Virginia Remenyi
Liliana Lupoaie
Galaþi
Fundeni
Andreea Nicoleta Necula Pechea
Publicatie lunara a tinerilor din Oastea Domnului, Galati , , Dar un Samaritean (...) S-a apropiat de i-a legat ranile si a turnat peste ele untdelemn si vin; apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han, si a îngrijit de el. Luca 10, 33-34
Trei suflete au hotãrât sã nu mai rãmânã în moarte...
6 noiembrie 2010
Adunarea de mulþumire de la Galaþi, Adunarea poate fi vizionatã la adresa: www.radioecoul.com/arhiva.php. The Good Samaritan de Joseph Brickey
foto: Ionatan Þuþu
© 2010
Nr. 53
. Noiembrie 2010
în loc de EDITORIAL
Cuprins
Samaritene !
Darul creator al tinereþii Fericirea din lacrimi ºi lacrimile de fericire
Adina Hordoan
Aripi pentru Cer
Daniela Anghel
....... 4
................................................................................... 6
Privind geana unui gând
Adriana Mihai
........................................................... 8
Te caut din toatã inima mea .......................................................... 10
Mariana Hâncu
Îndrãzneºte ........................................................................................................... 11
Emi Paþilea
Domnul Iisus - Cetatea de scãpare
Valeriu Ionaºcu
Sfârºit în suferinþi ºi-n munci, cu lacrimile-n gene, eram cand m-ai gãsit atunci cãzut, Samaritene ! M-ai ridicat milos din drum, pe-asin m-ai pus la Tine, iar eu plângând Ti-am spus: de-acum fã orice vrei cu mine !
Târziu, într-un spital uitat, zãceam în chinuri grele ºi numai Tu m-ai cercetat în chinurile mele. La sânul Tãu iubit m-ai strâns durerea sã se-aline, înviorat Iisuse-am plâns: fã orice vrei cu mine !
Uitat de toþi ºi chinuit am plâns apoi departe, Tu însã iarãºi ai venit ºi m-ai scãpat din moarte. M-ai prins de mânã ºi mi-ai spus sã Te urmez pe Tine, eu Te-am urmat mereu supus: fa orice vrei cu mine !
Ajuns-am vremuri bune-apoi ºi prins-am lumea dragã, iar inima spre rele cãi cerca sã mã atagã. Dar Tu-ntâlnindu-mã mi-ai spus cã asta nu e bine - am înþeles ºi m-am susus: fã Tu vrei cu mine. (…)
.............................. 12
Domnul Iisus Hristos - Salvarea noastrã
Ana-Maria Tiber
Traian Dorz
............ 15
Corespondenþe
Và MULÞUMIM pentru donaþiile fãcute ºi cu prilejul apariþiei acestui numãr. AªTEPTÃM sã ne contactaþi cu articole pentru publicare. Redacþia îºi rezervã dreptul de a interveni pozitiv asupra conþinutului articolelor.
................... 20
Fondatã în 2005
Colegiul de redacþia: Sebastian Tiber, Corneluº Seria, Nuþi Dragomir, Adina Hordoan, Ana-Maria Tiber, Cornelia Bujor Tehnoredactare computerizatã: Daniel Dragomir, Samuel Coman
Adresa poþtalã: Daniel Dragomir, 800258 Galaþi, jud Galaþi, str. 1 Decembrie 1918, nr. 4, bl. S7D, ap. 46, tel. 0766619504 Adresa e-mail: cuvantptsuflet@yahoo.com
The Good Samaritan de Walter Rane
Depãrtarea - calea apropierii de Acasã
Adrian Fotache
CUVANT PENTRU SUFLET
noiembrie 2010
3
D A R U L C R E AT O R A L T I N E R E T, I I
FERICIREA DIN LACRIMI SI ,
lacrimile de fericire
N
Noiembrie... zi în care „plâng ochii cerului de toamnã”. ªi plânsul lor mã îndeamnã sã meditez la plânsul nostru, al oamenilor. În copilãrie am considerat plânsul ca pe un lucru negativ si indezirabil. Când L-am aflat însã pe Domnul, am descoperit o nouã semnificaþie a plânsului, a lacrimilor. „Când Te-am aflat pe Tine, Doamne, tot sufletul mi-era vrãjit/ plângeam ca-n cea mai grea durere, atât eram de fericit...” (Traian Dorz) De la acest hotar al vieþii mele am început s-adun bob cu bob fericirea din lacrimi, cãci am descoperit ce mare comoarã se-ascunde în ele! În primul rând lacrimile au fost cele care mi-au deschis calea spre cunoaºterea adevãratei fericiri, a fericirii de a fi cu Domnul Iisus, în ascultare de Tatãl Ceresc ºi sub cãlãuzirea Duhului Sfânt. Cãci lacrimile pocãinþei mele au fost cele care au deschis o cale curatã pentru ca paºii Domnului sã poatã strãbate pânã la inima mea cea „nespus de înºelãtoare ºi de desnãdãjduit de rea.” (Ieremia 17, 9).
Lacrimile pocãinþei sunt cele care mi-au putut înmuia pãmântul cel tare al inimii mele, pentru a putea apoi primi Sãmânþa Cuvântului Sfânt. ªi la fel se întâmplã cu fiecare suflet omenesc: devine mult mai deschis pentru a-L primi pe Domnul, când a trecut prin anumite experienþe dureroase, care au fãcut sã-i 4
noiembrie 2010
brãzdeze inima ºi faþa-n lacrimi. Pentru cã în plânsul nostru nedomolit simþim nevoia de a gãsi un umãr pe care sã plângem ºi un piept pe care sã ne aflãm alinare. Iar Domnul este Tatãl Cel gata sã ne strângã tare la Piept, astfel încât orice lacrimã sã înceteze. ªi câtã fericire aflãm noi odatã cu aplecarea capului nostru pe acest Piept plin de dragoste! ªi tot lacrimile sunt cele cu care udãm apoi Sãmânþa sfântã pusã-n noi ºi prin care îi menþinem condiþiile necesare creºterii sãnãtoase. Am lãcrimat adesea pe drumurile vieþii datoritã unor dureri profunde, ºi pe moment nu întrezãream niciun picur de fericire în aceste stãri. Dar apoi, privind în urmã, am putut vedea minunata purtare de grijã ºi gingãºia Domnului, care avea în vedere înãlþarea fiinþei mele la un nivel de înþelegere superior. De multe ori m-am identificat cu micul pui din coaja de ou din poezia fratelui Costache Ioanid: neînþelegând strâmtorãrile prin care treceam, mã lãsam uºor cuprinsã de plâns, pânã când dragostea Domnului îmi cerceta lãuntrul ºi mã ajuta sã pãtrund în noua sferã de înþelegere. Cu timpul, trecând prin mai multe astfel de experienþe, am ajuns sã privesc lacrimile ca pe un izvor al unei fericiri netrecãtoare... cãci fericirea pe care o aduce prezenþa Domnului în viaþa noastrã ºi umblarea împreunã pe nebãnuite înãlþimi duhovniceºti întrece
CUVANT PENTRU SUFLET
orice graniþe... Uneori, fiind copleºiþi cu totul de stãrile cereºti de care Domnul ne face parte ºi nemaiputând cuprinde în noi belºugul de fericire atins în momentele de extaz, din ochii noºtri uimiþi de minuni ºi frumuseþe încep a picura lacrimile de fericire... line, calde, sfinþitoare... Iar inimile ºi glasurile noastre încep a înãlþa Preaiubitului Drag, Celui Cãruia îi datorãm acele clipe divine, cântãrile Iubirii ºi mulþumirii noastre... acele cântãri despre care fratele Traian scrie: „Cântãrile noastre cântate plângând, lua-ºi-vor odatã aripile-albastre/ ºi-n soare plutivor curate arzând de para iubirii, cântãrile noastre... Din roua de lacrimi ce-n ele-a rãmas luci-vor pe ceruri ghirlande de stele/ iar îngerii Slavei, cu tremur în glas, cântând învãþa-vor sã plângã din ele...” Ce tainã ºi minune este aceasta! Pânã ºi îngerii Slavei privesc cu uimire ºi admiraþie spre aceastã stare negrãit de dulce în care suntem aduºi de Iubirea
Domnului, în care lãcrimãm de dragul Preaiubitului nostru ºi de dorul de a fi nedespãrþiþi pe veci de El... Mã rog Domnului ca El sã ne întãreascã, ca sã putem culege fericirea din lacrimile cu care adesea ne sunt presãrate cãile, iar la sfârºitul alergãrii noastre pe acest pãmânt sã ne putem înfãþiºa înaintea Mirelui nostru Drag doar cu lacrimile vãrsate de dragul ºi dorul Lui, pe care apoi sã le ºteargã pe veci! (Apocalipsa 21, 4) Amin!
CUVANT PENTRU SUFLET
Adina Hordoan
noiembrie 2010
5
Copilul meu, sã asculþi de Domnul !
„Se duc cocorii rând pe rând, ªi rând pe rând trec rândunele Spre locul unde-un tainic gând Îndeamnã inima din ele. Spre Þara Soarelui Voios Un dor tot mai aprins le-ndeamnã Cu cât în faþã-i mai frumos Cu cât în urmã li-e mai toamnã.” Traian Dorz 6
noiembrie 2010
E
Este toamnã ºi e noiembrie – o lunã de noiembrie frumoasã, caldã cum nu ºtiu sã mai fi vãzut vreodatã. Îngheþul se lasã aºteptat, zilele friguroase se tot amânã dãruindu-ne cu fiecare orã caldã, o nouã bucurie, prelungind vara în iarnã. Deºi ar fi trebuit sã fie demult plecate spre ,,þara soarelui voios”, pãsãrile cãlãtoare îºi tot amânã plecarea. Am auzit specialiºtii spunând cã asta nu le face decât bine pentru cã se pot pregãti mai bine pentru lunga cãlãtorie pe care o
CUVANT PENTRU SUFLET
au de fãcut peste mãri ºi þãri. Ma gândesc cã ºi în sens duhovnicesc tot aºa, dacã Domnul îngãduie sã se mai prelungeascã vara ºi toamna caldã a bucuriilor noastre sufleteºti, sã-I mulþumim Lui ºi sã ne întãrim pentru zborul spre Þara de Dincolo, acumulând resurse pentru vremurile când va trebui sã înfruntãm vânturi potrivinice ºi furtuni. Desigur, lucrurile pãmânteºti ne sunt necesare traiului nostru pe acest pãmânt, dar inima noastrã ºi viaþa noastrã sã fie ancoratã în El. Sã ne strãduim sã creºtem mai mult, sã adunãm mai mult, sã ne creºtem ºi sã ne întãrim aripile pentru zborul înalt spre ,,Þara de Dincolo”. Acum e vremea sã ne pregãtim zborul spre Soarele veºnic ºi pentru a cãrui ajungerere vom avea de înfruntat atâtea furtuni în lumea aceasta. Ce grãitor exemplu ne sunt ºi pentru noi aceste pãsãri cãlãtoare. De când vin primãvara, îºi construiesc sau reparã harnice cuiburile lor, apoi scot puiºori pe care îi hrãnesc, îi cresc ºi-i învaþã sã zboare. Toatã aceastã voioasã ºi harnicã muncã însoþitã de lauda lor zilnicã cãtre Creator, are un singur scop: pregãtirea pentru marele zbor din toamnã, pentru marele examen al traversãrii mãrilor ºi þãrilor, spre Africa. Îmi aduc aminte cã în copilãrie am citit o nuvelã – „Puiul” de Al. Brãtescu Voineºti – despre viaþa unui pui de prepeliþã care, ieºind din ascultarea mamei, când a venit vânãtorul, s-a desprins de lângã ceilalþi frãþiori ºi zburând, a fost împuºcat de vânãtor în aripã, rupându-io. ªi a plãtit cu viaþa aceastã scurtã neascultare pentru cã, pe când ceilalþi fraþi ai lui se antrenau pentru zborul lung pe care îl aveau de fãcut ºi pentru Þara Pro-
misã, þara cu soare veºnic, el, nemaiputând zbura, a fost pãrãsit de ceilalþi ºi a rãmas singur, murind îngheþat. Am fost aºa de îndureratã de aceastã poveste în acei ani ai copilãriei, dar azi vãd în ea o aºa de frumoasã învãþãturã. De câte ori n-am ieºit ºi noi din ascultarea pãrinþilor, a fraþilor, a adunãrii riscând sã ne frângem aripile ºi sã pierdem pentru totdeauna Þara pe care Domnul ne-o promite dacã stãm în ascultare de El. Avem atâtea exemple de tineri care ºi-au permis puþin câte puþin legãturi cu lumea aparent nevinovate, dar care apoi au creat aºa rupturi cã ei nu s-au mai putut întoarce ºi nu au mai putut repara nimic din rãul fãcut de vrajmaºul în viaþa lor. ªi astfel au pierdut pentru totdeauna ºansa ajungerii în Canaanul Ceresc. O, Doamne Iisuse, ajutã-ne sã luãm învãþãturã folositoare din tot ceea ce ne înconjoarã, din tot ceea ce vedem, sã ne ferim de rãu, de neascultarea de pãrinþi, de fraþi, de adunare, sã ne ferim de lâncezealã, de nelucrare, de lume ºi sã ne pregãtim tot mai mult întãrindu-ne aripile pentru lungul Zbor. Sã lucrãm tot mai harnic dacã Tu îngãdui încã zile luminoase ºi calde ale pãrtãºiilor frãþeºti, ale adunãrilor ºi întâlnirilor binecuvântate. Ajutã-ne sã ne adunãm tot mai mult la comoara inimii noastre pentru ca la vremea furtunilor sã nu ne frângem zborul ºi sã avem resurse suficiente sã traversãm oceanele ºi mãrile lumii pânã la popasul final în Canaanul Ceresc. Amin!
CUVANT PENTRU SUFLET
Daniela Anghel noiembrie 2010
7
Privind geana unui gând
Î
În viaþa fiecãrui om putem regãsi atât toamna cât ºi primãvara... poate chiar ºi gheaþa iernii, dar ºi cãldura soarelui de varã seninã, iar acest lucru depinde de starea în care sufletul nostru trãieºte: deznãdejde, speranþã, tristeþe, fericire. Fiecare din noi ºtim prin cât de multe stãri poate trece un suflet ce se zbate sã rãmânã cât mai aproape de albul imaculat într-o lume din ce în ce mai închisã ºi murdarã. Fiind mai tot timpul pe drumuri, privesc acelaºi peisaj din fiecare zi, iar când arunc o ultimã privire, mereu acelaºi gând îºi face apariþia... acel
8
noiembrie 2010
gând care, deºi pãtrunde cu dificultate prin multitudinea celorlalte deja existente de o perioadã îndelungatã, se strãduieºte sã mã trezeascã la luptã. Chiar ºi acum îi aud fiecare cuvânt prin graiul amintirii: „Priveºte pãmântu, priveºte cerul, priveºte ºi depãrtarea orizontului unde poþi vedea cum cerul ºi pãmântul se îmbrãþiºeazã. Cândva, aceastã dulce îmbrãþiºare era pretutindeni. Nu exista o diferenþã între cer ºi pãmânt. Însã, cu trecerea timpului, care a purtat în adierea lui din ce în ce mai multe pãcate, a izgonit dulceaþa îmbrãþiºãrii din ce în ce mai departe, fãcând cerul ºi pãmântul din ce în ce mai diferiþi unul faþã de celãlalt.
CUVANT PENTRU SUFLET
E atât de uºor sã-þi dai seama cã între cer ºi pãmânt oamenii fac diferenþa... Oamenii ºi acþiunile lor care hotãrãsc dacã pãmântul este rai sau iad... de ei depinde chiar ºi fericirea la care mulþi dintre ei viseazã ºi pe care mulþi o cautã neºtiind cã sunt mai aproape de ea decât de orice altceva, pentru cã fericirea lor este de fapt reflexia fericirii celor din jurul lor. În tot acest timp, Creatorul tuturor lucrurilor priveºte fiecare clipã pierdutã în zadar, ºi uneori nu vede decât jucãrii împotmolite în propriile acþiuni ºi gânduri, parcã fãrã baterii pentru luptã. Vede atât de rar primãvara în sufletele lor ºi mai tot timpul acelaºi vifor ºi îngheþ. O tristeþe asprã Îi învãluie chipul strãlucitor pentru cã El ne-a oferit o inimã ca sã înþelegem cã El este Domnul (Ieremia 24, 7) ...nu pentru a uita cu desãvârºire de existenþa Sa ºi o datã cu asta sã uitam ºi iubirea ce trebuie sã o dãruim celorlalþi prin cuvinte, fapte, chiar ºi prin zâmbetul plin de înþelegere ºi îmbrãþiºarea înmiresmatã-n speranþã... De aceea nu uita sã priveºti ºi mulþimea de arbori ce se supun ascultãtori fiecãrei schimbãri de anotimp, dar care, chiar dacã se abat asupra lor ploile ºi vântul rece de toamnã lãsându-i descoperiþi ºi singuri în faþa viforului de iarnã, ei mereu ajung sã renascã odatã cu venirea primãverii ºi sã-ºi ofere rodul la timp. Însã oamenii, deatâtea ori au uitat sã-ºi dezgheþe sufletele amorþite de gerul nepãsãrii, de vântul aspru al indifererenþei. De-atâtea ori au cãzut în deznãdejde ºi, asemenea frunzelor aurii ale copacilor din sânul naturii, ei au pierdut ceva de nepreþuit: credinþa, nãdejdea, dragostea... În timp ce diversitatea de arbori ºi-au adus supuºi rodul în faþa Domnului deatâtea ori, ei au rãmas în aceeaºi stare în care
ºi fãcând nimic oboseºti în întunericul atât de tãcut ºi rece deºi El ne spune cã dupã cum pãmântul face sã rãsarã lãstarul lui, ºi dupã cum o grãdinã face sã încolþeascã sãmãnãturile, aºa va face ºi Domnul Dumnezeu sã rãsarã mântuirea ºi lauda în faþa toturor neamurilor (Isaia 61, 11) iar atunci soarele tãu nu va mai asfinþi ºi luna ta nu se va mai întuneca, cãci Domnul va fi Lumina ta pe vecie, ºi zilele suferinþei tale se vor sfârºi (Isaia 60, 20) ºi dupã ce întunericul va fi alungat de lumina Adevãrului vei putea auzi din nou, într-o imagine de-o clipã a întregului univers, cum încet ca gândul, cerul încã vorbeºte cu pãmântul.” În acest timp în care, în ciuda zgomotului din jurul meu, am lãsat tãcerea sã-mi vorbeascã, am putut privi geana acestui gând ºi încet-încet am ajuns la rãdãcina lui care era una comuna cu cea a celor mai arzãtoare visuri ºi dorinþe. Ba mai mult, era însãºi calea spre împlinirea lor în realitatea crudã. Aºa am realizat cã lupta este poteca cãtre Iisus, cã ea este modul în care eu voi putea fi acel copil pe genunchii Lui atât de plãcuþi alãturi de cei ajunºi deja acolo... Astfel, „Domnul este bun cu cel ce nãdãjduieºte în El, cu sufletul care-L cautã ºi bine este sã aºtepþi în tãcere ajutorul Domnului[...] Cãci Domnul nu leapãdã pentru totdeauna, ci, când mâhneºte pe cineva, Se îndurã iarãºi de el, dupã îndurarea Lui cea mare; cãci El nu necãjeºte cu plãcere, nici nu mâhneºte bucuros pe copiii oamenilor.” (Plângerile lui Ieremia 3, 25-26).
CUVANT PENTRU SUFLET
Adriana Mihai noiembrie 2010
9
)
„Te caut din toata inima mea; nu ma lasa sa ma abat de la poruncile Tale.” )
)
)
)
A (Psalmii 119, 10)
Adesea noi ne confruntãm cu diferite stãri ºi încercãri care ne fac sã ne depãrtãm de Cuvântul lui Dumnezeu, de dragostea Lui, ºi încetãm sã-l mai cãutãm pe El cu toatã inima noastrã. Încetãm sã mai cãutãm învãþãturile, dragostea ºi tot ceea ce El ne-a dat ºi ne adâncim tot mai mult în cele lumeºti, care nu duc la altceva decât la pierderea sufletului nostru. Încetãm sã mai ascultãm de Cuvântul lui Dumnezeu, sã mai pãzim poruncile Lui, iar toate acestea nu fac decât sã ne despartã tot mai mult de Dumnezeu. Dragã suflete, poate cã au fost ºi în viaþa ta, ca ºi în viaþa mea foarte multe stãri ºi încercãri care te-au fãcut sã-L uiþi pe Dumnezeu ºi sã te depãrtezi de El. Dar nu uita cã El ne iubeºte atât de mult „cã a dat pe singurul Lui Fiu pentru ca oricine crede în El, sã nu piarã, ci sã aibã viaþa
10
noiembrie 2010
CUVANT PENTRU SUFLET
Î
ndrazneste ,
În lume cât trãieºti eºti rob ºi-n lanþuri eºti þinut, iar de nu strigi cãtre Iisus pe veci vei fi pierdut.
Sã îndrãzneºti, sã vii la El ºi sã-I urmezi cu bucurie ca sã ajungi un mântuit aici ºi-n Cer, pe veºnicie.
De n-ai sã poþi, nu te-ndoi, la Domnul încã se mai poate, cãci Harul Lui poate spãla ºi ale tale mari pãcate.
Mariana Hancu )
DIN TOATA INIMA MEA
)
)
Te caut
veºnicã” (Ioan 3, 16) ºi ne cheamã sã-L cãutãm pe El cu toatã inima noastrã, sã ne depãrtãm de firea noastrã lumeascã, sã nu ne lãsãm pradã ispitei care încearcã sã ne otrãveascã sufletul cu tot felul de plãceri lumeºti, ci în fiecare clipã a vieþii noastre sã-L cãutãm tot mai mult pe Domnul. Sã ne încredinþãm viaþa în Mâna Lui, sã-L chemãm pe El în viaþa noastrã, iar ori de câte ori vom simþi cã cel rãu va pune stãpânire pe sufletul nostru, sã ne întoarcem ºi sã ne rugãm tot mai cu foc Domnului, cu toatã inima noastrã ca sã nu cãdem iar pradã lumii acesteia plinã de pãcat. Mai departe, Domnul Iisus ne spune: „Veniþi la mine toþi cei trudiþi ºi împovãraþi, ºi Eu vã voi da odihnã. Luaþi jugul Meu asupra voastrã ºi învãþaþi de la Mine, cãci Eu sunt blând ºi smerit cu inima ºi veþi gãsi odihnã pentru sufletele voastre.” (Matei 11, 28-29) Aºa cum am amintit mai sus, Domnul Iisus doreºte sã lãsãm toate grijile ºi nevoile lumii acesteia ºi sã ne întoarcem la El cu toatã dragostea noastrã. Sã ne lepãdãm de cele lumeºti cu toate ale lor ºi sã dorim tot mai mult dupã Cuvântul lui Dumnezeu, sã-L cãutãm pe El cu tot sufletul nostru. Sã trãim în ascultare de Cuvântul Lui ºi dupã voia Sa. Sã ne predãm viaþa noastrã în slujba Lui ºi sã facem în toate lucrurile numai voia Lui. Cãci trãind numai în ascultare de Cuvântul lui Dumnezeu vom gãsi pace, fericire, bucurie ºi „odihnã pentru sufletele noastre”, iar cãutându-L pe El cu toatã inima noastrã, vom avea viaþa veºnicã. Aºa sã ne ajute Domnul în toate, iar Cuvântul Lui sã rãmânã în inima ºi în gândul nostru ca o pecete vie. Amin!
Emi Patilea , CUVANT PENTRU SUFLET
noiembrie 2010
11
Domnul Iisus CETATEA DE SCAPARE
P
Psalmii sunt cele mai profunde rugãciuni cu esenþiale cereri ºi rugãminþi cu privire la o viaþã trãitã cât mai pe placul lui Dumnezeu. Citind ºi recitind aceastã carte sfântã, m-am bucurat de la primul psalm pânã la ultimul de o abundenþã de îndemnuri ºi învãþãturi care m-au însufleþit sã-L caut ºi sã-L iubesc mereu mai mult pe Domnul (Psalmii 18, 42, 130). Dar cel mai mult sunt recunoscãtor Domnului cã am putut plânge împreunã cu psalmistul când deznãdejdea îl cuprinsese ºi pãcatul îl murdãrise, dar ºi când a strigat de bucurie: „Cât de minunat eºti, Doamne !” Una dintre aceste rugãciuni înãlþate Domnului rãsunã mai puternic pe paginile Vechiului Testament, dar mai ales in psalmi. Dorinþa aceasta dupã care se topea (Psalmii 119, 123) aºteptând sã se împlineascã, era nevoia unui Salvator care sã-l scape „din mâna celui rãu”. (Psalmii 71, 4) Cea mai des folositã expresie a psalmistului David atunci când se ruga Domnului ºi cea care îi alina sufletul cel mai mult era: „Tu eºti stânca mea, Cetãþuia mea.” (Psalmii 31, 3). Nu ºtim exact la ce se gândea când îi spunea Dumnezeului sãu „Cetãþuia mea”, dar cred cã putem bãnui, pentru cã ºi noi, ca ºi el, ne adresãm Domnului în funcþie de nevoia, dorinþa noastrã cea mai fierbinte.
12
noiembrie 2010
Când un pãcat în viaþa mea mã chinuia, strigam cãtre Domnul: „Scapãmã!” ºi El mã scãpa. Astfel Domnul Iisus devenea pentru mine Scãparea mea. Când trebuia sã iau o decizie ºi nu ºtiam ce sã fac, îl rugam sã mã ajute ºi Domnul era Ajutorul meu. Când îmi era teamã, El era Tãria mea, când mã rugam, Domnul Iisus era Mângâietorul meu. ªi în fiecare zi (El) este Conºiinþa mea care îmi spune când greºesc. Aºa mã gândesc cã simþea ºi David. În psalmul 71 ne destãinuie mai multe: „Fii o stâncã de adãpost pentru mine, unde sã pot fugi totdeauna! Tu ai hotãrât sã mã scapi cãci Tu eºti Stânca ºi cetãþuia mea” (versetul 3). Din aceste cuvinte ne dãm seama de ce îi plãcea sã-L compare pe Dumnezeu cu o cetate. În Legea datã lui Moise, Dumnezeu rânduise „niºte cetãþi care sã fie cetãþi de scãpare, unde sã poatã scãpa ucigaºul care va omorî pe cineva fãrã voie. Aceste cetãþi sã vã slujeascã drept cetãþi de scãpare împotriva rãzbunãtorului sângelui – spunea Domnul lui Moise –, pentru ca ucigaºul sã nu fie omorât înainte
CUVANT PENTRU SUFLET
de a se înfãþiºa în faþa adunãrii ca sã fie judecat.” (Numeri 35, 11-12)
Numai cei care fãptuiserã pãcatul fãrã voie îºi puteau gãsi scãparea în aceste cetãþi, pentru toþi ceilalþi plata pãcatului lor era moartea oriunde ar fi fugit dupã ajutor. Cine ºtie câþi oameni, în vremea aceea, dupã ce au lovit pe aproapele lor, într-un moment de întuneric sufletesc, ca odinioarã Cain, au regretat ºi au plâns cu amar fapta sãvârºitã. Sãracii, nu mai puteau face nimic, rãzbunãtorul sângelui pe care ei îl vãrsase urma sã le ia viaþa. În acest pasaj din Vechiul Testament îl vãd pe Domnul Iisus ºi mã vãd pe mine ca ºi pe fiecare dintre noi. Cu toþii - continuare în pag. 19 -
Valeriu Ionascu ,
CUVANT PENTRU SUFLET
noiembrie 2010
13
D
Deasupra noastrã stã o Cruce, pe ea un Fiu de Dumnezeu, Ce-a pus Viaþa-I sub piroane în locul tãu, în locul meu... Din El Lumina Mântuirii ne-nvãluie din veac în veac Cu Moartea-n Dealul Cãpãþânii, cu Viaþa-n staulul sãrac ªi Învierea-n viaþa noastrã ºi roadele prin Duhul Sfânt ªi bucuria veºniciei, din Cer, trãitã pe pãmânt !
)
DOMNUL IISUS HRISTOS -
SALVAREA NOASTRA
Din slãvi orbite de luminã, mai sus de sori, mai sus de cer, Coboarã Dumnezeul slavei spre cei ce mor ºi-n moarte pier, ªi-n bunãvoia Lui, când Cinã Sfãnt Trupul Lui ne-a arãtat Trimis la moarte, fãrã vinã ºi fãrã nici un... avocat. Nu apãrare cere Domnul la cei cu-al mântuirii dor... Ci AXIOMA cã sub Ceruri nu este-un alt MÂNTUITOR Decât Iisus... ºi drum spre-'Nalturi n-avem decât prin TRUPUL Lui Strãpuns... ªi doar acesta-i UªA, spre Ceruri altã vamã nu-i! În vama-aceasta-n orice clipã, fãrã vestire poþi fi-adus Iar paºaportul pentru Ceruri þi-l dã doar NAªTEREA DE SUS!
„În nimeni altul nu este
Nu vã-nºelaþi cã viaþa-i lungã (pe „caii morþi” nu pariaþi) Pãrere-i viaþa stinsã-n moarte – iubiþii vieþii mele fraþi! Când trâmbiþele veºniciei suna-vor cãtre noi cu dor Pe „Poarta-ngustã” au intrare doar cei ce L-au avut Pãstor Pe Domnul... ªi-au trãit o viaþã ca mãrturie lui Iisus Acesta-i drumul mântuirii, acesta dã intrare Sus...
mântuire: caci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie sa fie mântuiþi.”
Avem în faþã-n viaþa-aceasta doar douã Cãrþi, doar douã, doar ... O „Carte-a Junglei” cãtre moarte ºi-o Carte-a Vieþii, datã-n dar, Pe una o trãim pustie, în jungla vieþii de lepros Pe cea de-a doua-aflãm Viaþa ºi vindecarea prin Hristos ªi dacã am ales pe-a doua, Cuvântul Fiului Ceresc Sã alergãm sã dãm de veste strigând spre VIAÞÃ – Mulþumesc! O, fraþii mei, ce mare este COMOARA ºi-acest NUME SFÂNT Primiþi aceastã „provocare” cât veþi mai fi pe-acest pãmânt, Sã nu mai spunã Domnul nostru, privind la oi ºi la pãstori Ce „mare este seceriºul dar (ce) puþini sunt lucrãtori”... Dacã-am ºezut cãteva ore în sala-aceasta la Galaþi Sã mergem sã vestim cu râvnã, surori iubite ºi scumpi fraþi, Cã truda noastrã-n veºnicie rãsplatã multã va avea, Vesteºte azi pe Domnul Vieþii – Salvarea mea, Salvarea ta ! )
Vasile Dinca 14
noiembrie 2010
CUVANT PENTRU SUFLET
(Faptele apostolilor 4, 12)
D
„Doamne Dumnezeule, eu sunt prea mic pentru toate îndurãrile ºi pentru toatã credincioºia pe care ai arãtat-o faþã de robul Tãu; cãci am venit aici cu sufletul flãmând ºi iatã cã plec cu sufletul încãrcat de bunãtãþi.” (Geneza 32, 10 paraf.) Cu gândul acesta plin de recunoºtinþã care îmi fremãta în toatã fiinþa, m-am ridicat de pe banca unde timp de ºase ore sorbisem Cuvântul Domnului ºi cu
ochii sclipind de bucurie, m-am trezit strângând mâinile fraþilor ºi surorilor, zicând încontinuu ca un refren: „Ce frumoasã a fost adunarea aceasta…” La adunarea anualã de la Galaþi, au participat în jur de 1000 de persoane prezente în salã, alte câteva sute conectate la internet ºi o mare mulþime de îngeri ºi sfinþi urmãrind din tribunele cereºti priveliºtea minunatã.
CUVANT PENTRU SUFLET
noiembrie 2010
15
Foto: Ionatan Þuþu
Mãrturisesc cã mi-a fost greu când am primit sarcina de a relata aceastã adunare. Poate cã nu voi sublinia aspectele cele mai importante ºi nu voi descrie ce a zis fiecare frate în parte, dar o sã vã mãrturisesc din perspectiva unui suflet însetat ºi flãmând de Cuvântul Domnului, care am aºteptat cu mult dor aceastã adunare, rugându-mã sã mã pot deschide la capacitate maximã sã pot primi Cuvântul Sãu. Mi-am dorit mult ca adunarea de anul acesta sã fie o culme înaltã în care adierea Vântului ceresc sã atingã cât mai multe suflete. De când am auzit ce temã au hotãrât fraþii din Galaþi, m-am gândit cã va fi ceva deosebit. ªi aºa a fost: vorbirile, poeziile, cântãrile înãlþate spre cer, toate ne-au îndreptat privirea asupra Celui mai Drag: Iisus Hristos, Salvatorul nostru. Toate pregãtirile fraþilor de dinaintea unui astfel de mãreþ eveni-
16
noiembrie 2010
ment, toate opririle fraþilor veniþi de peste hotare ºi din întreaga þarã numai pentru a-ºi programa ziua de 6 noiembrie pentru adunarea mult aºteptatã, pregãtirile cântãreþilor, a fraþilor mãrturisitori, a celor veniþi la Galaþi dupã zeci de ani, a familiior reîntregite sau a celor veniþi pentru prima datã într-un astfel de loc, toate acestea definesc mãreþia unei astfel de adunãri. Dar toate pregãtirile ºi sforþãrile noastre de a face o zi memorabilã, ar fi în zadar dacã nu ar fi Motorul care sã le punã în miºcare ºi la momentul potrivit sã-ºi reverse ploaia Sa binecuvântatã. Domnul a fost Marele Împãrat care a sunat din Goarna Duhului Sfânt ºi a chemat sute de oameni la sãrbãtoare pentru a transmite un mesaj de o mare importanþã. Duhul Domnului a inspirat vorbirile fraþilor ºi a îndreptat toate inimile spre Dragostea lui Hristos. Domnul a vrut sã ne reaminteascã prin aceastã adunare de Marea Sa Jertfã prin care ne-a rãscumpãrat; a vrut sã ne facã sã ne oprim o clipã sã privim cel mai frumos tablou din toate timpurile: Faþa Lui Insângeratã... (foarte sugestiv ilustratã prin slide-urile ce se derulau în timpul adunãrii pe panoul din faþã). Parcã în alte adunãri temele erau legate mai mult de ceea ce trebuie noi sã facem pentru a dobândi mântuirea,
CUVANT PENTRU SUFLET
însã anul acesta Domnul a vrut sã ne arate ce a fãcut El pentru noi ca sã avem viaþa veºnicã. La începutul adunãrii, focul Duhului Sfânt a fost aprins prin rugãciunile fierbinþi ale fratelui Sãndel Ionescu ºi a sorei Mãndiþa Tiber. Cuvântul fiecãrui frate a arãtat limpede ºi puternic adevãrul minunat cã în nimeni altul nu este mântuire, decât în Hristos Iisus. La cuvânt s-au ridicat fraþi din toate pãrþile þãrii: Costel Cãuº (Galaþi), Daniel Munteanu (Bucureºti), Viorel Petrescu (Corocãieºti-SV), Cristi Bejan (Bucureºti), Petriþa Colf (Hãlmagiu), Gabi Braic (Cluj), Aurel Bocãnialã (Cluj), fratele Valer Irinca (Cãrpiniº-HD) ºi pãrintele Viorel Chircã (Galaþi). A fost minunat sã vedem cum fiecare dar adus pe altarul recunoºtinþei dorea sã-ºi exprime cât mai frumos dragostea pentru Mântuitorul nostru. Cântãrile pregãtite cu atâta dragoste au
conturat ºi mai limpede adevãrul mântuitor. Astfel ºi-au adus darul lor prin cântare: tinerii din Ploieºti („Ridica-voi ochii mei la ceruri”), sora Marilena Chircã („Dacã anii vieþii tale”), surorile Colf („ªi mii de ani”), sora Teodora Chircã („În orice cale”) acompaniatã instrumental de fraþii Beniamin ºi Abel Chircã ºi surorile Ana ºi Elena Chircã, fratele Ionuþ Pag, grupul tinerilor din Galaþi („Bucuria pãcii”) ºi grupul tinerilor din Iaºi cu cântarea „Nu-i alt Iisus adevãrat”. A fost o adunare bogatã în cuvânt, poezie, cântare, toate împletindu-se armonios ºi semãnând Cuvântul în inimile însetate. Un moment impresionant a fost în mijlocul adunãrii când l-am auzit pe fratele Traian cântând „Stânca vieþii e Golgota”, urmãrind diferite imagini cu frãþia sa în viaþã. În acel moment sfânt inima mi-a tresãrit când mi-am dat seama cã noi nu suntem singuri în acea salã,
Foto: Ionatan Þuþu
CUVANT PENTRU SUFLET
noiembrie 2010
17
Foto: Dani Târziman
Domnul Iisus CETATEA DE SCAPARE - continuare din pag. 13 -
cã pãrinþii noºtri sunt acolo cu noi. Nimic nu a fost întâmplãtor la aceastã adunare, ci toate s-au legat... ºi fratele Traian tot spre Domnul ne îndemna sã privim: „Stânca vieþii e Golgota, e Iisus cel Rãstignit ”. Poate cã am avut cu toþii nevoie ca din învolburarea acestei vieþi sã ne ridicãm privirile atât de grele spre Singura noastrã Salvare – Hristos. („Suind printr-o viaþã atât de zbuciumatã/ urcuºul mântuirii-i atât de-anevoios/ nie inima sleitã ºi faþa asudatã/ ci singura odihnã a noastrã-i în Hristos./Ne strecurãm prin vremuri atât de desfrânate/ la orice pas pândeºte un leu primejdios/ de-a lungul cãii-s numai ispite ºi pãcate/ ci singura salvare a noastrã-i în Hristos.” – Traian Dorz)
Mãrturisesc cã momentul culminant în care am simþit cã Duhul mi-a pãtruns fiecare colþiºor al inimii a fost momentul când fratele Vasile Dincã a recitat poezia care a concentrat în câteva rânduri mesajul divin transmis de toþi cei de dinaintea lui. Am simþit în acel moment cã noi toþi suntem o mare familie ºi am fost rânduiþi sã vestim tuturor salvarea: „Vesteºte azi pe Domnul Vieþii – Salvarea mea, Salvarea ta!” Fratele Valer a avut ca întotdeauna un cuvânt înãlþãtor ºi plin de dragoste. Spre sfârºitul vorbirii s-a adresat în special tinerilor, cu un cuvânt plin de autoritate divinã… glasul lui a rãsunat 18
noiembrie 2010
puternic în inima mea ºi mi-a înrãdãcinat pe vecie acest mesaj: „Dragi tineri, aveþi grijã; ceea ce semãnaþi astãzi, aceea veþi culege mâine.” La sfârºitul adunãrii, pãrintele Viorel a vorbit despre Domnul Iisus ca Singurul nostru Salvator din moartea veºnicã, mãrturisindu-ne din viaþa lui cum a întâlnit oameni înspãimântaþi de boalã ºi moarte. Parcã ni s-a oprit rãsuflarea tuturor, când am conºtientizat ce fioros poate fi chipul morþii pentru fiecare dintre noi dacã nu alergãm la Mântuitorul nostru sã ne predãm Lui pentru totdeauna. Trei suflete au hotãrât sã nu mai râmânã în moarte. Rugãciunile lor, au fost însoþite de mii de lacrimi ºi de martori. Legãmântul lor este o dovadã a Marii Iubiri a lui Hristos, care încã mai aºteaptã pe copiii Sãi sã se întoarcã de pe calea cea rea. La Galaþi a fost cu adevãrat o sãrbãtoare la care Însuºi Domnul a fost Gazda. Aceastã adunare m-a ajutat sã conºtientizez mai mult ce Mare Dumnezeu avem, cât de mult a schimbat Jertfa Domnului cursul întregii lumi dãruindune posibilitatea de a ne mântui ºi cât de datori suntem noi sã le vestim ºi altora aceastã Salvare. Mulþumesc, Doamne, pentru tot...
CUVANT PENTRU SUFLET
Ana-Maria Tiber
am fost (sau mai suntem) în starea celui care a sãvârºit pãcatul cu voia, cu plãcere sau cu premeditare ºi cu toþii am comis un omor. Fiecare am contribuit prin pãcatele personale la moartea Mântuitorului. Aceasta este partea tristã, dureroasã ºi amarã a vieþii noastre. Dar, spre deosebire de omul Vechiului Testament, noi avem acum o nãdejde, o mare Scãpare, fie cã am pãcãtuit cu voia sau fãrã voia noastrã (înainte sau dupã ce L-am cunoscut personal) gãsim în El iertarea pãcatelor (Efeseni 1, 7). Acesta este (sau poate fi) partea fericitã a vieþii noastre. Cel care ucisese (pãcãtuise) fãrã voie trebuia sã fugã cât putea de repede la una din aceste cetãþi de scãpare. Odatã ajuns în cetate ºi se dovedea în faþa adunãrii de judecatã cã vãrsase sânge fãrã voie, ucigaºul trebuia sã îndeplineascã niºte condiþii pentru a avea siguranþa vieþii sale. Trebuia sã rãmânã în cetate pânã la moartea marelui preot (Numeri 35, 28) ºi nu trebuia sã pãrãseascã hotarele cetãþii. (Numeri 35, 26-27) ªi noi suntem urmãriþi ºi pândiþi de un „rãzbunãtor”, de Diavolul. Numai cã el nu vrea sã-L rãzbune pe Iisus Hristos pentru cã noi L-am ucis, ci cautã sã se rãzbune pe Mântuitorul pentru cã a fost biruit de El prin moartea Sa de pe Cruce. ªi cum altfel cautã sã se rãzbune decât înºelându-l, amãgindu-l ºi trãgându-l pe om în pãcat? De aceea trebuie sã facem ºi noi întocmai cum ne îndeamnã Cuvântul Domnului, sã fugim cât putem de repede la rugãciune (Psalmii 109, 4). Acesta este singurul efort pe care îl cere Dumnezeu de la noi, sã cãdem pe genunchi plângându-ne pãcatele.
Mãrturisesc cã mi s-a întâmplat, din cauza unei slãbiciuni din viaþa mea, sã nu mai îndrãznesc sã mã rog. Cel rãu reuºise cu ruºinea sã mã împiedice a mã mai ruga. Mulþumesc Domnului însã cã nu am putut sta prea mult departe de El. Am învãþat cu ocazia aceasta ºi o lecþie importantã: „orice om evlavios sã se roage Þie la vreme potrivitã” (Psalmii 32, 6). Din psalmii 32 ºi 71 am învãþat când e vremea potrivitã pentru rugãciune: îndatã ce pãcatul ne-a întinat, atunci e necesar sã ne mãrturisim Domnului ºi totdeauna sã ne dorim rugãciunea cãci ea este cetatea în care ne putem gãsim scãparea. Odatã ajunºi în cetatea de scãpare, odatã ce ne-am nãscut din nou trebuie sã îndeplinim niºte condiþii cruciale pentru a nu cãdea din nou în mâna Diavolului. Trebuie sã rãmânem în cetate ºi sã nu pãrãsim hotarele ei. Adicã nu trebuie sã-l lãsãm pe cel rãu sã ne rupã legãtura cu Domnul nostru Iisus Hristos ºi cu cei care formeazã hotarele acestei Cetãþi puternice, cu fraþii. Cred cã David psalmistul, cu ajutorul Duhului Sfânt, ºi-a dat seama cã toate legile ºi rânduielile pe care Moise lea primit de la Dumnezeu nu erau decât o preînchipuire a ceva mult mai bun ºi desãvârºit. ªtia cã nu cetatea la care fugeau cei ce pãcãtuiserã era adevãrata cetate de scãpare ºi cã nu în zidurile ei trebuiau sãºi punã toatã nãdejdea, ci în Unsul lui Dumnezeu care avea sã vinã. De aceea îi plãcea aºa de mult sã-L compare pe Domnul cu o cetate, sã-I spunã „Scãparea mea”, „Cetãþuia mea” ºi de aceea i se topeau ochii aºteptându-L (Psalmii 119, 82). Ajutã-ne, Mântuitorul nostru, ca ºi noi sã dorim sã stãpâneºti numai Tu peste cetatea inimii noastre. Amin!
CUVANT PENTRU SUFLET
noiembrie 2010
19
C O R E S P O N D E N T, E
)
DEPARTAREA calea apropierii de Acasa „Acasa mea!... ce grai divin de dulce ºi fierbinte, ce lacrimi ºi fiori îmi vin, când mi te-aduc aminte!... Am fost în mii de locuri moi cât lumea-i de frumoasã, dar nu-i niciunde ca la noi în dulcea mea «acasã»...” (Traian Dorz)
Aceste versuri minunate ale fratelui Traian, fac ca inima oricui sã tresalte de bucurie ºi dorinþã, la gândul ajungerii Acasã. Un gând de rugãciune ºi o rugãciune a gândului. Un mijloc de meditare la þinta spre care trebuie sã ajungem cu un singur scop: „dizolvarea” depãrtãrii noastre de Domnul în apa curãþiei binefãcãtoare de Acasã. În apa bunãtãþii ºi dragostei Sale nemãsurate, ca astfel nisipul depãrtãrii – dintre noi ºi Domnul Iisus – sã fie înghiþit de El, întreg Oceanul. Depãrtarea, la propriu, trebuie sã fie zid între noi ºi lume, între noi ºi ispitã. Ea pur ºi simplu trebuie înþelenitã, ca astfel sã delimiteze teritoriul lumesc de cel duhovnicesc. Sã fie pavãzã în faþa valurilor ce încearcã sã ne împiedice sã ajungem Acasã. Dar atât. Cãci, în rest, depãrtarea reprezintã
A 20
noiembrie 2010
o cale prin care ajungem la Casa cea de Sus. „Mirajul” acestei depãrtãri este imboldul ce ne face sã dorim sã ajungem acolo. Sã nãzuim, dar cel mai important, este sã mergem frumos pe cale, conºtienþi însã cã doar în acest caz, „mirajul” acesta este, de fapt, o realitate. O realitate ce este mai puternicã decât orice iluzie lumeascã. ªi asta pentru cã, tot ce vine de la Dumnezeu vine prin adevãr dintr-o lume a realului creatã de Tatãl Adevãrului curat. În anumite momente ale vieþii noastre, Domnul îngãduie câte o perioadã de depãrtare; de depãrtare dintre noi ºi casa în care ne-am nãscut, dintre noi ºi familia noastrã. Pentru mine Domnul a îngãduit o
CUVANT PENTRU SUFLET
astfel de perioadã, în care depãrtarea a cãpãtat dublu înþeles. Pe lângã depãrtarea de Casa cea Doritã, acum mã aflu ºi la depãrtare de casa pãrinteascã din aceastã lume. Aflat la peste 2500 de kilometri distanþã, depãrtarea de casã a devenit un pic apãsãtoare. Faptul cã toate acele suflete dragi mie îmi sunt aºa departe, câteodatã îmi creeazã o stare de disconfort a inimii. Faptul cã nu sunt alãturi de toate acele suflete – familie ºi prieteni – prin care Domnul mi-a vorbit aºa de minunat, mã face sã realizez cât de nimicitor este sentimentul de singurãtate. Un sentiment care se hrãneºte zilnic din amintiri ale clipelor minunate petrecute împreunã, lãsând în anumite momente trupul fãrã
vlagã ºi inima fãrã bucurie. Înainte de a pleca, simþeam cã sunt pregãtit pentru aceasta. Credeam cã pot face faþã cu uºurinþã unei perioade oricât de mari, mizând pe trecerea fulminantã a timpului. Credeam aceasta, dar acum observ cã mam înºelat. Domnul ne cunoaºte pe fiecare în amãnunt, El pregãtindu-mi aici un loc neaºteptat de cald ºi primitor. Nu am cuvinte sã Îi mulþumesc pentru persoanele, care pentru o perioadã au devenit familia mea. Oameni lumeºti, dar cu niºte inimi deosebite. Niºte suflete minunate ce „m-au adoptat” cu dragoste, fãcând astfel ca depãrtarea de cei dragi sã fie mai uºor de simþit. O „familie” ce reuneºte mai multe culturi tradiþionale, cu diferite încredinþãri. O „familie” din care, oricând poþi învãþa ceva, poþi percepe lucrurile la un cu totul alt sens ºi în acelaºi timp poþi obþine rãspunsuri la întrebãri care aparent nu au nici o legãturã cu acþiunea prezentã. Cred cã dacã observãm atent de fiecare datã, în orice loc pe unde ne aflãm, Domnul ne rãspunde la întrebãri. Chiar ºi la întrebãrile care nu au nici o legãturã aparentã cu momentul în care primim rãspunsul. ªi nici mãcar cu timpul. ªi asta pentru cã Domnul ne ºtie pe toþi ºi orice lucru pe care îl facem sau îl dorim Cãci întotdeauna negrul pe care îl vedem, prin El devine alb. ªi orice lucru întotdeauna Îl ºtie, cãci El este Creatorul. „Nu se vând oare douã vrãbii pe un dinar? ªi totuºi, niciuna dintre ele nu va cãdea pe pãmânt fãrã voia Tatãlui vostru. Cât despre voi, pânã ºi firele de pãr din cap vã sunt numãrate. Prin urmare, nu vã temeþi; voi sunteþi mai de preþ decât multe
CUVANT PENTRU SUFLET
noiembrie 2010
21
GRÃDINA CU MIRESME vrãbii.” (Matei 10, 29-31). Cu toate acestea, cu toate cã „familia” de aici este una minunatã – încadratã de anumite limite, desigur –familia în sânul cãreia m-am nãscut ºi am crescut nu poate fi suplinitã de nimic. Nimic în afarã de Domnul Iisus Hristos cãci, de fapt pânã la El totul e nimic. Totul e fãrã valoare atâta timp cât El nu este prezent. Cãci de la Tatãl a început totul ºi în continuare doar la El se sfârºeºte totul. Oricând distanþa ce mã desparte de cei dragi se poate spulbera iar depãrtarea dureroasã sã fie doar o amintire. Cerându-i Lui asta, cu siguranþã se poate împlini. Cãci „Domnul este lângã toþi cei care-L cheamã, lângã cei care-L cheamã cu toatã inima. El le împlineºte dorinþele celor care se tem de El, le aude strigãtul ºi îi scapã” (Psalmii 145, 18-19). Toatã aceastã durere ar putea dispãrea cu uºurinþã fãcând loc bucuriei reîntâlnirii. Însã cred cã aceastã „doleanþã” a mea e una infimã întrucât cea mai importantã o reprezintã depãrtarea de Casa Domnului. Oricând, aflaþi la depãrtare de locuri sau persoane dragi, Domnul este cu noi în orice moment. În orice clipã El este Sprijinul nostru, conºtienþi doar sã fim de aceasta. Dar ce durere mare este când suntem alãturi de cei dragi în aceastã lume, în casa pãrinþilor, însã aºa de departe de Casa Lui ºi mai ales fãrã El. Toatã singurãtatea pe care o trãim la un moment dat datoritã unei anumite depãrtãri, este pentru ca noi sã avem o comuniune cu Domnul mult mai strânsã iar rugãciunea sã ne fie mijloc mai aprins de comunicare între noi ºi El. Toatã aceastã singurãtate pe care poate o „plângem” nu reprezintã decât un impediment în desãvârºirea pãrtãºiei noastre cu Dumnezeu, dacã nu o tratãm ca o binecuvântare, ca o cale minunatã de-a trãi în pãrtãºie cu Mântuitorul. Cel puþin aºa simt ºi consider eu, 22
noiembrie 2010
întrucât singurãtatea aparent dureroasã este cea mai mare binecuvântare a Lui. Cred cã dacã mã poticnesc în asta – în depãrtarea de cei dragi – nu fac decât sã pun la îndoialã Lucrarea minunatã a Lui, cãci cu siguranþã nimic nu e la întâmplare. ªi aºa nu fac decât sã mãresc distanþa ce mã desparte de El. Sã fac din depãrtarea existentã ºi una existentã viitoare, nu una mai puþin îndepãrtatã. Aº alerga spre un miraj care în cazul acesta nu se mai transpune în realitate, ci doar e o cale de depãrtare de aceasta. Astfel, acum consider cã depãrtarea faþã de cei dragi, de casa de la Galaþi, nu reprezintã decât o micã pãrticicã din durerea pe care ar trebui sã o simt. Durerea depãrtãrii de Domnul cred cã trebuie sã îmi fie cea mai arzãtoare. Ca în orice clipã conºtientizarea distanþei sã îmi fie un „imbold” pentru apropierea de îndepãrtarea la capãtul cãreia se aflã nãzuinþa mea, a noastrã, a tuturor. Pentru aceasta trebuie sã suferim ºi sã lucrãm alãturi de El ca apoi sã ne putem bucura Acasã cu Mântuitorul nostru. Cãci „Dumnezeu lucreazã împreuna cu noi numai atâta vreme cât ºi noi lucrãm cu El, potrivit voii Sale ºi Planului Sãu.” (Traian Dorz, Hristos – Puterea Apostoliei, vol. 1). Mã rog Domnului ca toatã aceastã depãrtare sã fie o cale de apropiere, ca toatã aceastã singurãtate sã îmi fie cu folos duhovnicesc ºi un mod de „scurtare” a distanþei ce mã desparte de Dumnezeu. Iar depãrtarea de „dulcea mea acasã” sã se micºoreze în schimbul mãririi inimii, pentru ca astfel sã pot primi cât mai mult din binecuvântãrile Lui ce se revarsã necontenit. Nãdãjduind astfel la minunata ºi mãreaþa Casã a Bucuriei Veºnice. Slãvit sã fie Domnul!
CUVANT PENTRU SUFLET
Adrian Fotache
Hals, Danemarca
Sf. Ioan Scãrarul Nu este nimic mai sãrac decât capul care face filosofie despre Dumnezeu, fãrã Dumnezeu. Sf. Isaac Sirul Poruncile lui Dumnezeu sunt mai presus de toate comorile lumii. ªi cel ce le-a dobândit pe acestea înlãuntrul lui, Îl aflã pe Dumnezeu. Sf. Marcu Ascetul Dintre toate poruncile, cea mai cuprinzãtoare este dragostea cãtre Dumnezeu ºi cãtre aproapele. Iar aceasta ia fiinþã din înfrânarea de la cele materiale ºi din liniºtirea gândurilor. Fericitul Augustin A avea credinþã înseamnã a crede în ceea ce nu vezi, iar rãsplata pentru aceastã credinþã va fi sã vezi ceea ce crezi. Sf. Vasile cel Mare Pãcatul este o ranã care, ascunsã de ochiul medicului, devine incurabilã. Sf. Ioan Gurã de Aur Acela este cu adevãrat liber, care trãieºte pentru Hristos. Sf. Siluan Athonitul Un trup sãtul este o piedicã în calea rugãciunii curate, iar Duhul Sfânt nu vine când pântecele nostru este plin. Pe de altã parte, trebuie postit cu mãsurã, ca trupul sã nu se slãbeascã înainte de vreme ºi fratele sã rãmânã în stare sã-ºi facã ascultarea. Am cunoscut un frate care se uscase de atât post, dar care a slãbit ºi a murit înainte de vreme. Sf. Isaac Sirul Rugãciunea necontenitã stã în aducerea-aminte necontenitã de Dumnezeu. Sf. Siluan Athonitul Dacã încercãrile ni se par anevoioase, e semn cã nu neam incredinþat pe deplin voii lui Dumnezeu. Sf. Ioan Gurã de Aur Sfinþenia vine din dragoste. Toþi cei ce cred ºi iubesc cu adevãrat sunt sfinþi.