-au umplut de Duh Sfânt...”
Andreea Popa ºi Roxana Coman interpretând cântarea „Sã cauþi doar ce-i curat”
Un grup interpretând cântarea „O daltã e Cuvântul”
(Fapte 2, 3-4)
The Descent of the Holy Spirit - Tiziano Vecellio
Galati, , 28 mai 2010
Nr. 47
. Mai 2010
EDITORIAL
Cuprins Din ogorul Evangheliei Un nou început
Iuli Susanu
Oare e mort ?
................................................................................... 4
........................................................................................ 6
Samuel Coman
Darul creator al tinereþii Cine ne va arãta fericirea ?
Valeriu Ionaºcu
Dragoste înveºnicitã
Nuþi Dragomir
.................................................. 8
.................................................................. 10
Strategiile avansate ale diavolului
............................ 12
Cornel Goga
Recunosc !
.............................................................................................. 13
Daniel Dragomir
Pãcatul personal saboteazã adunarea
................... 14
Samuel Coman
Nu-i vreme sã pierzi timpul
.............................................. 16
Adrian Fotache
Nu crede deznãdejdii
Daniel Dragomir
Ce bine-i printre voi
Georgiana Purluca
Divinã e iubirea
Nuþi Dragomir
Và MULÞUMIM pentru donaþiile fãcute ºi cu prilejul apariþiei acestui numãr. AªTEPTÃM sã ne contactaþi cu articole pentru publicare. Redacþia îºi rezervã dreptul de a interveni pozitiv asupra conþinutului articolelor.
................................................................. 18
.................................................................... 20
................................................................................ 22
Fondatã în 2005
Colegiul de redacþia: Sebastian Tiber, Corneluº Seria, Nuþi Dragomir, Adina Hordoan, Ana-Maria Tiber, Cornelia Bujor Tehnoredactare computerizatã: Daniel Dragomir, Samuel Coman
Adresa poþtalã: Daniel Dragomir, 800258 Galaþi, jud Galaþi, str. 1 Decembrie 1918, nr. 4, bl. S7D, ap. 46, tel. 0766619504 Adresa e-mail: cuvantptsuflet@yahoo.com
S
Sunt momente pline de atâta frumuseþe ºi pãtrunse de atâta bucurie încât ochii noºtri parcã n-ar mai vrea sã se închidã... de teamã sã nu piardã minunea ce pare-a fi acum a lor, sã n-o preschimbe întunericul, sã n-o destrame; dar pentru mulþi atât de rare ºi-atât de nestatornice sunt sclipirile unor asemenea fericiri... Atât de des gândul nostru murmurã istovit, apãsat... Doamne, nu vreau sã vãd!... ªi, închizând ochii, credem cã dispar mustrãrile din inimile pe care leam rãnit, din promisiunile uitate, din angajamentele repetate ca un refren; din vieþile celor de lângã noi, ale celor ce neau arãtat un drum de luminã spre Tine; mustrãrile din paginile Cãrþii Sfinte... Refuzãm sã mai ºtim de atâtea întrebãri ºi decizii amânate care ne tulburã supãrãtor sentimentul nostru de stabilitate. ªi nu mai vedem lacrimi ºi mâini întinse; ºi nu ne mai vedem vina ºi rãtãcirea paºilor. Credem poate cã-n întuneric vom gãsi liniºte, ca într-o noapte de odihnã ºi uitare. ªi pare liniºte pentru o vreme... ºincepem poate s-admirãm vinovat realizãrile vieþii noastre... Închidem ochii. Dar întunericul nu-i niciodatã îndeajuns dentunecos, ºi realitatea ignoratã nu dispare ºi ce-am crezut liniºte devine abis. Ne aflãm rãtãcind în lumea pe care singuri ne-am clãdit-o. Cum sã mai gãsim drumul spre
)
)
Vreau sa vad Tine când ne temem atât sã deschidem ochii? Cum sã mai ºtim unde eºti Tu când ochii noºtri se tem de luminã? De unde sã mai primim speranþã dacã nu privim la frumuseþea orândurilor Tale, la împlinirea fãgãduinþelor Tale? Doamne, vreau sã vãd! Pentru ca lumea mea sã nu mai fie îngustã ºi egoistã. Pentru ca sãgeþile promisiunilor sã-mi strãpungã ochii cerându-ºi împlinirea; pentru ca luptele mele sã îºi ajungã þinta, iar legãmântul meu cu Tine sã-mi stea veºnic înainte, þinându-mi paºii pe stâncã ºi gândul veghetor ºi inima curatã.
Cornelia Bujor
CUVANT PENTRU SUFLET
mai 2010
3
UN NOU
început
V
Viaþa fiecãruia, într-o mãsurã mai mare sau mai micã, se confruntã cu „noi începuturi” absolut necesare în majoritatea cazurilor. Dacã în viaþa socialã fiecare trece prin anumiþi paºi, fiecare dintre etapele lor fiind noi pentru cei care le experimenteazã, tot aºa, în viaþa spiritualã, de multe ori, creºtinii trec prin anumite încercãri, impasuri care reprezintã un nou început, culminând cu naºterea din 4
mai 2010
CUVANT PENTRU SUFLET
nou. Atunci viaþa omului ia o întorsãturã radicalã urmatã de multe alte momente în care Dumnezeu îngãduie copiilor Sãi sã treacã prin anumite încercãri având rezonanþã, de multe ori decisivã, în viaþa acestora. Trecând prin aceasta ºi constatând cã Dumnezeu îngãduie tot mai des în viaþa fraþilor noºt
ri asemenea încercãri, am cãutat sã mã transpun în viaþa Sfinþilor Apostoli care au suferit fãrã sã cârteascã; mai mult decât atât, ºi-au întãrit credinþa ºi dragostea faþã de Dumnezeu ºi de Fiul Sãu. (Faptele Apostolilor 5, 40-42) Dar mai întâi de toate aº vrea sã privim la exemplul desãvârºit, la Cel care a mãrit dragostea acestor oameni prin însuºi exemplul Sãu. Mi-a plãcut dintotdeauna rugãciunea pe care Domnul nostru Iisus a fãcut-o înainte de moarte. Domnul se roagã pentru ucenicii Sãi sã rãmânã uniþi: „Mã rog ca toþi sã fie una, cum Tu, Tatã, eºti cu Mine, ºi Eu cu Tine.” (Ioan 17, 21 a). Cu câtã dragoste, El, Fiul lui Dumnezeu, se roagã pentru ei, pentru noi, ca Tatãl sã ne pãzeascã în lume. „Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, ºi Eu vin la Tine. Sfinte Tatã, pãzeºte, în Numele Tãu, pe aceia pe cari Mi i-ai dat, pentru ca ei sã fie una, cum suntem ºi noi.” (Ioan 17, 11) Mai spune totuºi câteva cuvinte care ne umplu de responsabilitate: „ca, ºi ei sã fie una în noi, pentru ca lumea sã creadã cã Tu M-ai trimis”. (Ioan 17, 21 b). Lumea va crede Cuvântul Domnului dacã noi vom rãmâne uniþi. Au strãbãtut 2000 de ani aceste cuvinte ºi se dovedeºte cã sunt adevãrate. Aud deseori vorbe ca: „Lasã, am vãzut eu pe X...” sau „Nu ºtiu eu ce fel este între ei?!” Domnul Iisus se roagã cu stãruinþã înainte de moarte pentru aceasta: pentru dragostea dintre noi, pentru ca noi sã fim uniþi. ªi aceastã dragoste o vedem arãtatã de Domnul când era atârnat pe cruce,
rugându-se pentru cei ce L-au rãstignit, când are puterea sã uite de durerea Sa ascultând durerea sufleteascã a tâlharului. Revenind la primul gând, am privit în viaþa ucenicilor de dupã Învierea Domnului. Ce fel au fost? Dacã înainte stãteau închiºi, dupã ce Domnul a înviat au primit putere, în viaþa lor producându-se o schimbare. Râvna a înlocuit frica ºi orice urmã de îndoialã a dispãrut. În Faptele Apostolilor capitolul 7 versetele 57 ºi 58 este arãtatã moartea Sfântului ªtefan, fiind menþionat cã martorii ºi-au pus hainele „la picioarele unui tânãr, numit Saul”. În capitolul 8 tot din aceeaºi carte este menþionatã slujba pe care o primise Saul, aceea de a ucide cât mai mulþi creºtini. Totuºi, vedem cã Dumnezeu intervine în viaþa lui Saul transformându-l (capitolul 9). În viaþa lui sa produs „un nou început”, Saul devenind Sfântul Apostol Pavel. ªi, mai este „un nou început” pe care-l vom vedea fiecare. A început cu tâlharul de pe cruce ºi a continuat cu toþi ceilalþi ucenici ai Domnului, cu Sfântul ªtefan care spune „Iatã, vãd cerurile deschise, ºi pe Fiul omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.” (Fapte 7, 56) ªi toþi fiii lui Dumnezeu, care au rãmas uniþi, care au ºtiut sã iubeascã, au avut parte de un astfel de „nou început”. Odatã cu învierea Domnului Iisus s-a produs o schimbare generalã, sa produs „un nou început” în întreaga lume, pentru cei care cred. Fiecare poate avea parte de un nou început prin Domnul Iisus. Slãvit sã fie Domnul!
Iuli Susanu CUVANT PENTRU SUFLET
mai 2010
5
foto: Afina Jambor
E M O R T
6
mai 2010
CUVANT PENTRU SUFLET
E
Era poate o zi obiºnuitã, aparent cu nimic mai specialã decât ziua precedentã ºi probabil nici decât zilele urmãtoare; o zi în care fiecare iudeu îºi vedea de problemele sale ºi puþini se opreau sã asculte vorbele Celui venit sã schimbe lumea. Domnul Iisus continua sã strige ºi sã vesteascã poporului evreu mântuirea ºi venirea Împãrãþiei Cerurilor. În ziua aceea, însã, a avut loc ºi un eveniment deosebit. Undeva, într-o casã, nu departe de locul unde vorbea Domnul norodului, în adâncul câtorva suflete, o suferinþã amarã îºi fãcuse cuibul pentru cã fetiþa lor murise. ªi tatãl acestei fetiþe era vestitul Iair, mai marele sinagogii. ªtia multe lucruri despre acest Iisus. Se vorbea adesea despre El între farisei ºi probabil cândva se oprise ºi el sã Îl asculte, ºi poate cã a fost ºi strãpuns de vreun cuvânt dulce spus de Gura Lui. O sãmânþã de credinþã s-a înfiripat ºi în inima lui, iar când necazul l-a lovit a ºtiut foarte precis unde trebuie sã meargã. S-a dus direct la Mântuitorul ºi, cu toate cã era probabil în mijlocul unei discuþii, I s-a închinat ºi ºi-a adus durerea ºi amarul la picioarele Lui. Domnul Iisus dã ºi aici dovadã de înþelepciunea dumnezeiascã absolutã care Îi conducea paºii. A observat rana sângerândã a sufletului care îi stãtea înainte ºi nu a putut pierde prilejul de a o vindeca. Dragostea Lui nemãrginitã nu a putut îndura aceastã priveliºte. S-a oprit din activitatea pe care o desfãºura, s-a sculat ºi a plecat. Ajuns în casa lui Iair, trece peste batjocura celor prezenþi, privind doar la credinþa celui care L-a adus aici, ºi luând fetiþa de mânã face o afirmaþie cutremurãtoare pe care numai El o putea face:
„Fetiþa n-a murit, ci doarme.” Câte adevãruri profunde putem descoperi ºi în aceastã duioasã povestire a Noului Testament. Zile normale sunt majoritatea zilelor noastre. Trãim ºi zile în care Domnul vorbeºte inimilor noastre dar trãim ºi zile precum a trãit Iair. Mulþi au fost chemaþi însã puþini au ales sã fie aleºi. Moartea sufleteascã este o opþiune aleasã, din pãcate, de un numãr mare de oameni. Însã a decide dacã un suflet este cu adevãrat mort, nu þine de noi. Am auzit de câteva ori, fraþi sau surori fiind catalogaþi pierduþi, fãrã ºanse de întoarcere. Într-adevãr, pãcatul cãderii din credinþã, pãcatul împotriva Duhului Sfânt este de neiertat. Însã nu cred cã stã în puterea vreunui om de a afirma cã un suflet este pierdut. Numai Domnul Iisus, care este Adevãrul ºi deþine viaþa poate ºti dacã un suflet este mort sau dacã doar doarme. Datoria noastrã este sã veghem, sã avem o necontenitã grijã sã nu adormim noi ºi apoi sã avem ºi o veghere, din dragoste pentru fraþii noºtri. Iar când observãm cã unii aþipesc, adorm sau chiar cad în somn lung ºi adânc, sã alergãm degrabã la Domnul Iisus, sã I ne închinãm ºi cu toatã smerenia sã Îi cerem sã poposeascã puþin ºi în casa noastrã ºi sã κi punã mâinile peste cel adormit. Sã îl ia de mânã ºi spunându-ne cã nu e mort, ci doarme puþin, sã îl trezeascã ºi sã ne readucã bucuria în inimi. Sã veghem dar, ducând o viaþã de ostenealã necontenitã, sã nu lenevim ºi sã nu ne odihnim ca nu cumva sã cãdem pradã somnului sau morþii. Amin!
Samuel Coman CUVANT PENTRU SUFLET
mai 2010
7
D A R U L C R E AT O R A L T I N E R E T I I
?
Cine ne va arata
fericirea
itind Biblia, observãm atât în scrierile Vechiului Testament cât ºi în cele din Noul Testament o modalitate foarte plãcutã de a face luminã în mintea noastrã sau de a face cunoscutã inimii noastre iubirea Domnului. Iar aceastã modalitate stã în felul în care se încheie un verset – cu semnul întrebãrii sau cu semnul exclamãrii. Cuvântul Domnului ne vorbeºte cât se poate de clar: „ªi dragostea stã nu în faptul cã noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul cã El ne-a iubit pe noi, ºi a trimis pe Fiul Sãu ca jertfã de ispãºire pentru pãcatele noastre” (I Ioan 4, 10) ºi categoric: „Te iubesc cu o iubire veºnicã; de aceea îþi pãstrez bunãtatea Mea !” (Ieremia 31, 3). Însã Domnul Dumnezeul nostru, în Înþelepciunea Sa, a hotãrât sã 8
mai 2010
CUVANT PENTRU SUFLET
nu ne vorbeascã întotdeauna direct, ci ºi indirect, cu ajutorul unor întrebãri (retorice) pe care le gãsim presãrate de-a lungul Sfi ntei Scripturi (preponderent în cartea Psalmilor) ºi care au menirea de a ne face sã ne cercetãm. „Pe cine altul am eu în cer afarã de Tine?” (Ps. 73, 25) Cine altul decât Mântuitorul Iisus a suferit cât noi nu ne putem închipui, a îmbrãþiºat crucea ºi a murit pe ea din dragoste pentru noi? Când acest adevãr ajungem sã-l înþelegem ºi sã-l pãtrundem cu inima, când dragostea Domnului ne cuprinde ºi nu ne mai îndurãm sã ne ridicãm de la rugãciune, atunci se subînþelege foarte uºor cã nu avem pe nimeni înafarã de El ºi pe pãmânt nu ne gãsim plãcerea decât în El. (Ps. 73, 25)
„Mulþi zic: «Cine ne va arãta fericirea?» Eu însã zic: «Fã sã rãsarã peste noi lumina Feþei Tale, Doamne!»” (Ps. 4, 6) Psalmistul, la întrebarea pe care tot el o pune, nu dã un rãspuns foarte clar, ci se roagã Domnului ca lumina, dragostea, rãbdarea ºi mila Lui sã rãsarã în sufletul fiecãruia dintre noi. Psalmistul David ºtia (din proprie experienþã) cã dacã se va întâmpla aºa, vom ºti fiecare, fãrã sã ne spunã cineva, cã numai Domnul este singura noastrã fericire. (Ps. 16, 2) Ca ºi atunci, ºi astãzi mulþi se întreabã cine le poate arãta ºi dãrui fericirea. Cei mai mulþi, ori nu au un rãspuns, ori rãspunsul lor este foarte departe de adevãr. Însã pentru noi, cei care am aflat „izvorul vieþii” (Ps. 36, 9) din care „þâºneºte apã dulce” (Iacov 3, 11), pentru sufletele noastre, rãspundem la întrebarea psalmistului fãrã ezitare: Domnul Iisus Hristos. Rãspundem aºa pentru cã ºi noi, într-o zi, nemaiputând trãi în felul lumii, am strigat cãtre Domnul nostru: fã sã rãsarã peste noi iertarea ºi dragostea Ta. Însã motivul cel mai puternic pentru care numai Domnul este adevãrata noastrã desfãtare este acela cã Mântuitorul nu numai cã va face „sã fim fericiþi pe pãmânt” (Ps. 41, 2), ci dragostea Sa faþã de noi va face „sã locuim în fericire” (Ps. 25, 13) pe vecie, dacã viaþa noastrã I-o vom dãrui ca s-o cãlãuzeascã pânã la moarte. (Ps. 48, 14) „Sufletul meu înseteazã dupã Dumnezeu, dupã Dumnezeul cel viu; când mã voi duce ºi mã voi arãta înaintea Lui Dumnezeu?” (Ps. 42, 2) Oamenii obiºnuiesc sã punã multe întrebãri având scopuri ºi gânduri diferite. Unii întreabã cãutând ceartã (Exod 17, 2), alþii ca sã ispiteascã (Ioan 8,6), ca sã-ºi arate faptele lor (Matei 19, 20), iar alþii cu gând viclean (Ioan 12, 5). Însã psalmistul care a aflat bucuria de a umbla în cãile
Domnului ºi ce bine este sã ai ca Stãpân pe Dumnezeu, se întreabã cu gând curat ºi nevino-vat: „cât trebuie sã mai aºtept pânã ce mã voi întâlni cu Împãratul meu?” ªi cum au ajuns aceºti profunzi poeþi (fiii lui Core) sã aibã în inimile lor o dorinþã ºi o sete aºa arzãtoare dupã Domnul? Cu aceste „cuvinte pline de farmec” (Ps. 45, 1): „Dumnezeul vieþii mele” (Ps. 48, 8) se adresau Domnului aceºti minunaþi psalmiºti. ªi în ele cred cã este ºi rãspunsul nostru. Când Mân-tuitorul ne descoperã iubirea ce ne-o poartã ºi cât de mult ne doreºte alãturi de El, ºi sufletul nostru ajunge sã înseteze, sã suspine ºi sã tânjeascã de dor dupã El. Toatã puterea Cuvântului Sfânt purcede din faptul cã Dumnezeu L-a rostit sau insuflat. ªi aceastã putere cuprinde pe toþi cei care se apleacã asupra lui fãrã vicleºug. Citind Biblia vom ajunge sã mulþumim Domnului pentru una dintre cele mai importante calitãþi pe care le are, ºi anume, pentru cã ne vorbeºte întotdeauna în funcþie de starea noastrã sufleteascã. Am observat cu toþii cã în timp ce o citim, deodatã un anumit verset sau mai multe peste care am trecut de multe ori fãrã sã aibã vreun impact asupra noastrã, acum ne cerceteazã adânc. Mie mi-au atras atenþia în ultima perioadã astfel de întrebãri care stãruie în Cuvântul Domnului având ca scop cãlãuzirea inimii ºi a paºilor pe calea Celui Prea Înalt. Ajutã-ne Mântuitorul nostru sã avem un rãspuns afirmativ la cea mai importantã întrebare: Mã iubeºti tu pe Mine? (Ioan 21, 15) Amin!
Valeriu Ionascu , CUVANT PENTRU SUFLET
mai 2010
9
)
Dragoste învesnicita ,
Dar dincolo de cer, iubirea mea pentru pãrintele ºi dorul întâlnirii cu el vedeau un chip de luminã încununat ca un biruitor, spunându-mi numai mie: „În curând...”
U
Una dintre cele mai frumoase dovezi ale iubirii pe care un suflet o poartã pentru alt suflet este cã acesta cautã sã-i îndeplineascã celui iubit orice dorinþã. ªi iubirea adevãratã, cea din Dumnezeu, are puterea sã lege douã suflete nu doar la distanþã de spaþiu, ci ºi la distanþã de timp unul de altul. De aceea oamenii credincioºi iubesc sincer pe cei pe care nu i-au vãzut niciodatã, dar de care sunt legaþi prin Jertfa Mântuitorului lor. ªi, la fel, cei care ºi-au sfârºit alergarea pe pãmânt, chiar ºi acum 2000 de ani, iubesc sincer ºi se roagã pentru fraþii lor care sunt încã în luptã. Eu aºa mã simt legatã, ca-ntr-un lanþ de aur, de cei care L-au adus pe Domnul meu pânã la mine. Aºa simt eu cã îl iubesc pe pãrintele Iosif ºi de aceea
10
mai 2010
CUVANT PENTRU SUFLET
caut mereu sã îi îndeplinesc dorinþa de a merge în fiecare an cu o lacrimã ºi o floare la mormântul lui. Aºa am ajuns ºi anul acesta sã petrec o nouã sãrbãtoare de Rusalii împreunã cu fraþii, la Sibiu. Nimic nu îmi poate schimba încredinþarea cã, la fiecare adunare fãcutã la mormântul lui, pãrintele, împreunã cu Domnul, ne aºteaptã cu dragoste, ne întâmpinã, ne iubeºte ºi ne cunoaºte pe fiecare în parte. Poate chiar el ia din mâna noastrã fiecare floare pe care o aºezãm pe mormânt ºi la fiecare sãrut aºezat pe cruce, el ne sãrutã pe frunte. Iubirea mea aºteaptã ziua în care nu îi voi mai sãruta mormântul, ci mâna, altãdatã atât de uscatã, tremurândã ºi istovitã pentru mântuirea mea. Iar lacrimilor noastre, el le-a rãspuns, de data
aceasta, cu lacrimile cerului. Chiar dacã vremea a fost puþin rece, pentru sufletele noastre a fost cald. Iubirea supusã a fiilor s-a întâlnit cu iubirea fierbinte a pãrintelui ºi cu iubirea dumnezeiascã a Mântuitorului. Cele trei mari iubiri au ars în cel mai mare foc pe mormântul-altar. De acolo am primit lumina ºi cãldura prin vorbirile fraþilor, prin cântãri ºi prin poezii. Am simþit cum toate se revãrsau inspirat alese ºi pregãtite pentru vremurile în care trãim. Prin gura fratelui Valer, pãrintele ne îndeamnã încã mai stãruitor la o viaþã trãitã mai lângã Domnul, dar ºi „mai unii lângã alþii, mai unii pentru alþii”... aºa cum el a trãit pentru noi ºi s-a jertfit pentru mântuirea noastrã. Exemplul vieþii pãrintelui din vorbirile fraþilor, culminând cu pasajul citit de fratele Ionatan despre momentul zguduitor în care pãrintele ne-a adresat rugãmintea de a merge de Rusalii la mormântul lui, m-a înfiorat. Chipul acestui „pumn de þãrânã”, de 42 de kilograme, descris cutremurãtor de fratele Traian, ma umplut de milã, de dragoste, de o profundã recunoºtinþã ºi de o mai puternicã hotãrâre de a-l urma, de a-l asculta. În timp ce fratele Ionatan citea acest pasaj, înaintea mea se derula tot filmul petrecut atunci. Am simþit cum în faþa mea ºi-a întins pãrintele cele „douã mânuþe ca douã surcele” pentru ca, rãmânând cu aceastã imagine adânc întipãritã în minte, sã nu uit niciodatã cã Oastea este a Domnului, cã a fost insuflatã de Duhul Sfânt, cã e nemuritoare ca ºi Cel Cãruia ea îi aparþine pe deplin. Mã rog Domnului cu tãrie ca niciodatã sã nu uit aceste adevãruri cum niciodatã nu voi uita imaginea mâinilor topite de jertfa datã. ªi mã mai rog Domnului sã pot împlini în viaþa mea dorinþa ºi chemarea mai profundã ºi mai arzãtoare a pãrinte-
lui Iosif prin cuvintele fratelui Ionatan, aceea „de a-L propovãdui pe Iisus Hristos ºi de a propovãdui pocãinþa ºi iertarea în Numele Lui pânã la marginile pãmântului”. Am simþit cum chemarea pãrintelui a ajuns pânã la mine ºi de la mine este datoria mea sã o duc mai departe. Am simþit atât de personalã chemarea aceasta ca ºi cum pãrintele mi-ar fi spus cã Domnul doar mie îmi va cere socotealã. Înãlþimea trãirii lui în Domnul, pe care ºi eu L-am primit ca Mântuitor, simþeam cã mã obligã la cea mai istovitoare muncã pe care o pot eu depune pentru aceastã misiune divinã, dar ºi cã îmi promite o veºnicã bucurie a mântuirii. Dincolo de mormânt parcã vedeam mâna slabã ridicatã ca mãrturie, ochii topiþi de veghere ºi muncã, trupul mãrunt tremurând sub ºapte rane, care-mi spuneau numai mie: „Acum e timpul tãu...” Dar dincolo de cer, iubirea mea pentru pãrintele ºi dorul întâlnirii cu el vedeau un chip de luminã încununat ca un biruitor, spunându-mi numai mie: „În curând...” Fiecare adunare la mormântul pãrintelui mã responsabilizeazã pentru cã mã simt legatã de el prin dragoste ºi recunoºtinþã. M-am regãsit apoi deplin în dorinþa fratelui Jimmy: „abia aºtept sã mã întâlnesc cu pãrintele”. Am gãsit în ea darul preþios pe care ni l-a fãcut Domnul prin Lucrarea Lui: acela al frãþietãþii, împreunã cu care sã luptãm ºi sã fim încununaþi ca biruitori alãturi de pãrintele Iosif ºi de Mântuitorul nostru. Slãvit sã fie Domnul pentru iubirea cu care a legat sufletele noastre ºi care poate trece dincolo de mormânt!
Nuti, Dragomir CUVANT PENTRU SUFLET
mai 2010
11
STRATEGIILE ALE
DIAVOLULUI
tau ºi mã gândesc la anii de început ai Oastei Domnului, la anii când Dumnezeu a îngãduit încercãrile cele mari, focurile cele usturãtoare, pentru ca Lucrarea Lui sã se curãþeascã de tot ce era omenesc în ea ºi sã o facã un diamant strãlucitor, în special pentru poporul nostru ºi pentru biserica noastrã, dar ºi pentru alte popoare care privesc ºi vor ajunge sã priveascã la ea ca la o grãdinã cu cele mai alese soiuri de flori. Diavolul a încercat în multe feluri sã o nimiceascã chiar din faºã scoþând din vistieria lui multe strategii bine aranjate pentru a opri pe lucrãtorii acestei lucrãri vii. La început, a atacat pe cel prin care Dumnezeu ºi-a revãrsat Harul Sãu deosebit de mare, pe scumpul nostru 12
mai 2010
AVA NSATE
CUVANT PENTRU SUFLET
pãrinte Iosif Trifa, întemeietorul pãmântesc al acestei Lucrãri. Apoi au urmat cei care au purtat Solia: fr. Traian Dorz, fr. Ioan Marini ºi mulþi alþii care au adus-o pânã la noi trecând prin focul cel mistuitor din perioada comunistã. Mulþi fraþi de-ai noºtri au fost arestaþi pentru cã-L iubeau ºi-L slujeau pe Domnul. Dar din mãrturiile fraþilor noºtri pe care Domnul îi mai þine printre noi, înþelegem cã aceastã suferinþã i-a fãcut sã-L iubeascã tot mai mult pe Acel pentru care au suferit încã din tinereþile lor, de când Lau aflat pe El. Dar au fost ºi fraþi care sau lepãdat de Domnul nu dupã mult timp dupã ce au fost arestaþi sau închiºi. Dumnezeu a îngãduit în acea vreme sã se facã cernerea prin acest fel de încercare a credinþei. Venind la zilele noastre, vedem cã ºi generaþia tânãrã care se ridicã în
Lucrarea Domnului este asaltatã mult mai subtil decât cea din vremea comunismului. Diavolul foloseºte astãzi mijloace sofisticate ºi subtile pentru a ne deruta ºi a ne abate de pe calea Domnului Dar am realizat cã se petrece un lucru foarte ciudat sau neobiºnuit: deºi trãim într-o vreme în care se vorbeºte aºa de mult despre libertate, totuºi nu este aºa. Mulþi dintre noi trãim în casã cu un „gardian” (calculatorul) ºi ne amendeazã de fiecare datã când încercãm sã facem ceva pentru Domnul. Dar nu ne amendeazã cu cât îi amenda pe fraþii noºtri înainte, în timpul comunismului, ci cu mult mai mult. Deºi nu este pentru toþi aºa, cu o mare parte din tineretul timpului în care trãim, aºa se petrece. M-am oprit o clipã în loc ºi m-am analizat ºi eu cu privire la cele spuse mai sus ºi m-am vãzut destul de neputincios în faþa acestui „gardian” care m-a amendat ºi m-a fãcut sã sufãr mult ºi sã-mi strice pãrtãºia cu Domnul. Cât de mult a progresat tehnologia ºi totuºi omul nu reuºeºte s-o foloseascã numai spre binele lui. Asta pentru cã diavolul strecoarã în lucrurile bune mijloacele ºi cursele lui înºelãtoare. Cât de mult timp ne furã el prin sclipirile lui atrãgãtoare ochilor noºtri, dar cât de mult ne afecteazã ºi trupul ºi mai ales sufletul nostru! Are Domnul cãile Lui sã transmitã un mesaj celor ce-L iubesc pe El, are ºi diavolul cãile lui sã rãstãlmãceascã acest mesaj sã nu mai ajungã aºa cum l-a trimis Domnul. Mã rog Domnului sã ne ajute pe toþi sã privim la planul Lui care este în luminã ºi care stã gata sã ni se descopere ºi sã ne dea izbânda dupã care alergãm cu toþii în vederea mântuirii. Amin!
Cornel Goga
Recunosc ! Cine-a pomenit vreodatã un biet suflet pãcãtos care, dupã ce-L aflase la Golgota pe Hristos, e momit ºi iarãºi cade în pãcatele de ieri ºi-apoi slava cea deºartã îl îmbatã... cu pãreri? Ca ºi scroafa-abia spãlatã de tot ce a fost murdar, fãrã pic de remuºcare, în noroi se-aruncã iar. ªi se culcã pe-o ureche, în culcuºul cãldicel ºi, în visuri maritale, ea se vede... porumbel. Doamne, eu sunt pãcãtosul! Starea-aceasta e a mea! Dupã dragostea dintâie, am cãlcat porunca Ta. Iar în vinovata-mi stare, chiar de mã vedeam ce sunt, am crezut ºoapta vicleanã ce-mi spunea c-aproape-s sfânt. Ai milã de mine, Doamne, pleacã-Te spre starea mea, numai Tu mã poþi iar pune sãnãtos pe calea Ta! Cum? N-o ºtiu. Prin ce mijloace? Nici nu-mi pot închipui. Eu doar cred a Ta iubire, cred cã mã vei izbãvi.
Daniel Dragomir CUVANT PENTRU SUFLET
mai 2010
13
) )
PACATUL personal SABOTEAZA adunarea Înainte de cucerirea Ierihonului, Domnul Dumnezeu poruncise, printre altele, ca poporul lui Israel sã se fereascã de lucrurile date spre nimicire (Iosua 6, 18). Acan, fiul lui Carmi din seminþia lui Iuda, era unul din cei care au luptat pentru cucerirea Ierihonului. Când ceilalþi ardeau lucrurile date spre nimicire, dupã porunca Domnului, ochii lui Acan s-au oprit lacom asupra câtorva lucruri gãsite în Ierihon: o manta frumoasã de
Î
ªinear, o placã de aur ºi 200 de sicli de argint. Inima lui le-a poftit ºi, pe ascuns, le-a luat ºi le-a îngropat în pãmânt, sub cortul lui. Acest lucru nu a trecut nevãzut pentru Ochiul lui Dumnezeu,
iar consecinþele nu au întâr-ziat sã aparã. Poporul lui Israel ºi-a continuat luptele prin cucerirea cetãþii Ai, dar, ca niciodatã pânã a-tunci, au fost înfrânþi. Încãlcarea poruncii a luat binecuvântarea Dom-nului de deasupra lor ºi poporul a avut de suferit. A avut de suferit în tot timpul cât în mijlocul lor 14
mai 2010
CUVANT PENTRU SUFLET
stãteau ascunse lucruri date spre nimicire. La rugãciunile lui Io-sua ºi ale bãtrânilor, Domnul s-a îndurat ºi, prin sorþi, a arãtat a cui este vina, a arãtat omul din cauza cãruia evreii au fost înfrânþi. Acan a fost scos din tabãrã. Lucrurile ascunse au fost arse pentru ca binecuvântarea Domnului sã se întoarcã asupra lor. De atunci, vremurile s-au schimbat, cu siguranþã, însã povestea lui Acan se repetã mult mai frecvent în zilele noastre. Nu rareori ne este dat sã auzim cuvinte de regret, de dezamãgire din cauza anumitor eºecuri sau înfrângeri atât în lucrãri mai restrânse cât ºi în lucrãri mari. Pentru a gãsi cauza trebuie doar sã privim la povestea lui Acan. În lupta noastrã pentru Canaanul cel Ceresc, Domnul ne-a poruncit sã ne ferim de numeroase „lucruri date spre nimicire”, de pãcat. Lumea ne îmbie cu „mantale”, „plãci de aur”, „sute de arginþi” pentru a ne bucura ºi noi de viaþa aceasta, sã nu cumva sã le lãsãm sã se piardã. Pe vremea lui Iosua, Domnul ºi-
a luat Mâna de peste poporul lui Israel pentru un singur pãcat ascuns, pentru un singur om. Astãzi, în lucra-rea Oastei, în fiecare adunare din þarã nu existã doar un singur om care sã fi oprit din lucrurile „date spre nimicire”, ci mult mai mulþi. Iar Domnul încã nu ºi-a luat de tot binecuvântarea de deasu-pra noastrã, ci ca ºi în timpul lui Avra-am, pentru 20, pentru 10, pentru 5 sau chiar pentru un singur om credincios, încã mai dã biruinþe. Însã lucrurile ar sta cu totul altfel dacã pãcatul nu ar mai avea loc între noi. Poporul lui Israel cucerise cetate dupã cetate, zeci ºi sute de cetãþi fãrã sã fie înfrânþi, ºi pentru un singur om, pentru un singur pãcat nu au putut cuceri cetatea Ai. Lucrarea Oastei, formatã numai din oameni total dedicaþi Domnului ar putea cuceri cu uºurinþã toatã þara pentru Domnul. Dar pentru cã în noi ºi între noi încã mai sunt ascunse lucruri „date spre nimicire”, tot Planul se desfãºoarã mult mai încet. Fiecare pãcat personal saboteazã Lucrarea ºi fiecare cãdere e o ranã în Trupul Bisericii Domnului. Dacã ne dorim biruinþa Lucrãrii trebuie sã începem dinlãuntrul nostru. Fiecare pãcat trebuie dat spre nimicire în aºa fel încât binecuvântarea Domnul sã coboare deplin ºi desãvârºit peste fiecare din noi. Amin!
Samuel Coman CUVANT PENTRU SUFLET
mai 2010
15
NU-I VREME )
sa pierzi timpul
A
Vãzut-ai tu cum trece vremea, în valuri repezi ,ne-ncetat? Se duce-ntruna ca scânteia, ca vântul neînduplecat....
Aceste versuri ale fratelui Traian m-au fãcut sã meditez adânc la noþiunea de timp ºi, implicit, la vremea pe care noi o petrecem în aceastã lume. O lume subjugatã timpului ºi condusã de bucuria oarbã a firescului; a omului firesc în care inima e piatrã ºi sufletul un ecou. Timpul reprezintã dimensiunea Universului dupã care se ordoneazã succesiunea ireversibilã a evenimentelor. Timpul este ireversibil. Acesta încadreazã trecutul, prezentul ºi viitorul. El delimiteazã vremurile mãsurându-le în secunde ºi ore, în zile ºi ani, în secole ºi milenii. Rând pe rând, fiecare vreme îºi are anul ei, secolul ei ºi, la rândul lor, acestea îºi au timpul lor. Un timp care este marcat de anumite evenimente ce îºi
16
mai 2010
CUVANT PENTRU SUFLET
(Traian Dorz)
pun amprenta pe fiecare perioadã, fiind astfel ºi un punct de reper accesibil în istorie. Secolul 21 reprezintã secolul vitezei din mai multe puncte de vedere. În mare mãsurã acest lucru se datoreazã avansãrii tehnologice rapide ºi înlocuirii vechiului printr-un nou accelerator. Lumea modernã reprezintã o alergare asiduã dupã tehnologie avansatã, dupã descoperirea de noi cãi de comunicaþie, stabilirii unui nivel de trai „mai bun”, dar ºi pãtrunderii cu mintea în cele mai minunate ºi tainice colþuri ale lumii. Omenirea a fost dintotdeauna, prin natura sa, preocupatã de evoluþie, însã acest lucru a scãpat de sub control în zilele noastre. Astãzi lumea nu mai
evolueazã, ci este „forþatã sã evolu-eze”, mergându-se pe principiul concu-renþei. De cele mai multe ori, graþie avansãrii tehnologice, omenirea a trecut de limitele impuse de raþiune ºi de con-diþia existenþei umane. Prin progresul în tehnologie, omul a putut cuprinde lumea nu doar cu mintea – prin simpla imagi-nare a ce ar putea fi dincolo de orizont, ci a putut avea ºi o dovadã palpabilã a ori-cãrui loc din sfera terestrului ºi nu nu-mai. Aºa stând lucrurile, concluzia ori-cui, referitor la întrebarea despre avan-sarea tehnologicã, ar fi cã e ceva benefic, vital chiar, mai ales în condiþiile vieþuirii actuale. Adicã e vital întrucât, de cele mai multe ori, putem aduce la egal avansarea tehnologicã cu salvarea unei vieþi. Adevãrat. Adevãrat, dar trist în acelaºi timp, întrucât vederea ne este canalizatã spre o singurã direcþie – spre lume. Spre o lume trecutã, o lume prezentã… o lume viitoare. O lume ce nu e îngrãditã de limite, condiþii sau chiar sentimente. Nici mãcar de conºtiinþã. Într-o astfel de lume, uitãm cã prezenþa noastrã în acest spaþiu este trecãtoare. Cã aici noi ne petrecem doar o infimã parte din existenþã. Uitãm cu desãvârºire cã lumea, în sine, e un fir de praf în faþa Domnului Etern, iar noi nici mãcar atât. Uitãm toate aceste „detalii” care, de fapt, reprezintã esenþa vieþii ºi modul nostru viitor de manifestare, mod de manifestare ce se reflectã în vieþuirea terestrã cu o enormã ºi extrem de importantã extensie asupra Vieþii Viitoare. Aceste „detalii” însã, ignorate, ne înghit viclean timpul ca un ºarpe nemilos. Un renumit scriitor de origine
englezã spunea cã, oricine îndrãzneºte sã piardã o orã din viaþa lui, nu a descoperit adevãrata ºi imensa valoare a vieþii. La gândul acesta mã cutremur întrucât realizez cât de mult timp este pierdut, cât de mult timp îndrãznim sã irosim. Orice clipã din viaþã se transpune imediat în trecut, în timp trecut ce se reflectã însã în viitor. Conteazã extrem dacã acel timp sa dovedit a fi folositor sau doar a fost o altã clipã irositã. Pentru noi, timpul este ceea ce trãim, este perioada încadratã de prima respiraþie ºi ultima – de viaþã ºi de moarte. Însã, „pentru Dumnezeu timpul înseamnã durata aºteptãrii între bãtaia Sa la poartã ºi fapta noastrã de a deschide”. (Pr. Dumitru Stãniloae) Pentru Domnul, tot ceea ce conteazã e ca noi sã trãim timpul, sã urmãm firul Vieþii orânduit de El, sã urmãm cu pioºenie fiecare nod sau subþiere a firului. Ceea ce este vital pentru ca el sã nu se rupã niciodatã, reprezintã conºtientizarea fiecãruia de a-l þine întins ºi de a-l urma pânã la capãt. De a-l urma, dar ºi fiind, în acelaºi timp, asiguraþi cã acesta nu s-a desprins, ci în continuare pãstreazã legãtura cu Domnul. Fiecare om, chiar dacã este sau nu conºtient de valoarea timpului sau de trecerea iminentã a acestuia, este îngrijorat pentru vremea ce a trecut. Chiar ºi pentru cea care are sã vinã. Pentru omul firesc – omul originar lumii, orice lucru existent în lumea aceasta ridicã un semn de întrebare, iar un lucru sau eveniment viitor - continuare în pag. 19 -
Adrian Fotache CUVANT PENTRU SUFLET
mai 2010
17
NU CREDE )
deznadejdii !
Târziu te miri, o, suflet, cã eºti de tot în groapã. priveºti fãrã putere cum deznãdejdea sapã
voioasã, hãrnicuþã, privindu-þi cu nesaþ ºi ultima nãdejde zbãtându-þi-se-n laþ.
NU-I VREME
sa pierzi timpul )
ªi-aºa mormântu-i gata: doi metri pe optzeci ºi-abia acum, sãrmane-þi dai seama unde eºti.
- continuare din pag. 17 -
Iar deznãdejdea, falsã – cãci pân-atunci zâmbea –, în negru toatã-þi plânge îngropãciunea ta.
N
Nu-þi pierde iar nãdejdea, sãrman suflet al meu, ci-ncrede-te puternic în Bunul Dumnezeu!
Pãcatul tãu e mare – aºa-i – dar te întreabã: te-ajutã deznãdejdea-n vreun fel sã ieºi din groapã? Mai tare te afundã al deznãdejdii bold iar groapa þi-o mãreºte de-þi trece peste ºold.
foto: Nicoleta Radu
Încet ºi totuºi grabnic în adâncime creºte la fel, pe nesimþite, ºi gura îºi lãrgeºte. Priveºti în sus – iar cerul îþi pare cã-i mai mic; nu-þi dai, sãrmane, seama cã groapa s-a-'dâncit. 18
mai 2010
CUVANT PENTRU SUFLET
ªi fals evlavioasã la cãpãtâi þi-aºeazã cu lacrimi prefãcute o cruce mincinoasã. Iar tu o crezi, sãrmane, crezi c-ai murit de tot, cã nu mai ai scãpare din al osândei foc. Dar asta-i o minciunã, iar tu, dacã o crezi, abia în clipa-ceea pe veci de veci te pierzi. Cãci nu e nicio stare sã fie-aºa cãzutã spre care Bunul Tatã sã n-aibã milã multã. Nu crede deznãdejdii, deci, suflete al meu, ºi nu-þi pierde nãdejdea în Bunul Dumnezeu.
Daniel Dragomir
implicã îngrijorare ºi chiar temere pentru ce va fi; temere pentru viaþa sa de aici. Însã, în cazul omului creºtin – originar Domnului Iisus Hristos, ajuns în rândul lumii prin îngãduinþa Lui, nu existã temere, ci suferinþã. Asta întrucât el simte cã nu ºi-a folosit tot timpul vieþii terestre pentru a-ºi pregãti ºi binemerita locul în Casa Tatãlui. El suferã pentru cã în tot timpul vieþuirii sale nu ºi-a pus fiecare clipã în folosul Domnului. Suferã pentru cã nu a respirat în totalitate prin Cuvântul Domnului ºi nu a trãit desãvârºit dupã simþirile Inimii Sale. Un creºtin crescut în Casa Domnului ºi hrãnit prin Cuvântul Sãu nu va avea niciodatã îngrijorãri despre viitor. El ºtie care e originea lumii, ºtie de unde e legat firul vieþii sale. Un astfel de om nu se gândeºte la trecutul timp vremelnic sau la viitorul apãrut ca din neant. „Creºtinul este cel ce nu trãieºte nici în trecut, nici în viitor, ci numai în prezent. Trecutul nu-l apasã, viitorul nu-l îngrijoreazã.” (Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii) Creºtinul adevãrat nu se teme pentru trecut sau de ce se va întâmpla de acum înainte. El ºtie cã „viaþa noastrã nu este în mâna sorþii sau în mâna oamenilor. Ci soarta noastrã este în Mâna Domnului” (fr. Traian Dorz). Creºtinul adevãrat, ostaºul Domnului ºtie cã „El þine în mânã adâncimile pãmântului ºi vârfurile munþilor sunt ale Lui. A Lui este marea, El a CUVANT PENTRU SUFLET
mai 2010
19
Ce bine-i printre voi…
foto: Nicoleta Radu
fãcut-o ºi mâinile Lui au întocmit uscatul.” (Psalm 95, 4) Totul e în controlul Domnului. „Întâmplarea[...], ori hazardul nu sunt niºte nãluci care apar ºi dispar oricum ºi oriunde...” (Traian Dorz, ªi acum sã facem). Totul îºi are timpul lui precis în care fiecare lucru ce ni se iveºte în cale, orice minune sau nenorocire face parte din planul desãvârºit al Domnului. Toate se întâmplã cu îngãduinþa Lui ºi toate se întâmplã la vremea lor, la timpul îngãduit de El. Nimic din ceea ce am vrea sã facem la timpul stabilit de noi ºi fãrã îngãduinþa Lui nu se va realiza. Ceea ce noi trebuie sã facem este sã ne lãsãm cu toatã fiinþa noastrã în Mâna Domnului, sã ne lãsãm purtaþi prin orice timp din orice vreme pe braþele Sale, sã respirãm doar pentru El necondiþionat ºi sã nu uitãm cã fiecare timp îºi are vremea lui ºi orice vreme timpul ei. ªi asta doar prin îngãduinþa Sa. Slãvit sã fie Domnul!
C
Când avem o problemã, o apãsare, dorim sã ne descãrcãm, sã scãpãm de ea ºi sã o mãrturisim cuiva. Noi ºtim cã Domnul Iisus este Acela Cãruia putem sã-I spunem orice problemã ce ne frãmântã ºi ne întristeazã inima, cu certitudinea cã El ne va asculta ºi ne va ajuta sã trecem peste toate, dacã noi suntem sinceri. Atunci când te rogi de unul singur, focul rugãciunii tale nu arde foarte bine ºi dacã numai unul pune pe foc sau dacã numai unii pun, atunci focul divin al dragostei se va stinge repede, însã dacã pe foc pun mai mulþi, atunci acesta arde mult mai puternic ºi mai frumos. Acest lucru l-am înþeles de curând din urmãtoarea experienþã: Am aflat de întâlnirea la seara de rugãciune a tinerilor. Mã tot întrebam dacã sã mã duc, ºi cu cât se apropia ziua întâlnirii, parcã ceva din mine îmi spunea cã trebuie sã ajung ºi cã Domnul mã aºtepta acolo ºi aºa am decis sã merg. Întâlnirea a avut o atmosferã cereascã, ceva de neînchipuit pentru mine. Domnul mi-a cercetat sufletul ºi alãturi de fraþi, I-am mãrturisit Lui toate problemele ºi frâmântãrile mele. Tot ceea ce aveam nevoie sã spun cuiva, am reuºit sã mãrturisesc fraþilor în pãrtãºia noastrã în Domnul. Am simþit într-adevãr cã am fost cu toþii unii lângã alþii ºi toþi în legãturã sfântã cu Domnul Iisus. Focul pãrtãºiei create ardea atât de minunat cum niciun foc material nu ar putea vreodatã arde în lumea aceasta. Rugãciunea cu fraþii mei mi-a adus în suflet liniºtea ºi pacea de care aveam atâta nevoie, ºi mi-a întãrit ideea cã Dumnezeu este cu noi ºi ne mângâie blând cu iubirea Lui. Aºa cum a spus ºi fratele Traian: ,,mai mult decât viaþa voastrã pãziþi iubirea dintre voi ºi pãrtãºiile credinþei curate ºi adânci mereu”. Aºa sã ne ajute Domnul sã fim! Amin!
,
Georgiana Purluca 20
mai 2010
CUVANT PENTRU SUFLET
CUVANT PENTRU SUFLET
mai 2010
21
Divina e
GRÃDINA CU MIRESME
iubirea Daniel ºi Adriana Anastasoaie 16 mai, Moineºti (BC)
Sf. Vasile cel Mare „Trebuie sã ne eliberãm întru totul de zgomotele dinafarã fãcând o liniºte desãvârºitã în tribunalul ascuns al inimii, numai astfel sã ne dedãm la cercetarea stãruitoare a adevãrului.” Sf.Vasile cel Mare „Sufletul legat pentru totdeauna cu dragoste de Dumnezeu, obiºnuit cu frumuseþile de Dincolo, nu va schimba marea lui bucurie cu tristeþea provocatã de unele pãtimiri ale trupului, ci va face o bucurie în plus din ceea ce pentru alþii înseamnã tristeþe.” Sf. Ioan Gurã de Aur „Nimic nu este mai nestatornic ca bogãþia ºi deci ce este mai de plâns ca aceia careºi pun toatã nãdejdea într-ânsa?” Sf. Simion Noul Teolog „Chiar dacã ai da ºi ai sluji cât de multora, dar ai dispreþui ºi ai trece cu vederea pe unul singur, te vei socoti cã treci cu vederea pe Hristos-Dumnezeu care flãmânzeºte ºi înseteazã.” Sf. Ioan Gura de Aur „Chiar dacã nenumãraþi ar fi acei ce încearcã sã stârpeascã credinþa, ea, nu numai cã nu se prãpãdeºte, ci se face ºi mai strãlucitoare ºi mãreaþã chiar prin munca celor ce o lovesc, ºi îºi râde de aceia care în zadar se chinuiesc ºi se smintesc.”
Nuti, Dragomir Divinã e iubirea ce v-a legat aºa ºi nimeni, niciodatã vã va putea desparte; cãci sufletele voastre unite sunt prin ea ºi tot unite se vor înveºnici prin moarte. Pãstraþi iubirea vie – ea-i focul cel ceresc ce pune dor în inimi în greaua depãrtare; când moare ea, toþi crinii din voi se ofilesc ca-n cea mai lungã sete, ca-n cea mai grea dogoare. Nu alungaþi iubirea – pe lume, numai ea vã poate pune-n inimi odihnitoarea pace; veþi rãscoli pãmântul s-o mai puteþi avea ºi nu veti ºti, zdrobitã, sub care piatrã zace. 22
mai 2010
CUVANT PENTRU SUFLET
Sã nu rãniþi iubirea – cãci nu veþi mai putea cu niciun râu de lacrimi sã-i alinaþi suspinul; tot cerul e o ranã atunci când plânge ea ºi ce preþ îi mai poate atunci reda seninul? Nu întristaþi iubirea – doar ea vã poate da cereasca bucurie prin care totul zboarã; când aripile frânte îºi va târî cu ea tot ce aveþi mai dulce va deveni povarã. Pãstraþi, pãstraþi iubirea, sã-i creascã rod frumos, vegheaþi-o ca pe-averea cea mai de preþ sub soare; ea-i Poarta Veºniciei ºi-n pragul ei, Hristos, cu braþele deschise, v-aºteaptã-n Sãrbãtoare.
Sf. Chiril al Ierusalimului „Nu vã îmbrãcaþi cu veºmintele foarte strãlucitoare ale hainelor, ci cu evlavia cea cu bunã conºtiinþã a sufletului.” Sf. Vasile cel Mare „Precum tãciunele este boala caracteristicã grâului, în acelaºi fel, invidia este boala prieteniei.” Sf. Ioan Gurã de Aur „Albina este icoana unui adevãrat creºtin, care trebuie sã caute mai puþin interesele sale, decât ale altuia. Uitaþi-vã la albinã strãbãtând livezile pentru a culege mierea, care va îndestula o masã strãinã.” Sf. Grigorie de Nazianz „Prin nimic altceva nu se slujeºte aºa de desãvârºit lui Dumnezeu, ca prin mila faþã de aproapele.” Sf. Marcu Ascetul „Nãdejdea în Dumnezeu face inima largã, iar grija trupeascã o îngusteazã.”